Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
si cand nu am fi murit in Hristos in timpul botezului, dupa cum vorbeste
Sfantul Apostol Pavel (Rom. 6, 4) si ca si cand nu am fi inviat in
Hristos. Continua sa traiasca in noi omul acela vechi, care ar fi trait in
mod sigur daca nu ne-am fi botezat.
Nu are efect botezul? i daca are un efect real, cum se intampla
aceasta? Daca are efect, de ce la cei mai multi copii nu se observa
aceasta? Unele mame, vazand comportamentul copiilor lor ajung sa spuna:
Nu ti-a pus suficient untdelemn la botez nasa ta!
Sau:
2
botezat are posibilitatea sa ajunga la aceasta stare, sa devina adica
Hristos. Pe de alta parte, insa, are si posibilitatea sa revina la starea
dinainte de botez, chiar daca exista nestearsa pecetea botezului, chiar
daca altoiul exista. Ce e de facut? Altoiul exista, dar este inabusit, este
slabit. Luati aminte!
Omul poate sa traiasca ca si cum nu ar fi fost botezat oricand, nu numai la un
moment anume. Botezul nu se pierde, dar viata lui se deruleaza ca si
cand nu ar fi fost botezat. Un pom care a fost altoit are sorti de izbanda
daca este ingrijit mai ales in primul an dupa altoire, daca este cu grija curatat
de vlastarele trunchiului vechi si vlastarele noi sunt lasate si creasca
normal. Daca este parasit si nu-l mai ingrijeste nimeni, va fi inabusit de
vlastarele salbatice. Acest lucru se poate intampla si in al doilea si in al
treilea an si chiar mai tarziu.
Acelasi lucru se intampla si cu copilul. In toata viata lui, pana la apusul
vietii, in orice clipa, din om al lui Hristos, care este altoit cu Hristos,
care este increstinat, oricine poate redeveni omul cel vechi, care se
trage din omul cazut, din Adam cel cazut. Dar acest risc este mai mic
atunci cand omul este mic copil. Prin urmare, cand este botezat un copil,
se intampla cu adevarat minunea nasterii din nou, minunea altoirii cu
Hristos, minunea unei noi existente, a unei noi realitati. Dar nu este
suficienta aceasta minune. Chiar din momentul acela, este nevoie de
mult efort pentru a ramane cineva unit cu Hristos si pentru a trai
intreaga lui viata asa cum a trait Hristos.
Botezul copiilor
Asa cum stim, de foarte timpuriu, in istoria Bisericii au inceput sa fie
botezati pruncii. Botezul omului inca din pruncie s-a impus pretutindeni. In
mod firesc, la botez, omul ar fi trebuit sa fie matur pentru a fi catehizat, pentru
a cunoaste crestinismul, pentru a cunoaste Evanghelia si pe Hristos, pentru a
crede si pentru a hotari daca vrea sa intre sau nu in Biserica lui Hristos.
Biserica insa a ingaduit, din iconomie, botezul copiilor pentru ca, daca nu ar fi
facut acest lucru, foarte multi dintre oameni ar fi plecat din aceasta lume
nebotezati. i Domnul a spus clar:
3
sangelui, botezul martiric. Daca cineva nu a apucat sa fie botezat, dar
a fost martirizat datorita credintei lui in Hristos, si-a varsat sangele,
acest sange martiric a devenit apa a botezului si colimvitra. Biserica ii
considera pe acestia botezati si nu numai botezati ci si sfinti.
Pentru ca ar fi fost foarte multi aceia care ar fi plecat din aceasta lume
nebotezati, Biserica nu numai ca a ingaduit, dar a si impus botezul
pruncilor. Asadar, botezul pruncilor asa cum se face astazi, nu se savarseste
abuziv. Nici botezul nu actioneaza asupra copilului in chip magic.Intai
de toate, se face botezul pruncilor deoarece Biserica spune ca din
partea copilului nu exista opozitie la venirea harului lui Dumnezeu.
Copilul nu poate spune: Nu vreau! i acolo unde nu exista opozitie
harul lui Dumnezeu lucreaza. Tot asa cum punem intr-un vas apa si
savarsind slujba sfintirii apei apa devine aghiasma deoarece nu exista
impotrivire. Daca ar fi existat impotrivire sau opozitie, am fi citit si am
fi recitit la nesfarsit rugaciuni de sfintire si apa nu ar fi devenit
aghiasma. Apa devine aghiasma! Prin sfintire, apa devine altfel de apa
in chip real, nu ramane apa obisnuita. Se sfinteste deoarece nu exista
impotrivire si de aceea se pastreaza, nu se strica. La fel si copilul
mic. Desi este o fiinta vie si nu materie neinsufletita ca apa sau ca painea
pe care o sfinteste preotul si devine Trup al lui Hristos deoarece nu poate
opune rezistenta, deoarece in copil nu exista nici cea mai mica impotrivire,
acesta devine primitor al harului lui Dumnezeu si intr-adevar Taina Botezului
lucreaza si pruncul se naste din nou si devine in chip minunat un om nou, care
a fost altoit cu Hristos.
Cum si cat ne ajutam copiii incat sa creasca in ei altoiul Hristos?
