SIMPATOMIMETICE

(L-DOPA, -METILDOPA,
GUANETIDINA, REZERPINA)

STUDENT: PALEU ELENA

AN: IV, GRUPA: IV
SPECIALIZAREA: FARMACIE
1

GENERALITATI
Domeniul adrenergic este sensibil la actiunea medicamentelor, care pot interveni n
transmisia sinaptica adrenergica la urmatoarele doua nivele principale:
1.
2.

n dispozitia biochimica si fiziologica a catecolaminelor, a carei modificare are

consecinte farmacodinamice periferice sau centrale;
la nivelul receptorilor adrenergici, pe care i pot activa sau bloca. 242e41c

1.

Medicamente care intervin n biosinteza si fiziologia catecolaminelor

AMedicamente care interfera n biosinteza neurotransmitatorilor adrenergici:
L-dopa este o substanta care, prin metabolizare, conduce de mediatori catecolaminici.
De exemplu, ajunsa n creier, se transforma n dopamina, corectnd astfel tulburarile motorii
datorate deficitului de dopamina specific bolnavilor de parkinson.

-metildopa este un medicament care substituie dopa n lantul reactiilor biochimice,

blocnd sinteza noradrenalinei, deoarece din -metildopa se formeaza -metilnoradrenalina,
care interactioneaza n locul noradrenalinei cu:
-

receptorii -adrenergici din creier, determinnd inhibarea simpaticului periferic, cu

consecinte hipotensive;

- cu receptorii presinaptici 2-adrenergici, inhibnd eliberarea mediatorului adrenergic.

B.Medicamente care interfera n procesul de depozitare a neurotransmitatorilor
adrenergici n veziculele granulare:
Rezerpina este un alcaloid care blocheaza mecanismul de transport activ prin care se
realizeaza depozitarea n veziculele granulare a noradrenalinei. Ca urmare, depozitele de
noradrenalina din unele terminatii adrenergice din creier si din terminatiile simpatice periferice
se epuizeaza, ceea ce produce un efect antihipertensiv.
C. Medicamente care intervin n procesul de eliberare a neurotransmitatorilor
adrenergici din veziculele granulare:
Efedrina si amfetamina, denumite si neurosimpatomimetice sau simpatomimetice
indirecte sunt substante care patrund n terminatiile simpatice, deplaseaza neurotransmitatorul
din complexele inactive n care se gaseste sub forma protejata si l elibereaza n fanta sinaptica.
Guanetidina este un neurosimpatolitic, deoarece se acumuleaza n terminatiile
simpatice, stabiliznd membrana presinaptica si mpiedicnd eliberarea neurotransmitatorului,
ceea ce conduce la un blocaj presinaptic determinnd scaderea presiunii arteriale.
D. Medicamente care mpiedica recaptarea neurotransmitatorului adrenergic:
Imipramina mpiedica recaptarea noradrenalinei si serotoninei n neuronii
noradrenergici (serotoninergici) din creier, marind astfel disponibilitatea noradrenalinei n fanta
sinaptica, ceea ce explica proprietatile antidepresive ale acestor medicamente.
Cocaina mpiedica recaptarea noradrenalinei, deoarece blocheaza mecanismul de
transport al acesteia din fanta sinaptica n terminatiile simpatice; ca urmare, prezenta cocainei
determina cresterea cantitatii de noradrenalina disponibila pentru interactiune cu receptorii

adrenergici, de unde rezulta efectul simpatomimetic (adica un efect asemanator celor produse
ca urmare a stimularii nervilor simpatici).
E. Medicamente care blocheaza bioinactivarea neurotransmitatorilor adrenergici:
Inhibitorii de monoaminooxidaza (IMAO) mpiedica metabolizarea intraneuronala a
catecolaminelor, proces care, la nivelul creierului determina acumularea de noradrenalina, cu
consecinte antidepresive.

