Sunteți pe pagina 1din 5

Taina Sfantului Botez

Totul este ca omul sa devina una cu Hristos


Astazi vom vorbi despre marea Taina a Botezului. Deoarece, asa cum am spus
si la ultima noastra intrunire, cu putin inainte de Craciun, tot ceea ce
sarbatorim: Craciunul, Botezul Domnului, Sfintele Pasti, intreaga
iconomie a lui Dumnezeu pentru oameni, toata lucrarea lui Dumnezeu,
darul lui Dumnezeu, devin ale omului prin intermediul Sfintelor Taine
si, mai ales, prin Sfantul Botez.
Este cutremurator faptul ca Domnul nu numai ca a venit pe pamant si S-
a facut intru totul om,ci a trecut prin toate etapele vietii omului. Asa
cum omul ramane noua luni in pantecele mamei sale, tot asa si El a ramas
noua luni in pantecele mamei Sale. Asa cum fiecare om se naste si creste incet-
incet, tot asa si El, S-a nascut si a trecut prin toate etapele prin care
trece un om in timp ce creste. Toate acestea nu au fost un lux sau
numai un semn al iubirii lui Dumnezeu pentru om. Toate acestea arata
ca omul se sfinteste nu intr-un mod magic, intr-o clipa, ci se sfinteste
in Hristos. Se sfinteste deoarece are posibilitatea chiar de la inceputul
existentei si pana la sfarsitul vietii lui, in orice clipa si mereu sa fie
impreuna cu Hristos trupeste si sufleteste.
Cand copilul este mic, trebuie sa stim ca, impreuna cu acesta, si
Hristos a fost copil mic. Hristos a crescut si S-a facut mare asa cum se
intampla cu fiecare copil.Hristos a trecut si El prin greutatile prin care
trece fiecare om. Aceasta pentru ca omul sa poata, din prima clipa a
existentei sale, sa se identifice cu Hristos, sa devina una cu Hristos si
sa calatoreasca pe drumul vietii impreuna cu El. In felul acesta se
sfinteste viata lui, existenta lui, in felul acesta devine un alt om, adica noul
Adam, paraseste pe omul vechi, pe vechiul Adam.
Aceasta este o taina mare. Nu este ceva despre care putem spune cu
usurinta:
Iata, sunt cu Hristos si Hristos este impreuna cu mine.
Este ceva care se intampla in chip tainic si omul nu poate sa-l
inteleaga. Se intampla tainic si se savarseste prin Sfantul Botez. Aceasta
realitate, acest adevar ne este amintit de sarbatori, si am spune in mod special
de Sarbatoarea Epifaniei, cand sarbatorim Botezul
Domnului. Mantuitorul S-a botezat pentru a ne arata ca prin botezul
nostru vom deveni partasi vietii Lui, vom deveni partasi sfinteniei Lui.
Ce se intampla cand se boteaza omul?
Fiecare crestin, din cate stim toti, isi boteaza copilul la doua-trei luni dupa
nastere. In timpul botezului se savarseste o mare minune, se
savarseste unirea acestei mici existente cu Hristos care nu numai ca
a venit printre noi, ci a si parcurs intreaga viata a omului si a trait-o
clipa de clipa. Ce se intampla dupa aceea, totusi, incat copilul botezat traieste
uneori ca si cand nu ar fi fost botezat? De ce traieste ca acei copii care nu s-
au botezat. Ce se intampla? Care sa fie explicatia? Se boteaza in chip real omul
sau nu se boteaza? Se intampla ceva in momentul botezului sau nu se intampla
nimic? i noi, cei mari, traim de multe ori ca si cand nu am fi botezati,
ca si cand nu s-ar fi savarsit aceasta minune in existenta noastra, ca

1
si cand nu am fi murit in Hristos in timpul botezului, dupa cum vorbeste
Sfantul Apostol Pavel (Rom. 6, 4) si ca si cand nu am fi inviat in
Hristos. Continua sa traiasca in noi omul acela vechi, care ar fi trait in
mod sigur daca nu ne-am fi botezat.
Nu are efect botezul? i daca are un efect real, cum se intampla
aceasta? Daca are efect, de ce la cei mai multi copii nu se observa
aceasta? Unele mame, vazand comportamentul copiilor lor ajung sa spuna:
Nu ti-a pus suficient untdelemn la botez nasa ta!
Sau:

Nu te-a uns preotul cu untdelemn sfintit, la botez?


