Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Imparteala de Ascendent
Imparteala de Ascendent
Partajul de ascendent este actul juridic intre vii (donatie) sau din cauza de moarte
(testament) prin care un ascendent divide, in tot sau in parte, bunurile sale intre eventualii
sai mostenitori din clasa descendentilor, creand intre ei, raporturi de imparteala.
Ascendentii pot face partajul bunurilor lor intre descendenti. prevede art. 1160 C.civ.
Partajul de ascendent trebuie sa respecte atat normele care reglementeaza donatiile sau
testamentele, cat si normele care reglementeaza impartelile succesorale.
1. Conditii de forma
Partajul de ascendent se poate realiza prin donatie sau prin testament, cu respectarea
formelor, conditiilor si regulilor prevazute de lege pentru aceste acte juridice (art. 1161 alin.
(1) C.civ.).1
2. Conditii de fond
Ascendentii pot fi din casatorie, din afara casatoriei ori din adoptie.
Rudele colaterale si strainii nu pot face o imparteala de ascendent, dar ei pot obtine rezultate
asemanatoare, pe calea unor legate, in asa fel ca eventualii mostenitori sa primeasca ceea ce le-ar
fi revenit in cazul impartirii unei mosteniri legale.
Descendentii intre care se face partajul de ascendent trebuie sa aiba vocatie utila la
mostenirea dispunatorului, sa nu fie nedemni si sa fi acceptat succesiunea expres sau tacit.
Nu are importanta daca ei vin la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare.
In cazul nulitatii partajului pentru omiterea unor descendenti, actul de partaj poate
produce efectele legatului testamentar, respectiv ale donatiei in care a fost imbracat
partajul nul, daca sunt insa indeplinite conditiile prevazute de lege pentru validitatea
acestor acte.
Daca partajul de ascendent a fost facuta prin donatie, donatarul (sau succesorul sau
daca a murit) va pastra donatia chiar si in cazul in care nu va veni la mostenire, in
conditiile dreptului comun.
Cat priveste capacitatea ceruta descendentilor intre care partajul este facut se va aplica
dreptul comun, adica ei vor trebui sa existe la data donatiei sau, in cazul partajului testamentar, la
data deschiderii mostenirii, sau cel putin sa fie conceputi la aceste date, sub conditia ca sa se
nasca vii.
Fireste, sotul supravietuitor omis de la partaj va putea, prin petitia de ereditate, sa ceara
mostenitorilor portiunea sa ereditara, iar daca prin partajul de ascendent defunctul i-a avantajat
pe descendenti in detrimentul sotului supravietuitor, stirbindu-i rezerva, acesta va putea pretinde
prin actiunea in reductiune reintregirea rezervei la care are dreptul potrivit legii.
Bunurile asupra carora ascendentul nu are decat un drept in indiviziune nu pot face obiectul
unui partaj de ascendent, caci actul de imparteala nu ar face sa inceteze coproprietatea si prin
urmare nu ar putea constitui decat o donatie ordinara sau un legat, dupa caz.
Nu mai putin, un astfel de partaj nu poate fi facut valabil decat prin donatie, caci daca
ar fi facut prin testament, el ar fi nul absolut, testamentul reciproc fiind interzis de lege
(art. 1036 C.civ.).
Partajul de ascendent testamentar poate avea ca obiect intreaga masa succesorala (adica toate
bunurile pe care ascendentul le lasa la moartea sa) sau numai o parte din bunurile cuprinse in
aceasta. In cazul in care imparteala testamentara este partiala, bunurile succesorale necuprinse in
ea se vor mosteni in indiviziune, urmand a fi partajate intre coindivizari potrivit dreptului comun.
Partajul de ascendent facuta prin donatie nu poate avea ca obiect decat bunurile
prezente ale dispunatorului, nu si cele viitoare.
Daca ascendentul a dispus prin donatie imparteala atat de bunuri prezente, cat si de bunuri
viitoare, partajul-donatie va fi nul in intregime, numai daca imparteala bunurilor viitoare nu ar
putea fi despartita de cea a bunurilor prezente.
In caz contrar, partajul va fi valabil pentru bunurile prezente si nul doar pentru bunurile
viitoare (nulitate partiala).
Partajul de ascendent trebuie sa fie facuta cel putin sub aspect volitiv printr-un singur
act si sa fie facut de ascendent sau cel putin cu concursul sau.
Un act prin care ascendentul indica numai cotitatea cuvenita fiecarui descendent nu
este un partaj de ascendent pentru ca in acest caz indiviziunea va continua sa existe.
Intrucat partajul de ascendent este in cele din urma o lichidare a succesiunii, ascendentul
trebuie sa respecte rezerva succesorala a fiecarui descendent. Ascendentul ii poate favoriza pe
unii dintre descendenti, dar numai in limitele cotitatii disponibile si cu respectarea rezervei
succesorale a descendentilor defavorizati. In consecinta, loturile descendentilor nu trebuie sa fie
egale valoric.
