http://www.academia.

edu/7004694/Scoala_Postliceala_FE1gg

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA BOLNAVILOR CU AFECTIUNI

CARDIOVASCULARE

Asistenta medicala detine o pozitie foarte importanta in ingrijirea acestor categorii de bolnavi. Justificarea
rolului ei rezida in caracterul unor boli cardiovasculare (insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala,
infarct miocardic etc), care reclama o spitalizare indelungata, deci o supraveghere continua.

Pe aceeasi linie se situeaza si frecventa accidentelor din bolile cardiovasculare (sincope, colaps vascular, stop
cardiac), ca si a complicatiilor. In sfarsit, daca retinem, faptul ca multe boli cardiovasculare reprezinta urgente
medicale, tulburari de ritm, cardiopatii ischemice, puseuri de hipertensiune, edem pulmnar etc), se poate intelege
mai bine rolul sau. Dar pentru a-si indeplini menirea, nu trebuie sa se multumeasca sa cunoasca si sa aplice, chiar
perfect, diferitele tehnici de ingrijire a bolnavului, ci trebuie sa cunoasca notiuni teoretice, care sa-i permita
depistarea unui semn precoce, interpretarea acestuia si, daca este nevoie, chiar interventia in situatiile in care viata
bolnavului depinde de cunostintele sale.

Asistenta medicala este obligata sa noteze toate datele referitoare la puls, urina, T.A., edeme, dieta, medicatie etc. Ea
trebuie sa asigure repausul fizic si psihic al bolnavului, care, aproape in toate aceste categorii de afectiuni, este
indispensabil. Nu trebuie insa sa uite dezavantajele repausului indelungat la pat, fapt pentru care este necesar sa se
recomande alegerea pozitiei sezande sau semisezande.

Adeseori, acesti bolnavi sunt incapabili sa se ocupe singuri de dansii. Iata de ce asistenta medicala este datoare sa le
asigure si sa urmareasca pozitia corecta in pat, schimbarea lenjeriei, transportul, efectuarea zilnica a masajului
gambelor si picioarelor, pentru prevenirea trombozelor. Toaleta zilnica a bolnavilor ii revine, de asemenea, ei. Nu
trebuie sa uite ca unui bolnav cu insuficienta cardiaca avansata ii este interzis efortul de toaleta zilnica. La fel de
important este si repausul psihic. Vizitatorii numerosi, discutiile cu voce tare, chemarile la telefon, ca si
neintelegerile familiale sau profesionale sunt tot atatea cauze care pot frana evolutia favorabila.

In bolile cardiovasculare dieta reprezinta adesea un factor esential. Regimul fara lichide, hiposodat, uneori
hipoazotat poate fi adeseori mai util intr-o hipertensiune sau o insuficienta cardiaca decat multe medicamente.

Asigurarea tranzitului intestinal este capitala pentru acesti bolnavi, asistenta medicala trebuie sa stie ca eforturile
mari de defecatie pot fi fatale intr-un infarct miocardic. Ea trebuie sa cunoasca indicatiile si contraindicatiile unor
medicamente (digitala, chinidina etc). in sfarsit, trebuie sa cunoasca si primele ingrijiri care urmeaza sa fie acordate
in unele urgente cardiovasculare. Sa cunoasca semnele socului compensat si masurile de profilaxie, pentru a
impiedica intrarea in stadiul decompensat. Sa cunoasca primele ingrijiri care trebuie acordate intr-o lipotimie sau
sincopa, masurile de reanimare necesare (respiratia "gura-la-gura" sau "gura-la-nas" etc).

