Pictur mural

Prin pictur mural se nelege o pictur pe un perete, tavan, zid sau

pe orice suprafe permanent a unei cldiri sau structuri. Picturi murale
au existat nc din cele mai vechi timpuri ale organizrii societii umane,
pornind de la picturile din peterile din Lascaux din sudul Franei sau cele
de pe pereii unor grote din Munii Tassili din centrul deertului Sahara, i
pn la pictura mural bisericeasc, parte important a tradiiei
cretinismlui ortodox sau cea mural laic, devenit prepoderent n
ultimele dou secole.
Este important de observat ca n secolul al 20-lea, odat cu apariia
micrii artistice "muralista", ai crei exponeni de seam a fost trio-ului
celebrilor muraliti mexicani Diego Rivera, David Siqueiros i Jos Orozco,
pictura mural i muralismul au marcat o "renatere".
Exist diverse tehnici care se preteaz la decorarea suprafeelor
permanente cu picturi murale. Cea mai cunoscut este probabil fresca,
care utilizeaz pigmeni solubili n ap, are o larg aplicabilitate, permite
amestecarea armonioas a culorilor i se usuc relativ repede. Dup
uscare tonurile culorilor devin mai deschise.
Astzi, pictura mural se poate executa n moduri foarte diferite,
utiliznd vopsele pe baz de ulei sau ap. Stilul poate varia mult, de la cel
abstract, cunoscut sub termenul din francez trompe l'oeil, care ntr-o
traducere aproximativ nseamn "nelarea ochiului", pn la cele
"clasice", desemnnd pictarea direct a zidului sau a suprafeei
permanente oferite. De asemenea, acurateea i calitatea unor
reprezentri murale de azi sunt conferite de o tehnic care permite
oricrei imagini, fie pictur, fotografie, imagine electronic sau compozit
s fie transferat unui poster, care se poate apoi ataa "definitiv"
suprafeei.
Picturi murale unicat se gsesc pretutindeni n jurul lumii. Un astfel
de exemplu este o pictur care se gsete pe un zid dintr-o cldire veche,
cndva o nchisoare, care se gsete pe vrful unei faleze dintr-un loc
numit Bardiyah, din Libia. Semnat de realizator n aprilie 1942, cu cteva
sptmni nainte de moartea sa n prima btlie de la El Alamein, este
cunoscut sub numele de Bardia Mural, fiind creat de soldatul John
Frederick Brill.

Mozaicul
Decoraia cu mozaic a cunoscut o rspndire larg, graiei
exemplului oferit de lumea antic. La nceput, grecii antici o foloseau ca
ornament al podelelor. Din pietricele de diferite culori, alctuiau cubulee
mici, aezate sub diferite forme: ornamente cu figuri geometrice, psri,
animale.
Apoi, trecndu-se de la pardoseal la mpodobirea pereilor, s-au
plsmuit reprezentri mult mai bogate n culori i n mod mai desvrit
executate. Astfel, a aprut un limbaj figurativ de tip mistic, lund numele
de mozaicul bizantin. Aici, mozaicul va fi adoptat de ctre arta bizantin,
unde canoanele modei i ale gustului erau orientate pentru desftarea
curii imperiale i pentru a cuta iniieri n misterele religioase. Vorbim
despre un complex de practici ce ine de liturghie i de cultul ortodox care era nevoie s slujeasc la ridicarea credinciosului din lumea
pmnteasc, n lumea cereasc. Aceast privire spre transcenden s-a
reflectat n pictura de mozaic pentru ornamentarea pereilor, bolilor i
cupolelor bisericilor cretine.
Exploatnd cu iscusin potenele materialului, artitii bizantini au
gsit cele mai ingenioase formule de combinare a pietricelelor de diferite
culori, astfel nct ele s se pun reciproc n valoare i s se exalte la
maximum una pe alta, ajungnd s luceasc precum pietrele preioase.
Efectul strlucitor era accentuat i de cubulee poleite cu aur, care uneori
formau ntregul fond sclipitor, alteori licreau cu scntei presrate pe
ntreaga suprafa a mozaicului.
Unele dintre cele mai valoroase mozaicuri sunt cele din catedrala
Sfnta Sofia, datnd din secolul al X-lea. Este vorba despre celebrele opere
ale curii imperiale, Iustinian i Teodora. Reprezentarea lor este nfiat
prin oferirea patenei i potirului de aur pe care Iustinian i Teodora le

druiser bisericii, cu prilejul trnosirii celebrate de Maximian n 547.

Capul mpratului i al mprtesei sunt nconjurate de aureol, siluetele
lor par ar fi suspendate, splendoare a vemintelor sub care trupurile prea
omeneti se dematerializeaz.
Un alt mozaic din secolul al XII-lea este Maica Domnului, ncadrat
de Ioan Comnenul i de mprteasa Irina. Aceast imagine se remarc
prin accentuarea hotrt a formei plate i liniare, manier caligrafic prin
care volumul se dizolv ntr-o suprafa plan (chiar i culoarea roie a
feei este redat tot prin linii). Nu putem s nu remarcm i dispunerea
rigid simetric a personajelor, frontalitatea, miestria de a folosi culorile
astfel nct s se obin strlucirea pietrelor preioase, ct i pedanteria n
consemnarea detaliilor specifice ceremonialului de la curtea imperial.