Dincolo de aceasta, Biserica, care a ingaduit si a impus botezul pruncilor,
s-a bazat de asemenea pe disponibilitatea si pe credinta reala pe care
o are nasul, cel care aduce pruncul la botez. Nasul nu este un element
decorativ la botez, ci isi asuma imense raspunderi in fata lui
Dumnezeu. Nasul trebuie sa fie se presupune ca este un crestin
viu, un om altoit in chip real cu Hristos, un om care crede cu adevarat.
Ceea ce se intampla astazi, atat cu botezul cat si cu cununia, este cu
totul altceva. Cununam doi tineri fara sa stim nimic despre acestia! Cat
sunt sau nu sunt valabile aceste cununii, numai Dumnezeu stie. Parintii isi
aduc copilul in biserica si-l boteaza. i ei si nasul considera acest
eveniment un eveniment monden si toata grija lor este sa dea
stralucirea momentului, sa fie impresionant evenimentul pentru a se
bucura de admiratia oamenilor. Cat este de adevarat acest botez, numai
Dumnezeu stie. Totusi, copilul nu stie nimic din cele ale parintilor si
primeste botezul, iar botezul se savarseste in chip real.
Vreau sa subliniez acum faptul ca, ingaduind si impunand botezul
pruncilor, Biserica s-a bazat si se bazeaza pe credinta parintilor si a
nasului. Nu se bazeaza numai pe credinta parintilor deoarece este
posibil ca unii parintii sa fie necredinciosi sau indiferenti. De aceea este
nevoie de un nas care nu este, repet, un element ornamental de lux, ci
isi asuma raspunderi foarte mari si are de jucat un rol extrem de
insemnat.
Pruncul nou botezat poarta in sine pe omul cel vechi. Nu are importanta ca
acest om vechi nu opune rezistenta. Exista radacina omului vechi in cel
4
botezat. Pruncul este botezat dar se trage din Adam. Parintii, fiind
crestini vii, credinciosi cu adevarat, altoiti in chip real cu Hristos se
presupune ca altoiul a crescut si aduce roade pot sa-l ajute pe
copil. Trebuie sa se comporte de asa maniera cu copilul lor, incat odata cu
cresterea lui in ciuda faptului ca din radacina lui va lastari cand unul, cand
altul din vlastarele salbatice puterea radacinii vechi sa slabeasca, sa cedeze
si sa creasca numai altoiul Hristos. Aici este intreaga Taina.
Parintii nu stiu ce copii vor aduce pe lume. Dar se comporta ei, oare,
fata de copiii lor, ca oameni renascuti in Hristos, renascuti in credinta
pe care s-a intemeiat Biserica si in care si-au botezat copiii? Se
comporta ei, oare, astfel? Sau, in ciuda faptului ca doresc sa-l faca pe copil un
crestin bun, comportarea lor, atitudinea lor fata de copil lasa mult de dorit?
Ingaduiti-mi sa va marturisesc ca, din cate cunosc eu, suntem cu adevarat
de plans. Deoarece copilul pe care-l avem in fata noastra si care este
chemat sa devina ca Hristos, este considerat de noi mai curand o
proprietate a noastra. De cele mai multe ori, pornim de la propriile
noastre dorinte, de la visele noastre, de la proiectele noastre, pornim
mai curand sprijinindu-ne pe radacina veche din noi si nu pe altoiul
crestin. Nu stim cat de viu este altoiul in noi. Oricum, cred ca ne
influenteaza mult mai mult vlastarele care au crescut din radacina si din
trunchiul omului vechi. i noi am fost botezati, dar din radacina si din trunchiul
vechi au navalit vlastare salbatice poate sa existe printre ele si altoiul, mai
mic sau mai mare suntem influentati mai mult de vlastarele salbaticesi
atitudinea noastra fata de copil este una in consecinta. Copilul care a fost
altoit, dar care nu stie nimic, continua sa fie la discretia parintilor, a
nasului, a dascalului, a familiei. Daca acest copil nu va fi ajutat de
cineva, exista posibilitatea sa redevina om vechi ca si cand nu ar fi fost
botezat.
Este nevoie ca fiecare parinte sa fie foarte atent. La fel dascalii si noi,
preotii. Sa luam aminte cat de mult ii ajutam copii pentru ca altoiul cel
nou sa creasca in ei. Ii vedem maniindu-se, nervosi, spunand minciuni,
avand rautate in ei? In clipa aceea trebuie sa ne gandim si sa spunem:
Sarmanul, uita-te la el! A fost botezat, a fost altoit, dar a devenit de
nerecunoscut! Ia, sa fac ceva, daca pot! Sa-l eliberez de aceste vlastare
salbatice care dau buzna cand pe aici, cand pe dincolo.
Are loc un conflict frecvent intre vlastarele vechi si vlastarele noi. Sa nu mai
spunem faptul ca, de multe ori, in loc sa incercam sa gasim
modalitatea de a slabi aceste vlastare , care cresc din radacina veche
a copilului, le incurajam si ne laudam cu ele.
[1] Sf. Grigorie de Nyssa, Despre pruncii rapiti inainte de vreme, PG 46, 192:
Caci petrecerea inainte de vreme a pruncilor nu poate fi conceputa a-i aseza
nici de partea celor osanditi la durere datorita felului in care au trait, nici la fel
cu cei care si-au curatit viata aceasta prin savarsirea tuturor virtutilor.