Terapeutica Cursuri PDF

I.
SISTEMUL NERVOS VEGETATIV SIMPATIC

DOMENIUL ADRENERGIC.RECEPTORII ADRENERGICI
Neurotransmitatorii domeniului adrenergic: noradrenalina(NA) si adrenalina (ADR) ,
sunt derivati de beta-feniletilamina a caror biodegradare poate avea loc sub actiunea a trei
enzime: catecol-O-
In functie de localizarea lor, exista diferite subtipuri de receptori adrenergici:
 Receptori alfa :alfa 1 (postsinaptic la nivelul sistemului simpatic) si alfa 2
(presinaptic la nivelul sistemului simpatic si postsinaptic la nivelul creierului)
Distributia receptorilor alfa si corelatia cu efectele produse, este urmatoarea:
ALFA 1:
 Muschi netezi vasculari (vasoconstrictie)
 Muschi netezi genito-urinari (contractie, effect ocitocic)
 Muschiul neted radiar al irisului (contractie cu midriaza)
 Muschi netezi intestinali (relaxare
 Miocard ( cresterea fortei de contractie si a excitabilitatii cu aritmii)
 Ficat (glicogenoliza cu hiperglicemie)
ALFA 2:
 Pancreas endocrin (hiposecretie de insulina cu tendinta de hiperglicemie)
 Trombocite (agregare plachetara)
 Receptori BETA: beta 1 (postsinaptic la nivelul inimii), beta 2 (pre- si

postsinaptic, in alte structuri cu inevratie sinaptica) si beta 3 (postsinaptic)
Distributia receptorilor beta si corelatia cu efectele produse este urmatoarea:
BETA-1:
 Miocard (creste forta de contractie, conducerea atrio-ventriculara si accelereaza
ritmul cardiac)
 Aparat justaglomerular renal (cresterea secretiei de renina)
BETA-2:
 Muschi netezi vasculari (vasodilatatie)
 Muschi netezi bronsici (bronhodilatatie)
 Muschi netezi gastro-intestinali (relaxare)
 Muschi netezi genito-urinari (dilatatie si efect tocolitic)
 Ficat si muschi striat (glicogenoliza cu hiperglicemie)
BETA-3: tesut adipos (lipoliza cu hiperlipidemie)
Clasificarea substantelor farmaceutice cu actiune in domeniul adrenergic
Substantele active asupra SNV Simpatic sunt medicamente care modifica controlul
vegetativ al structurilor efectoare (muschi netezi, miocard,glande), actionand la nivelul
sinapselor adrenergice neuroefectoare si interneuronale cerebrale.
Dupa sensul actiunii:
 Medicamente simpatomimetice (adrenergice) ce actioneaza in sens pozitiv, avand
efecte de activare.
 Medicamente simpatolitice (adrenolitice, antiadrenergice) ce actioneaza in sens
negative, avand efecte de blocaj.
Dupa mecanismul de actiune:
 Medicamente cu mecanism direct asupra receptorilor adrenergici postsinaptici, ce
pot fi de tip agonist (activator) sau de tip antagonist (blocant).
 Medicamente cu mecanism indirect: acestea intervin in metabolismul
neuromediatorilor chimici, actionand fie in sens activator, favorizand eliberarea si
inhibarea recaptarii din fanta sinaptica sau inhiband metabolizarea
neuromediatorului, fie in sens inhibitor, blocand biosinteza si golirea depozitelor
veziculare, sau inhiband eliberarea si favorizand receptarea neuromediatorilor din
fanta sinaptica.
I.1.SIMPATOMOMETICE(ADRENERGICE)
Simpatomimeticele (Smim) sunt substante farmaceutice care mimeaza total sau partial
efectele stimularii fibrelor simpatico, actionand agonist la nivelul sinapselor simpatico
terminale. Medicamentele simpatomimetice actioneaza asupra sistemului cardio-vascular,
producand constrictia vaselor de sange si exercitand o crestere a presiunii sangvine,
motiv pentru care mai sunt numite si medicamente vasopresoare sau adrenergice.
Denumirea de medicamente adrenergice provine de la actiunea tipica adrenalinei si
noradrenalinei, reprezentantii principali ai acestei clase.
Clasificarea simpatomimeticelor
Dupa mecanismul de actiune:
 Simpatomimetice directe, stimulante adrenergice sau adrenomimetice-actioneaza
direct asupra receptorilor arenergici;
 Simpatomimetice indirecte, stimulante ale terminatiilor adrenergice sau
neurosimpatomimetice- actioneaza indirect asupra receptorilor efecti, prin
stimularea eliberarii noradrenalinei din terminatiile nervoase adrenergice;
 Simpatomimetice mixte- actioneaza atat prin stimularea receptorilor adrenergici
cat si prin eliberarea noradrenalinei.
Dupa efectele lor predominante si aplicatiile terapeutice:
 Vasoconstrictoare generale: adrenalina, noradrenalina, efedrina, etilefrina,
fenilefrina, metaraminol, metoxamina, etc. (cu actiune antihipotensiva)
 Bronhodilatatoare: izoprenalina, orciprenalina, salbutamol, terbutaline, fenoterol
(indicate in tratamentul asmului bronsic);
 Tocolitice: fenoterol, salbutamol, terbutalina, (indicate in travaliul prematur);
 Vasodilatatoare periferice: bametan, isoxuprina (recomandate in insuficienta
circulatoare periferica)
 Stimulante cardiace: izoprenalina, efedrina, dopamine (indicate in blocul cardiac si
socul cardiogen)
Medicamentele simpatomimetice cele mai folosite, pot fi impartite in trei clase chimice
distincte:
 Derivatii de fenil-etil-amina –constituie grupa cea mai importanta, cu actiuni
vasoconstrictoare, broho- si vasodilatatoare precum si cu actiuni preponderente
asupra sistemului nervos central;
 Derivatii de imidazolina –sunt folositi in special ca si vasoconstrictoare ale
mucoasei nazale;
 Amine alifatice si aliciclice.
I.1.1 SIMPATOMIMETICE DIRECTE

I.1.1.1.Derivati ai β-feniletilaminei
Compusul de baza al acestei grupe de substante este β-feniletilamina, cu formula chimica
C6H5CH2CH2NH2 Aceasta are insa proprietati simpatomimetice slabe, fiind de trei sute
de ori mai slaba decat adrenalina. In schimb, prin grefarea unor grupari hidroxilice pe
nucleul aromatic, precum si a unor noi substituienti pe catena laterala, de obtin substante
cu importante actiuni presoare hypertensive sau care pot exercita si alte efecte.
Relatie structura chimica-activitate farmacologica in clasa derivatilor de β-

feniletilaminei
Datorita unor studii chimice si farmacodinamice, realizate asupra unui numar mare de
compusi din aceasta clasa, cercetatorii au facut anumite observatii cu privire la relatia
dintre structura si activitatea acestora. S-a constatat ca substantele din aceasta clasa, care
prezinta o activitate considerabila, au urmatoarea structura de baza:
Actiunea simpatomimetica intensa a acestor compusi este in stransa legatura cu prezenta
a trei tipuri de grupari functionale: fenolice, alcoolice si aminice, cu ajutorul carora
acestia se pot fixa pe receptorii tesuturilor asupra carora actioneaza.
Separarea gruparii aminice de nucleul aromatic, prin doi atomi de carbon, este cea mai
favorabila, determinand obtinerea unor substante cu eficacitate terapeutica maxima, in
timp ce prelungirea catenei laterale determina scaderea activitatii.
Aminele primare sunt mai active decat cele secundare, in timp ce animalele tertiare sunt
foarte putin active sau chiar inactive. Pe de alta parte, selectivitatea pentru un anumit
receptor este dependenta de volumul radicalului ce substituie gruparea amino: cu cat
acesta este mai mare, cu atat scade selectivitatea pentru receptorul α, reducandu-se
activitatea de agonist α, odata cu cresterea selectivtatii pentru receptorul β si
intensificarea activitatii de agonist β. Un rol important al substituientilor cu volum mare,
de la gruparea amino, este cel de a o proteja de dezaminarea oxidative indusa de
monoaminoxidaza (MAO). Radicalul grefat la gruparea amino imprima compusilor un
caracter hidrofob, facilitand difuziunea in SNC.
In plus, introducerea unei grupari fenolice pe nucleul aromatic, in special in pozitiile para
si meta, face ca efectul terapeutic sa se intensifice; in schimb, introducerea gruparii
fenolice in pozitia orto este fara effect. Daca introducerea acestor grupari fenolice se
realizeaza in acelasi timp atat la C3 (pozitia meta) cat si la C4 (pozitia para), pe nucleul
aromatic (structura de pirocatehina), actiunea terapeutica se intensifica si mai mult, asa
cum este cazul noradrenalinei, adrenalinei, izoproterenolului sau colterolului.
În această serie de compuși:
-noradrenalina (NA) este un potent agonist α (α1), gruparea amino din catena laterala
fiind nesubstituita;
-adrenalina (ADR) este agonist atat pe receptorii α cat si β (β1 si β2), gruparea amino
avand un substituient cu volum mic (radical metil);
- izoproterenolul este un potent agonist pe receptorii β1 si β2, cu o slaba afinitate pe
receptorii α, substituientul de la gruparea amino fiind mai mare decat in cazul adrenalinei
(respective radical izopropil);
- colterolul este un potent agonist β, de 10 ori mai selectiv pe receptorii β2 traheali fata de
receptorii β1 cardiaci, aceasta selectivitate fiind in stransa legatura cu volumul mare al
substituientului de la gruparea amino, respective tert-butil.
Eterificarea functiilor hidroxil determina reducerea activitatiisau chiar inactivarea
compusilor. Indepartarea gruparii OH fenolice din 4`, asa cum este in cazul fenilefrinei
sau 3` - in cazul sinefrinei, duce la cresterea selectivitatii pentru receptorii α, reducand
efectele β. Inlocuirea gruparii OH fenolice din pozitia 3` cu un radical hidroxi-metil
(cazul salbutamolului) creste selectivitatea pentru receptorii β2. In plus, compusii cu
aceasta structura nu sunt metabolizati de catre COMT, ceea ce determina o
biodisponibilitate orala imbunatatita.
Indepartarea ambelor grupari OH fenolice, confera substantelor obtinute actiune
antidepresiva si de stimulare a SNC, asa cum este cazul amfetaminei si efedrinei.
Structura de rezorcina (substitutia nucleului aromatic in pozitiile 3` , 5`) imprima
cresterea selectivitatii pentru receptorii β2. Izoproterenolul, printr-o astfel de substitutie,
formeaza un agonist β2 selectiv: metaproterenol. Agonistii β care contin in structura acest
rest, au o absorbtie mai buna si o durata de actiune mai mare comparative cu seria
pirocatehinei, intrucat restul de rezorcina nu este substrat pentru COMT.
Hidroxilii fenolici au caracter hidrofil motiv pentru care acesti compusi nu difuzeaza sau
difuzeaza foarte putin prin bariera hematoencefalica, fiind lipsiti de efecte stimulatoare
SNC.
Prezenta gruparii hidroxil din catena laterala, ce face parte din structura de fenil-etanol-
amina, reprezinta un factor important al stereoselectivitatii si interactiunii agonistilor
adrenergici cu receptorii specifici, totodata, crescand efectele adrenergice alfa si beta.
Aceasta grupare determina reducerea difuziunii si a efectelor stimulatoare SNC.
Substitutia din pozitia α, a restului de etil-amina, determina formarea celui de-al doilea
centru de chiralitate, ceea ce are o consecinta importanta asupra activitatii terapeutice,
totodata crescand selectivitatea pentru subtipul 2 (α2, β2). Stereoizomeria derivatilor de
β-feniletilamina, joaca un rol important, diferentele dintre izomerii optic activi fiind mai
ales de natura cantitativa, asa cum este si cazul adrenalinei pentru care forma levogir este
de aproximativ 20 de ori mai active decat forma dextrogir. Exista insa si situatii in care
intre izomeri apar diferente calitative, asa cum este cazul sinefrinei, pentru care la doze
mici, izomerul levogir produce vasoconstrictie (efect α), in timp ce izomerul dextrogir
produce vasodilatatie (efect β).
In acelasi timp este importanta si natura radicalului cu care se face substitutia din pozitia
α: in cazul radicalilor metil sau etil, creste rezistenta la dezaminarea oxidativa indusa de
MAO, prin impiedicari sterice si are loc diminuarea activitatii atat pentru receptorii alfa
cat si beta. Compusii rezultati dintr-o astfel de substitutie, administrati pe cale orala, sunt
ineficienti ca agonisti adrenergici dar prezinta activitate crescuta la nivelul sistemului
nervos central.
Lipsa hidroxililor fenolici sau alcoolici, asa cum este in cazul feniletilaminelor, determina
un mecanism de actiune indirect de eliberare a NA in fanta sinaptica. In plus, absenta
acestor grupari are ca si rezultat cresterea caracterului hidrofob, cu facilitarea difuziunii
prin bariera hematoencefalica si intensificarea efectelor la nivel SNC (cazul efedrinei,
fara hidroxili fenolici)
Catecolamine endogene
Adrenalina(epinefrina, Suprarenina)
Scurt istoric:
Adrenalina face parte din categoria catecolaminelor endogene, fiind prima substanta
descoperita si studiata din aceasta clasa. Ea este secretata in organism de glanda
medulosuprarenala, fiind primul hormone care a putut fi izolat in stare pura, sub forma
cristalina, de catre biochimistul Jokichi Takamine, in 1901. Biosinteza acesteia este o
metoda anevoioasa ce poate fi inlocuita cu success de sinteza chimica, ma putin
costisitoare.
Descriere:Adrenalina este o substanta microcristalina, incolora sau slab galbena, fara
miros si cu gust putin amar. Este insolubila in solutii de carbonate alcalini si amoniac,
insa datorita caracterului amfoter, imprimat de existenta gruparilor fenolice si a gruparii
aminice secundare, este solubila atat in hidroxizi alcalini cat si in acizi minerali.
Sinteza:In 1904, F. Stolz a obtinut adrenalina prin tratarea pirocatehinei cu clorura
acidului monocloroacetic, in prezenta oxiclorurii de fosfor (POCL3) cand s-a format intr-
o prima etapa monoesterul corespunzator, care prin transpozitie Fries, a condus la
formarea 3,4-dihidroxifenil-clormetilcetonei. Acest compus intermediar, prin condensare
cu metil-amina duce la obtinerea adrenalonei, care la randul ei, prin reducere catalitica la
gruparea cetonica, formeaza adrenalina.
Fig.1. Metoda de sinteza a adrenalinei
Aceasta metoda de sinteza duce in final la obtinerea amestecului racemic, (cu actiune
terapeutica slaba), datorita existentei unui carbon asimetric in molecula. Pentru a realiza
separarea izomerilor „dextro si levo” se poate apela la metoda diastereoizomerilor,
datorita diferentei de solubilitate a sarurilor corespunzatoare rezultate. Aceasta consta in
tratarea amestecului de izomeri cu acid dextrotartric, cand se formeaza bitartratul de
epinefrina –forma dextro, greu solubila in metanol. Astfel forma dextro va cristaliza si va
putea fi separate prin filtrare, iar in solutie ramane forma levo, ce se poate pune in
libertate prin tartare cu hidroxid de amoniu. Izomerul levogir corespunde produsului
farmaceutic, fiind de 20 de ori mai activ decat cel dextrogir. Aceasta operatiune de
separare se repeat pana la obtinerea produsului de puritate 99,9%.
Conservare:
Pastrarea adrenalinei se realizeaza cu precautie la Venena, fiind usor oxidabila prin
simpla expunere la aer, cu formarea adrenocromului instabil, de culoare rosu inchis.
Acesta se poate stabiliza sub forma de adrenocrom-monosemicarbazona, ce prezinta
proprietati hemostatice.
Fig.2. Oxidarea adrenalinei la adrenocrom si stabilirea acestuia sub forma de
monisemicarbazona
Datorita proprietatilor hemostatice, adrenocrom-monosemicarbazona (adrenostazina) este
folosita ca si profilactic in interventiile chirurgicale, in tesuturi puternic vascularizate, sub
forma de perfuzie, in doze de 1,5-4,5 mg, in solutie glucozata sau in ser fiziologic. In
plus, aceasta mai poate fi folosita si curative in hemoragii capilare, retiniene, epistaxis.
Continutul in adrenocrom-monosemicarbazona se poate determina prin metoda acido-
bazica de titrare cu acid percloric 0,1 N in dioxan, in mediu neapos, de acid acetic
anhidru, folosind ca si indicator cristalul violet.
Adrenalina se foloseste de obicei sub forma de clorhidrat, solutia oficinala se prepara in
concentratie de 1%, la care pentru stabilizare se adauga substante reducatoare, pentru a
impiedica oxidarea. Solutia se pastreaza in flacoane brune, inchise ermetic si ferite de
lumina.
Actiune si intrebuintari:
Adrenalina se formeaza in organism, in cantitati mai mari, sub actiunea nicotinei sau a
emotiilor (fapt ce explica pulsul ridicat). Este un adrenergic neselectiv cu actiune α si β-
adrenomimetica. Produce vasoconstrictie periferica puternica, cresterea presiunii
sangvine (efect α1) urmata de vasodilatatie la concentratii mici (efect β2) si efecte
positive pe toate functiile miocardului contractile (efecte α1 si β1). Astfel, prin
administrare parenterala, este folosita ca si stimulent cadriac in stari de soc cardiogen.
Datorita efectului vasoconstrictor local, adrenalina este utilizata pentru prelungirea
duratei de actiune a anestezicelor locale.
La nivelul aparatului respirator, adrenalina produce efect β1 (bronhodilatatie) si efecte
α1 (hiposecretie bronsica si scaderea edemului mucoasei), fiind astfel utila in criza de
astm bronsic. Este utilizata in oftalmologie, ca vasoconstrictor si hemostatic, pentru
evitarea hemoragiilor care ar putea surveni in timpul operatiilor. Tot in oftalmologie,
adrenalina este utilizata si pentru tratamentul glaucomului cu unghi deschis, actionand
prin reducerea presiunii intraoculare.
Contraindicatii:
Adrenalina nu poate fi administrate la bolnavii hipertensivi, datorita riscului e producere
a accidentelor vasculare hemoragice sau in boala Parkinson, datorita riscului de potentare
a tremorului. In plus, administrarea ei este contraindicata si diabeticilor, datorita
hiperglicemiei produse prin activarea receptorilor α1.
Reactii adverse:
Valoarea sa terapeutica este limitata de unele efecte secundare nedorite: tahicardie si
tulburari de ritm, care pot aparea mai ales la persoanele cu hiperexcitabilitate mocardica,
sau accese de angor pectoris. Poate produce, de asemenea, stimular la nicel SNC, prin
difuziune prin bariera hemato-encefalica si producerea unor manifestari neuropsihice
insotite de anxietate, agitatie psihomotorie, tremor al extremitatilor, lipotimie.
La administrarea frecventa sub forma de aerosoli, adrenalina produce iritarea cailor
respiratorii insotita de starea de rau astmatic.
Forme farmaceutice:
Adrenalina poate fi folosita sub forma de instilatii, badijonaje pe mucosae, solutii pentru
administrare intranazala, unguente, supozitoare in tratamentul : conjunctivitelor,
glaucomului, keratitei, epistaxisului, laringitei cronice sau hemoroizilor. La administrarea
interna, actiunea este mult diminuata deoarece este distrusa repede, inainte de a fi
absorbita. Cu toate acestea se poate folosi sub forma de solutie 1% in insuficienta renala
acuta, voma gravidelor, astm.
Noradrenalina (norepinefrina, arterenol)
Norepinephirini hydrogenotartras (DCI, FR X)
Tartrat de 1-(3’,4’-dihidroxi-fenil)-2-amino-1-etanol
Noradrenalina se gaseste in mod normal in organism, unde impreuna cu adrenalina are un
rol important ca si mediator chimic. Tirozina se oxdeaza sub influenta fenoloxidazelor la
3,4- dihidroxifenilalanina care sub actiunea decarboxilazelor hepatice trece in 3,4-
dihidroxifeniletilamina.
Acest compus intermediar sufera un proces de oxidare la nivelul glandei suprarenale
conducand in final la obtinerea noradrenalinei. Aceasta este considerata a fi un
intermediar, care printr-un porces de metilare conduce la sinteza adrenalinei.
Sinteza:
Fig.3. Metoda de sinteza a noradrenalinei

Prin tratarea pirocatehinei cu clorura acidului monocloroacetic, in prezenta oxiclorurii de
fosfor (POCL3) se formeaza intr-o prima etapa monoesterul corespunzator, care prin
transpozitie Fries conduce la formarea 3,4- dihidroxifenil-clormetilcetonei. Acest compus
intermediar, prin tartare cu amoniac duce la obtinerea noradrenalonei, care la randul ei,
prin reducere catalitica la gruparea cetonica, formeaza noradrenalina.
Norepinefrina prezinta un atom de carbon asimetric, izomerul levo fiind mai active decat
izomerul dextro.
Descriere si conservare:
Noradrenalina este o substanta cristalina, incolora cu p.t=191 grade C si foarte solubila in
apa. La aer si lumina se inchide la culoare, datorita unui process de oxidare, cu formarea
noradrenocromului de culoare rosu-violet. Datorita riscului de oxidare, se pastreaza in
recipiente bine inchise, ferit de lumina, la Venena.
Fig.4. Oxidarea noradrenalinei la noradrenocrom
Datorita afinitatii pentru receptorii α1, prezinta activitate vasoconstrictoare puternica,
aceasta fiind mai mare decat a adrenalinei, si mult mai putin toxica.
Substanta are valoare terapeutica deosebita in tratamentul colapsului vascular generat de
arsuri, hemoragii si intoxicatii. La administrare pe cale orala, noradrenalina este
inactivata, fiind substrat pentru MAO si COMT, fapt ce impune administrarea venoasa.
Prin administrare pe cale locala, poate fi utilizata in tratamentul epistaxisului si
hemoragiilor dentare, sub forma de aerosoli si instilatii pe mucoase. Nu provoaca
tahicardie, producand ridicarea presiunii sangvine numai prin vasoconstrictie periferica.
Reactii adverse: Efectele secundare nedorite sunt mai rare si cu o importanta mai scazuta
decat in cazul adrenalinei.
Reprezentanti terapeutici de sinteza
Agonisti α1- selectivi
Fenilefrina (Adrianol, Neosinefrina)
Phenylephrine hydrochloride (DCI, FRX)
Clorhidrat de 1-(3’-hidroxi-fenil)-2-metil-amino-etanol
Descriere:
Fenilefrina este o substanta cristalina, cu gust amar, p.t=184 grade C. In mediu acid
formeaza saruri solubile in apa si in alcool.
Sinteza:
Fig.5. Metoda de sinteza a fenilefrinei
Datorita absentei grupei fenolice de la C4 , are loc o diminuare a activitatii de stimulare
asupra inimii. Substanta are actiune vasoconstrictoare si vasopresoare, fara sa accelereze
ritmul cardiac, fiind mai utilizata pentru tratamentul congestiei nazale, rinitelor
(purulente,alergice) si a sinuzitelor asociate. De asemenea, poate fi folosit pentru efectul
midriatic in tratamentul glaucomului cu unghi deschis, in tratamentul hipotensiunii severe
de natura medicamentoasa sau din starea de soc, pentru mentinerea presiunii sanguine in
timpul anesteziei generale, precum si in rahianestezie, pentru prelungirea anesteziei.
Datorita absentei structurii de pirocatehina, ceea ce o face rezistenta la actiunea COMT
(metabolizarea realizandu-se sub actiunea MAO), aceasta substanta este active la
administrarea pe cale orala, cu o durata de actiune de doua ori mai mare comparative cu
adrenalina.
Sinefrina (Simpatol,Oxedrin)
1-(4’-hidroxi-fenil)-2-metilamino-1-etanol
Descriere:
Este o substanta putin solubila in apa, care in mediul acid formeaza saruri solubile. Se
deosebeste din punct de vedere structural de adrenalina, prin lipsa unei grupari fenolice
din pozitia 3`. Baza libera are p.t=196-198 grade C iar clorhidratul are p.t=155-156 grade
C. Sinefrina este o substanta stabila la aer si la lumina.
Sinteza:
Ca si metoda de sinteza, pentru sinefrina se poate folosi metoda Stolz descrisa in cazul
adrenalinei, pornind insa in acest caz, de la fenol:
Fig.6. Metoda de sinteza a sinefrinei

Sinefrina este mai putin toxica decat adrenalina, insa odata cu reducerea toxicitatii scade
si actiunea stimulanta cardiac si respiratorie. Degradarea in organism are loc mult mai
lent comparative cu cea a adrenalinei, motiv pentru care durata de actiune este mai mare,
fiind foarte eficienta in colapsul vascular de origine centrala, intoxicatii cu narcotice.
Este utilizata in stari de hipotensiune, ca si adjuvant in tratamentul digitalic (pentru
efectul vasoconstrictor general) precum si ca decongestionat oftalmic (pentru efectul
vasoconstrictor local). Actiunea vasoconstrictoare se datoreaza izomerului levogir, in
timp ce produsul dextrogir are actiune vasodilatatoare.
Metoxamina(Vasoxil)
Clorhidrat de 1-(2’,5’-dimetoxi-fenil)-2-aminopropanol
Descriere:
Sub forma de clorhidrat, metoxamina este foate solubila in apa si in alcool. Pt=212-216
grade C.
Metoxamina este un agonist α1-selectiv avand o actiune vasoconstrictoare periferica.
Cresterea tensiunii arteriale are loc fara efecte de stimulare la nivel cardiac. In plus,
datorita celor doua grupari metoxi (2 si 5), metoxamina este un simpatomimetic de
sinteza lipsit de actiune stimulant asupra SNC.
Aceasta este folosita pentru corectarea hipotensiunii intalnite in interventiile chirurgicale,
dar si ca decongestionant nazal, sub forma de picaturi sau spray. Pe cale intravenoasa,
metoxamina poate fi folosita si in tahicardia paroxistica supraventriculara ce nu raspunde
la alte medicamente.
Etilefrina(Efortil, Confidal)
1-(3’-hidroxifenil)-2-etilamino-etanol
Descriere:
Etilefrina este folosita sub forma de clorhidrat, rezultand un compus cristalin, cu gust
amar si pt.=120-121 grade C. Avantajul clorhidratului de etilefrina este solubilitatea
crescuta in apa si alcool. Se deosebeste din punct de vedere structural de fenilefrina, prin
inlocuirea radicalului metil de la gruparea amino, cu un radical etil.
Datorita cresterii volumului substituientului de la gruparea amino (de la metil la etil),
etilefrina prezinta si afinitate neselectiva pentru receptorii β (β1 si β2). In plus, lipsa
structurii de pirocatehina asigura rezistenta substantei in fata COMT si implicit,
posibilitatea administrarii acesteia pe cale orala, in doze de 5 mg sau 10 mg de 3 ori/zi,
sau 25 mg de 2 ori/zi (preparate retard).
Se poate administra in hipotensiunea cronica sau acuta din rahianestezie, datorita
proprietatilor vasoconstrictoare generale. Se impune prudenta la cresterea dozelor,
intrucat aceasta poate determina tahicardie, tremuraturi, stari nervoase, dureri de cap.
Datorita efectului vasoconstrictor local, etilefrina se poate administra cu decongestionant
nazal sau ocular
Agonistii β-adrenergici
Agonistii β-neselectivi
Isoprenalina(Bronhodilatin, Aludrina)
Isoprenalini hydrocloridum (DCI. FR X)
Clorhidrat de 1-(3,4-dihidroxi-fenil)-2-(izopropilamino)-1-etanol
Descriere:
Izoprenalina este folosita sub forma de clorhidrat, usor solubil in apa avand un p.t= 166-
172 grade C.
Sinteza:
Fig.7. Metoda de sinteza a isoprenalinei

Izoprenalina se obtine prin condensarea cu izopropilamina a 3,4-dihidroxifenil-
clormetilcetonei (intermediar obtinut si la sinteza adrenalinei sau noradrenalinei). Reactia
de condensare este urmata de reducerea gruparii carbonilice la grupare alcoolica, cu
obtinerea finala a izoprenalinei.
Actiunea bronhodilatatoare a izoprenalinei este de 20 de ori mai puternica decat cea a
adrenalinei, fapt explicabil din punct de vedere chimic prin inlocuirea functiei metil de la
gruparea amino cu o functie izopropil, ceea ce ii creste afinitatea pentru receptorii β. In
plus, functia izopropil ii asigura rezistenta la dezaminarea oxidative indusa de MAO.Este,
asadar, utilizata in astmul bronsic, bronsita spastica, emfizem, prin stimularea rezeptorilor
β2 din tractul respirator.
In plus, prin stimularea receptorilor β1, isoprenalina produce stimulare cardiaca, fiind
utila in blocul cardiac, stop cardiac sau ca adjuvant in insuficienta circulatorie acuta cu
presiune venoasa ridicata si in cazurile de debit cardiac diminuat.
Durata de actiune depinde de doza si calea de administrare: comprimate sublinguale in
doze de 10-60 mg pe zi sau solutii injectabile de 0,2 mg/ml.
Agonisti β2- selectivi
-la nivel bronhopulmonar
Orciprenalina(Metaproterenol, Alupent)
1-(3,5-dihidroxi-fenil)-2-(izopropilamino)-1-etanol
Descriere:
Orciprenalina este folosita sub forma de sulfat, usor solubil in apa avand un p.t=202-203
grade C.
Aceasta este un β2-adrenomimetic selectiv dar cu afinitate mai mica pentru receptorii β2
decat izoproterenolul. Poate fi administrate si pe cale orala, pe de o parte datorita
radicalului izopropil (rezistenta la dezaminarea oxidative intalnita si in cazul
izoprenalinei) si pe de alta parte datorita structurii de baza de rezorcina ce o face
rezistenta la metabolizarea sub actiunea COMT.
Orciprenalina are actiune bronhodilatatoare puternica, fiind folosita in bronsite, astm
bronsic, bronhopneumopatii obstructive. Se administreaza prin inhalatie, sub forma de
aerosoli, iar efectul dureaza cateva ore.
Salmeterol
Se utilizeaza sub forma de 1-hidroxi-2-naftoat – Salmeterol xinafoate

Salmeterolul este un agonist cu selectivitate crescuta pentru receptorii β2 la nivel
bronhopulmonar, cu durata mare de actiune (aprox 12 ore). Astfel, este utilizat in
tratamentul de lunga durata al obstructiei reversibile a cailor respiratorii din atmul
bronsic, bronsita cronica si emfizemul pulmonar, precum si in profilaxia
bronhospasmului indus de efortul fizic.
Se administreaza sub forma de aerosoli, 1-2 pufuri a cate 25 µg de 2 ori pe zi, la nevoie
crescandu-se la 100 µg de 2 ori pe zi.
Pirbuterol
Pirbuterolul este utilizat in astmul bronsic, in afectiuni obstructive cornice si, de
asemenea, ca medicament de intretinere pentru prevenirea crizelor de astm. Se
administreaza fie sub forma de aerosoli (acetat) 1-2 pufuri (200-400 µg) la 4-6 ore, fie pe
cale orala (diclorhidrat).
Reproterol
Reproterolul este un important bronhodilatator, cu o structura specifica de agonist β2-
adrenergic. In plus, efectul bronhodilatator este amplificat prin prezenta in structura saa
restului de teofilina care actioneaza, pe de o parte prin antagonizarea efectului
bronhoconstrictor produs de adenozina la astmatici, si pe de alta parte, prin inhibarea
fosfodiesterazelor (PDE,III,IV), cresterea concentratiei de AMP, scaderea calciului
citoplasmatic, cu relaxarea musculaturii bronsice.
Utilizarea principala a reproterolului este in tratamentul astmului bronsic, fie sub forma
de aerosoli 1-2 pufuri (500-1000 µg) la fiecare 3-6 ore, fie pe cale orala (10-20 mg de 3
ori/zi) sau i.v lent.
-la nivel bronhopulmonar si uterin
Terbutalina(Aerodur)
Terbutalina este un simpatomimetic direct β2 selectiv, atat cu proprietati
bronhodilatatoare cat si tocolitice. Structura de baza fiind de rezorcina (si nu de
pirocatehina) face ca aceasta substanta sa fie rezistenta la degradarea enzimatica produsa
de COMT, putand fi administrate pe cale parenterala, inhalatorie dar si orala. Efectul
therapeutic, dupa administrarea parenterala sau inhalatorie, se instaleaza in decurs de 5
minute si dureaza pana la 6 ore.
Principalele indicatii terapeutice ale terbutalinei sunt criza de astm bronsic, tratamentul
de fond al astmului bronsic, bronhopneumopatiile obstructive dar si iminenta de avort
(sarcina 24-33 saptamani), datorita capacitatii de a reduce contractilitatea muschiului
uterin, fiind si un β2-adrenomimetic selectiv la acest nivel.
Fenoterol
Fenoterolul este un simpatomimetic direct β2 selectiv, atat cu proprietati
bronhodilatatoare cat si tocolitice. Structura de baza fiind de rezorcina (si nu de
pirocatehina) face ca aceasta substanta sa fie rezistenta la degradarea enzimatica produsa
de COMT, putand fi administrate pe cale parenterala, inhalatorie dar si orala. Dupa
administrare inhalatorie actiunea se instaleaza in 2-3 minute si dureaza pana la 8 ore.
Este indicat in afectiuni obstructive reversibile ale cailor respiratorii (sub forma de
aerosoli), iminenta de avort, nastere prematura si pentru dirijarea travaliului in cazuri de
hipertonie uterine (administrare i.v urmata de cea pe cale orala).
Salbutamol
Salbutamolul este agonist β2 adrenergic selectiv, cu actiune bronhodilatatoare si slabe
efecte cardiovasculare, care se foloseste sub forma de sulfat. Se poate administra pe cale
inhalatorie, in tratamentul de urgenta, de intretinere si profilaxia astmului bronsic,
bronsitei si emfizemului (bronhodilatatia se produce in decurs de 15 minute si se mentine
pana la 6 ore). Daca administrarea inhalatorie este ineficienta , aceasta substanta se poate
administra sip e cale orala, datorita faptului ca o grupare hidroxilica ( din 3`) din structura
pirocatehinei a fost inlocuita cu un radical hidroxi-metil, ceea ce o face rezistenta la
degradarea enzimatica produsa de COMT. In plus, gruparea amino este protejata de
dezaminarea oxidative produsa de MAO, prin substituientul tert-butil.
Se poate utiliza si in iminenta de avort datorita efectelor tocolitice pe care acesta le
produce, explicabile prin capacitatea de a reduce contractilitatea muschiului uterin.
Hexoprenalina(Etoscol)
Hexoprenalina face parte din categoria adrenomimeticelor β2 selective, ce pastreaza
structura de baza de β-feniletilamina. In terapeutica se foloseste sub forma de diclorhidrat
sau sulfat. Prezinta atat proprietati bronhodilatatoare cat si tocolitice fiind indicate in
tratamentul astmului bronsic, pe cale inhalatorie sau orala, si in nastere premature, prin
administrare i.v.
-La nivel uterin