Capitolul III ngrijirea bolnavului cu infarct miocardic

3.1. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL N NGRIJIREA BOLNAVILOR CU AFECIUNI CARDIOVASCULARE
Asistentul medical deine o poziie foarte important n ngrijirea
acestor c a t e g o r i i d e b o l n a v i . J u s t i f i c a r e a r o l u l u i s u r e z i d n c a r a c t e r u l u n
o r b o l i cardiovasculare (insuficiena cardiac, hipertensiunea arterial, infarct
miocardic,e t c . ) , c a r e r e c l a m o s p i t a l i z a r e n d e l u n g a t , d e c i o s u p r a v e g h e r e c
o n t i n u . Pe aceea linie se situeaz i frecven accidentelor din bolile
c a r d i o v a s c u l a r e (sincope, colaps vascular, stop cardiac), ca i a complicaiilor. n sfrit ,
dacreinem faptul c multe boli cardiovasculare reprezint urgene medicale (tulburrid e r i t m , c a r d i o p a t i i
i n s c h e m i c e , p u s e u r i d e h i p e r t e n s i u n e , e d e m p u l m o n a r ) , s e poate nelege mai bine rolul
su. Dar pentru a-i ndeplini menirea , nu trebuie sse mulumeasc s cunoasc i s aplice, chiar perfect, diferitele
tehnici de ngrijirea bolnavului, ci trebuie s cunoasc noiuni teoretice, care s-i permit
depireaunui semn precoce, interpretarea acestuia i dac este nevoi, chiar intervenia nsituaiile
n care viaa bolnavului depinde de cunotinele sale. Asistentul medicaleste obligat s noteze toate datele
referitoare la puls, T.A. ,urin, edeme, diet,m e d i c a m e n t e . E l t r e b u i e s a s i g u r e r e p a u s u l
f i z i c i p s i h i c a l b o l n a v u l u i , c a r e , aproape n toate aceste categorii de afeciuni, este indispensabil. Nu
trebuie ns suite dezavantajele repausului ndelungat la pat, fapt pentru care este necesar
s serecomande alegerea poziiei eznde sau semieznde. Adeseori , aceti bolnavisunt
incapabili s se ocupe singuri de dnii. Iat de ce asistentul medical estedator s le asigure i s
urmreasc poziia corect n pat, schimbarea
lenjeriei,t r a n s p o e r t u l , e f e c t u a r e a z i l n i c a m a s a j u l u i g a m b e l o r i p i c i o a r e l o r ,
p e n t r u prevenirea trombozelor.Toaleta zilnic a bolnavilor i revine, de asemenea, lui. Nu trebuie s uite
cu n u i b o l n a v c u i n s u f i c i e n c a r d i a c a v a n s a t i e s t e i n t e r z i s e f o r t u l d e
t o a l e t zilnic. La fel de important este i repausul psihic. Vizitatorii numeroi, discuiilecu voce tare,
chemrile la telefon, ca i nenelegerile familiale sau profesionale
43

3. NGRIJIREA PACIENTULUI CU AFECIUNI ALE APARATULUI CARDIOVASCULAR

Introducere

Aparatul cardiovascular este format din:

- inim,

- vase sanguine: artere, vene, capilare, sistem limfatic.

Rolul aparatului cardiovascular

- transport snge, substane nutritive la esuturi i organe;

- transport produse de metabolism de la esuturi i organe ctre organele de excreie.

Educaia pacientului legat de prevenirea bolilor cardiace

Cunoaterea factorilor de risc cardiovascular

- hipertesiunea arterial,

- diabetul zaharat,

- obezitatea,

- fumatul,

- dislipidemia,

- stresul psihic.

Msuri de prevenie:

- alimentaie echilibrat: fr exces de sare i grsimi,

- combaterea obezitii,

- regim de via echilibrat: exerciii fizice uoare zilnic, plimbri n aer liber,

- suprimarea fumatului,
- evitarea stresului psihic,

- control periodic al tensiunii arteriale,

- control periodic al persoanelor cu risc crescut pentru diabet zaharat i dislipidemie.47

3.1. Evaluarea morfo-funcional a pacientului cardiac

Examen fizic

Inspecia:

- poziia pacientului (ortopnee n insuficiena cardiac),

- culoarea tegumentelor: paloare, cianoz,

- edeme ale membrelor inferioare n insuficiena cardiac.

Pentru vasele periferice:

- inspecia membrelor inferioare: culoare tegument, absena pilozitii, tulburri

trofice.

Palparea:

- absena pulsului, temperatura tegumentelor.

Investigaii paraclinice

Radiologice:

- radiografie toracic,

- radioscopie toracic,

- tomografie computerizat,

- RMN,

- aortografie, coronarografie.

Explorri funcionale

Pentru cord:

- electrocardiograma de repaus i de efort,

- examen ecocardiografic; test Holter.

Pentru vase:

- msurarea tensiunii arteriale;

- oscilometria;
- msurarea presiunii venoase centrale;

- ecoDoppler vascular pulsatil.

Examinri de laborator:

- VSH, ASLO, lipide, colesterol, timp Howell, INR,

- glicemie, uree, creatinin, ionogram seric,

- hemocultur.

Semne i simptome ale pacientului cardiac la internare sau pe perioada spitalizrii

Durerea precordial n caz de:

- angin pectoral,

- infarct miocardic,

- pericardite,

- anevrism disecant de aort.

Dispneea de cauz cardiac:

- semnific insuficiena ventricular stng,

- apare dup efort, apoi i n repaus,

- se accentueaz uneori noaptea (astmul cardiac),

- poate fi nsoit de tuse, nelinite.

Palpitaiile:

- apar n aritmiile cardiace,48

- pot fi determinate de stri emoionale, efort, abuz de cafea.

Edemele:

- apar mai ales la membrele inferioare ca semne ale insuficienei cardiace.

Manifestri extracardiace:

- tuse, de obicei seac,

- balonri, greuri,

- astenie,

- nicturie.

