TEMA 1: Consideratii generale din etica

activitatii
procesual penale
1.Notiuni fundamentale ale eticii.Categoriile eticii.
2.Morala:notiunea,functia si structura
3.Notiunea si caracteristica generala a eticii judiciare
4.Obiectul de studiu,scopul,sarcinile si importanta eticii judiciare.
-1Termenul etica provine de la grecescul ethos cu semnificatia de
moravuri,obicei,loc de trai.Este introdus de Aristotel in sec.IV pentru a
desemna stiinta care studiaza un domeniu aparte ale calitatii
umane,denumeste virtutile,particularitatile caracterului,ale
temperamentului pentru a le deosebi de facultatile mintii astfel spre
exemplu este un affect naturale memoria o particularitate vitala,facultate a
mintii,iar curajul o virtute.
ETICA este definita ca fiind acea ramura a gnoseologiei care studiaza
morala dreptului,unul din cele mai importante aspecte ale practicii umane.
In literatura rusa de specialitate etica este privita ca domeniu a filosofiei
care a capatat statut de stiinta independenta obiectul de studiu al careia il
constituie morala drept unul din formele esentiale ale constiintei si
activitatii umane.
Hegel delimiteaza morala de moralitate:
-Morala reprezinta aspectul subicectiv sau modul in care este perceput
din punct de vedere etic comportamentul subiectului fie de care el insusi,fie
de catre ceilalti membri ai societatii.
-Moralitatea reprezinta actiunile in desfasurarea lor deplina.

Deontologia provine din grecescul deontos,ceea ce reprezinta o

obligatie,iar etica este un drept al justitiei.
Deontologia,conform DEX: Compartiment al eticii care se ocup cu
studiul normelor i obligaiilor specifice unei activiti profesionale.
In sens uzual,etica reprezinta un ansamblu de concepte si pricini morale
in conformitate cu care societatea decide sa reglementeze comportamentul
membrilor sai determinind legitimul si acceptabilul initial.
Etica reprezinta o stiinta despre invatatura care urmareste scopul formarii
unei noi personalitati unui om bun si mai onest raportate direct la
conceptiile de divinitate dominante la acel moment.

Etica presupune 3 dimensiuni fundamentale:

1.Dimensiunea normativa,adica etica constituie un ansamblu de norme si
principii care dirijeaza conduita umana.
2.Dimensiunea de justificare,se refera la toate circumstantele care fac etica
necesara si argumentata.
3.Dimensiunea logica,este data de perspectiva metodica constiintizind
ansamblul factorilor care explica necesitatea eticii.
Definitia:
In literatura rusa de specialitate etica este definite ca acea
ramura(domeniu) a filosofiei care a capatat statut de stiinta
independenta obiectul careia il formeaza morala,drept unul dintre
cele mai importante elemente ale activitatii si constiintei sociale.
Dintr-o alta perspective,etica reprezinta stiinta despre
natura,esenta si structura moralei drept sfera a cunoasterii si
traditie intelectuala.
Etica nu numai ca generalizeaza si sistematizeaza normele moralei,dar si
contribuie la crearea acestora in dependenta de interesele si necesitatile
unei societati date intr-un anumit context istoric.
Categoriile eticii reprezinta conceptele de baza ale stiintei eticii care dau
expresie celor mai importante elemente ale moralei.
La cetegoriile eticii se atribuie:
1.BINELE SI RAUL-Binele reprezinta tot ceea ce poarta caracteristica
pozitiva a moralitatii.Raul reprezinta categoria etica care exprrima tot ceea
ce merita denigrare.Atunci cind binele se raporteaza la personalitate,acesta
capata forma virtutii.
Virtutile reprezinta un ansamblu de caracteristici pozitive constante ale
persoanalitatii care se refera nu numai la existenta principiilor morale,dar
si la faptul individului.
2.BUNASTAREA-reprezinta tot ceea ce asigura existenta
umana,resursele naturale,materiale si spirituale.Bunastarea este diferita de
utilitate,spre exemplu o piesa de arta este bunastare,dar nu este utilitate.
3.DATORIA-categoria etica care exprima relatiile dintre individ si
societate constind in obligativitatea morala a persoanei.Datoria constituie
astfel o sarcina individuala intr-o situatie concreta.
4.CONSTIINTA-este opusul datoriei si constituie latura subiectiva a
constiintei care creaza individului norme si principii morale si cere de la
acesta respectarea lor.Constiinta reprezinta autoreglatorul
comportamentului care are menirea sa asigure coraportul intre datorie si
responsabilitate.
5.RESPONSABILITATEA-constituie obligatia individului de a purta
raspundere pentru faptele proprii care contravin normelor morale reiesind

din capacitatea obiectiva a persoanei de a reactiona intr-o anumita situatie

in modul in care il cere morala.
6.ECHITATEA-este conceptual politico-juridic,dar si moral care exprima
o asemenea stare de lucru considerate ca fiind adecvata reiesind din
egalitatea tuturor oamenilor,coraportul care trebuie sa existe intre drepturi
si obligatii,fapta si pedeapsa(raspundere),merite si recunoasterea
acestora,precum si din considerarea drepturilor fundamentale ale
personalitatii.
Echitatea domina activitatea juridica atit in plan normative,cit mai ales in
cel aplicativ,fundamentindu-se pe
obiectivitate,impartialitate,proportionalitate,oportunitate.
7.DEMNITATEA-este privita ca atitudinea individului fata de sine insusi
si a societatii fata de acesta reiesind din recunoasterea acestuia drept
personalitate.
8.CINSTEA-reprezinta atitudinea societatii fata de individ si a individului
fata de sine insusi reiesind din meritele anterioare ale persoanei(o anumita
functie ocupata,un anumit gen de activitate desfasurata).
9.REPUTATIA PROFESIONALA-opinia societatii fata de persoana
reiesind din activitatea sa anterioara.Daca demnitatea porneste de la
perceperea tuturor persoanelor in mod egal,cinstea solicita considerarea lor
diferentiata.
10.UMANISMUL-principiu etica care exprima personalitatea umana
drept valoare suprema si increderea in perfectionarea acestuia ,astfel etica
este disciplina care nu numai studiaza,dar si contribuie la formularea
normelor ,principiilor si valorilor eticii.
11.SENSUL VIETII
12.IDEALURILE MORALE
13.FERICIREA

2.Morala:notiunea,functia si structura
Morala provine de la mores-moravuri;morales-moral.
In literatura de specialitate,este perceputa sub 3 forme de manifestare ale
moralei:
1.Forma de reglementare a relatiilor sociale;
2.Gen al relatiilor sociale;
3.Forma a constiintei sociale.
Morala constituie una dintre formele fundamentale de reglementare a
relatiilor interumane constind dintr-un ansamblu de norme si principii
potrivit carora o anumita societate delimiteaza binele de rau,demnul de
nedemn,justul de injust.
Morala intervine in activitatea social ape calea traditiei,influentei
emotionale,opiniei sociale si este asigurata de acestea din urma,precum si
de convingerea intima,constiinta individuala.

Morala intervine in toate domeniile vietii si respectarea acesteia este

urmarita de intreaga comunitate.
Morala indeplineste urmatoarele functii:
Functia de reglementare,determinind comportamentul individual
in raport cu interesele celorlalti;
Functia educationala,prespune constituirea personalitatii prin
intermediul exigentelor si principiilor morale,formarea conceptiilor
privind valoarea propriei personalitati,sensul vietii,s.a.
Morala mai indeplineste si functiile de:
-prognoza;
-functia comunicationala;
-functia cognitive;
-functia motivationala,s.a.
Drept forma a constiintei,morala presupune o dubla structura:

1. Constiinta morala;
2. Conduita morala.

Constiinta morala,latura subiectiva a moralei care pretinde de la subiect o

anumita conduita si da apreciere rezultatelor acesteia.
Constiinta morala poate fi:
*Individuala
*Sociala.
Conduita morala,conduita subiectului poate fi considerate morala daca
motivele ei sunt susceptibile de apreciere din perspective bine-rau,demnnedemn.
Elementul primar al conduitei morale este fapta care din punct de vedere
etic include si motivul,scopul si urmarile.
Ansamblul faptelor de importanta morala ralizate de catre individ intr-un
anumit interval de timp,in conditii constante sau schimbatoare poarta
denumirea de conduita.
Conduita morala este unicul indicator obiectiv al moralitatii.
Morala are urmatoarea structura:
1. Normele morale-norme sociale care determina conduita individului
in raport cu altii si cu sine insusi.Normele morale se deosebesc de
traditii prin faptul ca au o fundamentare logico-ideatica.Normele
morale pot avea forma pozitiva(onerativa) de exprimare sau forma
negativade exprimare(prohibitiva).
Dupa subiecti normele morale sunt:
-generale(se refera la toare comunitatile);

-particulare;
-speciale.
2. Principiile morale-reprezinta forma cea mai generalizata a
exigentelor morale care determina directia generala a
conduitei.Principiile morale stabilesc conditiile de baza ale relatiilor
interumane,comportamentului individual,precum si a conduitei
sociale generale,spre deosebire de norme care determina continutul
comportamentului.De ex:umanismul,alterismul,marinimia,etc.
3. Idealurile morale-constituie acele exigente care se exprima prin
forma personala moralei perfecte care intruneste cele mai inalte
virtuti.Idealurile morale se impart in 2 grupe:
1)Ideal moral individual-atunci cind se refera la om si la caracterul
persoanlitatii acestuia;
2)Ideal moral social-societatea,morala ideala respectarea reciproca.
4. Criteriul moral.-atunci cind principiul moralei sunt utilizate pentru a
da apreciere individuala sau comportamentul acesteia devin criterii
morale.

