Cuprins

1. Rzboiul rece sau lumea ntre o pace ratat i un razboi nedeclarat (1945-1990)...............................3
1.1. Terminologie................................................................................................................................3
1.2. Cadrul general. Perspectiva asupra rzboiului rece. Analiz descriptiv. Periodizare..................4
1.2.1. Primul rzboi rece 1945- 1953...........................................................................................10
1.2.2. Ctre marginea prpstiei i napoi: 1953- 1969......................................................................11
1. 2. 3. Destinderea 1969- 1979........................................................................................................11
1.2.4. Al doilea rzboi rece 1979 - 1985. Evoluia rzboiului rece n timpul lui Ronald Reagan......12
2 . Componenta militar a Rzboiului Rece. Blocurile politico-militare...................................................15
2.1. Organizaia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)......................................................................15
2.2. Organizaia Tratatului de la Varovia (OTV)..................................................................................18
3. Politica strategico-nuclear a Rusiei i S.U.A. n timpul Rzboiului Rece........................................20
3.1. Strategia nuclear sovietic n timpul Rzboiului Rece.............................................................20
3.2. Gndirea strategico-nuclear american n timpul Rzboiului Rece.........................................23
3.3. Implozia URSS i consecinele asupra echilibrului mondial nuclear.........................................26
3.4. Noile direcii n politica nuclear a Rusiei.................................................................................27
3.5. Concluzii...................................................................................................................................29
4. Actiunile miltare din Coreea si Vietnam............................................................................................30
4.1.Rzboiul din Coreea........................................................................................................................30
4.2. Razboiul din Vietnam.....................................................................................................................32
5. Razboaiele Arabo-Israeliene..............................................................................................................35
5.1. Cauzele razboiului.....................................................................................................................35
5.2. Desfasurarea razboiului.............................................................................................................37
5.3. Incetarea focului si retaragerea..................................................................................................37
5.4. Consecintele razboiului..............................................................................................................39
6. Razboiul Malvinelor (Falkland).........................................................................................................39
7. Interventia sovietic n Afganistan.....................................................................................................43
8. Bibliografie........................................................................................................................................47
 1. Rzboiul rece sau lumea ntre o pace ratat i un
razboi nedeclarat (1945-1990)

1.1. Terminologie

Atunci cnd un conflict ntre marile puteri se ncheie, ntr-un grad mai mare ori mai mic printr-un
compromis, de regul, el este urmat de o alt confruntare. Aa s-a ntmplat i la finele celui de-
al doilea rzboi mondial, despre care istoricul italian Calvocoressi spunea c a avut drept cea mai
remarcabil consecin a sa rzboiul rece"1. Iat deci un termen nou aprut pentru a caracteriza
o stare paradoxal a relaiilor internaionale din a doua jumtate a secolului XX, respectiv cei 45
de ani n care omenirea s-a aflat ntre o pace ratat i un rzboi nedeclarat" 2, pentru a relua
expresia folosit de profesorul Ioan Ciuperc.

Paternitatea pentru folosirea termenului de rzboi rece, imediat dup ncheierea

conflictului mondial, revine jurnalistului i publicistului american Walter Lippman (1889-1974).
Absolvent al prestigioasei universiti Harvard, autor a 26 de volume, recompensat cu dou
premii Pulitzer, Lippman a apelat la sintagma rzboi rece nc din 1946. Ulterior, la 16 aprilie
1947, consilierul pe probleme financiare al preedintelui Franklin D. Roosevelt, Bernard Mannes
Baruch, caracteriza starea relaiilor internaionale, cu prilejul unui discurs rostit la Columbia,
statul Carolina de Nord, drept rzboi rece. Aadar, nu este vorba despre un conflict propriu-zis,
clasic, ci, mai degrab, despre o expresie diplomatic i strategic, dac i-am da dreptate
politologului francez Jean Franois Revel.