Relatii ntre structura si proprietatile farmacologice ale simpatomimeticelor

Elementul structural comun al acestor medicamente consta ntr-un nucleu
feniletilaminic. Pe acest nucleu pot fi grefati diferiti substituenti, a caror natura
imprima specificitatea actiunii farmacodinamice a substantelor respective.
Catecolaminele - adrenalina, noradrenalina, izoprenalina - contin doi radicali OH n
pozitiile 3 si 4 ale nucleului benzenic, care permit fixarea lor pe receptorii
adrenergici si actionarea directa a acestora, cu efecte maximale si adrenergice.
Fenilefrina, la care lipseste o grupa OH de pe nucleul benzenic, prezinta efecte
beta-adrenergice mult mai reduse.
Amfetamina sau efedrina, la care lipsesc ambele grupe OH de pe nucleul benzenic,
au proprietati simpatomimetice indirecte.
Prezenta unei grupe OH la atomul de C din pozitia beta a catenei laterale
accentueaza actiunile alfa si beta-adrenergice, favoriznd fixarea de receptori.
Prezenta unor substituenti voluminosi n grupa amina din capatul catenei laterale a
catecolaminelor conduce la diminuarea efectelor alfa-adrenergice si la
accentuarea celor beta-adrenergice. Noradrenalina la care amina este
nesubstituita are efecte alfa (vasoconstrictie) si beta 1 (cardiostimulare).
Adrenalina, cu un substutuent metil, are efecte alfa, beta 1 si beta2 (bronhodilatatie,
vasodilatatie). Izoprenalina, cu un substituent izopropil, are efecte bata 1 si beta2,
fiind practic lipsita de efecte alfa. 242e41c Salbutamolul, cu un substituent tbutil, are efecte beta2 puternice, efecte beta1 relativ slabe si nu are efcte alfaadrenergice.
Structura chimica a simpatomimeticelor influenteaza si anumite proprietati
farmacocinetice ale acestora. 242e41c Oxidrilii fenolici fac molecula vulnerabila la
actiunea enzimelor metabolizante (COMT, sulfataze). De aceea catecolaminele
sunt inactivate cu usurinta n ficat si n tractul intestinal, fiind ineficiente pe cale
orala si avnd efecte de scurta durata. Aminele necatecolice sunt mai rezistente,
4

fiind active pe cale orala si avnd efecte prelungite. Substituirea cu un metil la

carbonul alfa din catena laterala blocheaza oxidarea de catre MAO, prelungind
durata efectelor.
Oxidrilii determina o crestere a polaritatii moleculei, ngreunnd trecerea prin
membrane. Asa se explictia minima digestiva a catecolaminelor si efectele lor
centrale slabe. n cazul amfetaminei si efedrinei, lipsite de oxidrili fenolici,
scaderea polaritatii creste liposolubilitatea, favoriznd absorbtia digestiva si
usurnd patrunderea n creier. Aceste substante se pot administra si pe cale orala
si au efecte stimulante psihomotorii evidente.

Principalele efecte terapeutice utile ale acestor blocante sunt efectele antiaritmice,
antianginoase, antihipertensive.
La nivelul inimii, beta-blocantele adrenalitice au urmatoarele efecte:
- diminueaza actiunea aritmogena a stimulilor sinaptici si a catecolamInelor;
- micsoreaza automatismul bradicardic si cel ectopic;
- in doze mari intrzie conducerea atrio ventriculara, mergnd pana la bloc,
- maresc perioada refractara a fibrelor miocardice.
Clinic beta-blocantele sunt eficace in diferite aritmii ectopice.
Efectul antianginos, respectiv diminuarea clara a frecventei si a intensitatii crizelor la
bolnavi cu angina pectorala se datoreaza diminuarii controlului adrenergic al inimii, cu
scaderea frecventei sinusale si micsorarea contractilitatii miocardului. Consecutiv scade
consumul de oxigen si este evitata ischemia la nivelul fibrelor miocardice.
Mecanismul efectului hipotensIv, respectiv al scaderii presiunii arteriale crescute in
boala hipertensiva, nu este bine precizat. Este posibila interventia favorabila blocanta betaadrenergica la nivelul unoir formatiuni din sistemul nervos central, avand ca rezultat
diminuarea tonusului simpatic vasomotor periferic.

