Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tribologie PDF
Tribologie PDF
GENERALITI
1.1. Obiectul cursului
Tribologia este tiina care studiaz fenomenele de frecare i uzur ce nsoesc
micrile mecanice. Denumirea provine de la:
(tribos = frecare) +(logos = tiin).
Ca tiin tribologia se desprinde n anii 1950-1960 din disciplina Organe de Maini
n care este cuprins ca un capitol. A fost denumit Tribologie de TABOR n 1954 i este
situat la interferena cu alte stiine, cum ar fi: fizica, chimia, ingineria materialelor, etc.
Importana ei rezult din faptul c fenomenul de frecare afecteaz n mod deosebit
funcionarea tuturor mainilor i utilajelor. Astfel statisticile arat c prezena frecrilor
determin anual un consum suplimentar de energie evaluat la 30-50% din energia produs pe
glob. Rezult c reducerea frecrii determin ridicarea eficienei utilajelor, creterea
randamentului acestora i, n acelai timp, o important economie energetic.
Un alt fenomen care apare, odat cu fenomenul de frecare, l constituie fenomenul
de apariie al uzrii. Prin uzare nelegem fenomenul de desprindere de microparticule de
material de pe suprafee cu frecare i care, n timp, sunt eliminate n mediu sub form de
particule de uzur. Acest fenomen determin modificarea dimensiunilor pieselor i n final
conduce la scoaterea lor din uz. nlocuirea acestor piese, deteriorate prin uzare, determin un
important consum de materiale.
Cunoaterea acestor fenomene, a cauzelor ce le produc, precum i acionarea asupra
acestor cauze n sensul diminurii efectelor negative poate determina importante economii de
energie i de materiale, precum i creterea performanelor i a fiabilitii mainilor i
utilajelor. Rezult c, din punct de vedere economic tribologia are o importan deosebit.
n prezent, toate rile cu economie dezvoltat, au dezvoltat puternice laboratoare n
domeniul tribologic, specializate pe problematici din cadrul tribologiei i care au rolul de a
cerceta fenomenele tribologice din cuplele mecanice. Exist astfel laboratoare specializate n
studiul fenomenelor tribologice, cum ar fi studiul fenomenelor din lubrificaia fluid, studiul
fenomenelor din frecarea uscat, studiul fenomenului de uzare, precum i laboratoare
specializate mult mai ngust cum ar fi studiul comportrii lubrifianilor, studiul lubrifierii la
presiuni nalte, studiul frecrii i ungerii n condiii aerospaiale, etc.
n exemplul din figura 1 sunt dou tipuri principale de contacte de frecare, notate cu
A, respectiv cu B.
1
Fig. 1.1
n cazul contactelor A se impune s avem o frecare ct mai mare, iar n cazul
contactului B s fie o frecare ct mai mic. Acest exemplu ilustreaz, de o manier sugestiv,
obiectivele tribologiei respectiv studierea fenomenului de frecare n scopul realizrii de
condiii optime pentru ca frecarea s devin maxim (atunci cnd este folosit pentru
transmiterea micrii i efortului), respectiv ct mai mic (atunci cnd ea contribuie la
consumul de energie, deci se opune micrii).
Studiile privind frecarea arat c aceasta depinde de:
-cinematica relativ din contact;
-microgeometria suprafeelor;
-natura materialeler ce formeaz cupla;
-prezena impuritilor i al unui al treilea material n cupl;
-alte fenomene.
1.3. Istoric
2
1. Efectul hidrodinamic, unde un rol important l are configuraia geometric a
elementelor cuplei, combinat cu elementele cinematice;
2. Efectul elastohidrodinamic, unde pe lng elementele din cazul hidrodinamic,
mai intervine caracterul deformabil elastic al corpurilor;
3. Efectul hidrostatic, situaie n care presiunea n cupl este realizat cu ajutorul
unei pompe de presiune, de la care lubrifiantul este adus printr-un sistem de
conducte, n circulaie forat n cupl.
n funcie de procentul de sarcin, preluat prin intermediul fluidului de ungere, se
stabilete natura ungerii cuplei respective i asigurarea eficacitii ungerii. Acest lucru se face
prin intermediul parametrului adimensional al ungerii, , definit ca raport ntre grosimea
filmului de lubrifiant i rugozitatea compus. Aprecierea acestui parametru se face cu ajutorul
unei diagrame numit, n cazul rulmenilor, diagram SKF (dup numele firmei care a
elaborat-o). Aceast diagram este construit n coordonate Qf/Q (Qf sarcina transmis ntre
elementele cuplei prin intermediul filmului de fluid, Q-sarcina total transmis prin cupl),
h/R (h-grosimea stratului de lubrifiant i R-parametru ce caracterizeaz rugozitatea compus a
celor dou suprafee).
Pentru ca funcionarea unei cuple s se fac n condiii ct mai bune, este necesar
h
=
R
deci, ca parametrul adimensional al ungerii, s aib valori ct mai ridicate, fapt ce
reduce numrul de micropuncte de contact direct diminund procentajul suprafeei cu ungere
limit n cadrul cuplei de frecare lubrifiate. Din diagram se observ c, recomandat ar fi ca
parametrul s aib valori mai mari ca 2. Pentru nelegerea mai bun a acestui parametru,
este necesar s analizm cauzele i factorii de influen a mrimilor ce intervin n calcule,
respectiv grosimea h a filmului i rugozitatea echivalent a suprafeelor R.
n raport cu acest diagram se consider c avem regim de ungere limit atunci
cnd procentajul portant Qf/Q este de pn la 5% i un regim de ungere fluid cnd Qf/Q este
de peste 95%.
_f 100
Q
Qt
100
1 2 3
Fig. 1.2
ntre aceste dou limite este situaia regimului de ungere mixt. Referitor la
parametrul R, deosebim dou moduri de calcul, n funcie de tipul cuplei de frecare i anume:
n cazul suprafeelor cu micare relativ de translaie:
R=Rz1+Rz2,
3
n care Rq este rugozitatea eficace.
Un alt regim de frecare ntlnit n cuple este regimul de frecare uscat. Acest regim
apare atunci cnd, ntre cele dou suprafee nu se interpune un al treilea corp cu rol de
diminuare a frecrii i uzrii, situaie ce necesit o tratare particular special. Acest tip de
contact mai este denumit i contact sec deoarece ntre suprafee nu se interpune nici un
material cu rol de lubrifiant, cum sunt situaiile amintite anterior.
Q
N
T
p G
v
Fig. 1.3
1.5.2. Ungerea elastohidrodinamic
n cazul hidrodinamic suprafeele sunt considerate nedeformabile. n cazul real
suprafeele se deformeaz, interstiiul schimbndu-i geometria. De aceea atunci cnd forele
sunt importante i suprafeele au o mare deformabilitate interstiiul joac un rol decisiv n
ungere i fenomenul hidrodinamic capt o serie de particulariti specifice, fiind denumit
fenomenul EHD, pentru c apar i deformaii elastice. Este cazul contactelor concentrate la
care aria de contact este foarte mic i, n consecin, solicitarea pe aria de contact este
important, ajungnd n cazul suprafeelor metalice n mod uzual la presiuni de ordinul 109
Pa.
disc rigid
disc deformabil
Fig. 1.4
4
Grosimea filmelor EHD este foarte mic de aceea ele sunt afectate de calitatea
suprafeelor. Atunci cnd neuniformitile suprafeelor sunt foarte mici acest film, poate fi
suficient de mare nct s le separe complet. Acest fenomen apare i la roile autovehiculelor
care ruleaz pe o osea umed, avnd cauciucurile uzate. Atunci cnd asperitile suprafeelor
sunt mari, filmul de lubrifiant nu mai este n stare s le separe complet i apare contact direct
ntre corpuri. n acest caz o parte din sarcina din contact se transmite de la un corp la altul prin
filmul de lubrifiant i o parte prin contactul direct. Din punct de vedere mecanic este favorabil
ca procentul de sarcini transmis prin filmul de lubrifiant s fie ct mai mare, deoarece, n acest
mod se previne uzura suprafeelor.
P
h
lubrifiant sub
presiune
Fig. 1.5
5
5. Micarea de pivotare (spin).
6. Micarea de apropiere relativ (squeeze).
7. Micarea de pivotare.
8. Micarea de rostogolire cu alunecare, alunecare lateral i spin
v
2 roata
sabot
(S)
OA = OA
, rostogolire pur.
OA < OA
,
6
Fenomenul rostogolirii se ntlnete i la transmiterea micrii prin frecare ntre
discuri. Egalitatea lungimilor arcelor parcurse conduce la:
1 R1 =2 R2
,
1 R1 >2 R2
,
R
1 A
O1
1
2
A
O2
R2
.