Asa cum am spus, aceasta mare taina a nasterii din nou a omului se
savarseste prin intermediul Sfintelor Taine si indeosebi prin Botez.
Dar aceasta minune, aceasta schimbare, aceasta renastere nu se
intampla de o maniera magica. Daca un copil a fost botezat nu inseamna
ca din momentul acela va fi un copil sfant. Chiar daca a fost botezat, chiar
daca a murit in Hristos prin botezul sau, chiar daca a murit in el omul
cel vechi si a inviat cel nou, acest copil are posibilitatea, in fiecare
clipa, sa redevina omul cel vechi. Acest copil continua sa aiba in fiecare
clipa posibilitatea sa fie cel care a fost inainte de a fi botezat. Acest lucru este
valabil pana cand parasim aceasta lume, dupa care starea noastra va fi una
stabila, ramane neschimbatoare. Starea in care se va afla cineva cand
moare aceea va ramane. Cat suntem in aceasta lume, starea noastra
este schimbatoare. Este schimbatoarea mai ales starea copilului si exista
prin urmare posibilitatea ca in fiecare clipa copilul sa se schimbe, sa se
instraineze.
Botezul si altoirea copacului
Ingaduiti-mi sa ma refer iarasi la exemplul cu altoirea pomilor. Altoieste cineva
un pom. Pune un altoi bun intr-un pom salbatic. Pana cand acest altoi
devine pom mare, cu trunchi, cu ramuri si frunze, pana cand ajunge la
maturitate, oricand pomul altoit poate redeveni salbatic, poate sa se
intoarca la starea lui dinainte de altoire.
Nu stiu daca cei care suntem aici in clipa aceasta am vazut vreodata un pom
altoit. Totusi, din cate cunosc, cand altoieste cineva un pom, daca il
paraseste, daca nu-l urmareste indeaproape, acel pom va lastari din
trunchiul salbatec vlastare salbatice cu multa putere, ca si cand s-ar
razbuna pentru ca a fost taiat. Altoirea se face primavara si daca merge
cineva abia toamna ca sa vada cum merge pomul altoit, il va gasi cu cateva
frunzulite si acestea ingalbenite, care nu au putut sa creasca din pricina
lastarilor salbatici care l-au inabusit. Vlastarele care au iesit din vechiul trunchi
au dat nastere unui pom cu multa vigoare.
Cel care se boteaza este altoit cu Hristos si are posibilitatea, din clipa
aceea, sa parcurga intreaga sa viata impreuna cu Hristos. Aceasta
inseamna a fi crestin. Este vorba deincrestinarea omului, adica
de christificarea omului. Uneori ni se pare ciudat. Ce inseamna a deveni
cineva crestin? Prin botez, omul este altoit cu Hristos si nu mai traieste
in el omul cel vechi, ci omul cel nou, care este Hristos. Copilul care este

2
botezat are posibilitatea sa ajunga la aceasta stare, sa devina adica
Hristos. Pe de alta parte, insa, are si posibilitatea sa revina la starea
dinainte de botez, chiar daca exista nestearsa pecetea botezului, chiar
daca altoiul exista. Ce e de facut? Altoiul exista, dar este inabusit, este
slabit. Luati aminte!
Omul poate sa traiasca ca si cum nu ar fi fost botezat oricand, nu numai la un
moment anume. Botezul nu se pierde, dar viata lui se deruleaza ca si
cand nu ar fi fost botezat. Un pom care a fost altoit are sorti de izbanda
daca este ingrijit mai ales in primul an dupa altoire, daca este cu grija curatat
de vlastarele trunchiului vechi si vlastarele noi sunt lasate si creasca
normal. Daca este parasit si nu-l mai ingrijeste nimeni, va fi inabusit de
vlastarele salbatice. Acest lucru se poate intampla si in al doilea si in al
treilea an si chiar mai tarziu.
Acelasi lucru se intampla si cu copilul. In toata viata lui, pana la apusul
vietii, in orice clipa, din om al lui Hristos, care este altoit cu Hristos,
care este increstinat, oricine poate redeveni omul cel vechi, care se
trage din omul cazut, din Adam cel cazut. Dar acest risc este mai mic
atunci cand omul este mic copil. Prin urmare, cand este botezat un copil,
se intampla cu adevarat minunea nasterii din nou, minunea altoirii cu
Hristos, minunea unei noi existente, a unei noi realitati. Dar nu este
suficienta aceasta minune. Chiar din momentul acela, este nevoie de
mult efort pentru a ramane cineva unit cu Hristos si pentru a trai
intreaga lui viata asa cum a trait Hristos.
Botezul copiilor
Asa cum stim, de foarte timpuriu, in istoria Bisericii au inceput sa fie
botezati pruncii. Botezul omului inca din pruncie s-a impus pretutindeni. In
mod firesc, la botez, omul ar fi trebuit sa fie matur pentru a fi catehizat, pentru
a cunoaste crestinismul, pentru a cunoaste Evanghelia si pe Hristos, pentru a
crede si pentru a hotari daca vrea sa intre sau nu in Biserica lui Hristos.
Biserica insa a ingaduit, din iconomie, botezul copiilor pentru ca, daca nu ar fi
facut acest lucru, foarte multi dintre oameni ar fi plecat din aceasta lume
nebotezati. i Domnul a spus clar:

Cel care va crede si se va boteza se va mantui! (Marcu 16, 16).


