Sunteți pe pagina 1din 115

INTRODL CERF

LF1

TEORlh EQUhTIL ILOR RnLE

TRhIhN. LhLESCCI
PROFESOR LA SCOPLA NATIONALA DE PODURI SI SOSELL,
DOCENT LA UNIVERSITATE.

44414-90-

B6CC1RE.

isnP R I MER I ,F1 5TFITULUI


1911

www.digibuc.ro
INTRODUCERE
LA

TORO ECURTIUNILOR INTEGRhLE

DE

TRRIAN IIILESCU
PROFESOR Lj9 SCOALR NRTIONRLA DE POIXIRI SI SOSELE.
DOCENT LR LINIVERSITRTE.

--ttv4t

BdCURETI

IMPRIMERIA STATULUI
1911

www.digibuc.ro
1NTRODUCERE LA TEORIA ECUATIUNILOR 1NTEGRALE

.INTRODUCERE
1. De vre-o zece ani incoace studiul unei clase de ecuatii func-
tionale a luat'o desvoltare a de mare i s'a arAtat a de rodnic
in consecinte importante i diverse in cat putem spune cu sigu-
rantA cA in curncl el va form unul din capitolele cele mai frumoase
ale analizei. Acest capitol se gAsete in plinA perioadd de con-
structiune ; de aceea am crezut cA este util de a strnge la un loc
rezultatele obtinute 'Ana acum i de a indicA directiunile cari au
rAmas IncA deschise cercetAtorilor.
Toate chestinnile pe cari le vom trat sunt cazuri particulare ale
problemei urmAtoare :
SA introducem o noua ofieratiune efectuatA asupra functiunii
(x) i definitA prin expresinnea :

.aN(xs)?(s)ds
b

AceastA operatiune e perfect definitA dacA se d drumul de in-


tegrare ab, functiunea N (xy) pe care o vom numi sniburele ope-
ratiunii i dacA integrala definitA. (I) are un sens. SA considerAm
acum o relatiune oarecare.intre cp (x), derivatele sale de diferite or-
dine i un numAr oarecare de operatii (I) i sA ne propunem a gAsi
o functiune care sA verifice o asemenea relatiune.
Avem aface cu un nou gen de ecuatii mai generale ca ecuatiu-
nile diferentiale fiindcA contin o operatie care in cazul general este
esential diferita ; le vom da numirea generala de ecuatii integrale.
Dup aceastI definitie o ecuatie diferentialA care contine o o-

www.digibuc.ro
peratie integrald (i) va fi o ecuatie integrald.; operatia de diferen-
tiare rrumne in al doilea plan fat de noua operatiune, intocmai
ca operatiile de rezolvare a ecuatiilor ordinare, algebrice sau trans-
cenclente, fat de operatia de diferentiare.
Problema generald fie care o avem in vedere este rezolvarea
ecuatiilor integrale.
Din punct de vedere istoric, prima eeuatie integralA rezolvatA
a fost :

jc(s)sd): ==.F(x) (o<a<l)


mntlnit i rezolvatA de Abel in 181 2 inteo problemA elementar
de mecanic.
Mult timp dui:A aceea, un matematician rus N. Sonine in 1884
relu studiul unei ecuatii de aceeas forrn ca aceea a lui Abel, ins
ceva mai general, considernd cazul
G(xy)
N(xy) =
. (xy)a
chestiunea pare inchis1, fiindc artificiul lui Abel er oarecum epui-
zat de Sonine, cnd in 1896, D-1. V . Volterra inteo serie de note
prezentate Academiilor de stiinte din Turin si Roma, relu cu un
succes complect si cu ajutorul unei metode fecunde studiul general
al ecuatiei integrale.

N(xs,p(s)ds = F(x)

Frumoasele rezultate obtinute au fost imediat urmate in 1900 de


o lucrare strAlucit6. datdrit D-lui 1. Fredholm asupra ecuatiunii:

p(x) N(xs)p(s)ds = F(x)

a direi important in analiz a fost pus in luminri. de D-nii I.


Fredholm, D. Hilbert i E. Picard. De atunci lucrkile se ur-
meaz far intrerupere. Intr'o serie de comunic'ri prezentate so-
cietati stiintifice din Gttingen, d-1 D. Hilbert intrebuinteaz ca
element de dernonstratie rezolvarea unei anumite clase de ecua-
tii.lineare cu o infinitate de variabile, pune In lumin printr'un stu-

www.digibuc.ro
Is

diu aprofundat rolul sirnetriei samburelui i studiazrt aplicatiunile


cele mai importante.
In acelas timp, d-1 E. Picard semnaleazA importanta acestei
ecuatiuni integrale at-Wind numeroasele sale aplicatiuni In Fizica
matematid.
Ne mArginim deocamdat la aceste linii esentiale relative la is-
toricul chestiunii ; in corpul lucrrii vom da la locurile cuvenite toate
indicatiunile istorice i bibliografice necesare.
Vom spunect o ecuatie integrala este lineard dad ea e de
gradul intai in raport cu operatiile integrale pe cari le contine.
Tipurile :

(3) N(xs)p(s)ds = F(x)

(3') p(x) +f N(xs)p(s)ds = F(x)


. 0

in care una cel putin din limitele integralei este variabiM vor fi nu-
mite ecuatiuni integrale lineare de tipul Volterra sau mai sim-
plu ecuatiile lui Volterra ; vom spune c ecuatia (3) e de prima
speta, iar (3') de speta doua.
b
(4) N(CS)p(s)ds = F(x)

(4') +f N(xS)?(S)Cis = F(x)

vor numite ecuatiuni integrale linearc dc tipul Fredholm


sail mai simplu ecuatiile lui Freclholm ; in mod analog (4) e de
prima spep., iar (4') de speta doua.
Aceste tipuri caracterizeaz noile elemente analitice ; in jurul
lor se poate construi teoria celorlake cazuri lineare intalnite in
aplicatii i studiate succesiv de diferiti autori.
Vom Imprti lucrarea noastr in patru pArti. In prima parte
vom expune .teoria ecuatiei lui Volterra ; partea doua va fi
consacrat ecuatiunii lui Fredholm, iar partea a treia va trat des-
pre ecuatiile integrale singulare. In sfarsit in partea patra vom
schit rezultatele obtinute pfin acum asupra ecuatiunilor inte -
Tale
6 nelineare.

www.digibuc.ro
6

PARTEA. I
ECUATIA LUI VOLTERRA
I. - STADIUL EMBRIONAR
r. LucrArile d-lui Volterra au apArut de la 1896 tn 4 note, pre-
zentate Academiei din Turin 1), douA aceleia din Roma2) i un
memoriu de ausamblu inserat tn Annali di Matematica 3). Este
esential de a pune mai intaiu in luminA ideea care a cAlAuzit pe
d-1 V. Volterra in cercetArile sale; in acest capitol nu va fi vorba
decat despre functiuni finite i integrabile.
SA presupunem variablele reale i limitate inteun interval finit,
de ex.: intervalul (o,r). SA considerAm punctele de diviziune:

( 1)
I 2 3 nr
n) n, n)
i sA exprimAm cA ecuatia

(2) EN(xs)p(s)ds = F(x)

este verificatA in aceste puncte, inlocuind integrala prin sumele


apropiate corespunzAtoare punctelor de diviziune ( I ). Obtinem
astfel ecuatiunile apropiate:

n
N111=F1
1

(3)
n [NtOt +1\ittPt] = Ft
1 r
1

LI`T,,1p1 + . . -4- Nnnpn] = Fn

-
Insemnnd pentru prescurtare Npq - P
m (-1
,1
n
q

F (Pi).

i) V. VOLTERRA. Sulla inversione degli integrali definiti. (Atti della reale Acc. della Scienze
di Torino) 12 lanuarie, 8 Martie, 26 Aprilie 896, pag. 311, 400, 557, 693.
2) V. VOLTERRA. Rendiconti della reale Accademia dei Lincei (tr.Sem. 1896, pag. 177, 289).
3) V. VOLTERRA. Sopra alcuni questioni di inversioni di integrali definiti (Seria 2-a, t. 25,
1897, pag. 165).

www.digibuc.ro
7

Am obtinut astfel un sistem foarte simplu de n ecuatii cu n ne-


cunoscute cari ne permit sh calculhm succesiv valorile apoxima-
tive ale functiunii necunoscute in punctele (r). Exactitatea acestor
valori creste cu n; trechnd deci la limith, chpthm o infinitate con-
tinut de necunoscute, cari sunt tocmai diferitele valori ale func-
tiunii p(x) in intervalul (o,r).
(Math acest rezultat obtinut, o verificare este necesarh. Aceasth
metodd constructiva prezinth o analogie completh cu aceea care
conduce la notiunea de integralh, unde de asemenea e necesar o
verificare. Ea descoper douh caractere fundamentale ale pr oblemei:
Prezenta unui mecanism de afiroximatii succesive i introdu-
cerea condifiunii N(x,x) t o.
Nu cunoastem In toate detaliile meto la d-lui V. Volterra care
s'a mrginit a desvola verifichrile necesare. Procedeul shu laborios
d o aparenth misterioash rezultatelor sale; desi are darul de a
reinvi practicele vechilor analisti, el nu multumeste pe deplin
spiritul.
In aceast lucrare vom intrebuint direct metoda aproximatiu-
nilor succesive dupii indicatiunile d-lui E. Picard.).

II. TEOREMA D-lui VOLTERRA


2. SA luhm variabilele reale si sh presupunem ch smburele si
F (x) sunt functiuni odat. derivabile Inteun interval oarecare (o, a).
Dach derivhm relatiunea (2) obtinem :
3, , ,
(4) N(xx)p(x) -Ff. Nx(xs)p(s)ds =F (x).

Dacti N (x x) nu se anuleazci in intervalul (0, a), putem


imphrti aceast relatiune prin N (x x), ceeace ne d o ecuatie de
forma

(5) p(x) -1-foxl\ii(xs)?(s)ds = F1(x).

Aceast form este foarte favorabil pentru aplicarea aproxi-


matiunilor succesive ; sh introducem un parametru A Inaintea inte-

1) T, LALEsco. Sur l'quation de Volterra. Cjl. de math, pures et appliques 1908).

www.digibuc.ro
8

gralei primului membru i sa cutam a satisface ecuatiei (5) printr'o


desvoltare de forma
(6) p(x) = po(x) +Ap1(x) + vp,l(x) + +A"p0(x)+ . . .
po(x)pi(x) . . . p,,(x) . . . find diferitele aproximatii succesive
pe cari trebuie sa le determinam. Identificarea ne da imediat rela-
tiunile
PAX) = F1(x)
p(x) = f 111(xs)?0(s)ds.
0

(7)
(p0(x) =-- (xs)?_l (s)ds.
0

care ne permit s calculin Intr'un mod succesiv diferitele aproxi-


matiuni.
Seria aproximatiunilor (7) convergeaza uniform in intervalul
(o, a). Inteadevar fie M i N modulele maxime ale functiunilor
F1(x) et N,(xs) In acest interval; avem evident inegalitatile :

Po(x) <M
pi(x) I <MNx
(7')
MNnxn
pn(x) < n
Ele ne arata ca seria (6) reprezinta o functiune intreaga de
de ordin cel mult egal cu ; ea convergeaz deci absolut si uni-
form In intervalul considerat.
Seria (6) fiind uniform convergenta In raport cu x, integrala
care figureaza in ecuatia (5) are un sens perfect de bine determinat;
pe de aka parte aceasta serie verifica formal ecuatiunea (5) i e
absolut convergenta. Ea va fi, prin urmare, o solutie finita si bine
determinata a ecuatiei (5).
Putem demonstr acum ca aceasta solutiune este si singura so-
lutiune finita a ecuatiei (2). Intr'adevr daca ar mai exist Inca una,
ecuatia (5) fara membru al doilea.

(8) N(xs)id(s)ds Q,
0

www.digibuc.ro
9

. ar ave o solutiune neidentic nul, ceeace e imposibil, fiindcA din


(7) si (8) se deduce prin scdere
p(x) pn(x) = 1\11(x3)[?(s)

Se obtin deci inegalitti identice cu (7') in care trebuie numai s


inlocuim pe 9(x) prin p(x) pn (x). In virtutea rationamentului
precedent rezultA c expresiunea
Xn [p(x) Pn (x)]
este termenul general al unei serii, functiune intreag de prin
urmare.
lini[p(x) ?,(x)] = O.
n=oo
De la ecuatia (5) sau (4) ne ridicAm iar6s la ecuatia (2) printr'o
integrare, ceeace ne d :
fX

(9) N(xs)cp(s)ds = F(x) F(o).

Ecuatia (2) nu admite deci solutia n(x) dect dac F(o)= o,


conditiune necesar si evident suficient t).
Am obtinut astfel teorema urmtoare:
Dacd N(xy). i F(x) sunt fuqcfiuni odatd derivabile in ra-
port cu x in intervalul (o,a) i dacd N(xx)*o i F(o)=o, ecua-
fia lui Volterra de prima spepa.
.foxN(xs)p(s)ds = F(x)

admite o singurd solufie finita i continua in acest interval.


3. Dac consider6m ecuatia lui Volterra de a doua spefd,

(I o) p(x) XfoxN(xs)p(s)1S = F(x)


Con ditiunile restrictive ale teoremei precedente nu mai sunt
evident necesare. Ecuatia cea mai simpla" este deci aceasta ; am
pstrat cu toate acestea terminologia D-lui D. Hilbert, pentru a
evit orke confuzie.
Aceastl teoremi a fost stabilith pentru IntAia oarl de d-1 I. le Roux In teza sa de doc-
torat Asupra integrale or e wafiundor liniate cu derivate tarliale de ordinul al doilea cu
zariabile /e'en tente (pag. 19-22) 18941

www.digibuc.ro
10

III. FORMULA D-LUI V. VOLTERRA ; SA.MBURELE


RESOLVA NT
41 Se poate scrie p(x) mai simplu in modul urmtor :
Dacd considerdm ecuatia de speta a doua (io):
po(x) F(x)
.1) i(x) = f x1\1()F(o-)da
0

P2(x) = ( )2 f N()dsfsN(s cr)F(a) do-


0 0

sau aplicnd o formuld bine cunoscutd lui Dirichlet:

p(x) = ( 1)2 f F(cr)do- f XN(x s)N(s a-) ls = f NNI(xcr)F(cr)da


. 0 . 0

insemnnd pentru prescurtare :

Ni(xy)= Lx1\1(xs)N(s y)ds


In mod general:
pii(x) = ( i )nfoxN(xs)dssEN_1(s0-)F(0-)da
= ( )111:F(o-)10-EN(xs)N._ 2(scr)ds
= ( OnfoxNl(x.0-)F(cr)do-
unde in mod general avem:

N(xy) =EN, (xs)Nn_1(sy)ds


Dacd insemnm deci:
07(xy)= N(xy) AN1(xy) . . . (- i)PAPNp(xy)+
vedem c solutiunea ecuatiunii (5) sau (io) se poate scrie sub forma :

(II) p(i) = F(x) a7(xsA)F(s)ds

Ea se prezintd sub o formd analoagd cu membrul inti al


ecuatiei (5); vom spune pentru aceasta cd a7(xyA) este smburele
rezolvant al ecuatiei (io).
Smburii Np(xy) joacd i ei un rol important in teoria ecuatiu-
nilor integrale ; ei poarth numele de smburii iterafi.

www.digibuc.ro
Rezultatul obtinut se poate rezum in teorema urmkoare :
Ecuafia lui Volterra de speta doua are o singura solugune
flnitc i continua data de formula (II ). Aceasta solufiune e o
functiune intreaga de A de ordin cel mult egal cu 1.
Ecuatia lui Volterra de speja doua nu este rezolubila in do-
meniul finit i real dealt in anumite conditiuni.

IV. LEGATURA DINTRE ECUATIA LUI VOLTERRA $1


ECUATI1LE DIFERENTIALE LINIARE
5. Exist o strns legltur5. Intre ecuatia lui Volterra si ecuatiile
diferentiale liniare, care e necesar a fi pus in eviden0.
Putem mai intiu reduce orice ecuafie diferenfiala lineara la
o ecuatie a lui Volterra. S consider4m inteadevM ecuatia de
ordinul n.
(1 2)
dny dn ly
al(x) . . . a(x)y f(x)
dxn clx

s luMn ca functiune necunoscut in locul lui y, derivata de or-


dinul cel mai inalt:
dny
dxn Z
1101T1 aveA
dnly X
zdx +
. . . .
xn-4
y zdxn + Clx + C2 Ca%
0 n! n-4
cari transform (i2) in
x
(13) Z ai(x)./ zdx . . . an(x)f E Cpfp(x),
0 0
P=1
insemnnd in general
X XeP
f(x) = ar(x) api(x) ,a(x).
np
de ajuns acum a aplica formula cunoscu0

. o
cp(s)dsn =fox(x_sp1
(n--1! p(s)ds)
(n)

www.digibuc.ro
12

pentru a obtine astfel ecuatia lui Volterra

z
f La(x) a2(x)(xs) a(x)
(x_s),I-11
p(s)ds
('4)
f(x) -1-rc
.__A
f (x)
P=

Am presupus, bine inteles, c origina este un punct regulat


pentru coeficientii ai(x). SA observAm, In treacAt, cA proprietAtile
elementare ale ecuatiilor diferentiale linear; cu sau fr membru
al doilea, decurg imediat din teorema precedentA.
Pentru ca membrul al doilea din (14) sA aibA o valoare perfect
determinatA, trebuie ca constantele Ci sA aib valori date. Deci,
invers, rezolvarea unei ecuatii a lui Volterra (14) este echivalentA
cu rezolvarea unei probleme a lui Cauchy pentru ecuatia dife-
rentiald lineard (12). Unicitatea solutiunii in teoria ecuatiei lui Vol-
terra corespunde faptului cA problema lui Cauchy nu admite, In-
tr'un punct regulat, dect o singurA solutiune.
6. Vom obtine un rezultat interesant care ne va lAmur natura
analiticA a ecuatiei lui Volterra, fdcand n.oc In ecuatia diferen-
tialA (F3). apAtAm, astfel, ecuatia diferentialA linearA de ordin
infinit.

z ai(x)f zdx al(x)f zdx2 . . . a(x)f zdxn+ .= f(x)


00

ECpfp(X),
p =1

In care
.
f(x) = E ap,r(x) r!
r=o
care e echivalentA cu ecuatia lui Volterra.

z
xf
al(x) al(x)
(XS) an(X)(XSP-1
(15)
03
1?(S)ds = f(x) E epfp(x).
P=1

www.digibuc.ro
13

SA presupunem cA functiunile ap(x) sunt toate finite in inter-


valul (oa) si cA intr'un mo -I mai precis avem
ap(x)<AP.
atunci Awn ave.
I
f(x) <eApx.
DacA, deci, seria
oo
ECpeAPP,r-
p=1
e convergentA, suma membrului al doilea (15) reprezintA o serie
absolut si uniform convergentA in intervalul (oa); vom fi in parti-
CO

cular, In acest caz, dacA E cp este convergentA. SA observAm, in


P=1
sfrsit, In acelas mod cA seria care dA smburele lui (15) e de ase-
menea o serie uniform si absolut convergentA in acelas interval.
AceastA trecere la limitA ne aratA cleci cA, In unele cazuri, ecuatia
lui Volterra este echivalentA cu rezolvarea unei probleme a lui
Cauchy pentru o ecuatie diferentialA linearA de ordin infinit, ceeace
e de ajuns pentrn a ne da seama de rolul i natura acestui nou
in strument an alitic.

V. ECUATIA LUI VOLTERRA CU MAI MULTE VARIABILE


INDEPENDENTE
7. Ecuatiile lui Volterra cu mai multe variabile independente
sunt tot ash de importante ca acelea cu o singurA variabilA din
cauza aplicatiunilor lor in teoria ecuatiunilor cu derivate partiale
cu caracteristice reale. Vom studi tipul urmAtor :

(16) ?(xy) fA(xy;s) (sy)ds YB(xy;s) p(xs) Is +


. 0

fox foYC(xy;st) cp(st)dsdt = F(xy),

care corespunde ecuatiei de speta doua din paragrafele prece-


dente.
Functiunile A(xyz) B(xyz) si C(xyz) sunt prin ipotezA finite si
<M, iar F(xy)<F i integrabile intr'un domeniu oarecare D al ar-
aumentelor bor.

www.digibuc.ro
14

Pentru a gasi o solutiune a ecuatiei (16) vorn aplic rnetoda


aproximatiilor succesive lund
p1(xy) = F(xy).
p2(xy) f:A(xys)pi(sy)cis f:B(xys) p1(xs)ds
(17)
folf:C(xyst)pi(St)dsdt = Dpi(xy).

pn(xy) 13911_1(xy).
In dreptunghiul (r) de laturi i f3, cuprins in D, vom ave:
pi(xy) i <F.
p,..,(xy) <MF(x+y -1-xy)<MF (a+f3-1-4).
p3(x3') j <M2F(a+3-1-43) (x+y-I-xy)<M2F(cc+VE aP)2

si, In general
I <FM.(a.-j-Pap)n.
9,,(xy)
Rezult de aci ca seria aproximatiilor converge complet 1) in
dreptunghiul (I) daca vorn lu pe a si f3 suficient de mici, asa c:
M(a+P+4)<I.
Obtinem astfel o solutiune, de altfel singura in dreptunghiul (I)
in virtutea unui rationament dej repetat.
Pentru a prelungi aceasta solutiune in tot domeniul D, sa con-
sideram dreptunghiul (2) situat la dreapta dreptunzhiului (r) si
avnd aceleasi dimensiunl. Daca facem schimbarea de variabile
x = a x' i y = y', ecuatia (r 6) se poate pune sub forma

qi (x'y ')-Fi x' A (x'y's)p(sy')ds B(x'y's)p(x's) 1s +


0 0
( 8)
, Ty'
f Jo C(x'y'st)p(st)dsdt=-F-H1)
membrul inttli avand aceeeq forma ca (i6), iar (13 find o func-
tiune u5or de determinat care depinde 5i de valorile lui p(xy) in
dreptunghiul (i) acum cunoscute noa. Vom pute deci aplic acelas
mecanism de aproximatii succesive, inlocuind pe F prin F-1-43 ;
I) Vom spune adesea compleLt, in loe de uniform VI absoluf.

www.digibuc.ro
it

aproximatiile astfel obtinute vor converge cu sigurantA b (2), de


oarece membrul inti al ecuatiei (1 6) rAmnnd invariabil, constanta
M a rAmas aceeas; vom pute deci, dupA un numAr finit de ope-
ratiuni s parcurgem tot domeniul D cu ajutorul acestai dreptunghiu
de dimensiuni invariabile (a,f3); obtinem astfel teorema urmAtoare :
Ecuatia (16) are o singurd solufie finitei in tot domeniul in
care functiunile A(xyz), Cf x,y,z,t) i F (xy) sunt finite i in-
tegrabile.
8. D-1 Volterra considerA de asemenea cazul ecuatiei]de prima
spetA :

(1 9) x.fyN(xy; st) p(st) lsdt==1-7(xy)


o

SA insemnAm

N(xyst)=N(xy)-F-N1(xys)(xs)+1\12(xyt) (y +N3(xyst)
(xs) (yt)
Ecuatia (i9) se scrie atunci : .