O A
Viteza de alunecare
v =1 R1 2 R 2 =v1 v2
,
1 R1 + 2 R2 v1 +v 2
u = =
2 2
Viteza medie de rostogolire:
v1 < v 2
,
sau
1 R1 >2 R2
,
v =1 R1 2 R2 =v1 v2
,
7
2.4. Micarea de rostogolire cu alunecare lateral
Presupunem c ntre axele discurilor de la punctul precedent exist un unghi de
valoare .
Vitezele punctelor n contact vor forma i ele acelai unghi , ca n figur. ntre cele
dou viteze apare o alunecare ce poate fi calculat cu relaia:
v =v1 v 2
,
vl =v2 sin
.
vl
v1
v2
1
1
2
2
-v2
Fig. 2.5
8
R
v= .x
v = . R
x
max
R
Fig. 2.6
Este cazul unui capt de arbore sprijinit pe suprafaa frontal i aflat n micare de
rotaie fa de o suprafa conjugat, fix.
Viteza relativ a unui punct din contact este dependent de raza de poziie, r, a
punctului considerat.
Toate punctele situate la aceeai raz au viteze egale. Viteza maxim o au punctele
ce se gsesc pe circumferin, iar punctele de pe ax au viteza nul.
Fie cazul unui contact format ntre periferia unui disc cilindric ce se rotete n
jurul axei proprii i
faa frontal a unui alt disc, ca R
2
n figur. O R 1
vmaxspin
2 v2
v1 v1
2 v2max
v2min O
v2med
Fig. 2.7
Pe direcia radial a discului cu contact frontal, vitezele punctelor din contact ale
acestuia cresc proporional cu razele de poziie n timp ce vitezele punctelor din contact de pe
discul conjugat, sunt egale fiind situate la aceeai distan de axa de rotaie. Aceast diferen
ntre distribuiile de viteze determin o tendin de rotire relativ dup o ax normal la
contact denumit i micare de pivotare sau spin.
9
Aceast micare este, n acest caz, ca i alunecarea lateral, o micare parazit i
conduce la un consum suplimentar de lucru mecanic. Pentru a se putea face o evaluare
cantitativ a acestor micri se definesc o serie de parametrii cantitativi i anume:
viteza medie de rostogolire:
v1 + v 2
u=
2
;
viteza de alunecare:
v =v1 v 2
;
raportul alunecare rostogolire:
v1 v2
=
v1 + v2
2
;
alunecarea adimensional:
v1 v 2
S=
v1
;
coeficientul adimensional al alunecrii laterale:
vl
m =
u
;
coeficientul adimensional al spinului:
v max .spin
m sp =
u
,
v max spin =v 2 max v1
n care .
4. Microtopografia suprafeei
10
Suprafeele corpurilor mecanice se abat n realitate de la forma i dimensiunile
i ale sistemului tehnologic, iar pentru abaterile de ordinul III, defectele moleculare.
Este necesar deci s se cunoasc forma real a suprafeelor corpurilor din cupl,
lucru ce se poate realiza prin diverse procedee ca:
procedeele interferometrice;
procedeele cu fant de lumin (optice);
profilografe;
procedeele cu fascicule de electroni;
procedeele ce evalueaz abaterile profilului prin estimarea scprilor de
gaz dintre un ajutaj i suprafaa de studiu.
Dintre aceste metode s-a folosit mai nti metoda optic, care se bazeaz pe
proiectarea pe suprafa, sub un unghi nclinat, a unui fascicul lat de lumin, observnd din
partea opus, urma luminat lsat pe pies. Pe o suprafa perfect plan urma ar fi o linie
dreapt, iar pe o suprafa real ea urmrete conturul. Dei ofer o informaie relativ bun,
metoda are dezavantajul unui rol important al observatorului fr a permite ridicarea unei
curbe reale a profilului normal, profilul observat fiind dup o seciune nclinat iar obinerea
profilului real aproximativ se poate face prin calcule.
11
4.2.1. Profilometria de contact
Metoda cea mai folosit industrial este cea cu ajutorul profilografelor, care sunt
formate dintr-un vrf palpator de diamant, cu raza la vrf foarte mic (2-4 m pentru aparatele
de cercetare i 6-10 m pentru aparatele industriale), vrf care se deplaseaz pe suprafa,
cptnd deplasri pe vertical n funcie de forma profilului suprafeei.
v
Palpatorul este deplasat cu ajutorul unui bra, cu vitez constant, , n lungul
profilului. Datorit microneregularitilor de pe suprafa, acesta capt o deplasare pe
vertical, deplasare care este preluat de un traductor de deplasare, i amplificat cu ajutorul
amplificatorului A.
A F
p
v
v
f=
p
Dac se ine seama de modul de definire al celor trei ordine de mrime pentru
12
rugozitii moleculare, fapt determinat raza de curbur a palpatorului, care este mult mai
mare dect pasul acestor microneregulariti. Dac analizm tensiunile obinute n raport
Ue
Ui
v
f=
p
,
pasul microneregularitilor este mai mic. Rezult c, pentru a selecta din informaiile
venite de la traductor, numai pe cele referitoare la rugozitate, este necesar a se reine numai
desen). Dup filtru se obine, un semnal ce d informaii legate numai de starea i forma
13
Pentru a se putea aprecia de pe profilogram diveri parametri importani ai
suprafeei reale, este necesar pentru reprezentarea grafic o amplificare att pe direcia
vizual global se folosesc amplificri diferite pe cele dou direcii, amplificri de ordinul
panta profilului de pe profilogram nu este identic cu cea real deoarece ntre cele dou
dimensiuni ale profilogramei este o diferen de ordin de mrire, de regul, de o sut de ori
i pantele aparente ale curbei trasate vor fi mult mai mari dect pantele profilului real.
14
aceast metod este denumit microscopia electronic cu scanare i a devenit n ultimii ani o
metod de baz n examinarea suprafeelor tribologice.
y y=f(x)
y0
l x
iniial a profilogramei, poziia liniei medii este dat de ordonata y0 obinut din relaia:
15
( y y )dx = minim,
l
0
0
a vrfului palpatorului.
( y y )dx = 0
l
0
.
0
y y 0 = y1
Dac se face o translare a sistemului de coordonate rezult
l
y dx = 0
0
1
ceea ce arat c suma ariilor de deasupra liniei de referin trebuie s fie egal cu suma
numeric, cnd se cunoate o eantionare a semnalului, ceea ce implic luarea unui numr
ct mai mare de puncte pe curba profilului, calcularea ariilor i stabilirea proziiei liniei de
de memorare suficient de mare pentru reinerea tuturor valorilor obinute prin eantionare
y = f ( x)
n mod practic nu se stabilete ecuaia curbei , ci se prefer diveri parametri ce
16
nlimea pisc-vale, Ry egal cu suma nlimii celui mai nalt vrf, hp, i
adncimea celei mai adnci vi, hv, msurate fa de linia de referin a profilului.
Acest parametru se calculeaz cu:
R y =h p +hv
.
n care
Se pot concepe i alte mrimi, cum este, de exemplu, abaterea standard pentru
17
Profilograma, prin modul ei de trasare, reprezint de fapt, o seciune prin profil, pe
o singur direcie.
Fig. 4.4.
pentru aceasta, nlimea maxim a rugozitii este aceeai, dar comportarea tribologic
microtopografiei pe suprafa.
18
necesar pentru aceasta s folosim informaii referitoare la forma suprafeelor reale pe
Chiar i informaiile redate prin profilogram trebuie interpretate i prin prisma formei i
vrfurile sunt primele care particip la preluarea forelor i realizeaz contact cu suprafaa
conjugat.
x 1 li
l
l1, l2, ln, respectiv l'1, l'2,..........., l'n. Dac presupunem c suprafaa vine n contact cu o
alt suprafa, perfect rigid i care nu se uzeaz, dup un anumit timp, contactul relativ se
l p = li
.
19
Acest parametru ne arat cu ct crete suprafaa real de contact n urma unei uzuri
1 2
de valoare dat , respectiv . Astfel, o cretere rapid a lungimii portante implic o
suprafa cu proprieti tribologice superioare, iar o suprafa cu o cretere lent a lungimii
portante este o suprafa cu slabe proprieti tribologice.
l = l 100( %)
i
l .
l = f ( )
Valorile acestuia sunt diferite fa de ,
i
s=
unde
este o dimensiune liniar care este adimensionalizat ca un parametru ,
unde
reprezint abaterea medie ptratic a profilului. Dac se reprezint grafic
20
li
l
100%
h
a a
b
h
y
b h
Curba (a) apare pentru suprafaa de tipul (a), iar curba (b) suprafaa de tipul (b). La
suprafaa (a) lungimea portant crete relativ repede, astfel nct este necesar o rodare
(uzare) redus pn se obine o lungime portant mare iar in cazul (b), pentru a se obine o
lungime portant comparativ cu prima, este necesar o uzare de valoare mai mare. Dei
Un alt parametru important din punct de vedere tribologic este raza de curbur
a vrfurilor,
dat de relaia:
1 y
=
(1 + y ) 3 ,
21
y
Fig. 4.7.
y = y( x )
n care 1/ curbura funciei n punctul x, iar este raza de curbur.