Neurosimpatoliticele
Aceasta grupa de simpatolitice blocheaza terminatiile adrenergice periferice. Aceste
substante interfereaza, prin diverse mecanisme, n procesul de eliberare a mediatorului chimic
in fanta sinaptica. 242e41c Ele scad sau anuleaza raspunsul la stimularea nervilor simpatici,
inhiba actiunea simpatomimeticelor indirecte (tiramina, efedrina) si intrucat impiedica
eliberarea de noradrenalina, potenteaza simpatomimeticele directe (noradrenalina), deoarece
realizeaza o denervare sinaptica de natura chimica. 242e41c
5

Guanetidina este un produs sintetic derivat de la guanidina, cu structura

cuaternara de amoniu. Proprietatile neurosimpatolitice se datoresc impiedicarii eliberarii
noradrenalinei din terminatiile sinaptice, unde medicamentul patrunde si se acumuleaza,
stabilizand membrana presinaptica. 242e41c Ca urmare se produce o hIpotensiune arteriala cu
caracter predominant postural (tensiunea scade predominant in ortostatism, deoarece reflexele
simpatice de redistribuire a sangelui in partea superioara a corpului nu se mai produc).
Guanetidina este uneori utila in forme avansate de hipertensiune arteriala, dar este greu de
folosit n general n scop terapeutic, deoarece diferenta ntre doza terapeutica si cea care
produce colaps ortostatic este relativ mica.
Contraindicatiile guanetidinei (datorate faptului ca hipotensiunea arteriala poate
scadea periculos presiunea de perfuzie a sngelui n teritoriile ischemice) sunt:
-

insuficienta coronariana si

ateroscleroza cerebrala avansata;

iar alte contraindicatii sunt insuficienta cardiaca si insuficienta renala.

Rezerpina (hiposerpil) este un alcaloid indolic, continut de Rauwolfia serpentina.
242e41c Are actiune inhibitoare asupra terminatiilor simpatice si asupra unor terminatii
adrenergice din creier. Efectul se datoreaza epuizarii depozitului de noradrenalina, ca urmare a
interferentei medicamentului n mecanismul de transport activ care asigura captarea
mediatorului si a dopaminei precursoare in granulele de depozitare.

Actiunile farmacologice ale rezerpinei sunt:

- hipotensiune arteriala; n administrare orala efectul este slab, se instaleaza lent, pe
masura epuizarii depozitelor de noradrenalina si este de lunga durata
- tranchilizanta si neuroleptica, datorata epuizarii depozitelor de catecolamine si
serotonina din sistemul nervos central.
L-DOPA
Tratamentul dopaminergic-se face cu :L-Dopa,agonisti dopaminergici
L-Dopa este precursorul levogir al dopaminei,traverseaza bariera hemato-encefalica,este
convertita in dopamina de catre aminoacid decarboxilaza la nivelul neuronilor dopaminergici.
-amelioreaza rigiditatea,bradikinezia,tremorul,tulburari de mers,miscarile fine
-doza:300-1000 mg/zi

-Simptomele date de leziunile din afara sistemului strio-nigric care produc hipotensiune
ortostatica,tulburari digestive,alterarea reflexelor posturale,tulburari cognitive,blocajul motor nu
raspund la L-Dopa.
-efecte adverse: datorate utilizarii in periferie de neuroni a L-Dopei sunt:greata, varsaturi,
tulburari de ritm, constipatie ,hipotensiune.
-pentru combaterea acestor efecte se folosesc in asociere cu L-Dopa inhibitori periferici de
decarboxilaza :benserazida,carbidopa
Madopar-200 mg L-dopa +50 mg benserazida
Nakom,Zimox-200mg L-Dopa +25 mg carbidopa
Astazi, Levodopa este considerata cea mai eficienta in controlul simptomelor din boala
Parkinson si pentru multi ani a fost medicamentul preferat in tratamentul celor noi diagnosticati
cu Parkinson. Totusi, datorita folosirii acesteia pe o perioada lunga de timp si in doze crescute au
aparut o serie de complicatii motorii, care au fost dificil de tratat.
De aceea, unii medici prefera sa foloseasca agonistii dopaminergici, mai nou aparuti (cum ar fi
pramipexol si ropinirol), mai ales in primele etape ale bolii. Folosirea acestor medicamente in
primele faze ale afectiunii duc la amanarea introducerii in tratament a levodopei si astfel se
intarzie aparitia complicatiilor motorii. Dar si folosirea acestor medicamente poate conduce la
aparitia complicatiilor motorii.
Intrebarea privind care dintre aceste doua medicamente, levodopa sau agonistii dopaminergici
este mai benefic in primele faze ale bolii; nu este pe deplin lamurita. Levodopa controleaza
simptomele mult mai bine decat agonistii dopaminergici. Totusi, avand in vedere studiile
efectuate, ingrijorarea medicilor in ceea ce priveste efectele pe termen lung ale administrarii de
levodopa in fazele initiale si in doze mari, i-a facut pe acestia sa recomande tratamentul initial cu
agonisti dopaminergici, mai ales la cei sub 60 de ani. Pe masura ce boala avanseaza medicul va
putea prescrie concomitent levodopa si agonisti dopaminergici.
Este bine de stiut ca:
- levodopa si alte medicamente pot fi mult mai eficiente, daca sunt luate inainte de mese;
- oprirea brusca a medicatiei poate inrautati simptomele si poate fi periculoasa.

