,,Din culisele cinematografiei": Cum a ajuns Ilarion Ciobanu din carciuma pe

platourile de filmare de la ,,Setea"

Adrian Epure,

Ilarion Ciobanu a trait visul american pe pamant romanesc. Hamalul de pe cheiurile portului Constanta a
devenit, dupa o lunga perioada de cautari, una dintre vedetele de prima mana ale ecranului romanesc, fiind
singurul actor roman care s-a dedicat in totalitate filmului.
,,Am trait ca pasarea cerului - portul e un parinte mare si generos care da de mancare la toate pasarile. La 12 ani
am intrat baiat la pravalie, dupa care am urmat lunga caravana de meserii: hamal, taran cu sapa, tractorist,
miner, sapator, tamplar, sofer, marinar, pescar si altele". Nu e replica unui personaj dintr-un film, ci marturisirea
regretatului Ilarion Ciobanu, singurul actor roman care a lucrat numai in cinematografie. Nascut la Ciucur, in
judetul Tighina, la 28 octombrie 1931, Ilarion a colindat tara-n lung si-n lat inca din frageda pruncie. Tatal sau,
Vlase, nu avea o meserie anume, asa ca isi cauta de lucru in functie de sezon. De la Tighina la Baia Mare, de la
Baia Mare la Braila si tot asa. La un moment dat, s-a angajat ca hamal in portul Constanta, oras in care a si
murit, intr-un accident, in 1939. In conditiile in care a ramas singura cu trei copii, mama viitorului actor, Olga, sa angajat ca bucatareasa la un spital din orasul de la malul Marii Negre. Banii erau putini, cheltuielile mari, iar
pe deasupra nici necazurile nu i-au ocolit, ambii frati ai lui Ilarion decedand la varste fragede.
Etern indragostit de valurile marii, Ciobanu a visat mereu sa se faca marinar, insa destinul avea alte planuri
pentru el. In prefata cartii de proze scurte pe care Ilarion a scris-o in 1980, ,,Un far la pensie", scriitorul Titus