N(xy)foxfp(st)dsdt -1-fox.f:N1(xys) (x s)p( st) ds d-fxr N2(xys)


. .

y
(y t)p(st)dt-Ff N1(xyst)(x s)(yt)?(st)dsdt=F(xy)
0. 0
Lund ca necunoscutA functiunea
y
?,(xy)=4 (stylsdt
0. 0
ecuatia (I 9) devine
7 _
N(xy)pi(xy)+1" N 1(xys)?1(sy)ds -Ff N2(xys)? (xs)ds
v 1
0 0

N3(xyst)pl(st):Isdt=-F(xy)

Diviznd prin N(xy) se obtine o ecuatie de speta doua. De


oarece cpi(o,o)=o este necesar ca i F(o,o)-=o; de asemenea con-
ditiunea N(xy)=.N(xy; xy)*o intervine de asemenea ca conditiune
necesarA i suficientA pentru ca coeficientii ecuatiei de speta doua
s fie finiti. Obtinem deci pe altA. cale aceleasi particularitAti ca si
la ecuatia lui Volterra cu o singurA variabilA.

www.digibuc.ro
16

V/. SISTEMELE DE ECUATII A LUI VOLTERRA


9. Metoda aproximatiilor succesive permite sA tratm tot asa
de simplu i un sistem de n ecuatii liniare a lui Volterra de speta
doua cu n tunctiuni necunoscute. Vom numi astfel un sistem de
tipd
Cpi(X)+ Ef A i1,(xs)?1,(s)ds =f1(x) (i---= r...n)
P=4
Aplicarea metodei e evidentA ; primele aproximatii vor fi
pio(x)=fi(x), iar ecuatiile de recurent vor fi:

Ef Air,(xs)?(s)ds 0, I, ....n)

p=--1 p,ki
Acela procedeu, intrebuintat pan acum de mai multe ori, ne
aratA, c seriile de aproximatii converg complet in tot domeniul de
existent al coeficientilor Apk(xy).
o. Se poate reduce imediat un sistem de ecuatii diferentiale li-
neare de ordin fink de tipul
dzi n
+ E ai1(2)z1(x)=-11(x) ...n)
d x p-1
dzi
la un sistern le ecuatii a lui Volterra lund ca necunoscute ui.
cfx
Se pot de asemenea consider-A sisterne de ecuatii lineare de ordin
infinit cArora li s poate aplic acela procedeu, avand in vedere
numai ca conditiunile initiale s asigure convergenta primilor
membrii ai ecuati2i considerate.
OBSERVARI FINALE
VII.
I 1. Din cele precedente s'a putut constat puterea admirabilului
instrument analitic pe care II constitue metoda aproximatiilor suc-
cesive i fecunditatea sa variata in toate chestiunile de existentd
relative la ecuatille diferentiale lineare i la ecuatiile integrale li-
neare. cari sunt dup cum am vilzut, o adevrat generalizare a
celor dintaiu.
Ecuatiile integrale tratate prt acum se pot numi regulate ;
o parte special va fi consacrat ecuatiilor integrale singulare unde
vom trat in acelas timp i ecuatiile singulare ale lui Fredholm.

www.digibuc.ro
17

PARTEA II
ECUATIA LUI FREDHOLM
11.
CAP. I
FORMULELE D-LUI FREDHOLM

I. STADIUL EMBRION A R ; ISTORIC


1. Ecuatia lui Fredholm de speta a doua e un exemplu foarte
instructiv de descoperire maternaticA ; ea intrunete toate caracte-
risticile esentiale att prin noutatea chestiunii ct i prin indrAzneala
unei treceri la limitA, consicleratA cu drept cuvnt de d-nii G. Dar-
boux i E. Picard ca una din cele mai frumoase din analizA. Este de
aceea interesant a schit in liniile sale generale, evolutia acestei
memorabile descoperiri.
SA considerAm ecuatiunea :

(I) ?(x) + A fo1N(xs)?(s)ds f(x)

i punctele de diviziune :

(2)
I
nnn
2 3
--5
n
sA inlocuim integrala (I) prin suma apropiata corespunzAtoare
punctelor de diviziune (2), ceeace ne dA ecuatia apropiatA :
2
?(X) + [N(C, +1 N(x,
(3)
+ N(x, n n )?
n_
+ N(x, n)? f(x)

S exprimAm c ecuatia (3) e verificatA in punctele de diviziune


(2); obtinem n ecuatii lineare :
A[N1 + N4-2,?2 + Noinpn]
(4) MN:21?1 N2i?2 + + N2n?ni

X[N11 11) 1 + N112p2 + + Nnupid


9

www.digibuc.ro
48

Radacinile acestui sistern sunt fractiuni rationale de X, al cror


numitor comun este:
XNji XN1,2 XNin
AN" + AN.. AN2n
(5) Dn(X)
XN XN112 . . I -I- ANnil
Dac prin urmare ecuatia (1) este inlocuit prin ecuatia apro-
piat (3), teoria ecuatiunilor lineare ne d rezultatele urmAtoare :
a) Ecuatia (3) e verificat in punctele (2), pentru orice valoare
a lui X care nu anuleaz4 determinantul (5); expresiunile ne-
cunoscutelor cpk sunt frac(iuni rafionale de X avnd ca numitor
comun pe De(X).
b) Pentrd rdcinile lui 13(X), ecuatia (3) farei membrul al
doilea este verificat in punctele (2).
c) Pentru ca ecuatia (3) cu membrul al doilea s fie verificat in
acest din urm caz, trebuie i e de ajuns ca determinantii caracte-
ristici asociati minorului principal al lui Dn(X) s fie toti nuli.
Pentru a trece de la ecuatia (3) la ecuatia (I), trebuie s facern
n= ; sistemul (4) devine atunci un sistem de ecuatii lineare cu
o infinitate de necunoscute, determinantul Dr,(X) un determinant
infinit, iar necunoscutele k constitue totalitatea continu a valori-
lor functiunii necunoscute p(X) in intervalul (o I).
D-1 Fredholm are meritul de a fi acut cu un succes complet
aceast trecere la limit si de a fi demonstrat c cele trei proprie-
tti mentionate mai sus se pstreaz la infinit.
Primul su mernoriu aprut in i9oo 1) a fost prezintat Acade-
miei din Stockholm; el a fost urmat in 1902 de dou note prezen-
tate Academiei de Stiinte din Paris 2) si in 1903 de o lucrare de
ansamblu publicat in tomul 27 a Niels H. Abel in memoriam al
revistei Acta Mathematica.
1) I. FREDI1OLM. Sur une nouvelle mthode pour la rsolution du problme de Dirichlet.
Ianvier 1900) Of versigt af Konge. Vetenskaps-Akademiens Frhandlingar 1900, No, 1,
Stockholm.
2) I. FREDIIOLM. Sur une dasse de transformations rationnelles, CR. Paris t. 134 1902, I, r ag.
219 i Sur une classe d'quations fonctionnelles, CR. mme volume, pag. i561.
2) I. FREDHOLM. Sur une classe d'quations fonctionnelles. Acta Math. 27. 1903. pag,
365 390,

www.digibuc.ro
Procedeul d-lui I. Fredholm este direct; d-sa ia desvoltarea
cunoscut a determinantului Di, (X) dupA, puterile lui X si demon-
streazA cA racnd n=., se obtine o functiune D(X) intreagcl in
X ; consideratiuni foarte simple din teoria determinantilor de ordin
infinit aceau foarte probabil acest rezultat fundamental pe care
c1-1 Fredholm li demonstrA riguros cu ajutorul unei teoreme im-
pertante clatOrit d-lui Hadamard.
Seriile obtinute sunt de o rar elegant de maniare i vor r-
mne cu sigurant clasice.
2. Micul memoriu din I 900 atrase imediat atentiunea d-lui D.
ailbert, savantul profesor de la Gttingen care se ocup de stu-
diul su tn timp de mai multi ani de activitate profesoral. Punctul
de plecare al d-lui D. Hilbert a fost observatia urmftoare:
Determinantul D() este discriminantul formei quadratice.

(6) Exp2 AE Npr1XpX((

Prin urmare, intreaga teorie a formelor quadratice i bilineare pe


care stiinta o datoreste lui Weierstrass, Sylvester si Kronecker
trebui s-si gseasc aplicatia printr'o trecere la infinit. Astfel,
rolul simetriei smburelui apare irnediat ; acestui caz s'a consacrat
in special d-1 D. Hilbert si scoala sa. Reducerea formei (6) la forma
sa can onic conduce pe d-1 D. Hilbert la ideea de a consider ori-
ce ecuatie integral ca izvorul nnei serii de functiuni ortogonale
de a leg studiul desvolairii functiunilor arbitrare in serii de func-
tiuni ortogon ale, la teoria ecuatiilor integrale.
Lucrrile d-lui D. Hilbert au apArut in 6 comunicM fcute So-
ciettii de Stiinte din Gttingen 1); prima, a patra si a cincea nu-
mai, trateaz despre teoria pur6.; celelalte sunt consacrate aplica-
tiunilor. Toate rezultatele datorite d-lui D. Hilbert au fost regsite
completate de unul din elevii si, d-1 E. Schmidt 2), care in a sa
Inaugural Dissertation facb o expunere foarte elegana, repede

1) D. liii BERT. Grundzge einer allgemeinen Theorie der Integralgleichungen (Gtt. Nach-
rich.en). Erste Mitteilung (5 Martie 1904). 2-te Mitteilung (25 Iunie 1904). 3-te und 4-te Mittei-
lung (190 c). 5-te (1906). 6-te (191o).
2) E. SCHMIDT. Entwkklung willkrlicher Functionen nach Systemen yorgeschriebener (1905
Iulie) 0 Math, Ann. Bd. 63. 1907, pag. 433-476,

www.digibuc.ro
rspnJit i utilizatA, a rezultatelor principale teoretice privitoare
la ecuatia lui Fredholm cu smburele simetric.
Cazul smburelui nesimetric, tratat de asemenea de d-nii D.
Hilbert si E. Schmidt reclam noi cercetAri. Dep. din 19(33, intr'o
lucrare foarte remarcabilA, d-1 J. Plemelj 1) descopere seria de func-
tiuni biorthogonale, cari sunt generalizarea functiunilor orthogo-
nale. Aceste functiuni au fost regAsite de d-1 B. Heywood2) cu aju-
torul unei metode de identificare foarte simplA; insA d-1 E. Gout--
sat3) este acela care inteun memoriu fundamental pune in evidentA
toate elementele esentiale ale problemei : notiunea de smburi or-
thogonali care rezultA din studiul aprofundat al smburelui rezol-
vant, e instrumentul de cercetare comod care face inutilA orice trecere
la limitA i permite a trat ecuatia integralA in cazul general.
Vom expune aci o metocIA mixtA, folosindu-ne de toate lucrArile
precedente. Metoda constA in perfectionarea metodei urmatA de d-1
B. Heywood si declucerea tuturor rezultatelor obtinute ptf acum si
altele noi numai din studiul aprofundat al smburelui rezolvant.
Nu va fi vorba in aceastA parte deck de smburi si functiuni
finite si integrabile.

PRIMA TEOREMA A D-LUI FREDHOLM


3. Elementul analitic al soluOunii. SA considerAm ecuatia
in tegralA

(7) ?(x)d-xfbaN(zs)?(S)ds,f(x)

Dac aplicAm, ca in cazul ecuatiei lui Volterra, metoda aproxi-


matiilor succesive, obtinern seria

p(x) = f(z)L:Xfab N (xs)f(s)ds+ X2fabN1(xs)f(s)ds+ . .


(8)
+( )PXF:fabN(x.,$)f(s)ds+

i) I. PLEtdEfi. Fredholmsche Functionalgleichungen in der Potentialtheorie. (Wien, 12


Mars 1903) si Zur theorie der Fredholrnschen Functionalgleichung (Monatshefte fiir Math, und
Physik XV 1903, pag. 93-128.
B. HEYWOOD, Sur Pquation fonctionnel'e de Fredhohn, 1-re Partie. (J1 de Math, pures et
appliques 908).
J),N. GOURSAT. Recherches sur les quations inrgrales lineaires. (Ann, de la Fac. de Tou-
louse, tonic X, 2 e serie /yob, peg, 5-98).

www.digibuc.ro
'21

insemnnd ca i in cazul ecuatiei lui Volterra


b
(9) Np(xy) ... N(xsi)N(sis2)... N(s y)1s4 ds

Vom nurni expresiunea (9) samburele iterat de ordin p. Seria


(8) convergearaZt complet in intervalul ab pentru suficient de
mic ; inteadevrtr ea admite ca rnajorant seria ENPxP, ceeace ne
p=o
arat c convergeami complect dac X<N ; vom puteA prin ur-
mare scrie (8) sub forma 1)
(1o) p(x)=f(x)-404xsX)f(s)ds,
insemnnd.

(I I) 57(xyx)=N(xy)XN1(xy)-F . . -F ( )PXPNp_1(xY)+

Aceast expresiune (II) va fi numit samburele resolvant al


ecuatiei integrale (7).
Expresiunea (1 o) a solutiunii ne procur o observatie important :
Caracterul analitic al solutiunii (I o) in raport cu depinde in
primul rnd de acela al smburelui rezolvant. Studiul solutiunii (1 o)
revine deci la acela al smburelui rezolvant, care nu depinde dect
de smburele ecuatiei integrale; membrul al doilea f(x) nu inter-
vine, cum se va ve le mai trziu.
4. Ecuqiunile integrale ale samburelui rezolvant.. In loc de
a studi direct seria (II), s. observrn c din ea se pot deduce
relatiunile

07(zyA)=N(xy) 4N(xs)[N(sy)AN1(sy)-1- ]ds

=N(xy)-4N(xs)a)l(syA)ds
i
4xyA)=N(xy)-4[N(xs)AN1(zi)d- ]N(sy).ds

=N(xy)-40-i(xsX)N(sy)ds

tt In capitolele reteritoare la ecuatia lui Fredholm vorn suprima, pentru usurintl de scriere,
limitele a si b de la semnul integral.

www.digibuc.ro
22

Se poate deci spune cd. smburele rezolvant 07(xy)) verified


ambele ecuatiuni integrale

(1 2) N(xy) 07(xyX)=4N(xs) 6)7(syX) -Is =407(xsAN(sy)1s.

Vom studi smburele rezolvant cu ajutorul uneia din aceste


ecuatiuni integrale si este evident cd solutiunea astfel obtinutd va
verificA de asemenea i pe ceolaltd, din cauz c ambele ecuatiuni
au o origine comund, expresiunea (i i).
5. Ecuatiunea asociat. Impreund cu studiul ecuatiunii inte-
grale (7) este necesar a consider i pe acela al ecuatiunii .

(7a) fl)(x)d-AfN(sx)'(s)ds=f(x)

obtinut din ce'a dintiu, permutnd variabilele smburelui ; aceast


ecuatiune poartd numele de ecuafie asociatd.
Ecuafia asociatcl are acelcq seimbure rezolvant ca i ecuafia
considerata. Intr'adevdr, acelas calcul arat ci elementul analitic
al solutiunii ecuatiei (7a) este

447.)=f(x)-407(sA)f(s)ds.

Studiul acestor doud ecuatiuni (7) si (7a) poate i deci fAcut in


acelas tin-p; el se reduce la studiul smburelui rezolvant -07(xyA).
6. Functiunile intregi ale d-lui Fredholm. Preliminarile de la
paragraful 1, ne sugereazd de a incerc s rezolvdm ecuatia in-
tegrald

(13) -07(xy.7.) = N(xy) 467(xs)N(syX)ds

printr'o functiune meromorfd de

Ao(xy)+ AA1(xy)+ + ).pAp(xy) 13(xyA)


(14) 62-(xyX)____
+alA + a2A2 + . . . +-2pAP D(A).

Procednd prin identificare, ol4inem relatia

D(xyA)= N(xy)D(A) JN(xs)D(syA)ds,

www.digibuc.ro
23

de unde
Ao(xy)=N(xy)
A i(xy) = atN(xy) fN(xs) Ao(sy)ds
(15)

Ap(xy)= apN(xy) fN(xs)A(sy)is


P 1

Pentru a obtine acum'formulele d-lui I. Fredholm, e suficient sA


ne impunem conditiunea

(i 6) pap =fA(ss)ds.
P1
Intr'aiev6r,
i =fN(ss)ds

A1(xy) = N(xy)JN(ss)ds JN(xs)N(sy)ds = N(xy)N(xs)


N(sy)N(ss) s'

sau utiliznd notatiunea como 16, datoria lui Fredholm

N(x1y1)N(x1y2) N(x1yo)
N(x1x2
x.))
Yir2, Yn
N(x.y1)N(xoy2) N(xoyo)

vom pute scrie

A1(xy) = JN (yxslds.

Mai departe :

2 A2(xy) N(xy)fA i(ss ds 2.IN(xs)A 1(sy)ds

sau scriind si i s2 ca variabile de integrare in locul lui s in ultima


integra16, scris6. de dou ori in sir :

2A 1(xy) - N(xy)A1(ss) Is N(xs )A1(s 1y)ds N(xs2)A1(s2y)ds2],

www.digibuc.ro
24

sau mud.:
S1S2 )--N(xs2)N (s2s1\1
2 As)(Xy) 41,-N xy)N(sis2)
1s2
N(xsI)N( y
ysif ds Ids t
Recunoastem sub semnul f desvoltarea determinantului
N(xy)N(xs 1)N(xs2)
N(xs1s2
N(s1y)N(s1s1)N(s1s2)
y s1s2).
N(s2y)N s2s1)N(s2s2)
Prin urmare :
(N. xss2
t
A.2(xy) , )ds1ds
2 ;a ys is 1
i deci
fm(sts2s3
a3= SIS2S8
)dsids2c1s3
3.
Legea este generald ; intr'adevAr a vein

pAp(xy),=fN(xy)Ap_1(ss)dspfN(xs)Ap..1(sy)-Is

=J [N(xy)A1,-1(ss)N(xs1)Ap-,(s1y)ds1N(xs2) A1,-1(s2x)ds2

N(xsp )Ap_i(sp x)is,)].

Inlocuincl pe Ap-1 prin valoarea sa, obtinem sub semnul f , des-


voltarea determinantului
xst Si...Sp
N
(p- )! (ys2 s2...sp ).
Prin urmare, in cazul general

Ap (xy) =
Is...s
,
p.
(Xs12p
N
xsis2...sp
)dsi..dsp
i
s1s2 .sp
= ds1..dsp.

Am obtinut astfel o solutiune de forma


D(xyX)
077(xyA),_

www.digibuc.ro
In care
D(xyA) N(xy) )ds
A
--FfN
s-) is ids.2
ysi 2. ysiS2
Alf XS180...s1
0 7) p.
N
yS1S2...Sp
cis 1... dsi,

...
D(A) = + Xf N(s is 1)ds1 , N )dsl..dsl, +..
p. s
Aceste douA functiuni (17) suntfunctiuni intregi in A de or-
din cel mult eg il cu 2. Inteadevr, dupA o teorern a d-lui J.
Hadamard I), modulul unui determinant de ordin p, ale crui ele-
mente sunt mai mici ca N, e mai mic ca
P P
Np
Prin urmare
P P
lap
_
p!

sau utiliznd formula lui Stirling

vom aveA
aid c,-)
p2
I
Ni ev
(b a)1.,

de unde
p
( 8) p21/ I aP j C./7, eN(b a) < A.
Inegalitatea (i8) ne arat c D(A) e o funcfiune intreagei de
de ordin cel mull egal eu doi. Acelas calcul demonstreazA acelas
rezultat pentru D(xyA) i pentru toate valorile lui x i y cuprinse
in intervalul de integrare ab,
7 . Unicitatea soIuiunii. Solutiunea astfel Atinut
(19) p(x) = f(x) AfAxsA)1(s)ds
este unica; aceasta rezult imediat din faptul eci relatiile (7) i(t 9)

1) J. HADANARD, Bull. des Sc. Malh. 1893 pag. 24o si I. Wirtinger (ibid. 1907, pag. 175

www.digibuc.ro
26

sunt reciproce. Intr'adevr, s. facem ipoteza c ar mai exisa o


alt solutiune 9.1 (x), astfel incht

(20) 91(x) + AfN(xs)91(s)ds ,f(x)

Inlocuind in (i 9) valoarea lui f(x) dedusA din (20), obtinem pu-


nand in evident sub semnul f functiunea p (x) :
9(x) = 91(x) + AJ [N(xs) 67(xsA) + Af (xtA)N(ts)dt] 91(s)ds.

Ins in virtutea ecuatiilor integrale ale smburelui rezolvant, ex-


presiunea sub semnul f este nul; deci:
9(x)

Solutiunea 91(x) coincide deci in mod necesar cu


8. Prima teorem a d-lui I. Fredholm. Se pot rezum toate
rezultatele obtinute in acest capitol, in teorema urmtoare :

Ecuatia 9(x) + A f N(xs)9(s(ds = f(x)

in care functiunile N(xy) i f (x) sunt finite i integrabile in


domeniul ab, admite o solutiune, si numai una singurti, datil
de formula :
9(x) = f(x) f 01(xsA)f(s)ds

in care N(xsA) reprezintci cettul a doucl functiuni intregi in


A,D(xyA) i D(A), de ordin cel mult egal cu doi.
Aceasta este prima teorem a d-lui I. Fredholm.

ZERORILE FUNCTIUN1I D

9. Desvoltarea funqiunii logD(A) ; urmele smburelui. 0


formul importana, datorit de asemenea d-lui I. Fredholrn, ne
va fi foarte folositoare in cele ce urmeaz. Pentru a o stabili, s
observ6m c legea de dependent (i 6) intre coeficientii a, i A, (xy)
ne permite s scrim :
dD(A)
D(ss)ds
c1.4

www.digibuc.ro
27

Sau irnpArtind prin D(X) pentru a pune in evident in membrul la


doilea smburele rezolvant

(22) N(ssX)ds.
D(X)
Pentru a evalu membrul al doilea, ne vorn servi de desvoltarea
Taylorian (I I) a smburelui rezolvant; obtinern astfel :

IN(ssX)ds Xn pi
. . .
Xn
insemnnd In mod general :
nP iNp_i(ss)ds.

Aceste constante joac un rol important in teoria ecuatiunilor


integrale ; le vom numi pentru areasta, urmele smburelui N (xy).
Inlocuind in (22) si integrnd in raport cu X, obtinem formula
crtutat :
(23) logD( (1
2

constanta de integrare fi ind nul, de oarece D(o). 1.


o. Valarile caracteristice. Importanta zerorilor functiunii
D(X) rezult din teorema urmtoare:
Orice zero Xi, al lui D(A) este un pol al sdmburelui rezolvant.
Inteadevr, egalitatea
D'(X) f D(ssX)ds
demonstrat in paragraful precedent, ne arat c dac Ap este zero
si al functiunii D(xyX), ordinul de multiplicitate in aceast functiune
e cel putin cu o unitate mai ink ca in D(X) ; A rmne prin ur-
mare pol al smburelui rezolvant.
Aceste zerori formeazd un ansamblu numerabil. Fie X1,
. . . Ap, . . . . aceste zerori asezate in ordinea modulelor

cresctoare. De oarece ordinul functiunii D(X) este cel mult


egal cu doi, seria

X1
+2 X+
2
+2+
convergeaz cu sigurant, ceeace ne d o indicatie asupra densi-

www.digibuc.ro
tAtii bor. Aceste zerori joad. un rol fundamental in teoria ecuatiei
lui Fredholm; le vom numb valorile caracteristice i) ale smbu-
relui, iar D(A) functiunea caracteristicd a sainburelui.
. CondiOunea de neexistenl a valorilor caracteristice. Des-
voltarea in produs infinit a functiunii D(A) este de forma

DN. eax if E
P=1 P
X
insemnn i prin E ( factorul primar corespunzkor lui A. Dad.
D(X) n'are nici un zero, ea se va reduce la
ca. -I- fl).2,
(24) D(A)
de unde deducem
log D(A) = OEA + (3X2
Comparnd cu desvoltarea cunoscut6. (23) a functiunii log D(),),
vedem c in acest caz
n3 n4 . . np . . . o.
Reciproc, dac np o (p>3), D(X) va fi neaprat de forma (24)
i prin urmare nu vom ave valori caracteristice. Deci
Conditiunea necesard si suficientd fientru ca un smbure s
nu aibd nici o valoare caracteristisd este ca urmele sale, in-
ceptind de la a treia, sd fie toate mule '2).
12. Cazul unui numr finit de valori caracteristice. Cnd
valorile caracteristice sunt in numAr finit. functiunea D(X) va
ava, forma
(2S) D(A) e" 11/2(1 (1 -F . . . (1 -F -;Ak

de unde rezult

log D(A) pA2+ E log (1 -F


1

i identificnd cu (23)

ni,
P A211 A
(p> 2)
1 Is

1) Eigenwerte tn limba germant) Hilbert


t) T. LAI ESCO. Sur l'ordre de la fonctin DOI. de Fre lbolm. CR. Tome 145, 1907, pag. 906.

www.digibuc.ro
29

Reciproc in acest caz, vom pute pune imediat pe Dp,) sub


forma (25). Vedem deci c urmele samburelui trebuie s fie, ince-
pnd de la a treia, egale cu sumele de puteri asemenea a k can-
titAti A17 A2 ... .4; ins se stie c. intre sumele de puteri asemenea
a k numere, exist o aceeas relatie de recurent de forma
.aonp ainp+1+ -Faknp+k
viceversa 1). Deci
Conditiunea necesard si suficientcl pentru ca un seimbure
n' aibd dead un numcir finit de valori caracteristice este ca,
intre urmele sale, incept:Ind de la a treia, s existe aceecq re-
lafie de recurentei linearti ui omogend :
aonp + a inp1 + . +VIP-1-k O

CAP. II

STUDIUL APROFUNDAT AL SMBURELUI REZOLVANT 2)

FIINCTIUNI ORTOGONALE $1 BIORTOGONALE


. Definiiuni. Functiunile in numr finit sau infinit
pi(x) P2(x) Pn(x)
formeaz un sistem ortogonal dadt implinesc conditiunile 2)

fp1(s)pk(s)ds=
ik reprezentnd un simbol egal cu zero dac si cu i dac
i k. Un sir de functiuni formeaz un sistem biortogonal dac
poate fi separat in dou grupuri de functiuni
pi(x) c,D2(x). pn(x).
4,1(x) 442(x). 1),i(x)
1) E. GOURSAT. Mm. cit, pag. 98 et T. Lalesco. Sur la tonction 1)(1.) de Fredholm. CR.
Tome 145, 1907, pag, 1136.
2) In tot acest capitol se subinteleg iardsi limitele de integrare a i b. Asupra acestei ches-
tinni se poate consult :
J. PLEMELJ (Mm. cit:. E. GIMAISAT (Mrn. cit. Toulouse). B. 11E1 WOOD (Mm. cit) si de
curand O. LANDSBERG Thorie der Elem-ntarteiler linearer Integralgleichungen (Math. Ann.
Bd. 69, 1910 pag. 227-266),

www.digibuc.ro
30

cari indeplinesc conditiunile


fii(s)k(s)ds=`ait,
Un sistem ortogonal sau biortogonal este complect (ferm,
abgeschlossen) dacA nu-i mai putem adAugi nici o altA functiune
sau pereche de functiuni.
Functiunile p(x) si gip(x) cari au acelas in lice, sunt numite func-
tiuni asociate.
Functiunile unui sistem ortogonal sunt linear independente,
cAci o relatie de forma

Ec k k
(x) o

inmultitA cu Pk(x) i integratA de la a la b ne dA ch o. _In acela


mod, functiunile unui sistern biortogonal, apartinand unui
aceluia grup, sunt de asemenea linear independente ; aceea
demonstratie, inmultind cu q).(x)
2. Bi i ortogonalizarea unui qir de functiuni. Reciproc, find
dat un sir de functiuni linear independente, putem deduce prin
combinAri lineare un sistem ortogonal de functiuni. IatA cum pro-
cede D-1 E. Goursat 1) :
Fie
(I) p1(x)1?2(x) Tu(x)
functiunile date. SA luAm (11(x)---?,(x) si sA alegem coeficientii
c2 c3 ... en astfel ca

pp(s) cpcp1(s)1?1(s)ds= o (p= 1, 2, n)

DacA insemnm
pp(x) cppi(x)=p'p(x)
obtinem sirul de functiuni
(i)1(x)
pentru care vom ave
eVp(s)431(s)ds-= o (p= 2, ... n).
I F. Gol IISAT cit, Toulouse, pag. 66)

www.digibuc.ro
31

Functiunile p'2(x) cr3(x)... p'n(x) la rfindul lor sunt si ele linear


independente.
Acestora le vom pute deci aplic acelas procedeu si ajungem
astfel, din aproape in aproape la n functiuni:
(2) (1)4(x) (1),(x) . . . (1)1,(x)

cari indeplinesc conditiile


j43i(s)(l)k (s)ds,o (i-k).
Pentru a ave acum si
f(D12(s)ds= I (p= r , . . . n)

e de ajuns ainmulti (1)11(x) prin constanta


1

v f 4),)2(s) is.
Sistemul ortogonal (2) astfel obtinut nu este unic; intr'adevr
functiunile
IL

(1),;(,,)= E apobk(x) (p=r,... n).