Totodat, Thomas Parish n Enciclopedia razboiului rece , definete rzboiul rece ca

fiind termenul general pentru conflictul politic, ideologic, strategic i militar de dup 1945
dintre aliaii occidentali condui de Statele Unite pe de o parte, i Uniunea Sovietic i alte

1
Calvocoressi, Peter, Rupei rndurile! Al doilea rzboi mondial si configurarea Europei postbelice,Editura
Polirom, Iai, 2000.
2
Ciuperc, Ion, Totalitarismul, fenomen al secolului XX, Editura Conquest, Iai, 1995.
ri comuniste, pe de alt parte.n realitate, ns, expresia are o istorie lung dei puin
cunoscut, datnd din secolul al XIV-lea, cnd prinul Juan Manuel, regentul Castiliei i
Leonului, a aplicat-o luptei dintre cretinii spanioli i mauri. Prinul voia s spun c, spre
deosebire de rzboaiele fierbini" sau declarate oficial, rzboiul rece" ncepe fr o
declaraie de rzboi i se ncheie fr un tratat de pace3.

1.2. Cadrul general. Perspectiva asupra rzboiului rece.

Analiz descriptiv. Periodizare.

Acest fenomen ciudat al secolului XX, n care un conflict ncepe fr o declaraie de rzboi i se
ncheie fr semnarea unui tratat de pace, i are originea n ciudeniile celui de-al doilea rzboi
mondial. Rzboiul Rece (1947-1991) a fost o confruntare deschis, nonmilitar (dei a cauzat
cursa narmrii) i limitat, care s-a dezvoltat dup Al Doilea Rzboi Mondial ntre dou
grupuri de state care aveau ideologii i sisteme politice diametral opuse. ntr-un grup se aflau:
- URSS i aliaii ei, crora li se mai spunea i Blocul oriental sau rsritean,
cellalt grup cuprindea
- SUA i aliaii lor, numii i Blocul occidental sau apusean.
La nivel militar-politic a fost o confruntare ntre:
- NATO (North Atlantic Treaty Organization, Organizaia Tratatului Atlanticului
de Nord) i
- Pactul de la Varovia.
La nivel economic, a fost o confruntare ntre:
- capitalism i
- socialism.
La nivel ideologico-politic a fost o confruntare ntre
- democraiile liberale occidentale (aa-numita "lume liber," "societatea
deschis") i
- regimurile comuniste totalitare (aa-numita "societatea nchis").
Din punctul de vedere al serviciilor secrete, a fost o confruntare ntre:
3
Thomas Parish, Enciclopedia razboiului rece, Bucureti, Editura Univers Enciclopedic, 2002.
 - serviciile occidentale de "intelligence" (n primul rnd cele americane, CIA,
NSA, dar i cele britanice, germane, franceze, italiene, etc.) i
- serviciile de poliie politic ale regimurilor totalitare comuniste (n primul rnd,
KGB, dar i Securitate, STASI, etc.)
"Rzboiul rece" a dominat politica extern a SUA i a URSS nc din 1947, cnd s-a
folosit pentru prima oar termenul, i pn la colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Din punct de
vedere al mijloacelor utilizate, Rzboiul Rece a fost o lupt n care s-au utilizat presiunea
economic, ajutorul selectiv, manevrele diplomatice, propaganda, asasinatul, operaiunile
militare de intensitate mic i iminentul rzboi pe scar mare. Rzboiul Rece s-a ncheiat o dat
cu prbuirea regimurilor comuniste sovietice i a URSS, supraputerea care s-a confruntat cu
SUA, iar lumea care a rmas este dominat de o singur supraputere (condiie descris de
specialitii n politic internaional drept hegemonie global a SUA ntr-o lume care este
unipolar, chiar dac unii specialiti partizani i, n general, antiamericani o numesc multipolar).
Limitele umanului4 (Goethe), ca i cele ale puterii au devenit evidente: Dup sfritul
celui de-al doilea rzboi mondial umanitatea a trit n umbra presant a unui al treilea rzboi
mondial ntre cele dou Superputeri mondiale (SUA -Uniunea Sovietic), cu mijloace de lupt
atomice. Sub presiunea ameninrii nucleare, cele dou Superputeri au ncercat s evite
confruntrile rzboinice directe, ns chiar i fr un al treilea rzboi mondial, umanitatea este
presat de alte dou complexe generatoare de pericole - tensiunile Nord-Sud i distrugerea
mediului nconjurtor.
Ca o desvrire a evoluiilor istorice, cele dou Puteri Mondiale au atins un nou
echilibru de fore global. Prin structurile lor ele au fost, respectiv sunt variante de mari
dimensiuni ale tipurilor istorice de Mari Puteri - Uniunea Sovietic, ca putere continental
(Asiria, Sparta), SUA, ca putere maritim (Cartagina, Atena, Veneia); Uniunea Sovietic a fost
din punct de vedere teritorial motenitoarea parial a celui mai mare imperiu continental al
istoriei, Imperiul mongol i a prestigiosului Bizan; n timp ce SUA este motenitoarea i
continuatoarea celui mai mare imperiu maritim din istorie, cel britanic.
Ca toate structurile imperiale de putere, Puterile Mondiale au reprezentat i structuri de
ordine rivale: Pax Americana5 contra Pax Sovietica6.

