Algele albastre (Cyanobacteria)

Algele albastre sunt organisme microscopice, unicelulare, izolate sau reunite n colonii. Modul
de via este autotrof, deoarece celulele lor conin pigmeni clorofilieni.
Culoarea lor este dat de pigmentul caracteristic albastru-verde, numit ficocianina, care
predomin n raport cu ceilali pigmeni clorofilieni.
Coloniile de alge albastre au forma variat: pot fi globuloase, cu aspect de salb de mrgele,
lamelare sau filamentoase. Acestea din urm pot fi simple sau ramificate. Forma celulelor este
variat: oval, sferic, elipsoid sau cilindric. Talul format de algele albastre este n majoritatea
cazurilor acoperit cu un nveli gelatinos.

Alge albastre (Microcystis aeruginosa)

 n Marea Neagr au fost inventariate un numr de 52 de specii de cianobacterii:
Caracteristici generale:
sunt rspndite ubicvitar (peste tot);
n regiunile de rm sunt ataate de plante, ml, nisip, roci (Nodularia, Rivularia,
Plectonema, Oscillatoria etc.);
unele specii formeaz bacterioplanctonul fiind reprezentate de genurile: Pelogothrix,
Nostoc, etc.;
multe specii sunt halotolerante;
unele tulpini (Anabaena, Nodularia etc.) sunt responsabile de nfloririle din zonele
eutrofizate.
 Protiste autotrofe

Algele albastre Clasa Schizophyceae

sau Cyanophyceae

Numele de alge albastre se refera la faptul ca aceste plante se prezinta in general de

culoare albastra-verzuie.
Aceste plante primitiv organizate, sunt mult raspandite in natura, gasindu-se in locuri
umede sau uscate, locuri saraturoase, in balti, in ape termale, putand suporta
temperaturi pana la 80C (Phormidium limosa). Algele albastre in terenurile
saraturoase, umede sau uscate, cu continut mare de saruri (ClNa, So4Na2 etc.), sunt
plante pioniere in procesul de transformare a solurilor neproductive in soluri accesibile
pentru plante mai pretentioase in ceea ce priveste solul. Algele albastre contribuie in
procesul geologic de formare a solurilor, ocupand intre primele vegetale stancile golase.
Sunt talofite unicelulare sau grupate in cenobii de forma filamentoasa, lamelara, sau
intr-un tal in forma de masive celulare in trei dimensiuni, uneori globulos.
In cazul cenobiului, uneori se pot distinge 2 categorii de celule: alaturi de celulele de
forma obisnuita, se gasesc alte celule mai mari, numite heterociste, cu membrana mai
ingrosata si incolore, lipsite de pigmenti.
Celula algelor albastre este formata dintr-o membrana dubla si un continut celular.
Membrana interioara este o pelicula foarte subtire de natura pectica si celulozica, iar
cea exterioara, comparativ mai groasa, este alcatuita din substante albuminoide
mucilaginoase, care se pot umfla foarte mult in urma imbinarii cu apa. Aceasta patura
gelatinoasa poate forma o teaca comuna de diferite grosimi in jurul talului.
In protoplast se deosebesc 2 zone, una externa numita cromoplasma, datorita
pigmentilor clorofila, ficocianina, ficoeritrina si carotina. De cele mai multe ori
predomina ficocianina, mascand ceilalti pigmenti, dand culoare albastra acestei zone,
respectiv intregii plante. Uneori predomina ficoeritrina dand culoare rosie, cum se
gaseste la Trichodesmium erythraeum, ce poate aparea in masa in unele mari Marea
Rosie.
A doua zona, centroplasma, este lipsita de pigmenti, contine insa numite granulatiuni
cromatice, considerate ca un nucleu in stare difuza.
Schizoficeele sunt autotrofe. Produsul de asimilatie nu este amidonul ci glicogen si
glocoproteine.
Inmultirea algelor albastre se face prin diviziune directa, prin ruperea cenobiilor, de
obicei in dreptul heterocistelor.
Un alt mod de inmultire, mai bine zis de rezistenta la conditiile vitrege de trai, este prin
formare de artrospori (spori de rezistenta). Artrosporii sunt celule din cadrul unui
cenobiu care se inconjoara cu o membrana mai groasa si acummuleaza substante de
rezerva. Ajunsi in conditii normale de viata, artrosporii se divid si refac cenobiul.
Algele albastre-verzi sunt organisme procariote, aparinnd de ncrengtura Cyanophyta. n pofida
numelui de "alg", algele albastre-verzi sunt bacterii, nu organisme eucariote precum algele. Algele
albastre verzi sunt nrudite cu familia algelor numai prin cloroplastul specific alegelor
eucariote.[1] Toate formele sunt autotrofe. Culoarea o datoreaz pigmentului albastru ficocianina,
care, mpreun cu clorofila, dau algei culoarea albastr-verzuie. Pigmenii sunt mprtiai haotic n
citoplasm. Spirulina (Spirulina Platensis), este cea mai cunoscut din categoria algelor albastre.
Citoplasma mai conine granule amidonoase de rezerv. Aceste alge se pot aranja sub form de
lanuri, colonii sau filamente. Fiecare celul din aceste forme multicelulare este identic cu
cealalt. Astfel, reproducerea este asexuat. De cele mai multe ori, aceasta const n formarea
celulelor n cadrul filamentelor n urma procesului de diviziune celular.
1. Increngatura bacteriilor (Bacteryophyta)

Bacteriile sunt organisme unicelulare sau coloniale, raspandite pretutindeni in natura: in sol, in apa,
in aer, in corpul plantelor, animalelor si al omului.

