Istoria Luptelor

Sportul luptelor este unul dintre cele mai vechi din lume ,intrecerile dintre oamenii puternici
cunoscand o mare amploare si atractie la popoarele antichitatii.
Printre dovezile practicarii unor asemenea dispute se afla picturile murale
descoperite la Beni-Hassen pe malurile nilului ,vechi de peste 3.500 de ani ,,care infatiseaza o
uriasa fresca ,bine conservata,cuprinzand fazele unei lupte libere in 120 de figure.
In Evul Mediu luptele se practicau pe scara larga in special la bretonii din
Franta ,Germania.La inceput intalnirile de lupte se desfasurau fara reguli precise si fara limita de
timp.Dupa Olimpiada de la Stockholm din 1912 cand disputa dintre Martin Klim si finlandezul
Alfred Asikainen a durat 12 aproape ore s-a hotarat limitarea unei intreceri la un nr. de reprize.
Luptele libere au fost prezente la Olimpiada inca de la prima editie ,la Atena in
anul l896 iar cele Greco-romane in anul l908 la Londra.
Primul Campionat Mondial are loc la New York in anul l885 la 2 stiluri lupte
Greco-romane(clasice) si lupte libere.
Primele reguli la Luptele Greco-romane apar in l848 ,fiind concepute de
francezul J.Turguetil si si definitivate in anul l860 de compatriotul sau P Exbrayoh,principala
caracteristica a acestora fiind interzicerea actiunilor (atacurilor) sub nivelul centurii.
Regulile de baza ale luptelor libere dateaza din l88o si au fost elaborate de
americani,fiind admise si actiuni la picioare.
Primele cluburi apar spre sfarsitul secolului l9 iar in l9l2 ia fiinta Federatia
Internationala de Lupte Asociatie.
In anul l989 debuteaza in Elvetia la Martighy Campionatul feminin la stilul
libere Incepand din 2008 vor fi prezente si la Olimpiada la 3 categorii de greutate.
In Romania luptele au o veche traditie ,avand la baza tranta voiniceasca
,amintita in numeroasele balade populare.
Primele demonstratii de lupte Greco-romane apar in tara noastra in l982 cand
instructorul Doubile ofera demonstratii de lupte si incepe sa dea lectii intemeind o adevarata
scoala de lupte clasice.
Incepand din l9oo se dezvolta mai intai in transilvania si Banat alaturi de
ridicarea greutatilor.

In anul 1929 In Vulcan Clubul Jiul a organizat primul concurs de Lupte din
tara rezervat juniorilor.
In anul 1930 noiembrie are loc constituirea Federatiei de Lupte si Haltere la
Oradea iar in anul 1931 se muta la Bucuresti si functioneaza impreuna aproximativ 2 ani.
In anul 1931 se desfasoara primul Campionat National de lupte ,primul dupa
normele si regulamentele Federatiei Internationale de specialitate.
In anul 1933 - la Roma are loc prima participare romaneasca la Campionatul
European de lupte Greco-romane cu un participant I.Horvath care ocupa locul III.
-Zagreb la concursul de Lupte Greco-romane al tarilor
membre ale tratatului Mica Intelegere(Antanta) luptatorii
romani au castigat titlul la 3 categorii de greutate.
Prin practicare sportului luptelor se dezvolta armonios intregul
corp,forta,mobilitatea,viteza de executie,supletea,agilitatea,etc.
Lupta incepe la fluier (in trecut la bataia gongului) cand cei 2 combatanti care
se afla la colturile opuse ale saltelei se deplaseaza la centru unde incepe lupta. Spatial de lupta
este format din saltele speciale 12x12 m.acoperite cu o prelata de aceleasi dimensiuni. Spatial de
lupta este delimitat pe saltea printr-un cerc de culoare rosie cu diametrul de 9 metri si grosime de
l metru care reprezinta parte integranta a suprafetei de lupta dar totodata zona de pasivitate .
In interiorul spatiului de lupta este trasat un cerc cu diametrul de l m.
-partea interioara a saltelei situata inauntrul benzii rosii este suprafata centrala de lupta .--banda
rosie este zona de pasivitate,l m. latime, ramane o suprafata de protectie de l.50 m latime.
Timpul de lupta a suferit numeroase modificari dupa cum am vazut de la l2 ore in l9l2 la
olimpiada de la Stockholm la 3 minute x 3 reprize ,apoi la 3 min x 2 reprize ,la 5 minute x l
repriza ,ajungand in final la 2 reprize x 2 minute sau 2 minute x 3 reprize in caz de egalitate in
primele 2 reprize.
Punctele nu sunt transmise de la o repriza la alta, daca cele 2 reprize sunt castigate
de sportivul cu culoarea rosie sau cu cea albastra se termina meciul iar daca o repriza este
castigata de sportivul cu culoarea rosie si una de cel cu culoarea albastra se ,merge la repriza
decisive adica a treia.
Intr-o repriza se lupta l minut in picioare dupa care fiecare luptator este trecut la
lupta de la sol 3o min. adversarul se prinde obligatoriu cu priza de .la luptele Greco-romane.
Garda (pozitia fundamentala ) este pozitia pe care sportivul o ia in timpul
luptei,avand drept scop o buna stabilitate in orice situatie ( de atac sau de aparare ).

Garda de jos (pozitia de parter ) este luata de luptator la sfarsitul minutului de

lupta daca are puncte mai putine decat adversarul.Este o pozitie in care sportivul ingenuncheaza
si se sprijina cu palmele de saltea.
Apararea este actiunea tehnico-tactica prin care se impiedica exercitarea
procedeelor tehnice de catre adversar.
Contraatacul sunt actiuni tehnice folosite ca riposte la atacul adversarului care dau
un avantaj fata de adversar.
Atacul este actiunea tehnico-tactica de doborire a adversarului in scopul castigarii
reprizei si a meciului.
Doborari este procedeu tehnico-tactic care au ca effect caderea adversarului prin
impingeri bruste.
Ducerile la sol reprezinta o forma variata de procedee tehnico-tactice prin care
luptatorul isi fixeaza adversarul la sol.
Aruncarile sunt procedee tehnice caracteristice luptei din picioare, Ex.aruncarile
peste sold se executa cu introducerea soldului sub adversar,ridicarea lui pe sold de unde este
aruncat pe saltea si imobilizat ,tur de sold, tur de cap,tur de brat,aruncare peste umar ,etc .
Aruncarile peste piept se realizeaza prin cenzurarea adversarului din fata (salt) sau
din spate (supleu) si aruncarea lui peste piept.Cel care executa se lasa pana in pod iar adversarul
cade pe spate sau pe ceafa.
Aceste procedee sunt caracteristice luptei din picioare.
La lupta de la sol ,caracteristic si cele mai utilizate procedee sunt reburul si centura
laterala (aufreizer )
Lupta se termina cand un sportiv castiga 2 din 3 reprize la puncte,la superioritate
cand are 6 puncte avans fata de adversar si la Tus.
Tusul este cel mai reprezentativ ,sportivul trebuie sa-si imobilizeze adversarul cu
omoplatii (umerii ) pe saltea pe o durata de timp sufficient pentru a permite arbitrilor sa constate
controlul total al tusului.
Echipamentul pe care-l poarta sportivii este alcatuit din dresuri si ghete de lupte.
Dresurile sunt din material supraelastic de culoare rosie si albastre.
Ghetele sunt din material usor care sa acopere glezna cu talpa subtire si dreapta.