1,1
In care determinantul aik este ortogonal formeazri si ele un
astfel de sistern; este evident, reciproc, cil in acest mod epuizAin
toate sistemele ortogonale echivalente cu (I).
Intr'un mod absolut analog, srt considerm dou siruri de n
functiuni linear independente
pi(x) p2(X) . . . . '..-en(X)
(3) ',1)1(x) 1J2(X) . . . .

astfel c nici o combinare linear de functiuni cpp(x) si.:''. nu fie


ortogonal in acelas timp cu toate functiuniie +p(x). Zic c in acest
caz se va pute deduce un sistem biortogonal.
Intr'adevnr, srt lam pi(x)=(1)1(x) si s insemnm prin ..k(x) o
combinare lineara, totdeauna existent a functiunilor qip(x),
astfel c6.

f(1)4(s)W1(s)dso,

www.digibuc.ro
3'2

Sg. cleterminm acum coeficientii a, a3 an sib2, b3 bn astfel


ca s avem
fri(s) [ sop(s)appl(s)] ds.o
f(1) 1(s) {pp(s)bppi(s)1 ds=o
s noOrn
9p(x)ap(1)i (x) ?p'(C)
n).
qifi(x)-bp 'V (x) ,x) (ID 2'
Obtinem astfel functiunile
(1) i(x) (x) . . . pit'(x)
i(x) 4).2'(x) . .

avem relatiile
f(1)1(s)'lep'(s)is
(p 2 . n).
fr.i(s)? '(s)ds
Functiunile
(4) 99,1(x),?3'(x) . pa'(x)
'1)2 '(X) . . . .

sunt in ficcare grup de asernenea linear independente si nici o


combinare linear a functiunilor cr nu poate fi ortogonal in acelas
timp tuturor functiunilor &lei cum ea este dej ortogonal func-
tiunii tiJi(x), ar fi ortogonal tuturor functiunilor 4(x), ceeace e
contrar ipotezei.
Sistemul (4) se bucur deci de aceleasi proprietti ca i sistemul
primitiv (3), i se poate deci repet aceeas operatie i ajungem
astfel din aproape in aproape la un sistern, de n perechi de functiuni
?1,(x) i 4,p(x) cari implinesc conditiunile

fri(5)41k(s)ds o daca i *k
fbp(sqp(s)ds * o ; dac inmultim in srarsit perechea (141,(x),+p(x)
prin constanta

f (1)1,(s)P1)(s) Is
obtinem sistemul biortogonal 6utat.

www.digibuc.ro
Acest sistem nu este unic , inteaclevAr, dacA punern

Vp(x)= E ap1.131.(x)
n.= I
(5) . n
(p=1,...n)
brp,.(x)
It =

functiunile (1)',(x) si p'v(x) vor form i ele un sistern biortogonal,


dacA
nI
(5') Eairbi(p7=;ik

Determinantul I all,*o este arbitrar ; relatiunile (5') determina


insA, odatA I aik dat, Intr'un mod unic deterrninantul I bit, I

Reciproc dubla substitutiune (5) pe care noi o vom numi substi-


tutiune biortogonala ne dA sistemul biortogonal cel mai general
echivalent cu (3).
Procedeele regulate de reducere sunt evident aplicabile si tri cazu-
rile cand sirurile (I) si (3) sunt infinite.

3. Functiunile de forma p(xy)_-,E 911(41)11M.


p= t
vorn ave nevoie mai tnrziu de urmAtoarea teoremA :
Dacci o f u nctiune ?(xy) a al rci u rind este finita,veri fiat relati a
(6) (xy) =fp(xs)p(sy)ds,

ea e neapeirat de forma :
(7) pi(x)q,l(y) ?2(x42(37) + + Pn(x)q)n(Y)
functiunile ? formand cloud grupuri ale unui sistem bior-
togonal.
SA observArn mai intiu c urma este neapArat.un numAr intreg
pozitiv. InteadevAr, sA considerAm ?(xy) ca smburele unei
ecuatii integrale tipul Freclholm de speta a doua; in virtutea rela-
tiei (6) toti smburii iterati sunt identici si prin urmare toate urmele
smburelui sunt egale cu
pi4(ss)ds
3

www.digibuc.ro
34

vom aveh. deci:


IA A2 X" 1
log. ll(A)--,--plk +....+(I)n-1+ ..jpilog(i +A)
de unde
(8) D(A)_( I +A) (1 +A)Tt
aceasta ne aratil di pi este un numr intreg pozitiv n. Astfel
find, s. formni functiunea

rp(xy) ?(xyl)i)(x iY) --91(xy).


Aceasta lunctiune verifica de asemenea relatia (6) insa urma
sa este ni.
Intr'adevr, avem :

pi(xs)pi(sy)ds ?(xyl)?(xis1 [ P(sy4)?(x1y)1


(xs)
?(x1y1) j LP(sY) p(xlyi.) s
p(xy1)?(x1y) p(xy 1)?(x 1y) p(xyl)p(xly
?(xiyi) ?(x1y1) ?(Kori
(x ly)
f p1(xy).
?xin)
Urma sa este
fii(ss) Is f?(ss)ds .1 9(x 1s)?(sy Ods
PN 13' 1)
ni
Putem atunci aplic functiunii pi(xy) acelaj procedeu ca i lui
p'xy), astfel c vom put:2A scrie p(xy) sub forma
p(xy) Pi(x)1)1(Y) ?-2(4142(y) Pn(x)n(y) Z(xy)
X(xy) find o functiune verificnd relatia (6) ins avand o urrn.
nul; zic acurn c. X xy) este identic nul. Inteadevr, samburele
X(x37.),
su rezolvant ar ceeace este imposibil fiindcA D(A) 1,

dup cum rezult din (8) unde o ; deci X(xy) o.


Conditiunile de biortogonalitate rezult atunci scriinI c expre-
siunea (7) verific relatia (6). Trebuie s

E6P(x)p(y) Pl(s)4dk(s)ds,
P=I

www.digibuc.ro
ceeace pune in evident tocmai relatiunile de biortogonalitate cAu-
tate. Putem deci spune in rezumat :
Condifia necesara i suficientd fientru ca o funcfiune p(xy)
cu urma finita s fie de forma (7), este ca ea sa verifice
ecuatia (6).
II. FUNCTIUNI PRINCIPALE
4. Samburi ortoOnali. Aceast 6. notiune fuldamental e clato-
rita d-lor E. Goursat si B. Heywooi; ea este indispensabil pen--
tru a evit trecerile la limita algebrice si se desprinde de altfel in
mod natural din studiul aprofun lat al samburelui rezolvant. Ea e
uti1 si pentru alte c(.rcetnri; de aceea o vom prezent in mod direct.
Doi smburi P(y) si R(xy) sunt ortogonali cnd intre ei exist
relatiunile
P(xs)R(sy),Is = o
(9)
R(xs)P(sy)ds = o.
Cnd numai una din aceste relatii este verificat. vom spune cu
d-1 E. Goursat c smburii sunt semi-ortogonali.
Smburii P(xy) i R(xy) fiind ortogonali, putem observA c vom
aveA i relatiunile
P(xs)rh(sy)is = o
.fR(xs)g(sy)ds = o
in virtutea desvoltArii sAmburelui rezolvant.
R(xyX) = R(xy) XR1(xy)
una analoag a expresiunii P(xyA).
SAmburii ortogonali se bucur de urmkoarele cloud proprietti :
I. I)uca samburii P(xy) R(xy) sunt ortogonali sau numai
semi-ortogonali (Goursat) daca insemnam
N(xy) P(xy) R(xy).
aVern
DN(X) Dp(X) >.< DR(?).
II. Daca samburii P(xy) R(xy) sunt ortogonali, vom avea :
5Z(x.y) = c9-1(xy) g(xy);
notatiunile find evidente.

www.digibuc.ro
36

Prima teorema rezulta imediat daca adunam membru cu mem-


bru relatiunile
n-1 XII
log Dp(X) = piX p2-2 + . + ( 1) pan + .

n-1 Xn
log DR(A) == r4A--
2
r,-- + + (I) raTi +
ceeace ne da
log Dp(X)DR(A)= (IN-Fri)X(p2 + r2)- +
Este suficient acum s observam ca
ni = p1 + 1-1
n, =f[P(s02) R(s1s2] [P(s2s1) R(s2s1)]is1ds2
(2)
= p2 + r, + 2f P(s1s2)R(s2s1)dsids2,
de unde rezult
n2 = p2 + r2.
Legea este acum generald ; intr'adevr
nq =f[P(s.s2)+R(s1s2)] [P(s2s3)-1-R)s2s3)]...[P(sqs.1)-4-R(sqs1)]
= pq + rq + di..
dr fiind o surn de integrale toate nule in virtatea uncia oare-
care numai din relatiile (9). Avem deci :
logDN(X) = logDp(X) DR(X),
de unde
DN(A) = Dp(A) DOA).
Pentru a demonstr teorema a doua, s pornim de la ecuatiunile
de definitie a smburilor rezolvanti :
P(xyX)=P(xy) X P(xs)P(syX)ds
(Io)
R(xyX)=R(xy) Xj-R(xs)R(syX)ds,
de unde prin adunare
P(xyX)+R(xyX)=-P(xy)+R(xy)X [P(xs)P(syX)
3
(II) + R(xs)R(syX)]is = P(xy) + R(xy) X f [P(xs)
+ R(xs)] [P(syX) + R(syX)Jds

www.digibuc.ro
37

cci integralele introduse


fP(xs)R(syX)ds si f R(xs)P(syX)ds
sunt nule, in virtutea unei observatiuni precedente.
Ecuatiunea (I I) arat tocmai ca samburele rezolvant al lui
P(xy) R(xy) este P(xyX) R(xyX).
5. EcuMiunea integral general a smburilor rezolvanli. Am
vzut (cap. I; I, 4) ca stimburele rezolvant verifica ecuatiunile in-
tegrale
(1 2) N(xy) 0/(xyX)=X fN(xs)0Z(syX)ds=xf0l(xsX)N(sy)ds.
Aceste ecuatiuni sunt cazuri particulare ale ecuatiunii integrale
mai generale 1)
(I 3) 07(xyX) c37(xyv.) X f Ol(xsX)n(sy0ds.
Pentru a o stabill s seadem membru cu membru ecuatiunile
N(xy) 04xyX) = X f N(xs) 07(syX)ds
('4)
N(xy). 02(xyp.) = f N(xs)01(syv. )ds.
ceeace ne d
( 14') at(xyX) Ol(xytA)=1,1fN( xs) 0/(syv.) XfN(xs)0Z(syX)ds.

Pentru a obtine valoarea membrului al doilea in alt mod, s


facem in prima din ecuatiile (14) x , t i s o inmultim cu
ut.al(xtv.)dt ; in acelas mod s facem in a doua, y = t, s o inmul-
tim cu A07(xyA)dt ; s integrm i s facem diferenta. Obtinern
(v. X) J 7(xtu.),57(txX)dt ufN(xt)Oli tyOdt XfN(xt) Ol(tyX)dt
Combinnd ecuatia (14') cu aceasta, obtinem ecuatia integral
cAutat.
Ceeace cl acestei ecuatii integrale o importanta deosebit este
faptul c smburele N(xy) nu mai figureazd ; aceasta este
deci ecuatiunea pe care o verific tofi Amburii rezolvang. Avem
deci aface cu o adevrat operatie analitic in abstracto creia
ecuatia (r 3) i-ar puteA servl drept ecuatie de definitiune.
i) Semnalatl tntAiu de d-uii Plemelj ti Hilbert.

www.digibuc.ro
38

6. Partea caracteristic a unui sambure rezolvant, relativ


la un pol. Fie Al o radacina a functiunii D(A), de multiplicitate n ,
am vzut (cap. I; III, io) cd ea va fi un pol pentru smburele re-
zolvant ; fie ordinul acestui pol. Stunburele rezolvant se va
pute scrie, astfel in vecintatea valorii

OZ(xyA)=
pm.(xy) , pm-1(n') op(xyx)_.)
) (X Al)t m

(15) co
E 4),(,) (), Aop G1(xyA P(xyA).
p=--o

insemnnd prin G1(xyA) partea caracteristicA relativA la polul A,.


Ne propunem sA studiem mai de aproape functiunile cp(xy
.Rxy). SA ,Inlocuim pentru aceasta in ecuatia generala (13) pe
07(xyA) prin valoarea sa (i5) sA insemnAm pentru simplificare
A1 = h i = k ; obtinem :
r ri 11
Mxy)(hP - kP)
9m(xYliT, -FL] +....+ piNy)
(k h) C'ni.(0,xs) + MXS)hd
p=
[r(sY) 1(37s) cx3
EMsy)kd ds,
kra ' -----k
P=0
sau simplificnd prin kh
00
pi(xy) 4_ pm(xy) r
TIT-nor-1- Lhrn +khm-2+..i-km-1} DP(xy)
P=1
I
[hP - ..+ V-1] hPkg ?PXS)?1(sY) Is +
( I 6)

+EliP
p,qkq
CIP(XS)pq(sy) Ef pq(XS)R(Sy)ds
pq

d-EhPkqf P(xs)?(I(sy)ds.
dq

Membrul al doilea al relatiei (16) contine patru sume de ter-


meni. Considernd mai intiu prima sumA ai cArei termeni. contin

www.digibuc.ro
39

i pe h i pe k la numitor, ea ne va da prin identificare cu primUl


membru, relatiunile :

(17) ppq__.A (XY)Jpp()CS)Pq(SY)CIS (pd-qin )

adicA atta vreme ct indicele p+q--r existA, i


(1 8) f pi,(xs)?q(sy)ds--=o (p-F q>m-1- I),
pentru rest. Termenii sumelor a doua i a treia din membrul al
doilea neexistnd in primul membru, vorn ave pentru toti indicii
(r 9) fpp(xs)4)q(sy)ds =fidp(xs)pci(sy)ds = o,
ceeace ne aratA de la inceput cA toate functiunile p(xy) sunt orto-
gonale cu functiunile kxy) ; cu alte cuvinte cA functiunile
G (xyA) i P(xyA)
sunt rtog.rnale pentru Mate valorile lui A.

In fine, a patra surnA ne dA relatiunile


(20) =-_firp(xs)N(sy)ds.

Reciproc, relatiunile (i 7) i (18) find indeplin'te, G (xyA) este


un srnbure rezolvant de oarece verificA ecuatiunea generalA a
smburilor rezolvanti ; sgmburele corespunzAtor va fi
pm(xy) Prn_1(xy) ?I('y)
G(xyo) 1, Im_t + . -I-
1/ t 1/

care se mai numeLe i partea samburelui relativa la polul Al.


Dup6 o observatie prece lentA, aceastA parte este ortogonald cu
restul smburelui ; ea poate fi deci studiatA separat.
SA observArn in sairit cA sAmburele P(xy) nu mai are pe ca
valoare caracteristicA.
7. FuncOuni principale. Pentru a gAsi expresiunea generalA a
functiunilor pp(xy), va fi deajuns sA rezolvAm sistemul de ecuatii
( 2 ra) cpp-i-q--1(xy)= f pp(xs)pq(sy)ds p-1-q<m
( 2 r b) o f cpp(xs)?q(sy)ds p-Fq>m+
care caracterizeazA, dupA curn am vAzut, aceste functiuni.

www.digibuc.ro
40

SA considerAm inthiu cazul p=q=t, adicA ecuatia


pi(xy)=-._ J-91(xs)pt(sy)ds.

De oarece urma functiuni p1(xy) este finit 1), aceast functiune


va fi neapArat de forma
?1(xY)=----P1(x4i(Y) + pn0c4n(y),
functiunile form5nd grupurile unui sistem biortogonal
(cap. II., t, 3).
SA facem apoi q=2, iar p oarecare i invers; se obtin relatiunile
(2 2) ?p+ i(x.y)= J pp(xs)q)2(sy)ds= pt,(xs)pp(sy)ds,

dintre care cea dintiu, pentru p=I :


1)2(3cy),-= f ch(xs)?,(sy)(1s= 1)2( xs)?i(sy)ds

ne aratA cA p2(xy) este o functiune linearA de p i separat. Vom


aveA deci:

(23a) ?,2(Xy)=--- E aik ?i(x)1)1i(y)


i,k=
Relatiunile (22) urrnAtoare ne dau apoi succesiv valorile celor-
lalte functiuni:
ps(xy)=.1 ?2(xs)?2(s))ds

( 2 3b) 94(xY)= 93(xs)P4(sy)ds-= p2(xs)P3(sy)ds


.

?-,(xy)=. f 9, _4(xs)pt(sy)ds= 1)2(xs)prn_ i(sy)ds

Celelalte relatiuni (2 t a) sunt consecintt ale acestora. Intr'ade-


vAr sA considerAm relatia :
CPp 1(20= pp(xs)pq(sy)ds.
DacA inlocuim ch(xy prin valoarea sa
fpq 1(xs)?2(sy)ds
dedush din (23), obtinem :
Pp-Fq-...1(xy)= f pp_1(xs)91(st)paty)dslt= f pp (Xs )9qj(sy)ds.

www.digibuc.ro
41

Putem deci nzdri sau micqord cu o unitate, p iq;


aplicatiunea repetat a acestei operatiuni va reduce deci orice re-
latie (2 Ia) la una oarecare din relatiunile (23).
In acela mod sd considerdm al doilea grup (2 in) : prin aplicarea
repetat a aceleiai operatiuni, vom pute totleauna s facem ca
until din indici s fie egal cu m.; vom aved. atunci identiatile
r?m(ys)?k(sy)ls=o (k=2, . m),
dintre cari numai cea dintdiu
(24) f ?,(2c5)?2(sy)ds.o
este chstinctd ; celelalte snnt consecinte ale identittii (24). In-
tr'adevdr
f9,,,(xs)?k(sy)ds,---.f pIn(xs)?(st)?k_l (ty)dsdt=o .
Pentru a enunti tn mod simplu rezitatele pe cari le-am obti-
nut pand acum, vom zice mai intiu cd functiunile p i formeazd
un sistem de functiuni principale i vom ob3erv dupd aceea cd
formulele (23 b), nu exprim altceva deck cd smburii pk (xy)
(k>2) se obtin din nt (xy) pdn iteratii succesive ; in sfdrit condi-
tiunea (24) se poate enunt zicnd e smburele iterat de or-
dinul m-1 al lui p (xy) este identic nul. Putem atunci rezurra re-
zultatele obtinute sub forma urmtoare.:
a) Funcfiunea p (xy) este o sumd -le produse de funcfiuni
asociate ale unui sistem biortogonal finit, numite funcfiuni
principale; avem :
Pi (xy)=EPP (3()1) (y).
p=
b) Funcfiunea p (xy) este o forma bilineard de fnncfiuni
principale ; avem :
(24') (i).2 (xy)---= E aik?i (x)pk (y).
i.k=4
c) Celelalte funcfiuni ?k (xy) se obfin din p2 (xy) prin itcritri
succesive ; dacd polul este de ordinul n,, smburele iterat ae
ordinul inI al lui p2(xy) este iclentic nul.
Reciproc, metoda urmatd ne aratd cd, fiind dat un sistem biorto-
Ronal de 2 p functiuni cpi precum i un tablou de constante ail, ',,

www.digibuc.ro
42

astfel incat samburele iterat de ordinul mi ((nin) al expresiunii


(24') este identic nul, atunci functiunea G(xy), format cu aceste
elemente prin aplicarea formulei (i5) va fi partea caracteristicA a
unui smbure, relativ la un pol de ordinul m.
in. A DOUA SI A TRFIA TEOREMA A D-LU I FREDHOLM
11

8. Studiul direct al smburilor de forma E ap (x)bp (y); ran-


p=1
gul unei valori caracteristice. VOLD incepe acest capitol cu stu-
diul direct al s'Amburilor de forma :
(25) N(xy)=a1(x)131(y,-1- . . . 4-a1 (x)b,, (y)
stu liu datorit D-lor E. Gpursat i) i E. Schmidt 2) ; de oarece
samburele Gl(xy) este tocmai de aceast form, vom utiliz astfel
rezultatele obtinute pentru teoria generaW
Acest studiu 4i are, in afar de aceasta, i importanta lui intrin-
sec.
Ecuatia lui Fredholm se va scrie in acest caz :
(25') ?(x)-1--A Lal(x) ibi(s)?(s)ds-Fat(x)f b2(s)?(s)ds+...
.,

-Fa(x)f 13,-,(s)9(s)ds]=f(x).
.,
Dac insemnm
(26) kp= fbp(s)?(s)ds
vedem cA p(x) este de forma
(27) p(x)=f)x)X [Ic1a4(x)-Fk022(x)d- . +kna1(x)1.
Pentru a determinA constantele ki s tnlocuim valoarea (27) a
lui p(x) in ecuatiunile (26); aceasta ne d n ecuatiuni lineare cu n
necunoscute
(2S) 1:11-1--A[k1l al(s)bp(s)cis -I- k2.) ai(s)bp(s )ds+ . ..

d-kf a(s)bp(s)ds]= f f(s)bp(s)cls,


I) E. Gourrat. Sur un cas lementaire (le l'quation de Fredholm. (Bull, de la soc, math. de
France, t. 35, 1907, pag. 163-173).
I) E. Schmidt. Fntwickl, willk. funct. Il Teil. (Math. Ann. Bd. 64, pag. 161-174, 1900.

www.digibuc.ro
43

al dror determinant este:


Xal2
X6c2l -EXcc22 a2n,

)1/4C4n1 A1112 r -1-Xann


insemnni pentru prezentare
apgrap(s)bg(s) Is.
Teoria ecuatiunilor lineare, aplicatA. sistemului (28) ne permite
(leci a enunt rezultatele urrtatoare:
a) Daca determinantul D(A) este diferit de zero,sistemul
(28) admite un singur sistem de solutiuni ; deci, tn acest caza
ecuatiunea lui Fredholm admite o singura solutiune dae. de
expresiunea (27).
h) Daca D(A)=0 ceeaee are loc pentru n valori ale lui A
ecuatiunile (28) omogene, adid frt membru al doilea, vor admite
solutiuni. Dac ordinul minorului principal al sistemului (28) este r
pentru A=A1 (minorul este un determinant de ordinul nr I, so-
lutiunea general a sistemului va fi de forma:
kp p,m,p+p,m,p+ +Pr mrp (p 1. . n)
p, p, pr fiind parametri arbitrari. Inlocuind valorile lui kp
astfel obtinute in expresiunea (27) a lui ?(x), obtinem :
?(x) p, ?,(x +p, ?,(x)d- . + pr cp, (x) ;
iar functiunile
?,,(x) Info a.1(x)-f-m42 a..,(x)+ + ni11 a(x) (q r
sunt linear independente.
In acest caz, prin urmare, ecuatiunea omogena fara membrul
al doilea va admite r solutiuni linear independente. Ele se
numesc solutiuni fundomentale ale ecuatiunii integrale (25').
Vom numi rang al unei valori caracteristice, numrul de so-
lutiuni linear in-lependente pe eari le are ecuatiunea omogen
pentru A=Ai. In cazul nostru, rangul lui A, este r.
c/ Ecuatiunea asociatA
'!)(x) + AJ 1a,(s)b1(x) + . . . + an(s )13(x)].1)(s)is

www.digibuc.ro
44

se obtine din (25') schimband functiunile ag(x) si bq(x) intre ele.