Popovici a mai recompus cateva crampeie din biografia cineastului: ,,O copilarie amara, cea a orfanului de tata
(mort, dupa cum se spune, incercand sa opreasca cu pieptul un tren), a copilului care s-a dus la scoala incaltat cu
pantofii mari si scalciati ai mamei, si ai carui pumni au taiat radical pofta de ras inconstient si de batjocura a
celorlalti, a hamalului de port la o varsta cand junii din high-life-ul epocii dansau conga si boogie-woogie, a
brigadierului voluntar pe santierele romantice de la Bumbesti-Livezeni, a soferului de camion a santierului de
dureroasa amintire a primului Canal, a rugbistului de performanta, poposit sau naufragiat (cine poate stin) la
Institutul de Teatru, de unde a fost exmatriculat ca sa poata ajunge cel mai complex actor de film
contemporan...".
Arestat pentru ca a furat un porc
In adolescenta, Ilarion Ciobanu a fost arestat de mai multe ori, episoade pe care le-a povestit intr-unul din rarele
sale interviuri, acordat Evei Sarbu: ,,Prima data am fost arestat in timpul razboiului. Aveam 12 ani pe atunci,
cand, impreuna cu niste prieteni de-ai mei, umblam dupa porumbei prin magaziile Oborului din Constanta. Si
tot trecand dintr-una in alta prin rasuflatorile de aerisire, am ajuns intr-o magazie care, dracu stie cum, era plina
de torpile nemtesti. Ne-au gasit, ne-au arestat, am fost dusi la chestura si batuti. Ne-au tinut o noapte acolo si neau dat drumul: eram copii... Alta data prin '46, cu inca doi <<sobolani>>, asa ni se spunea in port la astia care
vanturam cheiurile in cautare de lucru, am furat un porc din curtea unui vames. Un porc, in '46, era o valoare.
Nu mai tin minte daca l-am furat sa-l vindem, sau sa-l mancam noi. Cert e ca era un porc, si un porc e de
mancare. Dupa razboi, vremurile erau tulburi, dublate de o napasta naturala, seceta aia care a adus foamea dupa
ea. Si omul trebuia sa se descurce cum putea. Pe urma, un om crescut in port, crescutul la malul marii are un fel
de a fi direct, mai brutal. Conditiile vitrege, saracia mea si a mamei, mediul, prietenii, intr-un cuvant as gasi
justificari pentru ceea ce am facut atunci. Le-am facut si am tras ponoasele. Am platit pentru toate. Ca se
plateste...". Ulterior, exceptionalul actor a fost, in anii tineretii, brigadier pe Santierul National BumbestiLivezeni. Chiar si astazi, la 68 de ani de la inaugurarea sa, linia de cale ferata ramane cea mai complexa
constructie de acest tip realizata pe teritoriul Romaniei. Nu mai putin de 35 de poduri si viaducte se inlantuie pe
cei 31 de kilometri ai traseului, alaturi de 39 de tuneluri si numeroase ziduri de sprijin.
Cum a ajuns insa Ilarion Ciobanu acoloh A povestit chiar el, in paginile ,,Almanahului Cinema" din 1975. ,,De
fapt, totul a inceput ca o mare aventura. Si carui tanar nu-i plac aventurilea Nu stiu cum a fost prin alte parti, dar
noua, celor din port, activistii judeteni U.T.M. n-au fost nevoiti sa ne vorbeasca prea mult. Ideea ca urma sa ne
ducem sa muncim la constructia unei cai ferate in munti, a fost mai mult decit destul. In general, pentru omul de
pe malul marii muntele inseamna o necunoscuta, o alta lume, iar pentru noi, atunci, avea aceeasi rezonanta ca
Sahara, Hawaii sau pampasul sud-american", a explicat cel caruia apropiatii ii spuneau ,,Claris". Despre munca
efectiva, actorul n-a vrut sa aminteasca foarte multe: ,,Ar fi mult. Mult prea mult de scris despre schimburile de
zi si de noapte, despre indaratnicia muntelui care parca ne era dusman, despre tuneluri si viaducte, despre
vagonete si perforatoare, despre accidente si durere, despre dorul de acasa sau despre duminicile pe care le
asteptam. Am facut totul simplu, darz, barbateste. Nu se putea altfel, viata o cerea".
Plictisit de Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica
Dupa ce s-a intors de la Bumbesti-Livezeni, Ciobanu a lucrat o perioada ca sofer de basculanta la Canalul
Dunare-Marea Neagra, apoi s-a angajat ca redactor la o gazeta de santier, de unde a fost trimis la Bucuresti, la
Stefan Gheorghiu,,,Facultatea muncitoreasca", pe care o absolva in 1953. Incearca apoi sa urmeze geologia,
geografia, mecanica navala, dar nu s-a adaptat nicaieri. In cele din urma, in 1958, Ciobanu a dat admitere la
Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, convins fiind de un prieten. Si a intrat. ,,N-am absolvit pentru ca
am avut de ales intre a face <<Setea>> si a urma I.A.T.C.-ul. Adevarul e ca ma plictiseam in facultatea aia...
Asa m-am angajat electrician la Teatrul Municipal (n.r - Teatrul Bulandra)", marturisea actorul. Povestea
obtinerii rolului taranului brutal si justitiar, Mitru Mot, personajul principal din ,,Setea", e de pomina. Intr-o
seara, Ilarion Ciobanu se afla la restaurantul ,,Mon Jardin", un local plin de farmec in epoca. Era putin cam