3.2. ngrijirea pacientului cu infarct miocardic acut

Definiie: infarctul miocardic acut (IMA) se caracterizeaz prin necroz miocardic, determinat

de o obstrucie coronarian prin tromboz (ocluzia acut a unei ramuri a arterelor coronare).

Date de anamnez:

- circumstane de apariie: efort fizic, dup mese copioase;

- factori de risc predispozani: HTA, hipercolesterolemie, obezitate, stres,

sedentarism, diabet zaharat.

Tablou clinic:

- durere anginoas tipic, care nu cedeaz la nitroglicerin sau atipic (n

epigastru).

Examenul pacientului:

- durerea se nsoete de anxietate,

- dispnee,

- transpiraii,

- paloare,

- TA poate scdea, se poate ajunge la colaps,

- puls aritmic,

- extremiti reci.

Atitudinea de urgen:

Asistenta mpreun cu medicul urmresc realizarea obiectivelor:

- combaterea durerii, a anxietii,

- diagnostic precoce,

- prevenirea complicaiilor imediate i tardive.

Atitudinea n faza de prespital:

- transport cu salvarea,

- pacientul nsoit de medic + asistent,

- pacientul va fi dus cu targa sau cruciorul de la salvare pn la spital.

n spital:

- se continu msurile de prim-ajutor,

- oxigenoterapie,

- montarea unei perfuzii,

- monitorizarea funciilor vitale.

Asistenta:

- monteaz electrozii i nregistreaz traseul ECG,

pregtete la nevoie defibrilatorul,

recolteaz de urgen snge pentru examene biologice: leucocite, timp Quick, VSH,

creatinfosfokinaza-MB, GOT, glicemie.

Msuri terapeutice:

- combaterea durerii: mialgin;

- limitarea necrozei miocardice: perfuzie cu nitroglicerin, -blocante (metoprolol);

- dezobstrucie farmacologic: streptokinaz sau tratament anti-coagulant (heparin i.v.) la

indicaia medicului, dup caz;

- sedarea pacientului: diazepam.

Sarcini speciale ale asistentei:

- s asigure bolnavului maximum de confort fizic i psihic (alimentaie pasiv la pat,

igien pentru tegumente i mucoase, servire la pat cu plosc i urinar);

- s grupeze la maxim interveniile;

- s mobilizeze la minim pacientul;

- s urmreasc atent funciile vitale: puls, respiraie, TA, diurez, temperatur;

- la indicaia medicului, va mobiliza progresiv pacientul;

- va asigura o alimentaie echilibrat;

- n faza acut, va limita vizitele aparintorilor.

3.3. ngrijirea bolnavilor cu insuficien cardiac

Definiie

Insuficiena cardiac reprezint o incapacitate a inimii de a asigura un debit corespunztor

nevoilor de oxigen ale esuturilor n repaus i la efort.

ngrijirea special a pacienilor cu insuficien cardiac are ca scop:

- reducerea nevoilor energetice ale organismului,

- mrirea forei de contracie a inimii.

Problemele bolnavului, semne fizice:

- dispnee de efort, apoi n repaus,

- cianoz, tegumentele fiind reci la extremiti,

- edeme ale membrelor,

- nicturie,

- balonri,

- tuse.

Explorri paraclinice:

Asistenta va recolta snge pentru dozarea:

- creatininei,

- glicemie,

- profil lipidic,

- ionogram.

Pacientul va fi nsoit pentru efectuarea:

- radiografiei de torace,

- ECG,

- ecocardiografie.

Sarcinile asistentei: plan de ngrijire

Asigurarea repausului fizic:

saloane cu ambian plcut,

- pat cu utilaj de rabatare ortopnee,

- odihn ziua n fotoliu.

Asigurarea repausului psihic: ncurajarea pacientului, limitarea vizitelor, promptitudine la

solicitri.

Asigurarea igienei personale:

- se face toaleta la pat;

- se fac frecii cu alcool diluat pentru mbuntirea circulaiei periferice;

- pielea se va menine uscat;

- zilnic se va schimba lenjeria de corp.

Prevenirea trombozelor:

- se vor masa membrele inferioare zilnic;

- prile edemaiate se vor ine ridicate.

Urmrirea funciilor vitale i vegetative:

- pe lng parametrii vitali, se ve ine evidena exact a lichidelor consumate i

eliminate;

- se urmrete zilnic greutatea pacientului;

- se combate constipaia.

Dieta va fi:

- hiposodat,

- n unele cazuri, hipocaloric,

- lichidele ngerate: 1,5-2 l n 24 ore,

- 4-5 mese/zi, ultima cu 3 ore nainte de culcare.

Administrarea medicamentelor

- cardiotonicele se dau doar la indicaia medicului (digoxin comprimate, sau fiole

administrate i.v.);

- diureticele se administreaz oral sau i.v. dup caz n urgene; se administreaz ca

tratament de ntreinere dimineaa.