Efectele partajului de ascendent difera dupa cum el a fost facut prin donatie sau prin
testament.
1. Efectele partajului-donatie
Deci donatarii vor dobandi irevocabil de la data incheierii contractului drepturile care
formeaza obiectul lui si pot dispune liber de ele.
In cazul imobilelor, pentru opozabilitatea fata de terti a dreptului de proprietate dobandit prin
donatie este necesara inscrierea acestuia in Cartea funciara.
Creditorii ascendentului pot ataca donatia, daca considera ca a fost facuta in frauda
drepturilor lor, prin actiunea revocatorie, fara a dovedi complicitatea la frauda a
descendentilor.
Valoarea donatiei va trebui reunita fictiv la activul net al mostenirii pentru calculul cotitatii
disponibile.
Daca inegalitatea in natura a loturilor a fost compensata prin sulta, neplata sultei nu da
dreptul descendentului creditor sa ceara rezolutionarea partajului de ascendent, afara numai daca
ascendentul donator nu a dispus contrariul in actul de imparteala-donatie.
La moartea ascendentului donator, partajul prin act intre vii devine o adevarata
imparteala succesorala, iar descendentii donatari devin succesibili, ramanand insa in
continuare donatari.
Din faptul ca donatarii devin succesibili rezulta ca pentru a veni la mostenire acestia trebuie
sa existe la deschiderea ei si sa aiba o vocatie succesorala utila, adica sa nu fie nedemni sau
renuntatori.
Daca prin partajul-donatie rezerva unui descendent a fost incalcata, el va putea intenta
actiune in reductiunea liberalitatii excesive facute celuilalt descendent.
Partajul de ascendent testamentar este un act pentru cauza de moarte, care nu produce
nici un efect in timpul vietii testatorului.
Testatorul poate pana la sfarsitul vietii sale revoca sau modifica oricand dispozitiile sale
testamentare.
In consecinta, descendentii pot sa accepte mostenirea sau sa renunte la ea astfel cum le-a fost
transmisa, adica impartita de ascendent in virtutea dreptului pe care i-l confera legea.
Ei isi datoreaza reciproc garantie pentru evictiune si pentru vicii ascunse, sunt obligati la
raportul donatiilor preciputare primite de la defunct si se vor bucura de privilegiul copartasului.
Daca testatorul a instrainat in timpul vietii toate bunurile care potrivit testamentului alcatuiau
lotul (partea) unuia dintre descendenti, acel descendent este omis de la partaj si prin urmare va
putea cere anularea partajului de ascendent testamentar.
Daca insa numai o parte din bunurile din lot au fost instrainate in asa masura, incat el ar fi
vatamat in partea sa legitima (adica in rezerva), partajul este valabil, dar descendentul va putea
cere prin actiunea in reductiunea loturilor copartasilor favorizati reintregirea rezervei sale
succesorale.
In cuprinsul testamentului se pot afla si dispozitii de ultima vointa ale ascendentului testator
in favoarea altor persoane sau legate independente care nu au legatura cu descendentii copartasi,
si chiar daca unul dintre copartasi este gratificat printr-un legat peste partea ce i s-a dat prin
partajul de ascendent, dar in limitele cotitatii disponibile, acestea nu schimba egalitatea de
mostenitori legali a descendentilor copartasi si nici validitatea impartelii testamentare.
Partajul de ascendent poate fi ineficace din cauze prevazute de dreptul comun sau din
cauze de ineficacitate specifice acestui act.
Partajul-donatie poate deveni ineficace si prin revocarea lui pentru neexecutarea sarcinii
sau pentru ingratitudine ori daca a fost revocat ca urmare a admiterii actiunii pauliene
intentata de creditorii ascendentului donator.
Potrivit art. 1163 alin. (1) C.civ. este lovit de nulitate absoluta partajul in care nu s-au
cuprins toti descendentii care indeplinesc conditiile pentru a veni la mostenire, fie in nume
propriu, fie prin reprezentare succesorala.1
Daca prin partajul de ascendent se incalca rezerva succesorala a vreunui descendent sau a
sotului supravietuitor, sunt aplicabile dispozitiile privitoare la reductiunea liberalitatilor excesive.
In cazul in care imparteala de ascendent a fost facuta prin act intre vii de catre ambii parinti,
dreptul la actiunea in reductiune se va naste numai la moartea parintelui supravietuitor, intrucat
prin efectul unui asemenea partaj, bunurile celor doi parinti alcatuiesc o singura masa, impartita
printr-o operatiune cu caracter indivizibil.