Complicatiile tardive ale tratamentului cu L-Dopa

-dupa o perioada de o luna pana la cativa ani de raspuns bun si constant la 3 doze zilnice pot sa
apara complicatii ale tratamentului.La 5 ani,jumatate din pacienti au aceste complicatii.
1.Fluctuatii motorii-alternanta perioadelor de bine (ON) cu perioade de reaparitia simptomelor
(OFF)
Tipuri de fluctuatii:
WEARING-OFF-epuizarea efectului medicatiei inainte de urmatoarea doza.Se explica prin
scaderea duratei de actiune a L-Dopei probabil prin reducerea numarului de neuroni
dopaminergici.Exista wearing-off nonmotor-dureri,crampe
Fenomenul ON-OFF instalare brusca a simptomelor la un pacient in ON
7

Fenomenul DELAYED-ON raspunsul terapeutic la L-Dopa apare mai tarziu sau deloc. (de ex.in
cazul administrarii cu mancarea care impiedica absorbtia L-Dopa)
2.Dischineziile-miscari involuntare complexe coreice sau distonii (contractii prelungite ale unor
segmente)
-diskineziile de varf de doza apar in perioada de ON-se datoreaza excesului tranzitor de
dopamina in striat (globul palid intern este excesiv inhibat in talamusul excesiv activat).
-diskinezii bifazice la inceputul si sfarsitul perioadei de ON
-distonia matinala
Diskineziile se explica prin modificarea pragurilor de raspuns ale globului palid intern si
modificarilor ireversibile al ggl bazali prin neuroplasticitate aberanta .O data aparute nu mai
dispar.Un rol il joaca si timpul scurt de injumatatire a L-Dopei,ceea ce duce la o stimulare
dopaminergica pulsatila.
-Amatadina se foleseste in tratamentul diskineziilor
Indicatii:
O tableta Nakom contine 25 mg carbidopa si 250 mg levodopa
Nakom se recomanda pentru tratamentul bolii Parkinson. Medicamenlul amelioreaza multe
simptome ale bolii, mai ales rigiditatea, miscarile anormale ale corpului, si diminueaza starea
depresiva. De multe ori contribuie la reducerea tremorului, a deglutitiei greoaie, a salivarii
abundente si a instabilitatii posturale.
Contraindicatii:
Nu se recomanda administrarea Nakomului daca bolnavul are glaucom sau daca are insuficienta
cardiaca, hepatica, pulmonara, a glandelor endocrine si a maduvei osoase. Nakom nu se poate
administra daca boala Parkinson a aparut din cauza medicamentelor, daca bolnavului i se
administreaza inhibitori ai monoaminooxidazei sau daca a actionat neadecvat asupra
medicamentelor cu actiune simpaticomimetica.