4
Geiss, Imanuel, Istoria lumii din preistorie pana in anul 2000 , Editura ALL EDUCATIONAL, 2002,2003
5
Idem
6
Idem
Ambele vor cunoate o cretere de putere dup 1945, rmnnd singurele Puteri Mondiale i
angajndu-se n Rzboiul rece, conceput ca o competiie a stemelor7.
Originea rzboiului rece trebuie cutat nc de la victoria revoluiei bolevice i apariia
statului sovietic i de la divizarea marilor puteri pe criterii ideologice bine delimitate. S-a
adugat politica agresiv a Kremlinului n anii celui de-al doilea rzboi mondial, concretizat n
cteva aciuni semnificative, n care regulile dup care funcioneaz democraiile veritabile au
fost brutal nclcate. Avem aici n vedere pactul Ribbentrop-Molotov 8 i protocolul adiional
secret din 23 august 1939, invadarea Poloniei, la 17 septembrie 9, i a Finlandei, la 30 noiembrie
193910. Anexarea statelor baltice Estonia, Letonia i Lituania, n iunie 1940 11, a Basarabiei i a
nordului Bucovinei, luna urmtoare.
Astfel, dei sursele rzboiului rece au inclus i elemente culturale i ideologice, el se va
manifesta ca o lupt pentru supremaie ntre Uniunea Sovietic i Statele Unite. De notat c,
potrivit lui Calvocoressi, cei doi protagoniti se temeau unul de cellalt i, n plus, pe parcursul
disputei au fcut i calcule greite.
Vorbind despre cursa declanat ntre cele dou superputeri, dup 1945, trebuie s facem
cteva observaii, n primul rnd, disputa americano-sovietic avea Europa n prim-plan, dar
conflictele armate s-au desfurat n afara btrnului continent. n acelai timp, rivalitatea dintre
Statele Unite i Uniunea Sovietic a fost utilizat pentru ocultarea i rezolvarea unor grave
probleme interne de care s-au lovit cele dou state.
7
Idem
8
cunoscut i ca Pactul Stalin-Hitler, a fost un tratat de neagresiune ncheiat ntre Uniunea Sovietic i Germania
nazist, semnat la Moscova n ziua de 23 august 1939 de ctre Viaceslav Molotov, ministru de externe al Uniunii
Sovietice i Joachim von Ribbentrop, ministrul de externe al celui de-al Treilea Reich n prezena lui Iosif
Vissarionovici Stalin.
9
Pe 17 septembrie 1939, Armata Roie sovietic a atacat regiunile rsritene ale Poloniei n cooperare cu Germania.
Sovieticii ocupau zonele convenite n anexa secret a Pactului Molotov-Ribbentrop, care mprea Europa
Rsritean ntre sferele de influen sovietic i nazist.
10
Rzboiul de iarn (cunoscut i ca Rzboiul sovieto-finlandez sau Rzboiul ruso-finlandez) a izbucnit n
momentul n care Uniunea Sovietic a atacat Finlanda pe 30 noiembrie 1939, trei luni dup izbucnirea
celui de-al doilea rzboi mondial. Drept consecin, Uniunea Sovietic a fost exclus din Liga Naiunilor
pe 14 decembrie. Iosif Vissarionovici Stalin, conductorul statului sovietic, se ateptase s cucereasc
ntreaga ar pn la sfritul anului, dar rezistena finlandez a zdrnicit toate planurile sovieticilor,
dei acetia din urm i depeau inamicii n proporie de 3 la 1. Finlanda a rezistat pn n martie 1940,
cnd ara a fost obligat s semneze un tratat de pace prin care ceda agresorului sovietic aproximativ
10% din teritoriul naional i cam 20% din capacitile sale industriale.
11
Ocuparea statelor baltice se refer la perioada n care Estonia, Letonia, Lituania au suferit regimul ocupaiei
strine, din partea Uniunii Sovietice.
 O caracteristic a confruntrii, care a preocupat umanitatea, a fost dimensiunea sa
nuclear, ce a activat spectrul unei posibile catastrofe planetare. La 25 septembrie 1949,
agenia T.A.S.S.12 anuna detonarea primei bombe atomice sovietice, punnd capt exclusivitii
americane n acest domeniu. Ulterior, China, India, Marea Britanie, Frana i alte state vor
contribui la lrgirea clubului nuclear, implicnd creterea exponenial a riscului.
Dar, dei asistm la o curs a narmrilor fr precedent, subliniem s administraia
Statelor Unite era contient de faptul c victoria poate fi obinut fr utilizarea direct a forei
mpotriva Uniunii Sovietice. Un raport al Consiliului Naional de Securitate, din 14 septembrie
1948 privind atitudinea politic a Washingtonului fa de rile din Europa de Est, satelite ale
Kremlinului, preciza: Obiectivul nostru principal fa de rile satelite trebuie s fie reducerea
treptat i, eventual, eliminarea total a preponderenei puterii sovietice n Rsritul Europei,
fr a recurge la rzboi. Noi trebuie s ncurajm neconformitii din rndurile membrilor
partidului comunist, regimurile nestaliniste, ca prim pas, chiar dac ele sunt comuniste. Un atac
masiv contra doctrinei socialiste, n rile satelite privind naionalismul comunist i utilizarea
maxim a puterii noastre economice n vederea acestor schimbri." 13
Un alt termen devenit clasic pentru rzboiul rece este, cortina de fier 14. Paradoxal, el a
fost utilizat mai nti de ministrul nazist al propagandei Joseph Goebbles. ntr-un articol publicat
n Das Reich, la 25 februarie 1945, acesta profeea c dac Germania va capitula se va lsa
imediat o cortin de fier. Imediat dup ncheierea rzboiului n Europa, la 12 mai, Winston
Churchill i telegrafia noului preedinte american Truman pentru a comenta comportamentul
sovieticilor n Germania, apreciind c a fost tras o cortin de fier n faa Aliailor.
Fr ndoial ns c termenul a devenit clasic abia dup discursul istoric rostit de
Winston Churchill la Westminster College, din Fulton, statul Missouri, la 5 martie 1946: De la
Stettin din Marea Baltic, pn la Trieste, n Marea Adriatic, o cortin de fier a czut peste
ntregul continent, n spatele ei se afl capitalele vechilor state din centrul i estul Europei:

12
Agenia Telegrafic din Petrograd (TASS, azi ITARTASS )
13
Gheorghe, Onioru Istoria contemporan universal dup 1945, Editura Fundaiei Romniei de Mine, Bucureti,
1995
14
Termenul de "cortin de fier" fusese folosit nc din 1819 cu sensul de "barier impenetrabil", iar din
1920 a nceput s fie asociat cu limita vestic a sferei de influen a Uniunii Sovietice. n timpul celui de-
al doilea rzboi mondial, sintagma a fost utilizat ocazional de ctre ministrul german al propagandei
Joseph Goebbels i contele Lutz Schwerin von Krosigk.
Varovia, Berlin, Praga. Budapesta. Belgrad, Bucureti i Sofia. Toate aceste faimoase capitale
i populaia acestor ri zac acum sub zona de influen sovietic, i toate, sub o form sau alta,
sunt nu numai sub influena sovietic, dar i strict controlate de Moscova. Partidele comuniste,
inexistente n aceste ri din Rsritul Europei, au fost promovate partide conductoare i
urmresc peste tot s obin un control absolut."15 Apoi adaug urmtoarele:
Eu nu cred c Rusia dorete rzboiul. Ceea ce dorete snt roadele rzboiului i-o
expansiune nelimitat a puterii i a doctrinei sale. Ceea ce mai trebuie s examinm astzi aici,
att ct mai este timp, este modul de a mpiedica rzboiul pentru totdeauna i de a stabili n toate
rile, ct mai rapid posibil, premisele libertii i ale democraiei."16
Bineneles, luarea de poziie a lui Churchill, dei el nu mai conducea guvernul britanic la
acea dat a strnit replica violent a lui Stalin. La 14 martie, Pravda l ataca pe Churchill,
comparndu-1 cu Adolf Hitler, fapt ce denot gradul de nemulumire a Kremlinului.
La nceputul lui 1946, factorii de decizie de la Casa Alb erau la curent cu toate abuzurile
sovieticilor, cu att mai mult, cu ct, la 22 februarie George Kennan, nsrcinatul cu afaceri al
Statelor Unite la Moscova, expedia la Washington o analiz n cinci capitole a concepiilor i
aciunilor Uniunii Sovietice. Documentul, intrat n istorie drept telegrama cea lung (8.000 de
cuvinte), denuna politica extern ruseasc, pe care o considera drept o ameninare pe termen
lung la adresa civilizaiei occidentale.
Se pare c, i sub efectul analizei pertinente a lui Kennan, un excelent cunosctor al
realitilor sovietice, s-au produs reorientarea i radicalizarea politicii externe americane fa de
Moscova. nc de la 28 februarie 1946, vorbind la Overseas Press Club, secretarul de stat James
Bymes avea s anune acest lucru, confirmat i de documentele de arhiv. Astfel, la 14 aprilie, un
raport al Consiliului Naional de Securitate trecea n revist cile de aciune mpotriva
comunismului, distingnd patru posibiliti:
a. Continuarea msurilor n curs, cu proiectele de programe actuale sau actualizate pentru
a pune n practic aceste msuri;
b. izolarea;
c. rzboiul:
d. o consolidare mai rapid a puterii politice, economice i militare a