1 Parintii, in viata fiind, pot proceda la o imparteala a averii lor catre descendenti, dar pentru ca o
astfel de imparteala sa fie valabila, se cere ca ea sa fie facuta prin acte juridice sub forma de donatii
sau testamente, cu respectare, conditiilor cerute e lege pentru asemenea acte. In ceea ce priveste
donatia, aceasta se face prin act autentic, cu exceptia cazului cand cuprinde bunuri mobile, cand se
poate face si sub forma de dar manual, iar cu privire la testament, numai in formele prevazute de
Codul civil. Trib. Suprem, Sectia civila, decizia nr. 362 din 26 februarie 1987 in Revista romana de
drept nr. 12 / 1987, p. 73.
1 Pentru a fi valabila, imparteala de ascendant trebuie sa cuprinda numai pe toti copiii si ceilalti
descendenti si disparutului, dar nu si pe ceilalti mostenitori rezervatari. Astfel, faptul ca sotul
supravietuitor este rezervatar nu are nicio relevanta din acest punct de vedere. Acesta nu isi va avea
drepturile sale incalcate, deoarece poate sa-si ocroteasca rezerva pe calea actiunii in reductiune. Trib.
Suprem, Sectia civila, decizia nr. 1444 din 1 iulie 1972 in Revista romana de drept nr. 3 / 1973, p.
158.
In partajul de ascendent nu au fost cuprinsi toti descendentii, deci imparteala este lovita nulitate, iar reclamantul (in
actiunea in revendicare) apare doar ca un legatar cu titlu universal, de vreme ce i s-a testat terenul revendicat si toate
bunurile mobile. De aceea, el era in drept sa pretinda bunurile ce constituie obiectul legaturilor numai in cadrul
dezbaterii succesorale, la decesul dispunatorului (in speta, defunctul, prin testament, dispusese doar cu privire la o
parte din bunurile sale numai in favoarea sotiei lui si a reclamantului - unul dintre fiii sai - omitand pe ceilalti sase
descendenti, dintre care unul este paratul). C.S.J., Sectia civila, decizia nr. 33 din 11 ianuarie 1990, in Dreptul nr.
9-12 din 1990, p. 237.
Pentru ca un partaj de ascendent sa poata fi considerat valabil si in consecinta sa produca toate efectele, este necesar,
sub sanctiunea nulitatii, sa cuprinda toti copiii in viata ai dispunatorului precum si pe descendentii copiilor
predecedati, iar imparteala sa se faca fara incalcarea rezervei. Imprejurarea ca prin testamentul autentificat lasat de
defunct unuia din descendenti se face mentiunea ca ceea ce se testeaza, reprezinta cotitatea disponibila a averii sale,
ceilalti copii fiind inzestrati cu ocazia casatoriei lor nu este de natura sa caracterizeze testamentul ca din partaj de
ascendent atat timp cat pretinsul act de imparteala nu face mentiunea despre bunurile cu care au fost inzestrati
ceilalti descendenti; si daca acestia din urma au participat efectiv la donatiune si au acceptat-o. C.A. Bacau, decizia
civila nr. 663 din 21 iunie 1996 in Jurisprudenta Curtii de Apel Bacau 1996 nr. 1997, p. 20.
N.A. Actualul cod civil prevede in art. 1163 alin. (1) ca: Este lovit de nulitate absoluta partajul in care nu s-au
cuprins toti descendentii, care indeplinesc conditiile pentru a veni la mostenire, fie in nume propriu, fie prin
reprezentare succesorala.
1 Partajul de ascendent isi produce efectele pe data decesului ascendentului, respectiv, adica pe data deschiderii
succesiunii. La aceasta data fiecare dintre ascendentii in cauza devine, in temeiul impartelii de ascendent,
proprietarul bunului sau bunurilor anume determinate, ca urmare a impartelii de ascendent, mostenirea transmitandu-
se divizata pe mostenitori, potrivit celor dispuse de ascendent prin testament. In consecinta, intre mostenitori nu mai
exista o stare de indiviziune ci, dimpotriva, din momentul deschiderii succesiunii, fiecare dintre mostenitori
dobandeste un drept de proprietate exclusiv, asupra bunurilor cuprinse in lotul ce i-a fost atribuit, fara a mai fi cazul de
a se efectua un alt partaj succesoral, care ar fi fost necesar numai daca nu ar fi intervenit partajul de ascendent, iar
mostenitorii s-ar fi aflat, dupa deschiderea succesiunii, in stare de indiviziune. Trib. Suprem, Sectia civila, decizia nr.
108 din 19 ianuarie 1980, in Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1980, p. 91-93.
1 In cazul in care un descendent a fost omis de la partajul de ascendent, dar nu face nici un act de
acceptare expresa ori tacita a mostenirii, el nu se mai poate plange de neregularitatea partajului de
ascendent, intrucat prin neacceptarea mostenirii a inteles sa renunte la ea si nu mai are niciun
drept. Trib. Suprem, Sectia civila, decizia nr. 1403 din 12 iunie 1974, in Revista romana de drept nr.
1/1975, p. 64.