Celula bacteriana este formata din: perete celular, membrana, citoplasma si substanta
nucleara difuza, numita nucleoid. La exteriorul peretelui celular, unele bacterii pot fii inconjurate de
o capsula gelatinoasa. Bacteriile pot prezenta unul sau mai multi cili, dispusi de jur imprejurul celulei
sau numai unul din capetele ei.

Forma bacteriilor poate fii:

sferica (coci);
de bastonas (bacili);
de spirala (spirili);
de virgula (vibrioni).

Uneori pot forma colonii: diplococi (2 coci); stafilococi (aspectul unui ciorchine); streptococi
(sub forma de siraguri).

Majoritatea bacteriilor au nutritie heterotrofa. unele se hranesc cu substante organice pe

care le descompun pana la produsi simplii - bacterii saprofite, iar altele utilizeaza substantele
organice din celule vii, producandu-le diferite boli - bacterii parazite.

Un numar mic de bacterii au nutritie autotrofa. unele au capacitatea de fotosinteza (utilizeaza

energia solara), iar unele au capacitatea de chimiosinteza (utilizeaza energia eliberata in urma
reactiilor chimice la intuneric).
 Reproducerea se realizeaza prin amitoza si rar sexuat. In conditii nefavorabile de viata isi
diferentiaza o forma de rezistenta numita spor. Bacteriile cuprind doua
grupe: Arhebacteriile si Eubacteriile. Arhebacteriile constituie un grup restrans care traieste in
medii lipsite de oxigen. Sunt metalogene, care produc gaz metan, si halofile, care traiesc in medii
bogate in saruri.

Clasificare Eubacteriilor dupa criterii fiziologice:

bacterii fermentative, care produc fermentatii datorita enzimelor proprii: fermentatia

lactica, fermentatia acetica, fermentatia butirica, proces intalnit la topirea plantelor
textile;
bacteriile fixatoare de azot, care traiesc in radacinile plantelor leguminoase, formand nodozitati;
bacterii de putrefactie, care descompun resturile organice;
bacterii chimiosintetizate, nitrobacteriile, sulfobacteriile, ferobacteriile;
bacterii fotogene, care produc lumina in urma unor procese de oxidare;
bacterii cromogene, care produc pigmenti (rosii, albastrii, galbeni) neasimilatori;
bacterii patogene, care produc boli denumite bacterioze, la plante (cancerul bacterian al
pomilor, al tomatelor, raia neagra a cartofului), animale si om (holera, febra tifoida,
tuberculoza, ciuma, sifilisul etc.).

Stiinta care se ocupa cu studiul bacteriilor se numeste bacteriologie. Intre bacteriologii

romani se numara Victor Babes, Ion Cantacuzino etc.
2. Increngatura Algelor albastre-verzi (Cyanophyta)

Algele albastre-verzi sunt organisme unicelulare, cu celule izolate sau reunite in colonii, sferice
sau filamentoase. Acestea traiesc in ape dulci si marine, bogate in subsante organice in
descompunere, pe soluri, stanci si pereti umezi. Nutritia acestor alge este autotrofa, iar ca produs
de asimilatie este un amidon specific asemanator glicogenului. S-a constatat ca unele alge albastre,
printre care si Nostoc, sunt capabile sa fixeze azotul atmosferic pe care-l utilizeaza in sinteza de
subtante organice mai complexe.

Reproducerea se realizeaza prin amitoza, adica injumatatirea celulelor din colonia algei, sau pe
cale vegetativa prin heterocisti (celule cu pereti ingrosati, de culoare galbuie).

Reprezentantul tipic al algelor albastre-verzi este cleiul-pamantului (Nostoc commune):

Colonia acestei alge este formata din numeroase celule sferice, de culoare verde-albastruie, iar
din loc in loc apar heterocisti, cu rol in reproducerea vegetativa. Intreaga colonie este inconjurata
de o teaca gelatinoasa. O celula a coloniei este formata dintr-un perete celular, la exterior, o
membrana si ciroplasma care, la periferie, contine pigmentul verde (clorofila), pigmentul albastru
(ficocianina) si pigmentul rosu (ficoeritrina). Aceasta zona se numeste cromatoplasma. Zona centrala
a citoplasmei (centroplasma) este reprezentata de un nucleu difuz numit nucleoid, ca la bacterii:

Aceasta alga pe vreme de ploaie apare ca o masa gelatinoasa de culoare verde inchis sau
albastruie, iar pe vreme de uscaciune se formeaza o pojghita scortoasa, de culoare neagra verzuie.