15
Gheorghe, Onioru Istoria contemporan universal dup 1945, Editura Fundaiei Romniei de Mine, Bucureti,
1995
16
Berstein, Serge i Milza Pierre, Istoria Europei Vol. V, Institutul European, 1998
lumii libere mai accelerat dect la punctul a, cu scopul de a atinge, dac e
posibil, o stare tolerabil de ordine ntre state.
Tocmai n vederea consolidrii lumii libere, Statele Unite au iniiat programul de
reconstrucie a Europei, cunoscut sub numele de Planul Marshall17. Era prevzut un ajutor
financiar distribuit prin intermediul Administraiei Cooperrii Economice, condus de Paul G.
Hoffman. Cele 13 miliarde de dolari erau distribuite ctre Austria, Belgia, Danemarca, Elveia,
Frana, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia. Luxemburg, Marea Britanic, Olanda, Norvegia,
Portugalia, Suedia, Turcia i Germania de Vest, fiind dirijate n special pentru refacerea industriei
i agriculturii.
Planul a devenit public la 12 martie 1947, o dat cu discursul rostit de Truman n faa
Congresului. Totodat, momentul marcheaz debutul doctrinei Truman 18, bazat pe realitatea c
lumea era mprit n dou tabere, democraii i opresorii. Concret, preedintele cerea un ajutor
imediat de 400 milioane dolari pentru Grecia i Turcia, planul fiind votat la l mai.
Aplicarea programului n Europa a avut efecte economice deosebite, nregistrndu-se
creteri ntre 15 i 25% n statele care au beneficiat de prevederile sale. Uniunea Sovietic,
secondat de sateliii ei, a respins ns participarea la Planul Marshall, singurul moment de
suspans, de scurt durat ns, oferindu-1 doar Cehoslovacia.
Periodizarea rzboiului rece rmne nc o tem de dezbatere pentru specialiti, existnd
mai multe opinii. Vom apela totui, din motive didactice, la o astfel de separare pe etape a celor
45 de ani, cu precizarea c limitele lor sunt mobile i c alte opiuni pot fi luate n calcul.
17
Planul Marshall (en : The Marshall Plan), cunoscut oficial ca European Recovery Program (ERP), a fost
primul plan de reconstrucie conceput de Statele Unite ale Americii i destinat aliailor europeni din al
doilea rzboi mondial. Pe 5 iunie 1947 ntr-un discurs rostit n Aula Universitii Harvard, secretarul de
stat George Marshall anun lansarea unui vast program de asisten economic destinat refacerii
economiilor europene cu scopul de a stvili extinderea comunismului, fenomen pe care el l considera
legat de problemele economice.
18
Parte definitorie a rspunsului SUA la politica agresiv a Uniunii Sovietice dup ncheierea WWII; n
esen, se exprima prin ideea containment-ului - ndigiuirii (blocrii) expansiunii comunismului; S-a
materializat, iniial (ncepand cu 22 mai 1947), prin ajutorul militar acordat Greciei i Turciei; S-a
materializat n alte importante iniiative: Planul Marshall; sistemul global de baze militare americane;
constituirea NATO, a altor organizaii regionale i a unor prteneriate strategice; Interveniile din Coreea si
Vietnam, podul aerian ctre Berlin, manevrele REFORGER etc., sunt expresii ale acestei doctrine
(strategii).
 1.2.1. Primul rzboi rece 1945- 1953

