Botezul copiilor

Mareste imaginea. Botezul este prima taina fundamentala a Bisericii Ortodoxe, prin
botez fiecare credincios devenind membru al trupului tainic al lui Hristos. Potrivit
invataturii Bisericii, aceasta taina a Botezului se savarseste la 40 de zile dupa nastere,
deci inca din pruncie. Practica botezarii pruncilor a ridicat de-a lungul timpului
anumite reticente in randul necredinciosilor, anumite confesiuni crestine amanand
savarsirea Botezului pana la adolescenta sau maturitate, cand fiecare poate sa-si
marturiseasca liber dorinta de a fi botezat.

Sub pretextul ca botezul ortodox al copiilor, prin afundarea lor de trei ori in
cristelnita, implica unele "pericole", mass-media loveste direct in dreapta credinta a
Bisericii Ortodoxe. Caracterizand slujba botezului pruncilor drept una "primitiva",
necredinciosii creaza panica in rondul populatiei mai ales prin mediatizarea brutala a
unor cazuri rare de imbolnavire in urma botezului. Pornind de la aceste cazuri, desi
sunt mii de botezuri care au loc anual potrivit canoanelor Bisericii, prin scufundare
completa, lipsite de orice pericol, exista oameni care ajung sa negocieze cu preotul,
cum anume sa le boteze copilul.

Botezul, prima taina a Bisericii Ortodoxe

Botezul este intemeiat de Mantuitorul prin cuvintele: "Mergand, invatati toate

neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh" (Matei 28,
19). Botezul este acea sfanta Taina prin care omul, in urma intreitei afundari in apa
sfintita, de catre preot, in numele Sfintei Treimi, dobandeste iertarea pacatului
stramosesc si a tuturor celorlalte pacate savarsite pana in acel moment, devenind
astfel membru al Bisericii lui Hristos.

Botezul se savarseste numai de catre preot si episcop, intotdeauna in biserica. Numai

in cazuri cu totul speciale, botezul poate fi savarsit in afara bisericii (spital, casa).
Cand nu se poate afla un preot, in cazuri de urgenta majora, botezul poate fi savarsit
de catre orice crestin ortodox, prin stropire cu aghiasma sau apa curata, in numele
Sfintei Treimi. Copiii se boteaza intre opt si patruzeci de zile dupa nastere, iar mai
devreme numai in cazuri cu totul speciale. Nu pot fi botezati copiii avortati si cei
morti mai inainte de botez.

Botezul copiilor, marturia Sfintei Scripturi

Mantuitorul nu a stabilit nici o varsta sau limita de varsta pentru primirea Botezului,
ci a aratat doar faptul ca primirea Botezului este de o importanta vitala pentru intrarea
in Imparatia lui Dumnezeu: "De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea
sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din trup, trup este; si ce este nascut
din Duh, duh este" (Ioan 3, 5-6). Desi Mantuitorul i-a chemat intotdeauna la Sine pe
copii si i-a dat drept exemplu celor mari, El nu a dat de inteles niciodata ca acestia ar
putea intra in Imparatia Sa fara a fi botezati.

Sfanta Scriptura nu mentioneaza nicaieri faptul ca pruncii ar fi lipsiti de pacatul

stramosesc, drept pentru are si zice Psalmistul David: "Iata, intru faradelegi m-am
zamislit si intru pacate m-a nascut maica mea" (Psalmi 50, 5). Mai apoi, deoarece
"cugetul inimii omului se pleaca la rau inca din tineretile lui"(Facere 8, 21), nimeni nu
poate sti cand copiii incep sa lucreze cele rele.
In perioada Vechiului Testament, in a opta zi dupa nastere, pruncii de parte
barbateasca erau taiati imprejur si li se punea numele; aceasta practica veche a fost
vazuta de Biserica drept un chip al Botezului. Astfel, daca taierea imprejur se facea
imediat dupa nastere, tot asa s-a socotit ca si botezul, care a luat locul taierii imprejur,
trebuie savarsit cat mai curand.

Cu siguranta, intre miile de neofiti botezati dupa predica Sfantului Apostol Petru, in
Ierusalim (Fapte 2, 1-41), erau si copii mici care isi insoteau parintii la praznic. Mai
mult, nicaieri in Noul Testament nu exista vreun caz cand pruncii nascuti din parinti
crestini si crescuti de acestia sa fi fost botezati la varsta adolescentei sau ca adulti.

Inca dintru inceput, Apostolii au botezat adulti si copii la un loc, dupa cum citim: "Pe
cand Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfant a cazut peste toti cei care ascultau
cuvantul. (...) Atunci a raspuns Petru: Poate, oare, cineva sa opreasca apa, ca sa nu fie
botezati acestia care au primit Duhul Sfant ca si noi? Si a poruncit ca acestia sa fie
botezati in numele lui Iisus Hristos" (Fapte 10, 44-48). Mai mult, unii se botezau
impreuna cu toata "casa" lor, adica impreuna cu toata familia (Fapte 16, 12-15; 30-34;
I Corinteni 1, 16). Comentatorii biblici sunt intru totul de acord ca prin "casa" se
intelege "intreaga familie".

Botezul copiilor, marturia Sfintei Traditii

In perioada de inceput, Botezul se administra mai ales celor maturi, atat pentru ca lor
le era adresata propovaduirea Sfintilor Apostoli, cat si pentru ca pruncii nu puteau fi
botezati mai inaintea parintilor lor. In scurta vreme insa, cand barbati de seama au
inceput a se boteza impreuna cu toata familia lor, Botezul a inceput a fi administrat si
copiilor.