Educaia sanitar a pacientului vizeaz respectarea:

- dietei,

- repausului,

- schemei terapeutice,

- prevenirea infeciilor respiratorii.

SISTEMUL CARDIOVASCULAR
 Sistemul cardiovascular este alcatuit din inima si reteaua de vase
sanguine. Compusa aproape n ntregime din tesut muscular, inima este
responsabila pentru pomparea sngelui n organism. Sngele nu numai ca
transporta substante nutritive, oxigenul si dioxidul de carbon de la o
parte a corpului la alta, ci actioneaza, de asemenea, ca un mijloc de
comunica 21321g615v 55;ie prin transmiterea
mesajelor chimice hormonale de la glandele endocrine la organe si tesuturi.

1. Sngele:
Sngele este esetial pentru functiile organismului. El este pompat de
catre inima n reteaua interna de artere si vene nca dinaintea nasterii si
pna la moarte, furniznd oxigen, hrana si alte substante esentiale pentru
tesuturi si, la ntoarcere, extragnd dioxidul de carbon si alti produsi de
degradare care ar putea deveni toxici pentru sistem. Sngele ajuta, de
asemenea, la distrugerea microorganismelor patogene si, datorita
capacitatii de coagulare, joaca un rol important n mecanismele naturale
de aparare ale organismului.
Sngele nu este doar un lichid. Vscozitatea sa proverbiala se
datoreaza prezentei milioanelor de celule ale caror activitati l fac sa fie
un tesut al organismului, la fel ca oasele sau muschii. Este constituit
dintr-un lichid incolor n care plutesc globule rosii (cunoscute si ca
eritrocite), globule albe sau leucocite si celule foarte mici numite plachete.
Ca majoritatea organismului plasma consista, n principal, din apa.
Fiind un lichid, ea poate difuza prin peretii vaselor sanguine mici, cum ar
fi capilarele. Este astfel n directa legatura cu lichidul extracelular -
lichidul prezent n spatiile dintre celulele corpului. Aceasta nseamna ca
mineralele si alte substante pot fi transportate de la celula la celula n tot
organismul, prin plasma.
a. Plasma:
 Plasme reprezinta un vehicul pentru transportul substantelor
energetice importante, cum sunt glucoza si grasimile. Alte substante
transportate de plasma includ fierul, care este esential pentru sinteza
hemoglobinei ce transporta oxigenul si a unui numar de hormoni
importanti, cum ar fi cei tiroidieni. n consecinta, plasma reprezinta o
solitie apoasa de minerale, substante nutritive si mici cantitati de
componente esentiale, cum ar fi hormonii, plus un alt component esential -
o proteina care reprezinta un element major.
Fiecare litru de plasma contine aproximativ 75g de proteine. Acestea
se mpart n doua tipuri principale: albumina si globulinele. Albumina
este sintetizata n ficat. Fiind, pe de o parte, o sursa nutritiva pentru
tesuturi, ea asigura, de asemenea, si presiunea osmotica, care mentine
partea fluida a sngelui n interiorul vaselor sanguine si opreste iesirea lui
catre tesuturi si apoi catre celule. Albumina ar putea fi considerata ca un
fel de burete circulant, care mentine volumul necesar de apa n fluxul
sanguin.
b. Plachetele:
Plachetele sunt cele mai mici celule din organism. Un mililitru de
snge contine aproximativ 250 milioane plachete si fiecare are
aproximativtrei microni ( un micron reprezinta a mia parte dintr-un
milimetru). Plachetele au o singura functie de baza: formarea cheagului
sanguin cnd hemoragia trebuie stopata.
Capacitatea sngelui de a se coagula, prevenind astfel o hemoragie
fatala n cazul unei leziuni severe a unui vas sanguin, provine din
actiunea combinata a plachetelor si a unui numar de 12 substante
chimice, denumite factori de coagulare, ntre care un rol important l are
protrombina. Acestia se afla n plasma. Defectele procesului de coagulare
sunt de doua tipuri - imposibilitatea formarii cheagului si tromboza, n
care cheagurile se formeaza intravascular.
 c. Globulele rosii:
Globulele rosii actioneaza ca transportori ai oxigenului de la plamni
la tesuturi. Dupa ce elibereaza oxigenul, ele preiau dioxidul de carbon, un
produs de degradare al metabolismului celular, si l transporta napoi la
plamni, unde este eliminat prin expiratie. Ele sunt capabile sa faca acest
lucru deoarece contin milioane de molecule de hemoglobina.
n plamni, oxigenul se combina foarte rapid cu hemoglobina, dnd