O prim etap, numit de unii cercettori ai primului rzboi rece, nceput nc nainte de
semnarea tratatului de la Paris, dureaz pn la moartea lui Stalin, deci ntre 1945 i 1953.

A fost o perioad n care conflictul a izbucnit chiar dac nu declarat, ntre superputeri,
numeroase dispute armate fiind consemnate pe mai multe continente, n paralel cu primele
msuri legate de aplicarea doctrinei Truman. Pentru a aminti doar cteva exemple, ne vom referi
la primul rzboi din Indochina, la 19 decembrie 1946, forele franceze fiind atacate la Tonkin de
comunitii viet-minh, la blocada Berlinului i la rzboiul din Coreea19.

Cursa atomic a cunoscut, la rndul ei, o derulare spectaculoas. La 25 septembrie 1949,

agenia T.A.S.S. anuna oficial c Uniunea Sovietic a detonat prima bomb atomic de
producie proprie, punnd astfel capt monopolului american, n privina pasului urmtor, bomba
cu hidrogen, dei americanii au reuit primul experiment n Insulele Marshall la l noiembrie
1952, dup numai cteva luni, la 8 august 1953, Moscova anuna o realizare similar. Se
ajunsese, practic, n situaia ca ambele superputeri s fie capabile s declaneze un conflict
nuclear cu efecte catastrofale asupra planetei.

n aceti primi ani, un eveniment precum criza Berlinului avea s traseze limitele de
demarcaie dintre cele dou blocuri n Europa, dar, n acelai timp, el elimina posibilitatea
conflictelor militare pe btrnul continent. Altele erau datele problemei n Asia, n Coreea, de
exemplu, apelndu-se la rzboiul clasic, momentul fiind considerat pe drept cuvnt crucial.
Primul rzboi rece s-a ncheiat o dat cu moartea lui Stalin, n martie 1953, dublat de decizia
luat de preedintele american Dwight Eisenhower de a face pace n Coreea ( 1953) i Vietman
( 1954).