3.Notiunea si caracteristica generala a eticii judiciare

4.Obiectul de studiu,scopul,sarcinile si importanta eticii
judiciare.
In cadrul eticii ca structura filozofica s-a constituit etica profesionala.
Conceptul etica profesionalaeste utilizat ca un cod de etica al oamenilor
de o anumita profesie.
Etica profesionala este determinate de specificul genului de
activitate,interesele comparative,domeniul social la care se refera.
Etica professionala este rezultatul unor probleme morale cu care se
confrunta cel mai frecvent oamenii,ea reprezinta un gen dat pentru
activitate.Normele de etica profesionala exprima exigentele sociale ale
desfasurarii unei anumite activitati si sunt deosebite de exigentele pentru
profesiile care au ca obiect omul.
Etica judiciara poate fi definite sub 2 aspecte:
1)Ca un ansamblu de norme care regelementeaza conduita oamenilor de
profesie;
2)Ramura a stiintei.
Pentru repetarea profesiei juridice specializate pe domenii determina
constituirea uno ramuri ale eticii judiciare cum ar fi:etica
judecatorului;etica avocatului,etica procurorului.
Etica juridica este utilizata pentru a da expresie ansamblului de norme si
principii morale care vin sa reglementeze conduita subiectilor sociali care
asigura activitatea de infaptuire a justitiei.

Etica judiciara este conceptual utilizat pentru a expune totalitatea de

norme morale care trebuie sa fie respectate de toti participantii si subiectii
oficiali a procesului de judecata(penal,civil,contraventional).
Etica judiciara reprezinta studierea specificului manifestarii moralei in
cadrul activitatii de ocrotire a normelor de dept.
Obiectul primar al obiectului de studiu este norma care presupune 2
particularitati:
1)Fapul ca este emisa de o anumita autoritate sociala;
2)Se adreseaza unor subiecti numiti agenti ai normei.
Obiectul de studiu este dat de:
1.Activitatea organelor de ocrotire a normelor de drept in vederea
determinarii specificului genului respectiv de activitate sociala;
2.normele morale care reglementeaza conduita subiectilor participanti ai
relatiilor sociale profesionale;
3.Norme morale generale si impactul lor asupra activitatii de infaptuire a
justitiei.
4.Norme morale speciale particularitati pentru domeniu.
Sarcinile:
Presupun identificarea normelor morale;
Stabilirea continutului normativ;
Solutiile pentru depasirea problemelor;
Ansamblul cerintelor psihologice,etice pe care trebuie sa le posede un
jurist.
Importanta eticii judiciare se prezinta din perspective citorva puncte
de vedere:
1. Confera un character moral activitatii subiectilot oficiali in sfera
de infaptuire a justitiei;
2. Contribuie la sanctionarea problemelor morale cu care se
confrunta,reprezinta respectarea profesiei de jurist.
3. Influenteaza pozitiv procesul de legiferare;
Functiile eticii judiciare:
1. De generalizare a normelor morale si principiilor;
2. De analiza a conduitei juristilor cu colegii;
3. De studiere a conduitei;
4. De recomandare a normelor morale care necesita a fi respectate.
Principiile:
Umanismului;
Echitatea;
Pluralismul;
Adevarul;

 Principiul caracterului active al exercitarii profesiei de jurist.

Tema 2:Continutul moral al legislatiei ce

reglementeaza activitatea de ocrotire a normelor
de drept
1* Coninutul moral al normelor constituionale i celor
internaionale ce reglementeaza activitatea de ocrotire a
normelor de drept
2* Principiile i normele morale n dreptul material penal
3* Coninutul moral al legislaiei procesual penale
4* Coraportul dintre scop i mijloace n procesul penal

1* Coninutul moral al normelor constituionale i celor

internaionale ce reglementeaza activitatea de ocrotire a
normelor de drept
Justiia ca una din formele principale ale activitii statale care are menirea
asigurrii echitii n raport cu cei la care se refer, se bazeaz pe principii
morale n acelai timp moralitatea i legalitatea sunt indisolubil legate. O
lege imoral este inacceptabil, iar o justiie ilegal de neconceput.
Unitatea, moralitatea, legalitatea i gsete reflectare n acte normative
naionale i internaionale.
n acest sens, Declaraia Universal a Drepturilor Omului d expresie
unor valori legale generale i unanim acceptabile, dar formuleaz n acelai
timp i principalele categorii etice: umanism; echitate; respectarea
demnitii umane.
Art. 1 al Declaraiei garanteaz egalitatea tuturor oamenilor din momentul
naterii, iar art. 7 dreptul lor la o protecie egal din partea legii.
Art. 5 interzice tortura, tratamentul inuman i degradant.
Art. 29 stabilete obligaiile statului de a limita restriciile drepturilor
fundamentale la cele absolut necesare i legal prestabilite.
Pactul internaional cu privire la drepturile civile i politice precum i
Convenia European (CEDO) fundamneteaz premisele morale ale
propriilor reglementri sub forma garaniilor procesuale minime acordate
acuzatului ntr-o cauz penal sau civil. (dreptul la aprare, accesul liber la
justiie, legalitatea armelor).
Constituia RM prin consacrarea n art. 1 a omului drepturilor i
libertilor acestuia drept valori primordiale, morale i obiect principal al
proteciei statale formuleaz principiul etic al umanismului. Detalizrile
cruia se gsesc n reglementrile Constituionale ultirioare i actele
normative subordonate ntruct Constituia d expresie acestui principiu,
orice prevedere din alte acte normative care respectivului urmeaz a fi
nlturat indiferent de domeniul vieii sociale la care se refer.

Umanismul este un principiu etic al legislaiei propriu zise dar n acelai

timp o regul fundamental a procesului de aplicare a legii. Specificarea
exigenelor etice fundamentale se regsete cu precdere n Titlul II care
guverneaz materia drepturilor fundamentale, instituind drept garant
puterea judectoreasc. Pentru asigurarea efectiv a posibilitii acestuia
din urm normele constituionale din art. 115, 119 stabilesc constituirea
doar prin lege a instanelor de judecat, independena, imparialitatea i
inamovabilitatea judectorilor, accesul liber la justiie etc.
2* Principiile i normele morale n dreptul material penal
Premisele morale ale reglementrilor de drept material penal se gsesc n
urmtoarele consacrri normative:
Art. 2- stabilirea omului, drepturile i libertile acestuia drept valori
principale protejate de legea penal.
Art. 3 Interzicerea interpretrii extensive defavorabile,posibilitatea
supunerii rspunderii penale pentru infraciuni numai n baza hotrrii
instanei judectoreti legal constituite.
Art. 4- Art. 5 Democratismul i umanismul drept principii fundamentale
a legii penale, asigurarea egalitii tuturor n faa legii penale i
inadmisibilitatea supunerii persoanei torturii, tratamentului inuman i
degradant.
Art. 6- principiul caracterului personal al rspunderii penale care ofer
dreptul supunerii persoanei pedepsei penale pentru fapte svrite cu
vinovie.
Art. 7-Individualizarea rspunderii penale i regula non bis in idem.
Art. 10- efectul retroactiv al legii penale care amelioreaz situaia
acuzatului.
Art. 61- pedeapsa penal este stabilit ca fiind o msur de constrngere
statal i un mijloc de corectare i educare a condamnatului i nu o
msur de rzbunare pentru fapte ilicite svrit de acesta.
Premisele morale se regsesc i n scopurile pedepsei penale: corectarea i
educarea condamnatului, prevenirea svririi a noii infraciuni.
Posibilitatea instanei de a stabili o pedeaps mai blnd dect cea stabilit
de lege. Instituirea de temeiuri pentru liberarea de rspundere i pedeaps
penal.
3* Coninutul moral al legislaiei procesual penale
Coninutul moral a reglementrilor procesual penale se regsesc n:
art. 1- scopul procesului penal.
2) principiile justiiei penale :a) garantarea inviolabilitilor n lipsa
crora este imposibil dezvoltarea plenar a personalitii; b)
respectarea drepturilor i libertilor umane detalizri ale cruia se
gsesc practic n toate instituiile procesului penal:

art. 105 alin (8) precum i art 111 alin (3), art. 122 alin (2) art 123 alin
(3).
Art. 21 si art.90- imunitile i privilegiile martorului i libertatea de
mrturisire mpotriva sa vin s protejeze valori considerate
superioare interesului statului n nfptuirea justiiei.
Art. 311- inadmisibilitatea utilizrii ca mijloc de prob a declaraiilor
n cazul revenirii persoanei la renunarea la libertatea de mrturisire
mpotriva sa.
Egalitatea armelor, accesul liber la justiie dreptul la aprare drept
garanii procesuale minime a inculpatului.
Libera apreciere a probelor prin stabilirea prin stabilirea exact n
legislaia procesual a faptei probante a elementelor de fapt n
coninutul art 93.
Oficialitatea procesului penal i obligaiei cercetrii corecte i
obiective sub toate aspectele ( art.19; 28; 255 CPP)
Art. 94- recunoaterea dreptului la reabilitare.
Art. 23 CPP limitarea cazurilor de examinare n instana de judecat
n lipsa inculpatului.
Suspendarea urmririi penale i judecrii cauzei art. 287/1; 330 CPP.
Existena cilor de atac ordinare i extraordinare.
Reglementarea unor proceduri speciale n privina minorilor i
persoanelor iresponsabile.
Regula neagravrii situaiei n propria cale de atac. Art 410 CPP.

4* Coraportul dintre scop i mijloace n procesul penal

Participnd a raporturile procesual penale subiecii i motiveaz direct sau
indirect conduita. Motivul constituie fundamentul comportamentului sau
determinarea interioar la aciune sau inaciune.
Motivul se realizeaz n scop.
Scopul constituie rezultatul spontan al comportamentului subiectului.
Analiza art. 1 CPP a pus problema etic a coraportului scop-mijloace.
Adagiul- scopul scuz mijloacele este nlocuit de formula scopul determin
mijloacele, deoarece mijloacele imorale distorsioneaz natura scopului.
Morale se consider mijloacele necesare i suficiente pentru atingerea
scopului i care nu contravin scopului suprem.
Mijloacele trebuie s corespund ctorva criterii:
1) tiinific argumentate
2) moral acceptate
3) normativ fundamentate
4) eficiente.
n vederea realizrii exigenelor moralei CPP garanteaz o corespundere
ntre interesul societii n descoperirea i prevenirea infraciunilor pe de o

parte i limita interveniilor n viaa privat sau drepturile fundamentale

pe de alt parte.
Legea procesual apreciaz ca temei: presupunere rezonabil; temei
rezonabil; bnuial rezonabil (art. 125; 166 CPP) iar jurisprudena Curii
Europene consacr obligativitatea existenei unui echilibru permanent
ntre dreptul societii i dreptul individului.
P. lkin- clasific scopul procesului penal n oficiale i neoficiale.
Scopurile neoficiale sunt cele care determin cu adevrat conduita
subiecilor procesului penal. Legea i msurile organizaionale trebuie s
asigure corespunderea scopurilor neoficiale ale procesului penal celor
oficiale. Existena scopurilor neoficiale poate fi datorat atitudinii negative
sau indiferente fa de scopurile oficiale. Legea practic pretinde o asemenea
corespundere numai de la subiecii oficiali. Scopul subiecilor neoficiali n
procesul penal variaz n funcie de interesele procesuale i circumstanele
particulare ale cauzei concrete.

Tema 3:Premisele morale ale probatoriului penal

1* Aflarea adevrului n procesul penal ca scop moral al
probatoriului.
2* Prezumtia nevinovtiei si sarcina probatiunii sub aspect
moral.
3* Importanta morala a aprecierii probelor n baza intimei
convingeri.
4* Aspecte etice privind administrarea unor probe.
1* Aflarea adevrului n procesul penal ca scop moral al
probatoriului.
Stabilirea adevrului n cauze penale reprezint o sarcina primordiala a
nfpturii justitiei, anume adevrul este solicitat in hotrri judectoresti,n
special sentintelor ca acte ale justitiei.
n esens adevrul constituie acea caracteristic a cunostintelor
noastre de a corespundere faptelor si circumstantelor care au avut loc n
trecut. Problema aflrii adevrului n procesul penal este una juridic dar n
egal msur si etic.
In legea penala se foloseste termenul de adevar in citeva
articole:art.164,art.254 CPP.
Adevrul n procesul penal constituie n opinia lui Boicov una din cele
mai exprese si importante valori morale.
Asupra posibilittii stabilirii adevrului n rezultatul probatoriului penal au
fost formulate cteva conceptii:

1) n procesul penal poate fi stabilit adevrul obiectiv- Se

consider adevr obiectiv acea calitate a cunostintelor subiectului de
corespundere absolut realittii obiective trecute. n procesul penal poate fi
descoperit adevrul material, adic acea form a adevrului obiectiv care
are o independent total de prevederile normative.
2) In procesul penal probatoriul permite stabilirea adevarului
absolute-relativ-absolute trebuie s fie cunostintele subiectului official
referitoare la: a) existenta comportamentului (actiune, inactiune) ;b)
caracterul prejudiciabil si illegal al faptei; c) implicarea subiectului concret
la realizarea actiunii/inactiunii; d) stabilirea vinovtiei
3) n procesul penal poate fi stabilit doar adevrul
relative,denumit adevr judiciar-Acel adevr constatat de subiectul
official n hotrrea adoptat de el n rezultatul cercetrii complete
obiective si sub toate aspectele a circumstantelor cauzei.
4)Nu exista temeiuri de a considera drept posibilitate aflarea
adevarului in procesul penal,de aceeea nu se poate pretinde acest
lucru de la instanta de judecata.S-a apreciat insa ca in spatele acestei ultime
conceptii se ascunde nu atit incompatibilitatile profesionale,cit mai ales
frica fata de responsabilitatea morala pentru corectitudinea hotaririi
adoptate.
Ofiterul de urmarire penala,procurorul trebuie sa fie sufficient de convinsi
in propriile forte morale fara vre-o frica fata de consecintele hotaririi
adoptate de ei daca acestea sunt argumentate din punct de vedere etic.
A considera important aflarea adevarului in cauza penala inseamna a
priva probatoriul de scopul sau moral deoarece adevarul constituie expresia
celor mai importante valori morale promovate de probatoriu.Faptul
dat,afirma Strogovici creaza premise considerarii adevarului drept o
problema juridical,dar si etica a procesului penal.
Se afirma ca contradictorialitatea procesului penal exclude
posibilitatea stabiliriiadevarului deaorece instanta de judecata nu mai are
posibilitatea dea realize de sine statator administrarea probelor,dar
instanta de judecata apreciaza si admite probele prezentate de procuror,de
aceea afirmatia anterioara este neinsemnata ,mai ales datorita faptului ca
obiectivitatea constituie fundamental adevarului.
2* Prezumtia nevinovtiei si sarcina probatiunii sub aspect
moral.
Actuala reglementare legala utiliznd prezumtia nevinovtiei vine s exclud
conceptia existents referitoare la prezumtia culpabilittii.
Prezumtia nevinovatiei-constituie rezultatul recunoasterii valorii
sociale a personalittii umane atribuindu-i calitatea de subiect de bun
credint pn la proba contrar.