globulelor culoarea rosie aprinsa, de unde deriva numele lor. Acest snge
oxigenat ajunge la tesuturi, fiind transportat de artere. Cu ajutorul
enzimelor din globulele rosii, dioxidul de carbon si apa, care este un alt
produs rezidual al activitatii celulare, sunt preluate de globule si
tranportate napoi la plamni, prin vene.
Producerea globulelor rosii ncepe din primele saptamni dupa
conceptie si, n primele trei luni, se desfasoara la nivelul ficatului. Numai
dupa 6 luni de dezvoltare fetala, productia este transferata catre maduva
osoasa, unde continua pentru tot restul vietii.
Dezvoltarea globulelor rosii ncepe de la celulele cu forma neregulata,
relativ retunda, denumite entroblasti, cu nuclei mari. Aceste celule trec
prin diviziuni succesive, n timpul carora nucleul devine progresiv mai mic
si, n final, este pierdut definitiv. Pentru producerea celulelor rosii,
organismul are nevoie de fier, bitamina B12, acid folic si proteine.
n circulatia sanguina, globulele rosii sunt supuse unei uzuri enorme,
necesitnd astfel o rennoire constanta. Organismul are o capacitate
remarcabila de a controla numarul globulelor rosii din circulatie n functie
de necesitati. Daca o cantitate mare de snge este pierduta, daca portiuni
ale maduvei osoase sunt distruse sau daca aportul de oxigen la tesuturi
este scazut prin insuficienta cardiaca sau deoarece o persoana se gaseste la
mare altitudine, maduva osoasa reactioneaza prin cresterea productiei de
celule rosii, deoarece organismul are nevoie de o cantitate suplimentara de
oxigen.
d. Globulele albe:
Globulele albe din snge, leucocitele, au dimensiuni mari si sunt
diferite de cele rosii. Spre deosebire de globulele rosii, cele albe nu au toate
acelasi aspect si sunt capabile de miscare. Ele sunt implicate n apararea
organismului mpotriva bolilor si sunt clasificate n trei grupe principale:
polimorfonucleare, limfocite si monocite.
Polimorfonuclearele, care reprezinta 50-75% din globulele albe, sunt
subdivizate n trei tipuri. Cele mai numeroase sunt cele denumite
neutrofile.
Cnd organismul este afectat de o boala produsa de bacterii, acestea
intra n actiune. Atrase de produsii chimici eliberati de bacterii, ele se
deplaseaza pna la locul infectiei si ncep sa nglobeze bacteriile. Pe
masura desfasurarii acestui proces, granulele din interiorul neutrofilelor
ncep sa produca substante chimice ce distrug bacteriile capturate.
Al doilea tip de polimorfonucleare este cunoscut ca eozinofil,
deoarece granulele lor devin roz prin colorare cu eozina. Reprezentnd
doar 1-4% din globulele albe, eozinofilele combat agresiunea bacteriana,
dar au si un rol vital. Atunci cnd orice proteina straina sau antigen
patrund n snge, are loc producerea anticorpilor care se combina cu
antigenul si le neutralizeaza efectul. n acelasi timp, se elibereaza
compusul chimic histamina.
Al treilea tip de polimorfonucleare sunt bazofilele. Ele reprezinta
mai putin de 1% din toate globulele albe, dar sunt esentiale pentru viata,
deoarece granulatiile lor produc si elibereaza heparina, care are functia de
a mpiedica coagularea intravasculara a sngelui.
 e. Limfocitele:
Limfocitele reprezinta 25% din globulele labe, avnd nuclei densi,
sferici. Limfocitele joaca un rol vital, asigurnd organismului imunitatea
naturala fata de boli. Ele realizeaza acest lucru prin producerea de
antitoxine ce contracareaza efectele nocive potentiale ale unor toxine
puternice (otravuri) sau compusi chimici produsi de unele bacterii.
Cealalta functie esentiala a limfocitelor este producerea anticorpilor si a
substantelor chimice care previn distrugerea celuleor organismului ca
urmare a unei invazii bacteriene. Un alt tip de globule albe sunt
monocitele, care reprezinta pna la 8%. Ele contin nuclei mari si
nglobeaza bacteriile, eliminnd detritusurile celulare rezultate n urma
agresiunii bacteriene.
Activitatea polimorfonuclearelor si a monocitelor declasate de
afectiunile bacteriene este denumita raspuns inflamator - inflamatia
reprezentnd raspunsul organismului fata de o leziune la nivel local.
Activitatea limfocitelor legata de invazia microbiana si de late substante
este denumita raspuns imun.