Termenul general al determinantului sistemului (25') fiind
..

ccik ---71 ai (s)bk(s)ds

acel al ecuatiunii asociate va fi


fht(s)ak(s)ds--aki.
Determinantii caracteristici sunt deci identici, de oarece unul se
deduce din celalt prin schimbarea liniilor cu coloanele.
Ecuafiunea asociatc1 are deci acelecli valori caracteristice,
fiecare de aceea;i multiciplitate si de acelcq rang.
d) SA considerAm acum ecuatiunea (25') 'in cazul cand A este
egal cu o valoare caracteristicA Al, insA membru al doilea diferit
de zero.
Pentru ca ecuatiunile (28) sa fie compatibile trebuie si e de ajuns
ca determinantii bordati ai rninorului principal sA fie toti nuli. A vem
r determ.nanti bor lati;prin urmare, avem cel mult r conclitiuni in-
depen dente. In loc de a le obtine direct prin metoda algebricA, sA
observAm cA dacA lmultim ecvatia
f(x) =_- p(x) + A1 jN(xs)?(s)ds

cu .1)p(x)d- si integrAm obtinem

j f (s) 1)p(s) Is =_. jp(s pp(s)cls A Ipp(i.)N(xs)p's)dsdx

..----f p(s)lip(s) ds --:- A tflip(s)p(s)ds


_ o (p=i, ...r),
Ai

ceea ce ne dA r conditiuni necesare distincte ; ele sunt si suficiente


flindcA conditiunile date de determinantii bordati sunt exact de
aceeas formA si sunt in acelas numAr.
9. FuncOuni fundamentale ; sAmbure canonic. SA reluAm acum
studiul samburelui G1 (xy). In capitolul precedent am vzut cum se
ajunge la notiunea de functiuni principale. Aceste functiuni nu sunt
definite decat abstractie fAcand de o substitutie biortogonal ; che-
stiunea care se pune acum, este de a profit de aceastA nedeter-
minare pentru ca sistemul de functiuni principale sA fie cat mai
simplu.

www.digibuc.ro
45

AceastA chestiune revine, in virtutea unui artificiu care este as-


tzi clasic, la aceea de a reduce forma bilinear 1).
(2 9) p2(xy) + mh(xy)
la forma sa canonick Dar e usor de artat c discriminantul ace-
stei forme
a,2 all,
a21 A-1--a22

arki am . X-Fann
e identic egal cu X".
Intr'adev6r, dac consider-Am pe pi(xy) ca sfimburele unei ecuatii
integrale, determinantul su caracteristic va aveA ca termen gene-
ral, in virtutea proprietAtilor precedente :
ik ?i(s) [aik gil(s) 1 aki4 (S) + + akngin (s)] ds=aki
Determinantul caracteristic al functiunii (xy) este deci XII A
ins el este identic egal cu t, de oare ce p (xy) e un sambure fdrci
constantd caracteristicd, smburele su iterat de ordinul n
("rind i lentic nul. Avern deci A(X) = .
Cazul cel mai simplu este acela in care determinantul (X) n'are
cleat un singur divizor elementar. Determinantul canonic cu un
singur divizor elementar este
X al o . . . .o
o X ai o
(30)
o X an_i
o o oX
Va exist deci, in acest caz, o dubl substitutie linear-A care va
transformA forma (29) in
[ (br(x)'r1(y)d- +4)p( x)Wp(Y +(hn(x)'rn(Y)
+ an- i(I)n._,(x)W(y)
noile functiuni 1 W formeazA de asemenea un sistem biortogonal,
Aceast1t teorie este magistral expusl, dupa ideile d-lui G. Darbonx, tn mernoriul L. Sam-
vake. La thorie des systmes des quations difierentielles linaires. (Ann, de la Fac, de Tou-
louse, 1894).

www.digibuc.ro
46

de oarece ?1(xy) a pAstrat exact aceea. formA : ?.2(xy) a cApAtat


forma canonicA
n- t
(3I) Pt()C31)= EaP(131)(x) (y)

constantele ap absolut arbitrare insA diferite de zero.


Vom numi aceste noi functiuni functiunile fundamentale re-
lative la valoarea caracteristia Xi,
Celelalte functiuni s obtin din p.,(7.y) prin iteratie; vom aveA astfel
n-2
p3 (X y)=Eapa p (13p(z)1?p 2(y)

(3 2)
pri(xy)---=-a a p(1)1(x)Irn(Y)
1(xy)=o.
Polul Xi este deci, in acest caz, un pol de ordinul n.
SAmburele astfel obtinut
pn(xy) ?n.,(xy) coi(xy)
(33)
(-)1/41 n (- 1 )11-1 A1
care admite samburele rezolvant
1(xy) T1(xy)
(33') (x_x (x_x on-1 + x_x
va fi numit sambure 'canonic de ordinul n.
Solutiuni fundamentale. DacA inlocuim expresiunile (33)
(33') in ecuatiunile stuuburelui rezolvant
G(xy)---G(xyX)=-- XfG(xs)GsyX) is --Xp(xsX)G(sy)ds.

Iientificarea terminilor in (X-X1)-n ne dA


?(xyd- X fG(xs)?(sy) is=o
py)+Xikn(m)G(sy( is=o.
TinAn I seamA de expresia (32) a functiunii pri(x.y), aceste rela-
tiuni ne aratA cA :
(1)1(x) este o solutie jundawcntalei a ecuatiei integrale date ;
iar 11'.(y) o solUtiune Jundamenta Id a ecuatici asocirde. De

www.digibuc.ro
41

oarece rangul lui A1 este in acest caz egal Cu r, Ain dcA D()) &are de-
cat un singur divizor elerrentar, acestea vor fi sisingurele solutiuni.
In rezumat, deci, smburele canonic se bucurA de proprietApe
urmAtoare:
Ordinul valorii ciracteristice ca pol este egal cu multiplicitatea
sa; rangul e egal cu unitatea. Expresiunea sa cu ajutorul functiu-
nilor fundamentale contine n-I constante arbitrare.
As, de ex., smburele canonic general de orlinul intiu va fi
(I) t (x)1' (Y)
A-X 1.
Acel de ordinul al cloilea va fi :

(1)1(x)W1(3)(1)2(x)1V.2(y) a1(1'(x)4..(y)
A-I1 I (A-A1)2,
as ntai departe.
Pentru a gAsi expresiunea sa generala cu ajutorul unui sistem
de functiuni principale, va fi de ajuns a aplica functianilor funda-
mentale o substitutiune biortogonalA oarecare.
o. FuncOuni fundamentale ; cazul general. Acum putem treee
cu usurintA la cazul general. SA presupunem c determinantul A(x)
are r divizori elementari:
xit )01.)02 Xrir

In acest caz determinantul canonic cu aceeasi divizori elemen-


tari este

Dr
Di Dt ... Dr fiind determinantii canonici de forma (30) avnd
respectiv ca singuri divizori elementari pe Ahi, -An27 . . . Anr. Voin
ava astfel
Aa.1 Abi All
Aat A11.2.

Dl -^
P
.
Xan-1 Abai

www.digibuc.ro
48

Forma canonicA a lui Mxy) va fi deci in acest caz

pl(xy) = E pe(xy)
1)=1
insemnnd
ni-1
Eapcbp'(x)vp1-1(5`)
1)=1
nI-4
p22(xy) =E bov(x)432,1(y)

E loprooTrp, i(y)

Obtinem deci in acest caz 20 functiuni principale speciale pe cad


le vom numl sifuncliunifundamentale 1) cari se separ in r grupe
de 2n4, 2n2 20r, fiecare grup dnd forma generatoare a unui
smbure canonic respectiv de ordinul ni, n. nr. InteadevAr,
dacA formAm pe p3(xy), obOnem:

p3(xy) = p31(xy) p32(xy) P3r(x)r),


de oarece toate functiunile unui grup sunt ortogonale cu functiu-
nile asociate ale celorlalte grupuri. Am cApAtat astfel acest rezul-
tat important :
In cazul general,samburele Gi(xy) este suma unui numeir finit
de smburi canonici, ortogonali intre ei, de ordin ni,
Avem
+n,
(34) GI(xy)=---G11(xy)-1-G42(xy)+ -1-G1,(xy).
Ordinal lui A1 ca poi este egal cu cel mai mare dintre nu-
merele n1 nr ; dacei m este acest ordin, prima egalitate (34)
ne dd evident
n m r I.
Egalitatea n'are loc deceit in doua cazuri : daca polul es e
de primul ordin sau dacei nu este deceit un singur sambure
canonic de ordinul m, ceilalli find to(i de primul ordin.
I) Functiunile asociate sunt acelea cari au anabii indici respectiv egali.

www.digibuc.ro
49

Solufiuni fundamentale. Fiecare smbure canonic compuntor


are un singur grup de solutiuni fundamentale distincte. Solutiunea
431P(x) fiind ortogonal cu toate functiunile 11). ale celorlalti srn-
burl, vom aveA :
pig(xs)(1) ir(s)ds =o

pentru toate valorile lui q afar de p. Prin urmare, deoarece


dy(x) +A ifG1P(xs)(131P(s)ds,--o

vorn ava
(1)1P(x)+Xp4(cs) . (1)1P(s)ds.,---0.

Acelas rationament pentru 're(y).


Ecuafiunea omogena are deci in cazul general r solufiuni
linear independente ; acestea .sunt primele funcfiuni funda-
mentale 43 din fiecare grup.
Ecuafiunea asociata se bucurti de aceeas proprietate solu-
tiunile vor fi ultimele functiuni ir din fiecare grup.
Prin urmare, vedem din aceast analiz cA printre fanctiunile
fundamentale, exista un sistem de 2r functiuni cari sunt solutiuni
fundamentale; dintre aceste r sunt solutiuni ale ecuatiunii inte-
grale date, iar r ale ecuatiunii asociate.
SA observrn inc:
Rangul valorii caracteristice este egal cu numarul seunbu-
rilor canonici compuntitori.
Cazul unui pol simplu. Cnd polul Ai este simplu, par-
tea caracteristic a smburelui este numai

A-A 1

in care

pi (W) =DAM')
P-1
SAmburele este deci in acest caz suma a n smburi canonici de
ordinul intaiu. Functiunile p(x) p(x) sunt solutiuni funda-
mentale ale ecuatiunii integrale date, iar 41(y),, p(y) gin(y) sunt
solutiuni fundamentale ale ecuatiunii asociate.
4

www.digibuc.ro
80

Prin urmare, in cazul unui pol simplu, solutiunile fundamen-


tale coincid cu funcfiunile fundamentale.
Din cauza acestei propriet4i importante, care caracterizeaza ca-
zul unui pol simplu, este util a gasi un criterium care s permit a
clistinge acest caz.
Pentru aceasta, s observrn c dacA unul din smburil G1P(xy)
are un ordin mai mare ca unitatea, solutiunile (Iw(x) i 'rupP(y) stint
ortogonale, de oarece ele nu sunt functiuni fun damentale asociat(
(np>t). De aci rezult c functiunea (1)1P(x) este ortogonal cu toat
solutiunile fundamentale ale ecuatiunii asociate. In cazul unui pol
multiplu, exist prin urmare solutiuni fundamentale cari sunt or-
tog onale tuturor solutiunilor fundamentale ale ecuatiunei asociate.
Aceast proprietate nu are loc cnd polul este simplu, crici la
fiecare solutiune 49p(x) corespunde solutiunea asociat Tp(x); astfel
ct

f(1)11(s)wp(s)ds

Deci, conditiunea necesar i suacient pentru ca un pol s fie


simplu este c la fiecare solutiune (I)(x) s existe o alt solutiune
a ecuatiunii asociate a fel ca

12. Cazul unui pol multiplu. In cazul unui pol multiplu, s scrim
smburele canonic de ordinul n sub forma :
(1)1(xy) (I)2(xy)
Insemnnd

EPP (X) (Y)


(I)1(xy)
A1

parte care se prezint i in cazul unui pol


C'ealallit parte (1)4 (xy) este un sambure fdra constanta ca-
racteristicd. Inti'adevr, dacA formilm diferitii smburi iterati ai
lui (1) 2 (xy), este evHent c acetia vor fi compui din smburi it-
rari ai lui (132 (xy) de ordin n 1, In virtutea propriettilor func-
tiunilor p (xy).

www.digibuc.ro
51

Aceast observatie are consecinta urmMoare :


Dacd un sdinbure are un numdr finit de valori caracteris-
lice de multiplicildli oarecare, el va puled totdeauna fi scris
sub forma :

E
p
(x)4,1.(y)--1-
E(xy).

E(xy) find un sambure fdrei constanld caracteristicd.


Intr'adevAr, diferitele pArti (I)2 (xy) pe cari le obtinem de la
valorile caracteristice X sunt ortogonale intre ele si ortogonale
samburelui rar constant caracteristic adAugat la forma nor-
mal.
13. Teorema a doua a d-lui Fredhoim. Aceast teorem este
aproape stabilit In pararafele precedente. Este suficient de a
art inc c ecualiunile

(36) ?(x) Xik(xs) p(s) ds= o

(37) ?(x) AlfG1(xs)?(s) ds= o

sunt recifiroce.
Pentru aceasta, s observim mai Intttiu c pentru o solutiune p(..)
a ecuatiunii (37) vom ava.

P1(xs)p(s) ds = o,

de oarece Inmultind ecuatia (37) cu P1(yx) dx i integrAnd, obtinem


tocmai aceast relatiune, In virtutea proprietrttii de ortogonalitate
a samburllor P1(xy) i G-1(xy).
Prin urmare, vom ave :

N G 1( s) P1(xs) 9(s)ds o,

care e tocmai relatia (36).


4

www.digibuc.ro
Reciproc, sA scrim ecuatia (36) sub forma

p(x) -nifPi(xs)p(s)cls X ifG j(xs)?(s)ds.

De oarece X1 nu mai este valoare caracteristicA a sttrnburelui


Pi(xy), vom pute rezolv aceastil ecuatiune, eeeace ne drt :

p(x) X1fG1 (xs)p(s)ds + X ifP1(xsX)Gi(st)p(f)dsdt,

adic tocmai ecuatia (37), de oarece al doilea termen din membrul


.

al doilea este i el nul tn virtutea proprientii de ortogonalitate.


Obtinem astfel teorema urmAtoare:
Dad"( A este egal cu o valoare caracteristica Xi de multipli -
citate n i de rang r, ecuatialui Fredholm omogenci va admite r
solutiuni linear independente, numite solutiuni fundamen-
tale.
Ecualiunea asociaM are exact acelcq numar de solutiuni
fundamentale. Aceasta este teorema a doua a d-lui Fredholm.
14. Teorema a treia a d-lui Fredholm. Rationamentul prece-
dent ne arat c i ecuatiunile

?(x) Alf N(xs);(s) Is _ f(x)


gi

?(x)-1- X IIGI(xs)?(s)..ls f(x)

sunt de asemenea reciproce: ele deci vor fi compatibile in acela


timp.
Prin urmare, aplicand un rezultat dej stabilit relativ la ultima
ecuatiune:
Conditiunea necesara i suficienta pentru ca o ecuatiune a
lui Fredholm cu membrul al doilea f(x) sa fie rezolubila pent ru
o valoare caracteristica XX1, este ca f(x) sa fie ortogonal lu-
turor solutiunilor fundamentale ale ccualiunii asociale, rela-
tive la Ai.
Aceasta est.: teoren-a a treia a d-lui Fredholm.

www.digibuc.ro
58

DESV OLTRI DIVERSE

t 5. Construirea unui smbure avnd un numr finit de va-


lori caracteristice. Rezultatele capitolului precedent ne permit de
a trata acum problema urmiltoare :
Sd se determine forma cea mai generald a unui sambure
cu n valori caracteristice de multifilicitate i rang date.
Pentru aceasta s facern intiu observatia urmkoare, cuprinsrt de
fapt inteo teorema dej stabilitrt :
Prtile unui smbure, care corespund la dou valori caracteristice
diferite, sunt ortogonale intre ele. Inteadevr, dac5. insernn'Am :

N(xy) = G 1(xy) Gt,(xy) 0(xy)


smburele G 1(xy), ortogonal cu Gt(xy) 0(xy, va fi ortogonal
cu 0(xy). De ad rezult c6. smburii Gi(xy) i G.2(xy) vor fi de
asemenea ortogonali.
S` insemnsrn prin Gp(xy)smburele general corespunzAtor unei
valori caracteristiee Xp de multiplicitate si rang date, sgmbure pe
care stim s-1 construim. Este evident c4 expresiunea.

G 1(xy) G2(xy) -F . G(xy) -F E(xy)


in care E(xy) reprezint un smbure fdrd constantd caracteris-
tied va fi smburile cAutat, cu conditie ca diferitele sale prti sri fie
ortogonale intre ele, dup cum rezult din observarea precedent rt.
Pentru aceasta, e de ajuns mai intiu ca functiunile fundamen-
tale, cari serves:: pentru construirea smburilor Gp(xy), s for-
meze in ansamblu tin singur sistem biortogonal ; functiunea E(xy)
trebuie d.up aceea si ea s fie ortogonal tuturor smburilor
Gp(xy).
16. Cazul unui numr infinit de valori caracteristice. Ra-
tionamentul precedent se generalizeaz in mod evident si pentru
cazul unui numrtr infinit de valori caracteristke, cu conditie ca scria
00
EGp(x

s tic cunvergent i integrabil In raport cu vatiabilele x i y. 0

www.digibuc.ro
54

donclitiune necesarA pentru aceasta, este ca exponentul de conver-


gentA al valorilor caracteristice sA fie cel mult egal cu 2 cu
alte cuvinte seria E fX.2 trebnie sA fie convero-enta.
Nu s'a putut demonstr pAnA acum cA aceastA conditiune este
suficientA, nici nu s'au formulat conditiunile necesare i sufi-
ciente.
17. Smbure fr constant caracteristic. Smburele

9-2(xy) a 1(1)1(x)'l'(y) + + n - Nlirn(y)


ne-a dat dej un exemplu de smbure fArA valoare caracteristicri.
In mod mai general, dacA seria
00
E(:y) = E an 1),,N)Tn (y)
11= I

converge uniform, va constitui de asemenea un smbure fArA va-


loare caracteristicA, cAci toate urmele sale sunt nule ; functiunile
(i) si Ar formeazA, bine nteles, cele douA grupe ale unui sistem bior-
togonal. Aplicnd functiunilor (I) si Ar o substitutie biortogonalA
oarecare, voln obtine astfel o clasA foarte IntinsA de smburi fArA
constante caracteristice. IatA cteva exemple :
SA luAm

(I)11(x) = cosnx 11'(y) cosny si E a1 A


obtinem smburele 1)
CO

Ea. cosnx cos(n+i)y


n=

In acelas mod sA considerAm sin nx


(1)2n4 1(x) = 11.2n 1(X) = cos nx ; obtinem smburele 1):

Eau cosnx sin ny.

I) E. GOURSAT. M. Cit. (Ann. de Toulouse, pag. S7-86).

www.digibuc.ro
SAMBURI SPECIAL"
I. SMBURELE SIMETRIC
1. D-1 D. Hilbert are meritul de a fi pu.s n evidentA rolul sime-
triei smburelui in teoria ecuatiilor integrale. D-sa a studiat com-
plet acest caz ; devil sAi, d-1 E. Schmidt, in particular, 1-au ajutat
a da rezultatelor obtinute o forrnA i demonstratiuni simple si ele-
gante, pe o cale directA. In aceastA lucrare toate rezultatele rela-
tive la srnburele simetric decurg imediat din teoria generala.
2. Teorema d-lui D. Hilbert. Orice seimbure simetric are cel
pufin o valoare caracteristica.
AceastA teoremo a fost stabilitA pentru intia oar A. de d-1 D.
Hilbert ') ; D-1 E. Schmidt i-a dat o demonstratie direct, lund-o
ca teoremA fundamentalA 2).
Pentru demonstratie este suficient de a observA ea n4-H-o. In-
teadevAr :
n4 =.1 N1(s1s,)ds1ds.2.

Dar smburele N1(sis2) ,fN(sis)N(ss.2)ds nu poate fi identic nul


in tot pAtratul de integrare, fiindcA in particular, pentru s1=s2 ,
avem
N1(s =fiN(is)Pis.
Prin nrmare, avem InteadevAr n4*o.
AceastA teoremA se poate enunt i astfel:
Un seimbure fard constante't caracteristicei nu poate fi si-
metric.
Observalie. La enuntarea acestei teoreme nu tinem socotealA
de smburii discontinui, cari sunt egali cu zero, aproape 3) in tot
intervalul de integrare ; pentru asemenea smburi teorema prece-
dent nu mai este adevArata. SA luArn de ex. smburele, nul pre-

1) D. HILBERT, Grundzge 1. Mitt. (pag. 72).


2) E. SCHMIDT. EntwiCklung willk. Functionen I. Teil (Mah. Ann. Bd. 63, pag. 455).
3) Ne vom folosi de aceastti. copresiune, Intrebuintattf de d 1 PLANCHEREL, pentru a Inlocui
perifraza gafarit de up ansarnblu de o Intindere

www.digibuc.ro
58

tutindeni in ptratul (o i,o i) afar de diagonala (o,l) i un numr


finit de perechi de drepte, paralele cu axele, intlnindu-se pc
diagonal, uncle smburele are valori pozitive. Pentru acest sm-
bure avem :

11 1 iN(ss)cls a',
dar

n2 JN(s1s1)2 ls1ds2 =o
de oarece functiunea N(s1s2) nu este diferit de zero dedit pe un
numr finit de drepte; in acelas mod np = o (p>2), prin urniare,.
INA) = ea21.
3. Propriet4ile valorilor caracteristice.
a) Valorile caracteristice sunt reale. SA presupunem intr'acle-
vr c A ar fi complex si fie pi(x) o solutiune fundamental rela-
tiv la acest poi. Stimburele N(xy) find real, I) va fi de aseme-
nea o valoare caracteristicA a smburelui, iar ?1(x) o solutiune fun-
damental relativ, atAt pentru ecuatia datd, cAt si pentru ecuatia
asociat. Daca acum am ave : XitA1 , ar trebui ss avem

fri(s)pi(s)ds*o,

ceeace este imposibil. Prin urmare, in mod necesar, avein


adicA A1 real.
b) Polurile seiniburelui rezolvant sunt simple, cAci o solu-
tiune fundamentalA pi(x). este solutiune fun lamental si pcntru
ecuatia asociatA. InsA :

j?i"(s)ds o.

Prin urmare, in virtutca criteriului privitor la orclinul polurilor,


polurile vor fi simple.
c) Functiunile fundamentale coincid astfel cu solutiunile funda-
mentale ; i, de oarcce din cauza simetriei, solutiunile fundamentale
sunt aceleasi i pentru ecuatia asociat., rezult ca functiunile
fundamentale formeazei un singur sistem ortogonal.

www.digibuc.ro
57

d). Orice sdinbure simetric, aveind un numeir finit de valor!:


caracteristice, este neafidrat de forma
pi(x)4 1(Y)
( I)

fiecare valoare caracteristicd este scrisd de un numar de ori


cgal cu rangul sdu.
Inteadevr, dacd extragem din N(xy) partea caracteristicA polu-
rilor A1 ..Xp, care e tocmai expresia (r), r5mne un stimbure tot
simetric, care prin ipotezd nu mai are nici o valoare caracteristic.;
in virtutea teoremei d-lui D. Hilbert, acest rest va fi nui.
4. Inegalitatea lui Bessel. Kind dat un sistem ortogonal d.:
f unctiuni ?p(x) i f(x) o functiune al cdrei fidtrat este integra-
bit, (men: in( galitatea :

C12 -F C.22 + Cn2<f f2(x)dx

fiind (oeficicntul lui Fourier Cp- f(s)pp(s)ris.


S observAin mai intaiu c Cp exist ; Intr'a -levr avem
2f(s)?p(s)<I2(s) 15p(s)

si prin urmare
2 ff(s)pp (s) is . +.1.12(s) is

Acest punct fiind stabilit, inegalitatea lui Bessel rezult din ega-
litatea evidena:
[ f(s), 1P1(s) cY?2.(s) . en pn (s) 2ds =
ff2(s) is [ c12 c12 c22

de oarece primul membru al acestei egalinti este evident pozitiv.


peducem de ad observatia importana :
Kind data o functinne reald, al carei pdtrd este iidegrabil,
seria formata de patratcle coeficientilor sai dintr'o serie Fun-
nier, este convergentd.