ametit cand s-a intalnit cu regizorul Vladimir Popescu-Doreanu. Acesta din urma l-a considerat potrivit pentru
unul dintre rolurile secundare din filmul lui Mircea Dragan, Ezechil, asa ca l-a dus acasa ca sa-l culce, pentru ca
a doua zi se dadeau probele. Dimineata, au plecat impreuna spre Buftea. Acolo era si scenaristul filmului, Titus
Popovici, care a avut o revelatie: ,,Ia barbieriti-l pe asta!". Dupa care i-a spus regizorului: ,,Iacata-l si pe Mitru
Mot". Succesul a fost imediat. Iar intre Ciobanu si Popovici s-a nascut o relatie de prietenie trainica. ,,E mai
putin important sa spun acum, in aceste fatal-sumare randuri, ca niciun alt actor nu m-a inspirat mai mult si mai
profund, ca, atunci cand scriu un rol pentru Ilarie, replicile curg de la sine, planul initial al personajului se da
peste cap, explodeaza, schema inerenta transformandu-se in ceva viu, contradictoriu si masiv, refuzandu-se
simbolismului, solutiilor de mantuiala si falsitatii, capatand o incarcatura de omenesc, de intelegere si da! de
bunatate. E, de asemenea, foarte putin important sa insir lungul sir al fictiunilor mele carora le-a dat viata
proprie, irepetabila si incofundabila: seful dac Gerula, cel ce nu cunoaste niciodata infrangerea, comisarul
Roman, facand fata cu amarnic si necrutator humor pistolarilor din anii '45 si politicienilor care le inspirau
actiunile, acel senzational Ilarie taranul care-si goneste fiul de acasa pentru ca e comunist si moare in fata
plutonului de executie zicand: <<Daca-i pe asa, atunci traiasca comunistii!>>, Traian Brad, ardeleanul care se
duce in America ca sa aiba de unde invata asta micu oarece meserie", nota Titus Popovici in aceeasi prefata a
cartii lui ,,Claris". Dupa Revolutie a fost distribuit tot mai rar in filme, iar la 7 septembrie 2008 s-a stins, la
Bucuresti, rapus de un cancer faringian.
Pe terenul de rugby i se zicea ,,Gloaba"
In cartea ,,50 de ani de rugby la Constanta", Nicolae Dan si Florian Constantin fac referire si la marele actor.
,,Conform parerii unor vechi prieteni si cunoscatori ai acestui sport, leaganul rugby-ului constantean se afla in
partea de nord-est a orasului, pe cele doua frumoase plaje - Modern si Trei Papuci. Pe aceste suprafete de nisip
auriu, imediat dupa razboi, au aparut grupuri de tineri care se intreceau in adevarate campionate locale de inot in
mare si de sarituri de pe digul Y, transformat in trambulina. Exista si un clasament valoric. Tin minte ca sute de
tineri ii admirau si ii aplaudau pe acesti frumosi tineri cu corpurile bronzate, pentru reusitele lor. Se faceau chiar
pariuri cu privire la castigatori. Cateva nume ale celor mai buni rugbysti, intrati in legenda, sunt: Gica Budi,
Ilarion Ciobanu, Nae Sifarescu, Vasile Giuglea, Tutu Apostol, Puiu Ion, Gh. Alexandru, Tony si multi altii. Din
aceste grupuri de baieti talentati s-au nascut pionierii rugbyului constantean. In vara anului 1952, rectorul
Institutului Politehnic din Galati hotaraste ca jucatorii echipei de rugby sa faca practica anuala la Administratia
Portului si la Santierul Naval Constanta. La sfarsitul vacantei de vara, n-am plecat cu mana goala la Galati, l-am
luat cu noi pe <<Claris>>, care a devenit jucatorul Stiintei. A jucat la Galati doar un sezon, pentru ca, in timpul
unui meci meci-scoala cu Progresul Bucuresti, a fost remarcat si ulterior transferat la aceasta echipa", se arata in
carte. ,,Claris" a jucat si la Dinamo Bucuresti, acolo unde era poreclit ,,Gloaba", pentru ca ,,era inalt si alerga ca
un cal", dupa cum isi aducea aminte fostul sau coechipier Vasile Giuglea. A renuntat la rugby abia in 1962, cand
era deja o vedeta consacrata in cinematografie, din cauza programului incarcat.
De ce s-a certat cu Sergiu Nicolaescu
La apogeul carierei sale cinematografice, Ilarion Ciobanu a colaborat si cu regizorul Sergiu Nicolaescu la cateva
dintre filmele sale de succes: ,,Mihai Viteazul", ,,Cu mainile curate", ,,Ultimul cartus", ,,Nemuritorii" si ,,Pentru
patrie". Ulterior, relatiile dintre cei doi s-au racit. Definitiv. Cascadorul Aurel Popescu a povestit un episod care
a condus la acest deznodamant: ,,Eram la Brasov, la filmul <<Nemuritorii>>. Intr-o noapte l-au trezit
receptionerii pe Sergiu si l-au chemat de urgenta jos. Acolo, ce sa vezi, Ilarion Ciobanu, manga fiind, se
dezbracase si se urcase cu picioarele pe biroul de la receptie. Abia a reusit sa-l dea jos, cu scandal, a iesit sucar
mare acolo, la <<Aro>>. Altfel, nea <<Claris>> era un om extraordinar. Dar avea si momente cand o lua pe ulei
si se termina tot". Din punctul de vedere al regizorului, picatura care a umplut paharul a fost un incident din
Republica Democrata Germana. ,,Ilarion este un actor de mare talent, fara sa aiba o pregatire profesionala
speciala. Eram prieteni, am jucat impreuna rugby. Am plecat cu el la Berlin, la filmul <<Capcana
mercenarilor>>. Avea un rol important, impreuna cu Amza Pellea. In prima seara s-a imbatat si a batut