Venit initial s protejeze mpotriva privrilor nentemeiate de libertate

prezumtia nevinovtiei constituie la etapa actual una din principalele
garantii ale celorlalte drepturi fundamentale.
Att din punct de vedere legal ct si etic prezumtia nevinovtiei implic
cteva consecinte privind statutul subiectului n procesul penal precum si
obligatiile corelative ale organelor oficiale ale statului:
1. considerarea persoanei ca fiind nevinovat pn la o hotrre
judectoreasc contrar dat n conditiile legii.
2. Reprezentarea sarcinii probatiunii-interzicerea subiectului de a
participa n probatoriu constituie o nclcare a normelor si
principiilor eticii.Art.8 alin.2 CPP-Nimeni nu este obligat sa
dovedeasca nevinovatia sa,aceasta revine organelor de urmarire
penala sau procurorului.Este immoral de a declara persoana vinovata
de atentarea la cele mai inalte valori morale fara sa existe suficiente
agrumente faptice si juridice in acest sens.
3. Obligatia subiectilor oficiali de cercetare completa,obiectiva si sub
toate aspectele a circumstantelor cauzei (art. 19-accesul liber la
justitie; art.28-oficialitatea procesului penal;art.254-rolul activ al
organelor de urmarire penala; art.314-nemijlocirea ,oralitatea si
contradctorialitatea judecarii cauzei).Aceasta reprezint att obligatia
moral ct si legal a organelor oficiale.
4. Regula in proprio pro reo( n cazul dubiului n favoarea lucrului).
Deoarece persoana se considera nevinovat mai nti morala si apoi
dreptul,solicita interpretarea oricror dubii n favoarea persoanei.
Dubiile ns trebuie s fie de nenlturat si s constituie rezultatul
doar unei analize ndelungate obiective si complete a probelor
admisibile veridice, suficiente si verificate.
5. Orice limitare adus drepturilor fundamentale este posibil numai n
prezenta circumstantelor faptice si juridice proportionale,precum si
corespunderea gradului prejudiciabil al infractiunii si personalittii
acuzatului cu luarea n consideratie a inventualelor consecinte
negative pentru acesta din urma.
3* Importanta morala a aprecierii probelor n baza intimei
convingeri.
Actualul sistem al aprecierii probelor vine sal inlocuiasca pe cel al rpobelor
formulate in cadrul carora rolul judecatorului se limita la calculul
probelor,forta juridica a carora era prestabilita.
Aprecierea probelor in baza intimei convingeri pune intreaga
responsabilitate morala pentru hotarirea adoptata in sarcina
judecatorului/altui subiect official.
Principiul dat se explica in exclusivitate subiectilor oficiali,dar etica impune
ca regulile acestuia sa devina aplicate si subiectilor neoficiali.

Aprecierea probelor in baza intimei convingeri presupune 3

aspecte:
1. Aspectul juridic-instanta de judecata nu este tinuta de vre-o forta
prestabilita de lege a probelor.
2. Aspectul psihologic-convingerea intima expune o asemenea
stare a constiintei si emotiilor juridice de certitudineamboluta asupra
corectitudinii hotaririi adoptate;
3. Aspectul moral-pentru hotarirea adoptata subiectul official
poarta raspundere in fata constiintei individuale si sociale.Aceasta
forma a responsabilitatii poate fi pretinsa numai unei instante de
judecata independente pentru care legea si masurile organelor au
creat premisele necesare.
Stabilirea adevarului pe cauze penale chiar si a celui judiciar este o
activitate destul de complicate.Cu toate acestea,subiectul official are
obligatia de a solutiona toate cauzele transmise spre solutionare.Aceasta
determina riscul si inevitabilitatea erorilor judiciare.
Eroarea judiciara:
In sens larg,orice actiune care nu a dus la rezultatul scontat,fie o
afirmatie care nu corespunde realitatii daca acestea au fost facute
neintentionat.
In sens restins,orice hotarirea gresita cu privire la oricare din
chestiunile care trebuie solutionate de subiecti oficiali in baza
respectiva a procesului penal.
Eroarea judiciara este in primul rind condamnarea persoanei
nevinovate,iar cu privire la persoana vinovata acesta se poate exprima
in:achitarea acesteia;incadrarea juridical gresita a faptei;stabilirea unei
marimi de pedeapsa inechitabila.
Dreptul la eroare,afirma Strogovici,atit din punct de vedere moral,cit si
din punct de vedere juridic nu deriva de nicaieri.
Eroarea juridica este o incalcare a legalitatii care poate genera doar noi
nerespectari de lege,de aceea dreptul la eroare nu exista si nici nu poate
exista.
Cocorev afirma ca veridicitatea este un principiu etic general si nici o
exceptie legala in acest sens pentru procesul penal nu face.
Convingerea intima-constituie nu numai temeiul aprecierii probelor,ci si a
circumstanelor de fapt si a marimii de pedeapsa.
Din acest considerent legea procesuala stabileste remedii prin intermediul
carora se asigura formarea unei corecte convingeri intime.Aceasta trebuie
sa se bazeze in exclusivitate pe probele legal administrare ,suficiente si
veridice.

4* Aspecte etice privind administrarea unor probe.

Caracteristica principala a procesului de administrare a probelor este data
de criteriul subiectivismului,probele provenind de la subiecti si fiind
administrate de acestia.De aceea,aprecierea dministrarii probelor se afla nu
numai in dependenta de premisele etice normative,ci si in dependenta de
premisele morale ale personalitatii.
Declaratiile sunt mijloace de proba cele mai importante si mai frecvente
folosite in procesul penal.
Declaratiile banuitului/invinuitului(acuzatului)-procesul penal
actual recunoaste dreptul acuzatului de a decide asupra
declaratiilor.Astfel,legea procesual penala porneste de la premise lipsei
raspunderii penale a acuzatului pentru refuzul de a depune
declaratii,pentru declaratiile mincinoase,false.
Faptul dat constituie rezultatul prezumtiei nevinovatiei si obligatia celui
care acuza de a face argumentarea necesara in acest sens.Atunci cind o
acuzatie nefundamentata se adreseaza unei persoane nevinovate-incalca
onoarea si demnitatea acuzatului deoarece legea nu prevede raspunderea
penala pentru declaratii false ,intervine problema morala a acuzatului dea
minti.
Lipsa consecintelor negative pentru informatii neconforme adevarului nu
constituie temei pentru recunoasterea dreptului la minciuna.
Stogovici afirma ca recunoasterea unui asemenea drept in favoarea
acuzatului ar oblige subiectii oficiali nu doar de a explica continutul
acestuia,ci si de a asigura deplina lui exercitare.
Procesul penal accepta punerea declaratiei de recunoastere a vinovatiei la
baza hotaririi judectoresti doar in masura in care este confirmata de alte
probe administrate in cauza penala.
Garantia libertatii acuzatului de a decide asupra declaratiilor si contestarii
acestora se gaseste in art.94 pct.1prin aplicarea violentei,amenintarilor sau
altor mijloace de constringere,prin violarea drepturilor si libertatilor
persoanei si art.64 alin.3 CPP: Exercitarea de ctre bnuit a drepturilor
de care dispune sau renunarea lui la aceste drepturi nu poate fi
interpretat n detrimentul lui i nu poate avea consecine nefavorabile
pentru el. Bnuitul nu poart rspundere pentru declaraiile sale, cu
excepia cazurilor n care el face un denun intenionat fals c infraciunea a
fost svrit de o persoan care, de fapt, nu a avut atribuie la svrirea
ei.
Legea nu ofera posibilitatea subiectilor oficiali de a interpreta in defavoarea
acuzatului executarea/renuntarea la anumite drepturi de care acesta
dispune.
Declaratiile martorului/persoanei vatamate-spre deosebire de
acuzat,martorul si persoana vatamata au obligatii morale si juridice de
depunere a declaratiilor veridice.

Particularitatile etice ale administrarii respectivei probe se gasesc in:

1. Interdictia audierii in calitate de martori a persoanei in privinta
carora exista anumite probe ca ar fi savirsit o infractiune inseamna a
oblige persoana sub presiunea consecintelor nefavorabile a se
autoincrimina este immoral.
2. Imunitatile si privilegiilemartorilor(art.90 CPP);
3. Aprecierea cauzelor depunerii declaratiilor mincinoase-declaratia
mincinoasa este facuta cu scopul de a acuza pe nedrept un
tert,caracterul amoral al acesteia ese evidenta.Daca scopul
informatiilor neveridice este contribuirea la eliberarea de raspundere
penala a subiectului,aprecierea motivelor este esentiala.In categoria
acestora se includ:coruperea,mila,frica,atitudinea speciala fata de
acuzat.
4. In privinta persoanei vatamate trebuie luate in consideratie
particularitatile procesual psihologice de formare a
declaratiilor.Acestea pot determina expunerea unor informatii care ar
contravene realitatii,fie din considerentul exagerarilor,fie din cel al
exactitatilor facute intentionat si neintentionat.De aceea,subiectl
official trebuie sa aplice metode speciale in administrarea probei cu
declaratiile persoanei vatamate.In toate cazurile urmeaza a fi
apreciata si posibilitatea provocarii de catre victima a savirsirii
infractiunii.
Premisele morale ale proceselor probatorii:
Procesele probatorii presupun din punct de vedere moral o dubla
perspectiva:
1. Moralitatea prevazuta de lege;
2. Moralitatea aplicata prevazuta de legea procesuala,stabileste
principiile generale care se aplica administrarii probelor in ansamblu:
-Principiul umanismului;
-Echitatea;
-Proportionalitatea;
-Respectarea demnitatii umane;
-Respectarea spiritului si limitei legii;
-Lipsa de tendentiozitate.
Procesele probatorii reflecta normele morale la nivel diferit de
detalizare:
Audierea-ofiterul de urmarire penala nu se limiteaza doar la fixarea
rezultatelor audierii in procesul-verbal,si are si obligatia depasirii
elementului de neadevar in cadrul acestora.Exista o limitare a
actiunilor intreprinse in acest scop,stabilirea de legea penala prin
incriminarea torturii si de legea procesual penala prin