In anul 253 exista deja practica botezarii pruncilor la opt zile dupa nastere. In cadrul
celui de-al treilea sinod local din Cartagina, Sfantul Ciprian stabileste ca Botezul
trebuie administrat imediat dupa nastere. Astfel, intr-una dintre epistolele sinodale,
gasim scris: "In ce priveste pe copii, sinodul nostru a hotarat ca nu trebuie refuzate
nici unui om venit pe lume indurarea si harul lui Dumnezeu. Atata cat depinde de noi,
trebuie sa ne grijim a nu se pierde vreun suflet. Ce-i lipseste, in cele din urma, celui pe
care l-au plasmuit mainile lui Dumnezeu din sanul maicii sale? Orice prunc sau
persoana mai in varsta sa primeasca la fel darul dumnezeiesc. Duhul Sfant este dat in
chip egal tuturor, nu dupa o masura proportionala, ci dupa o bunatate si bunavointa
parinteasca. Caci Dumnezeu nu are preferinte dupa varsta si persoana, ci El este
pentru toti, in imparatia harului ceresc, un tata care imparte egal."

In anul 418, intr-un alt sinod local din Cartagina, s-a reafirmat practica botezarii
pruncilor si s-a condamnat credinta ca ca pruncii n-au de ce sa fie botezati, intrucat
sunt lipsiti de pacatul stramosesc si de orice pacate personale. Astfel, in canonul 110
al sinodului amintit, gasim scris: "S-a hotarat sa fie anatema oricine tagaduieste sau
zice ca pruncii nou-nascuti si copiii, fiind botezati din pantecele maicilor, nu se
boteaza spre iertarea pacatelor si nici nu-si atrag ceva din pacatul stramosesc al lui
Adam care ar trebui curatat prin baia renasterii, de unde urmeaza ca la acestia nu s-ar
intelege forma Botezului spre iertarea pacatelor cea adevarata, ci cea mincinoasa.
Deci si pruncii, care de la sine n-au putut savarsi nici unul din pacate, cu adevarat se
boteaza spre iertarea pacatelor, ca sa se curateasca intru dansii prin renastere, ceea ce
si-au atras din nasterea cea dintai."

Sfantul Grigorie de Nazianz marturiseste undeva ca n-ar dori sa experimenteze cineva

teama prin care a trecut el cand, tanar fiind, se gasea pe mare si a izbucnit o furtuna
care ameninta sa-i nimiceasca corabia. Pentru ca nu fusese botezat, il cuprinse o
nesfarsita teama, nu ca va pieri in valuri, ci ca va trece in viata cealalta incarcat de
pacate. Drept pentru care, e mai bine sa fii sfintit fara s-o stii, adica sa primesti
Botezul de mic, decat sa mori fara pecetea initierii crestine.

La randul sau, Sfantul Vasile cel Mare, in cuvantarea "Indemn la Sfantul Botez",
critica obiceiul acelora care amanau botezul cat mai mult posibil, chiar pana in
preajma mortii, nu din motive de credinta, ci din indiferenta sau viclenie. Astfel,
dorind a-si petrece viata in placeri pacatoase, unii isi inchipuiau ca pot savarsi orice
fapta, de vreme ce si asa Botezul le va ierta toate pacatele.

Mai inainte de a fi martirizat, Sfantul Policarp, episcopul din Smirna, a marturisit:

"De optzeci si sase de ani slujesc lui Hristos." Intrucat aceasta marturisire, privind
neindoeilnic timpul de cand s-a botezat, o facea in anul 156, rezulta ca sfantul a primit
Botezul in jurul anului 70, in varsta frageda a copilariei. La randul sau, unul dintre
ucenicii Sfantului Policarp, anume Sfantul Irineu, nascut pe la anul 176, marturiseste
urmatoarele: "Hristos a venit sa mantuiasca pe toti oamenii si anume, zic, pe toti care
dobandesc de la El nasterea a doua pentru Dumnezeu, pe prunci si pe cei mici, pe
tineri si pe batrani."

Potrivit marelui teolog Origen, "Biserica a primit de la Apostoli traditia de a boteza

pruncii; caci stiau aceia, carora li se incredintasera secretele tainelor dumnezeiesti, ca
in toti sunt intinaciunile pacatului, care trebuie sa se spele prin apa si prin Duh."

In colectia numita "Asezamintele apostolice", datand de la sfarsitul secolului al IV-

lea, gasim scris: "Botezati si copiii vostri si sa-i crestetri in supunerea si in invatatura
Domnului, caci zice: Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti."

La randul lor, nenumarate picturi de pe peretii catacombelor si inscriptii de pe pietrele

funerare, toate apartinand primelor veacuri crestine, stau marturie ca Biserica a recurs
inca dintru inceput la botezul pruncilor (pedobaptism). Chiar daca Botezul nu se
administra intotdeauna imediat dupa nastere, totusi teama legata de o moarte
imprevizibila i-a determinat pe majoritatea crestinilor sa-si boteze copiii inca din
frageda varsta.

Teodor Danalache
Îmi place · Comentează · Distribuie

28 de persoane apreciază asta.

3 comentarii
1 distribuire
Comentarii
Stefanutz Sorescu si eu mi-am botezat fetita,pe Maria, azi 12.02.2012, exact la 40 de
zile de la nastere..........a nins ca in povesti si a fost superb....a fost ff cuminte......sper
ca Dumnezeu sa-i fie alaturi toata viata ei iar Maica Domnului sa o vegheze si la bine
si la rau...
12 februarie 2012 la 19:11 · Îmi place · 1

Mihaela Catana simo, ai si o fetita???daca da, inseamna ca nu ai stat degeaba...sa va

traiasca!
13 februarie 2012 la 09:43 · Îmi place · 1

Stefanutz Sorescu multumim din suflet.....din cate obs tu cam stai degeaba.....ce mai
asteptati?sa treaca anii pe langa voi?......acum la tinerete t