Ritodrina
Clorhidrat de N-[ 2-(p-hidroxi-fenil)-etil]-N-[2-(p-hidroxi-fenil)-2-hidroxil-metil-

etil-amina
Actiune si intrebuintari :
Ritodrina este un antagonist beta 2 adrenergic, selectiv la nivel uterin, ce actioneaza prin
cresterea nivelului de AMP si scaderea concentratiei de calciu intracelular. Aceasta
scadere determina relaxarea muschiului neted uterin, imprimand ritodrinei propietati
tocolitice.
Principala utilizare a acestei substante este iminenta de avort pe cale i.v. pana la depasirea
crizei dupa care se continua cu administare orala.
-La nivel vascular periferic si uterin
Isoxuprina (Vasodilan)
1-(3-hidroxi-fenil)-2-[(1-metil)-2-(fenoxi)-etil]-propanol
Actiune si intrebuintari
Folosita ca atare, isoxuprina este greu solubila in apa, motiv pentru care se utilizeaza in
terapeutica sub forma de clorhidrat. Principala actiune a acesteia este cea vasodilatatoare,
in special asupra vaselor periferice , cerebrale dar si actiune tocolitica ( determmina
relaxarea muschiului uterin).
Isoxuprina este indicata in insuficienta circulatorie periferica si cerebrala, ateroscleroza
arterei centrale a retinei sau iminenta de travaliu prematur ( prin administrare i.v)
Bufenina ( Dilatol)
1-(4-hidroxi-fenil)-2-[(1-metil-3-fenil)-propil-amino]-propanol (clorhidrat)
Si in cazul bufeninei ( asemanator tuturor agonistilor beta 2 selectivi), a avut loc
introducerea unui radical cu volum mare, la gruparea amino din catena laterala. Aceasta
prezinta actiune selectiva la nivel periferic si cerebral ( efect vasodilatator)dar si la
nivelul muschiului uterin ( efect tocolitic).
Indicatiile terapeutice principale ale bufeninei sunt afectiunile vasculare periferice,
insuficienta circulatorie cerebrala si iminenta de avort.
Derivati de imidazolina
Imidazolina este derivatul dihidrogenat al imidazolului ce poate prezenta urmatoarele
forme tautomere:
Derivatii de 2-imidazolina sunt compusi cu selectivitate crescuta pentru receptorii

alfa. Nucleul caracteristic, de 2-imidazolina, se leaga de un ciclu aromativ prin
intermediul unei unitati X care poate fi un radical metilen sau o grupare amino :
2-Imidazolinele sunt baze puternice care formeaza cu acizii minerali saruri

cristaline stabile, dar usor hidrolizabile. Datorita baxicitatii imprimate de inelul
imidazolinic, la pH-ul fiziologic exista in forma ionizata, fapt ce determina traversarea
slaba a baerierei hemato-encefalice si deci efecte reduse la nivelul SNC. Acesti derivati
cu actiune simpatomimetica sunt folositi ca si decongestionante nazale si oftalmice,
avand efecte vasoconstrictoare locale.
Relatie structura chimica-activitate farmacologica in clasa derivatilor de
imidazolina
In general, modificarea restului de imidazolina, influenteaza negativ activitatea de
agonist. Exceptie de la aceasta regula fac derivatii clonidinei numiti si imidazolinele cu
lant deschis care sunt mult mai activi.
Nucleul aromatic ce se leaga de inelul imidazolinic poate fi sau nu substituit. Daca
substitutia se realizeaza cu un radical cu volum mic ( de tipul metil) sau cu un halogen (
asa cum este clorul), in mod special in pozitiile o si o’ , activitatea de agonist creste.
Reprezentanti terapeutici
Clorhidrat de nafazolina (Naftazolina, Privin)
Clorhidrat de 2-(1-naftil-metil)-imidazolina
Descriere:
Nafazolina este o substanta cristalina, incolora, cu gust amar, solubila in apa si
alcool, insolubila in majoritatea solventilor organici. P.t. caracteristic este 252-255 grade
C. In terapeutica se poate folosi si nitratul cu un punct de topire mult mai scazut ( 169-
171 C)
Fig.8. Metoda de sinteza a nafazolinei

Naftalina se clormetileaza cu paraformaldehida in mediu de acid clorhidric, acid
fosforic si acid acetic. Acidul fosforic ajuta la separarea clormetil-naftalinei din
diclormetil-eterul format initial intre formaldehida si HCl :
Urmeaza etapa de cianurare, cu obtinerea intermediarului alfa-naftilacetonitril si in
final condensarea acidului alfa-naftilacetic ( rezultat in urma reactiei de hidroliza) cu
etilendiamina, cand are loc ciclizarea la imidazolina corespunzatoare, respectiv formarea
nafazolinei.
Nafazolina are actiune predominant alfa-adrenomimetica cu proprietati
vasoconstrictoare periferice puternice si prelungite ( durata de actiune si intensitatea sunt
superioare adrenalinei). Se foloseste ca si decongestionant al mucoasei nazale in rinite
acute si cronice, in ciroza alergica ( inflamatia mucoazei nazale de natura alergica) dar si
ca decongestionant al mucoasei oftalmice in conjunctivite.
Avantajul utilizarii nafozalinei este acela ca nu produce obisnuinta fiind bine
tolerat chiar si de catre copii. Totusi, tratamentul abuziv poate determina rebound cu
agravarea simptomelor.
Tetrizolina( Tetrahidrozolina)
Clorhidrat de 2-(tetrahidro-alfa-naftil)-imidazolina
Descriere:
Tetrizolina este inrudita din punct de vedere chimic cu nafazolina deosebindu-se
de aceasta prin prezenta unui radical naftil partial hidrogenat, care se leaga direct de
inelul imidazolinic, fara intermediul grupei metilinice ( cazul nafazolinei).
Este o substanta cristinalina cu p.t. = 256-257 grade C, solubila in apa si alcool. Ca
si in cazul nafazolinei, terizolina se foloseste cel mai adesea sub forma de clorhidrat dar
si sub forma de nitrat, sulfat sau fosfat.
Se intrebuinteaza sub forma de solutii ( 0,05%- pentru copii si 0,1% pentru adulti)
ca decongestionant nazal in tratamentul rinitelor de natura alergica si decongestionant
oftalmic in afectiuni si iritatii ale segmentului anterior al globului ocular de cauza
alergica sau inflamatorie.
Tetrizolina are actiune mai prelungita decat nafazolina, administrandu-se la fiecare
4-6 ore.
Xilometazolina (Otrivin)
Clorhidrat de 2-(4’-t-butil-2’,6’-dimetil- benzil)-imidazolina
Descriere :
Xilometazolina este o substanta cristalina cu un p.t. caracteristic de 317-324 grade
C. Asemanator celorlalti reprezentanti ai clasei, este solubil in apa si alcool.
Are actiune vasoconstrictoare si decongestionanta atat la nivel nazal cat si oftalmic
cu o durata prelungita de actiune spre deosebire de ceilalti reprezentanti (nafazolina,
tetrizolina); efectul terapeutic dureaza pana la 10 ore. Se foloseste sub forma de solutie (
-,05% pentru copii si 0,1% pentru adulti) ca si picaturi sau spray nazal.
Oximetazolina
Clorhidrat de 2-(4’-t-butil,2’,6’-dimetil,3’-hidroxi-benzil)-imidazolina
Oximetazolina se obtine prin introducerea unei grupari hidrolixice pe nucleul
aromatic al xilometazolinei, ceea ce ii confera produsului si un efect bacteriostatic
specific fenililor, fara ca acesta sa fie iritant.
In plus, aceasta mica modificare pe structura de baza a xilometazolinei, determina
instalarea unui efect vasoconstrictor si decongestionant ce dureaza pana la 12 ore. Se
administreaza sub forma de solutii 0,05% pentru mucoasa naza si 0,025% pentru
mucoasa oculara.
Alti reprezentanti, derivati de imidazolina, cu actiuni similare :
Fenazolina Tramazonlina
Amine alifatice si aliciclice
Compusii din aceasta clasa chimica, desi prezinta propietati simpatomimetice
importante, mai au putine elemente structurale comune cu noradrenalina initiala.
Aplicatiile frecvente ale aminelor alifatice si aliciclice sunt intalnite in decongestia
nazala ca si vasoconstrictori ai mucoaselor imflamate.
Relatia structura chimica-activitate farmacologica in clasa aminelor alifatice si
aliciclice
Efectul de marire a presiunii arteriale (actiunea presoare) apare incepand de la
butil-amina si este pregnant la aminele primare cu radical alifatic ramificat. Actiunea este
maxima la hexil-amina dupa care scade cu cat creste numarul de atomic de carbon.
Intenstitatea actiunii este dependenta de asemenea de gradul si locul ramificarii catenei
alifatice fata de pozitia gruparii amino ( activitate persoare optima prezinta aminele
alifatice in care gruparea amino este legata de atomul de carbon din pozitia 2).
In cazul aminelor aliciclice activitate presoare pregnanta au ciclucrile cu 7-9 atomi
de carbon care este separat de atomul de azot printr-o catena cu alti doi atomi de carbon.
Amine alifatice :
SIMPATOMIMETICE INDIRECTE
Simpatomimeticele indirecte, numite si neurosimpatomimetice actioneaza prin
eliberarea noradrenalinei endogene prin doua mecaniste diferite :
- Fie patrund in terminatiile adrenergice favorizand eliberarea NA in fanta
sinaptica : neurosimpatomimetice de tip amfetamina ( amfetamina, tiramina).
- Fie inhiba recaptarea NA din fanta sinpatica fapt ce duce la cresterea
concentratiei sale la acest nivel, neurosimpatomimetice de tip cocaina : (
cocaina si antidepresivele triciclice)
Acesti compusi au efecte importante de stimulare a SNC, motiv pentru care nu vor
fi detaliati in cadrul medicamentelor care actioneaza asupra SNV.
SIMPATOMIMETICE MIXTE
Mecanismul de actiune al simpatomimeticelor mixte are la baza atat stimularea
receptorilor adrenergici afa si beta cat si favorizarea eliberarii NA in fanta sinpatica.
Reprezentantii principali ai acestei clase sunt dopamina ( catecolamina endogena)
si derivati de tip efedrina.
REPREZENTANTI TERAPEUTICI
Dopamina ( Intropin, Dopastat)

Descriere : din punct de vedere chimic, se aseamana cu NA doar ca lipseste gruparea
hidroxilica de pe catena laterale. Dopamina are afinitate pentru receptorii alfa si beta
precum si pentru receptorii dopaminergici D1-D5.
La concentratiile mai mici de 10 ug/kg/min , care nu produce efecte la nivel cardiac si nu
cresc presiunea sanguina , creste fluxul sangvin renal determinand cresterea diurezei si
natiurezei. Cresterea fluxului sanguin renal,cu cresterea filtrarii glomerurale si a excretiei
de sodiu , este rezultatul actiunii agoniste asupra receptorilor D1. Insa , la doze mai mari
de 10 mg/kg/min , dopamina stimuleaza receptorii beta 1 cardiaci , favorizand eliberarea
de noradrenalina , iar in doze mari de peste 15 ug/kg/min , administrata in perfuzie ,
produce vasoconstrictie cu cresterea presiunii sanguine arteriale ,ca rezultat al stimularii
receptorilor alfa 1.
Datorita acestor proprietati farmacologice, dopamina este indicata in insuficienta cardiaca
congestiva , soc cardiogen, soc septic, infarct de miocard , stari de hipotensiune . la
administrarea pe cale orala , dopamina esre inactivata, fiind substrat pentru MAO si
COMT . fapt ce impune administrarea parenterala .
-derivatii de tip efedrina:
Acesti compusi au structura de beta feniletilamina , care insa nu contin grupari fenolice
ca in cazul simpatomimeticelor directe cu structura de feniletilamina. Aceasta modificare
structurala determina reducerea actiunii presoare concomitent cu instalarea efectului de
stimulare al sistemului nervos central.
Clorhidratul de efedrina
Scurt istoric: se obtine prin extractie din diferite specii de Ephedra , originare din china
si japonia , fiind alcaloidul principal al acestora.din cele mai vechi timpuri, efedrina era
utilizata pentru tratamentul tulburarilor cardiace , guturai sau febra . Ephedra vulgaris
numita popular carcel , este specia care creste si la noi in tara .
Descriere:
Efedrina este o pulbere cristalina alba,fara miros dar cu gust amar. Efedrina baza este
insolubila in apa, insa utilizarea acesteia sub forma de clorhidrat ii asigura cresterea
solubilitatii atat in apa cat si in alcool , cu un p.t=217-220 grade celsius.
Avand 2 atomi de carbon asimetrici , efedrina prezinta 4 izomeri(2 perechi de izomeri
optici ):D(-) efedrina (A); L(+) efedrina (B);D(-)pseudoefedrina (C) ; L(+)
pseudoefedrina (D). In cadrul acestor notatii conventionale,D si L se refera la seria sterica
iar(+) si (-) indica activitatea oprica determinata polarimetric
Seria D(-) efedrina (A) si L(+) efedrina (B) se mai numeste si seria eritro datorita
asemanarii structurale cu eritroza:
Seria D (-) pseudoefedrina (C) si L(+) pseudoefedrina (D) se mai numeste si seria treo,
datorita asemanarii structurale cu treoza :
Dintre toti cei patru izomeri sterici , activitatea farmacodinamica cea mai intensa o
prezinta D(-) efedrina .
Sinteza:
Efedrina , mult mai utilizata astazi in practica farmaceutica , se obtine prin sinteza ,
pornind de la propilfenona :
Metoda de sinteza a efedrinei

Bromurarea propifenonei duce la obtinerea intermediarului alfa brompropifenona care
ulterior se condenseaza cu metilamina , reactie urmata de reducerea catalitica a gruparii
cetonice la alcoolul corespunzator (efedrina). Transformarea efedrinei baza in clorihidtrat
, se realizeaza prin tratarea acesteia cu HCl.
Sinteza duce la obtinerea amestecului de efedrina si pseudoefedrina din care efedrina se
separa pe baza diferentei de solubilitate , aceasta fiind mai greu solubila in cloroform
decat pseudoefedrina . odata separata, efedrina racemica este supusa metodei
diastereoizomerilor: tratarea cu acidul dextro-tartric in vederea sepaararii izomerului
levogir pe baza diferentei de solubilitate , prin cristalizare fractionata .
Biosinteza efedrinei prezinta avantajul obtinerii directe a izomerului levogir. Astfel ,
prin condensarea benzaldehidei cu acetaldehida , in prezenta carboligazei (enzima ce se
gaseste in drojdia de bere) se obtine fenilacetilmetanolul care prin tratare cu metilamina
si reducere catalitica duce la obtinerea directa a efedrinei levogir.
Efedrina este un simpatomimetic cu mecanism mixt , neselectiv pe receptorii alfa si beta ,
avand efecte adrenergice de tip alfa 1, alfa 2, beta1,beta2. In plus ,datorita gruparii metil
grefata in pozitia alfa fata de gruparea amino , efedrina are si proprietati
neurosimpatomimetice,favorizand eliberarea si acumularea NA in fanta sinaptica.
Prezinta efecte similare adrenalinei dar cu durata mai mare de actiune:actiune
vasoconstrictoare generala si locala ( prin stimulares receptorilor alfa, stimulare cardiaca
( prin stimularea receptorilor beta 1, actiune bronhodilatatoare (prin stimularea
receptorilor beta 2. In plus , efectul stimulant , SNC este mai puternic .
Datorita efectelor prezentate , efedrina este utilizata in hipotensiune cronica si posturala ,
ca si decongestiv al mucoasei nazale in rinite si afectiuni alergice , in bloc cardiac ,in
tratmentul aastmului bronsic ca si midriatic in oftalmologie , ca si stimulant in situatii de
supradozare cu inhibitoare ale SNC.
Pseudoefedrina
Este un stereoisomer al efedrinei cu efecte simpatomimetice similare acesteia , dar de
intensitate mai mica , ceea ce face posibila administrarea sa ppe cale orala ca si
decongestionant nazal . Avantajul in administrarea sistemica consta in producerea de
efecte reduse asupra tensiunii arteriale si asupra SNC(deosebire de efedrina ).
Un alt avantaj al pseudoefedrinei este absenta efectului de rebound congestiv si tahilaxiei
, reactii intalnite in utilizarea efedrinei . pseudoefedrina este indicata ca si vasoconstrictor
nazal cu administrare orala , in diferite stari congestive ale mucoasei nazale .
1.2 Simpatolitice (adrenolitice)
Simpatoliticele (Slit) sunt substante farmaceutice care anuleaza total sau partial efectele
stimularii simpatice , antagonizand unele efecte ale simpatomimeticelor. Medicamentele
simpatolitice actioneaza asupra sistemului cardio –vascular , producand dilatarea vaselor
de sange si o scadere a presiunii sangvine . in plus , actioneaza la nivelul muschilor netezi
si glandelor exocrine (cu exceptia celor sudoripare)
Actiunea medicamentelor simpatolitice este apropiata de cea a parasimpatoliticelor , cu
exercitarea efectului asupra regiunilor periferice ale organismului .
Clasificarea simpatoliticelor
Din punct de vedere al mecanismului de actiune , simpatoliticele se clasifica in :
 Adrenolitice (blocanti ai receptorilor adrenergici ): alfa blocante , beta blocante ,
alfa beta blocante
 Antiadrenergice (neurosimpatolitice , simpatoplegice)
 Agonisti presinaptici alfa 2 , tip clonidina
I.2.1. Blocanti ai receptorilor adrenergici

I.2.1.1 Substante alfa adrenolitice (blocanti selectivi ai receptorilor alfa )
-derivati de idolil-etil-amina
Primele medicamente din aceasta clasa au fost alcaloizii din ergot izolati din
sclerotul (ergot)ciupercii Claviceps purpurea , care se dezvolta pe secara cornuta
(secara ). Cercetatarile chimice asupra ergotului de secara a condus la separarea a
12 alcaloizi , grupati in 6 perechi de enantiomeri , si amine biogene (histamina ,
tiramina etc ) . Fiecare pereche este formata din izomerul levogir (derivat de acid
lisergic , activ din punct de vedere farmacodinamic ) si izomerul dextrogir (derivat
de acid izolisergic , aproape inactiv farmacodinamic).
Acidul lisergic este un beta aminoacid , derivat ak ergolinei , un compus tetraciclic

format dintr-un nucleu indolic si un nucleu chinolinic .
Transformarea acidului lisergic in acid izolisergic este reversibila , conform
schemei 10
Transformarea acidului lisergic in acid izolisergic
Acidul izolisergic se deosebeste de acidul lisergic prin orientarea grupei

carboxilice fata de atomul de hidrogen de la carbonul 5, de o parte si de alta a
planului ciclului D , care include atomul de carbon asimetric din pozitia 8.
Amida acidului lisergic (ergina)este cea utilizata la obtinerea alcaloizilor din ergot,
care au urmatoarea structura generala :
Ergina alcaloizi din ergot
Cele 6 perechi de alcaloizi se impart in 3 grupe , in functie de natura radicalului R si de

solubilitatea in apa : grupa ergotaminei (I) si ergotoxinei (II), compusi peptidici cu
greutate moleculara mare , insolubili in apa , si grupa ergometrinei (III) , compusi amidici
(aminoalcooli ) cu greutate moleculara mica , solubili in apa .
Alcaloizii din primele doua grupe , prezinta urmatoarea formula generala :
Grupa ergotaminei (I) si ergotoxinei (II) (compusi peptidici )
Grupa I
Grupa II
Alcaloizii din grupa ergometrinei (grupa III) prezinta urmatoarea structura generala :
In plus , tot in categoria derivatilor de indolil-etil-amina , intra si derivatii de lisergol ,
reprezentantul principal fiind nicergolina .
Relatie structura chimica –activitate farmacologica in clasa derivatilor de indolil-etil-
amina
Derivatii peptidici au selectivitate mare fata de receptorii adrenergici in timp ce derivatii
amidici sunt neselectivi , afinitatea lor fiind atat asupra receptorilor adrenergici cat si a
receptorilor dopaminergici si serotoninergici.
Derivatii acidului lisergic , activi din punct de vedere farmacologic trec sub actiunea
agentilor fizici si chimici in derivati ai acidului izolisergic, inactivi din punct de vedere
farmacologic.
Prin hidrogenarea catcalitica,dubla legatura C9-C10 din cadrul derivatilor acidului
lisergic , se hidrogeneaza , rezultand derivati ai acidului dehidrolisergic , cu activitate alfa
adrenergica crescuta fig 11. In plus , aditia unei molecule de apa la aceasta dubla
legatura , conduce la formarea celui de al treilea atom de carbon asimetric figura 12 , cu
formarea de alfa si beta lumialcaloizi.
Fig 11. Transformarea derivatilor acidului lisergic in derivati ai acidului
dehidrolisergic
Fig 12. Reactia de aditie a apei a acidului lisergic
Grupa ergotaminei (grupa I)
Tartrat de ergotamina
Descriere:
Ergotamina p.t =217-220 grade celsius , este o pulbere microcristalina alba , cu gust amar
(ceea ce indica toxicitatea ) higroscopica,care se descompune la aer, lumina sau caldura ,
motiv pentru care se conserva in flacoane bine inchise , la venena . este insolubila in
solventi organici si foarte putin solubila in apa .
In terapeutica se foloseste tartratul de ergotamina , cu un punct de topire mai scazut fata
de ergotamina baza (p.t=203 grade celsius ) si o solubilitate in apa imbunatatita .
In doze mici , ergotamina are proprietati alfa adrenergice iar la doze medii si mare , este
un adrenolitic . astfel , are capacitatea de a stimula direct fibrele musculaturii netede a
uterului , intestinului si bronhiilor . produce contractii puternice si durabile, mai ales
asupra uterului gravid , actiunea reducandu se mult asupra uterului atunci cand nu este
gravid . Datorita actiunii sale ocitocice , etgotamina este utila in oprirea hemoragiilor
post-partum si pentru tratamentul metroragiilor.
In ceea ce priveste stimularea musculaturii netede a intestinului ergotamina mareste
peristaltismul tubului digestiv si accelereaza tranzitul intestinal.
Efectul vasoconstrictor , ekectiv in teritoriul cerebral o face utila in tratamentul
migrenelor . astfel , sub forma de tartrat si in amestec cu cafeina intra in componenta
produsului farmaceutic „cafedol”. In cadrrul acestui produs , efectul vasoconstrictor
cerebral al ergotaminei completeaza capacitatea cafeinei de a stimula SNC , cu rezultate
benefice in tratamentul migrenei moderate si severe.
Contraindicatii:
Utilizarea ergotaminei este contraindicata in cazul pacientilor cu afectiuni vasculare
periferice , insuficienta coronariana , hipertensivilor precum si femeilor insarcinate.
Dehidroergotamina
Descriere:
Prin hidrogenarea catalitica a dublei legaturi (9,10) in cazul ergotaminei , se obtine
dehidroergotamina ,o substanta solida cu un punct de topire mai ridicat decat al
ergotaminei baza (p.t=239 grade celsius ). aceasta este solubila in apa dar totusi greu
solubila in solventi organici (alcool , cloroform, benzen ).
Disparitia dublei legaturi din cadrul ergotaminei m prin hidrogenarea acesteia, determina
atenuarea efectului ocitocic , ceea ce permite o utilizare fara efecte secundare ca si
vasoconstrictor. In plus actiunea adrenolitica , la doze medii si mari , este mai puternica
decat in cazul alcaloidului nehidrogenat .
Dehidroergotamina se foloseste in tratamentul migrenelor , sub forma de sare a acidului
metansulfonic , in tromboc=embolie venoasa precum si in sindromul hipertensiv.
GRUPA ERGOTOXINEI (grupa II)

Alcaloizii din grupa ergotoxinei se extrag cu cloroform si alcatuiesc un amestec numit
ergotoxina, format din ergocristina, ergocriptina, ergocornina, alaturi de izomerii lor
destrogiri. Asadar, ergotoxina nu este un compus chimic ci un amestec de alcaloizi care
fac parte din grupa a II-a a alcaloizilor din ergot.
Acestia se folosesc rar ca atare, pentru proprietatile ocitotice. In schimb, prin
hidrogenrarea catalitica a ergotoxinei se obtine un amestec numit dihidroergotoxina
format din parti egale de :dihidroergocristina, dihifroergocriptina, dihidroergocornina.
Aceasta are un efect ocitocic foarte slab dar o actiune simpatolitica importanta,
producand vasodilatatie periferica si reducerea tensiunii arteriale. Astfel, este utilizat in
tratamentul tulburarilor circulatorii (prin capacitatea de a diminua ametelile, zgomotele
din urechi si astenia ), hipertensiunii arteriale, insuficietei circulatorii cerebrale,
accidentelor cerebrale precum si in retinopatiile de origine vasculara.
GRUPA EROMETRINEI (grupa aIII)
Hidrogenomaleat de ergometrina
Ergometrini hydrogenomaleas (DCI,FR X)
Descriere: Ergometrina face parte din grupa a III-a a alcaloizilor din ergot si se
diferentiaza de ceilalti prin solubilitatea crescuta in apa , avand strutura mai simpla
(amino-alcool), deci greutatea moleculara mai mica.
Se utilizeaza sub forma de hidrogenomaleat, un compus microcristalin alb sau slab galbui
cu gust usor amar ( compus toxic, se conserva la VENENA). Este solubil in apa si
insolubil in solventi organici (eter, cloroform).
Actiune si intrebuintari: Hidrogenomaleatul de ergometrina are actiune ocitocica rapida,
chiar si la administrarea pe cale orala. Prin actiunea vasoconstrictoare directa, asigura
proprietati hemostatic uterine.
Comparativ cu ceilalti alcaloizi are toxicitatea ce amia scazuta, indicatia principala fiind
oprirea hemoragiilor postpartum, postbortum si provocarea contractiilor uterine la nasteri.
In plus, se utilizeaza si in tratamentul migrenelor.
Metilerometrina
Methylergometrinum (DCI)
Descrire:In terapeutica metilergometrina se foloseste sub forma de tartrat, ceea ce asigura
cresterea solubilitatii in apa si in alcool. Solutia apoasa are pH acid cuprins intre 5 si 5,8.
Actiune si intrebuintari:Metilergometrina are actiune ocitocica superioara ergometrinei,
cu durata de pana la 8 ore. Ca si omologul sau, se poate utiliza pe cale orala sau
injectabila in hemoragii postpartum, postabortum si avort incomplet.
Prin N-metilarea Metilergometrinei s formeaza Metisergid (figura 13.A) folosit in
terapeutica sub forma de tartrat, dimaleat sau hidrogenomaleat. In organism se
metabolizeaza prin demetilare la mtilergometrina, fiind astfel utilizat pentru actiunea
ocitocica precum si in tratamentul migrenelor, prin actiunea asupra sistemului
serotoninergic. Prin reactia cu dietil-amina se formeaza dietil-amina acidului lisergic
care, datorita proprietatilor psihotomimetice si halucinogene, se foloseste ilegal ca si
stupefiant :Lisergid (LSD)- figura 13.A. Acesta produce alternanta crizelor de excitatie
(manie) si a episoadelor depresive (melancolie), considerat medicament, lizergidul se
foloseste uneori in psihiatrie in psihozele grave si inducerea unor psihoze experimentale.
A. B.
Fig. 13. Structura metisergidului (A) si lizergidului (B)
DERIVATI DE LISERGOL
Prin hidrogenarea acidului lisegic se obtine alcoolul corespunzator, lisergolul, conform
urmatoarei reactii (figura 14):
Acid lisergic lisergol

Fig 14. Obtinerea lisergolului din acid lisergic
Nicergolina
Nicergoline (DCI)
Sinteza : Nicergolina se obtine prin esterificarea derivatului N-metilat al lisergolului cu

acidul 5-brom-nicotinic (figura 15):
Fig. 15. Metoda de obtinere a nicergolinei
Dapa administrarea pe cale orala, nicergolina este rapid metabolizata mai intai prin
desfacerea legaturii ester si apoi prin N-demetilare la atomul de azot indolic. Principala
actiune a nicergolinei este cea vasodilatatoare, manifestata prin dublu mecanism
(adrenolitic si musculotrop). Cele doua componente rezultate in urma metabolizarii:
acidul lisergic (vasodilatator prin mecanism alfa1 adrenolitic) si acidul nicotinic (
vasodilatator prin mecanism musculotrop ), isi potenteaza efectul, determinand reducerea
rezinstentei vasculare.
Administrat ca atare nu modifica semnificativ tensiunea arteriala insa potenteaza efectul
antihipertensivelor. In plus, inhiba agregarea plachetara si stimuleaza metabolismul
neuronal. Datorita acestor proprietati farmacologice, nicergolina este utila in insuficienta
circulatorie periferica si cerebrala, migrena si dementa senila.
Indoramin
Indoramin (DCI)
Asemenea alcaloizilor din ergot, si indoraminul este un derivate de indolil-etil-

amina.
Sinteza: Obtinerea indoraminului ( din punct de vedere chimic: benzamido-piperidil-etil-
indolul ) presupune alchilarea benzamidopiridinei cu 3-(2-brom-etil-indol), urmata de
hidrogenarea sarii cuaternare de amoniu, obtinuta ca si intermediar , conform reactiei din
fig. 16.
Fig.16. Metoda de sinteza a indoraminului

Actiune si intrebuintari: Indoramin sau este un antagonist selective α1 care, spre
deosebire de alti blocanti ai receptorilor α, scade presiunea sangvina fara a produce
tahicardie reflexa sau hipotensiune postural. In plus, aceasta prezinta proprietati
antihistaminice H1.
Este utilizat, in tratamentul hipertensiunii arteriale, hiperplaziei beningne de prostate
precum si cel al migrenei.
-derivati de imidazolina
Derivatii de imidazolina substituiti in pozitia 2, actioneaza asupra SNV, fie in sens

pozitiv (actiune simpatomimentica, vaasoconstrictoare), fie in sens negativ ( actiune
simpatolitica, vasodilatatoare). Timpul de actiune depinde de natura radicalului , astfel:
dac in cazul nafazolinei, nucleul naftalinic, confera proprietati antagoniste, α-adrenergice,
inlocuirea acestuia cu unul fenilic, confera proprietati antagoniste, prin blocarea
competitive si reversibila a receptorilor α-adrenergici (tolazolina si fentolamina ).
Clorhidrat de tolazolina
Tolazolini hydrochoridum (DCI, FR X)
Clorhidrat de 2-benzil-imidazolina
Descriere: Tolazolina este o substanta alba, sub forma de clorhidrat, usor solubila in apa
si cu un punct de topire de p.t=174 °C.
Actiune si intrebuintari: Tolazolina este un vasodilatator puternic la nivel cutanat,
retinian, splahnic, pulmonar si la nivelul extremitatilor, prin blocarea neselectiva a
receptorilor α1 si α2.
Este utilizata in diverse tulburari circulatorii periferice si afectiuni ocular de origine
vasculara.
Fentolamina
Phentolamine (DCI)
N-(m-hidroxifenil)-N-(p-tolil)-amino-metil-imidazolina
Actiune si intrebuintari: Fentolamina este si ea tot un adrenolitic alfa1, alfa2 neselectiv,

un antihipertensiv utilizat atat in diagnosticarea cat si tratamentul feocromocitomului
(tumoare a medulosuprarenalei ce determina cresterea concentratiei de adrenalina si
implicit marirea tensiunii arteriale). Eficienta fentolaminei este demostrata prin faptul ca
tensiunea arterial scade brusc, la administrarea medicamentului.
In plus, fentolamina este utilizata in asociere cu papaverina in incercarea de a obtine un
effect therapeutic imbunatatit, benefic in tratamentul disfunctiei erectile, odata cu
reducerea efectelor secundare.
- derivati de beta-halogeno-alchil-amina
Acesti compusi sunt blocanti ireversibil ai receptorilor alfa-adrenergici, cu structura
apropiata agentilor alchilanti.
Fenoxibenzamina
Phenoxybenzamine (DCI)
Sinteza: Fenoxibenzamina se obtine prin tratarea benzil-fenoxi-izopropil-aminei cu

etilen-oxid, reactia fiind urmata de clorurarea alcoolului rezultat cu clorura de tionil
(fig.17 ):
Fig.17. Schema de obtinere a fenoxibenzaminei
Actiune si intrebuintari: Fenoxibenzamina este folosita, ca si fentolamina, in tratamentul

feocromocitomului, avand actiune vasodilatatoare, de crestere a debitului sanguine
periferic si de scadere a presiunii arteriale. In plus, aceasta se utilizeaza si pentru
tratamentul hiprplaziei benigne de prostate.
-derivati de chinazolina
Compusii din aceasta clasa chimica sunt antagonisti puternic selectivi si reversibili ai
receptorilor alfa 1, subtipurile A, B si D.
Afinitatea pentru receptorii aflaa este imprimata de gruparea amino din pozitia 4, in timp
ce natura radicalului R din pozitia 2 influenteaza proprietetile farmacocinetice.
Indicatiile terapetice generale ale acestor compusi sunt hipertensiunea arterial si
hiperplazia beningna de prostata. Efectul benefic in hipertrofia benigna de prostate se
datoreaza blocarii receptorilor alfa1-subtipul A, localizati la nivelul prostate. Specific
tratamentului cu derivati de chinazolina, este asa-numitul ”fenomen al primei doze”
caracterizat prin hipotensiune postural, somnolenta, ameteala, motiv pentru care se
recomanda initierea tratamentului cu doze mici, seara la culcare.
Prazosin
Prazosin (DCI)
Descriere: In terapeutica se foloseste clorhidratul de prazosin o pulbere cristalina alba, cu

o solubilitate scazuta in apa si alcool.
Actiune si intrebuintari: Prazosin este un antagonist al receptorilor alfa1-drenergici cu
afinitate egala pentru toate cele trei subtipuri A, B si D. In plus, acesta prezinta efete
benefice asupra metabolismului lipidic, motiv pentru care e utilizeaza ca si medicament
de prima alegere la bolnavii avand ca si patologie asociata, hipercolesterolemia. De
asemenea, este preferat ca si antihipertensiv in cazul diabeticilor, gutosilor, astamaticilor
si pacientilor cu diferite afectiuni cardiace. Prazosinul prezinta un T1/2=2-3 ore si o
durata de actiune de pana la 6 ore.
Terazosin
Terazonsin (DCI)
Folosit sub forma de clorhidrat, terazosinul este solubil in apa, ceea ce ii asigura o
biodisponibilitate mai mare ( de 90%) comparative cu cea a prazosinului (de 65%).
Actiunea si intrebuintari: Efectul therapeutic al terazosinului se instaleaza dupa
aproximatv 15 minute si dureaza pana la 24 de ore, drept pentru care administrarea se
face intr-o singura prize pe zi pentru tratamentul hipertensiunii arteriale si adenomul
benign de prostate.
Doxazosin
Doxazosin (DCI)
Actiune si intrebuitari: Doxazosin este un antagonist alfa1, cu selectivitate mare, durata

sa de actiune fiind superioara prazosinului astfel incat se poate administra in doza unica (
T1/2=20 ore). Avand afinitate pentru toate subtipurile de receptori alfa1 (A,B,D), este
utilizat atat in tratamentul hipertensiunii arteriale cat sic el al adenomului bening de
prostate.
Bunazosin
Bunazosin(DCI)
Actiune si intrebuintari: Bunazosin este un antagonist alfa1-selectiv, folosit in mod

special pentru tratamentul hipertensiunii arteriale si glaucomului.
Alfuzosin
Alfuzosin (DCI)
Actiune si intrebuintari: Spre deosebire de alti derivati de chinazolina, alfuzosinul este

un alfa-blocant cu afinitatea pentru muschiul neted al tractului urinar inferior,
comparative cu afinitatea sa pentru muschiul neted vascular. Astfel, acesta este utilizat ca
si adjuvant in retentia urinara acuta si tratamentul adenomului bening de prostate.
-compusi cu structure diverse
Tamsulosin
Tamsulosin (DCI)
Actiune si intrebuintari: Tamsulosin este un antagonist al receptorilor alfa1 cu
selectivitate crescuta pentru tipul A localizati la nivelul prostate; drept urmare acesta este
folosit in hiperplazia benigna de prostate cu efecte minime asupra presiunii sanguine.
Acesta intervine in relaxarea muschilor netezi ai trigonului vezicii urinare, diminuand
rezistenta opusa la scurgerea urinei cu cresterea rapida a fluxului urinar si ameliorarea
simptomelor. Avantajele tamsulosinului comparative cu derivatii d chinazolina sunt
tolerabilitatea excelenta si lipsa necesitatii de ajustare a dozelor la initierea tratamentului.
Substante beta-adrenolitice( blocanti ai receptorilor beta, beta-blocante)