inadmisibilitatea probeiobtinute cu aplicarea constringerii fizice sau

psihice.
Sunt inadmisibile din punct de vedere etic:folosirea sau crearea
situatiilor conflictuale intre participantii la process;folosirea
particularitatilor negative de comportament sau temperament ale
persoanei audiate;a minti in privinta volumului de informatii
detinute,inclusiv asupra probelor; a realize experimente emotionale
sau capcane psihologice;acordarea intrebarilor suggestive-sunt
inadmisibile intrebari de verificare,de completare,de reamintire.
Recomandarea tactica privind stabilirea contactului psihologic cu
persoana audiata nu trebuie sa duca in conditiile aplicarii ei la
inlaturarea calmului de subiectul
official.Oficialitatea,respectful,calmul si tactul trebuie sa domine
intreaaga desfasurare a audierii.
Confruntarea-din punct de vedere etic este inadmisibil:a realize
confruntare intre un minor si o persoana majora;intre faptuitor si
persoana vatamata care a suportat in rezultatul infractiunii un
impact emotional puternic;intre persoana care face declaratii
detaliate privind circumstantele cauzei si cel care declara ca nu are
constiinta despre acestea.
Perchezitia(art.125 CPP)-perspectiva morala se gaseste
in:interdictia efectuarii perchezitiei in timpul noptii;limitarea sferei
perchezitiei la cea autorizata de judecatorul de instructie;efectuarea
in exclusivitate a ridicarii de obiecte atunci cind acestea sunt
prezentate benevol;protectia datelor privind viata privata care au
devenit cunoscute in rezultatul efectuarii perchezitiei;obligatia
asigurarii prezentei persoanei la care se efectueaza perchezitia sau a
celor care o inlocuiesc;evitarea deteriorarii nejustificate a bunurilor
in conditiile efectuarii perchezitiei.
Cercetarea la fata locului-in scopul descoperirii urmelor
infractiunii,a mijloacelor materiale de proba ,pentru a stabili
circumstantele infractiunii,alte circumstante care au importanta
pentru cauza,organul de urmarire penala efectueaza cercetarea la
fata locului a
terenurilor,incaperilor,obiectelor,documentelor,animalelor,cadavrel
or animale sau umane.
Cercetarea la fata locului la domiciliu fara permisul persoanei care I
se limiteaza dreptul la inviolabilitatea domiciliului se efectueaza in
baza ordonantei motivate a organului de urmarire penala cu
autorizatia judecatorului de instructie.
In cazul efectuarii actiunilor procedurale fara autorizatie,organul
abilitat sa efectueze aceste actiuni imediat,dar nu mai tirziu de 24 ore
de la terminarea actiunilor prezinta instantei dde judecata
materialele necesare.

Organul de urmarire penala cerceteaza obiectele vizibile,iar in caz de

necessitate,permite accesul la ele in masura in care nu se incalca
drepturile omului.In anumite cazuri,persoana care efectueaza
urmarirea penala daca este necesar executa diferite
masurari,fotografieri,filmari,intocmeste desene,schite,face mulaje si
tipare de pe urme de sine statator cu ajutorul specialistului in
material respective.
Locul cercetarii poate fi inconjurat de colaboratorii organelor de
mentinere a ordinii publice.Obiectele descoperite in timpul cercetarii
la fata locului se examineaza la locul efectuarii acestei actiuni si
rezultatul examinarii se consemneaza in process-verbal .Daca pentru
examinarea obiectelor si documentelor se cere un timp ai indelungat
persoana care efectueaza urmarirea penala le examineaza in sediul
organului de urmarire penala.Pentru aceasta ,obiectele si
documentele se impacheteaza,se sigileaza,pachetul se semneaza si
despre acesta se face mentiune in procesul verbal.
Examinarea corporala- Organul de urmrire penal are dreptul s
efectueze examinarea corporal a bnuitului, nvinuitului,
inculpatului, martorului sau prii vtmate, cu consimmntul
acestora sau n baza ordonanei motivate a organului de urmrire
penal, cu autorizarea judectorului de instrucie, pentru a constata
dac pe corpul acestora exist urme ale infraciunii sau semne
particulare, n cazul n care pentru aceasta nu este necesar expertiza
medico-legal.n caz de infraciune flagrant, examinarea corporal
poate fi efectuat fr autorizarea judectorului de instrucie, ns, n
termen de 24 de ore, el trebuie s fie informat despre aciunea
efectuat, cu prezentarea materialelor respective ale cauzei pentru
controlul legalitii acestei aciuni.Dac este necesar, examinarea
corporal se face cu participarea medicului.Persoana care efectueaz
urmrirea penal nu asist la examinarea corporal a unei persoane
de sex opus dac este necesar dezbrcarea acesteia. n acest caz,
examinarea corporal se face de ctre un medic.
n cursul examinrii corporale snt interzise aciuni care njosesc
demnitatea persoanei examinate sau i pun n pericol sntatea.
Perchezitia corporala-n cazul n care exist temeiuri de a efectua
percheziia sau ridicarea n ncperi, reprezentantul organului de
urmrire penal poate extrage obiecte i documente ce au importan
pentru cauz care se afl n hainele, n lucrurile sau pe corpul
persoanei la care se efectueaz aceast aciune de urmrire penal.
Percheziia corporal fr ntocmirea ordonanei despre aceasta i
fr autorizaia judectorului de instrucie se poate efectua:
1) la reinerea bnuitului, nvinuitului, inculpatului;
2) la aplicarea fa de bnuit, nvinuit, inculpat a msurii
preventive de arestare;
3) n cazul n care exist suficiente temeiuri de a presupune c

persoana prezent n ncperea unde se efectueaz percheziia sau

ridicarea poate purta asupra sa documente sau alte obiecte care pot
avea importan probatorie n cauza penal.
Percheziia corporal sau ridicarea de obiecte se efectueaz de
reprezentantul organului de urmrire penal, cu participarea, dup
caz, a unui specialist de acelai sex cu persoana percheziionat.
Procedeele probatorii-judecatorul trebuie sa solutioneze cauza
penala doar in baza circumstantelor probelor si intimei convingeri.
hotaririle trebuie sa fie intemeiate,legale si motivate pentru
sentinta.Incadrarea juridical se stabileste in conformitate cu legea
penala.Judecatorul la emiterea hotaririi trebuie sa se bazeze pe
prevederile legii penale si aplicarea principiilor:motivarea-aducerea
argumentelor in conformitate cu circumstante probelor,Intemeiereacorespunderea concluzilor instantei de judecata cu circumstantele cauzei
care au fost demonstrate in sedinta de judecata,Echitatea si caracterul
convingerii.