receptionerii hotelului. A doua zi, l-am scos din rol. Numai ca el era trecut pe un pasaport colectiv. Ca atare, n-a
putut sa plece imediat, a stat acolo doua saptamani, cat am filmat noi. Cand a ajuns in tara, a facut ce-a facut si,
culmea, i s-a platit rolul. Cert e ca eu il apreciez enorm, am colaborat foarte bine, dar cand ajungem la alcool si
la gesturi de genul asta, cu mine nu merge", povestea Sergiu Nicolaescu in 2004, intr-o emisiune televizata. Pe
de alta parte, cineastul Ioachim Ciobanu sustine ca Nicolaescu l-a invidiat mereu pe tatal sau: ,,Tata ura
nedreptatea si de aceea s-a certat cu Nicolaescu. Spre exemplu, tatal meu isi facea singur cascadoriile si de
fiecare data scenele acestea cu el erau prezentate in cadre foarte indepartate de regizorul Nicolaescu, nicidecum
nu erau puse in valoare, nu se distingea cine e personajul acelor scene periculoase, fapt care l-a infuriat pe tata.
Nicolaescu era foarte orgolios si nu cred ca-i placea sa fie eclipsat de nimeni. Ei au mai avut un moment
tensionat cand se aflau pe un poligon, iar Ilarion Ciobanu a tras mai bine cu pistolul decat Nicolaescu".
Cu ,,Claris" si ,,Bica" la ,,Podgoria"
Cascadorul Adrian Stefanescu si-a adus aminte de o intamplare nostima cu Ilarion Ciobanu si Sebastian
Papaiani in prim-plan.

,,<<Claris>> si <<Bica>>, cum I se spunea lui Papaiani, obisnuiau sa mai iasa la cate o sueta, la restaurantul
<<Podgoria>>, un local cochet, unde mergea numai lumea buna, pe Bulevardul Magheru colt cu Tache Ionescu.
Se intampla cateodata sa ramana si fara bani. Si atunci, lasau vorba la ospatar sa le pastreze masa si o luau la pas
catre Piata Unirii. Unul pe o parte a bulevardului, celalalt pe trotuarul de vizavi. Fiecare dintre ei mergea alene,
cu o mina preocupata. Bineinteles ca-i oprea lumea pe strada, le cerea autografe. Ii mai intreba cate unul: <<Ce
mai faci, maestre, cum iti merget>>. La care venea raspunsul: <<Uite, mi s-a intamplat ceva ciudat, am plecat
de acasa fara niciun ban si trebuie sa ma intalnesc cu cineva>>. Iar oamenii se ofereau sa-i ajute, care cu cinci
lei, care cu zece. Nici ei nu acceptau mai mult. La Piata Unirii se intalneau si schimbau trotuarele. Si uite asa,

ajungeau cu cateva sute de lei in buzunare inapoi la <<Podgoria>>", a povestit Stefanescu.