Sbstantele incadrate in aceasta clasa farmacologica au capacitatea de a actiona
competitive, antagonist si reversibil asupra receptorilor beta-adrenergici. Afinitatea lor
fata de acesti receptori difera , astfel ca putem vorbi despre beta-blocante cu afinitate
neselectiva, care blocheaza reversibil atat receptorii beta1 si beta2, si beta-blocante cu
afinitate selective (numite si cardiovasculare), care blocheaza reversibil doar receptorii
beta1 cardiaci.
Relatia tructura chimica-activitate farmacologica in clasa beta-blocantelor
Din punct de vedere structural, se cunosc urmatoarele clase de beta-blocante: derivati de
aril-etanol-amina (prima generatie), aril-oxi-propanol-amina ( aIIa generatie ) si compusi
cu structure diverse (a IIIa generatie).
Indiferent de generatia din care fac parte, proprietatile antagoniste ale beta-blocantelor
sunt imprimate de prezenta urmatoarelor elemente structural: nucleu aromatic, rest de
beta-amino-alcool si amina secundara. Activitatea optima , antiadrenergica , prezinta
compusii cu grupare amino substituita (secundara), ci mai favorabili substituienti fiind
izo-propil si tert-butil. In seria compusilor din prima generatie, gruparea amino este in
general substituita cu un radical izo-propil iar pozitia para a nuccleului aromatic poate
contine o grupare atragatoare de electroni ( ex. –NO2,-NH-SO2-CH3).
A doua generatie de beta-bloante s-a obtinut prin introducerea unei grupari oxi-metilenice
intre nucleul aromatic si catena de beta-amino-alcool, fapt ce a determinat intensificarea
activitatii beta-blocante.
In aceasta generatie de beta-blocante, nucleul aromatic poate fi substituit sau nu, iar
substitutia in orto ofera activitate beta-blocanta neselectiva, superioara celei din meta sau
para. In sschimb, substituia nucleului aromatic in pozitia para, confera selectivitate pe
receptorii beta1, cu obtinerea antagonistilor cardioselectivi.
Beta-adrenolitice neselective
Datorita blocarii neselective a receptorilor beta, tratamentul cu aceste medicamente
necesita prudenta in cazul pacientilor astmatici (blocarea receptorilor beta2 determina
bronhoconstrictie ).
-derivati de aril-oxi-propanol-amina
Propranolol
Propranololi hydrochoridum (DCI, FR X)
Clorhidrat de 1-izopropil-amino-3-(1-naftil-oxi)-2-propanol
Descriere: Propranololul este un compus cristalin alb, cu un gust slab amar, fara miros,
solubil in apa si alcool, daca este utilizat sub forma de clorhidrat. Prezenta unui atom de
carbon asimetric in catena laterala (de care se leaga hidroxilul alcoolic), determina
izomeria optima, in terapeutica utilizandu-se amestecul racemic (desi enantiomerul S este
mai active decat enatiomerul R).
Caracterul lipofil ridicat asigura o absorbtie digestive mare (aprox. 90%), insa datorita
primului pasaj hepatic, biodisponibilitatea este scazuta.
Sinteza: Obtinerea acestui compus se realizaeaza plecand de la reactia alfa-naftolului cu
epiclorhidrina (1 cloro-2,3-epoxipropan). Intermediarul astfel rezultat (1-naftiloxi-2,3-
epoxipropan) este supus condensarii cu izopropilamina pentru formarea finala a
propranololului:
Fig.18. Schema de obtinere a propranololului

Actiune si intrebuintari: Cu o afinitate egala pe receptorii beta1 si beta2, propranololul
este prototipul beta-blocantelor. Este implicat in stabilizarea membrane fibrei miocardice
(actiune de tip chinidinic), in angina pectoral, datorita capacitatii de a diminua travaliul
cardiac I necesarul de oxigen la nivelul celulei miocardice, precum si in tahicardie
paroxistica supraventriculara. Actiunea de tip chinidinic este importanta in utilizarea
propranololului ca si antiaritmic, in timp ce efectul antihipertensiv este pus in valoare la
asocierea sa cu hidralazina.
Timolol
Timololum (DCI)
1-(1,1-dimetil-etil-amino0-3-[4-(4-morfolinil)-1,2,5-tiazol-3-il]-oxi-2-propanol
Descriere: In cazul timololului, izomeria optica este imprimata de prezenta unui atom
de carbon asimetric in catena laterala ( de care se leaga hidroxilul alcoolic), in terapeutica
utilizandu-se amestecul racemic. Carcaterul lipofil ridicat asigura o absorbtie digestive
mare (aproximativ 90%), insa datorita primului pasaj hepatic, biodisponibilitatea este
scazuta (sub 60%).
Sinteza:
Fig.19. Schema de obtinere a timololului

In calea de obtinere a timololului se folosesc ca si compusi de plecare tertbutil-amina si
1-brom-3-hidroxi-acetona, intermediarul obtinut fiind supus reactiei cu clorura de p-
toluen-sulfonil. In etapa finala, reducerea catalitica a 1-(1,1-dimetil-etil-amino)-3-[4-(4-
morfolinil)-1,2,5-tiazol-3-il]-oxi-2-propanonei,duce la obtinerea alcoolului corespunzator
(timololului).
Actiune si intrebuintari : Timololul este un beta-adrenolitic lipofil, neselectiv care are
capacitatea de a reduce secretia umorii apoase si presiunea intraoculara. Spre deosebire
de pilocarpina, nu modifica diametrul pupilei si acomodarea, dar scade presiunea
intraoculara si in afara glaucomului. Astfel, acesta este utilizat in special in tratamentul
glaucomului cu unghi deschis (local, sub forma de picaturi oftalmice) dar si in profilaxia
migrenei, angina pectoral si in terapia post-infarct miocardic (sub forma de comprimate).
-derivati de aril-etanol-amina
Sotalol
Sotalolum (DCI)
4-(2-izopropil-amino-1-hidroxietil)-metasulfonanilida
Descriere: Sotalolul este un beta-adrenolitic hidrofil, neselectiv, cu o biotransformare
hepatica scazuta.
Actiune si intrebuintari: Pe langa proprietatile beta-adrenolitice, sotalolul are
capacitatea de a bloca canalele ionice de K+, fiind eficace in reducerea ritmului sinusal
din tahiaritmii (antiaritmic din clasa a III-a).
Sotalolul este indicat in tratamentul post-infarct miocardic, hipertensiunii arteriale,
anginei pectoral, precum si in profilaxia si tratamentul tahiaritmiilor. Intrucat eliminarea
sa se face pe cale renala ( datorita hidrosolubilitatii), la pacientii cu insuficienta renala se
recomanda ajustarea dozelor, in functie de gradul insuficientei.
Beta-adrenolitice selective
Avantajul utilizarii adrenoliticelor beta1-selective consta in absenta efectelor secundare
produse de blocarea receptorilor beta2. Astfel, acestea pot fi administrate ca si terapie de
electie in hipertensiunea arterial asociata cu astm bronsic, tulburari ischemice periferice si
diabet.
Cardioselectivitatea apare insa, la doze mici de substanta active si dispare la doze mai
mari, necesare pentru efectul antihipertensiv, cand pot aparea si alte efecte ale blocarii
reeptorilor beta2.
-derivati de aril-oxi-propanol-amina
Atenolol
Atenololum (DCI)
4-(3-izopropil-amino-2-hidroxipropoxi)-fenilacetamida
Descriere: Gruparea amidica dn structura atenolului confera acestuia un character
hidrofil, motiv pentru care traversarea barierei hemato-encefalice este scazuta.
Actiune si intrebuintari: Atenololul este un beta1-adrenolitic selective, fara activitate
simpatomimetica intrinseca, utilizat in tratamentul hipertensiunii arteriale, anginei
pectoral, tahiaritmiilor precum si in terapia post-infarct miocardic. Hidrosolubilitatea
asigura eliminarea pe cale renala, ceea ce necesita prudenta si ajustarea dozelor le
pacientii cu insuficienta renala.
Metoprolol
Metoprololum (DCI)
4-(3-izopropil-amino-2-hidroxipropoxi)-metoxi-etilbenzen
Descriere: Inlocuirea gruparii amidice, din structura atenololului cu un rst de metoxi-
etilen, pentru obtinerea metoprololului, confera acestuia un character lipofil si o absorbtie
aproape complete , de 85%. T1/2 caracteristic al substantei edte de 4 ore.
Actiune si intrebuintari: Metoprololul este indicat in tratamentul hipertensiunii arteriale,
infarctului miocardic, aritmiilor cardiac si profilaxia crizelor de angina pectorala.
Betaxolol
Betaxololum (DCI)
Descriere: Caracterul hidrofil al betaxololului ii asigura eliminarea pe ca;e renala, motiv

pentru care administrarea se face cu reducerea dozelor, in cazurile de insuficienta renala.
Este compusul cu cea mai mare durata de actiune . din clasa beta-blocantelor selective
(T1/2 de pana la 20 de ore).
Actiune si intrebuintari: Betaxololul este indicat in tratamentul hipertensiunii arteriale
profilaxia crizelor de angina pectorala si glaucomul cu unghi deschis.
-derivati cu structure diverse
Nebivolol
Nebivololum (DCI)
α,α’-(imino-dimetilen)-bis-(6-fluoro-2-croman)-metanol
Actiune si intrebuintari: Nebivololul actioneaza prin mechanism dublu de actiune: pe de
o parte prin blocarea selective a receptorilor beta cardiovasculari, si pe de alta parte, prin
modularea eliberarii oxidului nitric (NO), cu rol important in relaxarea vaselor de sange
ingustate si cresterea fluxului sanguine.
In cazul deficitului de NO, ca urmare a scaderii sintezei sau inactivarii acestuia de catre
radicalii liberi, efectul produs este cel de crestere a tensunii arteriale.
Actiunea nebivololului este de lunga durata, t1/2 fiind de 10 ore, ceea ce permite
administrarea in prize unica, in hipertensiunii arteriale, tratamentul fiind potrivit mai ales
in cazul pacientilor care au si angina pectorala (datorata modularii NO).
Alte beta-blocante cardioselective, cu proprietati similar sunt: acebutolol, esmolol,
bisoprolol, celiprolol, talinolol. Principala contraindicatie este psoriazisul, care poate fi
agravat pe durata tratamentului, acesti compusi putand intervene si in producerea unor
reactii alergice cutanate.
Substante alfa, beta-adrenolitice (blocanti neselectivi ai receptorilor alfa, beta)
In cazul beta-blocantelor, cu actiune alfa-adrenolitica asociata, un reprezentant importat
esre carvedilolul:
Fig.20. Stuctura carvedilolului

Carvedilolul, un antagonist al receptorilor beta1, beta2 si alfa1, este indicat in tratamentul
HTA, cardiopatiei ischemice, avand in acelasi timp si un efect neuroprotector si protector
cardiovascular. In plus, la doze mari, produce efectele blocarii canalelor de calciu:
miscorarea frecventei sinusale si incetinirea conducerii atrioventriculare (effect
antiaritmic ).
NEUROSIMPATOLITICE
Neurosimpatoliticele, numite si antiadrenergice sau simpatoplegice, sunt medicamente
care acctioneaza prin mechanism indirect, influentand negative metabolismul
neuromediatorilor chimici (ADR, NA).
In functie de mecanismul de actiune, neurosimpatoliticele pot intervene in: golirea
(depletirea) depozitelor de catecolamine, cazul reserpinei si guanetidinei; inhibarea
biosintezei de catecolamine, actionand ca si falsi mediatori chimici; cazul metildopei; sau
prin inhibarea eliberarii NA, stimularea recaptarii acesteia din Fanta sinaptica, cazul
bretiliumului (acesta este indicat in tahicardia ventriculara care nu raspunde la alte
medicamente).
Reserpina
Cunoscuta si sub numele de Raunervil, reserpine este un alkaloid obtinut din diferite
specii de Rauwolfia, fam. Apocynaceae, fiind izolata, in special, din radacina specie de
R.serpentina.
Din punct de vedere chimic, reserpine este un derivate de iohimban, la care se disting
doua grupe metoxi, o grupare carbometoxilica si o functie alcoolica esterificata cu acidul
trimetoxibenzoic ( figura 21).
Fig.21. Structura iohimbanului si a reserpinei

Descriere:Reerpina este o substanta alba, cristalina, usor solubila in chloroform, putin
solubila in alcool, acetone si insolubila in apa.
Actiune si intrebuintari: Utilizarea terapeutica a reserpinei este consecinta a doua tipuri
de actiuni: actiunea neuroleptica, antihpsihotica, intalnita in tratamentul psihozelor ,
(motiv pentru care reserpine se studiaza si in cazul substantelor cu actiune asupra SCN) si
actiunea neurosimpatolitica, antihipertensiva.
Ca urmare a efectului neurosimpatolitic are loc scaderea concentratiilor de catecolamine
din terminatiil simpatico , periferice si central. Actiunea hipotensiva se instaleaza lent dar
este de lunga durata, T1/2 fiind foarte mare, de aprox.11-12 zile. De asemenea , ca
urmare a scaderii concentratiilor de catecolamine, se produce bradicardia,
bronhoconstrictia precum si stimularea motilitatii si secretiilor digestive.
Datorita actiunii neurosimpatolitice, reserpine se utilizeaza in tratamentul HTA, in
asociere cu alte antihypertensive, iar pentru actiunea neuroleptica, se foloseste in
tratamentul psihozelor.
Guanetidina
Guanethidine (DCI)
2-(1’-octohidroazocil)-etilguanidina
Descriere:Cunoscta si sub numele de ismelin, guanetidina este o substanta
microcristalina, solubila in apa, cu o absorbtie digestive incomplete.
Actiune si intrebuintari: Guanetidina, asemanator reserpinei, actioneaza prin macanism
neurosimpatolitic, prin patrunderea in terminatiile simpatice, inlocuind NA din veziculele
sinapsei, rezultatul fiind golirea depozitelor de catecolamine.
Efectul principal este unul hipotensiv, care se instaleaza lent dar este de lunga durata
(T1/2=9-10 zile). Datorita retentiei hidro-saline din primele zile, are loc autolimitarea
efectului antihipertensiv, ceea ce poate fi antagonizat prin asociere cu diuretice saluretice.
Tratamenutul necesita prudenta in cazul pacientilor cu insuficienta renala si cardiac, fiind
utilizat doar in cazurile medii si severe de HTA.
Metildopa
Methyldopa (DCI)
3-(3,4-dihidroxi)-fenil-2-metilalanina
Descriere: Metildopa este o substanta alba microcristalina, higroscopica, sensibila la
lumina, cu o solubilitate scazuta in apa si in alcool. Caracterul lipofil favorizeaza
traversarea barierei hemato-encefalice, ceea ce imprima proprietati farmacologice
specific.
Sinteza: Avand structura asemanatoare catecolaminelor endogene, este considerate un
fals neuromediator chimic.
Pentru sinteza metildopei, se porneste de la 3,4-dimetoxifenil-acetonitril, care la incalzire
cu acetat de etil, conduce la 3,4-dimetoxifenil-acetilacetonitril. Dupa hidroliza si
decarboxilarea compusului intermediar, se obtine 3,4-dimetoxifenil-acetona. La
incalzirea compusului obtinut, cu acid cianhidric, tratarea cu ammoniac si hidroliza
totala, in prezenta acidului bromhidric concentrate, se obtine metildopa ( fig. 22).
Fig.22. Schema de obtinere a metidopei

Actiune si intrebuintari:Metildopa se metabolizeaza la alfa-metil-noradrenalina, un fals
mediator neurochimic care are capacitatea de a inhiba biosinteza catecolaminelor
endogene si de a reduce depozitele de noradrenalina din structurile simpatico, prin
stimularea receptorilor presinaptice alfa2 adrenergici centrali. Datorita acestui
mechanism simpatolitic central, metildopa are efect hipotensiv, fiind indicate in
tratamentul hipertensiunii arteriale, moderata sau severa. Se administreaza pe cale orala,
in doze care pot fi crescute pana la 3g/zi, in formele severe.
AGONISTI PRESINAPTICI ALFA2 SI/SAU IMIDAZOLINICI I-1
In functie de mecanismul de actiune: agonist alfa2 periferic si central si/sau agonist

central pe receptorii I-1, substantele simpatolitice din aceasta clasa se impart in doua
categorii:-clonidina, guanfacin, guanabenz-care stimuleaza receptorii presinaptici alfa2;
- moxonidina si rilmenidina-care actioneaza predominant prin activarea
receptorilor imidazolinici I-1.
In cazul acestor compus, efectul antihipertensiv prin mechanism simpatolitic centrl,
depinde de capacitatea lor de a traversa bariera hemato-encefalica. La pH fiziologic,
existand in forma neionizata(neprotonata, lipofila), au capacitatea de patrunde usor la
nivelul SNC-ului. Aceasta proprietate depinde de natura radicalilor de pe nucleul
aromatic , cei mai favorabili dovedindu-se a fi radicalii clor.
Clonidina
Clonidinum (DCI, FR X)
2-(2,6-dicloranilino)-2-imidazolina
Descriere:Din punct de vedere structural, clonidine este un derivate de imidazolina in
care nucleul imidazolinic este legat de un nucleu aromatic prin intermediul unei unitati
aminice secundare. Folosita sub forma de clorhidrat , aceasta este o pu;bere
microcristalina , alba, cu o solubilitate buna in apa si alcool.
Sinteza: Prin clorurarea sulfanilamidei cu acid clorhidric conc. si in prezenta
perhidrolului, se obtine 2,6-diclor-sulfanilamida. In urmatoarea etapa se realizeaza
desulfamidarea acesteia prin tratarea la fierbere cu acid sulfuric cinc. 2,6-diclor-anilina
rezultata se trateaza cu tiocianat de amoniu pentru obtinerea 2,6-diclor-tioureei. Aceasta e
alchileaza cu iodoform iar sarea obtinuta se condenseaza cu etilendiamina cu obtinerea
finala a clonidinei (fig.23).
Fig.23. Schema de obtinere a clonidinei

Actiune si intrebuintari: Clonidina produce efecte de tip agonist presynaptic alfa2,
central si periferice. Astfel, intr-o prima faza produce activarea receptorilor alfa2 din
muschiul neted vascular, deci o vasoconstrictie (un effect de crestere a tensiunii arteriale,
in prima faza). Odata cu traversarea barierei hemato-encefalice are loc activarea
receptorilor alfa2 cerebrali, reducerea depozitelor de noradrenalina, deci in final, un
raspuns hipotensiv prelungit.
Este utilizata, asadar, in tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale si secundare,
atentionarea speciala fiind indreptata catre retentia hidro-salina pe care o poate produce,
respective autolimitarea efectului antihipertensiv. Din acest motiv este recomandata
asocierea clonidinei cu diuretice saluretice iar pentru a preveni hipertensiunea de
rebound, este indicate reducerea treptata a dozelor.In plus, clonidine este folosita si in
cazul pacientilor hipertensivi cu glaucom asociat precum si in tratamentl sindromului de
abstinenta la alcoolici si toxicomani.
-derivat de imidazolin-pirimidina
Moxonidina
Moxonidine (DCI)
2-(4-cloro-2-metil-6-metoxi)-pirimidin-5-il-amino-imidazolina
Actiune si intrebuintari:Agonist selective al receptorilor imidazolinici I-1, moxonidina
reduce eliberarea NA cu reducerea tensiunii arteriale esentiale, forme usoare si medii.
Spre deosebire de clonidine (care produce sedare prin efect alfa2 central), moxonidina are
effect deprimant SNC slab.
-derivat de oxazolina
Rilmenidina
Rilmenidine(DCI)
2-[(diciclopropil-metil)-amino]2-oxazolina
Actiune si intrebuintari:Asemanator moxonidinei, rilmenidina este si ea un agonist
selective al repectorilor imidazolinici I-1, cu efecte deprimante minime asupra SNC-ului.
Indicatia principal a acesteia este HTA in forme usoare si medii.
II. SISTEMUL NERVOS VEGETATIV PARASIMPATIC
DOMENIUL COLINERGIC. RECEPTORII COLINERGICI
Neurotransmițătorul domeniului colinergic este acetilcolina, un derivat de tip ester al
colinei cu acidul acetic, a cărui biodegradare are loc sub acțiunea acetil-colinesterazei iar
biosinteza sub acțiunea colin-acetil-transferazei.
În funcție de localizare lor, există două subtipuri de receptori colinergici:
Receptorii nicotinici: NSNC localizați la nivelul SNC-ului; NN la nivelul
ganglionilor vegetativi și medulosuprarenalei și NM la nivelul musculaturii striate.
Receptorii muscarinici: M1 (SNC, ganglioni vegetativi parasimpatici); M2 (SNC,
miocard); M3 (SNC, glande exocrine, mușchi netezi, endoteliu vascular); M4 (localizare
necunoscută) și M5 (SNC).
Distribuția receptorilor colinergici și corelația cu efectele produse, ca urmare a activării
directe sau indirecte a acestora, este următoarea:
receptorilor muscarinici determină efecte stimulatoare sau inhibitoare,
respectiv:
M1/M5 –stimularea SNC;
M1 – stimularea ganglionilor vegetativi;
M2 –deprimarea tuturor funcțiilor miocardului;
M3- stimularea (contracția) mușchilor netezi (bronhii, tub digestiv, vezică urinară);
-inhibarea (relaxarea) sfincterelor (tubului digestiv, vezicii urinare) și relaxarea
arteriolelor (arteriolodilatație);
- stimularea (hipersecreția) glandelor exocrine.
receptorilor nicotinici determină doar efecte stimulatoare, respectiv:
NSNC (N1) – stimularea SNC;
NN (N1) – stimularea medulosuprarenalei (creșterea secreției de adrenalină);
NM (N2) – stimularea (contracția) mușchilor striați.
Clasificarea substanțelor farmaceutice cu acțiune în domeniul colinergic
Substanțele active asupra SNV Parasimpatic sunt medicamente care modifică controlul
vegetativ al structurilor efectoare (muşchi netezi, miocard, glande), acţionând la nivelul
sinapselor colinergice neuroefectoare sau ganglionare.
După sensul acţiunii, acestea pot fi:
activare a receptorilor colinergici.

etilcolinomimetice, agonişti ai
receptorilor muscarinici);
icolinesterazice, inhibitori ai colinesterazei);
ticolinergice, spasmolitice) ce
acționează în sens negativ, având efecte de blocare a receptorilor colinergici;
-colinomimetice);
II.1. PARASIMPATOMIMETICE
Prototipul substanțelor parasimpatomimetice este acetilcolina, care prezintă atât efecte
muscarinice cât și nicotinice, efectele muscarinice fiind similare cu cele ale muscarinei
substanță izolată din Amanita muscaria.
II.1.1. PARASIMPATOMIMETICE DIRECTE
Substanțele din această categorie se fixează direct pe receptorii colinergici pe care îi
stimulează.
Relație structură chimică- activitate farmacologică în clasa parasimpatomimeticelor
directe
Existența centrului cationic (atomul de azot cuaternar), respectiv caracterul bazic pe
care acesta îl imprimă, are o importanță deosebită pentru acțiunea vasodilatatoare
caracteristică acestor compuși. Acțiunea scade la înlocuirea radicalilor metil cu atomi de
hidrogen (deci transformarea centrului cationic în grupare amino primară) sau chiar cu
radicali etil. În schimb, înlocuirea atomului de azot cu atomi de sulf sau fosfor, nu
influențează semnificativ efectul vasodilatator.
Distanța dintre oxigenul grupării ester și centrul cationic trebuie să fie de doi atomi de
carbon (distanță ce imprimă o dimensiune de 0,5 mm). Aceasta este caracteristică
agoniștilor specifici ai receptorilor muscarinici, muscarina și pilocarpina:
Catena care se leagă de centrul cationic poate fi o catena alifatică simplă, dar poate
conține și grupe ester sau ceto. Lungimea caracteristică a acesteia, pentru activitate
parasimpatomimetică optimă, este de maxim cinci atomi de carbon. Ramificarea catenei
prin introducerea unui radical metil în poziția alfa față de gruparea ester și beta față de
centrul cationic (întâlnită în cazul metacolinei), determină protecția funcției ester prin
împiedicare sterică și deci, creșterea duratei de acțiune.
O modificare similară apare și în cazul betanecolului, însă în acest caz ramificarea
catenei este însoțită și de înlocuirea radicalului acetil cu radical carbamil, fapt ce
determină creșterea stabilității în fața acetilcolinesterazei și a duratei de acțiune.
Cercetările în această direcție au vizat și esterificarea colinei cu acizi anorganici, însă
compușii obținuți nu au prezentat activitate parasimpatomimetică semnificativă.
Reprezentanți terapeutici
Colina
Coline (DCI)
hidroxid de 2-hidroxietil-trimetil-amoniu
Descriere:
Colina are proprietăți bazice și se prezintă sub forma unui lichid siropos, higroscopic,
incolor și solubil în apă și alcool. Cu acizii minerali formează săruri, dintre care în
terapeutică se folosesc: clorura, glicerofosfatul și fosfatul.
Sinteza:
Obținerea colinei se poate realiza fie prin reacția directă a hidroxidului de trimetilamoniu
cu etilen-oxid, în mediu anhidru, fie prin cea a monoetanolaminei cu iodura de metil în
mediu bazic (figura 24):
Fig. 24. Schema de obținere a colinei

Acțiune și întrebuințări:
Colina este considerată a fi un factor vitaminic din complexul B, prin urmare joacă un
rol important pentru organism. Aceasta intră în componența lecitinelor, a fosfatidelor și
facilitează transportul grăsimilor în organism, împiedicând acumularea lor în ficat dar și
la nivel cardiac. Astfel, carența de colină produce degenerescență grasă de ficat care
poate evolua până la ciroză hepatică.
Datorită structurii sale, colina intervine în sinteza metioninei, un important intermediar
în sinteza fosfolipidelor, ca și donatoare de grupări metil. În terapeutică se folosesc mai
ales sărurile sale: clorura de colină (foarte ușor solubilă în apă), utilizată în combaterea
tulburărilor digestive sau ca și hipotensiv slab; glicerofosfatul de colină (alfosceratul de
colină), cea mai simplă fosfolipidă utilizată în tratamentul bolii Alzeimer, pentru sporirea
memoriei; fosfatidil colina (lecitina), o substanță vitală pentru organism care contribuie
la încetinirea proceselor de degradare celulară, fiind utilizată în stări de surmenaj,
convalescență, ateroscleroză, malnutriție.
În plus, un aport optim de fosfatidil colina asigură și o bună funcționare a ficatului prin
efectul lipotrop și antitoxic. Deficitul de fosfatidil colina determină creșterea nivelului de
colesterol și implicit a riscului de ateroscleroză.
Esteri ai colinei:
-acetilesteri: acetilcolina, metacolina;
-carbamoilesteri: carbacol, betanecol.
Printre esterii colinei, cel mai important este aceticolina, neurohormonul sistemului
nervos parasimpatic, cu acțiune fiziologică deosebit de importantă.
Clorura de acetilcolina
Acethylcoline chloride (DCI)
clorura de acetil-oxietil-trimetilamoniu
Descriere:
Acetilcolina, sub formă de clorură, este o substanță cristalină, higroscopică, solubilă în
apă, alcool, cloroform.
Din punct de vedere chimic este un ester instabil în soluție apoasă, care hidrolizează
ușor sub acțiunea colinesterazei, motiv pentru care se păstrează sub formă de pulbere
liofilizată care se dizolvă în momentul utilizării (ex tempore). Aceasta, însă, nu se poate
folosi pe cale sistemică. În schimb, clorura de aceticolină este stabilă în solvenți organici
precum lactat de til, propilenglicol, dietilenglicol.
Sinteza:
În organism, aceasta se formează din acetilarea enzimatică a colinei cu ajutorul
colinacetilazei, în prezența acidului acetic “activat” și ATP-ului (adenozintrifosfat).
În laborator, se poate obține prin acetilarea directă a clorurii de colină cu anhidrida
acetică sau cu clorura de acetil (figura 25).
Fig. 25. Schema de obținere a acetilcolinei

Clorura de acetilcolină este un important vasodilatator periferic, de tip fiziologic, care
produce o hipotensiune de scurtă durată. Deprimă funcțiile miocardului, cu scăderea
forței de contracție a inimii (efect inotrop negativ), ca urmare a activării receptorilor
muscarinici M2.
În plus, prin activarea receptorilor muscarinici M3, au loc efecte de stimulare
(producerea contracțiilor) la nivelul mușchilor netezi intestinali cu creșterea
peristaltismului intestinal. Activarea acestor receptori determină și hipersecreția glandelor
exocrine. De asemenea, apare bronhoconstricția și mioza, fiind utilizat exclusiv in
oftalmologie, prin administrare locală.
Clorura de metacolina
Methacoline chloride (DCI)
clorura de acetil-oxi-2-metil-etil-trimetilamoniu
Descriere:
Clorura de metacolină este o substanță cristalină, higroscopică, solubilă în apă și alcool.
Din punct de vedere chimic, metacolina este mai stabilă comparativ cu acetilcolina
datorită faptului că, prin prezența grupării metil la atomul de carbon din poziția alfa față
de cea ester, există o protecție a acesteia prin împiedicare sterică.
Sinteza:
Obținerea metacolinei presupune reacția de condensare a monocloracetonei cu
trimetilamina, urmată de reducerea catalitică a grupării carbonilice la alcoolul secundar,
clorura de metil-colină. Acest intermediar se acetilează pentru a se obține metacolina
finală (figura 26).
Fig. 26. Schema de obținere a metacolinei

Proprietățile farmacologice ale metacolinei sunt similare cu cele ale acetilcolinei, însă
mult mai puternice, modificarea chimică realizată prin introducerea grupării metil
determinând prelungirea duratei de acțiune. Se caracterizează prin predominanța acțiunii
la nivelul aparatului cardio-vascular și se administrează în tahicardie paroxistică
supraventriculară, hipertensiune arterială, datorită efectului hipotensiv și vasodilatator,
care durează aproximativ 30 de minute. De asemenea, prin activarea receptorilor
muscarinici, produce încetinirea bătăilor inimii (efecte M2) și creșterea persitaltismului
intestinal (efecte M3).
În plus, producând contracția mușchilor netezi bronșici, metacolina este contraindicate în
cazul pacienților cu astm bronșic.
Clorura de carbaminoilcolină
Carbamoilcoline chloride (DCI)
clorura de carbamoil-colină
Sinteza:
Clorhidrina este supusă, într-o primă fază, reacției de fosgenare (reacția cu clorura de
carbonil) iar în etapa următoare, reacției de amidare. În final, prin reacția amidei
intermediare cu trimetilamina se obține clorura de carbamoil-colină numită și carbacol.
Fig.27. Schema de obținere a carbacolului

Fiind mai rezistentă la acțiunea colinesterazei, acțiunea carbacolului este de durată mai
lungă comparativ cu acetilcolina, putând fi administrat și pe cale orală.
Se utilizează în oftalmologie, ca miotic, în tratamentul glaucomului rezistent, pentru
reducerea presiunii intraoculare. De asemenea, are un rol important în reducerea tensiunii
arteriale prin efectul vasodilatator la nivel periferic, în tratamentul migrenelor (prin
vasodilatație cerebrală). Produce și hipersecreție gastrică puternică, odată cu stimularea
secreției salivare și sudoripare.
Clorura de betanecol
Bethanechol chloride (DCI)
clorura de carbamoil- -metil-colină

Sinteza:
Obținerea betanecolului (figura 28) este similară cu cea a carbacolului, având de data
aceasta ca și punct de plecare, propilenclorhidrina (1-clorpropanol-2):
Fig.28. Schema de obținere a betanecolului
Introducerea radicalului carbamoil, odată cu menținerea radicalului metil în poziția alfa,
determină creșterea semnificativă a duratei de acțiune comparativ cu metacolina sau chiar
cu carbamoilcolina. Astfel, inactivarea, sub acțiunea acetilcolinesterazei, se realizează
mult mai greu.
Betanecolul are utilizări terapeutice similare cu ale celorlalte parasimpatomimetice
directe, cu efecte muscarinice predominant digestive și urinare, fiind indicat, în principal,
pentru combaterea atoniei gastrice și a retenției urinare postchirurgicale sau postpartum.
În plus, spre deosebire de carbacol, nu prezintă efecte nicotinice.
Alcaloizi colinergici și derivați
Alcaloizi naturali: muscarina, pilocarpina și arecolina.
Derivați de sinteză: furtretoniu, furmetid (derivați de muscarină), xanomelina
(derivat de arecolină).
Muscarina
Muscarine (DCI)
Muscarina este un toxic extras din ciuperca Amanita muscaria, responsabilă de unele
intoxicații cu ciuperci. Nu are valoare terapeutică fiind utilizată exclusiv în scop
experimental. Acțiunea parasimpatomimetică a muscarinei se manifestă asupra mușchilor
netezi, determinând o stimulare a lor; asupra ochiului, determinând mioză; asupra
aparatului cardiovascular, determinând vasodilatație și bradicardie și asupra glandelor
exocrine, determminând stimularea acestora. Toate aceste efecte sunt suprimate de către
atropină, un alcaloid cu acțiune parasimpatolitică tipică.
Pentru a reduce toxicitatea muscarinei, cercetările au condus la unii derivați de sinteză,
cu potențiale aplicații terapeutice, în special în combaterea retenției urinare: furtretoniu
(A) și furmetid (B):
Arecolina
Arecoline (DCI)
Alături de arecaidina, arecolina este un alcaloid natural, toxic, extras din nuca de
areca, semințele palmierului Areca catechu, fam. Palmae. Arecolina este un agonist
neselectiv al receptorilor muscarinici și nicotinici, care provoacă secreții abundente ale
glandelor salivare, intestinale, stomacale, lacrimale și sudoripare, având în același timp și
proprietăți sedative. Utilizarea terapeutică a arecolinei este îndreptată către medicina
veterinară, fiind un excelent vermifug pentru câini. În plus medicina tradițională îi
atribuie arecolinei și alte proprietăți medicamentoase cum ar fi: efect hemostatic în rănile
cele mai grave (pentru extractul crud din nuca de areca), antidot al mușcăturilor de șarpe
precum și în tratamentul retențiilor urinare.
Din punct de vedere fizico-chimic, arecolina prezintă dezavantajul instabilității funcției
ester, motiv pentru care sintezele chimice au condus la obținerea unor derivați cu
stabilitate îmbunătățită, așa cum este și cazul xanomelinei, un agonist selectiv al
receptorilor muscarinici M1:
Xanomelina
Aceasta are efecte anti-psihotice semnificative iar la nivel gastro-intestinal are capacitatea
de a reduce peristaltismul intestinului subțire și al colonului.
Pilocarpina
Pilocarpine (DCI)
Descriere:
Pilocarpina este un alcaloid natural, cu aspect de masă vâscoasă, greu solubil în apă și
mai solubil în diferiți solvenți organici (alcool etilic, eter, cloroform). Aceasta a fost
izolată din foliolele recoltate de la trei specii de Pilocarpus, fam. Rutaceae: P. jaborndi,
P. microphyllus și P. pennatifolius.
Sinteza:
Fig.29. Schema de obținere a pilocarpinei