Tema 4:Caracteristica etica a procesului de

infaptuire a justitiei
1.Cerintele etice privind activitatea puterii judecatoresti
2.Rolul judecatorului in asigurarea caracterului etic al judecarii
cauzei penale
3.Hotarirea judecatoreasca sub aspecte etice
1.Cerintele etice privind activitatea puterii judecatoresti
Consacrat in art.6 al Constitutiei RM principiul separarii si colaborarii
puterilor creaza fundamental normative al cerintelor etice fata de
activitatea reprezentantilor puterii judecatoresti.
Puterea judecatoreasca activeaza in sfera conflictelor interumane,de
aceea activitatea ei trebuie sa corespunda celor mai inalte exigente morale.
In categoria cerintelor etice respetive se includ:
1. Competenta-societatea are dreptul de a cere de la cel in drept sa
decida de ei o maxima competenta.Aceasta din urma presupune nu
numai cunostinte de specialitate,dar si o vasta experienta de
viata,cultura generala,o permanenta perfectionare a abilitatilor
profesionale.In esenta,competenta presupune o cunoastere profunda
a legilor,a normelor etice profesionale si aplicarea consecventa a
acestora,precum si capacitatea de a da solutii situatiilor conflictuale.
2. Echitatea-se considera ca puterea judecatoreasca actioneaza
echitabil daca:aplica correct legile;solutioneaza cauza stabilind

circumstantele de fapt ale acesteia in ordinea prevazuta de

lege;decide numai in cunostintele in cauza si in conformitate cu legea.
Se apreciaza daca o hotarire judecatoreasca este echitabila cin ea achita
neconditionat persoana nevinovata si condamna in exclusivitate
vinovatul.Kudin afirma ca in privinta persoanei nevinovate o hotarire
judecatoreasca este echitabila daca exprima o corecta incadrare juridical
,iar pedeapsa este stabilita reiesind din particularitatile cauzei,caracterul si
gradul prejudiciabil al faptei si persoanlitatea infractorului,adica este
correct individualizata.
3.Impartialitatea-o solutionare justa a cauzei penale nu poate fi
solicitata puterii judecatoresti decit in cazul in care acesteia ii sunt acordate
si solicitate garantii ale impartialitatii.
Impartialitatea presupune capacitatea judecatorului de a avea o atitudine
nediferentiata in raport cu partile si participanti la process,solutionind
cererile si demersurile acestora in conditii legale si urmarind doar
interesele justitiei,actionind in conformitate cu legea si cu normele morale.
Desi reprezentantii puterii judecatoresti sunt egali atunci cind infaptuiesc
justitia pe cauze penale,problema etica poate intervene in cazul unor
diferente intre gradele de calificare a judecatorilor.
2.Rolul judecatorului in asigurarea caracterului etic al judecarii
cauzei penale
Legislatia procesuala ofera posibilitatea solutionarii cauzelor penale atit in
mod collegial cit si unipersonal.In ambele cazuri exista un presedinte al
sedintei care are obligatia asigurarii ordinii si solemnitatii sedintei de
judecata .
Drept rezultat al consacrarilor normative intervin doua categorii de
raporturi morale in conditiile solutionarii judiciare a cauzei
penale:
1)Raporturile intre presedintele sedintei si ceilalti membri ai completului
de judecata.
2)Raporturi morale intre instanta de judecata si ceilalti participanti ai
procesului penal.
1)Raporturile intre presedintele sedintei si ceilalti membri ai completului
de judecata.
Reglementarile normative ofera posibilitatea participarii effective a tuturor
judecatorilor membri ai completului la solutionarea cauzelor penale.In
acest sens,legile stabilesc dreptul,dar si obligatia fiecarui membru judecator
al completului de a participa la deliberare.Nici unul dintre ei nu are dreptul
de a nu se pronunta la vre-o un adin chestiunile care urmeaza a fi
solutionate la darea sentintei.Toate intrebarile trebuie sa fie formulate in

conditiile deliberarii astfel incit la ele sa se poate raspunde exclusive prin

da sau nu.
Este inadmisibil inceperea deliberariii cu intrebarea privind corectitudinea
incadrarii juridice realizate de procuror sau ale masurii de judecata,intrucit
se considera stabilita vinovatia inculpatului cu ignorarea opiniilor celorlalti
membri.
Pentru evitarea unei eventuale influente morale presedintele sedintei este
cel care voteaza ultimul.In cazul in care acesta are o opinie divergenta,ea
ureaza a fi expusa cu tact si argumente rezultate din cercetarea
judecatoreasca.Oricare referire in lipsa de experienta a celorlalti membri ai
completului sau la posibilitatea anularii hotaririi este imorala.Deliberarea
in cadrul sedintei de judecata ,in special la cercetarea judecatoreasca prin
simpla incuviintare este inacceptabila.
Asupra chestiunilor care necesita o examinare mai minutioasa,o deliberare
separate este obligatorie.Intrucit se poate pune probelema caracterului
prestabilit al hotaririi judecatoresti se considera ca examinarea colegiala
constituie o garantie mai buna a echitatii.Echitatea nu se refera numai la
pedeapsa,categorie si marimea acesteia,dar si la procesul penal in
ansamblu,deci momentul transmiterii cauzei spre examinare si se exprima
in asigurarea egalitatii,respectarea drepturilor participantilor la
process,precum si caracterul legal si intemeiat al incheierii judecatoresti.
In toate cazurile presedintele sedintei are obligatia de a crea o atmosfera
de cooperare,colegialitate si respectarea reciproca intre judecatorii membri
ai completului.Probleme de ordin etic pot intervene in rezultatul diferentei
in grade de calificare,experienta profesionala sau circumstante exterioare
solutionarii cauzei penale.
2)Raporturi morale intre instanta de judecata si ceilalti participanti ai
procesului penale:
Exista in acest sens obligatia instantei la impartialitate.Prejudecatile
instantei cu privire la inculpate sau la persoana vatamata determina o
atitudine neobiectiva a acesteia si orienteaza spre eroare judiciara.Urmeaza
a fi asigurata si respectarea prezumtiei nevinovatiei.Orice expunere a legii
trebuie sa ia in considerare faptul inlaturarii acestia(prezumtiei) doar dupa
raminerea definitiva a sentintei.
Acest fapt conditioneaza limitarea libertatii de expunere a instantei de
judecata la fapte si circumstante incontestabil demonstrate drept rezultate
a cercetarii judecatoresti.Instanta nu are dreptul de a acorda un tratament
diferentiat partilor,exprimat prin admiterea sau respingerea cererilor sau
demersurilor.Legea mai stabileste indirect si obligatia morala a instantei
judecatoresti de a permite inculpatului argumentarea oricarei schimbari de
pozitie fara a avea drept moral de a invoca cainta activa sau sincera pentru
obtinerea declaratiilor.
O atentie deosebita urmeaza a fi acordata includerii in sentinta a
caracteristicilor personalitatii inculpatului sau persoanei vatamate.Exista

obligatia pastrarii secretului deliberarii si interdictia divulgarii datelor

privind inviolabilitatea vietii private care au devenit cunoscute in rezultatul
examinarii judiciare a cauzei penale.
Instanta de juddecata are obligatia de a pastra calmul,rabdarea si de a fi
toleranta in raport cu participantii la process si conduita acestora.In toate
cazurile instanta de judecata are obligatia de a asigura o conduita
corespunzatoare fata de ea de catre participantii la process,precum si
caracterul moral al raporturilor aparute intre participantii la procesul de
judecata.
3.Hotarirea judecatoreasca sub aspecte etice
Instanta de judecata poate adopta urmatoarele acte procedurale:

Sentinta;
Incheiere;
Decizie;
Hotarire.

Legislatia procesual penala stabileste fata de sentinta ca act prin care se

solutioneaza fondul cauzei penale o serie de cerinte aplicabile si celorlalte
categorii de hotariri judecatoresti.
Cerintele respective sunt:
1. Legalitatea,presupune corespunderea continutului si forma sentinei
normelor de drept material si procesual aplicabil.
2. Motivata,presupune aducerea argumentelor si sustinerea concluziilor
formulate in dispozitivul sentintei.
3. Intemeiata,presupune corespunderea concluziilor instantei de
judecata circumstantelor cauzei demonstrate in cercetarea
judecatoreasca.
Doctria atribuie la categoriile cerintelor etice fata de o hotarire
judecatoreasca inca doua:
1. Echitatea;
2. Caracterul convingator.
Echitatea sau justetea presupune nu numai achitarea celui vinovat si
condamnarea in exclusivitate a persoanei nevinovate,ci si caracterul just al
categoriei si marimea de pedeapsa stabilite acesteia din urma.Desi deriva
din legalitate si intemeiere,echitatea este o cerinta aparte expusa intr-un
plan superior celui juridic.Este foarte putin probabil a gasi justa hotarire
judecatoreasca ilegala sau neintemeiata.
Forma sentintei trebuie sa corespunda unor rigori de ordin etic,astfel,legea
stabileste ca din continutul sentintei urmeaza a fi excluse orice formulari
care pun la indoiala nevinovatia celui achitat.
O atentie deosebita urmeaza a fi acordata includerii in sentinta a unor
aprecieri morale a persoanlitatii.Este recomandabil ce acestea sa intervina

numai in cazul in care exista obligatia legala de asemenea natura(ex:omorul

in stare de affect).