2. Inima:
Inima etse un organ muscular cavitar de dimensiuni mari, situat n
regiunea mediana a toracelui. Desi de obicei este considerata ca fiind
situata n partea stnga a corpului, ea trece linia ,ediana spre dreapta, cea
mai mare parte ramnnd, totusi, n stnga. Are o greutate de
aproximativ 340 g la barbati si ceva mai putin la femei.
Marginea dreapta a inimii se gaseste, mai mult sau mai putin, n
spatele marginii drepte a sternului. Proiectia la suprafata a inimii de
partea stnga a sternului are aproximativ forma unui triunghi cu vrful
rotunjit, acesta fiind imediat sub mamelonul stng. Pulsatia sa poate fi
palpata la fiecare bataie a inimii. Aceasta poarta numele de soc apexian.
 Functia inimii este de a pompa sngele n doua circulatii separate. n
primul rnd, pompeaza sngele catre artere prin aorta, principala artera a
organismului.
Sngele ajunge la organe si tesuturi, furnizndu-le oxigen si
substante nutritive. Dupa aceea, sngele se rentoarce la inima prin vene,
oxigenul din el fiind complet absorbit.
Inima pompeaza sngele n al doilea circuit, de aceasta data catre
plamni, pentru a nlocui oxigenul. Dupa aceea, sngele ncarcat cu
oxigen este retrimis catre inima.
Inima are patru camere principale, care asigura functia de pompa.
Fiecare dintre ele are pereti musculari care se contracta pentru a asigura
circulatia sngelui. Grosimea peretilor musculari depinde de sarcina pe
care fiecare camera o are de ndeplinit. Ventriculul stng are cei mai grosi
pereti, ntruct pompeaza cea mai mare cantitate de snge.
Camerele inimii sunt aranjate n perechi, fiecare avnd un atriu cu
perete subtire, ce primeste sngele de la vene. Fiecare atriu pompeaza
sngele printr-o valva n ventricul, ce are peretii mai grosi, care, la rndul
lui, l pompeaza ntr-o artera principala. Cele doua atrii se gasesc n
spatele si deasupra celor doua ventricule. Amndoua atriile si amndoua
ventriculele sunt alaturate. Portiunile din perete pe care le separa sunt
denumite septuri: interatrial si interventricular.
Mecanismul de functionare:
Sngele revine la inima de la plamni prin venele pulmonare,
aducnd o noua cantitate de oxigen. Patrunde n atriul stng, care se
contracta si mpinge sngele, printr-o valva denumita valva mitrala, n
ventriculul stng. Dupa aceea, ventriculul stng se contracta si, n acest
timp, valva mitrala se nchide, astfel nct sngele poate trece numai catre
aorta prin valvele aortice deschise.
Sngele ajunge la tesuturi, unde elibereaza oxigen. Sngele se
rentoarce la inima din jumatatea inferioara a corpului prin vena cava
inferioara, iar din jumatatea superioara a corpului prin vena cava
superioara. Patrunde n atriul drept, acesta se contracta si sngele trece n
ventriculul drept prin valva tricuspida.
Contractia ventriculului drept expulzeaza sngele n artera
pulmonara prin valvele pulmonare, pentru un nou ciclu. Acest proces este
repetat de 50-60 de ori n fiecare minut.
Valvele:
Ca multe sisteme de pompare, functia normala a inimii depinde de
o serie de valve. n partea dreapta a inimii exista valvele pulmonare si
tricuspida, la cea stnga se afla valvele aortice si mitrala. Cele patru valve
se deschid si se nchid automat pentru a primi si descarca sngele de la si
catre camere, astfel nct el poate curge doar ntr-o singura directie.
Valvele pulmonara si aortica au o structura similara. Ele au trei
cuspide sau foite alcatuite din tesut fibros dens, dar subtire. Valvele
mitrala si tricuspida sunt mai complicate, desi si structura lor este
asemanatoare. Valva mitrala are doua foite (cuspide); valva tricuspida are
trei foite.
Valvele sunt prevazute cu un inel situat ntre atriu si ventricul.
Bazele foitelor se ataseaza de inel, n timp ce marginile libere vin n
contact si asigura nchiderea comunicarii ntre ventricule si atrii.
Aceste margini libere sunt legate de o serie de corzi fine, denumite
cordaje tendinoase, care se prind de peretele ventricular si mpiedica
prolabarea valvelor n atrii.
 Ritmul cardiac:
Cu fiecare bataie a inimii, cele doua atrii se contracta mpreuna si
ncarca ventriculii cu snge. Dupa aceea are loc contractia ventriculelor.
Sincronizarea acestor contractii este dependenta de un sistem electric de
control este nodul sinoatrial, din atriul drept. De aici, impulsurile sunt
conduse la cele doua atrii, determinnd contractia acestora. Exista si un
alt nod, atrio-ventricular, situat n jonctiunea dintre atrii si ventriculi.
Acesta ntrzie impulsul de contractie, dupa care l conduce printr-un
fascicul de fibre denumit fasciculul His. Dupa ce a fost condus prin
fascicul, impulsul se raspndeste prin ventriculi, determinnd contractia
acestora imediat dupa cea a celor doua atrii.

