Sunteți pe pagina 1din 5

Capitolul 10:

Stiinta de a inventa reguli bune

Student: Bobocea Andrei Laurentiu


Grupa:14..

Bucuresti, 2017
Acest articol incepe cu povestea autorului care ,impreuna cu alti doi barbati,a fondat Race
Across America,o cursa continua de ciclism transcontinental de 3000 mile,transmisa in cadrul
postului ABC (post ce a castigat premiul Emmy pentru aceasa transmisie), de la Los Angeles la
New York.

Fiecare ciclist trebuia sa urmeze aceeasi ruta, cu un vehicul de sprijin logistic si cu o


echipa ce il urmarea indeaproape si care-i ofera hrana, bautura si echipament, remorcarea sau
atasarea la un vehicul nu era permisa.

Cursa incepea la cheiul din Santa Monica, in California, si primul ciclist care avea sa
ajunga la Empire State Building din New York urma sa fie cel ce castiga cursa respectiva. ABC a
avut un success rasunator transmitand cursa aceasta si a atras atentia a foarte multe persoane ce
doreau sa se inscrie in anul ce urma si astfel evenimentele de tipul ultramaraton deveneau foarte
populare.

Autorul a fost nevoit sa contureze reguli foarte clare sis a faca un regulament amanuntit
astfel incat sa nu existe divergente pe viitor in ceea ce presupune organizarea unui
ultramaraton.(lucruri permise si nepermise). Cu trecerea timpului au fost incluse diverse
criteria de separare ca de exemplu: varsta, sex, locatie etc. Cei ce incalcau regulile stipulate in
regulament urmau sa fie pedepsiti prin penalizarea timpului

Pe baza exemplului primei curse castigate de 4 persoane se ajunge la o analogie intre


sport si societate,deoarece sportul ajuta la clarificarea si explicarea evolutiei si a functionarii
institutiilor sociale:asa cum regulile bune duc la formarea unor concurenti buni,peretii buni duc
la formarea unor vecini buni si legile la formarea unor cetateni buni.

Institutiile sunt creatoare de norme sociale informale si reguli legale formale care duc la
generarea comportamentului individual in diverse interactiuni. Economistul Douglas
North,castigator al unui premiu Nobel pentru cercetarile sale de pionierat privind relatia dintre
institutii si economie (denumita economie institutionala),descrie doua tipuri de institutii:

-informale:traditii,obiceiuri,valori care se modifica atunci cand sunt impinse de tendintele


culturale si de obiceiurile schimbatoare

-formale:reguli si legi

Institutiile reprezinta acele constrangeri inventate de om care structureaza interactiunile


umane.

Acestea doua definesc structura de stimulenti ai societatilor ,mai precis ai


economiilor(institutiile=regulile jocului,iar organizatiile si antreprenorii=jucatorii).
Profesoara de drept OHara vine in completarea economistului prin indicarea a doua institutii
care fac posibil comertul:intermediari informali de incredere,ce mediaza schimburi intre straini si
legea contractuala formala, care impune respectarea intelegerilor dintre straini.

Aceasta din urma creeaza incredere in 3 feluri:daca ambele parti stiu ca aplicarea contractuluiva
fi sustinuta prin autoritatea curtii de judecata atunci se poate adopta o pozitie de incredere fara
prezenta unui intermediar;flexibilitatea contractuala permite partilor intelegeri in functie de
dorintele lor concrete;regulile interpretarii contractelor stabilesc precedente pentru viitoarele
contracte si trebuie sa le interpreteze cand apar acuzatii de incalcare a contractului.

Sunt prezente exemple de la trecerea de la informal la formal- ex fermelor de vite din Shasta,
California, la ordonantele riguroase din subregiunile districtului:o lege statala care ii facea pe
fermieri responsabilipentru daunele produse de vitele lor altor fermieri.

Pe baza institutiilor informale:vecinii sunt dispusi la cooperare prin crearea si impunerea


normelor adaptative de vecinatate,care inlocuiesc intelegerile formale(aceasta institutie a
functionat mai bine deoarece fermierii isi cunosteau foarte bine vitele,terenurile in timp ce
avocatii,judecatorii nu si astfel s-a stabilit ca fermierii trebuiau sa anunte reciproc cand un
animal se ratacea iar daca existau pagube aceste se rezolvau prin schimb si reciprociate).

Este dificila gasirea echilibrului intre institutiile formale,care sunt fluide,flexibile usor de
schimbat si cele informale,dificil de dizolvat si care se autoperpetueaza.

Autorul,prin prisma experientelor proprii,ajunge la concluzia descoperirii unor retele complicate


de incredere ,pe care toti le consideram de la sine intelese si care profund inradacinate in
culturile si psihicul nostru devin invizibile. Precum pasarea care nu este constienta de aerul prin
care zboara sau pestele care nu observa apa prin care inoata, reteaua de incredere in care traim
este atat de atotcuprinzatoare si atat de profund intrata in obisnuinta , in tot ceea ce facem, incat
nici nu suntem constienti de existenta ei pana in momentul in care ceva nu mai functioneaza cum
trebuie. Chiar daca o retea nu mai functioneaza, exista peste tot straturi suplimentare de
incredere.

Regulile sociale sunt dictate de catre natura umana,unde in functie de situatie fie suntem
cinstiti,cooperanti fie agresivi,competitivi ceea ce duce la concluzia ca este nevoie de o societate
bazata pe domnia legii si a institutiilor formale. Astfel ,apare efectul de inzestrare,unde omul e
mai dispus sa investeasca in apararea a ceea ce este deja al nostru decat in incercarea de a lua
ceea ce este al altcuiva.(exemplul cainelui care investeste energie in apararea unui os in fata unui
concurent decat in a fugi cu osul altui caine).Efectul inzestrarii in ceea ce priveste proprietatea,
are o legatura directa si evidenta cu aversiunea fata de pierdere, oamenii fiind de doua ori mai
motivati de evitarea durerii pierderii decat de cautarea placerii castigului. Evolutia a programat
oamenii sa fie mai preocupati de ceea ce au deja in detrimetrul a ceea ce ar putea avea, si aceasta
emotie morala evoluata sustine conceptul de proprietate privata.
Cu fiecare noua regula care se adauga la ecuatia sociala, numarul de reguli necesare pentru
rezolvarea conflictelor creste exponential,pornind de la faptul ca exista mai multe persoane ce
intreprind mai multe lucruri care ar putea intra in conflict cu nevoile sau dorintele altor
persoane(de exemplu,cand creste populatia unui mic grup de vanatori culegatori se ajunge la
perechi de straini care nu au nicio legatura intre ei si lasa rezolvarea conflictelor pe seama
membrilor societatii,fiind ca o bomba cu ceas gata sa explodeze
Bibliografie
Sergiu Balan, Lucia Ovidia Vreja, Homo economicus si competitorii sai,
o perspectiva trans-disciplinara asupra antropologiei economice, pag.
242-255,