Tema 5:Etica dezbaterilor judiciare

1.Importanta etica a dezbaterilor judiciare

2.Etica discursului procurorului
3.Etica pledoariei sau discursului aparatorului
1.Importanta etica a dezbaterilor judiciare
Dezbaterile judiciare reprezinta etapa fazei de judecata in cadrul careia se
manifesta cel mai bine contradictorialitatea peocesului penal.Partile printro adresare facuta instantei concluzioneaza rezultatele cercetarii
judecatoresti formulind concluzii pe care le considera echitabile.
Exigente etice commune fata de parti:
Obligatia respectarii normellor morale generale;
Nici una dintre parti nu poate agrumenta viziuni contrare moralitatii
sau expune pozitii prin argumente care contravin normelor si
principiilor morale;
Nici una dintre parti nu are dreptul ca prin exprimarile facute sa
afecteze demnitatea persoanelor participante direct sau indirect in
proceduri;
Exista obligatia de tact in raport cu participantii la process care expun
sau formuleaza pozitie opusa;
Obligatia atitudii respectuoase in raport cu participantii care nu au
pregatire juridica participanti la process,in special
martorii,expertii,interpretii.
Este prezenta obligatia universala de respectare a instantei de
judecata,orice apreciere a activitatii instantei de judecata nu este
recomandabila cu exceptia obiectiilor la actiunile instantei vadit
ilegale,datorita pozitiei procesuale opuse partile opereaza cu faptele si
argumentele,insa in privinta acestora opereaza problema morala a
libertatii expunerii dezbaterilor judiciare.
Daca discursul in aparare este tinut de insusi inculpat acestuia nu i se poate
pretinde din punct de vedere juridic adevarul,insa din perspective morala
inculpatul nu este liberat de obligatia expunerii adevarului in fata
instantei.Doctrina rus afirma ca instanta de judecata nu poate pretinde de
la participanti in dezbateri adevarul sau sinceritatea,ci doar veridicitatea.
Acuzatorul de stat,aparatorul si persoana vatamata se afla intr-o pozitie
juridica si etica diferita purtind obligatia absoluta de expunere a faptelor si
arguemntelor pe pozitii bazate in exclusivitate pe rezultatele cercetarii
judecatoresti.Data fiind obligatia generala a procurorului de asigurare a

legalitatii pozitiei acestuia in instanta de judecata la etapa dezbaterilor

trebuie sa fie obiectiva sis a ia in considerare atit circumstantele
defavorabile,cit si favorabile ale inculpatului,pozitia aparatorului in acest
sens trebuie sa fie unilaterala.
Importanta etica consta in rolul educativ al dezbaterilor judiciare
pentru inculpate,martor si alte persoane prezente in sala de sedinta.
2.Etica discursului procurorului
Sustinind acuzarea de stat in instanta de judecata procurorul poarta
obligatia unei atitudini obiective si critice.Dezbaterile judiciare consstituie
doar o parte a activitatii procurorului de sustinere a acuzarii de stat in
instanta de judecata.Fiind convins de vinovatia inculpatului si luind in
consideratie absolute toate circumstantele care sunt favorabile,procurorul
sustine aceasta convingere in fata instantei de judecata neurmarind nici un
alt interes decit cel al infaptuirii justitiei.
Ceea ce caracterizeaza discursul procurorului este :obiectivitaea
concluziilor formulate si propuse instantei.Aceasta se exprima si in
obligatia procurorului de a asigura apararea in egala masura a drepturilor
societatii si a celorlalte persoane.
Se vorbeste din punct de vedere etic despre asa numita disciplina morala
cind procurorul poarta obligatia unei atitudini echidistante in privinta
scopului procesului penal si drepturilor incuplatului.

Discursul procurorului din punct de vedere

structural urmareste urmatoarele elemente:
1. Caracteristica particularitatilor cauzei penale trebuie sa fie obiectiva
si bazata pe circumstantele demonstrate in sedinta de judecata ale
cauzei penale.Se propune aici si acordarea unei aprecieei morale a
faptei prejudiciabile savirsite;
2. Expunerea circumstantelor de fapt demonstrate in cercetarea
judecatoreasca.Se poate folosi metoda cronologica,sistematica sau
mixta.Procurorul se poate baza in exclusivitate pe faptele si
circumstantele care au constituit obiectul cercetarii
judecatoresti,fiind aplicabila regula in dubio pro reo;
3. In analiza dupa continut a probelor,procurorul nu se poate limita la
expunerea de tipul acuzarea si-a gasit confirmarea in sedinta de
judecata,vinovatia inculpatului a fost pe deplin demonstrate fara a
analiza in acest sens o analiza a probelor,inclusiv din punct de vedere
al veridicitatii si suficientei;
4. Argumentarea incadrarii juridice a faptei trebuie sa fie
argumentata,bazata pe intelegerea corecta a normei de drept material
aplicate sip e convingerea procurorului in corectitudinea incadrarii
juridice facute.

5. Caracteristica personalitatii inculpatului.Procurorul nu poate trece

sub tacere careva aspecte ale personalitatii ori conduitei inculpatului
care pot fi appreciate in favoarea acestuia.Datele privind viata privata
sau admisibile numai in masura in care sunt incluse in obiectul
probatiunii sau sunt legate nemijlocit de acesta.Asupra inculpatului
continua sa actioneze principiul prezumtiei nevinovatiei,de aceea
orice caracteristica negativa a personalitatii este posibila numai in
masura in care a fost incontestabil demonstrata in sedinta de
judecata.Nu sunt admise formulari umilitoare sau insultatoare;
6. Propunerea masurii de pedeapsa trebuie sa fie bazata pe considerarea
personalitatii inculpatului a circumstantelor agravante,cit si
atenuante,precum si a eventualelor consecinte ale aplicarii respectivei
masuri de pedeapsa.Discursul procurorului nu poate sa contina
ironie,precum si umorul in sedinta de judecata este inadmisibil.
3.Etica pledoariei sau discursului aparatorului
Ceea ce caracterizeaza discurul aparatorului spre deosebire de cel al
procurorului este unilateralitatea.Dezbaterile judiciare nu constituie o
polemica sttintifica,de aceea aparatorul nu numai ca poate,dar si trebuie sa
fie partinitor.Sarcina principala a aparatorului este in acest sens de a alage
si sustine correct pozitia procesuala in instanta de judecata.Sunt admisibile
toate mijloacele si metodele de aparare neinterzise de lege si acceptate din
punct de vedere etic.Aparatorul insa nu este in drept sa distorsioneze
faptele sau sa minta instanta aducind argumente in sustinerea unor pozitii
nejustificate din punct de vedere logic sau immoral.
Se afirma astfel ca aparatorul nu numai ca nu are dreptul de a minti in
instanta,de a adduce probe artificiale sau false.El in general nu are dreptul
la nesinceritate.Aparind persoana,aparatorul nu trebuie sa justifice fapta
propunind o perspective morala in cadrul careia inculpatul si victima au
schimbat rolurile.Sustinerea pozitiei procesuale in discurs trebuie sa
fundamenteze pe acorsul inculpatuului si aparatorului asupra acesteia.
O problema din punct de vedere etic intervine atunci cind inculpatul
renunta la recunoasterea vinovatiei ,insa rezultatele cercetarii judecatoresti
au convins aparatorul de nevinovatia sa.Au fost expuse in acest sens 2
opinii:
1. In acest caz aparatorul este in drept a recunoaste vinovatia
inculpatului si a solicita aplicarea unei pedepse mai blinded at fiind
faptul ca aparatorul nu ar putea sustine ceva de care singur nu este
convins,mintind in acest fel instanta de judecata.Recunoasterea
vinovatiei de catre aparator trebuie sa fie punctual de plecare la
construirea noii aparari.
2. Intr-o alta argumentare se expune ideea ca in acest caz aparatorul nu
face altceva decit sa treaca de partea acuzarii.Se creaza astfel o

situatie inadmisibila din punct de vedere etic si legal cind dezbaterile

judiciare se transforma intr-o contrapunere de opinii intre procuror si
aparator pe de o parte ,si inculpate pe de alta parte.
Recunoasterea vinovatiei de catre aparator in lipsa consimtamintului
inculpatului constituie o incalcare a dreptului la aparare si este interzis de
art.68 alin.1 CPP.
Discursul aparatorului va fi atunci cind avocatul va avea capacitatea de a
combate,argumenta si convinge prin retorica judiciara.Nu este obligat
aparatorl sa evidentieze aspecte ale cauzei care pot fi interpretate in
defavoarea clientului sau daca procurorul a uitat sa le expuna.Cit mai
laconic aparatorul trebuie sa indice tot cea ce caracterizeaza pozitiv
inculpatul atit din [unct de vedere al personalitatii,cit si a conduitei
exprimind in discursul sau nu numai circumstantele atenuante dar si facind
o apreciere justa a agravantelor.
Participind in process de partea inculpatului,aparatorul este cel care in
primul rind trebuie sa respecte demnitatea clientului sau in spiritual si
litera legii.Este inadmisibil a construi apararea pe acuzarea altor
persoane.Practica vorbeste despre o asa numita legitima aparare cind
aparatorul este constrins in a exercita protectia drepturilor si intereselor
acuzatului prin invinuirea celorlalti inculpate.In acest caz insa aparatorul
este obligat sa se limiteze in ceea ce este strict absolut necesar exercitarii
apararii prin combaterea invinuirii sau atenuarii raspunderii.
O asemenea modalitatea poate fi aleasa numai atunci cind apararea nu
poate fi realizata in alt mod.Se creaza in cazul dat o situatie etica
problematica cind realizarea unei norme morale atrage incalcarea alteia.Se
acorda preferinta de fiecare data intereselor inculpatului.Aparatorul trebuie
sa realizeze o argumentare rationala si bazata pe circumstantele faptei
pentru a evita piererea increderii instantei in corectitudinea concluziilor
facute de acesta.