Vitraliul - scurta istorie

Originile vitraliilor se pierd in istorie. Tehnica a fost derivata probabil din
fabricatia bijuteriilor si mozaicurilor. Vitraliile, asa cum le cunoastem azi, se pare
ca au aparut o data cu construirea bisericilor... Originile vitraliilor se pierd in
istorie. Tehnica a fost derivata probabil din fabricatia bijuteriilor si mozaicurilor.
Vitraliile, asa cum le cunoastem azi, se pare ca au aparut o data cu construirea
bisericilor, cele mai vechi datand din secolul X.
Dintotdeauna sticla a fost privita ca un lucru misterios. O forma solida cu
proprietati ale lichidelor sau mai degraba un lichid solidificat. Capteaza lumina si
straluceste, desi este fabricata din nisip. In timp, sarurile si oxizii metalici au dat
culoare sticlei: cobalt pentru albastru, argint pentru galben, cupru pentru verde si
caramiziu.
Tehnica vitraliului, in linii mari neschimbata pana astazi, a fost descrisa de
calugarul Teophilus pe la anul 1100. Stilul gotic, cu biserici din ce in ce mai inalte,
dar si mai luminoase, a folosit vitraliile la o scara nemaintalnita pana atunci.
Calugarul Abbot Suger de la manastirea St. Denis a reconstruit biserica

manastirii, oferindu-ne unul din primele exemple de stil gotic in care vitraliul a
jucat un rol definitoriu. In jurnalul sau, tinut pe tot parcursul lucrarilor, si-a
exprimat credinta ca lucrurile frumoase ridica omul mai aproape de Dumnezeu.
Mesterii medievali au ilustrat in tehnica vitraliului imagini realiste, folosind
in egala masura culori saturate, vibrante, cat si nuante de alb laptos si griuri. In
secolul XV, in plin apogeu al goticului, atitudinea fata de vitraliu s-a schimbat,
acesta devenind mai mult pictura si mai putin element generator de atmosfera.
Culorile au devenit mai pale, figurile reprezentate acopereau adesea intreaga
fereastra. Pictura a devenit mai sofisticata, iar noile tehnici descoperite sau
redescoperite au permis redarea detaliilor galbene si aurii. Nervurile de plumb
acceptate pana atunci ca necesare si decorative au devenit un "rau necesar",
camuflat cat mai bine prin compozitia desenului.
Renasterea a generat o lunga perioada in care vitraliul a existat doar ca
sticla pictata. Simbolismul original si tehnicile au fost aproape uitate. In aceasta
perioada, vitraliul pictat a devenit un accesoriu la moda in locuinte, cladiri publice
si biserici. Semnele heraldice realizate in aceasta maniera, pe fond transparent,
erau foarte populare in epoca. In secolul XVIII, majoritatea vitraliilor medievale
au fost inlocuite cu sticla pictata, iar majoritatea informatiilor despre vitralii a
inceput sa se piarda. In mijlocul anilor 1800, Anglia a cunoscut o revitalizare a
interesului pentru arhitectura gotica. Cativa istorici amatori si oameni de stiinta
au redescoperit tehnicile de lucru si au dezvaluit secretele producerii sticlei
colorate.
Atelierele de sticlarie au inceput sa produca versiuni de ferestre in tehnica
si stilul medieval.
Fratii Bolton, englezi emigranti, au infiintat primul atelier de vitralii in America si
au produs ferestre in stil gotic care au devenit un fel de norma pana in momentul
dezvoltarii unui stil distinctiv american. John LaFarge si Louis Comfort Tiffany, doi
pictori americani, au inceput sa experimenteze, independent unul de celalalt,
incercand sa produca o sticla ce avea capacitatea de a crea efecte vizuale fara a
fi pictata. Curand, cei doi au devenit concurenti. LaFarge a creat si brevetat in
1879 sticla opalescenta. Tiffany a dezvoltat si popularizat produsul si curand
numele lui a devenit sinonim cu acesta. Folosind taieturi complicate si sticla
bogat colorata, dispusa in straturi ce dau un plus de textura si profunzime, cei doi
au devenit principalii furnizori atat pentru biserici, cat si pentru resedinte private.
Procedeul de utilizare a foliei de cupru ca substitut pentru plumb, i-a
permis lui Tiffany crearea de abajururi, bine primite o data cu introducerea
iluminatului electric. Stilul sau a avut numerosi imitatori, sticla opalescenta
ramanand foarte populara pana la sfarsitul secolului XIX. Dupa primul razboi
mondial, gusturile s-au schimbat. LaFarge moare in 1910, iar Tiffany in 1933, fapt
care atrage dupa sine si falimentul atelierelor sale.
Cu exceptia ferestrelor pentru biserici, vitraliul cunoaste un declin pana la
al doilea razboi mondial. Abstractionismul si expresionismul in pictura
influenteaza un nou grup de artisti sa exploreze valentele oferite de sticla.
Ferestrele de biserica devin, in foarte multe aspecte, asemanatoare goticului
timpuriu. Scenele greu de identificat, atmosfera pura de lumina si culoare inspira
la atitudine contemplativa.

Vitraliul, sau mai corect poate, arta sticlei, este din ce in ce mai prezenta
astazi. Explozia de interes din ultimii 30 de ani a dus la dezvoltarea unor noi si
imaginative forme ale acestei arte. Noile tehnologii si cresterea interesului in
vitralii ca hobby, au dus la ceea ce a fost numita "o noua epoca de aur a sticlei".
Noile case sunt frecvent completate cu spectaculoase intrari din sticla, ferestre
de baie cu vitralii, abajururi Tiffany. Panouri decorative sunt achizitionate pentru a
fi atarnate in dreptul unei ferestre insorite. Forme minunate decoreaza mese,
pereti, ferestre. Noii artisti combina, creeaza si dezvolta forme si stiluri unice. Si
se pare ca va dura.