Deoarece ne intereseaz curbura n vrf, care este un punct de extrem al funciei i n acest
1
= y
y = 0
punct avem i , ceea ce determin . Dificultatea const n faptul c profilul se
profilul dat.
Este un alt parametru important din punct de vedere tribologic, exprimat prin:
1 l
l 0
ym' = y ' dx
.
22
Aceast mrime d informaii asupra pantei vrfurilor (poriunilor nclinate de urcu spre
vrf).
Pentru suprafeele tribologice cele mai folosite (cum sunt cele rectificate), mrimea pantei
medii este de 30-50 (dei pe profilogram pantele flancurilor sunt mult mai abrupte, n
Un alt parametru important utilizat este numrul mediu de traversri prin zero a
realitate nu este total disponibil, cutndu-se i alte soluii pentru caracterizarea profilului.
y1 ( x ) y2 ( x)
Fie dou funcii cunoscute i . Se definete funcia de corelare ntre
y1 y2
funcia i prin:
L
C( B ) = 2L y1 ( x ) y 2 ( x + ) dx
2
.
n care este un parametru.
23
Funcia de corelare ne d informaii referitoare la repetitivitarea fenomenului ce se
(x +)
produce pe funcia y1 la abcisa x, cu fenomenul de pe funcia y2 de la abcisa . Dac
valoarea funciei de corelare este mare, fenomenul prezint o bun repetitivitate. O dat ce
valoarea funciei de corelaie scade, fenomenul din prima funcie se regsete tot mai puin n
(x +) y1 y2
funcia a doua la . Cnd funcia devine o funcie de autocorelare:
L
C a ( B ) = y1 ( x ) y1 ( x + )dx
2
L
2
.
Observm c, atunci cnd devine nul, funcia de autocorelare devine:
L
Ca 0 = 2
L y 12 ( x)dx = Rq
2
Rq - rugozitate eficace.
Ca
Ca0
Autocorelarea relativ se definete ca raportul ntre .
Pentru a nelege efectul funciei de autocorelare, fie o profilogram de pe care lum
numai un vrf. Considerm originea n punctul de pe x corespunztor vrfului.
y(x)
y(x+)
O C x
x x+
Fig. 4.8.
Dac x =0
rezult pentru y valoarea maxim. Simultan cu creterea lui , pn n
y( x + )
punctul C, de intersecie cu abscisa, valoarea funciei scade, de asemenea i valoarea
funciei de autocorelare scade i se anuleaz pentru valoarea lui x corespunztoare punctului
C.
Dup punctul C valoarea lui y devine negativ, nemaiputnd pune problema
y( x + )
repetitivitii. Dac corespunde unei valori pe un profil pozitiv, valoarea funciei de
(x +)
autocorelare crete din nou, deci fenomenul din punctul x se repet n punctul .
Dac se ncearc determinarea funciei de autocorelare pe o profilogram, impedimentul
este similar cu cel din cazurile anterioare, deoarece nu se cunoate analitic expresia funciei
profilului.
24
4.5.1. Densitatea spectral de putere
O cale de estimare a funciei de autocorelare o constituie analiza prin prisma densitii
S ( ) = C a e it dt
n care:
- pulsaia semnalului,
=2f,
f - frecvena,
S=S( ),
v
f=
Fig. 4.9.
25
Ca
= 0.1
Ca 0
n practic se consider c fenomenul dispare atunci cnd . Valoarea lui
corespunztoare acestei situaii se noteaz cu i se numete lungimea de autocorelare.
Ca
Ca0
Dac se traseaz graficul ( ) se obine o curb a crei aproximare foarte bun
se poate face printr-o funcie exponenial.
Ca
= exp
*
Ca 0
.
0.1 = exp *
Din egalitatea , rezult *
Ca
Ca0
0.1
Fig. 4.10.
Concluzii:
Utiliznd densitatea spectral de putere se poate determina funcia de autocorelare,
26
Totui, aceti parametri se limiteaz la informaiile furnizate de o singur profilogram.
putem da seama din profilogram dac vrful respectiv este un vrf absolut sau relativ,
Fig. 4.11.
absolute i cel al vrfurilor relative. De regul, numrul vrfurilor absolute este ceva mai
mic dect numrul vrfurilor relative. Pentru a avea informaii asupra profilului pe
ntinderea sa, este necesar deci ridicarea de pe suprafaa a dou sau mai multe
fcut cu ajutorul tehnicii electronice de calcul, fiind necesare cel puin dou profilograme
27
O alt problem de analizat o constituie ncadrarea distribuiei parametrilor profilului
ntr-o distribuie statistic cunoscut, i n special a numrului de vrfuri relative, definit ca
n( y ) / N
raportul ntre numrul de vrfuri de nlime y i numrul total de vrfuri .
Este important ncadrarea statistic a acestor parametri deoarece primele care
intervin n procesul de transmitere a efortului n cupl sunt vrfurile. De regul, distribuia
vrfurilor este de form gaussian, lucru ce nu este ns general valabil. De aceea trebuie
verificat funcia de distribuie i ncadrarea ei n limitele gaussiene, cnd, probabilitatea de
regsire a unui anumit numr de vrfuri n funcie de coordonata S, atunci cnd distribuirea
acestora este gaussian, este o linie dreapt.
n(y)
N %
s
y
y
dou tipuri:
suprafeelor reale o are ntreg procesul de prelucrare iar suprafeele rezult prin cumularea
efectelor individuale.
jurul unui punct vor avea o form dependent de aciunile tuturor particulelor ce lovesc
28
suprafaa, n vecintatea acestuia. Un alt caz l constituie depunerile electrolitice, cnd
degroarea iar n final finisarea, cu scopul realizrii unei suprafee ct mai netede.
strunjire, respectiv rectificare, s-au obinut curbe care arat c pe ntreaga gam nu putem
% %
s s
29
13. LUBRIFICATIA FLUIDA
denumite lubrifianti.
frecarea.
apasare al lubrifiantului:
30
- efecte dinamice care se bazeaza pe proprietati de
onctuozitate ale fluidului si tendinta de formare a
unui efect de sustinere la curgerea intr-un
interstitiu convergent. Este cazul lagarelor
hidrodinamice (HD) sau gazodinamice, unde,
pentru realizarea sustentatiei, este necesara, in
conditiile unui anumit lubrifiant, o anumita viteza
relativa.
In fazele de pornire si oprire, pelicula separatoare este
lubrifiant.
Observatie
31
microasperitatilor si ungerii mixte. De asemenea, conditiile
z 1 = z 1 ( x,y )
z 2 = z 2 ( x,y )
z1
O1
y1
ho
O2 y2
x1
x2
z2
Fig. 13.1
h(x,y)=h0+z1(x,y)+z2(x,y).
32
Aceasta relatie este scrisa in ipoteza ca deformatiile
corpurilor sunt neglijabile si ne sugereaza faptul ca putem
inlocui contactul real printr-un contact fictiv, echivalent,
format intre o suprafata plana si un corp de ecuatie:
ze=z1(x,y)+z2(x,y).
z
e
h
0
Fig. 13.2
U 2 =u 2i +v2 j +w2 k
(x2, y2)u2, v2, w2 si .
z=ze(x,y)=z1(x,y)+ z2(x,y).
33
d 2z
1 dx 2 0,0
= 3
Rx
dz 2 2
1 +
dx 0
,
d 2z
1 dy 2 0, 0
= 3
Ry
dz 2 2
1 +
dy 0
.
d 2 z1 d 2 z2
1 dx 2 0 dx 2
= 3
+ 0
3
Rx
dz1
2
2
dz2
2 2
1
+ 1
+
dx 0 dx 0
.
si
dz2
dx 0,0
d 2 z1
1 dx 2 d 2 z1
= 3
=
R1x dx 2
dz1 2 2
1 + 1
=
d 2 z2
dx 0 R2 x dy 2
, ,
si deci
34
1 d 2 z1 d 2 z2
= +
Rx dx 2 0,0
dy 2 0, 0
,
1 1 1
=
Rx R1x R2 x
,
1 1 1
=
Ry R1 y R2 y
.
U1 = u1 i + v1 j + w1 k
U 2 = u2 i + v2 j + w2 k
,
v2 v1
unde , reprezinta vitezele absolute ale celor
doua suprafete care au pe directiile x si y vitezele (u1, u2), (v1,
v2), (w1, w2).
Aceste marimi se presupun cunoscute. Pelicula de
lubrifiant este marginita de cele doua corpuri 1 si 2 . Intr-un
punct oarecare se considera un element paralelipipedic de
lubrifiant care se izoleaza imaginar din material.