Precautii:
La administrarea Nakom trebuie tinut cont de starea psihica a pacientului (starea depresiva cu
tendinte de sinucidere sau comportarea antisociala). Trebuie consultat un medic oftalmolog daca
pacientul sufera de glaucom (trebuie facut examenul fundului de ochi). Daca anterior s-a
adminstrat bolnavului levodopa si daca au aparut unele reactii fizice si emotive neobisnuite,
doza de administrare trebuie stabilita cu atentie. Pacientul care utilizeaza medicamente pentru
reducerea tensiunii arteriale sau medicamente care ajuta la stabilizarea starilor emotive, trebuie
supravegheat atent. Cand se reduc simptomele bolii Parkinson, trebuie depusa treptat o activitate
fizica mai intensa. Sarcina si alaptare: La femeile gravide si la cele care alapteaza nu se va
administra acest medicament.Medicamentul poate influenta capacitatile psihofizice, mai ales
daca se administreaza impreuna cu alcool sau medicamente care influenteaza si creaza stare
8

depresiva a sistemului central nervos. Medicul si farmacistul sunt obligati sa atentioneze pe

pacient de acest lucru, mai ales daca pacientul in timpul administrarii medicamenlului conduce
masina.

Reactii adverse:
Cele mai frecvente efecte secundare care apar in timpul administrarii Nakom sunt: pierderea
apetitului, stari de voma, hipotensiune ortostatica. Cand se obtine doza necesara, pot aparea
grimase ale fetei si miscari necontrolate ale limbii. Medicul trebuie informat despre toate
reactiile neobisnuite care apar sau simptome noi.
Actiune:
Nakom apartine grupei de medicamente destinate tratamentului bolii Parkinson. Actioneaza
astfel incat mareste nivelul levodopei in creier, unde aceasta se transforma in dopamina.
Administrare:
Efectul medicamentului se poate constata dupa o zi si cateodata in urma unei singure doze.
Efectul complet se poate obtine dupa 7 zile. Bolnavii care anterior nu au luat levodopa, incep
tratamentul cu o jumatate de tableta o data sau de doua ori pe zi. Aceasta doza se va mari cu cate
o jumatate de tableta pe zi sau la doua zile, pana cand se obtine efectul optim. Bolnavii la care sa administrat levodopa, trebuie sa intrerupa tratamentul cu acest medicament cel putin 12 ore
inainte de inceperea tratamentului cu Nakom. Doza initiala cu Nakom trebuie sa fie astfel incat
sa contina aproximativ 20 % sau mai putin fata de doza anterioara de levodopa. De obicei se
administreaza trei pana la sase tablete la anumite intervale, insa doza maxima nu poate fi mai
mare de opt tablete pe zi.

Medicamente care contin Rezerpina

Normatens, comprimate
Compozitie
Clopamida 5,00 mg
Dihidroergocristina metansulfonat 0,58 mg
Rezerpina 0,10 mg
Actiune terapeutica
Normatens este un preparat ce imbina efectele terapeutice ale celor 3 componente ale sale.
Reduce presiunea crescuta a sangelui arterial si numai in cazuri rare produce efecte secundare.
Clopamida este diuretic (din grupa salureticilor), actiunea sa se bazeaza pe inhibitia resorbtiei
9

ionilor de sodiu si eliminarea urinara crescuta a acelor ioni de sodiu. reducerea volumului de
sange circulat mareste efectul hipotensiv al preparatului. Dihydroergocristina este un alcaloid de
ergot, ce reduce tonusul fibrelor musculaturii netede prin actiunea sa asupra centrului vasomotor
din creier, pe langa faptul ca, acela exercita un efect simpatolitic periferic. Prin inhibarea
reflexului din parareceptorii arteriali micsoreaza cresterea reflexului ratei de caldura. Rezerpina
are o actiune prelungita hipotensiva si neuroleptica. Micsoreaza depozitarea catecolaminelor si
serotoninei in sistemul nervos central si periferic, reduce nivelul de catecolamina in tesuturi si
elimina rolul lor ca neurotransmitatori in creier si produce la periferie o vagotonie generalizata
Indicatii
Toate formele de hipertensiune primara si secundara, in care nu s-au obtinut rezultate
satisfacatoare prin monoterapie.
Doze si mod de administrare
La inceputul tratamentului, doza zilnica este, de obicei, un drajeu si aceasta doza cauzeaza, in
majoritatea cazurilor, regresia simtomelor in 4-7 zile si normalizarea presiunii arteriale in 1-4
saptamani. In cazurile mai severe sau pentru o reducere mai rapida a hipersensibilitatii, doza
zilnica poate fi crescuta la 2-3 drajeuri. In tratamentul de durata, doza obisnuita este un drajeu
zilnica si numai in mod exceptional se dau 2-3 drajeuri zilnic. In tratamentul de intretinere, in
unele cazuri, se poate lua un drajeu la 2 zile sau chiar mai rar.
Contraindicatii
Forme rezistente de hipocaliemie si alergie la sulfamide.
Reactii adverse
In cazuri rare apar tulburari ale dezechilibrului de apa si electroliti. Se recomanda controlul
periodic al nivelului de potasiu din urina si dieta cu continut superior de potasiu (morcovi,
spanac, fructe uscate, vegetale, branza, peste). Cand dozele zilnice sunt de 1-2 drajeuri, de
obicei nu este necesara suplimentarea potasiului. Nu s-a semnalat, in mod frecvent, greata,
voma, hipotensiune ortostatica, slabiciune musculara.