Pilocarpina este un puternic agonist muscarinic și slab nicotinic, care nu este degradată
de colinesterază, având capacitatea de a produce hipersecreția glandelor exocrine
(salivară și sudorală). La nivelul ochiului produce mioză, scăderea presiunii intraoculare
cu fixarea vederii pentru aproape (falsă miopie).
Proprietățile farmacologice specifice pilocarpinei asigură posibilitatea utilizării sale în
tratamentul glaucomului congestiv, pentru scăderea presiunii intraoculare, xerostomiei
(uscăciunea gurii) sau în intoxicația cu parasimpatolitice de tip atropină.
II.1.2. PARASIMPATOMIMETICE INDIRECTE
(anticolinesterazice, inhibitori ai colinesterazei)
Acetilcolinesteraza, numită și colinesteraza adevărată, este specifică pentru acetilcolină
(hidrolizează specific acetilcolina), fiind localizată în sinapsele colinergice și hematii.
Enzima prezintă doi centri importanți pentru legarea de anticolinesterazice: unul anionic
(gruparea carboxil) și unul esterazic (grupare donoare de electroni). Mecanismul de
acțiune a anticolinesterazicelor este cel de formare a unui complex cu acetilcolinesteraza,
inhibând activitatea de hidroliză a acetilcolinei, fapt ce determină acumularea acesteia în
doze farmacodinamice și instalarea efectelor de tip muscarinic și nicotinic.
Formarea complexului cu acetilcolinesteraza poate fi reversibilă sau nu, fapt ce depinde
de locurile de legare și afinitate.
Clasificarea anticolinesterazicelor
În funcție de gradul de reversibilitate, anticolinesterazicele se pot clasifica în:
- anticolinesterazice ușor reversibile cu structură de tip sare cuaternară de amoniu (ex.
edrofoniu). Acestea au capacitatea de a forma cu centrul anionic al enzimei (gruparea
carboxil), o legătură ionică, ușor disociabilă;
- anticolinesterazice moderat reversibile cu structuă de tip carbamat, esteri ai acidului
carbamic (NH2-COOH) (ex. fiziostigmină, neostigmină). Acestea se leagă atât de centrul
anionic cât și de cel esterazic, afinitatea devenind mai mare iar hidroliza îngreunată;
- anticolinesterazice ireversibile sau greu reversibile cu structură de compuși
oreganofosforici (ex. Isofluorfat, Ecotiofat). Acestea reacționează doar cu centrul
esterazic, formează o legătură fosforilată cu enzima, cu stabilitate crecută, ireversibilă în
condiții fiziologice. Hidroliza legăturii poate fi realizată doar în prezența reactivatorilor
de colinesterază cu structură de oxime (ex. clorura de obidoximă).
II.1.2.1. Anticolinesterazice ușor reversibile
Inhibitorii reversibili se consideră a fi cei la care refacerea enzimei se realizează în
decursul câtorva minute până la ore, în timp ce în cazul inhibitorilor ireversibili, refacerea
enzimei are loc în decurs de câteva săptămâni şi chiar luni: 10-20 zile, în ser; 50 zile în
creier; 120 zile, în hematii.
Edrofoniu
Edrophonium chloride (DCI)
Sinteza:
Sinteza edrofoniului presupune obținerea grupei dimetilcarbamat urmată de cuaternizarea
atomului de azot cu clorură de etil, conform schemei din figura 30.
Fig.30. Schema de obținere a edrofoniului

Edrofoniu este un inhibitor monocuaternar de aceticolinesterază, cu durată foarte scurtă
de acțiune, ceea ce reprezintă un inconvenient pentru tratamentul farmacologic. Cu toate
acestea produce la doze mici contracția musculaturii striate, acționând rapid și eficient
asupra joncțiunii neuromusculare, fiind astfel utilă în decurarizare. La doze mari, produce
însă paralizia acesteia și a centrului respirator. Revenirea este rapidă, după aproximativ
10 minute.
II.1.2.2. Anticolinesterazice moderat reversibile
Din punct de vedere structural, anticolinesterazicele moderat reversibile sunt compuși de
tip carbamat (derivați de acid carbamic H2N-COOH).
Fiziostigmina
Phyzostigmini (DCI)
Descriere:
Fiziostigmina (sau eserina) a fost obținută inițial ca și alcaloid natural, prin extractive din
Physostigma venenosum. Aceasta este o substanță cristalină, incoloră, greu solubilă în
apă și ușor solubilă în alcool sau cloroform. În structura de bază a fiziostigminei, intră un
system biciclic condensat, numit indol, format dintr-un ciclu benzenic și un nucleu
pirolic.
Eserina este un parasimpatomimetic puternic, un antagonist al atropinei, ce produce
contractarea pupilei (acțiune miotică), fiind astfel folosită în oftalmologie pentru
tratamentul glaucomului. La administrarea pe cale orală, eserina produce vasodilatație cu
hipotensiune arterială, f și contracția mușchilor netezi (stomac, intestin, uter, bronhii).
Bromura de Neostigmină
Neostigmini bromidum (FR X)
bromura de 3-(dimetil-carbamoil-oxi)-fenil-trimetilamoniu
Descriere:
Neostigmina este o substanță albă, cu un gust amar, ceea ce reprezintă un indice al
toxicității, foarte ușor solubilă în apă.
Sinteza:
Obținerea neostigminei se realizează prin reacția de condensare a clorurii de
N,Ndimetilcarbamoil cu m-dimetilaminofenol, în mediu bazic, reacția inițială fiind
urmată de cuaternizarea produsului intermediar cu bromură de metil (figura 31).
Fig.31. Schema de obținere a bromurei de neostigmine
Neostigmina are acțiune anticolinesterazică puternică, drept pentru care stimulează
musculatura netedă gastro-intestinală, cu intensificarea peristaltismului intestinal, precum
și musculatura netedă vezicală, cu intensificarea persitaltismului căilor urinare. Astfel,
neostigmina este utilizată în hipotonia sau atonia gastro-intestinală și vezicală
postoperatorie, în distensia abdominală, precum și în constipația provocată de substanțe
precum morfina sau codeina.
De asemenea, neostigmina este utilizată în tratamentul glaucomului, fiind responsabilă
de efectul miotic și scăderea tensiunii intraoculare, prin administrarea unor soluții
oftalmice 3- 5%. În plus, o indicație importantă a acestui produs este miastenia gravis
(diagnosticare și tratament), având capacitatea de a reface funcționalitatea musculaturii
striate. Este totodată și un bun antidot în intoxicațiile cu antidepolarizante (de tip
tubocurarina), având acțiune anticurarizantă.
Bromura de Piridostigmină
Pyridostigmine bromide (DCI)
bromura de de 3-(dimetilcarbamoil-oxi)-1-metil-piridiniu
Descriere: Piridostigmina, cunoscută și sub numele de Mestinon este o substanță ușor
solubilă în apă și alcool.
Sinteza:
Obținerea piridostigminei are la bază același principiu întâlnit în cazul neostigminei,
pornind însă, de data aceasta, de la β-hidroxipiridină în loc de m-dimetilaminofenol,
conform schemei de reacție din figura 32.
Fig.32. Schema de obținere a bromurei de piridostigmină
Acțiunea piridostigminei este similară cu cea a neostigminei, având totuși, în plus,
beneficiul unei toxicități mult mai scăzute (de cinci ori). Aceasta este un inhibitor
reversibil de acetilcolinesterază, folosit în mod deosebit pentru tratamentul miasteniei
gravis, atoniei intestinale și vezicale postoperatorii. În plus, piridostigmina protejează
împotriva disfuncției cardiace, prin îmbunătățirea activității vagale, fiind utilizată și în
tahicardia paroxistică.
Clorura de ambenoniu
Ambenonium chloride (DCI)
Diclorura de [oxalil-bis(iminoetilen)]bis[o-clorbenzil)dietil-amoniu
Clorura de ambenoniu este o sare biscuaternară de amoniu, caracterizată printr-o
prelungire semnificativă a duratei de acțiune concomitent cu reducerea toxicității.
Ambenoniu este utilizat în tratamentul miasteniei gravis, mai ales în cazul pacienților
care nu răspund terapiei cu neostigmină sau piridostigmină, precum și în cel al atoniei
intestinale.
Tacrin
Tacrine hydrochloride (DCI)
clorhidrat de 1,2,3,4-tetrahidro-9-aminoacridina
Numeroase studii au demonstrat și încurajat utilizarea inhibitorilor de acetilcolinesterază
pentru creșterea concentrației de acetilcolină din creierul bolnavilor de Alzheimer. Astfel,
Tacrin a fost primul inhibitor neselectiv și reversibil de acetilcolinesterază, la nivel
cerebral și periferic, introdus în terapeutică pentru tratamentul bolii Alzheimer.
Donezepil
Donezepil hydrochloride (DCI)
Spre deosebire de tacrin, donezepil inhibă reversibil și selectiv, acetilcolinesteraza. În
plus, avantajul utilizării sale în tratamentul bolii Alzheimer și al altor tipuri de demențe,
este timpul de înjumătățire mare (aproximativ 70 de ore), ceea ce permite administrarea
în priză unică.
Rivastigmina
Rivastigmine Hydrogentartrate (DCI)
Datorită inhibării relativ prelungite a acetilcolinesterazei (de până la 10 ore), rivastigmina
este considerată a fi un agent cu acțiune intermediară sau pseudo-ireversibilă. La fel ca și
donezepilul, prezintă selectivitate cerebrală, fiind utilizată în tratamentul symptomatic al
bolii Alzheimer și al altor tipuri de demențe. Rivastigmina este absorbită rapid și complet
, cu o biodisponibilitate absolută de aproximativ 40%. Aceasta poate fi administrată pe
cale orală pentru asigurarea unei eliberări imediate sau sub formă de plasture transdermic,
pentru un profil de eliberare prelungită.
II.1.2.3. Anticolinesterazice ireversibile spontan sau greu reversibile
Anticolinesterazicele ireversibile (greu reversibile) sunt, din punct de vedere chimic,
compuși organofosforici, extrem de toxici datorită faptului că traversează cu ușurință
bariera hemato-encefalică, inhibând ireversibil colinesteraza. Durata de acțiune a acestora
este extreme de lungă, de la 10-20 zile în ser, 50 de zile în creier și 120 de zile în hematii.
Simptomele intoxicației sunt după cum urmează: la doze mici- mioză, deteriorarea
spațiului vizual, dureri de cap, discurs nesigur, greață, halucinații, durere pronunțată în
piept și o creștere a producției din saliva (simptome centrale și periferice muscarinice) iar
la doze mai mari, simptomele menționate mai sus sunt mai pronunțate. Moartea din
intoxicația cu compuși organofosforici este de obicei, rezultatul paraliziei mușchilor
respiratori, bronhoconstricției, excesului de secreții ale sistemului respirator și efectelor
perturbatoare la nivelul centrului de control respirator al creierului.
Compușii organofosforici sunt utilizați pe scară largă în agricultură, ca și pesticide (de
exemplu: diclorvos, diazinon, clorpirifos și paration), industrie și tehnologie, ca agenți de
înmuiere și aditivi lubrifianți, precum și în domeniul medical și veterinar ca agenți
terapeutici.
Utilizarea terapeutică a anticolinesterazicelor ireversibile este extrem de limitată, fiind
folosite în glaucomul cronic simplu, datorită capacității de a reduce presiunea
intraoculară.
Reactivatori de colinesteraza
Este cunoscut faptul că centrul anionic al acetilcolinesterazei (gruparea carboxil) se
leagă de centru cuaternar al acetilcolinei, reactivatorii biscuaternari de acetilcolinesterază
precum și alți liganzi neîncărcați pozitiv, inclusiv reactivatori necuaternari. Datorită
prezenței azotului cuaternar în structura reactivatorului de acetilcolinesterază, oximele
cuaternare au o afinitate crescută atât pentru acetilcolinesteraza intactă, cât și pentru cea
inhibată. De fapt, această caracteristică structurală permite reactivatorului de
acetilcolinesterază să intre în cavitatea enzimei.
Astfel, complexul format dintre compusul organofosforic și acetilcolinesterază, poate
fi descompus sub acțiunea unor agenți nucleofili, cu structură de oximă, care intră în
competiție cu enzima, pentru compusul organofosforic. Un astfel de exemplu este
reactivarea acetilcolinesterazei cu ajutorul pralidoximei (din clasa de
monopiridinaldoxime cuaternare) (figura 33).
Fig.33. Reactivarea acetilcolinesterazei fosforilate cu formarea enzimei libere și a oximei

fosforilate
Din punct de vedere structural, pe lângă monopiridinaldoximele cuaternare se mai
cunosc și următorii reactivatori de colinesterază: oxo-oximele (care sunt cele mai puțin
reactive) cu reprezentantul principal, izonitrozin alături de cei mai reprezentativi
reactivatori, bispiridinaldoxime cuaternare (trimedoxima și obidoxima).
Bromura de trimedoxima
Trimedoxime bromide (DCI)
diclorură de 4-hidroxi-imino-metin-piridin-propilen
Trimedoxima este singura oximă care are în structură un lanț propilenic cuprins între
cele două nuclee piridinice. Studiile au demonstrat faptul că aceasta este un reactivator
mai potent decât pralidoxima.
Sinteza:
Fig.34. Schema de obținere a trimedoximei

Dezavantajul utilizării trimedoximei ca și reactivator de acetilcolinesterază, este
toxicitatea ridicată, doza letală 50 (DL 50) fiind de 3-4 ori mai mare decât pralidoxima
sau obidoxima.
Clorura de obidoxima
Obidoxime chloride (DCI)
diclorură de 4-hidroxi-imino-metin-piridin-metilen-eter
Sinteza:
Fig.35. Schema de obținere a obidoximei

După introducerea în practica medicală în 1964, obidoxima a arătat un potențial
semnificativ ca un antidot în intoxicații cu derivați organofosforici (insecticide, gaze de
luptă). Deși este mai puțin toxică decât trimedoxima, obidoxima poate exercita
hepatotoxicitate tranzitorie care apare la aproximativ 10% din pacienții otrăviți sever.
II.2. PARASIMPATOLITICE
Medicamentele cu acțiune parasimpatolitică, numite și: colinolitice, antiacetilcolinice,
antimuscarinice, spasmolitice, vagolitice sau anticolinergice periferice, sunt substanţe
care blochează efectele muscarinice ale acetilcolinei şi ale medicamentelor
parasimpatomimeticelor, prin blocarea receptorilor muscarinici din sinapsele
neuroefectoare parasimpatice, producând relaxarea musculaturii netede și diminuarea
secrețiilor glandelor exocrine.
!!!! Spre deosebire de parasimpatolitice, spasmoliticele musculotrope (miotrope), de tip
papaverinic, sunt substanțe care relaxează musculatura netedă, în special atunci când este
contractată, acţionând direct pe fibra musculară.
Clasificarea parasimpatoliticelor
După mecanismul de acţiunea terapeutică:
ina, metantelina, propantelina,

oxifenoniu, oxifenciclimina, fenpipramida, otilonium;
ate în preanestezie: atropina, scopolamina.

În plus, o altă clasificare a parasimpatoliticelor, vizează originea acestora:
Reprezentanți terapeutici naturali
Atropina
Atropini sulfas (FR X, DCI)
Descriere:
Atropina este principalul alcaloid care se găsește în diferite specii de plante din familia
Solanacee, concentrația cea mai mare regăsindu-se în mătrăgună (Atropa belladona).
Atropina este constituită dintr-un nucleu biciclic condensat, fiind din punct de vedere
chimic un ester al acidului tropic cu tropanolul. Prin hidroliza alcalină se separă acidul și
alcoolul corespunzător. Atropina este o substanță cristalină, amară, ceea ce indică
toxicitatea ridicată a acesteia (DL adulți= 100 mg iar DL copii=10 mg).
Sinteza:
Prin reacția de esterificare (figura 36) a acidului tropic cu tropanolul se obține atropina
(optic inactivă). Această sinteză prezintă numai interes științific, în timp ce obținerea în
industrie a atropinei are la bază metoda de extracție din rădăcinile de mătrăgună.
Fig.36. Schema de obținere a atropinei

Sulfatul de atropină, produsul oficinal, se obține prin tratarea atropinei în mediu etanolic,
cu o soluție alcoolică de H2SO4, până la pH 7,2.
Atropina are proprietăți midriatice puternice, provocând dilatarea pupilei dar și
proprietăți spasmolitice caracteristice, anulând spasmul mușchilor netezi de la nivelul
diferitor organe. Astfel, aceasta are efect de abolire a colicilor intestinali, biliari, renali și
de producere a unei midriaze prelungite, necesară studierii fundului de ochi.
Datorită proprietăților farmacologice cunoscute, atropina este folosită în tratamentul
tubului digestiv, căilor biliare, hiperacidității gastrice dar și în oftalmologie. De
asemenea, se utilizează în preanestezie, ca și medicație preoperatorie, pentru inhibarea
hipersecreției bronșice produsă de unele anestezice generale, bradicardiei și hipotensiunii
arteriale din timpul operației. Atropina este și un cunoscut antidot în intoxicația cu
pilocarpină și anticolinesterazice.
În plus, este bine cunoscută asocierea din produsul farmaceutic Distonocalm, care
conține pe lângă extractul total al rădăcinilor de Atropa belladonna și alcaloizi totali din
corn de secară, propranolol și amobarbital sodic, acesta fiind utilizat în tratamentul unor
tulburări digestive, cardiovasculare și neuropsihice. O altă asociere cunocută este cea din
produsul farmaceutic Calmogen (alcaloizi din rădăcină de Belladonna, dihidroergotoxin
metansulfonat, propranolol și hidroxizin).
Scopolamina
Scopolamini (DCI)
Descriere:
Scopolamina este un derivat al atropinei, cu acțiune spasmolitică importantă, care se
extrage din Solanacee (Datura stramonium sau Hyosciamus niger). În terapeutică se
folosește bromhidratul de scopolamină, în asociere cu derivații barbiturici. Scopolamina
se poate obține și prin sinteză, din scopină și acid tropic, însă această metodă are
importanță pur teoretică. Unul dintre cei mai importanți derivați ai scopolaminei, obținut
prin sinteză, este bromura de N-butil-scopolamina.
Scopolamina prezintă efectele parasimpatolitice ale atropinei dar de intensitate de
două ori mai mare și cu o durată de acțiune mai scăzută. La fel ca și atropina, și
scopolamine este un anticolinergic central util în boala Parkinson, având efect mai intens
pe tremor.
Asemănător atropinei, se utilizează în preanestezie, în asociere cu morfina iar în
oftalmologie midriaza se instalează mai rapid (comparativ cu atropina). Are, de
asemenea, acțiune antivomitivă și se întrebuințează pentru reducerea răului de mare.
Reprezentanți terapeutici de semisinteză și sinteză
Relație structură chimică- activitate farmacologică în clasa parasimpatoliticelor
Un element structural important al parasimpatoliticelor este atomul de azot heterociclic,
pentru care reacția de cuaternizare determină creșterea acțiunii de blocant colinergic și a
activității de antagonist al receptorilor nicotinici. În plus, cuaternizarea determină
reducerea lipofiliei, ceea ce atrage o traversare mai slabă a barierei hematoencefalice
(lipsa activității pe SNC). Astfel, regiunea atomului de azot, “centrul cationic” din
structura unui anticolinergic, constituie principalul loc de legare la situsurile colinergice.
Acidul tropic, supus esterificării cu tropanol, poate fi înlocuit cu acizi di- sau trisubstituiți
ai acidului acetic, cu obținerea unor esteri cu proprietăți anticolinergice intense.
Aminoalcoolul heterociclic (tropanolul), folosit la esterificarea acidului tropic, pentru
sinteza atropinei, nu este indispensabil pentru acțiunea anticolinergică, astfel că
esterificarea se poate realiza și cu aminoalcooli cu structură mai simplă. Mai mult, se
poate realiza îndepărtarea nucleului de pirolidină din structura tropanolului
(heterociclului cu 5 atomi), cu păstrarea proprietăților anticolinergice.
De asemenea, funcția ester, întâlnită în cazul atropinei, poate fi înlocuită în etapele de
sinteză, cu funcții eter, amido, carboxamido sau chiar cu o catena alifatică.
ESTERI BAZICI AI ACIDULUI TROPIC
Bromura de N-butil-scopolamină
Butylscopolamini bromidum (DCI, FR X)
Descriere:
Bromura de N-butil-scopolamină este un derivat cuaternar de amoniu, obținut prin
semisinteză ponind de la scopolamină. Este o pulbere cristalină albă, cu gust puternic
amar, foarte ușor solubilă în apă. Se conservă în flacoane bine închise, la Separanda.
Cuaternizarea atomului de azot din structura scopolaminei, determină o acțiune
spasmolitică mai rapidă și de durată mai lungă decât a scopolaminei, împiedicând
totodată manifestarea efectelor centrale. Are capacitatea de a relaxa musculatura netedă a
uterului și a vezicii urinare și de a reduce secreția gastrică, intestinală și biliară. Are
acțiune mai redusă asupra miocardului, ochiului și glandelor exocrine.
Datorită proprietăților sale farmacologice, este indicată în colici biliare, ulcer, dischinezii
biliare, dismenoree, spasme uterine. În stările spastice, dureroase, este indicate asocierea
N-butil-scopolaminei cu un analgezic-antiinflamator.
Bromură de ipratropium
Ipratropium bromide (DCI)
Ipratropium inhibă competitiv receptorii colinergici din musculatura netedă bronșică,
producând bronhodilatație. Acțiunea la nivelul gandelor salivare și vezicii urinare este
minimă. Structura de sare cuaternară de amoniu împiedică manifestarea efectelor la nivel
central.
Indicațiile terapeutice principale ale ipratropiumului sunt astmul bronșic precum și alte
afecțiuni respiratorii obstructive cronice.
ESTERI BAZICI AI ACIDULUI HIDROXI-ACETIC
Bromură de tiotropium
Tiotropium bromide (DCI)
Deși tiotropium este similar din punct de vedere structural cu ipratropiul, afinitatea
pentru receptorii muscarinici din cadrul plămânului este semnificativ mai mare.
Tiotropiul antagonizează toți cei trei receptori muscarinici prezenți în căile respiratorii,
însă efectul său prelungit de bronhodilatator este atribuit selectivității sale și disocierii
lente față de receptorul M3, obiectivul principal pentru bronhodilatatoare anti-
muscarinice.
Astfel, tiotropium este un anticolinergic cu acțiune bronhodilatatoare de lungă durată
(mai mare decât în cazul ipratropiumului), utilizat în tratamentul astmului bronșic și
diferitor afecțiuni pulmonare obstructive cornice (bronșite, emfizem pulmonar).
Administrarea acestuia se realizează în priză unică, sub formă de capsule care sunt
introduse într-un dispozitiv portabil și eliberate sub formă de pulbere, atunci când sunt
inhalate. În acest sens, tiotropiul oferă un avantaj față de ipratropiu, care, datorită faptului
că are o durată mai scurtă de acțiune, este administrat prin multe inhalări pe parcursul
zilei.
ESTERI BAZICI AI ACIDULUI MANDELIC MONOSUBSTITUIT
Clorhidrat de oxibutinin
Oxybutinine hydrochloride (DCI)
Oxibutinin este un anticolinergic utilizat pentru ameliorarea simptomelor vezicii
neurogenice, fiind totodată și un antispastic de tip musculotrop (relaxează musculatura
netedă, în special atunci când este contractată spastic, acţionând direct asupra fibrei
musculare).
Astfel, oxibutinin este utilizat în diferite afecțiuni ale vezicii urinare: vezică urinară
hiperreactivă, vezică urinară spastică, enurezis nocturn și incontinență urinară.
Bromura de clidiniu
Clidinium bromide (DCI)
Bromura de clidiniu este un medicament anticolinergic care poate ameliora simptomele
de tip crampe și dureri abdominale, la nivelul stomacului, prin scăderea acidității
stomacale și încetinirea contracțiilor intestinale. Este frecvent prescris în combinație cu
clordiazepoxid (tranchilizant minor), cunoscută fiind implicarea anxietăţii în dezvoltarea
afecţiunilor gastro-intestinale.
Clidiniu este utilizat în terapeutică pe de o parte, în tratamentul ulcerului peptic,
colonului iritabil, ulcerativ sau spastic iar pe de altă parte, în cel al stărilor anxioase cu
manifestări gastro-intestinale, vezică urinară iritabilă, dismenoree.
ESTERI BAZICI AI ACIDULUI 4-AMINO- BENZOIC

Bromură de otiloniu
Otilonium bromide (DCI)
Bromura de otiloniu este un derivat cuaternar de amoniu și totodată un potent spasmolitic
care acționează ca antagonist al receptorilor muscarinici și blocant al canalelor de calciu,
având selectivitate mare pentru regiunea colonului. Se utilizează clinic în tratamentul
hipermotilității intestinale și a hipersensibilității asociate cu sindromul intestinului
iritabil, demonstrând de-a lungul timpului un efect terapeutic semnificativ.
ESTERI BAZICI AI ACIDULUI XANTEN-9-CARBOXILIC
Bromura de propantelină
Propanthelini bromidum (FR X, DCI)
Bromura de propantelină este un anticolinergic din clasa derivaților cuaternari de amoniu,
cu acțiune specifică asupra tubului digestiv. Astfel, acționează ca antispastic prin
reducerea secrețiilor și motilității gastro-intestinale, fiind utilizată în tratamentul ulcerului
peptic. În cazul propantelinei, durata acțiunii antimuscarinice este similară cu cea a
atropinei, la doze mari blochează ganglionii vegetativi, în timp ce la doze toxice
blochează și placa motorie.
ÎNLOCUIREA FUNCȚIEI ESTER CU FUNCȚIA AMIDICĂ: AMINO-AMIDE
(AMIDE BAZICE)
Tropicamida
Tropicamide (DCI)
N-etil-2-fenil-N-(4-piridilmetil)-hidracrilamida
Tropicamida este un analog sintetic al acidului tropic și este cunoscut ca un agent sigur
pentru efectul cicloplegic in refracții. Se caracterizează printr-un debut rapid și prin
cicloplegie care apare la 20 - 30 de minute după administrare. Funcționează prin blocarea
receptorilor muscarinici ai ochiului, controlând dimensiunea pupilei și forma lentilelor.
Efectele secundare oculare includ: iritație corneană și creșterea presiunii intraoculare,
iar la nivel sistemic pot apărea: uscarea mucoaselor, înroșirea feței și tahicardie.
Tropicamida, datorită acțiunilor farmacodinamice principale (midriază și cicloplegie)
este utilizată în examenul fundului de ochi, tratamentul iritelor, iridociclitelor și
keratitelor.
Clorhidrat de fenpipramidă
Fenpipramide hydrochloride (DCI)
Fenpipramida este, din punct de vedere chimic, tot o amidă bazică doar că este utilizată
ca antispastic digestiv, spre deosebire de tropicamida.
O potențare cunoscută a acțiunii fenpipramidei este realizată într-una din cele mai
cunoscute asocieri, în produsul farmaceutic Piafen. În acest caz, acțiunea antispastică este
însoțită de acțiunea analgezică a metamizolului și antispastică de tip musculotrop a
pitofenonei.
II.3. MEDICAMENTE CU ACȚIUNE GANGLIONARĂ
Substanțele din această categorie acționează la nivelul ganglionilor vegetative simpatici și
parasimpatici, interferând cu acetilcolina și modificând funcția receptorilor specifici
nicotinici, astfel:
nicotinomimeticelor). Totodată, doze mari de nicotinomimetice pot produce efecte

inhibitoare, paralizante ganglionare, acționând ca și antagoniști și producând
depolarizarea receptorilor nicotinici.
paralizia temporară a ganglionilor vegetativi (cazul ganglioplegicelor).

Medicamentele cu acțiune ganglionară sunt puternic active fiind utilizate în terapeutică ca
și substanțe de rezervă.
II.3.1. NICOTINOMIMETICE (N-COLINOMIMETICE)
Nicotinomimeticele sunt substanțe care reproduc efectele stimulării receptorilor nicotinici
și care în funcție de origine pot fi: naturale (nicotina, lobelina, sparteina) sau de sinteză
(nicetamida, pimeclon, doxapram).
Efectele nicotinice ganglionare sunt efecte bifazice, în funcție de doze:
la doze mici și medii, terapeutice, acestea manifestă un efect agonist, stimulator al
receptorilor nicotinici, cu facilitarea transmiterii influxului nervos spre organelle
efectoare, producând efecte similare stimulării fibrelor vegetative.
Efectele nicotinomimetice corespunzătoare dozelor mici, sunt următoarele: bradicardie,
hTa, bronhoconstricție, stimulare intestinală, hipersecreția glandelor exocrine. În cazul
dozelor medii, utilizate în terapeutică, se produc efecte vegetative stimulatoare (cu HTA
și tahicardie), stimularea indirectă a centrului respirator bulbar (cu stimularea respirației)
și efecte de stimulare a mușchilor scheletici.
la doze mari produc un efect inhibitor, paralizant ganglionar, îngreunând
transmiterea
influxului nervos către organele efectoare și producând inhibiția acestora.
Efectele supradozării cu nicotinomimetice sunt efecte de paralizie vegetativă: hTA,atonie
și paralizie intestinală precum și efecte centrale de stimulare: tremor și convulsii
tonico-clonice.
la doze foarte mari efectul poate fi letal, producând paralizia centrului respirator și a
mușchilor scheletici respiratori.
Reprezentanți naturali
Nicotina
Nicotinum (DCI)
1-metil-2-(2’-piridil)-pirolidina
Descriere:
Nicotina este un alcaloid ce conține două nuclee heterociclice: unul piridinic și altul
pirolidinic, izolat din specia Nicotina tabacum, fam. Solanaceae. Este un lichid incolor cu
miros specific, care se oxidează în prezența aerului, căpătând culoare galben-brună.
Acțiune și întrbuințări:
Fiind deosebit de toxică, nicotina nu se utilizează decât în terapia de substituție, în
perioada de renunțare la fumat, în medicina veterinară, ca antiparazitar, prezentând
totodată și interes experimental.
Abuzul de tutun provoacă fenomene de intoxicație, manifestate prin iritarea căilor
respiratorii, tulburări cardiace, digestive, nervoase, constituind totodată un factor
favorizant în apariția cancerului pulmonar.
Lobelina
Lobeline (DCI)
Descriere:
Lobelina este un alcaloid cu nucleu piperidinic, izolat din specia de Lobelia inflate (fam.
Lobeliaceae), sub forma unui lichid vâscos solubil în alcool. Lobelina sub formă de
clorhidrat este un compus cristalin alb, solubil în apă.
Lobelina are acțiune farmacodinamică similară cu cea a nicotinei dar de intensitate mai
redusă și toxicitate mai mică. Este activă asupra centrului respirator bulbar, fiind indicată
în apnee sau dispnee de origine centrală, în intoxicațiile cu monoxid de carbon, asfixia
nounăscuților din sterile infecțioase grave. Principala contraindicație este cea din cazul
cardiacilor, manifestând acțiune depresivă asupra inimii.
Sparteina
Sparteini sulfas (FR X)
Descriere:
Sparteina este un alcaloid cu nucleu chinolizidinic izolată din specile de Sarothamnus
scoparius și Lupinus luteus. În terapeutică se utilizează sulfatul de sparteină (FR X), un
compus cristalin alb, cu gust amar și solubil în apă.
Sparteina are efecte nicotinomimetice mai reduse comparativ cu lobelina; la doze mici
stimulează iar la doze mari deprimă centrul respirator. Astfel, sparteina este utilizată ca
analeptic respirator în insuficiența respiratorie a nou-născutului dar și în intoxicații cu
narcotice și hipnotice.
Prezintă, de asemnea, și efecte musculotrope la nivel cardiac, mărind forța de contracție a
miocardului (efect inotrop pozitiv), deprimă conducerea atrioventriculară (effect
dromotrop negativ), reduce frecvența contracțiilor inimii (efect cronotrop negativ). În
plus, sparteina se remarcă și prin proprietăți antiaritmice, fiind indicată în colaps cardiac,
stări de șoc și tratamentul aritmiilor.
Pe de altă parte, sparteina mai este utilizată și în obstetrică, datorită proprietăților
ocitocice, pentru stimularea travaliului la termen.
Pimeclon
Pimeclone hydrochloride (DCI)
Pimeclon este un nicotinomimetic de sinteză, utilizat ca analeptic respirator mai slab dar
cu o durată de acțiune mai lungă comparativ cu lobelina. La fel ca și lobelina, pimeclonul
este utilizat în insuficiența respiratorie a nou-născutului precum și în diferite intoxicații
medicamentoase.
II.3.2. GANGLIOPLEGICE (BLOCANTE GANGLIONARE)
Medicamentele din această clasă farmacologică acționează prin blocarea transmisiei
impulsului nervos prin ganglionii vegetativi, datorită antagonizării receptorilor nicotinici
de la acest nivel, provocând scăderea tonusului funcțional al organelor interne.
Clasificarea ganglioplegicelor
După structura chimică:
trimetafan.
Efectele farmacologice produse de ganglioplegice la doze terapeutice sunt:
 hipotensiunea (la nivel cardiovascular);
 la nivelul tubului digestiv- reducerea peristaltismului intestinal cu scăderea
secreției gastrice, întârzierea golirii stomacului și constipație;
 la nivel renal -producerea de oligurie sau anuria, prin relaxarea vezicii urinare;
 la nivelul globului ocular- se produce reducerea tensiunii intraoculare, midriază și
paralizia acomodării.
Prin efectele farmacologice produse, ganglioplegicele sunt indicate în terapia crizelor
de hipertensiune arterială, în formele maligne de HTA, tratamentul edemului pulmonar și
cerebral, terapia șocului septic, hemoragic și traumatic.
Efectele secundare produse de ganglioplegice sunt datorate acțiunii neselective asupra
ganglionilor vegetativi și ganglionilor parasimpatici: hipotensiune arterială accentuată,
colaps ortostatic, constipație, uscăciunea gurii, retenție urinară și impotență, anxietate,
tulburări de respirație.
SĂRURI CUATERNARE DE AMONIU
Pe baza modelelor naturale oferite de acetilcolina, s-au obținut, prin sinteză chimică,
numeroși blocanți ganglionari cu structură de sare cuaternară de amoniu. Inițial au fost
introduse în terapeutică sărurile monocuaternare de amoniu (de tipul tetrilamoniu), cu un
timp de acțiune scurt și efecte secundare marcante, urmând apoi descoperirea sărurilor
biscuaternare de amoniu, numiți și derivați “METONIU”, mult mai activi și cu o
toxicitate mai redusă.
Relație structură chimică- activitate farmacologică în clasa sărurilor cuaternare de
amoniu utilizate ca și ganglioplegice
Distanța optima dintre cei doi atomi de azot este de 6 atomi de carbon (ex. Hexametoniu),
în comparație cu acțiunea curarizantelor care necesită o distanță de 10 atomi de carbon
(ex. Decametoniu). Acțiunea la doze terapeutice se manifestă doar la nivelul ganglionilor
vegetativi, fără alte efecte centrale și somatice.
Hexametoniu
Hexametonium bromide (DCI)
dibromură de hexametilen-1,6-trimetilamoniu
Descriere:
Bromura de hexametoniu se prezintă sub formă de pulbere cristalină, ușor solubilă în
apă și alți solvenți organici.
Sinteza:
Obținerea hexametoniului se realizează prin tratarea hexametilendiaminei cu
formaldehida în mediu de acid formic, urmată de cuaternizarea intermediarului obținut,
cu bromură de metil, confrom schemei din figura 37:
Fig.37. Schema de obținere a hexametoniului

Hexametoniul este utilizat pentru efectele vasodilatatoare și hipotensive, în tratamentul
HTA severe (cu rezultate marcante chiar și în formele maligne) și afecțiunilor vasculare
periferice (tromboflebite). Este benefic și în intervențiile chirurgicale, pentru realizarea
unei hipotensiuni controlate. În plus, efectele sale farmacologice sunt benefice și în
tratamentul edemelor cerebrale și pulmonare. Tratamentul îndelungat cu hexametoniu
necesită prudență deosebită, întrucât există riscul de inducere a toleranței.
Azametoniu
Azametonium bromide (DCI)
dibromură de 3-metil-3-azapentan-1,5-etildimetilamoniu
Descriere:
Azametoniu este un compus microcristalin, ușor solubil în apă și solubil în alcool absolut.
La fel ca și hexametoniul, azametoniul este utilizat ca și hipotensiv, având însă o durată
de acțiune mai scurtă comparativ cu acesta. În plus, este activ și în glaucomul acut, având
capacitatea de a reduce tensiunea intraoculară, precum și în reducerea spasmelor
musculare dureroase (colici, astm bronșic).
AMINE SECUNDARE
Mecamilamina
Mecamylamine chloridum (DCI)
clorhidrat de 3-metilaminoizocamfan
Descriere:
Mecamilamina este un compus microcristalin, amar, solubil în apă și solubil în alcool
absolut.
Mecamilamina este un ganglioplegic cu acțiune hipotensivă prelungită (durează peste 12
ore), având avantajul, față de ceilalți reprezentanți, de a putea fi administrată și pe cale
orală. Este utilizată, așadar, în tratamentul hipertensiunii arteriale moderate și severe, cu
efecte benefice chiar și în hipertensiunea arterială malignă. Prezintă în plus și slabe efecte
parasimpatolitice și curarizante, la administrarea unor doze mari.
DERIVAȚI DE SULFONIU
Trimetafan
Trimethaphan Camsylate (Camphorsulfonate)
Descriere:
Trimetafan este o substanță cristalină, albă cu gust amar, solubilă în apă și alcool.
Acest derivat de sulfoniu are proprietăți ganglioplegice intense, producând un efect de
reducere a rezistenței vasculare totale. În plus prezintă și acțiune vasodilatatoare slabă,
manifestată prin mecanism musculotrop.
Utilizarea trimetafanului se realizează exclusiv în spital, pentru controlul tensiunii
arteriale în timpul intervențiilor chirurgicale și în urgențele hipertensive.
SUBSTANTE FARMACEUTICE CU ACTIUNE ASUPRA SISTEMULUI
NERVOS SOMATIC
BLOCANTE NEUROMUSCULARE
(Miorelaxante periferice, Blocante mioneurale, Curarizante)
Acestea sunt substante care produc relaxarea muschilor striati, pana la paralizie, prin
blocarea transmisiei impulsului nervos de la nervi la muschi (cu pastrarea excitabilitatii
directe a muschilor), locul de actiune find la nivelul sinapsele neuroefectoare somatice
(placa motorie)
Transmiterea excitatiei se face prin intermediul acetilcolinei (Ach)receptori nicotinici
specifici complexul Ach – receptor depolarizare membranara, excitatie
Relaxarea/paralizia produsa de curarizante cuprinde treptat:
muschi mici, cu contractie rapida:
muschii globilor oculari; muschiul ridicator al pleopelor;
muschiul fetei; muschiul limbii; muschii auriculari;
muschii laringelui; muschii faringelui; muschii masticatori; muschii cefei
muschii membrelor superioare si inferioare
muschii abdomenului, toracelui, diafragmul
Clasificare in functie de urmatoarele criterii:
Dupa mecanismul de actiune:
Curarizante antidepolarizante (competitive)
impiedica depolarizarea, prin antagonism competitiv cu acetilcolina (se fixeaza pe
receptorii N-colinergici si blocheaza competitiv legarea Ach; actiunea este reversibila
prin cresterea concentratiei locale de Ach)
Sinonime - Curarimimetice (subst. tip este d-tubocurarina);- Pahicurare (greutate
moleculara mare)
Curarizante depolarizante (antirepolarizante)
produc depolarizare prelungita prin fixarea pe receptorii N-colinergici, datorita
asemanarii structurale cu Ach
Sinonime –Acetilcolinomimetice - Leptocurare (greutate moleculara mica)
Indicatii terapeutice
Blocante antidepolarizante:
Adjuvante in anesteziologie:
- induc relaxare musculara
- concentratia anestezicului generalriscul reactiilor adverse
- scurteaza perioada de recuperare postanestezica
Tetanos (+benzodiazepine) cu spasme musculare severe si risc asfixiant.
Blocante depolarizante:
Ortopedie – reducerea fracturilor, dislocatiilor;
Intubatie traheala;
Explorari endoscopice (laringo-, bronho-, esofago-scopie)
Diagnosticarea miasteniei (doze foarte mici)
Dupa structura chimica:
Derivati de benzilizochinolina: D-tubocurarina, Doxacurium, Atracurium,
Mivacurium
Aminosteroide:Pancuronium,Pipecuronium,Vecuronium,Rocuronium,Rapacuronium
Saruri cuaternare de amoniu: Decametoniu, Suxametoniu
Curarizante antidepolarizante
Naturale – D-tubocurarina
Alcaloid extras din curara (Strychnos, Chondodendron tomentosum)

putin activa la adm. orala (se abs. lent si se elimina rapid), se adm. parenteral i.v.;
izomerul dextrogir este de aprox. 10 x mai activ;
adjuvant in anesteziologie relaxare musculara completa (la asociere cu eter etilic
doza de d-tubocurarina se reduce la ½);
actiune histamino-eliberatoare cu bronhospasm si hipersecretii, hTA, reactii
imunoalergice;
actiune ganglioplegica intensa cu hTA la doze mari
Alți derivati de benzilizochinolina
Reprezentanti: Doxacurium; Antracurium; Mivacurium.
Aminosteroide (derivati cuaternari de amoniu steroidici)
Reprezentanti: Pancuronium; Vecuronium; Rocuronium.