4.teprecint6 cantitatea imaginar conjugatl lui

www.digibuc.ro
58

5. Desvoltarea unei funcliuni arbitrare in serie de functiuni


fundamentale. (I filbert-Schmidt). Orice funcpune f(x) de forma :

f N(xs)h(s)ds

este clesfeiptrabilet inlr'o serie complet convergenta de fungi-


uni fundamentale ale samburelui N(xy); functzunea h(x) ci
N(xy) sunt funcliuni al ceiror patrat este integrabil.
Coeficientul lui Fourier este :

C fN(st)? (t)h(s)dsdt f? (s)h(s)ds


h
,
Il
astfel ct daca teorema ar fi adevArat6., desvoltarea cnutatn. ar fi:

S(x) E 01, (x)


X
n= i II

\Torn demonstr mai intiu convergenta acestei serii. Pentru


aceasta, s5 observAm

R= 2
h cD (x) hiapni(x) 2

[ hn 1-
'vii + Xlit
4- 111.'2 ]

rpn2(x) CF'in2N1
L

InsA expresia
(x)
xr-T- =f N(xs) Is este coeficientul lui Fourier al
functiunii in y N(xy); in virtutea inegalitAtii lui Bessel, paranteza
doua este dcci mai mic ca JN(xs)2ds i, prin urmare, mai mic de-
cat o cantitate finit A. Prin urmare avern

cceace demonstreaz convergenta absolut i uniform.


Ramne acrun de demonstrat c aceasta serie reprezint pc f(x);
vom stabilf pentru aceasta c functiunea
(2) R(x), f(x) S(x)
este identic nul.

i) In acest capitol vorn scrie .etnnul Inaintea integralei In ecuatia liii Fredholrn.

www.digibuc.ro
59

Functiunea R(x) este ortogonalA cu toate functiunile fundamen-


tale, in virtutea constructiunii seriei S(x). Avem prin urmare:
fR2(s)ds =1.f(s)R(s)ds fS(s)R(s)ds =f f(s)R(s)ds
.4(s)N(st)h(t)dsdt --=fh(t)fN(st)R(s)ds
de oarece
1R(s)N(st)ds o
Deci
R(s) o.
6 Smbure inchis (ferm, abgeschlossen). Un smbure simetric
este inchis dac6. nu exist nici o functiune h(x), astfel ca s avem
identic :
(2') JN(xs)h(s)rls =o
Sistemul functiunilor fundamentale ale unui smbure simetric
Inchis este complect i viceversa. InteadevAr, identitatea (2) si re-
latiunile fpn (s)h(s)ds = o sunt reciproce, dup cum rexule din ra-
tionamentul fcut In not, la teorema D-lor D. Hilbert si Schmidt.
Nunidrul valorilor caracteristice ale unui sawbure Inchis
este infinit. Inteadev6r, dac ar fi finit, numrul functiunilor fun-
damentale ar fi si el finit; ins un sistem complet de functiuni orto-
gonale nu poate niciodat s fie finit.

1) Aceast relatiune ar fi imediat, dac seria sfimburclui ar li convergent.


0 putem demonstr pe altit cale In modul urmittor :
Relatia (2) ne permite sit srim
R(s)N(st)ds = f f(s)N(s )ds f N(st)S s)d,,
(3') co
hnTu(x)
f N1(st)11(t)dt An2
n-=1
Ins avern
ri(x)cbi(y) cbn(x)&n(y)
Ni(st)
t
seria din membrul al doilea find complet convurgent, de oarece : N1(xy)= f N(xs N(sy)ds
De aci rezultit cit :
oo
f bi,(st)h(t)dt = E hnj(x)
4,2 ,
n=
cu alte cuvinte, membrul al doilea al relatiei (3) este nul,

www.digibuc.ro
60

7. Sambure definit. Vom spune cA un setmbure N(xy) este de-


finil daca nu exist nici o func(iune h x), astfel
(3) rN, x y)h(x )h(y)dxdy o

Un sambure definit cste ncapeirat inch's, cAci dacA


fN(xs)h(s)ds o

conditia (3) ar fi evident implinitA pentru h(x).


Valorile caracteristice ale unui sdmbure definit sunt twit;
de accla semn, IiikeadevAr, sA presupunern cA. valorile A ar
fi de semne contrare; dac luArn atunci
h(x) a? (x) 4- b(x)
obtinem
a2
fN(xy)h(x)hty) lxdy =

De oarece cantitA.tile An i A, sunt de semne contrarc, membrul


doilea al relatiei (4) poate deveni nul pentru valori convenabil
alese, date lui a i b ; deci In acest caz strmburele N(xy) n'ar fi definit.
Once smbure iterat al unui sambure inchis, csle definit.
S luAm intr'adevAr N1(xy)=f N(xs)Nsy)ds. Nu putem avdt

lNi(xy)h(x)h(y)-Ixdy = o.
cAci am deduce
f[N(xs)h(x) IxFds;
de unde

JN(xs)h(x)dx = o.
S. Sambure positiv ; sambure quasi definit. Un sfinzbure N(xy)
se numege pozitiv cand pentru orice functiune h(x) avem:
fN(\y)h(x)h(y)dxdy e.

Valorile caracteristice ale until sambure pozitiv sunt toate


I ozitive. Intr'adevAr clacA ne referim la rationamentul fAcut la
No. 7, membrul al doilea al relatiei (4) poate sA devinA i negativ,
pentru valori ale lui a i b convenabil alese, dacA An si Ape ar fi de

www.digibuc.ro
61

semne contrare. Un exemplu de sambure quasi-definit este seria


convergentn :

v
CXJ
(x )1? ( x

11=1 '

in care An reprezint cantitti pozitive, iar p,l(x) un grup extras


dintr'un sistem ortogonal.
Doun cazuri se pot Intampl :
Numrul functiunilor h(x) pentru cari avem
(5) f N(xy)h(x)h(y)dn ly = o,
poate sn. fie fink sau infinit. In primul caz vom spune ct sambu-
rele este quasi-definit. Aceastn numire se justificn prin (aptul cn,
in acest caz, stimburele este de forma :
N(xy) G(xy) C1h i(x)h1(y) C2h2(x)h2(y) . . Cphp(x)h p(y)

G(xy) reprezentand un smbure definit, iar p un numr finit.


Inteadevnr, dacn hi(x), h(x) reprezint functiunile, in numnr
pentru care egalitatea (5) este vei ificatn, iar C1 . . . Cp niste
cantitnti pozitive, este evident cn expresiunea
N(xy) -F C1h1(x)111(y) -F . . . -1-Cp1ip(x)hp(y)

nu va mai verificA relatia (5) pentru nici o functiune h(x), i va fi,


prin urmare, un smbure definit.
Sfimburii quasi-definiti au si ei prin urmare o infinitate de valori
caracteristice, toate pozitive.

II. SAMBURELE SIMETRIC STRMB

9. Un smbure N(xy) este simetric strmb dac avem


N(xy) N(xy).
Smburii s;metrici strambi joacn in teoria ecuatiunilor diferen-
tiale lineare de orclin impar, acelas rol ca samburii sinietrici in
teoria ecuatiunilor diferentiale lineare de ordin par.
o. Propietli ale valorilor caracteristice. a) Valorile carac-
teristice sunt imaginare pure, de forma Intr'adevnr, fie

www.digibuc.ro
62

o valoare caractcristic i pl(x) o sohitiune fundamentalA relativ6.


Avem :
? 1(X) Ai) fN(xs)? (s)ds 07

de uncle deducem
?,(x) AlfN(sx)pi(s) ls =
prin urmare,
i(x) fN(sx)pi(s) Is = o.

Daca deci A1, functiunile cp1(x) si pi(x) ar fi ortogonale,


ceeace e imposibil. Prin urmare, trebuie s avem in mod necesar
A i prin urmare vi.
b) Polurile sunt simple. Inteadevr, daca
pi(x) vifN(xs)?i(s)ds o

vom ave de asemenea


P1(x) vi N(si(s)ds
De ad rezult c la orice solutiune pi(x) corespuncle solutia aso-
ciat pi(x), astfel c
pi(s)pi(skls o,

ceeace arat c polurile sunt simple.


c) Fiecare seinzbure simetric strmb are cel putin clo? valori
caracteristice. Inteadevr, mai intiu exist cel putin o valoare
caracteristic, flindc :
ni =fiNi(sts.2)12c1s, Is t o,

de oarece N1(ss1) = fi N(ssi)Pds nu poate fi identic nul.


De ad rezult c avem cel putin clouk ffindcA toate rd'Acinile
sunt cte dou imaginar conjugate.
Aceast teorem se poate enunth i astfel:
Un smbure Jret constanta caracteristicei nu poate fi si-
metric strmb.
d) Dacei pi(x) este o functiune fundamentald,-i.
i(x)este func-
tiunea fundamentalei asociata.

www.digibuc.ro
63

Polurile fiind simple, totalitatea functiunilor fundamentale coin-


cide cu acea a solutiunilor fundamentale. Dad cp1(x) cp(x)... ?n(x)
sunt n solutiuni linear independente corespunzAtoare la valoarea
de rang n, functiunile
91(x) . ?,2(x),

vor fi n solut;uni de asemenea linear independente ale ecuatiunii


asociate.
SA cAutAm acum a le biortogonaliz, dupA metoda dej indicatA.
SA observAm pentru aceasta mai intiu cA vom puteA lu (Di (x)=?1(x)
si 'r1(x) = ?i(x) de oarecef?i(s)?1(s)ds o; pe de altA parte con-
stantele a i Li sunt respectiv imaginar conjugate, de oarece clacA
f?i(s) [ ?1,(s) c1,?1 s)] ds = o,
von' ava.
?.11s)[ ?1,(s) ci,?1(s)] ds = o.

Functiunile rAmase vor fi deci de aceeas formA


?".2,() ?"3(N)...
?'.2(x) ?'3(x)
Vom puteA deci repet acelas procedeu, ceeace stabileste proprie-
tatea enuntatA.
e) Oricc sambure sinietrie strmb avand un nunulr finit de
vakri caracteristice este neafidrat de forma
91(x) ? 1(37) s(x) on(y)

scriinci ficcare rildacind de ateitca ori elite sunt in


rangul sclu.
Pentru a demonstr aceastA teorema vorn face mai intiu obser-
vatia cA dacA, extragem dintr'un sttmbure simetric stramb pArtile
caracteristice relative la douA valori caracteristice conjugate --F- vi,
rArntine un stimbure care este tot sirretric strmb. Intr'adevAr, fie:

91(x) 1(y) + -
?(X) . pn(y)
vi

www.digibuc.ro
64

partea caracteristic6 a valoarei vi; acea relativa la vi va fi atunci

1(x)P1(30 pn(x)10,1(y)
- VI7-
aceste dout Orti _reunite Impreun6 dau

pi(x)?i(y) . . ?,(x)?,i(y)
vi

adicA o expresiune sirnetric strmb.


Dacl, prin urmare vorn extrage dintr'un sarnbure, care are un
nurnir finit de valori caracteristice, prtile caracteristice ale tuturor
acestor valori, vorn obtine ca rest un smbure sirnetric strrnb flr
valoare caracteristid, care In virtutea proprietAtii c) va fi identic nul.
Vom cit ca exemplu de smbure simetric strArnb smburele
sin n(xy) care In intervalul (o,21c) are functitinile fun lamentale
e+11i corespunzntoare la valorile caracteristice -T-
27s

Inegalitatea lui Bessel. In domeniul complex putem obtine


o inegalitate analoaga cu aceea a lui Bessel.
Kind dat sistemul de functiuni fundamentale
? i(x) ? i(x) ?2(x) 1(x) ?..(x) ?..(x)
ale unui seimbure simetric strmb, avem:

" 2 .,ff(s)2ds
2 2 + cn
in care
c11 --.ff(s)p(s)ds.
Aceased inegalitate rezult din relatia evidentrt

f[ f(s) c (s) c p(s) ... cpu(s)

[ f(s) cI?i(s) el? i(s) . ] ds z---ff(s)2ds ci 2 en 2)


de oarece membrul intiu este o cantitate esential pozitivn.
2. Desvoltarea in serie de functiuni fundamentale.
Orice functiune f(x) de forma f N(xs)h(s)ds este desfamira-
bila infro serie complect convergenta de functiuni fundamen-

www.digibuc.ro
65

n
tale dunctiunca h(x) j samburele surd functiuni al caror
Mira cste integrabil.
Coeficientii generali ai lui Fourier sunt :

=1.1\1(ts)h(s)?(t)clsdt
i prin urmare

CI, =
?n.
1

hn
fh(s)?- (s)ds

lI
11
X
h
An'

astfel ?neat, dacA teorema ar ti adevilratn, desvoltarea cruitat


ar fi :
husn(x) hu?(x)
+
n=
Convergcnta complect a acestei serii se deduce din relatia I) :
S(x)S(x) <4 [ hi, 2 + hi, 2 hii 21

?(X)
( Xin )
Demonstratia se ispeAvete intocmai ca in cazul smburelui si-
metric. In mod analog, in virtutea propriettilor c) i e), rezult c
un sAmbure simetric strmb Inchis are o infinitate de valori ca-
racteristice.
III. SAMBURELE SIMETRIZABIL
13. DefiniOuni, exemple. Vorn spline c un sarnbure este si-
metrizabil daca Il putem face simetr;ic prin cornpunerea cu
un sambure simetric definit.
Smburele N(xy) este simetrizabil dac exist un smbure sime-
tric definit G(xy) astfel ca
(a) H 1(xy) G(xs)N(sy)ds sau (b) II.2(xy) =fN(xs)G(sy)ds

s fie deasemenea simetric.


1) Aceasd. inegalitate este o aplicatie a inegalitittii
(A A n 11-1: Z) - 4 (A AnZ) (Ii1-1T1 1314),
care se obtine exprimfind cA forma quadratia In
(At B 1) (TIA B)+ ... (ADA -I- BO OTIIA
ete de1init3

www.digibuc.ro
ds

AceastA clasA de smburi a fost semnalatA de D-1 J. Marty t);


ea contine toti smburii speciali studiati ptIA acum. Aa, de
exemplu, smburele de forma 2) (Hilbert)
A(x)G(xy)
G(xy) simetric i definit e un smbure simetrizabil, de oarece
smburele
f G(xs) A(s)G(sy)ds
este simetric.
ln mod mai general, smburele A(x)G(xy)B(y (Goursat) este de
asemenea simetrizabil, de oarece prin compunerea sa Inainte cu
smburele B(x)G(y)B(y) oblinem iar4 un smbure simetric.
SA citAm in sfrit smburelefN(xs)G(sy)ds (Marty) in care G(xy)
N(xy) sun't sirnetrici, iar unul din ei definit ; dacA G(xy) este defi-
nit, smburele considerat devine simetric prin compunerea cu G(xy).
14. Soluliunile fundamentale asociate. Pentru samburii sime-
trizabili urmAtoarea observatie este de primA importantA.
Dacei pl(x) este o solutiune fundamentalei a ecuatiei inte-
grale date, expresiunea
=fG(xs)pi(s)ds
este o solutiune fundamentalei a ecuatiei integrale asociale.
Intr'adevAr, sA inmultim relatia :

pi(t) A4fN(ts)p1(s)ds = o
cu G(xt)dt i sA integrAm ; se obtine

4)1(x) -- AJG(xt)N(ts)ch(s)dsdt = o

1) J. MARTY. Sur une quation intgrale CR. T. 150. 1950, pag. 515.
a Dveloppernent suivant certaines solutions singulihres. Ibid. pag. 6o5.
Existence des solutions singulires pour certaines quations de Fredholm.
Iuid. pag. 1031.
Valeurs singulires d'une quation de Fredholm. Ibid. pag. 5499-
2) D. HILBERT. CrundLge etc. 5te Mitt. (Pag. 462-472). D-1 D. Hilbert a studiat in mod,
complet sfimburii de acest tip, functiunea A(x) putind aveh un num1Ir linit de schimbitri de
seam ; ,coala germanif nurnqte ecuatia integrall corespunAtoare ecuatie integrall,taara.

www.digibuc.ro
67

sau, In virtutea snle4 nei lui H(xy)

(1)1(x) JG(st)N(tx)cpt(s)dsdt o

sau, In* tinnd seama i de simetria lui G(xy):

th(x) AifN(tx)th(t)dt = o
Observatie. 0 demonstratie analoagA ne aratA ca aceea teo-
remA subsistA i pentru smburii de tipul (b); trebuie schimbate
intre ele cuvintele date. i asociateu.
15. ProprietOle valorilor caracteristice. a) Valorile caracte-
ristice sunt reale. Intr'adevAr, dacA Al este o valoare caracteris-
ticA, avnd pe pi(x) ca o solutiune fundamentalA, va fi de ase-
menea valoare caracteristicA; iar cpi(x) va fi o soltitiune fundamen-
tald a ecuatiei asociate. DacA, prin urmare, A4 *171, ar trebui sA avem :

fG(ts)pl(s)-ii(t)dt =0,

ceeace este imposibil, cAci dacA avem


cp4(x) = p(x) ig(x)
obtinem

fG(st)p(s)p(t)dt +P(st)q(s)q(t)dsdt o

rezultat incompatibil cu ipoteza cA G(xy) este delimit.


d) Dacit ch(x) este o solufie fundamentalt expresiunea 4)1(x)=
J-G(xs)?4(s)cls va fi soluflunea fundamentald asociatd.
Polurile find simple, totalitatea functiunilor fundamentale coin-
cide cu aceea a solutiunilor fundamentale.DacA cp1(x), pn(x) sunt
n solutiuni linear indepenclente, corespunzAtoare valorii A1, de
rang n, functiunile

q)p(x) =fG(xs)cpp(s)ds (p = 1,2,...n)


vor fi n solutiuni linear independente ale ecuatiei asociate de
oarece G(xy) e prin ipotezA definit. SA cAutArn acum a le biorto-
5

www.digibuc.ro
d8

g-onaliza, dupA metoda intrebuintatA de mai multe ori panA acurn.


Vom puteh. lu :
(131(x) = cp1(x) i T1(x) =fG(xs)pi(s)ds
de oarece
fG(xs)pj(x)pi(s)ds o.

SA observAm acum c dacA

fri(x) [pp(x) apaii(x)] dx = o


vom ave
fqxs)(131(s) [pp(x) ap(1)1(x)] dsdx=

41(s) [4,p(s) aplif1(s)] ds = o

ceea ce ne arata cA functiunile rAmase dui:A prima operatie, sunt de


aceeas form cu functiunile initiale ; vom pute, de repet acest
procedeu de n ori.
e) Orice sambure simetrizabil, avcind un numar finit de va-
lori caracteristice, e neaparat de forma
4_
(1)1(x)q)1(y)
+ pn(x)l)ner) .

InteadevAr, daca extragem din sambure pArtile caracteristice ale


polilor Xi, . X cari formeazA tocmai expresiunea precedenta,

rAmane un sambure tot simetrizabil (d), care prin ipotezA numai


are nici o valoare caracteristicA. Deci el e identic nul (c).
16. Inegalitatea lui Bessel:Fiind data o functiune f(x), pentru
care integrala
p(xs)f(s) f(x)dsdx (G)

exist, avem
a12 a22 an2 ,4fG(xs)f(x)f(s)dsdx

ap find coeficientul lui Fourier ap==ff(s),4,p(s)ds.

www.digibuc.ro
eig

Ca si in cazurile precedente, aceast inegalitate rezult6 din ega-


litatea
fG(xs) [f(x)-a01(x)-... -anepn(x)] [f(s)-a ipi(s) -anpn(s)]

=fG(xs)f(s)f(x)dsdx - a12 - a? an2

este convergentA.
a12 .
observnd ea primul membru este positiv. Rezult de aci ca seria
al2 an2 .

7 . Teorem asupra desvoltrii unei funcOuni In serii de func-


Ouni biortogonale.
Orice functiune continua de forma
(a) fN(xs)h(s)ds sau (b) fN(sx)h(s)ds
este desrnurabila intr'o serie regulat convergentet &spa func-
fiunile pr,(x) in cazul a, sau dupa functiunile b,i(x) in cazul b.
In acest enunt, N(xy) reprezina un smbure simetrizabil de
ambele pArti ; N(xy) i h(x) sunt functiuni pentru care integrala G
exisa.
Demonstratia e analoagA cu acea dat in cazul simetric. Mai
inti seria va fi in cazul a :
ha
S(x) == E pn(X)
n=1 n
in care
=ff(s).6(s)ds
Aceasea serie e regulat convergenta; inteadevar, rationamentul
intrebuintat in cazul simetric este aplicabil i aci, fiindcA si in acest
caz seria Ehn2 este convergenta.
Seria S(x) reprezintA pe f(x). Intr'adevAr, si consideram diferenta
R(x) = f(x) S(x).
Avem

fG(xs)R(x)R(s)cis =fG(xs)R(s) f(x)ds -1G(xs)R(s)S(x)is

www.digibuc.ro
10

msaa
A

h.
Si(x) :=-1S(s)G(xs)ds
n=1 n
i, prin urmare,
P(xs)R(s)S(x)dsdx ==fR(s)Si(s)ds = o
in virtutea definitiunii lui R(x).
Pe de alt parte
p(xs)R(s)f(x)dsdx =_fG(xs)R(s)N(xt)h(t)dsdxdt

=fH(st)R(s)h(t)dsdt = o
de oarece
fH(xs)R(s)is = o.
Rezult deci :
fG(xs)R(x)R(s)d.sdx = o
de unde
R(x) o.
18. Smbure simetrizabil inchis. Vom spune cei un sambure
simetrizabil e inchis, dacei H(xy) e un smbure
Un smbure simetrizabil inchis, are o infinitate de valori ca-
racteristice. Inteadevr, relatia
fH(xs)h(s)ds o

i relatiilefin(s)h(s)ds o sunt reciproce. Prin urmare, dac" H(x3r)


e inchis, nu exist nici o functiune h(x) care veri1ict relatiile prece-
dente, ceeace ne arat c functiunile t14,(x) sunt in numr infinit.

II. SMBURI DIVERSI


19. Smburii continui L(a). Printre smburii continui vom sem-
nal clasa importanta de smburi cari verifica in raport cu una
din variabile conditia lui Lipschitz, sub forma sa cea mai general
N(xy) N(xz) < A I y-z I a.

www.digibuc.ro
Acesti smburi se bucurA de proprietatea urmAtoare :
Functiunea D(A) a unui seimbure L(a) este de gen zero ; or-
2
dinul su este cel mull egal c's
2a+ I
Pentru a demonstr aceast teoremA vom stabili inti inegalitatea

mP r
x X2 XP pa(P-1)

in care M reprezintA un numAr finit, independent de p.


Avem :
N(x1x1N(x1x2) N(x1x2)N(x4x3) N(xixp_4)N(xlxp) N(xixp)
N(X1 X2 sp. XI)
X X2 Xp
N(xpxf)Nxpx2) N(xpx2)N(xpx3) N(xpxp_4)N(xpxp) N(xpxp)

(
formul A care rezultA din expresiunea bine cunoscutA a lui N 1C13c2....x13
x1x2...xp '
scAznd din termenii fiedrei coloane pe aceia ai coloanei urmAtoare
Dad. punem :
N(xky)=N(xkz)d- (yz)aNk(yz) ( I Nk(yz) I < A)
vom ave:
N1(X4X2) ..N2(xp_ocp) N(xixp)
N(X1X2...XP)=-(X i-X2)a(X2-X3)...(Xp-i-Xp)
X1X2...Xp
Np(x1x2)...Np(xoxp) N(xpxp)

InsA termenii ultimului determinant sunt toti finiti si mai mici ca


A ; moduful sAu maximum va fi deci, in virtutea teoremei lui Ha-.
damard :
2 AP
P
SA considerm produsul:
(X1X2) (X2X9) . . . (Xp..1.Xp)

in domeniul
(6) I )(1.2 X2 . . . xp

www.digibuc.ro
72

Suma factorilor si este egal. cu xixp; prin urmare, dac dm


lui xi si lui xp valori constante, iar celorlalte variabile valori arbi-
trare cuprinse in domeniul (6), vom obtine maximul produsului,
cnd toti factorii vor fi egali. Maximul absolut va avek deci, loc cnd
xfxp va fi maximum, adic cnd x1=i si xp=o. In acest caz,
fiecare factor este egal cu 1 si valoarea maximum a produsului
I
P-1
va fi
(13-1)P-1.
Pe de alt. parte, determinantul (5) e o functiune simetrica de
x x2
1 xi); orice valoare a acestui determinant va fi deci cuprins.
printre acelea luate in domeniul (6), pentru c vom puta. totdea-
una oper. o schimbare de variabile, ash ca acestea s fie aranjate
dup ordinea lor de mrime. Vom aveh., deci :
P
2 P
N(x1x2 xp)
Xp
< (13Pir(P-1)
A
si de narece

,
lim ( P
p 1
)(13-1 Ca
P

vom pute lu ca limit superioar : MP .


Pa(P
SA considerm acum up, coeficientul lui AP in D(A); vom ave
4

I
p ____
V1
< P
up 1 pa(P--,1) IP/iR

sau intrebuintnd formula de aproximatie a lui Stirling

13 (2e)p

Me
V' I up I
<

www.digibuc.ro
73

prin urmare, pentru p suficient de mare,


p
<1V1'
p" W I up I

ceeace ne arata c intr'adevAr ordinul functiunii D(X) este cel mult


2
egal cu genul este, prin urmare, nul.
Observafii; I In virtutea proprieatilor cunoscute ale functiu-
nilor intregi, exponentul de convergenki al seriei : va fi
2
el cel mult egal cu 20G I
vom puteh, deci, afirmA c
2ce 4- 1
2
lim n : = o.
n = CO

E find o cantitate pozitivA arbitrar de mid..