Daca nu se va naste cineva din apa si din duh nu va putea sa intre in
Imparatia lui Dumnezeu (Ioan 3,5).
A spus acest lucru foarte clar. Este o problema daca un copil moare
nebotezat. Ce se intampla cu el? Nici un Sfant Parinte nu a indraznit vreodata,
din cate cunoastem, sa spuna ca un copil nebotezat se mantuieste.[1] Sfantul
Grigorie Teologul spune:
Sa spunem ca a mers in Imparatia cerurilor? Nu putem! Sa spunem
ca a mers in iad? Nici acest lucru nu-l putem spune. Ce se intampla?
Numai Dumnezeu stie.[2]
Aceasta problema este lasata la mila si milostivirea lui Dumnezeu. Dumnezeu
legifereaza, dar nu este sub lege, nu este constrans de legi si poate si in alt fel
sa mantuiasca pe cineva. Biserica a acceptat, de exemplu, botezul

3
sangelui, botezul martiric. Daca cineva nu a apucat sa fie botezat, dar
a fost martirizat datorita credintei lui in Hristos, si-a varsat sangele,
acest sange martiric a devenit apa a botezului si colimvitra. Biserica ii
considera pe acestia botezati si nu numai botezati ci si sfinti.
Pentru ca ar fi fost foarte multi aceia care ar fi plecat din aceasta lume
nebotezati, Biserica nu numai ca a ingaduit, dar a si impus botezul
pruncilor. Asadar, botezul pruncilor asa cum se face astazi, nu se savarseste
abuziv. Nici botezul nu actioneaza asupra copilului in chip magic.Intai
de toate, se face botezul pruncilor deoarece Biserica spune ca din
partea copilului nu exista opozitie la venirea harului lui Dumnezeu.
Copilul nu poate spune: Nu vreau! i acolo unde nu exista opozitie
harul lui Dumnezeu lucreaza. Tot asa cum punem intr-un vas apa si
savarsind slujba sfintirii apei apa devine aghiasma deoarece nu exista
impotrivire. Daca ar fi existat impotrivire sau opozitie, am fi citit si am
fi recitit la nesfarsit rugaciuni de sfintire si apa nu ar fi devenit
aghiasma. Apa devine aghiasma! Prin sfintire, apa devine altfel de apa
in chip real, nu ramane apa obisnuita. Se sfinteste deoarece nu exista
impotrivire si de aceea se pastreaza, nu se strica. La fel si copilul
mic. Desi este o fiinta vie si nu materie neinsufletita ca apa sau ca painea
pe care o sfinteste preotul si devine Trup al lui Hristos deoarece nu poate
opune rezistenta, deoarece in copil nu exista nici cea mai mica impotrivire,
acesta devine primitor al harului lui Dumnezeu si intr-adevar Taina Botezului
lucreaza si pruncul se naste din nou si devine in chip minunat un om nou, care
a fost altoit cu Hristos.
Cum si cat ne ajutam copiii incat sa creasca in ei altoiul Hristos?
Dincolo de aceasta, Biserica, care a ingaduit si a impus botezul pruncilor,
s-a bazat de asemenea pe disponibilitatea si pe credinta reala pe care
o are nasul, cel care aduce pruncul la botez. Nasul nu este un element
decorativ la botez, ci isi asuma imense raspunderi in fata lui
Dumnezeu. Nasul trebuie sa fie se presupune ca este un crestin
viu, un om altoit in chip real cu Hristos, un om care crede cu adevarat.
Ceea ce se intampla astazi, atat cu botezul cat si cu cununia, este cu
totul altceva. Cununam doi tineri fara sa stim nimic despre acestia! Cat
sunt sau nu sunt valabile aceste cununii, numai Dumnezeu stie. Parintii isi
aduc copilul in biserica si-l boteaza. i ei si nasul considera acest
eveniment un eveniment monden si toata grija lor este sa dea
stralucirea momentului, sa fie impresionant evenimentul pentru a se
bucura de admiratia oamenilor. Cat este de adevarat acest botez, numai
Dumnezeu stie. Totusi, copilul nu stie nimic din cele ale parintilor si
primeste botezul, iar botezul se savarseste in chip real.
Vreau sa subliniez acum faptul ca, ingaduind si impunand botezul
pruncilor, Biserica s-a bazat si se bazeaza pe credinta parintilor si a
nasului. Nu se bazeaza numai pe credinta parintilor deoarece este
posibil ca unii parintii sa fie necredinciosi sau indiferenti. De aceea este
nevoie de un nas care nu este, repet, un element ornamental de lux, ci
isi asuma raspunderi foarte mari si are de jucat un rol extrem de
insemnat.
Pruncul nou botezat poarta in sine pe omul cel vechi. Nu are importanta ca
acest om vechi nu opune rezistenta. Exista radacina omului vechi in cel

