Fascinatia modelului napoleonian lui Stendhal

Stendhal inclina catre modelul napoleonian deoarece atunci cand a izbucnit

Revolutia, acesta avea doar 6 ani. Paraseste orasul natal Grenoble si ajunge la
Paris la varsta de 16 ani. Ajungand la Paris dupa lovitura de stat a lui Napoleon, cu
ajutoru unei rude, Pierre Daru, Stendhal ajunge sa cunoasca succesul in
administratia napoleoniana, iar cu ocazia razboaielor napoleoniene cunoaste
Europa. Dupa caderea lui Napoleon, viata lui capata o intorsatura la polul opus,
ajungand fara o meserie si traind in conditii mizerabile. Dupa revolutia din iulie,
acesta trebuie sa mearga in micul port Citavecchia in calitate de consul.

In timpul in care un protector de-al sau este ministru de externe, Stendhal isi
poate petrece cativa ani la Paris. La varsta de 40 de ani, acesta realizeaza ca nu isi
are nicaieri locul, iar lumea sociala care il inconjura a devenit o problema pentru
el.

Romanul lui Stendhal s-a nascut din nemultumirea sa in lumea postnapoleoniana,

Dorinta lui Stendhal de a se bucura de placerile vietii se regaseste in romanele
sale, pana si dorinta de a urca pe o treapta sociala superioara.

Stendhal se agata de epoca lui Napoleon, deoarece revolutia si Napoleon au

creat conditii cu totul noi. Pana si in titlu se poate observa asociatia cu modelul
napoleonian deoarece negru poate fi simbolul tunicilor pe care soldatii din
armata lui Napoleon le purtau. Pana si destinul tragic al lui Julien Sorel poate fi
asociat cu un eveniment important din viata lui Napoleon si anume Batalia de la
Waterloo, ce se incheie cu sfarsitul Imperiului napoleonian.