20 Dact seonburele este continuu i verified condifiunea lui
Lipschitz (a == I), ordinul lui D(A) va fi, egal dupA ceeace pre-
cede cu vom aveh, deci
3
a
lim n" o.
= oc

CAPITOLUL IV
I. - ECUATIA LUI FREDHOLM DE PRIMA SPETA.
1. Ecuatia lui Fredholm de prima spe t6. prezint dificultAti de
studiu, esential diferite de acelea pe cari le-am intlnit pan acum
in teoria ecuatiei regulate a lui Fredholm.
Pentru a ne pune o problem de existent6., adic6 pentru a aveh
cazuri generale in cari solutia problemei este unid, nu e deajuns
a limith domeniul solutiunilor la acela al functiunilor reale si in-
tegrabile ; condifiuni acccsorii sunt indispensabile. Aceast li-
mitare a domeniului in care vor trebui cutate solutiunile, constitue
elementul nou si cel mai important al problemei.
Studiul direct al seriilor trigonometrice semnalase dejh rolul
functiunilor reale, de pMrat integrabile si cerceOrile moderne par
a at-MA importanta acestei clase de functiuni al crei concept pare

www.digibuc.ro
a urm b importantA pe acela al clasei de functiuni integrabile.
Particularitatea cea mai interesant in toate aceste cercetri este
c instrumentul nou necesar i comod de investigatie, este inte-
grala In sensul d-lui Lebesgue, lar nu integrala Riemannian,
ceeace ne d'a un nou exempla cu totul remarcabil de o cercetare
logicA urmat6. imediat de rezultate imediat utilizabile.
In acest capitol, integralele vor fi, deci, luate in sensul d-lui
Lebesgue, vom numi sornabile, functiunile integrabile In acest sens
si vom insemnA prin L, ansamblul functiunilor reale, de pkrat so-
mabile, in intervalul (ab).
D-1 E. Picard a stabilit o teorems important asupra ecu-
atiei de prima spetn. Pentru a o stabili avem nevoe mai intiu
de cteva rezultate recente asupra convergentii functiunilor de va-
riabir real.
2. Convergenl mijlocie ;
a. Un ir de functiuni n
(I) f(x) f(x) fn(x)
convergeazd in millociu in intervalul (ab) dacd avem
lim f [f(x) fm(x)rdx = Q.
m,n=oo a

b. ,5irul (i) converge zd in mijlociu cdtre o functiune limita


f(x), dacd

limrb [1(x) fm(x)rdx O.


m =00 a
p(x), egale in tot intervalul (ab),
Dou` functiuni limite f(x) i
afard poate de un ansamblu de masurd nula, sunt considerate
ca ecrale.
6 Avem in mod evident
b
[f(x) cp(x)Pdx = o.

reciproc,
c. Un ir, (i) convergeazd aproape uniform in intervalul
ab1), dac existA intervale, interioare lui ab, de msue a b e
(e arbitrar de mic), in care sirul convergeaz6. uniform.

1) Wesentlich gleichmssig (H. Weyl), on unitormment en gnral (Plancherel-Lauricella).

www.digibuc.ro
75

3. Lema 1). Un fir de functiuni El, convergent in mijlocie,


admite o functiune limitc si una singurd.
Vom arAt mai intai cA putem extrage din (I), un ir aproape
uniform convergent in intervalul ab. SA considerdm pentru aceasta,
ansamblul functiunilor (I) care verificA inegalitatea.

[mn =fif,n(x) fn(x)Pdx < p


Pentru aceste functiuni, ansamblul punctelor x in care :
fm(x) fax) j > TI

va ave o mAsurA ts. < P ; intr'adevAr, avem:

Daca, prin urmare, voim ca va fi suficient sA luAm p = ri3;


de ad rezultA cA :
Fiind dat un numeir r arbitrar, se poate geis o infinitate de
functiuni (I), astfel ca meisura ansamblului in care diferenta
lor este mai mare ca i, sa fie inftrioarei lui
SA considerAm acum un ir oarecare convergent de numere po-
00
zitive descrescAtoare : E,p. Fie f1(x) functiunea cu indicele cel
P=
mai mic, care verificA conditiunea precedentA pentru de ase-
menea fie f`2(x) functiunea analoagA pentru supusA fiind in& la
conditia ca indicele sAu sA fie superior al aceleil pe care am in-
semnat-o cu ri(x), qi ah mai departe. Sirul
(2) r1(x), f*200) rn(X)
rAspunde chestiunii. Va fi de ajuns sA arAtAm cA, fiind dat un e ar-
bitrar de mic, existA.un interval de mAsurA b a E in care vom
avek incepand de la o anumit valoare a lui n:
fi,*(x) fq*(x) I <1 (p,q n)
ori ct de mic ar fi 1. SA determinm pentru aceasta n, aa fel

i) Se poate consult asupra acestei chestiuni: H. Weyl. Convergenz von Reihen die nach
Orthogonal funktionen fortschreiten. (Math. Ann. Bd. 67. 19o9). M. Plancherel (Rendiconti
Palermo, 1910, pag, 292). F. Riesz (CR. tome 15b, 1910, pag. 1.304`. A se vede si nota d-lui
A. Egoroff (CR. t. 152, Ianuarie 1910.

www.digibuc.ro
76

00
inct s avem in acelas timp 1,1 <1 si. rn= E .rip < EI ceeace este
p=n
evident totdeauna posibil, de oarece Tin si rr, tind ctre zero odat
1
. In aceste conditiuni, s excludem din intervalul (ab), toate an-
n
samblele in cari diferentele functiunilor (2) sunt respectiv mai mari
ca 1, Mii, ... j msura sumei acestor ansamble scoase este mai
micA sau cel mult egal cu
1 n + Yln -I- 1 + < r
Intervalul care rmne , a crui msura I. este mai mare ca
b a E, esta intervalul cutat. Intr'adevr nu putem ave in
acest interval: 1
I rm + k (X) f.m(x) I ) ri (m n)
cAci ri> rim; or noi am exclus intervalele in cari diferenta func-
tiunilor sirului (2) este mai mare Tim. Proprietatea este astfel
st abilit.
5frul (2) tinde, deci, uniform in I. cAtre o functiune f(x). Aceast
functiune, definit astfel in tot intervalul, afar poate de un ansam-
blu avnd o msur nul'A, este o functiune limita' a firului (i).
Mai intai, ea apartine ansamblului 11, ad vom ava.: 1)
fo,T,(x)2dx < 2L0 [rn(x) f*,n(x)pdx + 21;(8)fm2(x)dx < 21+ 2M

Deci, lim j1(e) f*(x)2dx exist ; acest limit va fi de altfel egal cu


n--00

.f.i.
iof2(s)ds, de oarece functiunile f*n(x) tind uniform cAtre f(x) in in-
tervalul I. si vorri ava.

fl0f2(s)ds < 21+ 2M

oricari ar fi E. Deci, lim f f2(s)ds


c.)
exist si ea va fi in virtutea de-
2.--0
finitiunii lui f(x), tocmai

f 2(s)ds

Functiunea f(x) afiarfine, deci, lui U. Avem apoi

www.digibuc.ro
77

fab {f(s) rfp(s)Pds < 2 J.: [Rs) f*n-,(s)12d5+ 2fab [nk(s) fp(s)rds
< 2 h2I8 + + 2E,
ceeace ne arat cd f(x) este o functiune limit pentru irul (I).
In sfrit, aceast functiune limit este singura ; s presupunem
inteadevr ca am ava.
Ern fa" [f(s) fn(s)Pds ==Iim fab [p(s) fill(s)Pds = O.
n=oo m=oo

Vom aveh., pentru o infinitate de valori p,

[f(s) p(s)r ds 2f [f(s) fi,(s)12 ds -F 2f [TA fp(s)rds<E',


fa
ceeace ne arat c vom ave riguros:
b
[f(s)--p(s)]2 ds = of,

adic functiunile f(x) i p(x) nu pot fi diferite deal inteun ansamblu


de msur nul.
4. Teorema lui Fischer-Riesz. Fie :
(3) p(x) p2(x) pn(x)
un ir complect de functiuni ortogonale
fe fn

un ir de constante astfel inct-seria :


(4) ft2 f22 fn2 .

s fie convergent.
Exista o funcfiune f(x). apartinand lui numai una sin-
gura, care admite ca coeficienti ai lui Fourier in rafiort cu
firul (3), constantele fn.
Condifiunea (4.) este necesarci i suficienta.
Aceast teorem important a fost demonstrat pentru intia
oar de (fare d-nii E. Fischer i F. Riesz. Ea are avantajul c con-
tine actualmente, sub o form imediat utilizabil in analiz, o parte
esentiald din cercetrile moderne asupra ecuatiilor lineare cu o in-
finitate de variabile.
onditiunea (4) este evident necesark de oarece se cere ca func-

www.digibuc.ro
78

tiunea f(x) sA aibA p6tratul sAu, somabil. SA demonstrAm c aceastA


conlitiune este i suficient. SA considerAm pentru aceasta irul :
f0(x) f1p1 (x) 41)2(x) + fnpa(x) (n = 1,2 . . . 00),

Avem :
[fm(s) f(s)p ds = frk2 + 1,1412 fm2,
fa
prin urmare
rb
um [fia(s) fin(sv ds =
m,n=oo a
$irul fn(x) convergeazci deci in mijlocie, in intervalul ab ; el
definete astfel o functiune f(x) perfect determinatA, afarA poate de
un ansamblu de mAsurA nulA. Functiunea astfel definitA este func-
tiunea cAutatA., Va trebui pentru aceasta sA arAtAm
fp =ff(s)pp(s)ds,
InsA avem :
2 b
Lf [f(s) f f(s) pp(s) 3s1- [f(s) fn(s Pdsf pr,2(s)ds < e
a

prin urmare:
fabfn(*AdS ---.4b4S)ppWdS
a
n=oo
InsA :
ffn(s)pp(s)ds =fp n > p.
Egalitatea (4') este astfel stabilitA.
Am gAsit deci o functiune care admite constantele fro drept con-
stante Fourier, in raport cu *ul (3). Ea este i singura functiune
care se bucur de aceastA proprietate, fin -1cA dacA ar mai fi incA
una 4)(x), diferenta f(x) 4(x) ar fi ortogonalA tuturor functiunilor
ceeace este imposibil, de oarece irul (3) este complect.
5. Teorema d-lui Schmidt asupra smburilor nesimetrici.
D-1 E. Schmidt a publicat, In Dissertatia lnauguralA, o exten-
siune a teoremei sale, pentru cazul smburelui nesimetric.
Fie N('xy) un smbure nesimetric apartinnd lui sA insemnAm:
xy) ,_-_,.[N(sx)N(sy) Is

N(xy)...[N(xs)N(ys)ds.

www.digibuc.ro
10

Aceti doi smburi sunt evident simetrici; ei sunt i pozitivi.


InteadevAr, avem:
l Si(xy)h(x)h(y)dxdy = 1 f N(sx)h(x)dx T
acelaq lucru pentru N(xy).
Valorile caracteristice ale smburilor N(xy) i N(xy) sunt deci
pozitive. Ele sunt acelecqi ; inteadevAr, fie An2 o valoare ca-
racteristicA a lui N(xy) i cp(x) o solutiune fundamentalA relativA.
Avem:
(5) Pn(x) Wn2P(xt)p,(t)dt = O.
SA insemnam atunci :
(6) q)(x)= Ank(xt)?(t)dt
vorn ave :
(7) p(x) Ank(sx)+(s)ds = o,
ceeace ne aratA. mai intaiu ca +a(x) nu poate fi identic nul. SA. inlo-
cuim apoi, in relatia (6), p(x) prin valoarea sa (7); vom ave
(8) tihi(x) X2,, fN(xs)n(s)ds . O.
Smburele N(xy) admite deci i el valoarea caracteristied Al2 ;
pe de altA parte, deducem din (6):
fl)2(s)ds = X.fN st)?(t)q)n(s)ds,
i. tot aa din (7)
fpn2(s)ds= AnfIV(st)p.(t)4).(s)ds
Prin urniare
fin2(s)ds qp.2(s)ds ,---- I.
Deci lin(x) este o functiune fundamentalA a lui N(xy), rntru va-
loarea caracteristica X2. Obtinem astfel rezultatul urmAtor :
a) Samburii simetrici N(xy) i N(xy) au acelecqi valori ca-
racteristice, toate pozitive ; le vom scrie sub forma X2.
2. Daca functiunile caracteristice ale seimburelui N(xy) sunt:
? i(x) p 2(x) - - - p n(x) - - -

acelea ale stimburelui N(xy), vor fi


4' i(x) qi2(x) 110C)

www.digibuc.ro
SO

in care :
= X,IN(xs)pri(s)ds.
Iat acum teorema d-lui Schmidt :
Orice functiune continua avtind forma a saub
(a) fN(xs)h(s)ds (b) fN(sx)h(s)ds
se poate desfdprtt infro serie regulat convergenta de func-
fiuni qin(x) sau pa(x), dupti cum functiunea are forma a sau b.
Vom demonstr teorema in cazul a ; in cazul b, demonstratia
este identica.
Coeficientul lui Fourier al functiunii (a), in raport cu 40(x) este
fN(xs)4)(s(h(s)ds -1-fh(s)p(s)ds
astfel inct desf4urarea autatA, ar fi
f(x) = E x fh(s)cpn(s)ds'= EfN(xs)pn(s)dsfh(s)pn(s)ds
"n 1

AceastA serie e regulat convergen0, in virtutea rationamentului


aplicat la teorema Hilbert-Schmidt. Ins ea are aceiai coeficienti
lui Fourier ca i functiunea (a), dupa chiar definitiunea functiu-
nli f(x); vom ave. deci
JN(xs)h(s)ds f(x)
Aceasa teoremA are importanta sa proprie, fiindc ea cl des-
volt6ri in serie dup functiunile pii(x) sau pentru o clas de
functiuni mai intins dect aceea datA de teorema Hilbert-Schmidt,
aplicat direct smburilor N(xy) sau R(xy).
6. Teorema d-lui E. Picard 1). Ecuatia integrald de Prima
spetd
fN(xs)h(s)ds = f(x)
admite o solutiune i una singurd in ii, dacd seria
(9) Al2r12-FX22f22 An2f0+
este convergentd. Sdmburele N(xy) este presupus inchis; condi-
fiunea (9) este necesard ci suficientd.
i) E. Picard. Un thorme gnral sur les quations intgrales de pr,mire espce. (C. R.
14 Juin 1909) et Rendiconti di Palermo (1910, t. 29).

www.digibuc.ro
BI

In acest enunt constantele A11 reprezintd valorile caracteristice


ale lui N(xy) i f coeficientii lui Fourier ai functiunii f(x) in raport
cu functiunile ortogonale ale lui N(xy).
Pentru a demonstr aceastd teoremd sd calculdm coeficientul
in raport cu tp(x); avem
f =ff(s)11).(s)ds =filin(x)N(xs)h(s)dsdx fh(s)?(s)ds,
X..
de unde
(io) fh(s)pn(s)ds Anfn.
Insd, in virtutea teoremei lui -Fischer-Riesz, conditia necesard
suficient pentru ca sd existe o solutiune i una singurd h(x) care
sd verifice inegalitdtile (I 6), este ca seria EXn2fn2 s fie conver-
gentd.
Functiunea astfel gdsitd, verified ecuatia integrald. Intr'adevr,
dupd formatiunea lui h(x), functiunile
fN(xs)h(s(ds i f(x)
au aceiasi coeficienti Fourier in raport cu sirul inchis t1).(x); ele sunt
deci identice.
Observa0e. Dacci irulfunciuni1or d(x) nu e inchis ratio-
namentul precedent ne permite numai sd scrim
(II) fN(xs)h(s)ds = f(x) k(x).
Orice ecuatie de forma
(1 2) k(xs)ht(s)ds = f(x)-1- k(x)d-ki(x)
in care Ici(x) reprezint o altd functiune ortogonald cu tlin(x), nu
mai e rezolubild in OE Inteadevr, deducem din (I I) i (1 2) prin
scddere :
fN(xs) [h(s)hi(s)]
ceeace e imposibil.
Deci, dacd sdmburele N(xy) nu e inchis, printre ecuatiile
fN(xs)h(s)ds = f(x) k(x)
in care f(x) reprezint o functiune determinatd neortogonald ca
1)n(x), iar k(x) o fun ctiune oarecare ortogonald cu functiunile gin(x),
existd o ecuafie si una singur'd rezolubild in O.

www.digibuc.ro
82

PARTEA III

CAP. I
ECUATIUNI SINGULARE

I. DefiniOuni ; istorie. Vorn spune c o ecua* integral este


singular, dac una cel putin din limitele integralei definite este
infinita, sau dac smburele devine infinit pentru un punct, cel purin,
al intervalului de integrare. Vom cuprincle de asemenea in clasa
ecuatiunilor singulare, ecuatiunea lui Volterra de prima spet, in
cazul cand avem N(x,x) = o, pentru un punct, cel putin, al inter-
valului de integ-rare.
Pentru ecuatiunea singular a lui Voltera avem de citat lucrrile
d-lor V. Volterra, E. Holmgren, I. Horn 1) i G. C. Evans 2).
Ecuatiunea singular a lui Fredholm a fost de asemenea consi-
derat sub impulsiunea lucrrilor d-lui D. Hilbert, de d-nii H.
Weyl, E. Hi lb i E. Plancherel.
In aceste studii se intlnesc circonstante analitice remarcabile i
diferite.
lat acelea cari sunt esentiale :
I Valorile caracteristice nu mai formeaz in general, un an-
samblu numerabil de puncte izolate; ele pot fi distribuite, in cazul
simetric, de exemplu, pe segmente ale axei reale, pretutindeni
dense. Se zice c ele formeaz, in acest caz, spectrul segmentar
al smburelui.
20 In loc de teorema dezvoltrii in serii Fourier, se introduce o
teorem asupra reprezentrii unei functiuni arbitrare, cu ajutorul
unei integrate a lui Fourier.
30 Natura analiticA in A, a solutiunii depinde in mod esential de
mernbrul al doilea.
40 Realitatea solutiilor impune, in cazul singular, i face s re-
ias, conditiuni restrictive din cele mai variate.

1) I. HORN. Volterrasche Integralgleichungen und Summen Gleichungen. (Journal L reine


u. a. Math. 40. 2. (pag. 20-158 1911).
2) G. C. EVANS. L'equazione integrale di Volterra di seconda specie, con un limite dele
integrali infinito. (Atti Lincei).

www.digibuc.ro
8g

Metodele actuale se mentin in domeniul real. Este, ct toate aces-


tea, necesar, de indat ce trecem in cazul singular, de a introduce
variabila complexa.
Aceasta s'a fcut deja pentru ecuatiunea lui Volterra, si se poate
incerca asemenea pentru ecuatiunea lui Fredholm. In cteva note
recente, d-1 E. Picard indic o cale fecund in aceast nousa.
directie.
Acest capitol este in plin perioad de formatiune, dar rezultate,
avncl un caracter mai mare de generalitate, nu s'au obtinnt inc
In mod definitiv. Din aceast cauz", ne vom mrgini, pentru ecua-
tiunea lui Fredholm, a dezvolt cte-va exemple i teoreme ale
d-lui Picard.
Atturi de ecuatiunile singulare propriu zise, avem de semnalat
clasa important a ecuatiilor integrale al cM-or smbure este de
forma :
N(xy)
(xy)a (o <a< i)
Aceste ecuatiuni, cu ajutorul unui artificiu de calcul, pot fi tratate
cu succes prin metodele precedente si au proprietti regulate.

I. ECUATIIINEA SINGULAR.. A LT.II VOLTERRA.


CA= N(o,o)=o
2. Teorema d-lor Volterra qi Holmgren. Acest caz a fost apro -
fundat de d-nH V. Volterra si E. Holmgren, in ipoteza unui sm-
bure anaitic, sau mai general, a unui smbure, care poate fi pus
sub forma :
( ) N(x,y) = Aoxrt Alxnly . Anyn xn+1Q(x,y)
= P(x,y) + xn-"Q(x7y) (A0+ A . An o)

Q(x,y) reprezint o functiune finit in intervalul de integrare.


Iat6. enuntul teoremei d-lui Volterra, completat de d-1 Holm-
gren :
Pentru ca ecuatiunea :

(2) N(xs)p(s)ds f(x)


6

www.digibuc.ro
aibd solutiuni reale, finite in jurul originei, trebue i e de
ajuns ca :
f(o) = P(o) ffi(0) - . ROM - 0 .-
In acest caz, ecuatiunea(2)are k+ i solutiuni lineare inde-
pendente, k find numarul rddcinelor cu fiarte reald pozitivd
sau nuld, a ecuatiei in r :
Ao A1 An
(2') r+n+r+nI + + (:).

Pentru a demonstr aceast teorem6, vom intrebuint ca i In


cazul regulat, meto ia aproximatillor succesive, reducnd acest caz
la rezolvirea unei ecuatiuni diferentiale lineare de ordinul n i la
un mecanism de aproximatiuni succesive.
Vom scri mai intaiu shmburele sub forma :

(C) ao(x) + a 4(x)x- an 00 (X Y)n (x 37)11+4


) n! n + . P(xy)
punand in evident necunosc-uta xy, in locul lui y. Pentru c an-
samblul terminilor de grad minim, formeazA un polinom omogen
de gradul n, rezula ct ao(x) contine necesar xn in factor, i in ge-
neral, a(x) contine cel putin xri-P in factor
Avem apoi:
ao(o)-- Ao+ + . . + An o
cum se vede, &And x y, in cele dou expresiuni (r)i ( ') a lui N(x,y).
In aceste conditiuni, ecuatia lui Volterra se poate scrie :

fox [ao(x)d-ai(x) s . . . a0(x) (x-n )n] cp(s)ds


x(x_s\o+1
' P(x,$)cp(s)ds = f(x).
n+r!
E de ajuns acum de a aplic formula bine cunoscut:
rxx -s)P
Q(s) fp(s)dsP+1
Jo p
i de a lu ca necunoscut, in locul lui p(x), functiunea :

z(x)
.
f
0

www.digibuc.ro
ss

pentru a obtine ecuatiunea :


dnz dnlz
(3) ao(x)c-Tz+a1(x) ..+4(x)z+EP1(x.$)z(s)ds = f(x).
dxn-171-.
Daca solutiunea p(x) este finita i continu in origin, ansamblul
terminilor de grad minimum in primul membru din (3) va fi de
gradul n+I in x ; rezult deci c e necesar ca s avem :
f(x) = xn+I fj(x).
In aceste conditiuni, aplicm metoda aproximatiilor succesive,
lund ca prim ecuatiune de aproximatie:
dnz darz,
(4) Di(z) a0(x) + a(x) ... a"(x)Zi f(x).

Aceasta este o ecuatie diferential de ordinul n, de tipul lui


Fuchs, a cArei solutie general va fi dat prin expresiunea:
(5) C1xriP1(x)+C2xreP2(x)+ +Cnxr.130(x)+Qi(x) (Pk(o)t o)
in care r1, r2, rn sunt rdcinile, presupuse intiu distincte i cu
diferente neintregi, ale ecuatiei determinante. Q1(x) inseamn o
solutie particular% a ecuatiei (4), cu al doilea membru; ea poate
totdeauna s se piin sub formal):

(5') Qkx).--xop1(x) r Qi(x),(x)d. fx,22+...


xi.21
a, xr2 4 I
'Xn(X)f(x)dx
O
xr.130(x)
an xr.+1 (Qk(o) o).