35
w1
ze
v1
u1
h0
v2
u2
w2
Fig. 13.3
z
x d
z z
+
zx zy + zzy
x
p d
+ x
p
p
p+ dy
p y
dz
zx
zy
dx
dy
Fig. 13.4
36
p
pdxdz ( p + dy ) dxdz dxdy + + dz dxdy = 0
y z
p p
dxdydz + dxdydz = 0 = ,
y z y z
-
= zy
unde
Daca se scrie echilibrul pe directia x se obtine:
p
=
z x = zx
, unde ,
p zy
y = z
p = zx
x z
.
=(p,T)
=
,
dU
=
dz
in care este viteza de forfecare, . Particularizat pe
directiile x si y se poate scrie:
dv
zy = dz ,
= du .
zx dz
37
dv du
dz dz
in care si reprezinta gradientii de viteza
pentru curgerea pe directiile x si y, in raport cu directia
normala z.
xz xy
Derivnd relatiile de mai sus si rezulta:
zy v 2v
z = + ,
z z z 2
zx = y u + u .
2
z
z z z 2
.
zx = u ,
2
z z 2
care substituite in ecuatiile de echilibru in tensiuni
conduc la:
2u 1 p
2=
z x
2
v = 1 p
z 2 y
38
Ecuatiile de echilibru in viteze, deduse mai sus,
furnizeaza derivatele vitezelor in functie de gradientii de
presiune pe directiile x, y.
Integrnd de doua ori aceste ecuatii, se pot obtine
vitezele u si v pe grosimea filmului, exprimate in functie de z:
u 1 p
z = x z + A( x, y ),
v 1 p
= z + C ( x, y ) .
z y
1 dp 2
u = 2 dx z + A( x, y ) z + B ( x, y ),
v = 1 dp z 2 + C ( x, y ) z + D( x, y ).
2 dy
z = 0 u = u 2 , v = v2
z = h u = u1 , v = v1
,
h0
Fig. 13.5
se obtine:
u = B ( x, y ) B ( x, y ) = u 2 ,
z =0 2
v 2 D( x, y ) D ( x, y ) = v 2 .
,
39
1 p 2
u1 = 2 x h + A( x, y ) h + B( x, y )
z =h
v = 1 p h 2 + C ( x, y ) h + D( x, y )
1
2 y
,
u1 u 2 h p
A( x, y ) = h 2 x
C ( x, y ) = v1 v 2 h p
h 2 y
z 2 p u1 u 2 h p
u = + z + u2
2 x h 2 x
z 2 p v1 v 2 h p
v= + z + v2
2 y h 2 y
+ div ( U ) = 0
t
in care:
este densitatea lubrifiantului in punctul considerat
din interiorul peliculei;
t este timpul;
este vectorul viteza in punctul considerat.
U
40
Un regim nestationar, cu timpul, t, variabila, apare in
cazul fluidelor compresibile, atunci cnd componenta w a
vitezei pe directia z variaza in timp.
+ ( u ) + ( v ) + ( w) = 0
t x y z
.
( u ) d ( v ) d ( w)
h h h h
t dz +
0 0
x
dz +
0
y
dz +
0
z
dz = 0
.
h h
0 t dz = t 0 dz = h t
,
( w)
h
dz = w 0 = w1 w2 = ( w1 w2 )
h
0
z
.
b b
f b a
f ( x, y , z )dz = dz + f ( x, y , b ) f ( x, , y , a )
x
a a
x x x
b b
f b a
x dz = x f ( x, y, z )dz f ( x, y, b ) x f ( x, y, a ) x
a a
41
Aplicam aceasta formula, astfel dedusa, pentru
integrala mentionata:
( u )
h h
h
0 x dz = x ( u )dz u
0
1
x
+ u 2 0
( v )
h h
( v )dz v1 h + v2 0
y
dz =
0
y 0
y
h ( u )
h
h
dz =
udz u1
0 x x 0 x
h
( v )
h
h
y
dz = vdz v1
y y
0 0
h
h
h h
h + ( w1 w2 ) + udz +
vdz u1
v1 =0
t x 0 y 0 x x
z 2 u1 u2 h
u= + z + u2
2 x h 2 x
z 2 u1 u 2 h
h h h h
udz = 2 x dz +
0 0 0
h
2 x
zdz + u 2 dz
0
h3 u1 u2 h3
h
udz =
0
6 x
+
2
h
4 x
+ u2 h
rezulta:
42
h h3 u1 + u 2
udz = + h
0 12 x 2
h
vdz = h
3
v1 + v 2
12 y
+
2
h
0
u1 + u2 h 3 p v1 + v2 h3 p
h + ( w1 w2 ) + h + h
t x 2 12 x y 2 12 y
h h
u1 v1 =0
x y
Din parantezele patrate se separa presiunea, rezulta:
u + u2 v1 + v2 1 h3 p
h + ( w1 w2 ) + h 1 + h
t x 2 y 2 12 x x
1 h3 p u1 + u2 v1 + v2
= h + h +h + ( w1 w2 )
12 y y x 2 y 2 t
h h
u1 v1
x y
h h t
=
x t x
h
t
in care reprezinta viteza de variatie a grosimii
peliculei.
h
= w1 w2
t
,
t 1 1
= =
x x u1
t h
,
h 1
u1 = u1 ( w1 w2 ) = ( w1 w2 )
x u1
,
similar,
h
v1 = ( w1 w2 )
y
,
43
rezulta forma generala a ecuatiei Reynolds in cazul in
care fluidul este compresibil, deci densitatea, , variaza cu
presiunea:
1 h 3 p 1 h 3 p u1 +u 2 v + v2
y
+12 y = x h + h 1 +h ( w1 w2 )
12 x
x 2 y 2 t
u1 + u2
u=
2
,
v1 + v2
v=
2
,
1 h 3 p 1 h 3 p
+
=
( hu ) + ( hv ) + h ( w1 w2 )
12 x x 12 y y x y t
=0
t
;
in fata derivatei;
h
u1 = 0 u2 =0 w1 w2 =
t
3 p 3 p h h
h +
h
=u +v ( w1 w2 )
12 x x 12 y y x y
44
In cazul cnd corpul nu se deplaseaza pe directia z ci
numai in planul x, y, rezulta,
w1=w2=0, rezulta
3 p 3 p h h
h + h
12 x x 12 y y = u x + v y
Ecuatia lui Reynolds pentru curgeri stationare la
fluide incompresibile de vscozitate constanta cu presiunea.
Este cazul tipic al ecuatiei lui Reynolds pentru lubrificatia
hidrodinamica.
In cazul curgerii unidimensionale intre doi cilindri de
lungime infinita pe directia x, derivata in raport cu y este 0,
rezulta:
3 p h
h = u
12 x x x
h 3 p h 3 p
x 12 x
+ y = x ( hu ) + y ( hv )
12 y
h 3 p h 3 p
x 12 x
+ y = x ( hu ) + y ( hv )
12 y
u A + uB
u=
2
,
vA + vB
v=
2
,
in care A, B indica cele doua corpuri.
v A =v B =0 v =0
h 3 p h 3 p
+
= ( hu )
x
12 x y 12 y x
,
sau
45
h3 p h 3 p
+ = ( hu )
x
12 x y 12 y x
.
h 3 p
= ( hu )
x 12 x x
,
h p
3
= hu + C
12 x
.
p
= 0 0 = m hm u + C
x
,
p
=0
x
unde indicele m indica pozitia unde , deci pozitia
valorii maxime a presiunii. Rezulta:
h 3 p p h m hm
C = m hm u = hu m hm u =12u
12 x x h 3
.
p h hm
= 12u
x h3
,
46
In cazul conditiilor obisnuite de lucru, putem considera
ecuatia lui Reynolds unidimensionala.
Pe portiunea AM, h > hm, ceea ce face ca termenul din dreapta
sa fie pozitiv, deci gradientul de presiune pozitiv, presiunea creste.
Pe potiunea MB, h < hm, gradientul de presiune este negativ,
deci presiunea scade. Rezultanta acestei presiuni hidrodinamice ce
apasa asupra patinei genereaza o rezultanta N ce se descompune in
portanta Q si frecarea T. Aceasta ne arata ca patina poate sustine o
sarcina oarecare, depinznd de conditiile cinematice si geometrice, si
ca se poate asigura intre patina si suprafata conjugata a planului un
strat de lubrifiant suficient de gros inct suprafetele sa nu vina in
contact.