Metildopa
Mecanismul de actiune al metildopei
Metildopa este un antihipertensiv cu actiune centrala, considerat ca fiind medicamentul de
prima intentie in tratamentul problemelor hipertensive cronice din cursul sarcinii. Se poate
administra atat intravenos cat si pe cale orala (sub forma de tablete).

10

-Este metabolizat in organism si transformat intr-o substanta care stimuleaza receptorii centrali
alfa 2. Stimularea acestor receptori determina scaderea tonusului simpatic din periferie, aparitia
vasodilatatiei, scaderea rezistentei circulatorii si a debitului cardiac.
Metildopa nu trebuie administrata concomitent cu alte medicamente deoarece poate interactiona
cu acestea. Uneori tensiunea poate chiar sa creasca daca pacienta primeste si suplimente de fier,
simpatomimetice, betablocante. Betablocantele insa, chiar daca nu sunt teratogene in mod
direct, pot altera dezvoltarea normala a fatului. Studiile au demonstrat ca ele pot limita cresterea
si dezvoltarea acestuia chiar si cand sunt administrate ca antiaritmice, la femeile normotensive.
Acest fapt se datoreaza efectelor sistemice ale betablocantelor, de a reduce presiunea de
circulatie, care se reflecta insa si asupra presiunii de perfuzie uterina. In final, fatul este privat de
sange, oxigen si nutrient.
Indicatii
Metildopa este indicata ca agent de prima linie (este prima optiune terapeutica) in tratamentul
hipertensiunii cronice din sarcina. Daca valorile tensionale sunt ridicate, iar beneficiile depasesc
riscurile, pot fi administrate si alte antihipertensive. Metildopa nu este recomandata pacientelor
cu hipersensibilitate documentata la acest compus si nici celor cu insuficienta hepatica si renala.
Eficienta tratamentului
Metildopa este considerat a fi unul dintre cele mai sigure si eficiente medicamente ce sunt
disponibile la momentul actual pentru tratarea hipertensiunii din sarcina.
Efecte secundare
Efectele secundare si reactiile adverse ale metildopei sunt usoare si includ:
- Somnolenta;
- Xerostomie;
- Astenie si oboseala, mai intense la debutul tratamenutlui;
- Edeme gambiere;
- Bradicardie;
- Greata, varsaturi;
- Constipatie sau diaree;
- Cefalee, confuzie, ameteala;
- Mialgii, artralgii, parestezii;
- Depresie, psihoza, cosmaruri.
Atentionari speciale

11

Metildopa este in general considerat a fi unul dintre cele mai sigure medicamente
antihipertensive pentru femeia insarcinata. Cel mai adesea se adminsitreaza oral, iar efectul ei se
instaleaza in 4- 6 ore de la administrare. De aceea, nu este un tratament indicat atunci cand se
doreste sa se scada tensiune rapid (in urgentele hipertensive).

Bibliografie

1. Aurelia Nicoleta Cristea Farmacologie generala, Ed. Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1998,
2. Farmacopeea Romana, editia a X-a, Ed. Medicala, Bucuresti, 1993,

3. http://www.sfatulmedicului.ro
4. MEMO MED 2007, editia a 13a, Editura Minesan
5. http://medicamente.romedic.ro

12