SĂRURI CUATERNARE DE AMONIU
Relatii structura chimica – activitate
Saruri biscuaternare de amoniu (bistrialchilamoniu);

n = 9-12 at. de C, activitate maxima la n = 10 (1 nm) (distanta intalnita si intre cele
doua nuclee de izochinolina din structura d-tubocurarinei);
R = radicali identici, alchil, cu volum mic, activitatea se intensifica in ordinea:
CH3<C2H5<C4H9;
Prezenta unui heteroatom (O, S, N) pe lantul polimetilenic, a unui radical fenil sau a
unei grupari ester intensifica si prelungeste actiunea curarizanta;
X = -, Br-, I-
blocantele neuromusculare depolarizante sunt strcuturi flexibile, ce permit rotatia
legaturilor libere, iar distanta dintre gruparile cuaternare variaza pana la 1,45 nm
(decametoniu);
blocantele antidepolarizante (competitive) sunt structuri rigide, voluminoase, la care
distanta intre gruparile cuaternare este de 1 nm.
Avantaje:
structura mai simpla;
se obtin cu usurinta in stare pura;
actiune constanta, uneori de scurta durata
lipsite de efecte secundare (in special proprietati histaminoeliberatoare)
Reprezentanti terapeutici:
Galamina
(Derivat de acid galic)

Miorelaxant periferic (curarimimetic, antidepolarizant) (act. rapida – 3 min, durata
scurta – 20-30 min) cu:
efect vagolitic intens, datorita actiunii antagoniste pe receptorii muscarinici;
diminuarea functiei neuromusculare dupa doze repetate (depresie respiratorie; se
intervine cu antidotul Neostigmina si ventilatie mecanica);
de 5 x mai putin activ decat d-tubocurarina, dar de 20 x mai putin toxic
Nu prezinta efect histamino-eliberator sau blocant ganglionar; efecte cardiovasculare
minime;
Actiunea curarizanta este antagonizata competitiv de Ach, inhibitori ai
colinesterazei, ionii de K+ si potentata de anestezice de inhalatie;
Decametoniu
Sinteza:
prototipul miorelaxanelor depolarizante;
substanta solida, incolora, solubila in apa si solventi organici; sol. apoase sunt stabile
si se pot steriliza prin autoclavare;
curarizant antidepolarizant de 4-5 x mai activ decat d-tubocurarina;
se utilizeaza ca miorelaxant in interventii chirurgicale de mica anvergura (i.v. 0,5-
2,5mg; durata de actiune este de 15-20 min);
se poate asocia cu anestezice generale;
Suxametoniu
Sinteza
In solutie apoasa hidrolizeaza (gruparea ester)succinilmonocolina cu proprietati

curarizante redusereducerea hidrolizei (stabilizant acid ascorbicpH = 2,8-4,
infiolare in atmosfera de CO2, conservare la tC<5C
Proprietati farmacologice/farmacocinetice:
blocant neuromuscular prin depolarizare prelungita;
se adm parenteral : i.v. – actiunea se instaleaza in 30-60 secunde si dureaza 2-6 min;
i.m. – actiunea se instaleaza in 2-3 min si dureaza 10-30 min;
Indicatii terapeutice:
se utilizeaza ca adjuvant in anesteziologie in proceduri unde este necesara relaxarea
musculara (intubatie, endoscopie, etc.)
Alti reprezentanti:
Clorura de suxetoniu: Hexacarbacolina:
MEDICAMENTE ANTIDIABETICE ORALE
Diabetul zaharat (diabetus mellitus) – este o boala cu evolutie cronica, caracterizata
prin tulburari ale metabolismului glucidic, in care actiunea insulinei este diminuata sau
chiar absenta prin alterarea secretiei, printr-un raspuns tisular la inadecvat, sau prin
combinatia ambilor factori.
Diabetul zaharat se caracterizeaza prin: hiperglicemie (glicemia depaseste 100 mg/100 ml
sange); glicozurie (>300-400 mg glucoza/minut), poliurie, polidipsie; tulburari ale
metabolismului lipidic; in sange se acumuleaza corpi cetonici, ceea ce detrmina scaderea
rezervei alcaline si a pH-ului sanguin.
Pe termen lung, diabetul zaharat poate determina o serie de complicatii cum ar fi: boli
cardiovasculare, retinopatie, nefropatie.
Tipuri de diabet (dupa criteriul clinic):
diabet zaharat insulinodependent (tip 1);
diabet zaharat insulinoindependent (tip 2)
Clasificarea antidiabeticelor:
antidiabetice naturale: insulina;
antidiabetice de sinteza:
sulfonamidele - cresc eliberarea insulinei din pancreas si utilizarea glucozei in tesuturi –
tolbutamida, clorpropamida, glibenclamida, glipizida, gliquidona, glicazida, glimepirida;
biguanide - cresc glicoliza anaeroba (active si in caz de pancreatectomie) – metformin,
buformin;
inhibitori ai alfaglucozidazei): acarboza;
inhibitori ai aldozreductazei: epalrestat, tolrestat;
tiazolidindione (glitazone): agonisti pe receptorii nucleari PRAR-gama (receptori
activatori ai proliferarii peroxizomilor) – pioglitazona, rosiglitazona;
gliptine – sitagliptin, vildagliptin;
compusi cu structuri diverse – repaglinida, exenatida.
I. SULFONAMIDE ANTIDIABETICE
Relatia dintre structura chimica – activitatea sulfonamidelor antidiabetice:

Responsabila de actiunea hipoglicemianta in cazul acestor compusi, este secventa de
uree;
Inlocuirea secventei ureice cu una tioureica sau guanidinica duce la obtinerea unor
compusi lipsiti de activitate antidiabetica;
Natura substituentului de pe nucleul aromatic (Ar) influenteaza durata de actiune a
compusului;
Radical „R” alifatic confera moleculei proprietati lipofile, mai ales la o dimensiune de
R = 3-6 atomi de carbon.
Mecanism de actiune:
Sulfonamidele antidiabetice elibereaza insulina stocata in celulele beta pancreatice
determinand cresterea concentratiei de insulina circulanta. In acelasi timp, actioneaza prin
stimularea cresterii si regenerarii celulelor, cresterea glicogenului hepatic si diminuarea
glicogenolizei.
Indicatii terapeutice:
Sulfonamidele se folosesc in mod deosebit in diabetul zaharat ne-insulinodependent
forme stabile, usoare sau moderate, care nu prezinta risc de cetoacidoza, nu pot fi
controlate eficient numai prin dieta, scadere ponderala si exercitii fizice. In plus, se
folosesc in mod deosebit la diabeticii cu varsta de peste 40 ani, neobezi care nu pot fi
compensati prin regim alimentar iar daca nu se obtin rezultate corespunzatoare dupa
prima luna de tratament, se asociaza cu o biguanida sau cu o glitazona.
Reactii adverse: greata, dureri epigastrice, vome, eruptii cutanate, prutit, cefalee,
ameteli, fotosensibilitate, trombopenie, leucopenie, hipoglicemie accentuata, crestere
ponderala;
Administrarea: initial doze mici, cu 20-30 min. inainte de masa.
Clasificare:
prima generatie: tolbutamida, clorpropamida;
a doua generatie: glimepirida, glipizida, glibenclamida, gliclazida
TOLBUTAMIDA
TOLBUTAMIDUM (DCI) (FR X)
N-(p-tolilsulfonil)-N’-butil-ureea
Tolbutamida substanta, este o pulbere microcristalina alba, fara miros, fara gust,practic
insolubila in apa, usor solubila in acetona, solubila in alcool si cloroform.
Sinteza:
Actiune terapeutica: Este o sulfoniluree din prima generatie, cu efect hipoglicemiant de

durata relativ scurta - 6-12 ore care se metabolizeaza prin oxidare la 1-butil-3-(p-
carboxifenil) sulfoniluree, compus biologic inactiv;
Administrare: Se poate administra oral, 0,25-1,5 g/zi → 3 g/zi (in 2-3 prize), inainte sau
dupa masa;
II. BIGUANIDE
Actiune farmacologica a biguanidelor este explicata prin:

scaderea glicemiei crescuta a diabeticilor, fara sa modifice practic glicemia normala (nu
stimuleaza pancreasul endocrin);
inhibarea neoglucogenezei, glicogenolizei hepatice si absorbtiei glucozei din intestin;
In plus, favorizeaza captarea glucozei in muschi si tesutul adipos, stimuland oxidarea
acesteia;
De asemenea, scad greutatea corporala la diabetici (efect anorexigen), spre deosebire de
sulfonamide si insulina care produc cresterea greutatii corporale; scad concentratia
plasmatica de VLDL si de trigliceride; scad oxidarea acizilor grasi;
Prezinta si efecte antifibrinolitice si antiagregant plachetare.
Indicatii terapeutice: in principal, diabetul in cazul adultului obez.
Reactii adverse: tulburari digestive: anorexie marcata, gust metalic, greata, voma, mai
rar diaree, prezente in special la inceputul tratamentului; acidoza lactica semnalata prin
crampe musculare, dureri abdominale intense si astenie marcata.
METFORMIN CLORHIDRAT
METFORMINI HYDROCHLORIDUM (DCI) (FR X)
1,1-dimetil-biguanid
Metformin este o pulbere cristalina alba, cu gust amar, solubila in apa, greu solubila in
alcool, practic insolubila in cloroform si eter.
Sinteza:
Indicati terapeutice:
Metforminul este utilizat in diabetul zaharat de tip 2, singur sau in asociere cu
tiazolidindione sau sulfonamide.
Reactii adverse caracteristice tratamentului cu metformin, sunt: frecvent diaree
(obliga la oprirea tratamentului la 3-5% din pacienti); anorexie, greata sau voma (mai
rare); acidoza lactica (foarte rar), impunandu-se administrare cu prudenta la vârstnici sau
in anumite situatii speciale cum sunt: anestezie, interventii chirurgicale.
Administrare: in doza eficace de 1-2,5 g/zi, 2-3 prize, in timpul sau dupa masa.
Produse farmaceutice: GLUCOPHAGE: cp. 500 mg, 850 mg; MEGUAN: cp. 500 mg,
850 mg; METFORMIN: cp. 500 mg, 850 mg, 1000 mg; METFOGAMMA: cp. 500 mg,
850 mg,1000 mg; SIOFOR: cp. 500 mg, 850 mg, 1000 mg;
BUFORMIN
BUTYLBIGUANIDI TOSILAS (DCI) (FR X)
Buformin este o pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar; este putin solubil in apa
si alcool, practic insolubil in cloroform si eter.
Din punct de vedere terapeutic reprezinta o alternativa la metformin, care se
administreaza oral in doze de câte 100 mg de 2 ori/zi ;
Reactii adverse: acidoza lactica (foarte rar);
Produse farmaceutice: SILUBIN RETARD - dj. 100 mg.
III. TIAZOLIDINDIONE (GLITIZONE)

PIOGLITAZONA
PIOGLITAZONE (DCI)
()-5-p-2-(5-etil-2-piridil)etoxi-benzil-2,4-tiazolidindiona
Indicatii terapeutice: Pioglitazona se utilizeaza in diabetul zaharat de tip 2 (singur sau
asociat cu o sulfoniluree sau metformin) datorita faptului ca are capacitatea de a reduce
rezistenta la insulina la nivelul ficatului, muschilor, tesutului adipos.
Administrare: 15 sau 30 mg (priza unica) până la 45 mg/zi și nu se administreaza
concomitent cu insulina. Produse farmaceutice: PIOGLITAZONA TORRENT;
PIOGLITAZONE ACCORD: cp. 15 mg, 30 mg, 45 mg.
ROSIGLITAZONA
ROSIGLITAZONE (DCI)
()-5-p-2-(metil-2-piridilamino)etoxi-benzil-2,4-tiazolidindiona
Rosiglitazona se foloseste pentru tratamentul diabetului de tip II, in cazul bolnavilor la
care glicemia nu poate fi controlata de metformin (bolnavi cu obezitate) sau de
sulfoniluree. Se utilizeaza in asociere cu biguanide sau sulfonamide iar reactiile adverse
care apar in special la asocierea cu metformin, sunt: anemie, hipo sau hiperglicemie,
acidoza lactica, cefalee, ameteli, greata, dureri abdominale;
Administrarea: 4 mg/zi (1-2 prize) pana la maxim 8 mg/zi.
Contraindicatii ale rosiglitazonei sunt: nu se asociaza cu insulina (risc de insuf.
cardiaca) si nu se utilizeaza in insuficienta cardica si hepatica.
Produse farmaceutice: AVANDIA – cp. film. 2 mg, 4 mg sau 8 mg.
IV. INHIBITORI AI ALFAGLUCOZIDAZEI
Acesti compusi sunt din punct de vedere structural oligozaharide (contin monozaharide
legate prin punti eterice), care actioneaza prin limitarea absorbtiei glucidelor alimentare
din intestin.
ACARBOZA
ACARBOSUM (DCI)
Acarboza este o oligozaharida de origine microbiana, introdusa in terapeutica in

Germania, inca din 1990.
Actiunea terapeutica: se datoreaza inhibitiei alfaglucozidazei din peretele intestinal si
diminuarii degradarii polizaharidelor in monozaharide absorbabile, intarzie digestia si
absorbtia carbohidratilor din intestinul subtire, astfel ca efectul final este cel de diminuare
a hiperglicemiei postprandiale.
Indicatii terapaeutice: Acarboza este utilizata in diabetul zaharat de tip 2, in asociere cu
alte antidiabetice si cu masuri dietetice specifice.
Administrarea se face pe cale orala, 50-200 mg x 3/zi, inainte de masa;
Reactii adverse principale sunt: dureri abdominale, diaree, flatulenta, cresterea
transaminazelor serice; rar hipersensibilitate cutanata.
Produse farmaceutice: GLUCOBAY: cp. 50 mg sau 100 mg.
V. INHIBITORI AI ALDOZREDUCTAZEI
Actiune terapeutica: Acesti compusi impiedica transformarea glucozei in sorbitol.
Acesta din urma, produs in exces (in condtii de hiperglicemie), prin efectul său
hyperosmotic, determina aparitia complicatiilor tisulare de tipul neuropatie, nefropatie,
retinopatie. Folosirea inhibitorilor de aldozreductaza poate evita sau ameliora aceste
complicatii. Nu influenteaza glicemia, motiv pentru care nu sunt considerate antidiabetice
conventionale.
TOLRESTAT
TOLRESTAT (DCI)
A fost utilizat in tratamentul neuropatiei diabetice, insa, in momentul de fata datorita

eficientei scazute si a reactiilor adverse (tulburari hepatice) a fost retras de pe piata
farmaceutica.
EPALRESTAT
EPALRESTAT (DCI)
Este un derivat al acidului tiazolidinacetic cu profil farmacologic similar tolrestatului.

Administrare: Se adm. oral pentru complicatiilor diabetului: neuropatii; gastropareze de
natura diabetica.
VI. STRUCTURI DIVERSE
REPAGLINIDA
REPAGLINIDUM (DCI)
Actiune tarapeutica: Repaglinida este un antidiabetic cu actiune similara sulfonamidelor
care se indica in diabetul zaharat de tip 2, cu glicemia necontrolata prin dieta, scadere in
greutate, exercitii fizice. Efectul administrarii acesteia consta in cresterea secretiei de
insulin pancreatica, prin inchiderea canalelor de potasiu ATP-dependente, din celulele
betapancreatice, cu deschiderea canalelor de calciu.
Se poate asocia cu metformin, când acesta nu este suficient de eficace.
Administrare: de la 0,5 mg/zi pana la 16 mg/zi;
Reactii adverse posibile: hipoglicemie usoara, tulburari vizuale trecatoare, diaree,
greata.
Produse farmaceutice: RENEOS; REPAGLIDINA Arena; REPAGLIDINE Accord: cp.
0,5mg, 1 mg sau 2 mg.
EXENATIDA
EXENATIDUM (DCI)
Exenatida este polipetida constituita din 38 aminoacizi, introdusa in terapeutica in 2005.
Actiune terapeutica: Acest antidiabetic este un agonist al receptorilor peptidului 1,
asemanator glucagonului “glucagon like-peptid 1”, care creste sinteza si secretia de
insulin pancreatica si o suprima pe cea de glucagon. Reduce absorbtia glucozei rezultata
din alimentele ingerate.
Indicatii terapeutice: se indica in diabetul zaharat tip 2, care nu raspunde la
antidiabeticele orale; se asociaza cu metformin, sulfoniluree, tiazolidindione.
Administrare: s.c. 5 g/zi (cu 60 min. inainte de micul dejun sau de masa de seara).
Reactii adverse posibile: hipoglicemie, scaderea apetitului alimentar, cefalee, ameteli,
varsaturi, diaree.
Produse farmaceutice: Bydureon; Byetta: sol. inj. 5 g/doza, 10 g/doza.
ANTISPASTICE MUSCULOTROPE
(MIOTROPE)- anexa la cursul 6
Antispasticele musculotrope actioneaza direct asupra fibrei musculare, prin relaxarea
musculaturii netede, în special atunci când aceasta este contractata spastic.
Originea acestor antispastice musculotrope, le clasifica în:
Naturale: papaverina;
De sintezã: mebeverina, drotaverina, pitofenona, etc.
CLORHIDRAT DE PAPAVERINÃ
PAPAVERINI HYDROCHLORIDUM (FR X, DCI)
Clorhidratul de papaverina se prezinta sub forma de cristale sau pulbere cristalinã, albã,
fãrã miros, cu gust slab amar şi arzãtor; foarte solubil în cloroform, solubil în apã şi
alcool, fiind practic insolubil în eter. Conservarea in timp se face în recipiente bine
închise, ferit de luminã, la Separanda.
Actiunea terapeutica: se explica prin inhibarea fosfodiesterazei (PDE) din celulele
musculare (enzimã responsabilã de degradarea AMPc), ceea ce duce la creşterea
concentraţiei de AMPc intramiocitar si in final, la relaxare musculara.
Pe de alta parte, clorhidratul de papaverina actioneaza prin inhibarea PDE, intr-un mod
neselectiv, declansand si producerea altor efecte:
-antispastice, prin inhibarea PDE IV (prezenta la nivelul muşchilor netezi gastro-
intestinali şi urinari)
-cardiovasculare, prin inhibarea PDE III (prezenta în muşchii netezi vasculari şi muşchiul
cardiac)
-cerebrale, prin inhibarea PDE V (prezentã în muşchii netezi ai arterelor cerebrale)
Indicaţiile terapeutice cuprind:
 colici biliare, renale, gastrice, intestinale, dismenoree;
 astm bronsic, asociat cu alte bronhodilatatoare;
 cardi0patie ischemica (cu sau fara aritmii), asociat cu alte coronarodilatatoare;
 ateroscleroza cerebrala;
 criza de hipertensiune arterial(injectabil); vasodilatator.
Administrare:FR X prevede administrarea unor doze de pna la maximum 200 mg pentru
o data si 600 mg pentru 24 ore. Administrarea injectabila este dureroasa intrucat in
solutie apoasa precipita papaverina baza care este greu resorbabila.
Produse farmaceutice:
Papaverină: cp. 50 mg, 100 mg, 200 mg, sol. inj. 40 mg/ml;
Lizadon: cp. (papaverinã 40 mg, atropinã 0,4 mg, fenobarbital 30 mg, aminofenazonã
150 mg); supoz. (papaverinã 30 mg, atropinã 0,3 mg, fenobarbital 20 mg);
Lizadon P: cps. (papaverinã 60 mg, atropinã 0,4 mg, fenobarbital 30 mg, propifenazonã
150 mg.
ANTISPASTICE MUSCULOTROPE DE SINTEZÃ
RELAȚIE STRUCTURĂ CHIMICĂ-ACTIVITATE
Modificari chimice simple, pe structura de baza a papaverinei, au vizat:
 grupele eterice;
 nucleul benzilic;
 nucleul izochinolinic.
Referitor la aceste elemente structurale, au fost realizate urmatoarele modificari:
Poziţiile cele mai favorabile pentru substituţia nucleului izochinolinic sunt 1, 6 şi 7;
Înlocuirea grupelor metoxil din structura papaverinei cu grupari etoxil (cazul
etaverinei), determina creşterea activitatii spasmolitice şi reducerea toxicitatii;
Introducerea unei funcţii hidroxil la gruparea metilenicã, ce leagã nucleul benzenic de
cel izochinolinic (cazul papaverinolului) sau înlocuirea grupei metilenice cu o grupa
carbonilica (cazul papaveraldinei) conduce la creşterea toxicitãţii;
Prezenţa radicalului benzil nu este indispensabil pentru acţiunea spasmoliticã.
Înlocuirea acestuia cu un radical fenil disubstituit cu grupe metoxil, metilendioxi (ex.
neupaverina) sau cu un radical trisubstituit cu grupe etoxil (ex. octaverina) conduce la
creşterea activitãţii şi reducerea toxicitãţii;
Înlocuirea radicalului benzil cu beta-piridil sau beta-picolil determinã creşterea
activitãţii spasmolitice. In acest caz, compuşii obţinuţi sunt de aproximativ 20 de ori mai
activi dar, din pacate şi mult mai toxici.
Nucleul izochinolinic nu este absolut indispensabil pentru acţiunea spasmoliticã. Prin
deschiderea ciclului tetrahidroizochinolinic se obţine bis- (dimetoxifenil-etil)-amina, care
mai pãstreazã slabe proprietãţi spasmolitice.
CLORHIDRAT DE ETAVERINA
ETAVERINE HYDROCHLORIDE (DCI)
Etaverina clorhidrat este analogul tetraetoxilat al papaverinei, avantajul fiind faptul ca

este de 3-4 ori mai activa dar şi mai puţin toxica.
Indicaţiile terapeutice principale, sunt: colici biliare şi renale, stari spastice intestinale;
angina pectorala, astm bronşic, ulcer gastric şi duodenal
Administrare: pe cale orala, în dozã de 100 mg de 3 ori/zi.
Produse farmaceutice: Ethavex: cp. 100 mg.
DROTAVERINA
DROTAVERINE (DCI)
Proprietaţi farmacologice: Drotaverina este un antispastic de 2-5 ori mai activ decât
papaverina, avand si o selectivitate crescuta pentru PDE IV (prezenta în musculatura
neteda gastro-intestinala, urinara, uterina şi renala).
Indicaţii terapeutice: antispastic în litiaza biliara, colecistita, colangita, litiaza renala,
pielita, cistita; adjuvant în ulcer gastric şi duodenal, gastrita, enterita, colita, colon iritabil,
pancreatitã; dismenoree, anexitã.
Produse farmaceutice: No-Spa: cp. 40 mg, sol. inj. 20mg/ml; No-Spa forte: cp. 80 mg.
CLORHIDRAT DE MEBEVERINÃ
MEBEVERINE HYDROCHLORIDE (DCI)
Actiunea terapeutica: Mebeverina este un antispastic cu acţiune directa asupra

musculaturii netede gastro-intestinale.
Indicatii terapeutice: sindromul colonului iritabil.
Aministrare: per os, 100 mg de 3-4 ori pe zi, înainte de mese.
Produse farmaceutice: Colospasmin: cp. 100 mg; Duspatalin: cps. 200 mg.
CLORHIDRAT DE PITOFENONĂ
PITOFENONE HYDROCHLORIDUM (DCI)
Actiunea terapeutica: pitofenona este un spasmolitic musculotrop care se utilizeaza

în combinaţie cu fenpipramida şi metamizolul în stari spastice.
Administrarea: se realizeaza în doze de 100 mg de 3 ori/zi, oral, parenteral (i.m., i.v.)
sau rectal.
Produse farmaceutice: Piafen: cp. (metamizol 0,5 g, pitofenonă 0,005 g, fenpipramida
0,1 mg); sol. inj. (metamizol 2 g, pitofenonă 0,01 g, fenpipramida 0,1 mg); supoz.
(metamizol 1 g, pitofenonă 0,01 g, fenpipramida 0,1 mg.
MEDICAMENTE ACTIVE LA NIVELUL
APARATULUI CARDIOVASCULAR
Clasificare:
Medicamente cu actiune asupra miocardului - Cardiotonice (Inotrop pozitive)
- Antiartimice
Medicamente cu actiune asupra vaselor - Antihipertensive;
- Antianginoase;
- Vasodilatatoare coronariene;
- Vasodilatatoare periferice;
- Medicamente cu actiune asupra venelor si capilarelor.
Medicamente cu actiune asupra miocardului
MEDICAMENTE INOTROP POZITIVE (TONICE CARDIACE)
Actiune terapeutica: Medicamentele tonic-cadiace stimuleaza functiile miocardului
contractil (contractilitate, excitabilitate, tonicitate) si deprima functiile miocardului
specific (conductibilitate, ritmicitate).
Indicatiile terapeutice principale sunt: insuficienta cardiaca cronica (amelioreaza
simptomatologia si morbiditatea); tahiaritmii supraventriculare: fibrilatie atriala, flutter
atrial, tahicardie paroxistica atriala sau jonctionala;
Clasificarea acestor medicamente, in functie de mecanismul de actiune:
 Glicozide cardiotonice (cardiotonice digitalice) – inhibitori potenti si selectivi ai
Na+,
 K+-ATP-azei;
 Inhibitori ai fosfodiesterazei III: (Amrinona, Milrinona);
 Agonisti adrenergici si dopaminergici
 Glicozide cardiotonice
Relatii structura chimica – actiune farmacologica:
Daca R12= -H: compusul in acest caz este Digitoxina;

iar daca R12= -OH: compusul este Digoxina.
Aceste glicozide cardiotonice sunt inhibitori potenti si selectivi pentru Na+ ,K+-ATP-aza
(pompa de sodiu).
Din punct de vedere chimic sunt cardenolide care contin o portiunea lipofila (nucelu
sterolic) si una hidrofila (restul glicozidic).
Portiunea lipofila este structura farmacofora obligatorie pentru legarea de situsul specific
al pompei de sodiu, in timp ce resturile glicozidice (C3) si gruparile polare (OH)
potenteaza activitatea cardiotonica si influenteaza profilul farmacocinetic. Astfel,
caracterul polar/hidrofil determina scaderea latentei si a duratei de actiune.
In ceea ce priveste gruparea OH, de la C12, aceasta este situs de metabolizare, prin
intermediul careia se reduce semi-viata biologica: Digoxina este un cardiotonic de
scurta durata, cu efect rapid. De aemenea, aceasta imprima hidrosolubilitate crescuta,
ceea ce determina excretia pe cale renala, cu reducerea riscul toxicitatii cumulative.
In plus, activitatea cardiotonica este influentata de stereochimia gruparilor OH din
restul glicozidic.
Digoxina este obtinuta prin extractie din specia Digitalis lanata, fiind cel mai utilizat
glicozid cardiotonic,cu efect rapid si de scurta durata. Se pastreaza la Venena.
Digitoxina se obtine prin extractie din specia Digitalis purpurea. Deosebirea
structurala fata de digoxina, consta in absenta –OH de la C12. Este un digitalic intens
bradicardizant, cu cea mai mare tendinta de acumulare, avad un risc crescut de toxicitate
cumulativa. ! Prudenta in insuficienta hepatica!
Inhibitori ai fosfodiesterazei III (PDE III)
Actiune terapeutica: Inhiba PDE III (miocardica) producand cresterea conc.
citoplasmatica de AMPc in miocard, activarea protein kinazelor responsabile de
procesele de fosforilare care favorizeaza influxul de Ca2+ prin canalele membranare
lente. Astfel, mai departe creste conc. de calciu pentru procesul contractil, producand in
final efect inotrop pozitiv;
Pe de alta parte, reste conc. citoplasmatica de AMPc in muschii netezi vasculari, cu
scaderea intrarii calciului si relaxare vasculara, producand in final vasodilatatie.
Indicatii terapeutice: insuficienta cardiaca acuta refractara la digitalice asociate cu
diuretice si vasodilatatoare - se adm. strict i.v. (paravenos sunt puternic iritante)
Reactii adverse: aritmii supraventriculare si ventriculare, trombocitopenie (reversibila),
tulburari digestive;
Contraindicatii: cardiomiopatii sau vulvulopatii obstructive severe; hipovolemie sau
hipotensiune marcata; aritmii supraventriculare cu ritm ventricular rapid necontrolabil
prin digitalice; sarcina, alaptare
Clasificare:
Dupa structura chimica:
 Derivati xantinici: teofilina, aminofilina;
 Dipiridine: amrinona, milrinona;
 Imidazoli; enoximona, fenoximona, piroximona;
 Benzimidazoli; sulmazol, pimobendan, adibendan;
Dupa selectivitatea fata de PDE III miocardica:
 inhibitori neselectivi: teofilina, aminofilina;
 inhibitori selectivi: amrinona, milrinona, enoximona
Derivati de bipiridina:
Amrinona (R1= -H; R2=-NH2): este folosita in insuficienta cardiaca congestiva, severa,
in cazurile care nu raspund la tratamentul cu digitalice.
Milrinona (R1=-CH3; R2=-CN): este de pana la 20 de ori mai activa si mai bine tolerata
decat Amrinona. Este folosita in insuficienta cardiaca congestiva, consecutiva chirurgiei
cardiace.
Derivati de imidazol:
ENOXIMONA
ENOXIMONE (DCI)
Indicatii terapeutice: insuficienta cardiaca, adm. strict i.v., pe termen scurt (tratamentul
prelungit poate determina o crestere a mortalitatii);
Administrare: doze 0,5-1 mg/Kg, apoi 0,5 mg/la fiecare 30 min pana la obtinerea
efectului dorit sau pana la o doza totala de 3 mg/kg;
Reactii adverse: tahiaritmii ventriculare si supraventriculare, hipotensiune; reactii
digestive (greata, voma, diaree); dureri de cap, insomnii, retentie urinara;
Produse farmaceutice: Perfan: sol. inj. 5 mg/ml (20 ml)
MEDICAMENTE ANTIARITMICE
Aritmiile cardiace sunt tulburari ale automatismului si/sau conducerii undei de excitatie
in miocard, cu posibila alterare a perioadei refractare.
(Clasificarea antiaritmicelor- Tratat de Farmacologie/ Cristea A.)
Antiaritmicele au un indice terapeutic mic, zonele concentratiilor plasmatice terapeutice
si toxice fiind extrem de apropiate. In plus, potentialul proaritmogen este ridicat, in
special la clasa I, ceea ce impune identificarea precoce a aritmiilor produse de
antiaritmice, oprirea tratamentului si instituirea unui nou tratament adecvat.
Antiaritmice din clasa I (blocante ale canalelor de sodiu)

Antiaritmice din clasa IA (tip chinidina)
Reprezentanti terapeutici: chinidina, procainamida, disopiramida, aprindina, ajmalina,
lorajmina, prajmalina, sparteina.
CHINIDINA SULFAT
CHINIDINI SULFAS (DCI, FR X)
Chinidina este un alcaloid stereoizomer al chininei, in care radicalul vinil si gr. -OH se
gasesc in configuratia “cis”. Aceasta se obtine prin extractie din Cinchona cortex (fam.
Rubiaceae), sub forma de pulbere microcristalina alba, fara miros, cu gust amar, toxica;
usor solubila in cloroform, solubila in alcool si eter, greu solubila in apa.
Se conserva ferit de lumina (se poate colora in galben), la Separanda.
Administrare: FR X prevede doze maxime: 500 mg pt. o data, 2 g pt. 24 ore.
Reactii adverse: tulburari cardiace, tulburari digestive, tulburari neurologice, reactii
de hipersensibilizare. Concentratiile plasmatice terapeutice sunt foarte apropiate de cele
toxice, motiv pentru care se impune monitorizarea atenta a pacientilor cu risc.
Actiunea terapeutica: prelungeste repolarizarea si creste durata perioadei refractare;
inhiba automatismul miocardic; intarzie conducerea atrio-ventriculara; efect cronotrop,
batmotrop si inotrop negative (efect antiaritmic).
In plus, actiunea parasimpatolitica (vagolitica), cu stimulare cardiaca, poate anatagoniza
efectul antiaritmic iar cea alfa-adrenolitica, este benefica pentru inducerea hTA.
Astfel, indicatii terapeutice sunt: aritmii ectopice supraventriculare (extrasistole,
fibrilatie atriala recenta, flutter atrial) si artimii ventriculare (extrasistole, tahicardie).
-Chinidina gluconat: este usor solubila in apa si se utilizeaza in urgente medicale, sub
forma i.v.
-Chinidina poligalacturonat: putin solubila in apa dar asigura concentratii plasmatice
constante si mai prelungite; nu induce reactii adverse gastro-intestinale (comparativ cu
chinidina sulfat).
DISOPIRAMIDA
DISOPYRAMIDE (DCI)
Proprietati farmacologice: Disopiramida are actiune antiaritmica similara chinidinei,
cu efecte parasimpatolitice (anticolinergice) de tip atropinic.
Indicatii terapeutice: tahicardii ventriculare cu potential letal.
Mod de administrare: Se impune monitorizare atenta in cazul pacientilor cu risc
(insuficienta renala) oral, 200-800 mg/zi in 4 prize, doza de intretinere fiind de 100-300
mg/zi.
PROCAINAMIDA
PROCAINAMIDE (DCI)
Procainamida este o pulbere cristalina alba, fara miros, higroscopica, foarte usor
solubila in apa, greu solubila in cloroform.
Actiune terapeutica: actiunea antiaritmica a procainamidei este similara cu cea a
chinidinei, scade excitabilitatea muschiului atrial si ventricular.
Se elimina lent pe cale renala, motiv pentru care se impune administrarea cu prudenta
in cazul pacientilor cu insuficienta renala, concentratiile plasmatice eficace fiind foarte
apropiate de cele toxice.
Indicatii terapeutice: in principal acestea vizeaza: tulburari de ritm ventricular din
infarctul acut de miocard, aritmii atriale si ventriculare.
Mod de administrare: oral, 50 mg/kg/zi divizat in prize la 3-6 ore; i.v. in urgente.
Sinteza:
Antiaritmice din clasa IB (tip lidocaina)
(reduc durata potentialului de actiune)
Reprezentanti terapeutici: lidocaina, mexiletina, tocainida, fenitoina;
LIDOCAINA
LIDOCAINE HYDROCHLORIDUM (DCI, FR X)
Proprietati farmacologice: actiune anestezica locala, actiune antiaritmica de scurta

durata – 30 minute (la adm. i.v. lent sau in perfuzie).
Indicatii terapeutice: antiaritmic de electie pentru aritmii ventriculare periculoase
(tahicardia si fibrilatia ventriculara dupa infarct de miocard); aritmii cardiace asociate
intoxicatiei digitalice sau chirurgiei cardiace.
Concentratiile plasmatice eficace sunt foarte apropiate de cele toxice; stimularea SNC
poate duce pana la convulsii, drept pentru care tratamentul cu lidocaina impune
monitorizarea pacientilor cu risc.
FENITOINA SODICA
PHENYTOIN SODIUM
Fenitoina face parte din clasa anticonvulsivantelor, fiind indicata in epilepsia grand
mal. In plus, este un antiaritmic similar lidocainei, care deprima automatismul ventricular
indus de digitalice.
Antiaritmice din clasa IC (tip flecainida)-
(nu modifica potentialul de actiune)
Reprezentanti terapeutici: flecainida, encainida, lorcainida, moracizina, propafenona.
FLECAINIDA
FLECAINIDE ACETATE (DCI)
Flecainida este antiaritmic si anestezic local.