Daca patina ar fi inclinata in sens invers, gradietii de presiune
ar fi de semn invers dect in cazul de fata si deci, patina ar avea
tendinta sa cada. Rezulta ca nu se poate realiza o portanta
hidrodinamica dect prin existenta unui interstitiu convergent si a
unor conditii cinematice adecvate. Ecuatia Reynolds utilizata este
scrisa in ipoteza curgerii unidimensionale. Aceasta ar fi corecta in
situatia in care patina ar fi infinit lunga pe plan perpendicular figurii,
lucru ce nu se intmpla in realitate. Lungimea finita a patinei face ca
la capetele acesteia sa apara scurgeri de lubrifiant, ceea ce determina
scaderi ale presiunii.
y
A
N Q
B
T
p
m x
x1
x
m
x
3
Fig. 14.1.
pmax
p
med
p
0
x
B
47
Fig. 14.2
dp h hm
= 12u
dx h3
,
h
tg = h = xtg = xa
x
a( x xm )
dp =12u dx
a 3 x3
,
12u x xm
p =
a2 x3
dx +C
,
x xm dx dx x 2 +1 x 3 +1 x 1
x 3
dx = x 2
xm x 2 +1
3
= xm = m
3 +1 2 x 2 x
12u xm 1
p= 2 2 +C
a 2x x
.
12u x m 1
0 = 2 2 + C
x = x1 a 2 x1 x1
p = 0
x = x2 12u x m 1
0 = a 2 2 x 2 x + C
2 2
.
Rezulta:
xm x 1 1 x ( x x1 )( x2 + x1 ) x1 x2
m + =0 m 2 + =0
2 x12 2 x22 x2 x1 2 x12 x22 x1 x2
2 x1 x2
xm =
x1 + x2
,
12u 2 x1 x2 1 1 12u 1
p=
+ 2
a x1 + x2 2 x
2 2
x a x1 + x2
,
48
sarcinii pe care patina o poate sustine. Cunoscnd valoarea xm se poate
determina valoarea presiunii maxime pm, inlocuim x cu xm:
12u x1 x2 ( x1 + x2 ) 12u
2
x + x2 1
pm = 1 +
2
a x1 + x2 4 x1 x2
2 2
2 x1 x2 a 2
x1 + x2
,
12u x1 + x2 x1 + x2 12u
pm =
+ a2 ( x + x )
a2 2
4 x1 x2 2 x1 x2 1 2
.
Cea mai des intlnita forma de patina este cea curbilinie, cum
este cazul lagarelor radiale si al contactelor hertziene (rulmenti roti
dintate, variatoare, etc.).
Totusi, patina plana se intlneste intr-o situatie unde patina
curbilinie poate fi aplicata mai greu, si anume in cazul lagarelor
axiale. Capatul fusului este prevazut cu mai multe zone inclinate
executate pe sectoare radiale genernd in prezenta miscarii relative, in
sensul crearii unui interstitiu convergent a unei distributii de presiune
care sa asigure sustinerea arborelui si contracararea fortei ce
actioneaza asupra acesteia si a greutatii proprii. Aceste sectoare
inclinate pot fi executate si pe elementul fix. Acest tip de lagar
prezinta doua dezavantaje:
A -A
A
Fig. 14.3
49
In ipoteza unei patine infinit lungi forta ce ar actiona asupra
patinei ar fi si ea infinita. De aceea se procedeaza la definirea
portantei pe un element de patina de grosime unitara.
Forta dN=pdA
dx
dA = l
cos
,
Pentru l=1
x
dx 2
dx
dn = p n = p
cos x1
cos
x2
12u x1 x 2 1 1 1 12u x1 x 2 x 2 x1 x x x1
n=
a 2 cos x
x1 1 + x 2 x 2
+
x x1 + x
dx = 2
2 a cos
x1 + x 2 x1 x 2
ln 2 + 2 =
x1 x1 + x 2
12u 2( x 2 x1 ) x
= ln 2
a cos x1 + x 2
2
x1
Q=Ncos sau
q=ncos , rezulta:
12u 2( x2 x1 ) x
q= ln 2
tg 2 x1 + x2 x1
.
h2 h1 x1
K= = 1 K
h2 x2
sau ,
x1
2 x2 1
12u x2 x1 12u 2 K
q = 2 + ln = 2 + ln (1 K )
tg x1 x2 tg 2 K
x2 + 1
x2
.
u
q0 =
tg 2
Notnd ,
q
= f (K)
q0
,
50
functie care ne da informatii despre variatia portantei in functie de
unghiul de inclinare al patinei, deoarece K este influentat direct de
inclinarea patinei putndu-se exprima tg in functie de K. Prin
q
q
0
Fig. 14.4.
l
b
Curba de sus este trasata pentru valori ale lui (l-lungimea
patinei, b- latimea patinei) tinznd spre infinit. Valoarea maxima a
q l
q0 b
raportului este =0,16 pentru
.
Concluzii
1. Faptul ca aceste curbe prezinta un maxim arata ca exista o
valoare optima pentru inclinarea patinei, care asigura
portanta maxima. Aceasta valoare este importanta pentru
proiectare fiind recomandata a fi folosita.
( 2)
2. Din conditiile de asigurare a lubrificatiei fluide , se
determina valoarea minima a grosimii filmului, din ralatia
h min h1
= = 2
Rz1 + Rz2 Rz1 + Rz2
,
in care Rz1, Rz2 - rugozitatile suprafetelor ce formeaza cupla
patinei hidrodinamice. Cunoscnd valorile lui h1 si valoarea optima a
lui K, se poate determina h2 si deci inclinarea optima a patinei.
Rezultanta fortei ce actioneaza asupra patinei este aplicata intr-un
punct ce reprezinta centrul de greutate al distributiei si este numit, in
mod obisnuit, centru de presiune. Pozitia acestui punct se determina
cu formulele din mecanica clasica:
x2 x2
xp( x) dx
x1
yp( x ) dx
x1
xc = x2
yc = x2
p( x ) dx
x1
p( x ) dx
x1
si similar .
Pozitia acestui punct este importanta in cazul in care, prin
conditiile constructive, patina are posibilitatea realizarii unui unghi
variabil, putndu-se roti. In aceasta situatie, rotirea trebuie sa se
faca in jurul unui punct situat in dreptul centrului de presiune.
51
Cealalta componenta (T) constituie rezistenta opusa de
patina la inaintare, la care se adauga in mod obisnuit si o alta
componenta determinata de frecarea hidrodinamica la contactul dintre
lubrifiant si patina.
t2
h1
p
x1 xm x2 x
Fig. 14.5.
dv
=
dn
,
dv
= T2 = dA
dn y =h A
.
rezulta:
x2
t 2 = dx
x1
.
Se stie ca:
dp d d dv
= =
dx dy dy dy
52
dp d 2v
= 2
dx dy
d 2v 1 dp
=
dy 2 dx
dv 1 dp
= y +c
dy dx
,
1 dp 2
v = y + Cy + C
2 dx
,
pentru y=0 v=0 C1=0,
y=h v=u2
1 dp 2
u2 = h + Ch
2 dx
u2 1 dp
C= h
h 2 dx
1 1 dp 2 u2 1 dp
v= y + h y
2 2 dx h 2 dx
,
dv 1 dp u2 1 dp
= y +
h
dy dx h 2 dx
,
53
dv 1 dp u 1 dp
dy
= h+ 2 h
y =h dx h 2 dx
,
dv u 1 dp
= 2 h
dy
y =0 h 2 dx
,
dv h dp u2
= = +
y =h 2 dx
dy h
h
tg =
x
h =xtg
x2 xtg U
t2 = + 2 dx
x1 xtg
2
Integrnd, rezulta valoarea fortei de frecare hidrodinamica
din fluid, forta de frecare unitara pe patina, forta care este orientata in
lungul patinei. Pentru a obtine forta de frecare hidrodinamica este
necesar sa proiectam aceasta forta pe directia orizontala.
t 2 x =t 2 cos tt = t1 +t 2 x
iar forta totala este .
Concluzii:
Din calcul rezulta ca forta medie de frecare contine doua
componente una dependenta de vscozitatea lubrifiantului si una
dependenta de geometria interstitiului convergent.
Coeficientul de frecare hidrodinamica in aceste conditii,
poate fi definit ca raport intre forta de frecare hidrodinamica si
portanta:
tt
=
p
.
14.1.5. Centrul de presiune al patinei
54
pentru patina, conditiile de functionare depind de valoarea unghiului
, existnd o valoare optima, pentru care portanta este maxima. De
aceea in multe situatii practice, se construiesc patine oscilante, cu
autoasezare, astfel inct conditiile de lucru se autoregleaza.
Aceste patine oscilante este necesar sa fie articulate in
dreptul centrului de presiune. Determinarea pozitiei centrului de
presiune se face utiliznd cunostintele de mecanica analitica:
x2 x2
xc =
x1
xp( x )dx
=
x1
xp( x )dx
x2
N
x1
p ( x) dx
,
6u1 x1 x2 1 1
p ( x) = +
x ( x1 + x2 ) x x1 + x2
2 2
,
=tg
1 x2 6u1 x1 x2 x
xc =
N x1 2
( x1 + x2 ) x
1 + dx
x1 + x2
.
55
y
y
x x
z z
y y
x x
a. b.