3. Vasele sanguine:
Arterele si venele sunt cele doua tipuri de vase sanguine mari din
organism. Arterele transporta sngele de la inima la tesuturi, n timp ce
venele transporta sngele pe drumul de ntoarcere.
Principala cavitate a inimii, ventriculul stng, expulzeaza sngele n
principala artera din organism - aorta. Primele ramuri ale aortei se
desprind din ea imediat ce paraseste inima. Ele sunt arterele coronare, ce
asigura aportul de snge la inima.
Aproape imediat dupa desprinderea din aorta, artera coronara stnga
da nastere la doua ramuri. De acea, de fapt, exista trei artere coronare:
cea dreapta si cele doua ramuri ale arterei coronare stngi. Traiectul lor
acopera aproape toata suprafata inimii, asigurnd aportul de snge la
fiecare zona. Restul arterelor transporta sngele la toate celelalte parti ale
organismului, dnd nastere, mai nti, unor ramuri denumite arteriole si,
n final, capilarelor.
 Ventriculul stng produce o presiune considerabila pentru a mpinge
sngele prin reteaua arteriala. Presiunea pe care o atinge mansonul
tensiometrului folosit la masurarea presiunii arteriale este aceeasi cu
presiunea maxima aparuta n ventriculul stng la fiecare bataie a inimii.
Structura arterelor:
Deoarece arterele sunt supuse acestei presiuni cu fiecare contractie a
inimii, ele trebuie sa aiba un perete solid pentru a
rezista. Peretele extern al unei artere este un strat de tesut fibros lax. Sub
acesta exista straturi elastice si musculare groase, care confera rezistenta
arterelor. Exista, de asemenea, fibre musculare n interiorul mucoasei, care
prezinta la suprafata ei un strat celular neted care permite circulatia
continua si libera a sngelui.
Peretii elastici sunt foarte importanti pentru functionarea sistemului
vascular. O mare parte din forta fiecarei contractii este preluata de peretii
elastici ai arterelor mari. Acestia continua sa mpinga sngele n pauza
dintre doua batai ale inimii.
Capilarele:
Masurnd aproximativ a opta mia parte dintr-un milimetru,
capilarele sunt doar putin mai largi dect o singura celula sanguina.
Ficare capilar este constituit dintr-un strat foarte subtire de tesut
endotelial nconjurat de o membrana la fel de subtire. Toti peretii
capilarelor sunt destul de subtiri pentru a permite trecerea substantelor n
ambele sensuri. Reglarea circulatiei capilare este asigurata de muschi.
n plus, fata de schimbul de substante, capilarele localizate n piele
au un rol special n reglarea temperaturii corpului. Cnd temperatura este
crescuta, capilarele tegumentare se dilata, facnd posibil ca un volum mai
mare de snge sa ajunga la piele, unde poate fi racit.
 Avnd un perete subtire, capilarele pot fi usor lezate si cele din piele
prezinta cel mai mare risc.
Venele:
Venele se aseamana cu arterele prin aceea ca au o distributie similara
- arterele si venele unui anumit organ sau tesut au, deseori, untraseu
comun. Totusi, exista diferente majore. De exemplu, multe vene au valve
n interiorul lor care nu se ntlnesc la artere, iar peretii unei artere sunt
ntotdeauna mai grosi dect cei ai unei vene de o marime corespunzatoare,
n timp ce canalul central, sau lumenul, va fi mai mare la vene dect la
artere.
Venel sunt alcatuite din tesut muscular si fibros. Peretele venelor
reprezinta un strat extern - tunica adventitia - , un strat mediu de fibre
musculare - tunica medie - si un strat intern - tunica intima. Unele contin
doar un strat foarte subtire de muschi.