Un mic rationament ne arat imediat c aceast solutiune este


totdeauna finit i de forma xn+1q(x), daca integralele cari fi-
gureaza in expresia sa, au un sens. In adevr, ordinul infinitesi-
mal in x a expresiunii de sub semi-11.11.f care figureazA in terme-
nul general este cel putin 2)R(n+ ri I) = R(nri). Dac deci
R(nr1)>-- r, pentru ca integrala corespunztoare s aib un
sens, va trebui s lum ; in acest caz, ordinul infinitesimal al
integralei va fi cel putin egal cu R(nri+ I), i prin urmare ter-
menul in intregirne va aveA un ordin cel putin egal cu n+ i.
i) Se obtine aceasta formula tntrebuintqnd, de exemplu, metoda variatiei constantelor.
R(x) triseamna partea reala a lui x.

www.digibuc.ro
88

Daca R(nr1) .4 I trebuie a lu ca limita inferioar o valoare


pentru ai arbitrar pozitiva, dar diferita de zero. Ordinul infinitesi-
mal va fi atunci egal cel putin cu ri ; ciar cum in acest caz avem
Rri n+i, ordinul infinitesimal al termenului respectiv va fi deci
totdeauna cel putin egal cu n +I. In toate cazurile expresiunea (5')
ne a deci o solutie a ecuatiei (4), finit si de ordin infinitesimal
cel putin egal cu n+ L . Da ea' se las constantele ai * o, arbitrare,
expresiunea (5') reprezinta solutiunea cea mai generala a ecuatiei
(4), care e finita si de ordin infinitesimal in x, cel putin egal cu n+ 1.
Ea contine constantele arbitrare, in numar egal cu radacinile ecua-
tiunii algebrice (2'), astfel ca Rri
_ n+ I.
Este acum foarte usor a demonstr convergenta regulat a
aproximatiilor succesive. In adevar, in intervalul de integrare avem:

1 f(x) 1' < Mxn-Fli i 1)1(x) I < Pi) 1 Q(x) I < Qi-
n
Dada deci punem E PiQi = N si dac p inseamna cea mai mica
1.

din expresiunile I nri+ i I vom ave :


, fxQ(x)f(x)dx 4-1
xn Po) ai xri--1-1 < PiQiM 1 nri + ii
si, prin urmare,
N.M
z(x) I < xn-FI.
P

A doua aproximatie este data prin


(6) D(z9) PP i(x,$)zi(s)ds.
0

Se va lu pentrn z2 aceeas expresiune (5'), unde avem de inlo-


cuit f(x) piin al doilea membru din (6).
In virtutea inegalitatii
-,,
Nx.-1-2
i P1(xs)zi(s)ds < nmp(n+ 2) (P1(xy) < n)
vom puteA scri imediat :
M2N2 )0+2
I z,, I<n
p(p+ I) rid-- 2.

www.digibuc.ro
87

Vom ave de asemenea :


M3N3 xn+3
1 za 1 < n2
P(P + I)(P+ 2) (n+2)(n+3)
xn+q
I Zci 1 <ri ,
p(p+1)
q-I MqNq
... (p+qI) (n+2)...(n+q).
Aceste inegalitti demonstr convergenta regulat a seriilor
aproximatiilor.
Solutiunea astfel obtinut confine liniar k constante arbitrare ai,
k insemrand numrul rdcinilor ri, a cror parte real este mai
mare sau egal cu n-1-1, adic astfel ca nri 4 I.
3. Ecuatiunea determinant.
Ne ramne acum a art c ecuatia determinant a lui (4) coin-
cide necesar eu ecuatiunea algebricA (2'). Observ6m pentru aceasta
cs ecuatia determinant a lui (4) nu se schimb, dac se pstreaz
din coeficientii ai(x) numai primii lor termeni. Dar, in acest caz,
ecuatia (4) in p(x) se reduce evident la :
+ A osn] P(s)ds f(x)

a cArei ecuatie determinant se obtine imediat, fcnd p(x) = Xr7


ceea ce ne d :
[rAo An
-1- I
+ + r+n+ 1 jxn+r-I-1 0.

Acum relatiunea
z(x) _ foso(s)dsn+1
ne arat c dac p(x) XI', vom ava. z(x) = axn+r+1 ; pentru a
obtine deci ecuatiunea determinant a lui (4), n'avem dect s in-
locuim r in ecuatia
Ao An
r+ I
-I- .... + r+n+ I
=o
prin rn I. Se va pute atunci pstr ecuatiunea (2') cu con-
ditie de a inlocui conditia : R(ri) n -F 1, prin conditia R(r) o.
RegAsim astfel conditia care figureaz in enuntul teoremei d-lor
Volterra i Holmgren.

www.digibuc.ro
88

Obseruri. I Cazul rAdAcinilor ri egale, sau cu diferinte in-


tregi, poate sA fie tratat inteun mod absolut analog ; introducerea
logaritmilor nu schimbA nimic in rationamentul precedent.
20 Problema precedentA revine la cAutarea solutiunilor finite In
origine, pe axa realA, a ecuatiunii lineare de ordin infinit

ao(x)y+ ai(x)fydx . . . an(x)fydxn . f(x).

Dac gradul in s al smburelui este fink, aceastA ecuatie va fi de


ordin finit i cAdem astfel peste o chestiune cunoscutA, fatA de care
teorema d-lor Volterra i Holmgren este o adevAratA generalizare.

II. SA.MBURII ABELIANI

4. Cazul general. Vom numi selmbure abelian un smbure de


forma
G(xy)
(xy)a\ <
"Dad G(x,x) * o, vom spune c smburele este de exponent a.
Aceti smbur se intalnesc adesea in aplicatiuni; in afarA de acea-
sta, ei prezintA i un interes istoric, pentrucA smburele intlnit in
faimoasa problemA a lui Abel este tocmai de aceastA forma.
SA luAm eruatiunea de prima spetA.

x G(x,$)
(7) cp(s)ds= f(x).

Pentru a o rezolvi, vom compune cei doi membrii a acestei ecua-


I .
tiuni cu obtinem
(xy)
rx dz rz G(zs)p(s)ds rx f(z)dz
(xz)4 a o (zs)c. (xz)t---
sau aplicnd formula lui Dirichlet

'zP(s)dslzi G(z,$)dz f(z)dz


Jo vcz)la(zs)" .10 (xz)1".

www.digibuc.ro
89

Sh insemndm
r G(sy)ds
Iy (xs)'a(sy). K(xy)
rx f(z)dz
jo
obtinem astfel ecuatiunea :

(8) j:K(xs)p(s)ds=F(x).
Aceasta este o ecuatie a lui Volterra, al cdrei sambure nu mai
devine infinit pentru x = y. In adevdr, facem in (7a) schimbarea de
variabild,
s y --= t (x y)
obtinem imediat:
f I G[y + t(xy),31
K(xy)= dt
(1 01 ateg 7

ceea ce ne arat cd. srnburele KOy) este finit pentru x.y.


Artificiul de calcul intrebuintat ne obligr a ardt acum c6, re-
cifiroc, ori-ce solutie a ecuatiei (8) verificd si pe (7). Aceasta re-
vine la a art cd ecuatia
I-. h(s)is
J 0 (XS)m
nu admite altd solutiune de cat h(x)----o.
Pentru a stabili acest rezultat sd compunem ecuatia precedentd
1
cu si sd aplicrn formula lui Dirichlet. Obtinem astfel
(xy).
imediat :
Tc

sin aTc Eh(s)ds= o,


de unde rezultd. h(x)--E---_-o.
5. Problema lui Abel. Abel a c.onsiderat ecuatiunea.
'm cp(s)ds
foc) (o<cc< t).
-/ (xsr
Acesta este cazul particular in care G(xy) 1.

www.digibuc.ro
90

In acest caz, formulele precedente devin foarte simple. Avem:


TC
K(xy)
sin alt
f(s)ds
F(x) =-c_ r (xs)1--"
o

Prin urmare, pentru c, K'x (xy)-o, solutiunea problemei lui


Abel va fi dat de formulai).

p(x) sin a rc F'(x) sinitair


TC
f(o)
X1 + fo (X 1
f'(s)ds 1

III. CAZTJL a

6. Ecuatiunea lui Volterra

(9') ;(x) 1.+N(xs)cp(s)ds ,f(x) x a)


x

se prezint in cercearile moderne asupra fenomenelor neana-


litice 2).
Pentru a trat impreun cu d-nul G. C. Evans3), un caz simplu,
vom face ipoteza c integrala

(9) N(xs) ds

exist i c chiar, fientru x suficient de mare, ea poate fi fficut


ori ct de mic voim.
In acest caz, aplicnd aproximatiunile succesive, se demonstr)
ca i in cazul ecuatiunii regulate a lui Fredholm, c seria aproxi-
matiilor converge, i c ea reprezint singur solutiunea finit a
ecuatiei (9'), dac. se ia x suficient de mare, de exemplu mai mare
de eat b > a.
Pentru a obtine acum o solutie a ecuatiei (9') in tot intervalul
(a -> putem procech firin..prelungire. Scrim ecuatia (9')
sub forma
(1 o) p(x)+ N(xs)p(s)ds fkx) N(xs)p(s)ds.
x b

1) A se vedeh. i E. GOURSAT : Sur un iiroblme d'inversion d'Abel. (Acts Mat. 27. 1903).
2) A se vedeh E. PICARD : La science moderne el son ilea actuel. (pag. 55).
2) A se vedeA : Atti Lincei (Martie si Mai 1911).

www.digibuc.ro
91

Membrul al 2-lea al acestei ecuatiuni este cunoscut, pentru c


p(x) este acum cunoscut in intervalul (b, + Do). Ecuatia (to) este
deci, o ecuatie a lui Volterra regulatA, de a doua specie, care ne va
da astfel, valorile lui p(x) in intervalul (a b). In ipoteza mai gene-
ralA, numai a existentei, integralei (9), se poate introduce inaintea
integralei un pararnetru ; in acest caz, aproximatiile succesive
converg, numai dacd A este suficient de mic. Punctul A=o este,
deci, un punct regulat al solutiunii, consideratA, ca functiune de A.
Ar fi interesant un studiu complet al naturei analitice in A, a
fiindcA ecuatia lui Volterra cu o limitA infinitA, apare ca
anul din exemplele cele mai generale si cele mai simple de ecua-
tiuni singulare.

IV. ECUATIA SING-ULAR.A. A LUI FREDHOLM :


S..MBURII ABELIANI

7. Compunerea a doi smburi abeliani. Seimburele compus


a doi seimburi abeliani respectiv de exponenfi i , este un
seimbure de aceecq forma i de exponent ad-pi.
Compunerea este fAcutA in intervalul a, b. Vom consider ca-
zul _pp I >0; este evident cA in cazul oc+fiI<o, smburele
compus nu mai este singular.
Fie
G2(Xy)
P(xy)
7) "'
(x--)Gi(xy)
Q(xy), (xy)
considerAm sAmburele
"bG1(xs)G2(sy)
(II) P(xs)Q(sy)ds, ja ds.
fa
Presupunem de exemplu y<x. SA dividem intervalul a. b in trei
intervale partiale: a. y, y x i x. b ; fie ID 12 i 13 pArtile integralei
(i I), corespunzAtoare respectiv la aceste intervale.
EvaluArn mai intiu pe 12 j avem :
G1(XS) G2(SX) ds
(I 2) ds G2 rc
1 12 y (xs)a(sx)fl y (X sr(s y)g
DacA facem schimbarea de variabilA :
s y + (x y) t

www.digibuc.ro
92

A2
integrala din ultimul membru a inegalittii (I 2) devine
(xy)ia -1
punand
1 dt
, tm([t)fi
avem deci
A2G2
12 H
(xy) ce-11-1
Acelas calcul ne arata in acela timp ca :

It < 4).
A G2

A
ta( OP
in care avem pentru orke valoare a lui x si y, in interiorul lui a, b,
dt dt
i_oota(I --t)fl
-=
axy
ceeace arata c6. Al este finit, in virtutea ipotezei a f3 > i ; un
rationament identic este aplicabil pentru A3. Avem deci

P(xs) 0(sy)ds < G2(Ai+A2+A3)


(xyr P-1
ceea ce demonstrA teorema.
8. Propriet41e smburilor
10 . Smburile iterat de ordinul k al unui smbure Abelian,
este un sdrnbure de aceecq form, de exponent (k+ i)cck,
dacei acest din urmet exponent este pozitiv.
In adevAr, dupa teorema precedenta, o iteratie mreste expo-
nentul a 1; dup k iteratii, exponentul va fi deci egal cu
+ k(a t) (k+ )ak.
20. 5irul smburilor iterafi al unui stimbure abelian nu
confine decdt un numb' finit de smburi singulari.
Dac k este primul numr intreg mai mare de cat sam-
-a
burile iterat de ordinul k nu mai devine infinit pentru xy. In
adevr, dac k >
a
a, vom avea (k+1)ak<o.
Se poate enunta acest rezultat si sub forma urrnstoare : Consi-
derm sirul fractiunilor de forma
n+t ; dac
k+i este mai mare

www.digibuc.ro
93

dect a, smburile iterat de ordinul k nu mai devine infmit pen-


tru x=y.
9. Alt formul pentru solutia ecuatiei lui Fredholm. Formula
lui Fredhohn
D(xx)
at(y x.x) Y
D(X)
nu mai este aplicabil in cazul unui smbure abelian, cci una cel
putin din urmele smburelui G, este infinit.
Ori formula 1) :
Di(X)
(13)
D(X)
sau echivalenta sa
n2 n nkAk
(4) D(A) e 1 2 k

ne arat c ll(X) este o functiune bine determinat de urmele ace-


lui sambure.
Pentru a obtine o alt formul, aplicabil si la smburi abeliani,
vom proced in molul urmtor :
Facem In relatia (I 3), nt . . = nk-1 "k 0, i insem-
nm pi.in Ok(A) functiunea astfel obtinut. In virtutea relatiunilor
(13) i (r4.), este evident O. vom aveh:
nil A_ n212 nklk
(15) Ok(X)= D(X)e 2 7- k

prin urmare :
(i6) gk(X),_ nk+,00,+ nk ,2Xk
.01i(?)
Pentru a obtine functiunea de la numrkor vom utilizA relatiu-
nile de identificare :
Ao(xy) N(xy)
Al(xy) = N(xy)ai -1-1.N(xs)Ao(sy)ds
(17)
Ap(xy) = N(xy)ap -FlN(xs)Ap_1(sy)cls
i) Pentru a u$ur b. scrierea, vom scri 111 acest capitol ecuatiunea lu Fredholm cu semnul
tnaintea integralei.

www.digibuc.ro
94

unde ap inseamn acum coeficienlii lui Dk(X) ; in particular avem :


al ak o.
Din cauza caracterului de recurent al relatiunilor (17), functiu-
x
nea E Ap(xy)XP, pe care o vom insemnA prin Ok X este aceeas
p
ca acea obtinut facand direct ni = n2 --= = nk = o, in expre-
siunea lui .245). Am obtinut astfel dou serii in X ; .0k(xX)i 200
ai cror coeficienti au un sens perfect determinat, i in cazul sam-
burelui abelian pentru care (k-Hot k < o ; in afar de asta, ex-
presiunea
ac(xX)
,Y
Ok()
verific formal ecuatiunea lui Fredholm. Ne rmne acum a de-
monstra g. aceste serii sunt i functiuni intregi in X. In acest caz
vom aveh.
D(y %) ek(y %)
oz.(%)
D(X) y )

ceea ce ne d, innd sam de (14) :


flj n212
2k(%) = e -1 k (xX)

Vom stabili aceast proprietate pentru ok(X). Observrn pentru


aceasta, c. formula (16) poate in& s se scrie, grupnd termini
din k in k :

08) .0'k(x) .
npk+dok+ E n,,k+2)k+.. +Xk-1E "Pk-kkXk

Ak) ),A2(v) tAkcxk).

Al doilea membru al relatiei (I 8) este o functiune meromdrfd


de X.
In adevr, expresiunea :
00
oz-r(xy) E Npk+,(x,)Xok
p=1

www.digibuc.ro
96

este elementul analitic al solutiunii ecuatiunii integrale.


atr(xy)=Nk+r I (xy)d- AkfNk(xs)04(s.y)ds.
Ea este, deci, o functiune merornorfa de A, perfect determinata,
pentru c6. smburile Nk(xy) nu mai este singular.
Dar, pe de alth. parte, avem :
sr(A) Alf 04(s.$)ds.
Functiunea Ar(A) este deci si ea o functiune meromorf de A.
Al doilea membru al relatiei (i8), va reprezent deci, el insus o
functiune merornorf de A, pentru c este suma a k functiuni me-
romorfe. Ori, el este identic egal cu derivata logaritmic a unei
functiuni; aceast din urrn functiune nu poate, deci, fi dect o func-
tiune intreaga de A.
ro. Ordinul lui Dk(A). Extensiunea teoriei la smburii abe-
Haul 1).
Pentru a determin ordinul lui Dk(A), vom stabili mai intaiu o
formul preliminar. In relatiunea
nA1 n2A2 Ak
log DN
2

s nlocuim A, respectiv prin A, aA, akA, Insemnnd prin a o


radkin primitiv de gradul k+i a unittii ; obtinem
ED n(k+upX(k+1)13
(i 9) log D(X) D(aA) D(akA)
p=i P
Fie Dk(X) functiunea determinana a smburelui Nk(xy) ; se re-
cunoaste indat cA al doilea membru al relatiei (I 9), nu 'este alt-
ceva decat log D k(Ak+1). Vom ave deci, trecnd de la logaritmi
la numere :
D(A)D(aA), D(akA) Dk(Ak+l).
Se deduce imediat 2),
Ok(A)Ok(C01) . Ok(CCI(A) D(A)D(aA) 7 .. D(czkA) Ok(Ak+1).

1) A se vedeh. H. POINCARE: Remarques diverses sur l'quation de Fredholm (Ada Math.


tome. 33. 1910) 0 T. LALESCO. Sur l'ordre de la fonction D(1) de Fredholm. (Compte Rendus
Paris t. 143 pag. 136).
2) Se poate stabili, prin aceeas metodg, o iormulit analoagg pentru az(xyA); avem :
gi(xy, A). 6/(xy: aA) a7(xy; akA) =a2k(xy; Ak+.1)+
Rezultit i o formulg analoagg pentru Dk(xy5A)

www.digibuc.ro
06

Fie acum in ordinul lui Ok(A). Cum functiunile 0k(ai).) au evi-


dent acela ordin, produsul lor va fi i el de ordinul m. Dar ega-
litatea precedena ne arat c ordinul produsului este egal cu acel
) care il tim, este cel mult egal cu z(k
a lui 0k(Ak-FP, t). Re-
zula deci c m z(k+ I).
Ordinul funcfiunii Dk(A) este deci cel mult egal cu zk + 2,
Formula
flk
log Dk00=-- k-F-1 4-** *.
ne permite atunci de a conchide teorema urtntoare :
Condi(iunea necesara i suficienta pentru ca un seimbure
abelian, de exponent a fi ki), sei nu aiba nici o valoare carac-
teristica, este ca urmele sale, plecand de la acea de rang
2 k+ 3, sa fie toate nule.
Toat teoria smburilor regulati, este atunci in intregime apli-
cabil i smburilor abeliani,
Observare. Pentru cazul cnd se poate uor obtine su-
2
primarea factorului ent4, in chiar formulele lui Fredholm.
E de ajuns pentru aceasta de a inlocui in fiecare din determi-
nantii N(x1x2
xp xx1x2
P termenii diagonalei prin-
x1x2 xp
cipale prin zero.
AceastA elegana obsetvatie este datoria d-lui D. Hilbert 2); ea
pare greu susceptibilA de ar fi direct generalizat.
1. EcuaOunea lui Fredholm In domeniul complex. Considerm
ecuatiunea :

p(x) AfN(xs)p(s)ds = f(x)

unde N(xy) inseamra o functiune analitic intreag6., in raport cu


variabilele x i y. S'a luAnt in locul intervalului real (a,b) o curb
oarecare de integrare C1, intre afixele a i b. Formulele d-lui
Frelholm sunt evident aplicabile i pe drumul complex C1, cu

1) Se poate Insemn astfel, pentru preseurtare un sArnbure abelian de exponent a, al ciirui


sambure it-rat de k ori, este prirnul care nu se mai anuleazif pentru x=y.
2) GTT. Naehr. Erste Mitt. 1904, pag. 81.

www.digibuc.ro
91

conditia de a inlocul pretutindeni integralele rectilinii prin inte-


grale devariabila complexA dcalungul lui C1. Vom scrie acea so-
lutiune sub forma :
p(x; a,b).
Ea este o functiune uniformei de x fi de parametrii a p. b.
In adevAr diversele integrale care figureazA in expresiunea lui
p(x,a,b) nu depind de curba C1, dacA se fixeazA punctele x, a 0 b,
pentru cA N(xy) este o functiune intreagA de x i y.
AceastA proprietate importantA nu se mai mentine dacA sAm-
burele nu mai este o functiune intreagA. In acest din urmA caz,
functiunea p(x;a,b) este o functiune multiformei, i aceastA circum-
stanta ne dA dej o indicatiune asupra cornplicArii problemei. SA
luAm, cu d-1 E. Picard I), exemplul cel mai simplu de acest soi
de smbure : N(xy) = , adicA sA considerAm ecuatiunea integralA :

p(x)
r ip(sos
sau
xp(x) p(s) is = f(x).
Solutia este imediatA, punnd :
fep(s)ds k

avem : cp(x). f(x) -kx

Constanta k se determinA integrnd aceastA relatiune dealungul


lui C1, ceea ce ne dA :

k = f(s)ds + k -ds CS
C

de un le
jcf(s)ds
k
fds
I

i) E. PICARD. Une thorme gnrale sur les quations intgrales de 3-me espce. (Comptes-
Rendus, Fvrier 1910, tome 132).

www.digibuc.ro
gg

Avem, deci, in definitiv :


ff(s)ds
?(x) 1(x)d- x .ds

SA luAm ca extremitAti a si b ale curbei C, douA pUncte reale,


unul pe axa pozitivA si altul pe axa negativA. Este evident cA p(x)
este o functie multiformA, pentru cA
cls
= log (i)+ 2 ni 7t
abS

astfel cA valoarea functiunii f(x), apare ca depinzand de para-


metrul arbitrar intreg n. Drumul de integrare nu trebuie evident
sA treac prin originA, astfel cA dacA voim a ne mentine pe axa
realA, va trebui sA inconjurArn origina, sau mai bine cum a indicat
d-1 E. Picard, sA, excludem un mic interval (E,1) imprejurul ori-
ginei i sA facem sA tind in urmA E 1 simultan cAtre zero, ra-
v

portul dintre ele rAmnand constant; solutiunea apare atunci ca


depinzand de un parametru absolut arbitrar.
12. Teorema d-lui Picardl). Inteun mod mai general, sA
considerAm smburele N(xy), unde N(xy) inseamnA o functiune
intreag4 de x si y.
Se poate demonstr cA solutiunea ecuatiunii lui Fredholm
corespunzeitoare, este,in domeniul complex, o functiune multi-
forma, depinznd omografic de un parametru arbitrar.
E de ajuns pentru aceasta, a demonstr cA functiunile. D ( x A si
Y
D() sunt functiuni care depind linear de un acelasi parametru in-
treg n.
SA facem mai inti observarea urmtoare :
Xp)
Determinatul N( Xi X2 ete divizibil prin 12 fl (XiX02,
Xi X2 . Xp
k=1
dacci N(xy) este un smbure cu derivat lipschitziand. In ade-
vAr determinantul se anuleazA impreund cu prima sa derivatA In
raport cu xi, pentru
I) E. PICARD. Une thorme gnrale sur les quations intgrales singulires. (Comptes-Ren-
dus, Juin 1911, tome 152).

www.digibuc.ro
99

SA luAm aeuhi expresiunea :


N(sis2 sp)
(20) dstds2 d
feS1S2 . Sp S1S2 ... Sp
Rezidiul acestei integrale in raport cu sl, este

Rp = fes2. N(0 S2 ...Sp)


ds . dsp.
.sp ST, ... Sp

Or, in virtutea proprietAtii precedente, cantitatea


N(o .. SP)
052. Sp

este de sigur divizibil prin s:. Reziduul R. reprezintA deci


o functiune uniform, care nu mai depinde de drumul de integrare
C1, acela pentru toate variabilele si sp. Cum, pe de alt parte
N(SIS2 Sp)
S1S2. . Sp SIS2 . Sp

este o functiune simetric de s1 s2 . sp, rezultA c inconjuranci


odatA origina, in sensul pozitiv, expresiunea (20) se va mAri
cu p . 2171 . Rp.
Prin urmare, in domeniul complex, vom ave :
D(A) D1(A) 27cinAD2(A),
punnd :
oc
AP N(0 S1S2 ... Sp) dSid d Sp.
p els1s2...sp o s1s2

Functiunile DIN i D(A) sunt evident funcOuni intregi de A.


Vom avek de asemenea, In acela timp :

D2(xX) ..=_D1(xX) 2Trin . AD2(%)


unde avem :

D O), E p! c1s1s2 Sp
N(o S15,2
0 S1S2
Sp)
sp
ds ds ds
1 2 p

teorema este astfel demonstratA.


Exemple diverse. Vom terminA acest capitol &And douA
exemple tipice cal i pun bine in evidenth nouile fenomene analitice
ce se prezint in cazul ecuatiei singulare a lui Fredholm. Vom
7

www.digibuc.ro
100

adAug in urmA o observatie importantA datoritA d-lui E. Picard,


anume cA, in cazul singular, caracterul analitic In al solutiunii,
depinde esential de al doilea membru.
14. Exemplu de spectru segmentar. SA considerAm ecuatiunea
integralA :

(2!) p(x) 40` e-(x-s)cp)s)ds = f(x).


CAutAm in ce caz ecuatiunea omogend
(22) cp(x)-4.cc e-(x-s)p(s)ds
va admite solutiuni.
Derivm pentru aceasta (2i) de douA ori in ir, ceea ce ne dA
ecuatiunile
(23) '?/(x)+Xe-xPesp(s)ds--XexfOce-sp(s)ds=f(x)
(24) cp"(x)+(2A i)p(x) = f"(x)fx(x).
Deci, orke solutie a lui (22), trebuie sA verifice ecuatia
(25) ?"(x) (2I)p(x)= o.
Reciproc, ne ridicAm de la (24) la (21) prin douA integrAri suc-
cesive ; pentru ca constantele de integrare sA fie nule, trebuie i e
deajuns ca :
cr(o)XfOce-scp(s)ds = f'(o)
(26)
p(o) XfoOce-s?(s)ds = f(o)
ce se obtin fcnd x=o In relatiunile (23) i (2i). Prin urmare,
orice solutie a lui (25) care verificA conditiunile
(27) p(o)=- p'(o) cc e-scp(s)ds

va fi i o solutie a ecuatiunii integrale (22).