Fig. 14.6.
h 3 p h 3 p
+
= ( hu ) + ( hv )
x 12 x y 12 y x y
,
v1 + v2
v= =0
2
h 3 p
= ( hu )
y 12 y x
.
3 p h
h = 12u
y y x
,
pentru patina infinit scurta, in care:
56
u1 + u2 u2
u = =
2 2
3 p h
h = 6u2
y y x
.
h p p 6u2y C
= tg = h3 = 6u2y + C = + 3
x y y h3 h
,
h
tg = = xtg
x
.
6u2y 2 Cy
p= + 3 + C1
2h 3 h
.
L
y = p =0
2
sau
3u L2 CL
0 = 3 23 + 3 3 + C1
x 4 2x
0 = u2
3 L2 CL
3 3 + C1
x 3 3 4 2x
rezulta explicitarea marimilor necunoscute:
3 u2
C1 =
2 x 3 2
2 x 3 3 3u2 L2 3u
C= 3 2 2 .
L x 3
3
4 2 x
6u2y 2 2 x 3 3 3u2 L2 3u y 3 u2
p= + 3 22 3 +
2h 3
L x 4 3 3
2x h 2 x 3 2
.
57
Aceasta expresie reprezinta variatia presiunii dupa axa y. Din
expresie se observa ca variatia este de forma parabolica. Tot de forma
parabolica era si variatia dupa axa x. Concluzia ce se poate trage din
calculele efectuate este ca lungimea patinei influenteaza distributia de
presiune. Prezenta scurgerilor laterale duce la pierderi de presiune si
scaderea portantei lotale a lagarului. Deci, in zona centrala vom avea
o presiune aproximativ constanta pe lungimea patinei iar in portiunile
de capat o variatie aproximativ parabolica, cu anularea diferentelor de
presiune fata de cea atmosferica.
pm
y
b1 b2
1
h2
hm
h1
x
O
Fig. 14.7.
dp h hm
= 6u
dx h3
.
dp h h
= 6u 1 3 m < 0
dx h1
,
iar pentru portiunea de grosime de film h2:
58
dp h h
= 6u 2 3 m > 0
dx h2
.
h1 hm
p = 6u x + C1
h13
h2 hm
p = 6u x + C2
h23
h1 hm
C1 = +6u b1
h13
h2 hm
C2 = 6u b2
h23
p1 (0) = p2 (0)
h1 hm h h
6u b1 = 6u 2 3 m b2
h13 h2
59
6ux b h 2 + b2 h12 6u b h 2 + b2 h12
p( x) = 1 h1 1 23 3
2 b1 1 h1 1 23
2
h2 b1h2 + b2 h1 h2 b1h2 + b2 h13
.
Q = udA
, iar debitul elementar,
h
q = udy
, unde h este h1 pentru portiunea 1 si h2 pentru
0
portiunea 2.
dA=dydz.
Din conditii de continuitate, debitul trebuie sa aiba aceeasi
valoare att pentru portiunea de inaltime h1 ct si pentru portiunea de
inaltime h2.
Patina Rayleigh creeaza o portanta superioara patinei
inclinate, mai mare cu cca (2025)%, dar prezenta scurgerilor laterale
determina, pentru portiunea de inaltime h2, scurgeri importante.
In sensul eliminarii acestui dezavantaj si cresterii eficientei
patinei, s-au propus diverse solutii, dintre care se remarca solutia cu
geometrie diferita a patinei dupa latime.
Portiunea 2 reprezinta portiunea cu inaltimea h2, iar portiunea
1 cea de inaltime h1.
Deci, treapta mai inalta este inconjurata pe trei parti de
treapta mai joasa, fapt ce face ca scurgerile sa fie mult mai reduse.
1 2
Fig. 14.8
800
Fig. 14.9
60
Se folosesc mai multe suprafete plane inclinate credu-se att
portanta ct si capacitate de preluare axiala. Acest tip de patina este
folosit si in cadrul lagarelor hidrodinamice radiale, suprafetele
inclinate fiind executate si pe suprafata cilindrica, avnd in cazul
acesta o forma elicoidala.
61
hmax = +e =(1 +)
,
hmin =e =(1 )
. B
In care:
e
=
;
e extrencitatea;
dp h hm
= 6u
dx h3
.
d
dx = rd = d
2
,
h =AB =O2 B O2 A
,
O2 B = R
O1 A = r
.
e r OA
= =
sin A sin( ) sin O1
,
sin A =
e = arcsin
sin A
e
sin
r r
,
O1 =(A
) =+A
,
e
OA = sin( + A )
e
sin
r
,
e
h=R sin( + A )
e
sin
r
.
62
Aceasta expresie mai poate fi scrisa si sub forma
simplificata:
h =+e cos
.
hmin
Ch = 2.
Rz 1 + Rz 2
63
Cercetarile experimentale au demonstrat ca functionarea
lagarului are loc in conditii optime atunci cnd raportul intre hmax si
hmin este apropiat de valoarea 2.
dv u r d
= = =
dn 2
,
dv
dn
in care reprezinta gradientul normal de viteza.
d dl dl
F f = A = dl = =
2 2
2
d
,
in care
este jocul relativ.
Momentul de frecare:
M f = Ff r
.
Ff
=
Fr
.
64
= + 0,55
p
1, 5
d
=
l
, pentru l <d
;
=1
, pentru l >d
.
P = Fv =M f
.
15.1. Generalitati
z z
1
p
x x
2
p
Figura 15.1.
65
Datorita presiunii uleiului, suprafetele se distanteaza intre ele, uleiul scurgandu-se in
directia xx, iesind dintre suprafete.
Scriind echilibrul pentru un element de arie, rezulta:
dp d
=
dx dz
,
dv
=
dz
cu , se poate scrie
dp d 2v
= 2
dx dz
d 2 v 1 dp
=
dz 2 dx
.
Prin integrare se obtine:
dv 1 dp
= z + C1
dz dx
1 dp 2
v= z + C1 z + C2
2 dx
.
z =0 v =0 C2 =0
,
z =h v =0
1 dp 2
0= h + C1h
2 dx
1 dp
C1 = h
2 dx
,
1 dp 2
v= ( z hz )
2 dx
.
dv h
=0 z=
dz 2
2z h =0
.
66
Scriind ecuatia debitului, rezulta:
q = vdA
,
dA =dydz
,
pt dy =1dA =dz
h
q1 = vdz
,
0
h 1 dp 2 1 dp h 3 h2
q1 = ( z h)dz = h
0 2 dx 2 dx
3 2
1 dp 3
q1 = h
2 dx
.
q
qm =
h
Pe baza acestei relatii se poate determina si o valoare medie a debitului .
Debitul de lubrifiant este important a fi cunoscut pentru proiectarea pompei ce
urmeaza sa alimenteze lagarul hidrostatic. O alta particularitate a debitului este aceea ca el
trebuie sa fie constant si independent de x.
In aceste conditii, rezulta:
1 dp 3
h = ct = C
12 dx
.
h3
dp = Cdx
12
,
12
p = Cx + D
h3
.
x =0p =P D =P
.
x =l p =0
67
12
0 = 3 Cl + P
h
Ph 3
C=
12l
12 Ph3
p = x+P
h3 12l
x
p = P1
l
,
in care P este presiunea de alimentare cu lubrifiant.
Aceasta arata ca variatia presiunii de la valoarea maxima in dreptul orificiului la
valoarea minima, la extremitatea patinei hidrostatice, este liniara.
Distributia de presiune la patina hidrostatica variaza liniar de la valoarea p0, in zona
canalului de alimentare cu ulei, la zero in punctul situat la distanta maxima. Din conditiile de
continuitate rezulta debitul de fluid necesar, care pentru unitatea de lungime de patina este:
h
q = vdz
.
0
Debitul real pentru patina infinit lunga este dublul acestui debit, deoarece scurgerile
lichidului se fac prin ambele parti, rezulta pentru o lungime L, debitul:
Q =2qL
.
Daca patina se deplaseaza lateral cu o viteza u1 in lungul axei Ox, debitul local de
scapari se modifica.
Astfel, in partea situata in directia deplasarii, deoarece viteza scade cu o cantitate, si
debitul scade, iar in partea opusa viteza creste, si deci si debitul de scapari creste. Modificarile
de viteza fiind egale rezulta ca si modificarile debitului de scapari vor fi egale, deci prezenta
miscarilor relative intre patina si corp nu modifica debitul global de scapari.
po
b
po
Figura 15.2.
68
Diagramele reprezinta distributia de presiune pe latimea patinei, portanta unitatii de
lungime w este data de aria diagramei de presiune:
bp0 bp
w =2 + p0 d 2 0
2 2
.
po
h
b L
po
Figura 15.3.
W
w = lp0 + p0b =
L
.
In concluzie, cu cat dimensiunea b este mai mica, cu atat portanta hidrostatica este
mai mare.