Indicatii terapeutice: profilaxia fibrilatiei atriale si a flutter-ului atrial; tatamentul
tahicardiei supraventriculare paroxistice, ectopiei ventriculare cronice, tahicardiei
ventriculare;
Reactii adverse: nervoase: ameteli, insomnie, ataxie, anxietate, depresie, parestezii,
cefalee, astenie, tremor, somnolenta; cardiace: aritmii, palpitatii, hipotensiune, durere
toracica; tulburari vizuale, digestive.
PROPAFENONA
PROPAFENONE (DCI)
Propafenona este un compus cu actiune antiaritmica care inhiba influxul de Ca2+ prin
canalele lente iar datorita structurii asemanatoare adrenoliticelor, prezinta si efecte beta-
blocante moderate. Se indica in extrasistole si aritmii ventriculare si supraventriculare.
Antiaritmice clasa II (beta-blocante): Propranolol, Metoprolol, Atenolol, Esmolol
Acestea sunt antagonsti competitivi ai receptorilot beta1 cardiaci, ce inhiba stimularea
adrenergica a cordului prin: deprimarea automatismului si protejarea fata de stimularea
catecolaminergica a automatismului cardiac; incetinirea timpului de conducere atrio-
ventriculara; suprimarea automatismului ectopic si diminuarea tahicardiei ectopice.
Indicatii terapeutice: tahicardii supraventriculare (in cazurile de hipertonie simpatica
sau hipertiroidism) si tahicardii ventriculare (induse in caz de efort sau emotie, asociate
cu boala coronariana). – au fost studiati la SNV.
Antiaritmice clasa III
AMIODARONA CLORHIDRAT
AMIODARONE HYDROCHLORIDE (DCI)
Amiodarona substanta este o pulbere cristalina, alba. Daca este folosita sub forma de
clorhidrat, este solubila in apa.
Actiune farmacologica: amiodarona actioneaza prin blocarea canalelor membranare
de potasiu, blocand efluxul ionilor de potasiu si prelungirea repolarizarii, determinand
cresterea perioadei refractare.
In plus, actiunea sa se explica si prin blocarea canalelor membranare rapide de sodiu
cu blocarea influxului ionilor de sodiu si incetinirea repolarizarii, cu cresterea duratei
potentialului de actiune.
Indicatii terapeutice: este un antiaritmic de alternativa utilizat pentru mentinerea
ritmului sinusal la pacienti cu fibrilatie atriala defibrilati electric; tahicardie sinusala si
paroxistica, fibrilatie si flutter atrial; extrasistole atriale si ventriculare severe; tratament
de urgenta al tahiaritmiilor ventriculare.
In plus, este utilizat si pentru actiunea coronarodilatatoare: ca antianginos in tratamentul
de fond al cardiopatiei ischemice.
Reactii adverse: semnificative sunt efectele proaritmice (risc mare favorizat de
hipokalemie si hipomagneziemie); bradicardie sinusala, tulburari de conducere
atrioventriculara;
Produse farmaceutice: Amiodaroa, Cordarone, Sedacoron cp 200 mg.
Alte antiaritmice din clasa III: Dofetilida (blocant selectiv al canalelor de potasiu),
Ibutilida (prezinta afinitate si pentru canalele de sodiu), Sotalolul (beta-blocant
neselectiv)
ANTIARITMICE DIN CLASA IV
Aceste antiaritmice sunt blocante ale canalelor de Ca2+ (voltaj-dependente) din fibra
miocardica, care încetinesc conducerea atrio-ventriculară și micșorează frecvența
descărcărilor sinusale. Astfel, are loc reducerea concentrației intracelulare de Ca2+
producând vasodilatație arteriolară, cu deprimarea contractilității miocardului.
Clasificare:
Dupa selectivitatea de actiune:
1. Anatagonisti selectivi ai canalelor lente de calciu:
Derivati de 1,4-dihidropiridina (DHP): Nifedipina si derivati;
Derivati de aril-alchil-amina: verapamil;
Derivati de benzo-tiazepina: Diltiazem
2. Antagonisti neselectivi pentru canalele nespecifice lente:
Difenilpropilamine: Prenilamina, Perhexilina;
Fenilpiperazine: Trimetazidina;
Alte structuri: Bepridil
După specificitatea de organ si tesut si actiunea dominanta:
1. predominant vasodilatatoare arteriolare periferice (antihipertensive): Nifedipina si
derivati;
2. predominant vasodilatatoare coronariere (antianginoase): tip Diltiazem;
3. predominat deprimant cardiace, pe miocardul contractil si tesutul nodal (antiaritmice):
tip Verapamil
Efecte terapeutice:
o arteriolodilatatie si coronarodilatatie – la doze mai mici decat cele necesare efectelor
directe asupra cordului;
o cardiace: inotrop-, cronotrop- si dromotrop-negative;
o antiaterogen – deprimarea proceselor implicate in formarea placilor de aterom
aritmii supraventriculare: Verapamil, Galopamil, Diltiazem;
angina pectorala, variabila, de efort: blocant al canalelor de calciu + beta-blocant;
angina stabila de efort: Bepridil este tratament de electie in cazurile refractare la alte
tratamente
HTA
Reactii adverse:
hipotensiune arteriala, cefalee (datorate vasodilatatiei excesive, in special la DHP);
greata, edeme periferice;
reflux gastro-esofagian, constipatie (Verapamil);
efecte proischemice manifestate prin agravarea anginei si a ischemiei miocardice
DERIVATI DE 1,4-DIHIDROPIRIDINA
În general, toate dihidropiridinele au o liposolubilitate si deci și o absorbție orală bună
În ceea ce privește nucleul aromatic, pentru majoritatea compușilor din această clasă,
radicalul fenil este substituit cu grupări atrăgătoare de electroni (NO2, Cl, CN, CF3) sau
un radical heterociclic. Activitatea farmacologică în acest caz, scade în ordinea
următoarelor substituții: o > m >p;
Exercitarea efectului terapeutic este mai pregnantă, atunci când atomul de azot din
pozitia 1 (N1) este nesubstituit.
Dacă se introduce un substituent la atomul de azot din poziția 1, are loc diminuarea
sau chiar anularea proprietăților farmacologice.
În general pentru efecte farmacologice optime R2 și R6 sunt identici, acestia fiind
radicali alchil cu volum mic (CH3). O exceptie cunoscută de la această regulă este în
cazul amlodipinei unde cei doi radicali sunt diferiți, respectiv: R2=CH3, R6=-CH2-O-
(CH2)2-NH2.
Referitor la pozitiile 3 si 5 - aici sunt grefate grupări de tip ester, la care participă
alcooli alifatici sau heterociclici. Daca esterificarea se face cu alcooli diferiți, se formează
compuși cu activitate mai intensă.
Reprezentanți terapeutici ai clasei: nifedipina, nimodipina, lercanidipina,
felodipina, amlodipina, isradipina, nisoldipina
NIFEDIPINA
NIFEDIPINUM (DCI, FRX)
Nifedipina este o pulbere cristalină galbenă, insolubilă în apa, solubilă în acetonă și
cloroform. Este fotosensibilă, cu degradarea la nitrozoderivați, motiv pentru care se
apelează practic la includerea în ciclodextrine pentru a se asigura creșterea stabilității la
lumină.
Nifedipina este un blocant al canalelor pt. Ca2+ cu specificitate de 10 ori mai mare pentru
musculatura netedă vasculară, comparativ cu cea pentru miocard.
Dintre efectele farmacologice, amintim: efectul antianginos (prin vasodilatatie
coronariana intense); efectul antihipertensiv (prin arteriolodilatatie periferica si scaderea
rezistentei vasculare periferice); efectul slab de deprimare cardiacă; producerea
tahicardiei reflexe, ca o consecinta a hipotensiunii.
Sinteza nifedipinei:
Proprietati farmacocinetice:
Nifedipina are o biodisponibilitate orala buna, se absoarbe rapid in organism, fiind utila
in cazuri de urgenta. In plus, actiunea caracteristica este de scurta durata, motiv pentru
care se apeleaza la obtinerea preparatelor cu actiune prelungita.
Nifedipina este utila in toate formele de hipertensiune arteriala: antihipertensiv de electie
in HTA asociata cu boala coronariana sau cu astm, avand si un efect bronhodilatator slab;
HTA indusa de sarcina (nu are efect teratogen); angina vasospastica, angina cronica
stabila; insuficienta cardiaca cu HTA.
Mod de administrare: oral, doza de intretinere 10-30 mg x 3-4 ori/zi, preparate retard 20
mg x 2/zi; sublingual 10 mg o data, repetat la 30 minute (util in urgente hipertensive).
 Nifedipin: dj. 10 mg, cp. elib. prel. 20 mg;
 Adalat CR: cp. elib modif. 20 mg, 30 mg, 60 mg;
 Adalat retard: cp. film. elib. prel. 20 mg;
 Cordipin, Cordipin Retard: cp. 10 mg, cp. retard 20 mg;
 Epilat Retard: dj. 20 mg;
DERIVATI DE ARIL-ALCHIL-AMINA
VERAPAMIL
VERAPAMIL (DCI)
Sinteza:
Efectele terapeutice ale verapamilului: antianginoase, antihipertensive (intensitate

mai mica decat in cazul dihidropiridinelor), antiaritmice (antiaritmic clasa IV).
Indicatii terapeutice: aritmii supraventriculare: tahicardie paroxistica supraventriculara,
fibrilatie si flutter atrial; angina pectorala; HTA usoara-medie (de electie in HTA insotita
de tahiaritmie supraventriculara sau cardiopatie ischemica); migrena.
Administrare: oral, 40-160 mg x 3-4 ori/zi; urgente – i.v. lent sau in perfuzie 5-20mg/h,
doza de intretinere 0.005 mg/kg/min. Dozele se reduc in insuficienta hepatica si renala.
Produse farmaceutice: Cordami, Isoptin,Verapamil: cp. 40 mg, 80 mg.
GALOPAMIL
GALLOPAMIL (DCI)
Sinonim: metoxiverapamil
Galopamil este un blocant al canalelor de calciu de 5 ori mai activ decat verapamil.
DERIVATI DE 1,5-BENZOTIAZEPINA
DILTIAZEM
DILTIAZEM (DCI)
Descriere: Diltiazem este o pulbere microcristalina alba, foarte usor solubila in apa,
metanol, cloroform. Din punct de vedere structural prezinta 2 atomi de C asimetrici, ceea
ce ofera izomerie optica, forma activa fiind izomerul dextrogir.
Proprietati farmacologice:
Similar verapamilului, este antiaritmic clasa IV;
actiunea deprimant cardiaca este mai redusa comparativ cu cea a verapamilului;
produce vasodilatatie cu selectivitate pentru arterele coronare; arteriolodilatatie
periferica
Indicatii terapeutice: Poate fi utilizat ca antianginos in terapia de lunga durata a
bolilor coronariene (angina vasospastica si angina cronica stabila). Are avantajul ca scade
TA fara a produce tahicardie reflexa si nu influenteaza metabolismul glucidic si lipidic.
In plus, poate fi utilizat si ca antiaritmic: tahicardie paroxistica supraventriculara;
hipertensiune arteriala usoara si medie.
Produse farmaceutice: Diacordin, Diltiazem: cp. 60 mg, 90 mg; Diltiazem SR: cps
cu elib. prel. 90 mg, 120 mg, 180 mg; Dilzem - retard, - parenteral: cp. 60 mg
ANTAGONISTI NESELECTIVI PENTRU CANALELE LENTE DE CALCIU
Reprezentanti: Lactat de prenilamina, Fendilina, Bepridil, Perhexilina
LACTAT DE PRENILAMINA
PRENYLAMINI LACTAS (DCI, FR X)
Actiunea farmacologica: coronarodilatatoare de scurta durata. Are proprietatea de a

creste fluxul sanguin miocardic si cerebral.
Indicatii terapeutice: in profilaxia crizelor de angina pectorala si in tulburari de irigatie
cerebrala.
FENDILINA
FENDILINE (DCI)
Actiune farmacologica: Fendilina este un antagonist al canalelor de calciu si inhibitor

al fosfodiesterazei cu propietati coronarodilatatoare.
BEPRIDIL
BEPRIDIL (DCI)
Actiune terapeutica: Acest compus are capacitatea de a reduce travaliul cardiac si de
a diminua consumul de oxigen al miocardului. In plus, reduce frecventa cardiaca in
repaus si la efort si nu determina scaderea debitului cardiac.
Indicatii terapeutice: Bepridil este utilizat in profilaxia crizelor de angina pectorala,
angina de efort, refractara la alte medicamente.
Produse farmaceutice: Cordium: cp. gastro-rezistente 100 mg
MEDICAMENTE ACTIVE PE SISTEMUL RENINA-ANGIOTENSINA
CLASIFICARE:
I. Inhibitori ai ECA (enzimei de conversie a angiotensinei I in angiotensina II cu
efecte vasoconstrictoare):
1. forme active ca atare: tip Captopril (Captopril, Lisinopril);
2. prodrug-uri de tip ester: tip Enalapril (Enalapril, Benazepril, Cilazapril, Fosinopril,
Moexipril, Perindopril, Ramipril, Quinapril, Trandolapril, Zofenopril);
II. Antagonisti ai angiotensinei II la nivelul receptorilor AT1: Saralazina si clasa
sartanilor: Candesartan, Eprosartan, Losartan, Valsartan, Irbesartan, Telmisartan.
I. INHIBITOARE ALE ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI (IECA)
Enzima de conversie a angiotensinei (ECA) are mai multe roluri printre care:
Cel de a scinda angiotensina I inactiva, care este un decapeptid, la angiotensina II activa
(un octapeptid). Este un vasoconstrictor arterial de 40 de ori mai activ decat NA, ce
actioneaza pe receptori specifici AT1;
Cel de a inactiva bradikinina care are proprietati vasodilatatoare, rezultand un efect
vasoconstrictor.
Datorita acestor proprietati enumarate mai sus, ca urmare se produce: vasoconstrictie,
prin eliberare de catecolamine si sinteza de aldosteron, producand in final cresterea
tensiunii arteriale.
Indicatii terapeutice ale IECA (datorate inhibarii enzimei) (se utilizeaza in monoterapie
sau terapie combinata cu: beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu, diuretic):
-HTA asociata cu hipertrofia ventriculara stanga sau boala ischemica coronariana;
-disfunctii sistolice ale ventricului stang (insuficienta cardiaca);
-nefropatie diabetica si HTA
Reactii adverse: Desi in general sunt bine tolerate in terapie indelungata, s-au
semnalat urmatoarele reactii adverse:
- hipotensiunea care poate sa apara chiar de la prima doza, ceea ce impune preacautii
in caz de hiponatremie, terapie cu antihipertensive multiple, insuficienta renala;
- tuse uscata care este mai frecventa la femei si se poate instala dupa 1 saptamana- 6 luni
de la initierea terapiei. Aceasta este datorata cresterii conc. pulmonare de bradikinina, a
subst. P si a PG;
Alte posibile reactii adverse sunt: hiperkaliemie, potential fetopatic, rash cutanat, edem
angioneurotic, disgeuzie, neutropenie;
Contraindicatii principale: sarcina, hiperkaliemie
Interactiuni medicamentoase: antiacidele - scad biodisponibiliatea acestora;
antiinflamatoare nesteroidiene (aspirina) reduc raspunsul antihipertensiv.
In plus, IECA cresc conc. plasmatica a Li si a Digoxinei.
Relatii structura chimica – activitate farmacologica:
In cazul compusilor cu grupari sulhidrilice (SH) tip Captopril, elementele
farmacofore (care fac legatura cu enzima) sunt:
gruparea carboxil de pe nucleul pirolic se va lega de centrul cationic al ECA (restul
guanidinic al Argininei);
gruparea tiolica (SH) va interactiona cu Zn2+ din situsul activ al enzimei;
gruparea carbonil a restului amidic va forma o legatura de hidrogen cu enzima.
Pentru derivatii dicarboxilici de tip Enalapril (Enalapril, Lisinopril, Perindopril,
Trandolapril, Quinapril, Moexipril, Benazepri, Cilazapril, Imidapril, Ramipril), au loc
interactiuni farmacofore similare cu cele ale captoprilului, cu exceptia faptului
ca de data aceasta Zn2+ din situsul activ al enzimei, va interactiona cu gruparea
carboxilica (nemaiexistand gruparea tioloca).
In cazul fosinoprilului, care este un derivat de acid fosinic, Zn2+ din situsul activ al
enzimei va interactiona cu acidul fosinic.
Prodrug-uri esterice: sunt transformate sub actiunea esterazelor hepatice si intestinale
in metaboliti activi, acizi dicarboxilici. In acest caz avantajul este instalarea progresiva a
efectului cu scaderea riscului de hTA, mai ales la prima doza. Acestea au o
biodisponibilitatea orala mai mare comparativ cu molecula activa si in plus au efect
prelungit drept pentru care pot fi administrati in doza unica. De asemenea, prodrug-urile
au potenta mai mare, dozele eficace fiind mai mici.
IECA – SUBSTANTE ACTIVE CA ATARE
CAPTOPRIL
CAPTOPRILUM (DCI)
Sinteza:
Captopril este prototipul IECA, introdus in schemele de tratament antihipertensive, inca

din1981.
Proprietati farmacocinetice: absorbtie digestiva rapida, in proportie de 75%.
Alimentele reduc absorbtia cu 30-40 %, motiv pentru care se administreaza cu 1 ora
inainte de masa.
Indicatii terapeutice: HTA, forme usoare si moderate, cu functia renala normala;
insuficienta cardiaca post infarct miocardic.
Administrare: 12,5-50 mg 1-2 ori/zi; doza de intretinere 50 mg 2-3 ori/zi; daca
dupa 1-2 sapt de tratament TA nu se reduce semnificativ, se poate asocia cu un diuretic
(hidroclorotiazida 25 mg/zi) sau un beta-blocant;
Produse farmaceutice: Captopil: cp. 25 mg, 50 mg; Captopril AC: cp. 25 mg, 50 mg;
Captopril LPH: cp. 25 mg, 50 mg;
PRODRUG-URI DE TIP ESTER
ENALAPRIL
ENALAPRILUM (DCI)
Enalapril este o substanta solida, solubila in apa, folosit sub forma de maleat.
Comparativ cu Captoprilul este mai activ, actiunea fiind si de mai lunga durata.
Este un prodrug care in organism se hidrolizeaza la enalaprilat, forma activa, sub
actiunea esterazelor.
Proprietati farmacocinetice: absorbtie digestiva in proportie de 60% (nu este influentata
de alimente); conc. plasmatica maxima se atinge la 1 ora de la administrare.
Indicatii terapeutice: Utilizat singur sau in asociere cu alte antihipertensive, este folosit
in HTA esentiala si hipertensiunea renovasculara, insuficienta cardiaca congestiva.
Produse farmaceutice: Enalapril: cp. 5, 10, 20 mg; Enap: cp. 5, 10, 20 mg; Renitec:cp.
5, 10, 20 mg; Enalap: cp. 10 mg; Enahexal: cp. 5, 10, 20 mg; Enap H: Enalapril 10 mg +
Hidroclorotiazida 25 mg; Enap HL: Enalapril 10 mg + Hidroclorotiazida 12,5 mg.
ENALAPRILAT
Enalaprilat este matabolitul activ al enalaprilului adm. i.v. lent (5 min) in doze de 0,625-
1,25 mg la 6 ore
Produse farmaceutice: Vasotec: cp. 2.5, 5, 10, 20 mg; sol. inj. 1,25 mg/ml
ANTAGONISTI AI RECEPTORILOR PENTRU ANGIOTENSINA II
Clasificarea receptorilor pentru Angiotensina II:
1). Receptori AT1- aceștia sunt localizați:
la nivelul musculaturii netede vasculare si miocard;
la nivelul creierului, rinichilor, glandelor suprarenale secretoare de aldosteron.
Ei sunt implicati in contractia musculaturii netede, mecanisme presoare simpatice,
eliberare de aldosteron.
2). Receptori AT2 sunt localizati in medulosuprarenala, rinichi, creier, placenta.
Acestia exercita efecte antiproliferative, proapoptotice dar si vasodilatatoare.
Ca urmare, efectele antagonistilor receptorilor AT1 sunt următoarele: vasodilatatie;
cresterea excretiei renale hidroasaline; scaderea volemiei; hiperkaliemie. De asemenea,
are loc cresterea secretiei de renina si a concentratiei de angiotensina II prin activarea
indirecta a receptorilor AT2.
Indicatiile terapeutice principale ale acestei clase sunt:
HTA (monoterapie sau in terapie combinata cu un diuretic – hidroclorotiazida).
In acest caz efectul antihipertensiv se poate observa clinic dupa 3-6 saptamani.
Insuficienta cardiaca la pacientii care nu raspund la IECA sau care prezinta intoleranta
manifestata prin tuse la IECA.
Proprietati farmacocinetice: biodisponibilitate redusa sub 50%, cu exceptia losartanului
care are o biodisponibilitate de 70%. Metabolizarea are loc la nivel hepatic, fiind implicat
sistemul citocrom P450, ceea ce explica unele interactiuni medicamentoase.
Reactii adverse: Aceste medicamente prezinta o toleranta buna comparativ cu IECA sau
alte antihipertensive. Au fost semnalate insa si o serie de reactii adverse cum sunt:
hipotensiune, care se poate evita prin initierea tratamentului cu doze mici; hiperkaliemie;
deprimarea functiei renale; edem angioneurotic; potential fetopatic, ceea ce impune
intreruperea tratamentului in trimestrul II si III de sarcina. De asemenea, in sfera ORL pot
sa apara: congestie nazala, sinuzite sau agravarea astmului.
Foarte importanta in acest caz este absenta tusei intalnita in cazul IECA.
Precautii deosebite se vor aloca in insuficienta renala si hepatica.
Mod de administrare: in doza unica/zi, timp indelungat; intreruperea tratamentului nu a
fost asociata cu fenomene nedorite. Administrarea se face independent de orarul meselor,
intrucat absorbtia orala nu este influentata de acestea.
Antagonisti AT1 peptidici:
DE TIPUL: SARALAZINA
Aceasta este primul antagonist al receptorilor pentru angiotensina, un octapeptid cu
structura asemanatoare Angiotensinei II (difera doar prin natura aminoacizilor terminali).
Are o utilizare limitata datorita lipsei de activitate la administrare orala si a duratei scurte
de actiune.
Antagonisti AT1 nepeptidici
LOSARTAN
LOSARTANUM (DCI)
Proprietati farmacocinetice:absorbtie digestiva buna, neinfluentata de alimente;

biodisponibilitate sistemica de 33%. Metabolizarea are loc la nivel hepatic, afinitatea
fiind de 10 ori mai mare pt. receptorii AT1 decat in cazul Losartan.
Proprietati farmacologice: Losartan are efect antihipertensiv prin antagonizarea
receptorilor AT1 iar efectul se intensifica prin asociere cu Hidroclorotiazida. In plus,
acesta are si efect uricozuric ceea ce reprezinta un avantaj, fiind eficient in cazul
pacientilor hipertensivi cu guta asociata.
Indicatii terapeutice: HTA: initial 50-100 mg/zi (in priza unica); Insuficienta cardiaca:
doze mai mici de 12,5 mg/zi pana la 50 mg/zi;
Interactiuni medicamentoase importante cu:
inductori enzimatici: Carbamazepina, Fenitoina, Dapsona;
inhibitori enzimatici: Fluvastina, Fluvoxamina, Fluoxetina, Metronidazol
Produse farmaceutice:Cozar, Lorista, Lozap: cp. 12,5 mg, 25 mg, 50 mg; 100 mg.
Alti reprezentanti similari: eprosartan; candesartan; irbesartan; telmisartan; valsartan
SUBSTANTE FARMACEUTICE CU ACTIUNE VASODILATATOARE
I. Vasodilatatoare ca antihipertensive:
vasodilatatoare musculotrope: Nitroprusiat de sodiu, Dihidralazina;
agonisti ai canalelor de potasiu: Minoxidil, Diazoxid:
II. Vasodilatatoare antiischemice:
derivati xantinici: Nicotinat de xantinol, Pentifilina, Pentoxifilina;
derivati de acid nicotinic: Acid nicotinic;
derivati ai benzhidril piperzina: Cinarizina, Flunarizina;
compusi cu structuri diverse: Benciclan, Buflomedil, Iloprost
I. Vasodilatatoare ca antihipertensive
Vasodilatatoare musculotrope
NITROPRUSIAT DE SODIU
NATRIUM NITROSILPENTACIANOFERAT DIHIDRAT (DCI)
Proprietati fizico-chimice: substanta se prezinta sub forma de cristale rubinii, solubile in

apa. Solutia perfuzabila se prepara ex tempore si se utilizeaza in maxim 4 ore (deoarece
aceasta se altereaza in timp).
Actiune terapeutica: este vasodilatator neselectiv prin eliberarea oxidului nitric (NO)
ca metabolit activ. In plus, determina cresterea moderata a frecventei cardiace si scaderea
consumului general de O2 in miocard. De asemenea, scade pre- si post-sarcina, efectele
fiind favorabile in insuficienta cardiaca.
Reactii adverse: in prezenţa luminii, nitroprusiatul de sodiu elibereaza din componenta
sa anionul cianura CN-, acesta din urma avand efecte toxice. In plus, cianura se poate
forma şi în organism alaturi de oxidul nitric. Pentru a reduce toxicitatea, cianura se
transforma, la nivel hepatic în prezenţa tiosulfatului de sodiu, la tiocianat, care se elimina
in cele din urma pe cale renala.
Nitroprusiatul de sodiu este folosit ca medicatie de urgenta in crizele hipertensive dar
doar sub stricta monitorizare
Produse farmaceutice: Nitropress – sol. inj. 25 mg/ml
DIHIDRALAZINA
DIHIDRALAZINI SULFAS (DCI, FR X)
Sinteza:
Proprietati fizico-chimice: Dihidralazina este o pulbere cristalina alba, fara miros cu

gust amar, solubila in apa la cald.
Efecte terapeutice: aceasta produce arteriolodilatatie prin relaxarea directa a
musculaturii netede arteriolare, scazand rezistenta vasculara. Pe de alta parte,
dihidralazina stimuleaza SNV simpatic, producand diminuarea efectului antihipertensiv,
obtinut prin arteriolodilatatie.
Indicatii terapeutice: este utila in tratamentul HTA atat in monoterapie, urgente
hipertensive la gravide (tratament de scurta durata), cat si in terapie combinata:
hidralazina+beta-blocante; hidralazina+beta-blocante+diuretice; hidralazina+nitrati
organici.
Administrare: atat oral, pana la 25-100 mgx2/zi, cat si parenteral in urgente.
Agonisti ai canalelor de potasiu
MINOXIDIL (DCI)
Minoxidil este un prodrug care se transforma in organism, la nivel hepatic, in forma
activa, la minoxidil sulfat activ. Sub acesta forma activeaza canalele de K+ din
musculature neteda vasculara, producand un eflux de K+ cu scaderea excitabilitatii fibrei
musculare si relaxare arteriolara.
Indicatii terapeutice: HTA severa, maligna si rezistenta la alte antihipertensive (caz
in care se asociaza cu un diuretic de ansa si cu un beta-blocant), precum si in alopecie
androgenica moderata (in cazul adultilor).
DIAZOXID
DIAZOXIDE (DCI)
Diazoxid este un agonist al canalelor de K+, producand eflux de K+ cu hiperpolarizare
membranara, ceea ce duce la relaxare arteriolara.
In plus, acesta produce: tahicardie reflexa cu cresterea debitului cardiac; stimularea
activitatii reninei; retentie hidrosalina; hiperglicemie, relaxarea musculaturii netede
vasculare.
Indicatii terapeutice: in urgentele hipertensive constituie medicatie de electie– HTA
severa, encefalopatie hipertensiva acuta, eclampsie, decompensari cardiace acute.
II. Vasodilatatoare antiischemice (Vasodilatatoare cerebrale si periferice)
Derivati xantinici
NICOTINAT DE XANTINOL
XANTINOLI NICOTINAS (DCI, FR X)
Proprietati fizico-chimice: pulbere alba, fara miros, cu gust slab amar, usor solibil in
apa.
Efecte terapeutice: produce arteriolodilatatie, ameliorarea proprietatilor reologice ale
sangelui, prevenind astfel agregarea plachetara si reducerea hiperlipidemiei. In plus,
nicotinatul de xantinol stimuleaza metabolismul neuronal.
Indicatii terapeutice: tratamentul insuficientei circulatorii cerebrale, al retinopatiilor
vasculare si al tulburarilor ischemice.
Produse farmaceutice: Xantinol nicotinat: cp. 150 mg, sol. inj. 300 mg/2 ml
PENTOXIFILINA
PENTOXIFYLLINUM (DCI, FR X)
Sinteza:
Efecte terapeutice: produce vasodilatatie periferica moderata, cu ameliorarea

insuficientei microcirculatorii cronice cerebrale si periferice; previne agregarea
plachetara, scade vascozitatea sangelui; amelioreaza oxigenarea tesuturilor ischemice.
Indicatii terapeutice: insuficienta vasculara periferica; tulburari circulatorii cerebrale
si retiniene, cu ulcer de gamba.
Produse farmaceutice: Pentoxifilina, Pentoxi Retard, Vasonit Retard
Derivati ai acidului nicotinic
ACID NICOTINIC
ACIDUM NICOTINICUM (DCI, FR X)
Proprietati fizico-chimice: cristale incolore sau pulbere cristalina alba, cu gust slab
acru, ce se dizolva in apa si alcool la cald.
Efecte terapeutice: hipocolesterolemiante; vasodilatatoare musculotrope.
Indicatii terapeutice: tulburari circulatorii cerebrale si periferice, oral.
Produse farmaceutice: Acid nicotinic: cp. 100 mg
Derivati de benzhidrilpiperazina
R=H: Cinarizina; R=F: Flunarizina