Avem atunci douA cazuri de considerat dupA semnul lui 2XI:
a) SA luAm mai intaiu adicA.sA presupunem :
-2 < < oc.
Solutiunea ecuatiei (25) in acest caz care verificA conditiunile (27),
este, cum aratA un calcul
(28) sin v.x +1.). cos v.. x ;

www.digibuc.ro
401

DacA acum 1-2A=1.0, este necesar pentru ca integrala (27)


sa existe, ca sa avem p.<1, adicA o<A<-. In acest caz, solutiu-
2
nea corespunzAtoare este :
(29)
Solutiunea (28) este finitA oricare ar fi x, pe cnd solutiunea (29)
devine infinit cu x. Avem deci rezultatul urmtor :
Ecuatiunea integralci (2 I) are un sfiectru continu de la zero
fiesn4 la infinit.
Pentru fiecare valoare a lui A situatA intre zero si ecuatiunea
2
1
omogenA are o solutie care devine infinitA cu x; intre si -F
2
ecuatiunea omogenA are o solutie i una singurA, finit in tot in-
tervalul de la zero pginA la infinitul pozitiv.
15. Observalia d-lui E. Picard 1). Trecem acum la ecuatiunea (2 I)
cu al doilea membru. Orice solutie a ecuatiei integrale (2i) verificA
ecuatia diferentialA (24) i reciproc, orice solutie a ecuatiei (24)
care, in afarA de aceasta, verificA conditiile (26) va fi o solutie a
ecuatiei integrale (21). Conditiile (27) pot incA sA se scrie :
(30) p'(o) f'(o) = p(o) f(o) = At:e-scp(s)ds.
Vom arAtA, dupA d-nul Picard, cd In acest caz, natura analiticA
a ecuatiunii integrale (2i), nu mai este asa simpl ca in cazul re-
gulat i cA ea depinde de al doilea rnernbru. SA luAm pentru
aceasta mai inti :
00
f(x) = EAnsinnx
n=1

constantele An fiind astfel c seria En2Ar, sA fie convergentA.


n=o
Punnd si
p(x) =E a sin . nx
i) E. noon. Sur une quation intgrale singulire, (Comptes Rendus, Janvier 1911,
Tome 152).
A se vedea : Sur un exemple simple d'ane quation singulire de Fredholm. (Ann. de
l'Ecole Normale Suprieure, Juillet 1911).

www.digibuc.ro
102

ecuatia (25) ne (IA imediat :


n2 +
an .= An 9
11'

Solutiune general a lui (24) este, deci, in ipotesa a :


n2
A sin FA B cos tix E A+-
nn2_112 sin nx.

Conditille (I o) ne vor determinA pe A si B; ele ne dau imediat:


n An
B = + (I
Solutiunea general va fi, deci, o functiune aimitnd singurul
.
punct critic transcedent ) --,-- 1 polurile X .---112+ I
2 2
Lu6m acum, al doifea exemplu al d-lui E. Picard
f(x) qh(s) sin (xs)ds
functiunea h(x) fiind astfel c6. integrala :
JOOh0d
exist.
Punand
cp x) -7h(s)T(s) sin (xs)ds,
se obtine imediat din (25):
s2
r(s) s- 2A
Solutiunea general a lui (25) va fi, deci, in cazul a :
s2
p(x) == A sin v.x B cos ts.x h(s) sin (xs) ds.
in s2
Conditiunile (20) ne dau :
B = + (1 +112).f os .3h(s)ds
s v.2
i, prin urmare, solutiunea va ave forma:
2+I
p(x) = A (sin v.x v. cos v.x) h(s) sin (xs)ds
i'occsS 2 2

sds
+ (I + h(s)
o

www.digibuc.ro
103

DacA h(x) este o functiune neanaliticA, p(x) va admite ca tAie-


turA esentialA, segmentul (-2

16. Exemplu de smbure a lui Fourier. Se poate 1) numi astfel,


smburii avnd valori caracteristice cu o infinitate de Junctiuni
caracteristiee corespunztoare.
tim cA aceastA circonstantA nu poate sA aibA loc pentru ecua-
tiunea regulatA. Iata un exemplu foarte simplu de o asemenea sin-
gularitate.
S. considerAm ecuatia integralA :

(3 I) p(x)--Af:sin (xs)p(s)ds = f(x)


Avem :
/Ft .
oc

V 2 e"--46. a2 s2) sin (xs)ds = V eas sin (xs)ds


2
Ocs . sin xs
.ds(a>o).
o a 2 4_ s2
Sau pentru cA :

eas sin (xs)ds =


a- + x2

rs . sin (xs) it
ds
2
eax
o a2 s2'
vom ave:

f OC(V e-as
2 a2+ S2 )
sin(xs)ds----= I
7r X
2 La2-1-x2;
,
edXVIC

2
1

ceeace aratA cA ecuatia (3i), frA membru al doilea, admite ea-

racteristica V_2 cu infinitatea de functiuni caracteristice


7:

X
+ eax (a >0).
a2-1--x2 2 .

Acela calcul aratA tn acela timp cA ecuatia (3 I) admite de ase-

1) H. WEYL. Singulre Integralgleichungen. (Inaugural Disertation, 1908).

www.digibuc.ro
104

menea valoarea caracteristica V2 cu functiunile caracteristice :


_ 1T

X
eax (a >o).
a.2+30 2

CAP. II
II. ECUATIUNI IN TEGRALE DE ORDIN SUPERIOR
I 7. DefiniOuni ; istoric. Trecerea la ecuatiunile mai generale de
tipul Fredholm sau Volterra, poate fi fcut . in dou. moduri diferite :
Functiunea necunoscut poate s, figureze in ecuatiune, la
puteri de diferite grade > ; de exemplu :
p(x) XfN (xs) pP(s) ds = f(x).
Acestea sunt.ecuatiile integrale nelineare.
20 Functiunea poate s figureze la niste puteri iterate de ordin
superior uniatii; de exemplu, ecuatia
p(xy) N(xs) p(sy) ds EcfN(xs) cpi(sy) ds = f(xy)
numind putere iterat de ordinul n, expresiunea
cpn(xy) =f cp(xs4) tp(s1 s2) . . p(su_iy) dsi ds .. dsp_i.
Aceste dou categorii de ecuatiuni au fost studiate din punct de
vedere formal; punctul esential care se degajeaA diu toate aceste
cercetri, este o insernnat analogie cu teoria tunctiunilor analitice,
atata timp ct operatiunile functionale figureaz, analitic in ecua-
tiunile integrale.
Prima clas de ecuatiuni a fost considerat de d-1 E. Schmidt 1).
Aceste ecuatiuni pot fi folositoare in teoria ecuatiunilor cu derivate
partiale nelineare 2). Dar mai ales a doua clasA de ecuatiuni,
i) E. SCHMIDT. Zur theorie der liniaren und nicht liniaren Integralgleichung. II1. Theil
(Math. Ann. Bd. 68, 1908, pag. 370-399).
2) A se vede la acest subiect literatura dej bogatK a Koalei Italiene :
V. YOLTERRA. Questioni generali sulle equazioni integrali ed integro-differenziali. (Atti.
Reale Accadamia dei Lincei, Februarie 19 to).
Id. Asservazioni sulle equazioni integro-differenziali ed integrali (Ibid. Aprilie 1910).
Id. Sopra le funzioni permutabili (Ibid. Aprilie 1910).
Id. Equazioni integro-differenziali con limite constanti (Ianuarie 1911).
Id. Contributo allo studio delle funzioni permutabili (Martie 1910.
Id. Sopra le funzioni permutabili di 2-a specie e le equazioni integrali (Aprilie 1911).
SINIGAGLIA. Sulle funzioni permutabili di secondo specie (Aprilie 1911).
Sit se vada de asemenea lucerile d-lor LAIIRICLLA, AMOROSE l PICONE, apXrute in aceasi
revista. 0908-1910.

www.digibuc.ro
105

considerata de d-1 Volterra, ofer. uu cmp de cercetari noui,


i prezint, un interes analitic special, att prin eleganta metodei,
prin aplicatiunile posibile in studiul fenomenelor neanalitice.
Ne vom mkgini a da aici i numai indicatiuni generale.

ECUATIUNI NELINEABE

18. Ecualiunea lui VolteiTa. S. luam ecuatiunea lui Volterra


nelinear
(3 2) p(x) +f:F[x,s,p(s)]ds = f(x)
vom face ipotezele generale urmkoare :
I() Functiunea F(x, y, z) este o functiune perfect determinat < m,
in domeniu I x I i I y < a, z J < b, iverific in raport en
I

z, in acest domeniu, conditiunea lui Lipschitz:


F(x, y, zi) F(xyz 2) I < a I ziz2
20 Functiunea f(x) se anuleaz pentru x = o ; fie x J < a' in-
tervalul unie avem i
f(x) I < b. Ea verificA i conditia lui Lip-
schitz :
f(x)f(y) I < k I xy
In aceste conditiuni, se poate obtine o solutie a lui (32), cu aju-
torul metodei aproximatiilor succesive, hand
pc,(x) = f(x)
i ca ecuatie general de recurent :

(3 3) ?xi (x) PF[x, s . p0_1(s)]ds = f(x)


A doua aproximatie este dat prin relatiunea :
ch(x) = f(x) fiXF [xlsf(s) ] is
i in intervalul I x J <a', avern in virtute t ipotenlor pr .ce i n :

I p(x) I <(K + m)x


Pentru ca s avem:

e de ajuns ca :

www.digibuc.ro
106

Dach, deci, h inseamnh cel mai mic din cele trei numere, a, a' si
b .
m mtervalul I a I < h, vom ave de sigur pentru orke
aproximatie
I pi, (x) I<b
prin urmare, toate aproximatiile vor aveA succesiv un sens per-
fect determinat.
Pentru a denionstr acum convergenta aproximatiilor, e de ajuns
considerhm relatiunea :

cp.(x)pn_1(x) =f x[F(xs,cp._1(s) ] F(x,s,pn_2(s) ]ds = o


de unde se deduce imediat :
po(x)"--cpo-1(x) I < afox I pn-1(s)N-21s) ds
Cll
p1(x)-10(x) I < ax
In mod general :
axn
N(X)N-1(X) <Ti
ceeace ne arath ch functitmea :
(33') pn(X) N(X) p1WN(X) . NWN-1(x)
tinde de sigur chtre o functiune limith p(x) care este, duph,
solutiunea chutath.
Observari. io Demonstratiunea precedenth este o generalizare
a aceleia pe care d-1 E. Picard a indicat'o pentru ecuatiunea
diferential :
dy
= F'(x.iy)

Se poate, de altminteri, pune aceasth din urmh ecuatiune sub


forma integral :

y(x) f:F[s, y(s) ] ds = C


rezultatul precedent d imediat, ca un caz particular, teorema
d-lui E. Picard.

www.digibuc.ro
107

20 Se poate inlatur conditiunea atta timp cat f(o)=.1<b;


in acest caz se va lu ca primA aproximatie.
po(x) = f(x) f(o)

va trebui s inlocuun
. b .
prin
b1 I) .

Ecualiunea lui Fredholm.


S considerAm ecuatiunea lui Freiholm nelinear.

(34) P [ (x) AfabF(x, s, p(s)] ds = f(x)

ipoteze analoage cu acelea din numrul precedent. Vom pre-


supune :
r0 Functiunea F(x, y, z) perfect determinat6. i <m dac x i y
au valori oarecare in intervalul (ab) qi z<p. Ea verificA Inc con-
ditiunea lui Lipschitz in raport la z.
20 Modulul maxim al functiunii f(x)<p, in intervalul (ab).
In aceste conditiuni, se poate aplic exact aceea metod a apro-
ximatiilor succesive ; dac

< m(ba)
P f
rationamentul precedent ne arata c toate aproximatiile vor ave
un sens bine determinat. Vom avek apoi:
p(x) pni(x) I <rn Ankn(ba)n
i, prin urmare, dac

X<
k(Ia)
seria aproximatiilor (33') va converge de sigur care o functiune
care va fi solutiunea cAutat.
Avem, deci, acest rezultat
Dac A este suficient de mic, ecuatiunea (34.) are o solutiune i
una singur.

*) Pentru sistemele de ecuatiuni nelineare a se vede


E. COTTON. Eq. diffrentielles et &I. intgrales (Bull. Soc. M. de France, 19 to, pag. 41) i
memoriile d-lui E. Picone (Rendiconti di Circolo math. di Palermo, 1910, 1911).

www.digibuc.ro
108

Observare. In locul metodei aproximatiilor successive, se poate


intrebuint metoda majorantelor, incercnd a verifich (34) peintr'o
desvoltare de forma :
p(x) = To(x) + Ap1(x) + + An?(x) +
Coeficientii se calculeazA intr'un mo I regulat i convergenta se-
riei, impreun cu unicitatea solutiunii rezuled din faptul ct ecuatiunea
p(x) + XF [ x, x, p(x) ] = f(x)
are o solutie i una singued in p(x), care se. anuleazA cu A. Se poate
intr'un mod mai general aplicA aceea metod la ecuatiunea
oc
(35) p(x)+EAmfmx.s1s2...sdp(st)..1(s2r2...?(sm)dsids2...ds1x)
mt
sau inc mai general
cc
(36) p(x)+DyN(x.s is2...sm)Fm [p(s1)*2)...p(sm)] dsIds2...dsm,f(x).
m =1

3. Cercetarile d-lui Schmidt. In cercearile sale asupra ecua-


tiunilor nelineare, d-1 Schmidt consider ecuatiunea general ur-
mtoare :

(37) p(x) + fN(xs)p(s)ds +EfN(3csis2...sn)cKstr1h(s031


...p(s.)mmh(s.)flff'ds1...ds.=o
unde suma este intins la toate valorile intregi i positive ale lui
exi qi f3, unul cel putin din exponentii cj i j3 fiind totdeauna diferit
de zero; functiunea necunoscut este p(x). Aceast ecuatiune, din
punctul de vedere al d-lui Schmidt, este in intregime echivalent
cu ecuatia (35), cu conditie de a introduce in primul membru al lui
(35), termenul
fN(xs)p(s)ds.

Pentru a o reolv, avem, deci, dou cazuri de considerat, dup


cum ecuatiunea
(38) p(x) +f N(xs)p(s)d.s = o

www.digibuc.ro
109

admite solutiuni diferite de zero sau nu. In al doilea caz, aplicand


prima teorem a lui Fredholm la ecuatiunea (37), scris sub forma :
(39) p(x) +1. N(xs)p(s)ds = F(x)
se obtine o ecuatiune exact de forma (35) si cdem astfel peste
cazul precedent.
LuAm acum primul caz si presupunem mai intiu c ecuatia (38)
nu admite dect o singurd solutiune pi(x). In acest caz solutiunea
lui (39) va fi :
(40) p(x) = F(x)f 02(xs)F(s)ds + apt (x)
unde a inseamnd o constant arbitrar, cu condifie insa ca
avem :
(4i) F(s)pi(s)ds = o
Eliminarea lui p(x) intre ecuatiile (40) si (4i) este posibil, pen-
tru c ecuatia (40) este de tip regulat ; obtinem astfel o ecuatie
analitica in a ; numrul solutiilor lui (40) depind, deci, esential de
natura acestei ecuatiuni. Acest rezultat este in intregime echivalent
cu acel al d-lui E. Schmidt, care numeste ecuatiunea in a, ecua-
fiunea de ramificatiel). Metoda precedent se intinde evident
fr nici o dificultate la cazul general.

ECUATIUNI DE ORDIN ITERATW SUPERIOR

20. Funqiuni permutabile. Proprietiti.


Dou functiuni A(xy) si B(xy) sunt permutabile in intervalul xy2),
dac avem :
fY A (xs) B(sy)ds =.f YB(xs) A(sy)ds.

Expresiudea A.B=BA va fi numit produsul compus al lui


A yi B. Se pot stabili propriettile urmtoare :
a) 0 funcfiune este totdeauna permutabilci cu ea ins4i.
Aceast proprietate este evident.
A se vedeit i PuL LEvy : Sur les quations intgrales non linaires. (Comptes Rendus
Avril 5950), i G. MUM Sur les quations intgrales non linaires. (Comptes Rendus. Avril
191o).
2) Permutabile de prima specie dupg d-1 Volterra.

www.digibuc.ro
110

Expresiunea

RA(xs) A(sy)ds =A2(xy)

va fi patratul campus al lui A(xy) sau a doua putere iterat6.


b) InsemnAm prin putere iteratd de gradul n, expresiunea de-
finita prin relatiunea de recurentA :

An(xy) =f:Ai(xs) Ari_i(sy) ds,


Avem :
Douci puteri iterate ale unei functiuni A(xy) de grade m
n, sunt permutabile intre ele i produsul kr campus este egal
cu puterea iteratd md-n a functiunii A(xy).
Pentru a siabili aceasta propozitiane, e deajuns, dupa un algo-
ritm bine cunoscut, de a consider cazul n = 1, n= 2, adic& de a
stabili relatiun ea

LYA1(xs) A2(sy) ds =pA2(xs) Al(sy) ds.

Ori avem :

.P.A1(xs) A2(sy) ds =LYA i(xs)j: Al(st) Al(ty) dt

=f1A1(ty)f tAi(xs)A1(st)ds =fYA2(xt)A1(ty)it.

Acest rezultat a fost obtinut aplicnd numai formula lui Dirichlet.


Avem, deci, in general

Amn(xy) =f: Am(xs)An(sy)ds

Doud sume de functiuni permutabile sunt de asemenea


permutabile, i produsul kr campus se obtine dupd regula
distributivci a imultirii ordinare.
In adevr, fie : A(xy), B(xy), C(xy), D(xy), patru functiuni per-
mutabile intre ele, i insemnm :
P(xy) = A(xy) B(xy)
Q(xy) = C(xy) D(xy).

www.digibuc.ro
111

Avem:
fP(xs)Q(sy)ds,E[A(xs) -F B(xs) ] [ C(sy) D(sA) ]
= AC + AD + BC -F BD.
Functiunile P i Q sunt deci i ele permutabile.
21. Corp integral. Teorema fundamental. ProprietAtile pre-
cedente pot sa fie concentrate si prezentate sub forma urmAtoare:
Fie A(xy), B(xy) L(xy) un numAr finit n, de functiuni fiermu-
tabile in intervalul xy, i definite intr'un interval real a, b. SA
le aplicAm Un rfumAr finit de ori i ntr'o ordine arbitrara opera-
tiunile de adunare algebric6, si de Inmultire compusA.
Totalitatea functiunilor astfel obtinute,formeazciuncorP K.
ConsiderAm de asemenea corpul k, a polinoamelor intregi de
n variabile a, P, cu coificienti numerici oarecari. Se poate
stabili o corespondentA biunivocA intre corpurile K i k; in adevAr,
e deajuns de a face A. corespundA fiecArei functiuni din baza
corpului K, o variabilA a corpului k, inmultirii compuse In K, in-
multirea ordinarA in k, iar operatiunea adunArii sA corespundA cu
a.
SA lArgim acum corpul k introducnd i seriile intregi de varia-
bilele_a, p, . . A, nule in punctul a=f3=1= = A=o.Prin cores-
pondenta precedentA, se va obtine in corpul K, deasemenea niste
serii de functiuni permutabile. Or, in virtutea inegalitAtii evidente:
P(x y)n
Pn(xy) I P(xy) I < P
n.
rezultA cA seriile astfel obtinnte in K, vor fi toate,regulat convers .
gente, in tot intervalul a b.
Este evident acum cA aceste serii se bucurA de asemenea de
proprietAtile a, b, c i, prin urmare, ele pot intr in corpul K. Cor-
pul astfel obtinut poate fi numit corp integral intreg al functiu-
nilor de bazA, A(xy),B(xy), L(xy).
considercim acum o relatiune oarecare analiticci :
f(a, (3, .. A) o [f(o, o ..o) = o]
rezolubilA cu ajutorul functiunii analitice regulate :
a (143, 1.. A) [p(o7"o o)=-- o]
Putem sA conchidem in virtutea corespondentei stabilite intre
corpurile K i k, cA ecuatiunea integralA :
f(A, B L) == 0

www.digibuc.ro
112

este rezolubilA prin formula :


A = cp(B, L)
22. Aplicatiuni. SA luAm ckeva exempla.:
a) SA considerAm ecuatiunea integralA a samburilor rezolvanti a
ecuatiunii lui Voltera.
62(xy) = N(xy) + fxYN(xs)37(sy)ds
Se ftie cei 67(xy) este permutabil cu N(xy). Ecuatiunea cores-
punzAtoare a corpului analitic va fi atunci :
x _-- a + Xax.
a
de unde x a + a2X aP-E90+
Xa
Vom ave deci,
07(xy) = N(xy) XN2(xy) XPNp_k(xy)
i aceastA serie este o functie intreagA de X.
b) SA considerAm ecuatiunea :
P1(xy) =P(xy) A(xy).
Ecuatiunea corespunzAtoare a ampului analitic este :
x2 = x-i- a
x = I V2 I 4a
de unde se scoate :

x
1/ 4a a2
. 3...(2p-3) 2P-4ap
2
ceeace ne d irnediat solutiunea ecuatiunii integrale.
P(xy) A(xy) A1(xy)
I .3 ... (2p-3) 2P-1Ap(xy)...
P!
CealaltA solutiune x,-2 nu mai convine ; in adevAr, ea dA o func-
tiune care nu mai este permutabilA cu A (xy), pentru cA incepe cu
termenul constant i.
c) SA tratArn in fine, impreunA cu d-1 Volterra, un exemplu de un
gen cu totul diferit. SA considerAm functiunea :
WTI
V(xly ; )) = XA(xy) A,(xy) +... An(xy)

Aceasta este o functiune intreagA de X; ea corespunde in k functiunii :


eAa I

www.digibuc.ro
143

InsA :
(ela r) (elm = ea(1-P1i)ela---em+
i (eh ) (ega
Vom ave, deci, imediat :
V(xy; X-1-1.)=-V(xy ; X)+V(xy; v.)d-f V(xs; X)V(ys; v.)ds
ceeace stabilete pentru functiunea V(xy; X) o teorema de adifiune
integralci.
23. Funqiuni permutabile inteun interval fix I). Daca dot&
functiuni A(xy) i B(xy) sunt astfel c
fb A (xs)B(sy) ds B(xs)A(sy)ds
a
vorn spune c ele sunt permutabile in intervalul a b.
Toate propriettile demonstrate la No. i a acestui paragraf sunt
adevk-ate i pentru aceast nou clas de functiuni, cum e foarte
uor de asigurat.
Se pot obtine rezultate analoage celor obtinute in cazul prece-
dent, in modul urmtor : s considerkn corpul k de functiuni in-
tregi sau meromorfe in X i care se anuleazA cu X ; sa conside-
rrn in acela timp, corpul k a functiunilor ce se obpn, inlocuind in
functiunile k puterile lui X prin puterile compuse a unei functiuni
A(xy).
Funcfiunile corpului k sunt asemenea funcliuni intregi sau
meromorfe de X. Aceasta e o consecint imediat a primei teo-
reme a lui Fredholm. In adevr, in virtutea teoremei d-lui Mittag-
Leffler, expresiunea generala a unei clase generale de functiuni
meromorfe de X, este:
[ A1 + A2 + Am
f(A) P (A)1
(aq X)2 (aq--..)na J
unde Pq(X) inseamn un polinom de X, i f(X) o fun-Pune intreagA.
In virtutea primei teoreme a d-lui Fredholm, functiunea corpului
A
k care corespunde la
a X ' este functiunea meromorr :
D((xyX

);
A1 aq
a
H
Functiuni permutabile de a doua specie du0 d-1 Volterra.

www.digibuc.ro
414

De asemenea, functiunea care corespunde functiunii :

(aqA)p este' abstractie fcnd de un factor, derivata de ordinul p,


in raport cu -, a functiunii meromorfe precedente.
aq
In fine, la o functiune intreaga de A in k, corespunde in k, de
asemenea o functiune intreaga in A.
Teorema este astfel demonstrat. Rezulta de aici ca teorema
generala din No. 2, asupra rezolvirei ecuatiilor integrale este de
asemenea valabilei in celmfiul K a noilor funqiuni. Mai mult,
solutiunile sunt niste functiuni meromorfe de A.
24. Extensiunea corpului K. Se poate, in cele dou cazuri, ur-
marl mai departe analogia intre corpurile K i k, din punctul de
vedere urmator :
Daca luam o relatiune algebrica :
F(xy) = o (F(o, o) = o)
daca ne gasim in cazul general, ciclele de determinari a lui y
care se anuleaza pentru x = o, vor fi date prin teorema lui Puiseux,
vom aveA pentru aceste functiuni desvoltri dupa puterile frac-
ponare a lui x.
E atunci locul a calla analoagele in K a acestor functiuni.
Prima problema fundamental de rezolvit va fi stucliul ecuatiunii
integrale binoami :
Pri(xy).= A (xy)
Se va pute in lata estinde mai departe coresPondenta intre
corpii K k-, acnd s corespund lui Va, funetiunea P (xy) care
se poate insemnA prin simbolul A-(xy).
Acest punct de vedere sugereaza, intre altele i o importanta
analogie intre teoria lui Puiseux pentru ecuatiile algebrice i teoria
lui Fuchs pentru ecuatiile diferenPare lineare.
Ne vom mrgini pentru moment la aceast scurt observatie.

(SFIMIT).

www.digibuc.ro
www.digibuc.ro