Tema 6:Cultura activitatii procesuale

1.Notiunea si cultura activitatii procesuale
2.Cultura actelor procedurale
3.Eticheta judiciara
1.Notiunea si cultura activitatii procesuale
Cultura activitatii procesuale este elemental essential al caracteristicii etice
a puterii judecatoresti si a activitatii realizate de aceasta direct sau prin
intermediul subiectilor oficiali care contribuie la infaptuirea justiei.
Termenul cultura cu semnificatia initiala de invatamint,educatie este
exprimata la etapa actuala drept o totalitate de norme care reglementeaza
manifestarea exterioara a relatiilor interpersonale caracterizind nivelul de
dezvoltare a societatii.
Dintr-o alta perspectiva cultura e prevazuta nu drept ansamblu de
norme care ar prezenta doar eticheta,ci doar totalitatea valorilor morale si
spirituale create de societate,precum si activitatile legale de formarea
acestora.
Cultura activitatii procesual penale este caracteristica calitativa de
infaptuire a justitiei penale.
Cultura poate fi perceputa in doua sensuri:
1. Sens larg,totalitatea valorilor materiale si spirituale create de om si de
modificare a acestui process;
2. Sens restrins,starea spirituala a unei anumite comunitati.
Se cunosc 2 forme:
1)Cultura materiala-activitatea omului si rezultatele acestui
process(mijloacele tehnice,uneltele de uz casnic);
2)Cultura spirituala-sfera a cunostintei,religiei.
Cultura activitatii procesual penale depinde de nivelul de cultura si
educatie a ofiterului de urmarire penala.
Cultura juridica se afla in dependenta directa si de cultura morala.Daca se
respecta normele morale rar se incalca norma juridica.
Cultura juridical trebuie apreciata si din punct de vedere a posibilitatilor de
contribuire sau a sigurare a echitatii sociale si a progresului
societatii.Cultura juridical,desi este parte a culturii spirituale este
indisolubil legata de cultura materiala fiind influentata de aceasta din urma
dar si determinind-o.
Astfel,spre exemplu este imposibil a realize o caracteristica deplina a
culturii juridice a organelor de ocrotire a normelor de drept fara
considerarea aspectului materiall-financiar.

Pentru exprimarea conceptului de cultura juridical au fost utilizate mai

multe notiuni:
Cultura a justitiei;
Cultura judiciara;
Cultura activitatii procesual penale.
Cultura justitiei este privita ca unitatea de metode si mijloace economice
,juridice,organizatiile entice,personala si de alta natura care asigura nivelul
corespunzator cu nivelul dezvoltarii societatii.
Cultura juridica-constituie totalitatea realizarilor activitatilor judiciare
orientate spre solutionarea optima,deplina si completa a cauzelor deduse
instantei.
Cultura activitatii procesual penale reprezinta nivelul de
perfectiune atins de activitatea organelor de urmarire penala,procurorului,a
instantei de judecata si a persoanelor care contribuie la infaptuirea justitiei
orientate spre realizarea activitatii procesuale in stricta conformitate cu
normele legale,nedepasind cadrul moral.
Din punct de vedere al structurii,cultura activitatii procesual penale are
urmatoarele elemente,Boiko le considera a fi:
Profesionalismul colaboratorilor organelor de ocrotire a normelor de
drept;
Caracterul rational si organizat al activitatii in instanta;
Etica judiciara;
Competenta subiectilor oficiali.
Koblikov considera drept elemente:
Nivelul perfectiunii reglementarilor juridice aplicate de subiectii
oficiali corespunde sau normelor morale,valorilor protejate de
legislatia in vigoare;
Nivelul aplicarii stiintei privind organizarea muncii;
Respectarea normelor juridice si morale;
Competenta subiectilor oficiali.
2.Cultura actelor procedurale
Legislatia procesuala stabileste conditia obligatorie a fixarii rezultatelor
actelor procesuale sau a deciziilor in acte procedurale.Fata de acestea,atit
din punct de vedere a continutului,cit si a formei sunt inaintate o serie de
cerinte morale derivate din prevederile normative care reprezinta cultura
juridica a respectaarii categoriei de acte procedurale.

Cultura activitatii procesual penale cere respectarea anumitor reguli si

conditii referitoare la intocmirea actelor procedurale utilizind termeni
adecvati.
Conditii(cerinte):
1. Corespunderea cu normele generale(art.255 CPP-elementele
reglementarii normative cu prinde continutul ordonantei;art.260,261
CPP-reglementeaza continutul procesului-verbal si
rechizitiile;art.392-398 regementeaza continutul
sentintei).Nerespectarea conditiilor atrage nulitatea relativa sau
absoluta a actului,de exemplu in cazul in care in sentinta nu
semneaza toti membrii completului de judecata atunci actul dat
,adica sentinta este nula.
2. Corectitudinea generala si jurdica,este a doua conditie si presupune
corespunderea continutului si formei actului reglementarilor de drept
material si procesual,precum si interpretaarii juridice a normelor
stiintifice.Corectitudinea se refera nu numai la norme,dar si la
interpretare,de aceea trebuie de luat in vedere cind intocmim un act
cum il interpretam.De asemenea aici se include si scrisul gramaticl
correct.Cultura actului este cultura celui care l-a intocmit.Sentinta
este fata judecatorului.
3. Claritatea expunerii sau explicarilor,ele nu trebuie sa fie
ambigue,formulari de genulma rufuz de avocat,martorul ocular a
vazut nemijlocit,vina si-a recunoscut.Sunt inadmisibile
prescurtarile,expresiile sablon.Actul procedural trebui sa fie
logc,consecvent,necontradictoriu.Actul trebuie sa fie expus in asa fel
incit sa fie pe intelesul tuturor.Stilul expunerii simplu.In literature de
specialitate se mentioneaza ca nu exista un limbaj special pentru
juristi.Actul procedural trebuie sa fie correct amplasat din punct de
vedere organizationall in pagina.Pentru actele procedurale cele mai
importante(sentinta,rechizitoriu) legea stabileste careva
cerinte,ex:legislatia stabileste partile legice ale
sentintei,rechizitoriului(expunere,dispozitiv).Legislatia procesuala
stabileste succesiunea logica a chestiunilor care le stabileste
instanta.Daca in text este folosita terminologie tehnica,stiintifica ea
trebuie explicate de instanta de judecata.
3.Eticheta judiciara
Eticheta judiciara reprezinta ansamblul normelor care reglementeaza
formele exterioare ale relatiilor interumane,ele deriva din
respect,politete(cum sa ne salutam,cum ne comportam in
societate,adresarea).
Eticheta judiciara este ansamblul normelor de conduita care reglementeaza
comportamentul subiectilor participanti la procesul penal si civil reiesind
din recunoasterea autoritatii organelor de drept.

Eticheta judiciara reprezinta importanta:

1. ea contribuie la cresterea activitatii organelor de urmarire penala;
2. asigura o solemnitate procesului de judecata;
Legea procesuala stabileste unele norme directe care se refera la eticheta
judiciara:
cind intra in instanta de judecata judecatorul,toata lumea se
ridica in picioare;
Toata lumea vorbeste in instana in picioare;
Ssentinta se asculta stind in picioare
Toata lumea se adreseazaOnorata instanta.
Norme indirecte ale etichetei judiciare:
Normele deliberarii.
Nu trebuie de confundat politetea si eticheta.Eticheta include
politetea,ex:oferirea martorului in etate de a depune declaratii asezat).
Respectarea stricta a normelor de politete este necesara,dar nu trebuie sa
fie severa.
Respectarea regulilor de politete nu trebuie sa scunda lipsa de respect,de
bunavointa.Participantii trebuie sa aiba un aspect corespunzator in
instanta.