Actiune farmacologica: acestia antagonizeaza efectele unor autacoide (substante
sintetizate la nivelul anumitor organe si care actioneaza la nivelul altora), asa cum sunt:
histamina, serotonina, noradrenalina, dopamina, angiotensina, vasopresina. Astfel, acestia
determina vasodilatatie arteriolara cerebrala si favorizeaza utilizarea oxigenului si a
glucozei de catre celula nervoasa, crescand rezistenta la hipoxie a neuronilor. In plus, au
rolul de a ameliora circulatia labirintica.
Indicatii terapeutice: datorita efectelor farmacologice, acesti compusi se utilizeaza in
tratamentul tulburarilor circulatorii cerebrale si labirintice (rau de miscare, tulburari de
echilibru, vertij, tinitus).
Pt Cinarizina: Stugeron, Cerebral, Cinarizina: cp.25 mg; pt Flunarizina: Sibelium:cp.
5 mg
Compusi cu structuri diverse
Exemple: Benciclan = vasodilatator cerebral si periferic, antiagregant plachetar;
buflomedil = vasodilatator musculotrop, alfa-adrenolitic, antiagregant
plachetar,antagonist nespecific al canalelor de Ca2+; iloprost = antiagregant plachetar
analog al prostaciclinei: produce arteriolodilatatie si venodilatatie; fibrinolitic.
MEDICAMENTE ANTIANGINOASE
Clasificarea medicamentelor:
1). coronarodilatatoare ce cresc aportul de oxigen. Exemple:
nitriti si nitrati organici (esteri ai acidului azotos si azotic)
derivati de oxadiazol: molsidomin.
2). beta-blocante: scaderea frecventei si fortei de contractie a miocardului;
3). blocanti ai canalelor pentru Ca2+.
Nitriti si nitrati organici
Metabolizare: Acestia se metabolizeaza pe calea tiol dependenta, cu punerea in libertate
a oxidului nitric, care stimuleaza GC (guanilat ciclaza), cu cresterea concentratiei de
GMPc, ceea ce determina scaderea concentratiei de Calciu intracitoplasmatic si
producerea in final a vasodilatatiei, precum si inhibarea agregarii plachetare.
Din acest motiv, caracteristic terapiei cu nitrati este toleranta progresiva de tip
tahifilaxie manifestata prin diminuarea efectelor vasculare, datorita scaderii formarii
metabolice de oxid nitric si tionitrati activi.
Efecte farmacologice produse: relaxarea musculaturii netede vasculare cu vasodilatatie
sistemica si coronariana; inhibarea agregarii plachetare.
Indicatii terapeutice: angina cronica stabila, angina vasospastica: inlaturarea crizelor
manifeste si profilaxia acestora prin administrare sublinguala; tratamentul de fond si
profilaxia episoadelor ischemice prin administrare orala.
Se mai folosesc, de asemnenea, in infarctul de miocard, in faza de debut dar si
postinfarct (per os).
Reactii adverse: cefalee, congestia pielii, bufeuri, ameteli, slabiciune,
greata;hipotensiune ortostatica, tahicardie, vasoconstrictie arteriolara periferica;
hipersensibilitate; cresterea presiunii intraoculare.
NITROGLICERINA
Sinteza:
Proprietati fizico-chimice: nitroglicerina este un lichid uleios, dulceag, volatil, greu

solubil in apa dar solubil in alcool si acetona, care explodeaza prin lovire sau incalzire.
Efecte farmacologice produse: coronarodilatatie, actiune ce se instaleaza rapid si
dureaza pana la 20 minute, iar eliminarea se realizeaza sub forma de nitriti si produsii
acestora de metabolizare.
Indicatii terapeutice: profilaxia si tratamentul crizelor anginoase, angor sever, infarct de
miocard complicat, HTA.
FR X oficializeaza:
Solutie alcoolica 1% - Solutio glyceryli trinitratis spirituosa 1% care se
administreaza pe limba sau sub limba (1-2 pic), fara a se inghiti.
Comprimate de nitroglicerina 0,5 mg, cu administrare sublinguala. Acestea se
conserva in recipiente bine inchise, la Separanda
Solutie injectabila de trinitrat de glicerina 5 mg/ml.
Produse farmaceutice: Nitroglicerina: cp. 0,5 mg; Maycor nitro spray, Nitromint
aerosol 1%, sublingual 0,4 mg/doza; Nitroderm TTS (sub forma de sistem transdermic)
PENTAERITRIL TETRANITRAT
PENTAERITHRYLI TETRANITRAS (DCI)
Pentaeritril tetranitrat este foarte putin exploziva, fiind inofensiva cand se incorporeaza
in lactoza: “Pentaerithryli tetranitras dilutum” (FRX).
Proprietati farmacocinetice: se absoarbe mai greu prin mucoasa bucala, actiunea fiind
mai putin intensa si de mai lunga durata comparativ cu nitroglicerina.
Indicatii terapeutice: tratamentul de fond al anginei pectorale; cardiopatie ischemica
cronica, profilaxia infarctului de miocard;
Produse farmaceutice: Nitropector: cp. 20 mg.
ISOSORBID DINITRAT
ISOSORBIDE DINITRATE (DCI)
Isosorbid este considerat cel mai eficient antianginos, avand cea mai lunga durata de
actiune.
Proprietati fizico-chimice: isosorbid dinitrat este o pulbere cristalina alba, greu solubila
in apa si solubila in diferiti solventi organici. De asemenea, si aceasta substanta are
proprietatea de a exploda la lovire, fapt ce impune o manipulare cu precautie, diluat cu
lactoza sau manitol. Si in acest caz, FR X oficializeaza isosorbidul dinitrat diluat cu
lactoza “Isosorbidi dinitras dilutum”, cu un continut de 22,5-27,5% principiu activ.
Indicatii terapeutice: profilaxia sau tratamentul imediat al crizelor anginoase
(administrare pe calea sublinguala); tratamentul de fond al angor pectoris (administrarea
pe calea orala); angor sever, infarct de miocard complicat (administrare iv.)
Produse farmaceutice: Cordil, Diniter, Isosorbid, Maycor: cp., cps.10 mg, 20 mg, cp.
retard 40 mg.
ISOSORBID MONONITRAT
ISOSORBIDE 5-MONONITRATE (DCI)
Isosorbid mononitrat este metabolitul activ al Isosorbidului dinitrat, cu efect de lunga

durata si o biodisponibilitate mare, de peste 90%.
Indicatii terapeutice: tratamentul de fond al anginei pectorale.
Produse farmaceutice: Mononitron, Monoter, Olicard: cp/cps- 20, 40, 60 mg
Derivati de oxadiazol
MOLSIDOMIN
MOLSIDOMINE (DCI)
Metabolizare: Molsidomin este un compus din clasa antianginoaselor care se
metabolizeaza la nivel hepatic, cu eliberarea directa a oxidului nitric, fara a urma calea
tiol dependenta (ca in cazul nitratilor si nitritilor organici). Aceasta cale de metabolizare
directa asigura lipsa instalarii tolerantei de tipul tahifilaxiei, ca in celelalte cazuri.
Indicatii terapeutice: se indica in tratamentul de fond si profilaxia anginei pectorale.
Administrarea: pe cale orala pana la 8 mg x 2/zi sau 16 mg/zi in priza unica.
SUBSTANTE FARMACEUTICE CU ACTIUNE DIURETICA
Aceste substante actioneaza la nivelul tubilor renali, crescand excretia renala a apei si a
electrolitilor (Na+). Indicatii terapeutice principale:
edeme de diferite cauze: edeme cardiace, cirotice, de sarcina, de origine endocrina;
tratamentul HTA usoara-moderata (prin monoterapie dar si terapie combinata);
dezechilibre hidro-electrolitice;
diferite intoxicatii medicamentoase, in special cand toxicul este excretat pe cale renala;
stimularea eliminarii unor substante dopante (control antidoping).
Efecte secundare produse, variază de la hiponatremie la hipopotasemie:
hipomagneziemie, in functie de tipul de diuretic folosit:
Hiponatremie acuta - dupa saluretice cu eficacitate mare - se poate trata cu NaCl;
Hipopotasemie (hipokaliemie) - dupa saluretice tiazidice si inrudite, se poate trata cu
saruri de K+ sau diuretice care produc hiperpotasemie (antialdosteronice);
Hiperpotasemie (hiperkalemie)- manifestata prin astenie, modificari EKG- dupa
antialdosteronice;
Hipomagneziemie – după diuretice care induc hipopotasemie – se poate trata cu
diuretice care induc hiperpotasemie;
Clasificare:
INHIBITOARE ALE ANHIDRAZEI CARBONICE
sulfonamide heterociclice: acetazolamida, metazolamida;
derivati de meta-disulfamoil-benzen: diclorfenamida, cloraminofenamida
DIURETICE DE ANSA (ASCENDENTA)
derivati ai acidului aminobenzoic cu structura sulfonamidica: furosemid, bumetanid,
piretanid;
derivati ai 4-amino-3-piridin-sulfonilureei: torsemid;
derivati ai acidului fenoxiacetic: acid etacrinic;
DIURETICE DE ANSA TERMINALA (DE TIP TIAZIDIC)
tiazide: sulfonamide benzotiadiazine – hidroclorotiazida, butizida, ciclopentiazida,
meticlotiazida, ciclotiazida, politiazida;
substante inrudite: sulfamide heterociclice – clopamid, clortalidon, xipamid, indapamid;
ANTIAALDOSTERONICE
antagonisti competitivi ai aldosteronului: spironolactona, eplerenona;
antagonisti de efect ai aldosteronului: triamteren, amilorid;
DIURETICE OSMOTICE: manitol
DIURETICE INHIBITOARE ALE ANHIDRAZEI CARBONICE
(agenti natriuretici, bicarbonaturetici si kaliuretici cu EFICACITATE REDUSA)
1). SULFONAMIDE HETEROCICLICE DIURETICE
Mecanism de actiune: acestea actioneaza prin inhibarea anhidrazei carbonice (AC),
implicata in secretia de H+ in tubii renali proximali si in reabsorbtia prin schimb a Na+
sub forma de NaHCO3: Ca urmare inhibitorii enzimei AC scad reabsorbtia NaHCO3,
declansand cresterea eliminarii prin urina a Na+ sub forma de NaHCO 3. Totodata
HCO3- se excreta si sub forma de KHCO3 declansand si hipokaliemie.
Inițial s-a observant ca sulfamida antibacteriana sulfanilamida, produce o usoara
diureza cu cresterea concentratiei urinare de Na+ si HCO3 -, prin inhibarea anhidrazei
carbonice renale.
Ulterior s-a ajuns la concluzia ca intensificarea efectului diuretic se produce prin sinteza
de compusi ce contin in structura lor gruparea sulfamoil.
Acetazolamida Metazolamida
Prototipul acestei clase este Acetazolamida.
În aceste cazuri s-au observat urmatoarele aspecte:
Gruparea sulfamoil este esentiala iar atomul de azot trebuie sa fie nesubstituit
pentru actiunea de inhibarea a AC (anhidraza carbonica) si pentru manifestarea efectului
diuretic. Astfel, sulfonamidele antimicrobiene, care sunt lipsite de efecte diuretice, au
atomul de azot de la gruparea sulfamoil, substituit.
In plus aceasta trebuie sa fie atasata de un nucleu cu caracter aromatic, asa cum este
tiadiazolul din cazul acetazolamidei si metazolamidei.
De asemenea, substitutia nucleului tiadiazolic cu radicali alchil cu volum mic (-CH3-
metazolamida), determina pastrarea actiunii de inhibare a AC.
Introducerea celei de-a doua grupari sulfamoil, in poz. meta fata de prima grupare
sulfamoil, determina intensificarea actiunii diuretice. Aceasta poate fi inlocuita si cu
grupari electrofile similare, de tipul carboxil, carbamoil. Se tine cont si in acest caz
pentru gruparea sulfamoil sa fie nesubstituita;
Introducerea in poz. orto (a unor radicali atragatori de electroni, de tipul –Cl, -Br, -
NO2) fata de prima grupare sulfamoil, intensifica actiunea diuretica;
Introducerea in poz. para fata de prima grupare sulfamoil, a unei grupari -NH2,
determina cresterea efectului saluretic.
ACETAZOLAMIDA
ACETAZOLAMIDUM (DCI, FRX)
Acetazolamida este o pulbere cristalina alba sau alb-galbuie, solubila in acetona si foarte
greu solubila in apa;
Proprietati farmacologice: acetazolamida are actiune diuretica prin inhibarea anhidrazei
carbonice.
Intrucat anhidraza carbonica intervine si in secretia de H+ si formarea de HCl,
acetazolamida are si actiune hiposecretoare gastrica si pancreatica, prin inhibarea
acesteia. In plus, actioneaza si pentru diminuarea secretiei umorii apoase si scaderea
presiunii intraoculare.
retentia hidrosalina (edeme)
glaucom, adjuvant in epilepsie
ulcer gastric si duodenal;
Produse farmaceutice: Acetazolamida: cps. 125 mg, 250 mg, 500 mg; sol. inj. 500 mg;
DIURETICE DE ANSA
Acestea sunt diuretice care inhiba sistemul co-transportor 1Na+/1K+/2Cl-, localizat pe
ramura ascendenta a ansei Henle.
1). ACIZI 5-SULFAMOIL-2-AMINOBENZOICI
FUROSEMID
FUROSEMIDUM (DCI, FR X)
Relatie structura chimica – activitate in cazul furosemidului si al clasei de acizi 5-

sulfamoil-2 amino-benzoici:
In cazul acestor compusi, gruparile functionale care conditioneaza activitatea sunt:
Pe de o parte gruparea carboxil din pozitia 1- care este responsabila de inhibarea
sistemului co-transportor 1Na+/1K+/2Cl-
Pe de alta parte, grupare sulfamoil din pozitia 5- care trebuie sa fie nesubstituita la
atomul de azot;
In pozitia 4, se remarca importanta inserarii unor grupari activatoare (X = -Cl, -CF3,
fenoxi, benzil);
Substitutia gruparii –NH2 din pozitia 2- cu radicali de tipul: furfuril sau benzil,
determina cresterea actiunii. Acesta este cazul derivatilor acidului 2-aminobenzoic.
Substitutia cu radicali alchil in pozitia 3- nu afecteaza activitatea diuretica. Acesta
este cazul derivatilor acidului 3-aminobenzoic.
Sinteza furosemidului:
In cursul sintezei, acidul diclorbenzoic reactioneaza cu acidul clorosulfonic, in mediu

amoniacal iar intermediarul obtinut (acidul 2,4-diclorsulfamoil-benzoic) reactioneaza cu
furfuril-amina pentru obtinerea, in ultima etapa, a furosemidului.
Descriere: furosemid este o pulbere fotosensibila, cristalina alba, inodora, cu gust slab
acru. Acesta este solubil in solventi organici si practic insolubil in apa.
Actiune farmacologica: este un diuretic foarte puternic, cu eficacitate mare si cu actiune
prompta si de durata scurta (4-6 ore, oral; 2-3 ore, i.v.)
Furosemid se foloseste in tratamentul edemelor, al HTA pentru formele usoare si
moderate, in urgente de tipul: edem pulmonar acut, edem cerebral, crize hipertensive,
insuficienta renala acuta (cu oligurie) sau cronica, se foloseste de electie furosemid i.v.
In plus, furosemid se utilizeaza si in intoxicatii medicamentoase (ex. cele cu barbiturice).
Reactii adverse:
In urma tratamentului cu furosemid, s-au inregistrat dezechilibre hidro-electrolitice
(alcaloza hipokalemica), cresterea calciuriei. De asemenea, unii pacienti au manifestat
hipersensibilitate la gruparea sulfamoil sau ototoxicitate;
Produse farmaceutice: Furosemid: cp. 40 mg, sol. inj. 20 mg/2 ml;
BUMETANID
BUMETANIDE (DCI)
Este un derivat de acid 5-sulfamoil- 3-aminobenzoic si un diuretic de ansa de 40 de ori

mai activ decat furosemid. Profilul farmacotoxicologic este asemanator cu cel al
furosemidului.
2). DERIVATI AI ACIDULUI FENOXI-ACETIC
ACID ETACRINIC
ETHACRYNIC ACID (DCI)
Acidul etacrinic este un diuretic de rezervă utilizat in mod special in edemele severe si
care sunt refractare la alte diuretice.
Reactii adverse (dezavantaje): Posibile reactii la nivel digestiv: dureri, anorexie,
disfagie,
greata, voma. In plus, acidul etacrinic poate produce si ototoxicitate, cu posibila surditate
definitiva.
DIURETICE TIAZIDICE SI TIAZID-LIKE
Aceasta categorie de diuretice s-a obtinut plecand de la modulari structurale realizate pe
structura Cloraminofenamidei = inhibitor al anhidrazei carbonice. Aceste tiazide si
hidrotiazide actioneaza prin inhibarea sistemului cotransportor 1Na +/1K+/2Cl.-
Diureticele tiazidice sunt diuretice saluretice de INTENSITATE MODERATA
Relatie structura chimica - activitate
Activitatea diuretica a acestor compusi este influentata, in principal, de natura radicalilor
din pozitiile 2, 3 si 6 (R2; R3; R6), dupa cum urmeaza:
radicalii R2 sunt radicali alchil cu volum mic (-CH3);
radicalul R3 imprima compusului un caracter lipofil, ceea ce determina cresterea
potentei si duratei de actiune a diureticelor tiazidice;
radicalul R6 are la baza grupe atragatoare de electroni de tipul: -Cl, -Br, -CF3, -NO2;
inserarea acestora determina intensificarea actiunii diuretice;
in pozitia 7, gruparea sulfamoil, nesubstituita la atomul de N, este esentiala pentru
manifestarea actiunii diuretice;
Un alt element cheie al acestor structuri, este hidrogenarea dublei legaturi cuprinsa,
in cazul tiazidelor, intre C3 si N4 (C3=N4). Acest lucru determina intensificarea actiunii
astfel ca hidrotiazidele rezultate sunt de pana la 4 ori mai active decat tiazidele care au
fost hidrogenate.
HDROCLOROTIAZIDA
HYDROCHLOROTHIAZIDUM (DCI, FRX)
Sinteza:
In acest caz, m-clor-acetilanilina reactioneaza cu acidul clorosulfonic iar in urma reactiei
de hidroliza urmata de ciclizarea cu formaldehida, se obtine hidroclorotiazida.
Descriere:
Hidroclorotiazida este o pulbere alba sau alb-galbuie, usor solubila in acetona, insolubila
in apa.
Actiune farmacologica: hidroclorotiazida actioneaza ca agent saluretic, natriuretic,
cloruretic, kaliuretic si foarte slab bicarbonaturetic;
Indicatii terapeutice. Principala utilizare a hidroclorotiazidei este tratamentul edemelor
asociate IC congestive, cirozei hepatice. In plus, se utilizeaza si pentru: tratamentul HTA
(monoterapie sau in terapie combinata), diabetul insipid nefrogen; pentru combaterea
litiazei renale;
Produse farmaceutice: Nefrix: cp. 25 mg, 50 mg;
DIURETICE TIAZIDE-LIKE
Pornind de la structura tiazidelor, prin diferite modificari structurale, s-au obtinut
diuretice tiazide-like, compusi ce detin un profil farmacotoxicologic si farmacocinetic
similar tiazidelor.
Ex: Xipamid, Clopamid, Indapamid (cu indicatii similare – tratamentul edemelor si HTA.
DIURETICE ANTIALDOSTERONICE
(ANTIKALIURETICE)
Aldosteronul este cel mai activ hormon mineralocorticoid care, la nivelul tubului
contort distal stimuleaza reabsorbtia de Na+ si Cl - prin schimb cu K+ si H+. Diureticele
antialdosteronice economisesc potasiul, cu eliminarea sodiului, fiind eficiente mai ales in
conditii de hiperaldosteronism.
1). Antagonisti competitvi ai aldosteronului
SPIRONOLACTONA
SIRONOLACTONE (DCI)
Este un antagonist competitiv neselectiv al aldosteronului, cu nucleu sterolic care se

metabolizeaza la nivel hepatic. Dintre metabolitii formati, unii sunt activi, asa cum este
cazul
Canrenonei si Acidului canrenoic.
Actiune terapeutica: Spironolactona este un medicament natriuretic, cloruretic,
saluretic, antikaliuretic, un diuretic cu eficacitate redusa.
Prezinta in plus si actiune anabolizanta si virilizanta - 1% din cea a testosteronului.
Indicatii terapeutice: tratamentul edemelor cu hiperaldosteronism primar sau secundar.
In cazul edemelor refractare, Spironolactona se poate asocia cu Furosemid iar in cazul
HTA cu hiperladosteronism, aceasta se poate asocia cu alte antihipertensive.
Produse farmaceutice: Spironolactona: cp. 25 mg; Verospiron: cps. 50 mg, 100 mg
EPLERENONA
EPLERENONUM (DCI)
Eplerenona este un antagonist selectiv si specific al receptorilor pentru aldosteron, cu
afinitate mai mica decat spironolactona pt. receptorii androgenului si progesteronului.
Avantajul acesteia este ca e lipsit de efecte virilizante si tulburari sexuale.
Indicatii terapeutice: HTA, isuficienta cardiaca congestiva – monoterapie sau terapie
combinata cu alte diuretice sau IECA;
2). Antagonisti de efect ai aldosteronului
TRIAMTEREN
TRIAMTERENE (DCI)
Triamteren este un antagonist de efect care blocheaza canalele de sodiu, inhiband

reabsorbtia a 2-3% din cantitatea de Na+ filtrata, reducand in acelasi timp rata de excretie
a K+ si H+.
Indicatii terapeutice: triamteren se utilizeaza in monoterapie pentru tratamentul
edemelor usoare, fiind un diuretic bland, cu durata medie de actiune, de pana la 10 ore. In
plus, se utilizeaza ca adjuvant in terapia cu glicozide cardiotonice, pentru tratamentul
HTA, al edemelor cu hiperaldosteronism secundar, cazuri in care se foloseste terapia
combinata si cu alte diuretice.
AMILORID
AMILORIDE HYDROCHLORIDE (DCI)
Amilorid este si el un antagonist de efect al aldosteronului, cu durata lunga de actiune, de
pana la 24 de ore cu indicatii asemanatoare Triamterenului.
DIURETICE OSMOTICE
MANITOL
MANITOLUL (DCI)
Manitolul este un polialcool, derivat de manoza, care nu se absoarbe pe cale orala, iar la
adm. i.v. se elimina prin filtrare glomerulara, fara reabsorbtie tubulara, cu cresterea
presiunii osmotice a urinii tubulare si inducerea unei diureze apoase fortate, cu o
concentratie de Na+ redusa.
Indicatii terapeutice: pentru efectul diuretic, se utilizeaza in tratamentul edemelor
cerebrale, profilaxia anuriei la bolnavii in stare de soc. De asemenea, poate fi util pentru
producerea unei diureza fortata dupa utilizarea substantelor de contrast sau dupa
intoxicatii cu substante excretate renal. O alta posibila indicatie terapeutica este
glaucomul acut congestiv.
Produse farmaceutice: Manitol: sol. perf. 10%, 20%.
MEDICATIA APARTULUI RESPIRATOR
ANTITUSIVE
Antitusivele sunt substante farmaceutice capabile sa diminueze sau sa suprime tusea, prin
actiunea lor la nivelul centrului bulbar al tusei sau la nivelul altor verigi din arcul reflex al
tusei.
Clasifcare:
Inhibitoare ale centrului tusei:
- din categoria opioide: codeina, morfina, levopropoxifen, dextrometorfan;
- din categoria neopioide: clofedanol, butamirat (antitusiv, bronhodilatator), clobutinol
(antitusiv cu actiune centrala), pentoxiverina (antitusiv, bronhodilatator,
anticonvulsivant), oxeladina (antitusiv central fara efecte sedative; nu produce
dependenta)
Compusi cu actiune periferica:
- mucilaginoase (au prop. hidrofile, lubrefiaza mucoasa faringiana si diminua
sensibilitatea terminatiilor nervoase);
- expectorante (favorizeaza fluidificarea si eliminarea sputei, diminuand factorul iritativ
local);
- bronhospasmolitice (diminua indirect iritatia receptorilor)
- antiseptice si decongestionante nazale;
- anestezice locale;
EXPECTORANTE
Expectorantele sunt substante care favorizeaza expectoratia prin stimularea activitatii
secretorii a glandelor traheobronsice (determinand cresterea cantitatii de apa din mucus);
sau
prin actiunea directa asupra mucusului de pe suprafata mucoasei, producand
fluidificarea si
micsorarea vâscozitatii acestuia, datorita modificarii compozitiei glicoproteice.
Acestea pot fi clasificate in:
Saruri de amoniu: (Clorura de amoniu, Carbonatul de amoniu, Acetatul de amoniu;
Clorura de amoniu)- acestea actioneaza prin stimularea secretiei bronsice datorita iritarii
mucoasei gastrice, activand in acelasi timp mecanismele motorii de eliminare a secretiei:
!!!! In doze mari provoca greata si voma, fiind contraindicate in cazul ciroticilor si in
uremie.
Ioduri alcaline: (iodura de sodiu, iodura de potasiu)- acestea actioneaza prin
stimularea reflexa si directa (deoarece se elimina prin secretii) a activitatii glandelor
secretorii. Sunt expectorante eficace in bronsitele cronice, astm bronsic;
BENZOATUL DE SODIU
NATRII BENZOAS (DCI) (FR X)
Fluidifica si favorizeaza expectoratia prin utilizarea in diferite asocieri: pulberi, siropuri.

De asemenea, benzoatul de sodiu mai prezinta si alte actiuni, fiind folosit si ca antiseptic
urinar, conservant alimentar, farmaceutic si pentru produse cosmetice.
GUAIFENESINA
GUAIFENESINUM (DCI) (FR X)
Guaifenesina este eterul glicerinei cu 2-metoxifenol (gaiacol).

Proprietati fizico-chimice: guaifenesina este o pulbere microcristalina alba cu miros
caracteristic si gust amar, este usor solubila in alcool si cloroform, solubila in apa, greu
solubila in eter;
Actiune: substanta are proprietati expectorante, fiind utilizata in afectiuni acute sau
cronice ale cailor respiratorii (bronsite).
O contraindicatie importanta este administrarea in cazul copiilor sub 5 ani.
Produse farmaceutice: TRECID – cp. 100 mg; sirop 2%; solutie de uz intern 10%;
ROBITUSSIN EXPECTORANS - sol. orala 100 mg/5 ml;
MUCOLITICE
Acestea sunt substante farmaceutice ce actioneaza direct asupra secretiilor
traheobronsice, fluidificandu-le si favorizand transportul mucociliar.
ACETILCISTEINA
ACETYLCYSTEINUM (DCI)
Sinteza:
Proprietati fizico-chimice: acetilcisteina este o pulbere cristalina, incolora, usor solubila

in apa.
Actiunea farmacologica se explica prin scaderea vâscozitatii expectoratiei iar efectul se
datoreaza gruparii tiolice care desface puntile disulfidice ale agregatului mucos.
Indicatii terapeutice principale sunt: reducerea vascozitatii sputei si favorizarea
expectoratiei in afectiuni bronhopulmonare acute si cronice.
In plus, acetilcisteina se foloseste in intoxicatii acute cu paracetamol, prin prisma faptului
ca actioneaza ca hepatoprotector sau pentru prevenirea nefropatiei de contrast, prin
efectele nefroprotectoare.
Reactii adverse: acetilcisteina este contraindicata in criza de astm bronsic.
Produse farmaceutice: FLUIMUCIL, ACETILCISTEINA, ACC-200 mg, -600 mg: cps,
cp. eferv, sol. inj. 100 mg/ml; pulb. pt. sol orala 100 – 200 mg/plic,
BROMHEXIN CLORHIDRAT
BROMHEXINI HYDROCHLORIDUM (DCI) (FR X)
Proprietati fizico-chimice: bromhexin clorhidrat este o pulbere cristalina alba, fara

miros si fara gust.
Indicatii terapeutice: se indica in bronsite acute si cronice, bronsiectazii,
pneumoconioze (pneumopatii cauzate de praful de cărbune).
Reactii adverse: bromhexin este in general bine suportat, insa poate rareori sa provoace
greata.
Produse farmaceutice: BROMHEXIN: cp. 8 mg, 12 mg; sol. int. 0,2%;
Alti reprezentanti: ambroxol (metabolit al bromhexinului indicat in afectiuni respiratorii
cu secretie vascoasa); carbocisteina, erdosteina (utilizate in tulburari respiratorii cu tuse
productiva).
ANTIASTMATICE
Antiasmaticele sunt medicamente care reduc intensitatea si frecventa crizelor de astm
bronsic, prin mecanisme de actiune diferite, in functie de care se pot clasifica in:
BRONHODILATATOARE
Acestea actioneaza la randul lor prin mecanisme diferite:
- adrenomimetic (adrenalina, efedrina, izoprenalina, orciprenalina,terbutalina, fenoterol,
salbutamol, pirbuterol, reproterol, salmeterol, formoterol, etc);
- parasimpatolitice (atropina, ipratropium, oxitropium, tiotropium);
- musculotrop (teofilina, aminofilina);
- antileucotrine (montelukast, zafirlukast, pranlukast, zileuton);
INHIBITOARE ALE DEGRANULARII MASTOCITELOR: acid cromoglicic,
nedocromil, ketotifen;
ANTIINFLAMATOARE:
- steroidiene: beclometazon dipropionat, budesonidum, fluticason, hidrocortizon
hemisuccinat, predison, prednisolon, metilprednisolon;
- nesteroidiene: fenspirid
BRONHODILATATOARE
Bronhodilatatoarele adrenomimetice si parasimpatolitice au fost deja studiate la SNV.
- Bronhodilatatoare musculotrope
TEOFILINA
THEOPHYLLINUM (DCI) (FR X)
Mecanism de actiune: Teofilina actioneaza prin mecanism musculotrop care se refera la

inhibarea fosfodiesterazei, cresterea AMPc intracelular si scaderea calciului
intracitoplasmatic, ceea ce determina bronhodilatatie. In plus, aceasta antagonizeaza
adenozina la nivelul receptorilor membranari.
Efecte farmacologice: bronhodilatator net, efectul produs prin mecanism musculotrop
fiind mai slab decat cel produs prin mecanism adrenomimetic; efecte antiinflamatore;
imunomodulatore, fiind totodata si un stimulant central. In plus, la nivel cardiac, creste
forta de contractie a miocardului.
Indicatii terapeutice: bronsite astmatiforme, criza astmului bronsic, dar si ca tratament
de fond, in special in cazul bolnavilor care nu pot beneficia de terapia simpatomimetica,
datorita efectelor secundare asociate.
Reactii adverse: palpitatii, anorexie, greturi, insomnie, convulsii.
Produse farmaceutice: TEOFILINA cps: 50 mg; 100 mg; 200; 300 mg;
AMINOFILINA
AMINOPHYLLINUM (DCI) (FR X)
Aminofilina reprezinta combinatia teofilinei cu etilendiamina, intr-un raport molar de 2 :
1. Compusul in acest amestec este usor solubila in apa.
Produse farmaceutice: Aminofilin: cp. 100 mg, 200 mg; Miofilin: cps. 100 mg, sol. inj.
24 mg/ml;
DIPROFILINA
DIPROPHYLLINUM (DCI)
Diprofilina are proprietati similare teofilinei, avand avantajul unei solubilitati crescute in
apa, ceea ce asigura posibilitatea administrarii pe cale injectabila.
- Antileucotriene (antagonisti ai receptorilor pentru leucotrine)
Activarea recepetorilor Cys-Leucotrine (numiti si receptori pt. cisteinil-leucotrine),
produce:
o bronhoconstrictie;
o hipersecretie bronsica de mucus;
o cresterea permeabilitatii capilare;
o cresterea infiltratului eozinofilelor si bazofilelor in caile aeriene;
Reprezentanti precum montelukast, zafirlukast, pranlukast, zileuton, sunt antagonisti
selectivi, competitivi ai acestor receptori, cu afinitate inalta.
MONTELUKAST
MONTELUKASTUM (DCI)
Montelukast este un antagonist selectiv, care inhiba specific receptorii pt.
cisteinilleucotriene,
mediatori pro-astmatici (eliberati de mastocite si eozinofile).
Indicatii terapeutice: acesta este utilizat in profilaxia si tratamentul cronic al astmului,
dar si in prevenirea bronhoconstrictiei indusa de efort. Se poate asocia cu
bronhodilatatoare si corticosteroizi, insa nu se recomanda in criza de astm.
Singulair: cp. film. 5, 10 mg; cp. mast. 4, 5 mg, gran. 4 mg/plic
INHIBITOARE ALE DEGRANULARII MASTOCITELOR
Mecanismul de actiune se explica prin stabilizarea membranei mastocitelor, impiedicarea
eliberarii mediatorilor bronhoconstrictiei, inflamatiei si anafilaxiei. Astfel, acestia sunt
indicati in tratamentul de fond al astmului bronsic alergic.
Reprezentanti terapeutici: acid cromoglicic / cromoglicat de sodiu, nedocromil
ketotifen. Acid cromoglicic se administreaza pe cale inhalatorie si este mult utilizat chiar
si in pediatrie. Nedocromil Sodic este mai activ decât acidul cromoglicic si se
administreaza pe cale inhalatorie, in cazul rinitelor si conjunctivitelor alergice.
ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE
FENSPIRID
FENSPIRIDUM (DCI)
Fenspirid este un antiinflamator nesteroidian ce actioneaza doar la nivelul aparatului

respirator.
Actiune farmacologica: este cea de reducere a edemului mucoasei cailor respiratorii; de
a imbunatati transportul muco-ciliar; de a reduce cantitatea si vascozitatea expectoratiei si
de a reduce tusea, eliberand bronhiile.
Indicatii terapeutice: tratamentul bronsitei cronice, corizei (inflamarea mucoasei nazale)
si astmului.
Produse farmaceutice: EURESPAL: cp. 80 mg, sirop 10 mg/5ml.
HISTAMINA SI SUBSTANTE ANTIHISTAMINICE
HISTAMINA
HISTAMINE HYDROCHLORIDUM (FR X)
Histamina este un derivat de beta-imidazolil-etilamina prezent in aproape toate tesuturile
mamiferelor. In organism se sintetizeaza in granulele citoplasmatice ale mastocitelor si
bazofilelor, prin decarboxilarea histidinei sub influenta histidindecarboxilazei:
Efectele fiziologice ale histaminei sunt mediate de receptori specifici:

H1 - mediaza contractia musculaturii netede, permeabilitate vasculara crescuta, pruritul,
sinteza de prostaglandine, tahicardie si activarea reflexelor vagale;
H2 -mediaza stimularea secretiei gastrice acide, fiind localizati pe suprafata membranei
celulelor parietale ale mucoasei gastrice;
H3 -se considera ca acestia functioneaza ca autoreceptori presinaptici, utili in sinteza de
histamina si eliberarea sa in SNC. In plus, moduleaza si sinteza serotoninei, acetilcolinei
si dopaminei.
Utilizarile histaminei. Aceasta este folosita pentru realizarea testelor dermice de
hipersensibilizare, pentru testarea reactivitatii bronsice, datorita capacitatii de a produce
bronhoconstrictie, petru depistarea feocromocitomului. In plus, mai este folosit si ca
adjuvant in tratamentul leucemiei mieloide acute, melanomului malign, hepatitei C.
ANTAGONISTI AI RECEPTORILOR HISTAMINICI H1
Acestia, din punct de vedere chimic, sunt baze azotate, ce se aseamana cu histamina
printr-o structura centrala de etilamina substituita.
Clasificare:
Antagonisti H1 din prima generatie:
eteri aminoalchilici (monoetanolamine): Clorfenoxamina, Difenhidramina,
Clemastina;
etilendiamine: Cloropiramina Tripelenamina, Antazolina;
piperazine (ciclizine): Cetirizina clorhidrat, Levocetirizina, Cinarizina, Flunarizina;
propilamine: Feniramin, Clorfeniramin, Bromfeniramin, Acrivastina, Dimetinden
maleat;
derivati de piperidina: Ciproheptadina, Azatadina, Ketotifen;
Dezavantaj: sedare pronuntata.
Antagonisti H1 din a doua generatie:
Terfenadina, Fexofenadina, Astemizol, Loratadina, Desloratadina, Cetirizina;
Avantaje: sunt antagonisti puternici ai receptorilor H1, cu durata lunga de actiune.
Specifica utilizarii acestora este lipsa efectelor sedative.
Indicatii terapeutice: alergii de tip I, avand capacitatea de a impiedica efectele
histaminei.
Antagonisti H1 din prima generatie:
Eteri aminoalchilici (monoetanolamine)- primele antihistaminice H1
R3, R4 = -CH3, heterociclu

Relatii structura chimica – actiune farmacologica:
substitutia unui radical R1/R2 fenil, in pozitia para cu -CH3, -OCH3, -Cl, -Br,
intensifica actiunea antihistaminica si reduce efectele adverse.
inlocuirea unui radical fenil, cu 2-piridil, intensifica actiunea antihistaminica. In
acest sens, printr-o astfel de schimbare, doxilamina este de 40 de ori mai activa decat
difenhidramina;
acesti compusi au caracter bazic imprimat de atomul de N, ceea ce le ofera
posibilitatea obtinerii de saruri (cu HCl, acid fumaric, acid maleic, acid citric, 8-
clorteofilina);
unii compusi pot prezenta atomi de C asimetrici, deci izomerie optica; izomerul D
fiind mai activ decat L sau amestecul racemic;
In plus, la compusii cu dubla legatura apare izomeria geometrica.
Efecte adverse: pot aparea efecte sedative si antimuscarinice pronuntate. In plus apar
efecte adverse reduse la nivel gastrointestinal.
DIFENHIDRAMINA CLORHIDRAT
DIPHENHYDRAMINE HYDROCHLORIDE (DCI)
Sinonime: Benzhidramina.
Proprietati fizico-cimice: baza difenhidramina este un lichid uleios iar sarea clorhidrat
este o pulbere cristalina alba, cu gust amar, usor solubila in apa si alcool.
Actiune farmacologica: efecte antihistaminice, antiemetice, antitusive si sedative.
Indicatii terapeutice: afectiuni alergice, urticarie, rinite sezoniere (febra fânului),
conjunctivite si unele dermatoze. De asemenea, previne aparitia reactiilor alergice in
cursul transfuziilor de sânge si a starilor de greata/voma, in terapia cu morfina.
Precautii: trebuie evitata administrarea concomitenta de alcool si alte deprimante SNC.
Produse farmaceutice: BENADRYL cp 50 mg, sol. inj. 50 mg/ml;
CLORFENOXAMINA
CHLORPHENOXAMINE (DCI)
Sinteza:
Clorfenoxamina este congenerul difenhidraminei, cu proprietati antihistaminice si
antimuscarinice, pentru care nucleul fenil (R1) a fost substituit in pozitia “p” cu un
radical –Cl, intensificand actiunea antihistaminica.
Indicatii terapeutice: astm bronsic, migrene, cefalee de natura alergica, urticarie,
intepaturi de insecte; greata, voma, vertigo.
Dezavantaj: compusul are actiune sedativa pronuntata, motiv pentru care se evita
administrarea la conducatorii auto.
Produse farmaceutice: CLORFENOXAMINA– dj. 20 mg (doza terapeutica este mai
mica datorita intensificarii actiunii)
CLEMASTINA FUMARAT
CLEMASTINI FUMARAS (DCI)
Sinonime: Meclastina fumarat

Proprietati farmacologice: clemastina este un antihistaminic cu potenta mare si durata
lunga de actiune, de pana la 12 ore, un sedativ moderat, antivomitiv si anticolinergic.
Indicatii terapeutice: datorita proprietatilor farmacologice, clemastina este utilizata in
tratamentul rinopatiilor alergice, urticariei si afectiunilor pruriginoase.
Reactii adverse: sedare, ameteli, hiposalivatie, tulburari digestive.
Preacautii: clemastina nu se recomanda la conducatorii auto si trebuie evitata utilizarea
bauturilor alcoolice si asocierea cu alte deprimante ale SNC, pe parcursul tratamenttului.
Produse farmaceutice: Tavegyl, Clemastin: cp. 1 mg
Etilendiamine
- radicali heterociclici
R3 = R4 = -CH3
Etilendiaminele sunt antagonisti H1 puternici cu o incidenta crescuta a efectelor adverse
la nivel SNC si gastrointestinal.
CLOROPIRAMINA
CHLOROPYRAMINE (DCI)
Actiune farmacologica: actiunea antihistaminica se instaleaza dupa 15-20 minute si se

mentine pana la 5 ore.
Indicatii terapeutice: se utilizeaza in stari alergice, prurit, intepaturi de insecte, rau de
miscare si de altitudine, in prevenirea socului anafilactic. In plus, este in general bine
suportata, dar provoaca uneori tulburari digestive si are un efect sedativ slab.
Preacautii: utilizarea impune prudenta la conducatorii auto intrucat se pot diminua
performantele psihomotorii.
TRIPELENAMINA
TRIPELENNAMINUM (DCI)
In cazul bazei libere, aceasta se prezinta sub forma unui lichid uleios, in timp ce citratul
este o pulbere cristalina alba, solubila in apa si alcool.
Actiune farmacologica: tripelenamina este un antihistaminic cu proprietatii
antimuscarinice si sedative moderate.
Indicatii terapeutice: aceasta se utilizeaza in tratamentul simptomatic al reactiilor de
hipersensibilizare si al rinitelor alergice la femeile insarcinate.
ANTAZOLINA
ANTAZOLINIUM (DCI)
Sinonime: Imidamina, Fenazolina
Indicatii terapeutice: Se utilizeaza la nivel topic pentru tratamentul cojunctivitelor
alergice, sub forma de picaturi 0,5% si sub forma de crema 2%, pentru tratamentul
iritatiilor minore ale pielii. Exista studii care demonstreaza ca antazolina este capabila sa
stimuleze secretia de insulina in vivo, imbunatatind toleranta la glucoza.
Piperazine (Ciclizine) GENERATIA A IIA
R1 = - metil, tert-butil, alchil-oxi,

- fenil, benzil substituit cu tert-butil, alchenil-fenil
Piperazinele sunt antihistaminice moderate, ce prezinta si activitate antimuscarinica.
Acestea se utilizeaza ca antiemetice pentru tratamentul raului de miscare.
CETIRIZINA DICLORHIDRAT
CETIRIZINI DIHYDROCHLORIDUM (DCI)
Cetirizina este o pulbere alba, usor sol. in apa, solutia apoasa 5% avand un pH 1,2-1,8.
Actiune farmacologica: cetirizina este un antihistaminic lipsit de proprietati sedative
(fiind un antihistaminic din gen II), cu o durata lunga de actiune, prezentând si proprietati
de stabilizare a membranei mastocitare.
Indicatii terapeutice: in principal cetirizina se utilizeaza pentru tratamentul simptomatic
al rinitelor si urticariei.
Produse farmaceutice: Zyrtec, Alerid, Analergin, Celerg, Cetirizina cp. film. 10 mg; sol.
uz intern 10 mg/ml.
PIPERAZINE (CICLIZINE) – Alti reprezentanti terapeutici:
Ex: Levocetirizina, Cinarizina, Flunarizina

Propilamine:
Acestea sunt unele dintre cele mai active antihistaminice cu actiune sedativa redusa si
efecte antiemetice minime.
R3=R4 = -CH3, heterociclu

FENIRAMIN
PHENIRAMINI AMINOSALYCILAS (DCI, FR X)
Feniramin se utilizeaza in terapeutica sub forma de maleat, aminosalicilat, tanat.