69
z
po
x
po
R1
R0
Figura 15.4.
Relatia vitezei de curgere a fluidului a fost dedusa anterior la patina infinit lunga si
este de forma unei parabole:
u=
1 dp 2
2 dx
(
z hz )
.
u (r ) =
2 dr
(
1 dp 2
z hz )
.
dq =u ( r ) 2rdz
rdp h 2 r dp h3 h 3
h
Q = dq =
h 1 dp 2
2 dr
( )
z hz 2rdz =
dr 0
z hz dz = (
dr
)
2
0 0
3
rh 3 dp
Q=
6 dr
.
6 dr
dp = Q
h3 r
6
p = Q ln r +C
h 3
.
70
Introducem conditiile la limita:
6
p0 = 3 Q ln R0 + C
r = R0 p = p0
h
r = R1 p = 0 6
0 = 3 Q ln R1 + C
h
6 R
p0 = Q ln 1
h3 R0
h3 p0 R1
Q= ln
6 R0
6 h 3 p0 R R
C= ln R1 ln 1 + p0 ln R1 ln 1
h 3
6 R0 R0
.
R1
C = p0 ln R1 ln
R0
6 h3 p0 R R
p = ln r ln 1 + p0 ln R1 ln 1
h 3
6 R0 R0
R1 R R
p = p0 ln (ln R1 ln r ) = p0 ln 1 ln 1
R0 R0 r
.
Dupa cum s-a aratat, avantajul prezentei sustentatiei in absenta miscarilor relative
determina utilizarea relativ frecventa a lubrificatiei hidrostatice in constructia de lagare,
ghidaje, etc. Din modelele prezentate pentru sectoarele hidrostatice s-a vazut ca, un astfel de
lagar ar trebui sa contina unul sau mai multe astfel de sectoare care sa asigure o portanta
suficient de mare incat separarea suprafetelor sa fie completa. Sustentatia este necesara pentru
a permite de regula miscarea relativa intre suprafete, si poate fi realizata din sectoare de
diferite forme, cum ar fi: forma circulara, forma dreptunghiulara, etc. Constructia prezinta un
buzunar, un intersititiu de grosime dependent de presiune, si un canal de aductiune al uleiului,
efectuat de regula in piesa fixa si racordat la sistemul de pompare, filtrare si reglare a
debitului de lubrifiant.
71
1 2
o o
o o
3 4
Figura 15.5.
p0 p0
p0
Figura 15.6.
Admisia se face prin cuzinet fiind dispuse pe circumferinte minim trei asemenea
sectoare, fie dreptunghiulare, fie circulare. Pentru calculul lagarelor hidrostatice se foloseste
metoda unor coeficienti adimensionali caracteristici:
- coeficientul adimensional de sarcina definit ca raportul intre presiunea medie
din lagar si caderea de presiune pe sector, notat cu Cw., iar caderea de presiune pe
sector, atunci cand iesirea se face in atmosfera, este egala cu presiunea
lubrifiantului fata de presiunea atmosferica.
Presiunea medie se defineste ca raportul intre sarcina ce trebuie preluata de un sector,
raportata la aria sectorului.
- coeficientul de debit CQ reprezinta o marime constanta caracteristica fiecarui
sector si solutie constructiva, si corecteaza relatia de dependenta a debitului de
presiune medie, cubul inaltimii interstitiului h si invesul
vascozitatii.
- coeficientul de putere se refera la puterea necesara pentru vehicularea
lubrifiantului prin sector, putere consumata de pompa care alimenteaza sectorul.
Dupa cum se stie, puterea necesara pentru vehicularea unui fluid este data de
produsul intre debit si caderea de presiune, care in cazul de fata devine egala cu presiunea de
aducere a lubrifiantului in sector. In aceste conditii, coeficientul de putere devine egal cu
raportul coeficientului de debit si sarcina.
72
15.6. Sectorul circular. Portanta sectorului circular
W =Wb +Wc
,
H
h
r
R0
Figura 15.7.
Wb =R02 p0
.
R
Wc = pdA
R0
,
dA =2
rdr
R
Wc = 2 prdr
R0
,
R1 R1
p = p0 ln ln
R0 r
.
Prin integrare se obtine portanta coroanei care are un aport cu atat mai mic cu cat
latimea (R-R0) este mai mica.
Cresterea acestei latimi va fi in detrimentul portantei buzunarului, care este de
preferat.
Portanta totala mai poate fi scrisa si cu ajutorul coeficientului de portanta:
W =Cw As p0
.
73
As este aria sectorului.
Inlocuim W cu valoarea calculata prin integrare si rezulta valoarea coeficientului de
portanta:
Wintegrare
Cw =
R 2 p0
pentru sector circular.
Pentru valorile lui Cw se dau in mod obisnuit valori in tabelele de proiectare,
utilizandu-se relatia in mod invers, pentru determinarea celorlalte dimensiuni si marimi
caracteristice. Valoarea acestui coeficient trebuie sa fie cat mai mare, pentru a asigura portanta
maxima, valoarea lui fiind subunitara, si teoretic atinge unitatea, cand R si R0 sunt egale,
respectiv, cand presiuna din lagar ar fi constanta si egala cu p0 pe toata aria sectorului. Desi
duce la o portanta ridicata, reducerea grosimii R- R0 duce la scaderea rigiditatii lagarului si o
scadere accidentala de presiune ar putea duce la distrugerea sectorului, fapt ce implica in
proiecatare, determinarea raportului R/R0 din conditii de rigiditate. Metodica de calcul in
proiectare este urmatoarea:
- Cw se alege din nomograme sau tabele, in functie de raprotul R/ R0
- Portanta este impusa de necesitatile functionale ale masinii
- R se determina in functie de dimensiunile constructive iar apoi se determina R0 in
functie de raportul R/R0.
- Rezulta valoarea presiunii p0 de aducere a lubrifiantului care se compara cu
valorile ce pot fi realizate cu instalatiile disponibile. Prin tatonari se aduce lagarul
in parametrii necesari.
Restrictori. Sunt orificii prin care se introduce uleiul in lagarul hidrostatic. Ei asigura
un debit constant si adeseori reglabil. Deosebim:
- restrictori capilari folositi cel mai mult si avand forma unui tub cu diametrul
interior mic si raportul L/D mai mare de 20.
Caderea de presiune ce se produce pe restrictor este inver proportionala cu diametrul
orificiului. In cazul folosirii acestui tip, se asigura numere Reynolds mai mici ca 2000
(numarul Reynolds delimiteaza prin valoarea sa regimul de curgere);
- restrictorul ventil de laminare se prezinta sub forma unui ajustaj intre doua
piese conice, dintre care dopul conic se poate deplasa axial, modificand astfel
dimensiunea spatiului de trecere. Deoarece regimul de curgere este laminar,
debitul este proportional cu caderea de presiune.
- restrictorul poros se utilizeaza in general in cazul lagarelor aerostatice, este
alcatuit dintr-o pastila poroasa montata intr-un perete de trecere si confectionata
dintr-un materical cu o anumita porozitate si cu coeficient de permiabilitate
cunoscut,
- restrictorul diafragma este un orificiu foarte scurt si de diametru mic si se
utilizeaza unde debitul trebuie sa fie mic.
16.1. Generalitati
Lubrificatia elastohidrodinamica este un caz particular al lubrificatiei
hidrodinamice, cand sarcinile din contact determina deformatii importante ale suprafetei,
ipoteza rigiditatii absolute a acestora, pusa in cazul lubrificatiei hidrodinamice clasice
74
nemaifiind valabila. Asadar, suprafetele sunt deformabile, geometria modificata in corelare cu
incarcarea, cu apasarea lubrifiantului asupra suprafetelor.
Lubrificatia elastohidrodinamica se intalneste relativ frecvent in constructia
masinilor si utilajelor cum ar fi: lubrificatia rulmentilor, a rotilor dintate, a variatoarelor
elastohidrodinamice, lubrificatia contactului cama-tachet, etc. intalnindu-se si in alte situatii
mai deosebite, cum ar fi: contactul dintre benzile magnetice si capetele de citire de la
magnetofon, casetofon, etc., sau contactul intre anvelopele elastice ale vehiculelor si pista, in
prezenta unui fluid (apa).
Conditiile aparitiei lubrificatiei elastohidrodinamice sunt:
1. prezenta conditiilor specifce lubrificatiei hidrodinamice
(interstitiul convergent in care intra lubrifiantul, prezenta
miscarii relative).
2. deformarea elastica a suprafetei corpurilor in contact.
3. datorita faptului ca, presiunile din contactele cu geometria
corpurilor variabila sunt importante acestea determina si
modificari ale caracteristicilor lubrifiantului, cea mai importanta
dintre acestea fiind vascozitatea. Experimentele au aratat ca
aceasta variaza dupa o lege exponentiala cu presiunea.