4. Circulatia sngelui:
Sngele si ncepe circuitul prin organism parasind ventriculul stng
prin aorta. n acest stadiu, sngele este bogat n oxigen, substante
nutritive si alte substante importante, cum ar fi hormonii.
Dupa ce da nastere arterelor coronare, aorta are un traiect ascendent
nainte de a se curba, pentru a forma arcul aortic. n acest arc si au
originea cele doua artere principale ale corpului, arterele carotide stnga si
dreapta, si cte o artera pentru fiecare brat. Artera aorta coboara apoi
prin torace n abdomen.
Lanivelul abdomenului exista trei artere principale catre intestine si
ficat si cte una pentru fiecare rinichi, nainte ca aorta sa se divida n
artele iliace stnga si dreapta, care duc sngele la pelvis si membrele
inferioare.
 De la artere, sngele curge prin arteriole care conduc la fiecare organ
sau tesut din organism, incluznd chiar si inima, si apoi patrunde n
vasta retea de capilare.
n capilare, celulele sanguine se asaza pe un singur strat, cednd
oxigenul si alte substante si prelund dioxidul de carbon si produsii
metabolici.
n repaus, sngele are tendinta sa curga prin asa-numitele cai
preferentiale. Acestea sunt capilarele care au dobdit un calbru mai mare
dect media. Dar daca exista o nevoie sporita de oxigen n orice zona a
corpului, sngele circula n aproape toate capilarele din acea zona.
Dupa trecerea prin capilare, sngele intra n sistemul venos. El
patrunde ti n vase foarte mici denumite venule, care reprezinta
echivalentul venos al arteriolelor. Trece apoi n vene mici si apoi la inima
prin vene care au dimensiuni destul de mari pentru a putea fi observate
sub piele. Venele din acest calibru contin valve care previn curgerea
sngelui napoi spre tesuturi. Valvele au o forma semilunara care
proemina n lumenul venei si fac ca sngele sa circule ntr-o singura
directie.
Toate venele din diferite parti ale organismului se varsa, n final, n
doua mari vase de snge, una denumita vena cava superioara si alta vena
cava inferioara. Prima primeste sngele de la cap, brate si gt si cea de-a
doua primeste sngele din partea inferioara a corpului. Amndoua venele
transporta sngele la partea dreapta a inimii si de aici el este pompat n
artera pulmonara (singura artera care transporta snge fara oxigen).
Aceasta artera duce sngele la plamni.
Faza finala a circulatiei este reprezentata de transportul sngelui
bogat n oxigen prin venele pulmonare (singurele vene care transporta
snge oxigenat) n partea stnga a inimii.
 Circulatia catre plamni este denumita circulatie pulmonara, iar cea
catre restul organismului este denumita circulatie sistemica. Exista artere
pulmonare si sistemice care transporta sngele n afara inimii si vene
pulmonare si sistemice care l aduc napoi.
Derivatii:
Parasind intestinele, sngele nu se ntoarce direct la inima, ci etse
drenat n sistemul venos port-hepatic. Acesta permite sngelui, care poate
fi bogat n hrana digerata, sa fie transportat direct la ficat.
Odata ce sngele de la intestin ajunge la ficat, trece prin celulele
hepatice, prin capilare speciale denumite sinusoide si, apoi, patrunde ntr-
un alt sistem de vene denumite vene hepatice. Acestea, n final, se varsa n
vena cava inferioara si, apoi, la inima. Acest sistem asigura n modul cel
mai eficient transportul la ficat al hranei care patrunde n sistemul venos
din intestine. Alte zone unde exista un tip special de aranjament venos
sunt la nivelul extremitatilor: minile, picioarele, urechile si nasul. Aici
este posibila existenta unor comunicatii directe ntre arterele si venele
mici, prin care sngele poate trece de la una la cealalta fara a trebui sa
treaca prin sistemul de capilare din tesuturi.
Principala functie a acestor conexiuni arterio-venoase este controlul
temperaturii corpului. Cnd sunt deschise, creste pierderea de caldura si
temperatura corpului scade.
Mecanismele compensatorii:
n unele parti ale corpului, cum ar fi minile si picioarele, arterele si
ramurile lor sunt conectate astfel nct se pot suplini una pe cealalta,
formnd o cale alternativa pentru snge daca una dintre ele este lezata:
aceasta se numeste circulatie colaterala.
 Cnd exista o leziune a unei artere, ramura celeilalte artere, care a
preluat fluxul sanguin, si mareste calibrul. Daca organismul se gaseste
ntr-o stare de stres fizic, ca atunci cnd ncepem brusc sa alergam, vasele
sanguine din muschii membrelor inferioare si maresc calibrul si cele din
intestine se ntind, astfel nct sngele este dirijat n locul n care
necesitatile sunt crescute.
Distributie si flux:
Sngele nu este repartizat uniform n tot organismul. n orice
moment, aproximativ 12% se gaseste n arterele si venele care l transporta
la si de la plamni. Aproximativ 59% se gaseste n vene, 15% n artere,
5% n capilare si restul de 9% n inima. De asemenea, sngele nu curge cu
aceeasi viteza n toate regiunile organismului.
Viteza circulatiei venoase de ntoarcere creste astfel nct sngele
este transportat napoi la inima cu 20 cm pe secunda.
Controlul circulatiei:
Exista o zona n portiunea inferioara a creierului denumita centrul
vasomotor, care controleaza circulatia sngelui si, implicit, presiunea
arteriala. Vasele sanguine responsabile pentru controlul acesteia sunt
arteriolele localizate n cadrul sistemului circulator ntre arterele mici si
capilare. Centrul vasomotor primeste informatii despre presiunea arteriala
de la receptorii de presiune din aorta si arterele carotide si apoi trimite
comenzi catre arteriole.