Indicatii terapeutice: Feniramin este utilizat pentru tratamentul simptomatic al unor stari
alergice cum sunt: urticaria, angioedemul, rinitele, conjunctivitele si pruritul. In plus se
foloseste si ca entiemetic, pentru combaterea raului de miscare.
Produse farmaceutice: AVIL: cp. 45,3 mg feniramin maleat; sirop 3 mg/ml.
PROPILAMINE – Alti reprezentanti terapeutici:
Ex: clorfeniramin, bromfeniramin, acrivastina, dimetinden maleat
Piperidine
Piperidinele sunt antihistaminice din generatia a II-a, cu o selectivitate mare pentru

receptorii H1 si cu efecte sedative moderate.
Reprezentanti: ciproheptadina si derivati
CIPROHEPTADINA CLORHIDRAT
CYPROHEPTADINI HYDROCHLORIDUM (DCI) (FR X)
Sinteza:
Actiune farmacologica: ciproheptadina ere efecte antihistaminice H1 si

antiserotoninergice intense, fiind un anticolinergic slab si un inhibitor central moderat. In
plus, are actiune orexigena, putand produce cresterea ponderala.
Indicatii terapeutice: pentru tratamentul rinitelot, eruptiilor alergice, pruritului,
urticariei, boala serului, stimularea apetitului.
Reactii adverse: ciproheptadina poate produce somnolenta, hiposalivatie, greturi,
ameteli, etc. Este contraindicat copiilor sub 2 ani.
Produse farmaceutice: Peritol, Ciproheptadina: cp. 4 mg; sirop 2 mg/5 ml;
Derivati ai ciproheptadinei
Ex: Azatadina, loratadina, desloratadina, terfenadina, fexofenadina, astemizol
KETOTIFEN
KETOTIFENUM (DCI)
Actiune terapeutica: Ketotifen este un antihistaminic H1, antiastmatic, antianafilactic.

Efectul antianafilactic si antihistaminic se produce prin blocarea factorului de agregare
plachetara (PAF) si prin inhibarea eliberarii mediatorilor chimici (inhibarea eliberarii
histaminei). In plus, ketotifenul nu are efecte serotoninergice si anticolinergice;
Indicatii terapeutice: se utilizeaza ca si profilactic in astmul alergic sau cu o
componenta alergica, nefiind insa activ in criza de astm, datorita faptului ca actiunea
antiastmatica se instaleaza lent. De asemenea, este activ in afectiuni alergice de tipul:
rinite, bronsite, manifestari
cutanate.
Produse farmaceutice: Ketotifen, Ketof: cp. 1 mg; cps. 1 mg, sol. orala 1 mg/5ml, sirop
1 mg/5ml
Derivatii fenotiazinici sunt activi pe SNC ca neuroleptice si in functie de R apar si
proprietati antihistaminice.
PROMETAZINA
PROMETAZINUM (DCI)
Actiune farmacologica: Prometazina este un antihistaminic cu durata de pana la 12 ore,
cu efecte sedativ-hipnotice, neuroleptice, antitusive, analgezice, ce potenteaza actiunea
deprimantelor.
Indicatii: prometazina se utilizeaza in tratamentul rinitelor alergice, urticarie, boala
serului, manifestari pruriginoase.
Produse farmaceutice: Prometazina, Romergan: cp. film. 30 mg, sirop 5 mg/5 ml.
MEQUITAZINA
MEQUITAZINE (DCI)
Actiune farmacologica: Antihistaminic cu actiune de lunga durata (t1/2 = 18 ore), cu
efecte sedative si antimuscarinice.
Indicatii terapeutice: tratamentul urticarie, rinitelor, conjunctivitelor si pruritului.
COMPUSI CU STRUCTURI DIVERSE
EX: Azelastina, Olopatadina
Sunt antihistaminice selective, care inhiba eliberarea de mastocite a mediatorilor
proinflamatori, fiind utilizati in conjunctivita alergica sezoniera.
MEDICAMENTE UTILIZATE IN AFECTIUNI ALE APARATULUI DIGESTIV
Clasificare:
 Medicamente antiulceroase
 Coleretice
 Antiemetice
 Purgative de sinteza
 Antidiareice
 Propulsive

I. MEDICAMENTE ANTIULCEROASE
I.1. Antag. ai recep. histaminici H2
Antagoniştii receptorilor H2 sunt utilizaţi în tratarea bolii ulceroase, deoarece ele
împiedică efectul excitosecretor gastric al histaminei. Antihistaminicele H2 inhibă
secreţia acidă stimulată prin gastrină şi mai puţin pe cea stimulată prin agoniştii
muscarinici.
Cele mai frecvente cauze ale ulcerului gastro-duodenal sunt: infecţia cu Helicobacter
pylori sau utilizarea pe termen lung a antiinflamatoarelor nesteroidiene (în special
aspirina, ibuprofen si naproxen sodic). În plus, această boală mai poate apărea şi din
cauza unor factori genetici, factori infecţioşi, factori alimentari.
Din această categorie de medicamente fac parte următoarele substanţe medicamentoase:
cimetidina, ranitidina, famotidina şi roxatidina.
Reprezentați terapeutici:
CIMETIDINA
CIMETIDINUM (DCI)
Sinteza:
Sinteza cimetidinei se realizează plecând de la esterul acidului metil-imidazolil-carboxilic
care se reduce cu LiAlH4 la alcoolul corespunzator, după care urmează reacţia cu
cisteamina rezultând amina corespunzătoare, apoi cu ajutorul cian-S-metilizotioureea se
grefează restul cianguanidinic, conform schemei de mai jos:
Descriere:
Cimetidina se găseşte sub formă de cristale albe, cu miros neplăcut, apropiat de mirosul
sulfului, iar gustul este amar. Este solubilă în alcool şi greu solubilă în apă.
Cimetidina are o absorbţie orală bună, biodisponibilitatea ei fiind 50%- 65%, absorţia
putând fi întârziată de alimentaţie şi de medicamentele antiacide.
Acțiune terapeutică: Cimetidina inhibă secreția gastrica, scade volumul acesteia - are
rolul de a reduce secreţia de acid gastric bazal şi nocturn, secreţia de pepsină.
Aceasta se utilizează pentru a trata următoarele tulburări gastro- intestinale: ulcerul
gastric, ulcerul duodenal, boala de reflux gastro- esofagian sau afecţiuni hipersecretorii
patologice, sindromul Zollinger-Ellison, cancerul gastro-intestinal.
În plus, cimetidina se utilizează în profilaxia si tratamentul ulceratiilor si hemoragiilor
de stres.
Reactiile adverse: diaree, greata, voma, amețeli, cefalee, constipație, uscăciunea gurii,
erupții cutanate, prurit, dureri musculare EFECTE ANTIANDROGENICE, EFECT
REBAUND
În cazul întreruperii bruşte a tratamentului cu cimetidină, pot să apară efecte rebound
cu perforaţii ale ulcerului datorită sensibilizării receptorilor H2.
În plus, au fost raportate și leziuni hepatice rareori severe, în cazul pacienţilor cărora li
s-a administrat cimetidină, dar aceste leziuni pot fi vindecate în decurs de 4- 12
săptămâni de la oprirea tratamentului cu cimetidină.
Interacțiuni:
Cimeditina are efect inhibitor enzimatic şi poate prelungi eliminarea unor
medicamente metabolizate prin oxidare în ficat.
Produse farmaceutice: TAGAMET: cp. 400 mg, 800 mg; CIMETIDINA: cp. 200 mg;
ALTRAMET: cp 200, 300 mg.
RANITIDINA
RANITIDINUM (DCI)
Actiune terapeutica:
Ranitidina este un antagonist al receptorilor H2 histaminici şi se utilizează pentru a bloca
acţiunea histaminei asupra celulelor parietale din stomac, ducând la scăderea producţiei
de aceste celule. În urma administrării unei doze de ranitidină, are loc suprimarea
secreţiei de acid clorhidric gastric, timp de 12 h.
Ranitidina este mai activa decât cimetidina, având indicații terapeutice și reacții adverse,
similare.
Produse farmaceutice: Arnetin fiole 25 mg/ ml; Ranitidină 150 mg; Zantac cp filmate.
Alti antagonisti similari ai receptorilor histaminici H2: famotidina, nizatidina
I.2. Inhibitori ai pompei protonice (H+, K+ - ATP-azei)- inhibitori enzimatici
Structura generala:
Inhibitorii pompei de protoni (IPP) acționează ca prodruguri iar acțiunea antisecretorie

se datorează blocării ATP-azei H+/K+(pompa de protoni), care acționează ca un sistem
transportor și asigură efluxul protonilor în canaliculi, pentru formarea HCl, în schimbul
influxului ionilor K+ (acestui fapt datorându-se și durata lungă de acțiune, de peste 24 de
ore). Acțiunea antisecretorie este mai slabă decât în cazul antihistaminicelor H2.
OMEPRAZOL
OMEPRAZOLUM (DCI)
Descriere: omeprazolul se prezintă ca o pulbere cristalină albă sau aproape albă, ușor
solubilă în metanol și etanol, foarte puțin solubilă în apă. Are caracter amfoter și este
instabil în mediu acid.
Indicații terapeutice:
Omeprazolul se utilizează în ulcer duodenal, ulcer gastric sau eroziuni gastro - duodenale
ascociate tratamentului cu AINS, boala de reflux gastro-esofagian, în asociere cu o
schema terapeutică adecvată pentru eradicarea Helicobacter pylori, sindromul Zollinger
Ellison.
Reacții adverse - Rash, fotosensibilitate, diaree, constipație, dureri abdominale,
flatulență, tulburări ale gustului.
Tratamentul trebuie limitat ca timp datorită riscului formarii de nitrozamine în stomac, în
condiții de aclorhidrie prelungită.
Produse farmaceutice: Omeprazol: cps. gastrorez. 20 mg; Omeran: cps. 20 mg; Omez:
cps. gastrorez. 20 mg, pulb. pt. sol. perf. 40 mg.
Alti inhibitori ai pompei protonice (H+, K+ - ATP-azei): esomeprazol, lansoprazol,
pantoprazole
I.3. Analogi ai prostaglandinelor utilizati ca antiulceroase
Prostaglandinele sunt acizi grași nesaturați endogeni ce au ca precursor acidul
arahidonic. Ele au numeroase funcții în oraganism, prostaglandinele fiind secretate de
mucoasa gastrică, (îndeosebi PGE1, PGE2 și PGI), ce acționeaza ca inhibitori ai secreției
de acid clorhidric de către celulele parietale și stimulează secreția de mucus și bicarbonat
(effect citoprotector). Se consideră că deficitul de prostaglandine este implicat în
patogeneza ulcerelor peptice.
MISOPROSTOL
MISOPROSTOL (DCI)
Misoprostolul este un analog de sinteza al PGE1, modificările structurale împiedicând

metabolizarea rapidă la compuși inactivi.
Acțiune terapeutică: misoprostol are acțiune citoprotectoare, acesta fiind eficace
clinic numai la doze mari care scad secreția acidă gastrică.
Induce contracțiile fibrelor musculare netede ale miometrului și relaxarea colului
uterin; prezintă proprietaăți uterotonice.
Indicații - este indicat în ulcerul gastric și duodenal. Se utilizează în combinații cu
diclofenacul, profilactic pentru combaterea ulcerului gastro –duodenal, indus de AINS, la
bolnavii cu artrită reumatoidă sau osteoartrită.
Reacții adverse - cele mai frecvente reacții adverse sunt diareea, greața, cefaleea,
crampele, sângerările abdominale.
Produse farmaceutice: CYTOTEC: cp. 200 microg
I.4. Antiulceroase care actioneaza prin protejarea mucoasei gastroduodenale
SUCRALFAT
SUCRALFATE (DCI)
= molecula complexa formata din zaharoza sulfatata si conjugata cu hidroxid de
aluminiu;
Sucralfatul este practic insolubil in apa. Acesta in prezenta HCl elibereaza aluminiu si
se incarca puternic negativ, ceea ce determina legarea de substante cu sarcina pozitiva, de
tipul proteinelor si peptidelor, glicoproteinelor, metalelor, etc. Legarea cu mucinele din
componenta mucusului este urmata de obtinerea unui gel complex, cu proprietati
protectoare.
Indicatii terapeutice: sucralfatul este utilizat in profilaxia si tratamentul ulcerului sau
pentru profilaxia recidivelor (oral).
Reactii adverse: sucralfat este in general bine suportat, insa pot aparea reactii de tipul:
constipatie si mai rar - uscaciunea gurii, greata, voma, cefalee, urticarie si alte eruptii
cutanate.
Produse farmaceutice: GASTROFAIT: cp. 1 g; SUCRALAN: cp. 1 g
II. COLERETICE SI COLECISTOCHINETICE
COLERETICELE sunt substante care stimuleaza secretia biliara hepatica;
Clasificare (origine):
 saruri si acizi biliari (de origine animala);
 produse de origine vegetala (Cynara scolimus, Chelidonium, Berberis, uleiuri
volatile cu terpene);
 substante anorganice (sulfat de sodiu, fosfat de sodiu, bicarbonat de sodiu);
 substante organice (salicilat de sodiu, fenilpropanol, florantirona)
Indicatii terapeutice: acestea se folosesc in diferite patologii hepatice: insuficienta
secretiei biliare, ictere colestatice; patologii biliare: litiaza biliara nedureroasa, infectii
biliare, colecistite cronice, dischinezii biliare dar si tulburari dispeptice de diferite
etiologii (hepatica, digestiva, obezitate)
Contraindicatii: afectiuni hepato-biliare acute (litiaza biliara dureroasa, colecistite acute,
hepatita acuta); icter obstructiv; insuficienta hepatica grava; ciroza decompensate.
COLECISTOCHINETICE (COLAGOGE) sunt substante care stimuleaza contractia
veziculei biliare si relaxeaza sfincterul Oddi, cu eliminarea bilei in duoden;
Clasificare:
 coleretice – colecistochinetice: saruri si acizi biliari, fenilpropanol, Cynara
scolimus, uleiuri volatile cu terpene;
 colecistochinetice: sulfat de magneziu, ulei de masline, ulei de floarea-soarelui,
galbenus de ou;
Indicatii și administrare: se administreaza dimineata, cu jumatate de ora inainte de
micul dejun, in dischinezii biliare hipotone, atonie veziculara; litiaza biliara in afara
perioadelor de colici
Contraindicatii: colici biliare, gastroenterita acuta
II.1. ACIZI BILIARI SI SARURI
Clasificare:
 primari, biosintetizati in ficat prin oxidarea colesterolului (ex: acizii colic,
chenodesoxicolic, ursodeoxicolic);
 secundari, cei formati in intestin din acizii primari, ex: dezoxicolic, litocolic;
 de semisinteza: acid dehidrocolic, acesta fiind forma oxidata a acidului colic.
Actiunea acestor compusi este coleretica si colecistochinetica, favorizand absorbtia
grasimilor, colesterolului, vitaminelor liposolubile.
In plus, acestia activeaza lipaza pancreatica si contribuie la mentinerea unui tranzit
intestinal normal.
ACID CHENODESOXICOLIC
ACIDUM CHENODEOXYCHOLICUM (DCI)
Acesta reduce sinteza hepatica de colesterol, ceea ce scade raportul colesterol/saruri
biliare, cu dizolvarea calculilor colesterolici.
Indicatii: litiaza biliara functionala (3 -24 luni);
Produse farmaceutice: HENOHOL: cps. 250 mg
ACID URSODESOXICOLIC
ACIDUM URSODEOXYCHOLICUM (DCI)
Acesta este epimerul acidului chenodesoxicolic si se poate administra in asociere cu
acesta.
Actiune: compusul actioneaza prin diminuarea raportului colesterol/saruri biliare, ceea
ce favorizeaza dizolvarea calculilor colesterolici.
Indicatii: acidul ursodesoxicolic este utilizat in litiaza biliara cu calculi colesterolici
(cu dimensiuni de pana la 5-10 mm) si cu vezica biliara functionala.
Produse farmaceutice: Ursofalk; Ursochol; Ursoran: cps.150 mg; 250 mgACIDUL
DEHIDROCOLIC
ACIDUM DEHYDROCHOLICUM (DCI)
Acesta se obtine prin oxidarea acidului colic, cel mai important acid prezent in bila
mamiferelor, cu structura steroida.
Acidul dehidrocolic este un hidrocoleretic activ, indicat in special pentru drenarea
cailor biliare, dupa diferite interventii chirurgicale de la acest nivel.
Produse farmaceutice: FIOBILIN – cp. 250 mg
FENILPROPANOL
PHENYLPROPANOL (DCI)
Fenilpropanol este o substanta uleioasa, insolubila in apa, solubila in alcool, eter,
uleiuri grase. Acesta are actiune coleretica puternica, rapida si prelungita, drept pentru
care se
indica in atonie veziculara, diskinezie biliara, colecistita cronica.
Administrarea se face pe cale orala, in timpul meselor principale.
Produse farmaceutice: HEDONIN – capsule continând fenilpropanol si moxaverin.
III. ANTIEMETICE (ANTIVOMITIVE)
Antiemeticele sunt substante farmaceutice care combat voma si care actioneaza
simptomatic-patogenic, la nivel central sau periferic, in arcul reflex al vomei.
Indicatii terapeutice: stari de voma, profilaxia raului de miscare; greata si voma indusa
de chemoterapia anticanceroasa.
Antiemetice centrale:
Antagonisti ai dopaminei (blocantii receptorilor D2):
 fenotiazine: fenotiazine neuroleptice aminoalchilice (clorpromazina) si
piperazinalchilice (proclorperazina, tietilperazina);
 benzamide: metoclopramid, domperidon (+ propulsive).
Antagonistii serotoninei (blocantii receptorilor 5-HT3):
 ondansetron, granisetron, tropisetron, dolasetron;
Antihistaminice (blocanti ai receptorilor H1):
 fenotiazine: prometazina, feniramina;
 cinarizina;
Anticolinergice centrale: scopolamina;
Antiemetice periferice (inhiba neuroreceptorii sau muschii efectori):
 Parasimpatolitice: scopolamina;
 Anestezice locale: anestezina, lidocaina;
 Carminative vegetale: melisa, anason, fenicul, menta
Antagonistii serotoninei (blocantii receptorilor 5-HT3): ondasetron, granisetron,
azasetron, dolasetron
Indicatii terapeutice: tratamentul greturilor si varsaturilor provocate de chimioterapia
antitumorala (inalt si moderat emetogena), radioterapie si postoperator.
Reactii adverse: dureri de cap, constipatie, rar hipotensiune, ameteli.
PROPULSIVE GASTROINTESTINALE (PROKINETICE)
Acestea sunt substante farmaceutice care stimuleaza motilitatea gastro-intestinala,
favorizand tranzitul normal, fiind indicate in tratamentul greturilor si vomelor, sughitului,
refluxului gastroesofagian, dispepsie, staza si pareza gastrica.
METOCLOPRAMID CLORHIDRAT
METOCLOPRAMIDI HYDROCHLORIDUM (DCI) (FR X)
Sinteza:
Metoclopramid este o pulbere microcristalina, alba, sensibila la lumina, cu gust amar,

usor solubila in apa.
Actiune farmacologica: metoclopramid este un antagonist al dopaminei – D2, care:
favorizeaza peristaltismul esofagian, gastric si duodenal; creste tonusul cardiei si
relaxeaza pilorul; grabeste golirea stomacului; antivomitiv.
Indicatii terapeutice: profilaxia greturilor si vomelor postoperatorii si postiradiere;
adjuvant in explorarea functionala a stomacului si duodenului; usurarea intubarii
intestinale prin relaxarea pilorului; sughit; esofagita de reflux;
Reactii adverse: poate stimula secretia de prolactina producand galactoree, impotenta;
efecte extrapiramidale, acestea fiind mai des intalnite la copii, tineri, batrani.
Alte reactii adverse: dureri abdominale, diaree, somnolenta.
Contraindicatii: hemoragii digestive; ocluzii si perforatii gastrointestinale;
Produse farmaceutice: METOCLOPRAMID: cp. 10 mg, sol. orala 0,7%, sirop 1 mg/5
ml, sol. inj. 0,01g/2 ml
DOMPERIDON
DOMPERIDONUM (DCI)
Domperidon este un antidopaminergic D2 central (efect antivomitiv) si periferic (efect
prokinetic), indicat in tratamentul greturilor si varsaturilor produse de levodopa si
bromcriptina, la parkinsonieni.
Produse farmaceutice: MOTILIUM: cp. film. 10 mg;
REGLATOARE ALE MOTILITATII GASTRO-INTESTINALE
TRIMEBUTIN
TRIMEBUTINUM (DCI)
Trimebutin este un reglator al motilitatii digestive, ce poate produce fie:

 actiune stimulatoare, in situatii de hipomotilitate;
 fie, actiune antispastica musculotropa, in caz de hipermotilitate.
Indicatii terapeutice: tratamentul colonului iritabil; tulburari functionale intestinale si
biliare (dureri abdominale, balonari, diaree, constipatie); tulburari de tranzit intestinal (la
copii inca din prima sapt. de viata)
Produse farmaceutice: COLOBUTINE, DEBRIDAT, IBUTIN, TRIMEBUTIN: cp.
100 mg, 300 mg; gran. susp. orala 24 mg/5 ml;
IV. PURGATIVE - LAXATIVE
Acestea sunt medicamente cu actiune locala la nivelul intestinului, utile in tratamentul
constipatiei, ca laxative, acestea produc un scaun normal, ca aspect si consistenta, cu
latenta 8-12 ore iar ca purgative, acestea provoaca eliminarea intregului continut
intestinal, prin mai multe scaune repetate, cu latenta 2-6 ore. Dupa instalarea efectului
purgativ urmeaza o perioada de 1-3 zile fara scaun.
Clasificare:
1. Laxative de volum (maresc volumul continutului intestinal): acestea sunt substante
mucilaginoase sau polizaharide nedigerabile, hidrofile (agar-agar, seminte de in,
metilceluloza, etc.); fibre vegetale nedigerabile (taratea de grau).
2. Purgative osmotice (fluidifica si cresc volumul continutului): saruri de magneziu
(sulfat, citrat); saruri de sodiu (sulfat de sodiu, fosfat disodic, tartrat de sodiu si
potasiu);
lactuloza (dizaharid sintetic): Duphalac – sol. orala 66,7g/100 ml, Lactulose – sirop 65
g/100 ml.
macrogoli: Forlax 10 si 40 – pulb. pt. sol orala 10g/plic; Sicolax – granule pt. sol.
orala; Fortrans (macrogol + saruri) – pulb. pt. sol. orala 74 g/plic.
3. Purgative de contact, acestea sunt stimulatoare iritante (directe de contact, ale
peristaltismului intestinal):
 fie ale intestinului subtire: ex. ulei de ricin, rezine;
 fie ale intestinului gros: ex. antracenozide, derivati de difenilmetan (fenolftaleina,
bisacodil, oxifenisatina);
4. Laxative lubrefiante si emoliente, ex. ulei de parafina (Paragel – gel 100 g), docusat;
5. Laxative pt. uz rectal: ex. fosfat monosodic si disodic, citrat de sodiu, sorbitol,
docusat, glicerina.
IV.1. PURGATIVE DE SINTEZA
Acestea sunt purgative de contact, stimulatoare iritante ale intestinului gros, de tipul
derivatilor de difenilmetan: fenolftaleina, bisacodil;
FENOLFTALEINA
PHENOLPHTHALEINUM (DCI)
Sinteza: presupune esterificarea anhidridei ftalice cu fenol, in prezenta acidului
sulfuric (ca agent deshidratant).
Fenolftaleina este o pulbere cristalina alba sau usor galbuie, fara gust, fara miros, insol. In
apa rece, solubila in alcool. Aceasta uneori produce reactii alergice, mai ales eruptii
cutanate pigmentare.
Produse farmaceutice: PURGANOL – cp. 250 mg.
BISACODIL
BISACODYLUM (DCI)
Sinonime: Acetfenolpicolina.
Sinteza:
Indicatii terapeutice: bisacodil se utilizeaza in tratamentul constipatiei si pentru

evacuarea colonului, avand importanta mai ales inaintea interventiilor chirurgicale.
Durata tratamentului este de pana la 10 zile.
Produse farmaceutice: DULCOLAX, BICOLAX, BISACODIL – dj. gastrorezistente
5 mg, 10 mg; supoz. 10 mg;
IV.2. LAXATIVE DE SINTEZA
DOCUSAT SODIC
DOCUSATUM NATRICUM (DCI)
Sinonime: Dioctil sodium sulfosuccinat.
Descriere: docusat sodic este o masa cu aspect de ceara, de culoare alba sau aproape
alba, partial sol. in apa, usor solubila in alcool;
Acesta favorizeaza emulsionarea grasimilor si inmuierea bolului fecal, fiind utilizat ca
laxativ pentru tratamentul constipatiei si in plus, poate contribui la cresterea absorbtiei
unor substante din intestin: fenolftaleina, oxifenisatina, antrachinone.
Produse farmaceutice: SINTOLAX – drajeuri 0,05 g
IV.3. ANTIDIAREICE
Antidiareicele au rolul de a reduce consistenta scazuta, volumul si numarul scaunelor.
LOPERAMID
LOPERAMIDE (DCI)
Loperamid are actiune antidiareica de tip opioid (antipropulsiva, care inhiba
motilitatea gastro-intestinala).
Indicatii: diaree acuta nespecifica; diaree cronica din boli intestinale inflamatorii.
Reactii adverse: distensie si dureri abdominale, greata, voma, eruptii cutanate.
Un avantaj este faptul ca nu dezvolta farmacodependenta.
Produse farmaceutice: IMODIUM, LOPERAMID: cps. 2 mg, sol orala 0,02%;
DIOSMECTITA
Este un aluminosalicilat natural.
Actiune: diosmectita creste vascozitatea si cantitatea gelului mucos de la suprafata
epiteliului tubului digestiv. In plus, neutralizeaza agentii patogeni si manifesta actiune
citoprotectoare;
Indicatii terapeutice: diosmectita este utila in tratamentul simptomatic al afectiunilor
esogastro-duodenocolice: durere, balonare, diaree;
Produse farmaceutice: SMECTA: pulb. pt. susp. orala 3g/plic

Terapeutica Cursuri PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Terapeutica Cursuri PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

I.

SISTEMUL NERVOS VEGETATIV SIMPATIC

 Receptori BETA: beta 1 (postsinaptic la nivelul inimii), beta 2 (pre- si

I.1.1 SIMPATOMIMETICE DIRECTE

Relatie structura chimica-activitate farmacologica in clasa derivatilor de β-

Fig.1. Metoda de sinteza a adrenalinei

Fig.3. Metoda de sinteza a noradrenalinei

Fig.6. Metoda de sinteza a sinefrinei

Fig.7. Metoda de sinteza a isoprenalinei

Se utilizeaza sub forma de 1-hidroxi-2-naftoat – Salmeterol xinafoate

-La nivel uterin

Clorhidrat de N-[ 2-(p-hidroxi-fenil)-etil]-N-[2-(p-hidroxi-fenil)-2-hidroxil-metil-

Derivatii de 2-imidazolina sunt compusi cu selectivitate crescuta pentru receptorii

2-Imidazolinele sunt baze puternice care formeaza cu acizii minerali saruri

Fig.8. Metoda de sinteza a nafazolinei

Clorhidrat de 2-(4’-t-butil-2’,6’-dimetil- benzil)-imidazolina

Dopamina ( Intropin, Dopastat)

Metoda de sinteza a efedrinei

I.2.1. Blocanti ai receptorilor adrenergici

Acidul lisergic este un beta aminoacid , derivat ak ergolinei , un compus tetraciclic

Transformarea acidului lisergic in acid izolisergic

Acidul izolisergic se deosebeste de acidul lisergic prin orientarea grupei

Cele 6 perechi de alcaloizi se impart in 3 grupe , in functie de natura radicalului R si de

Grupa ergotaminei (I) si ergotoxinei (II) (compusi peptidici )

Fig 12. Reactia de aditie a apei a acidului lisergic

GRUPA ERGOTOXINEI (grupa II)

Acid lisergic lisergol

Sinteza : Nicergolina se obtine prin esterificarea derivatului N-metilat al lisergolului cu

Asemenea alcaloizilor din ergot, si indoraminul este un derivate de indolil-etil-

Fig.16. Metoda de sinteza a indoraminului

Derivatii de imidazolina substituiti in pozitia 2, actioneaza asupra SNV, fie in sens

Actiune si intrebuintari: Fentolamina este si ea tot un adrenolitic alfa1, alfa2 neselectiv,

Sinteza: Fenoxibenzamina se obtine prin tratarea benzil-fenoxi-izopropil-aminei cu

Actiune si intrebuintari: Fenoxibenzamina este folosita, ca si fentolamina, in tratamentul

Descriere: In terapeutica se foloseste clorhidratul de prazosin o pulbere cristalina alba, cu

Actiune si intrebuitari: Doxazosin este un antagonist alfa1, cu selectivitate mare, durata

Actiune si intrebuintari: Bunazosin este un antagonist alfa1-selectiv, folosit in mod

Actiune si intrebuintari: Spre deosebire de alti derivati de chinazolina, alfuzosinul este

Substante beta-adrenolitice( blocanti ai receptorilor beta, beta-blocante)

Fig.18. Schema de obtinere a propranololului

Fig.19. Schema de obtinere a timololului

Descriere: Caracterul hidrofil al betaxololului ii asigura eliminarea pe ca;e renala, motiv

Fig.20. Stuctura carvedilolului

Fig.21. Structura iohimbanului si a reserpinei

Fig.22. Schema de obtinere a metidopei

AGONISTI PRESINAPTICI ALFA2 SI/SAU IMIDAZOLINICI I-1

In functie de mecanismul de actiune: agonist alfa2 periferic si central si/sau agonist

Fig.23. Schema de obtinere a clonidinei

activare a receptorilor colinergici.

Fig. 24. Schema de obținere a colinei

Fig. 25. Schema de obținere a acetilcolinei

Fig. 26. Schema de obținere a metacolinei

Fig.27. Schema de obținere a carbacolului

clorura de carbamoil- -metil-colină

Fig.29. Schema de obținere a pilocarpinei

Fig.30. Schema de obținere a edrofoniului

Fig.33. Reactivarea acetilcolinesterazei fosforilate cu formarea enzimei libere și a oximei

Fig.34. Schema de obținere a trimedoximei

Fig.35. Schema de obținere a obidoximei

ina, metantelina, propantelina,

ate în preanestezie: atropina, scopolamina.

Fig.36. Schema de obținere a atropinei

ESTERI BAZICI AI ACIDULUI 4-AMINO- BENZOIC