Contactele in care apare lubrificatia elastohidrodinamica sunt de regula contactele
hertziene, la care, in absenta sarcinii, contactul ar fi teoretic dupa un punct sau dupa o linie.
in care:
primul termen din membrul drept este separatia corpurilor n origine.
hw este contributia la grosimea filmului a deformatiilor elastice ale corpurilor:
1 12 2
P ( x, y )dA
hw1, 2 =
E1, 2
A
2
( x x0 ) + ( y y0 ) 2
.
f =z ( x , y )
75
Prin dezvoltarea in serii in jurul originii ecuatiilor suprafetelor, se obtine:
x y x2 y2 xy
z ( x, y ) = z (0,0) + f x + f y + f x+ f y + f xy
1! 1! 2! 2! 2!
z ( x. y ) z
f x = f y = ...
x y
Intrucat originea a fost luata in punctul de coordonate (0,0), punct in care se poate
duce un plan tangent comun, acesta nu este un punct singular, fiind in cazul de fata un punct
de extrem. Din geometria diferentiala se cunoaste formula curburii:
y 1
K = =
(1 + y2 ) 3 / 2 R
1
K = y =
R
f ( x, y ) =0
2z 1
f x = =
x 2 Rx
2z 1
f y = 2 =
y R y
ecuatia suprafetei poate fi aproximata printr-o functie de forma:
x2 y2
z ( x, y ) = +
2 Rx 2 R y
.
Deci corpul real se aproximeaza in jurul originii printr-un paraboloid. Daca una
din razele de curbura este infinita, de exemplu:
R y , avem
x2
z(x, y) z(x) =
2R x
cilindru parabolic.
76
x2 y2
z 2 ( x, y ) = +
2 R2 x 2 R2 y
.
.A1
hg1
. B1
hg1
hg2
y
B2 A2.
hg2.
A1, B1 respectiv A2, B2 sunt punctele de pe cele doua corpuri tangente in origine.
hg =hg 1 +hg 2
x2 1 1 y2 1 1
hg = z1 + z 2 =
2 R + R + 2 R + R
1x 2x 1y 2y
x2 y2
hg = +
2 Rx 2 R y
x2
Ry hg =
2 Rx
Daca ,
Care reprezinta grosimea filmului dintre doi cilindri sau dintre un cilindru si un
plan.
Observatie.
Relatia lui hg constituie de fapt, ecuatia unui paraboloid cu varful in origine, hg
reprezinta tocmai inaltimea pe axa z, pana la suprafata, dusa din punctul (x, y,0). Aceasta
sugereaza posibilitatea inlocuirii contactului real (vezi ecuatia lui Reynolds) cu un contact
echivalent, format intre o suprafata plana rigida nedeformabila si un corp echivalent celor
doua corpuri, care este tocmai acest paraboloid.
h0 constituie grosimea peliculei de lubrifiant ce ar aparea intre cele doua corpuri,
in ipoteza pastrarii conditiilor cinematice, dar cu corpuri absolut rigide.
H constituie cumularea tuturor acestor efecte.
77
Observatie:
Grosimea h implica contributia a trei marimi, dintre care numai cea geometrica
poate fi evaluata direct, celelalte doua rezultand una dintr-o ecuatie integrala, si cealalta dinr-o
ecuatie diferentiala care nu pot fi evaluate altfel, decat cu ajutorul calculatorului.
=0 ep
relatia lui Barrus,
in care:
0
este vascozitatea in conditii normale,
p este diferenta de presiune fata de presiunea normala
este coeficient de piezovascozitate [1/Pa].
= e p
0
.
ln = p
0
_
y
hy
0
78
se cunoaste inca, avand in vedere volumul foarte mic de ulei solicitat, starea
lubrifiantului in contactul elastohidrodinamic.
P Q <
.
ij x y
79
h
=
Ra + Ra22
2
.
1
h
H=
Rx
grosimea adimensionala a filmului
Rx raza de curbura echivalenta a corpurilor pe directia de rostogolire
H grosimea filmului de lubrifiant (h0 sau hmin)
U parametrul adimensional de viteza
G parametrul adimensional de material
W parametrul adimensional de sarcina
k parametrul elipticitatii contactului
a, b, c, d, m, n coeficienti ce capata valori distincte in cele doua situatii, respectiv
pentru h0 si hmin.
Bibliografie pentru valorile coeficientilor: N. Popinceanu Probleme fundamentale
ale contactului cu rostogolire
Observatie.
Valoarea K=0 implica anularea exponentului si demonstreaza efectul deosebit de
puternic al elipticitatii contactului asupra grosimii filmului. Deci, rostogolirea s-ar produce, in
cazul unui contact liniar, in lungul liniei de contact, grosimea filmului fiind nula.
Alti parametrii implicati ce duc la cresterea grosimii peliculei sunt: vascozitatea,
viteza de rostogolire si respectiv elasticitatea corpurilor in contact.
Sarcina are un efect negativ foarte mic asupra grosimii peliculei.
2. Rezolvarea aproximativa a fost facuta de Grubin pentru contactul liniar si
de H.S. Cheng pentru contactul punctual, prin generalizarea rezultatelor obtinute de
Grubin.
Ideea de baza a lui Grubin este urmatoarea: pentru contactul liniar, ecuatia lui
Reynolds devine:
dp h h0
= 12u
dx h3
.
=0ep
,
dp h h0
=120 ep u
dx h3
.
dp h h0
= 120u dx
ep h3
.
80
El denumeste partea de ecuatie din membrul stang, drept diferentiala unei presiuni
reduse.
Termenul drept ramane cu vascozitate constanta, iar grosimea de pelicula din aceasta
relatie ar fi grosimea ce s-ar obtine daca vascozitatea ar fi constanta cu presiunea si egala cu
0
iar presiunea ar fi egala cu presiunea redusa, ce se obtine prin integrare:
dp 1 ep
= P = =
ep
.
1/
p* p
El observa ca variatia presiunii reduse este cea din figura, aceasta variind
asimptotic spre valoarea 1/, deci exista o valoare a presiunii p*, de la care presiunea redusa
1
poate fi considerata aproximativ egala cu , deci
1
P
.
Bazandu-se pe aceasta observatie, el integreaza numeric ecuatia din membrul drept,
obtinand o relatie de forma:
8 1
h0 u 11 E R 11
= 1,19 0
R R q
relatia lui Grubin.
Aceasta relatie are la baza observatia ca presiunea este aproximata cu presiunea din
contactul hertzian clasic presupunand presiunea redusa egala cu 1/ chiar din apropierea
limitei din contactul hertzian, avandu-se in vedere gradientii foarte mari ai presiunii la limita
contactului.
Astfel, la x=0,95 b (b- semilatimea fasiei), presiunea pmax=0,5 p0, dar pmax are de
regula, valori in jurul a 23 GPa, deci chiar 0,5 p0 este o valoare importanta. De asemenea,
Grubin mai considera contactul infinit lung, eliminand astfel scurgerile laterale existente la
contactul real. Totusi, rezultatele obtinute de Grubin sunt in buna concordanta cu masuratorile
experimentale, formula sa avand si avantajul unei operativitati deosebite, pretandu-se la
calcule expeditive.
81
Din echilibrul unui element de volum de lubrifiant s-a aratat ca se poate scrie:
dp d
=
dx dz
,
du
= (n z)
dn
1 dp 2 u1 u 2
u= z + z + u1
2 dx h
,
_
dx
dp
82
1. Interstitiu convergent determina prezenta presiunii inainte de intrarea in
contact (inainte de limita semilatimii benzii de contact).
83
lucru precum si de alti parametrii, cum ar fi temperatura, presiunea, elasticitatea contatului
etc.
In aceste conditii, transmiterea efortului intre suprafete se face atat prin pelicula, cat
si prin contact direct, acolo unde asperitatile strapung filmul de lubrifiant si vin in contact.
Daca, contactul este supus la tractiune (elementul condus este franat, pelicula fiind solicitata
la forfecare) se pot trasa diagrame de tractiune.
0 =ct
=T
N N =ct
f
a
u
= u1
.
T= N
- coeficientul de tractiune;
N forta normala din contact;
0
- tensiunea hertziana maxima din contact;
T forta transmisa din contact;
- alunecarea;
U
T = N
Observam ca, curba nu pleaca din origine, exista un coeficient de frecare intre
corpuri chiar la alunecare specific nula. Acesta este dictat de partea de efort ce se transmite
a
prin contact direct intre corpuri, notat cu - coeficientul de tractiune prin asperitati.
f
Cealalta componenta reflecta efortul transmis prin fluid. Un fenomen similar se
produce deci si cu transmiterea efortului pe directie normala intre corpuri, forta normala N
fiind formata din doua componente:
N = N a +N f
84
_f
N
N
1 2 3
- parametrul ungerii
h
=
Ra + Ra22
2
1
85