4
botezat. Pruncul este botezat dar se trage din Adam. Parintii, fiind
crestini vii, credinciosi cu adevarat, altoiti in chip real cu Hristos se
presupune ca altoiul a crescut si aduce roade pot sa-l ajute pe
copil. Trebuie sa se comporte de asa maniera cu copilul lor, incat odata cu
cresterea lui in ciuda faptului ca din radacina lui va lastari cand unul, cand
altul din vlastarele salbatice puterea radacinii vechi sa slabeasca, sa cedeze
si sa creasca numai altoiul Hristos. Aici este intreaga Taina.
Parintii nu stiu ce copii vor aduce pe lume. Dar se comporta ei, oare,
fata de copiii lor, ca oameni renascuti in Hristos, renascuti in credinta
pe care s-a intemeiat Biserica si in care si-au botezat copiii? Se
comporta ei, oare, astfel? Sau, in ciuda faptului ca doresc sa-l faca pe copil un
crestin bun, comportarea lor, atitudinea lor fata de copil lasa mult de dorit?
Ingaduiti-mi sa va marturisesc ca, din cate cunosc eu, suntem cu adevarat
de plans. Deoarece copilul pe care-l avem in fata noastra si care este
chemat sa devina ca Hristos, este considerat de noi mai curand o
proprietate a noastra. De cele mai multe ori, pornim de la propriile
noastre dorinte, de la visele noastre, de la proiectele noastre, pornim
mai curand sprijinindu-ne pe radacina veche din noi si nu pe altoiul
crestin. Nu stim cat de viu este altoiul in noi. Oricum, cred ca ne
influenteaza mult mai mult vlastarele care au crescut din radacina si din
trunchiul omului vechi. i noi am fost botezati, dar din radacina si din trunchiul
vechi au navalit vlastare salbatice poate sa existe printre ele si altoiul, mai
mic sau mai mare suntem influentati mai mult de vlastarele salbaticesi
atitudinea noastra fata de copil este una in consecinta. Copilul care a fost
altoit, dar care nu stie nimic, continua sa fie la discretia parintilor, a
nasului, a dascalului, a familiei. Daca acest copil nu va fi ajutat de
cineva, exista posibilitatea sa redevina om vechi ca si cand nu ar fi fost
botezat.
Este nevoie ca fiecare parinte sa fie foarte atent. La fel dascalii si noi,
preotii. Sa luam aminte cat de mult ii ajutam copii pentru ca altoiul cel
nou sa creasca in ei. Ii vedem maniindu-se, nervosi, spunand minciuni,
avand rautate in ei? In clipa aceea trebuie sa ne gandim si sa spunem:
Sarmanul, uita-te la el! A fost botezat, a fost altoit, dar a devenit de
nerecunoscut! Ia, sa fac ceva, daca pot! Sa-l eliberez de aceste vlastare
salbatice care dau buzna cand pe aici, cand pe dincolo.
Are loc un conflict frecvent intre vlastarele vechi si vlastarele noi. Sa nu mai
spunem faptul ca, de multe ori, in loc sa incercam sa gasim
modalitatea de a slabi aceste vlastare , care cresc din radacina veche
a copilului, le incurajam si ne laudam cu ele.
[1] Sf. Grigorie de Nyssa, Despre pruncii rapiti inainte de vreme, PG 46, 192:
Caci petrecerea inainte de vreme a pruncilor nu poate fi conceputa a-i aseza
nici de partea celor osanditi la durere datorita felului in care au trait, nici la fel
cu cei care si-au curatit viata aceasta prin savarsirea tuturor virtutilor.

[2] Sf. Grigorie Teologul, Cuvant la Sfantul Botez, PG 36,389.

(Din: Arhim. Simeon Kraiopoulos, Parinti si Copii, volumul I, Editura


Bizantina, 2005)