19
Jenkins, Philip O istorie a Statelor Unite, Editura Artemis, Bucureti, 2002
1.2.2. Ctre marginea prpstiei i napoi: 1953- 1969

Perioada de dup moartea lui Stalin se prezint sub forma unei etape complicate i
sinuoase, care a durat ntre 1953 i 1969. Evenimentele s-au succedat cu repeziciune, de multe
ori n contradicie cu cursul aparent firesc. Au existat momente de relaxare precum spiritul
Genevei"20 sau cel de la Camp David, generate de negocierile din 1959, dup cum totul a alternat
cu o politic sovietic riscant ori cu una pe marginea prpastiei" a altor mari puteri.

n aceast perioad, Washingtonul i-a consolidat poziia n Orientul Mijlociu. Congresul

va adopta o declaraie potrivit creia Orientul Mijlociu reprezint regiune de interes naional de
importan vital pentru Statele Unite, ceea ce va rmne n istorie drept doctrina Eisenhower21.

S-a ajuns la incidente majore precum au fost cele din 1956 din Ungaria i Egipt sau criza
rachetelor cubaneze din 1962.

Criza rachetelor a avut efecte deosebite pentru evoluia raporturilor dintre Statele Unite i
Uniunea Sovietic. Contiente de fora de distrugere pe care o puteau desfura, for ce putea
genera un cataclism nuclear, fr nvini i nvingtori, cele dou guverne au decis s deschid o
linie telefonic direct ntre Washington D.C. i Moscova, astfel nct destinderea s fie asigurat
printr-un dialog permanent ntre efii celor dou state.

1. 2. 3. Destinderea 1969- 1979

20
o relaxare att a tensiunilor internaionale, ct i a celor interne n statele din blocul sovietic - Hruciov s-a angajat
s pun capt divergenelor privind Berlinul.
21
(Ianuarie 1957) Statele Unite vor folosi efectiv fora militar (Represalii masive) mpotriva oricrei
agresiuni sau iminen a unei agresiuni mpotriva sa ori mpotriva statelor aliate sau prietene; scop
principal contracararea extinderii influenei sovietice n Orientul Apropiat, pe fondul dezangajrii
franceze i britanice dup Criza Suezului
 Acest drum sinuos a fost continuat de o etap mai calm, respectiv un deceniu de
destindere Est - Vest, 1969-1979, care, fr a fi lipsit de momente tensionate, a consolidat teoria
coexistenei panice a celor dou sisteme pe termen lung. Venirea preedintelui Richard Nixon la
Casa Alb i numirea lui Henry Kissinger22 n fruntea Consiliului Securitii Naionale vor
schimba optica americanilor asupra relaiilor cu Uniunea Sovietic. Dup ce un numr major, de
conflicte a condus la deteriorarea continu a raporturilor dintre cele dou superputeri, la sfritul
anilor '70 aprea un nou tip de mesaj, i anume apelul la nelegere i rezolvarea diferendelor pe
cale amiabil23. Astfel, ncepe un deceniu n care au fost promovate cu precdere relaii cordiale
i au fost nregistrate progrese simitoare pe calea cooperrii internaionale. Totul avea s se
sfreasc o dat cu atacarea Afganistanului de ctre trupele sovietice, n decembrie 1979.

Gafa politic a Uniunii Sovietice concretizat prin atacarea Afganistanului avea s

conduc la al doilea rzboi rece 1979-1985.

1.2.4. Al doilea rzboi rece 1979 - 1985. Evoluia rzboiului rece n timpul lui Ronald
Reagan

Abordarea democrat a rzboiului rece s-a dovedit un eec complet. Dac promotorii
destinderii au fost criticai mai ales pentru cinismul lor, n schimb idealismul politicii externe a
lui Carter24 a dus la o serioas subestimare a capacitilor Uniunii Sovietice i Tratatului de la
Varovia. Noul preedinte, republicanul Ronald Reagan25, era decis s schimbe complet aceast
22
ulterior, el va fi i secretar de stat ntre 1973 i 1977
23
Kissinger, Henry Diplomaia, Traducere din lb. englez: Mircea tefancu, Radu Paraschivescu, Bucureti,
1998.
24
al treizeci i noulea preedinte al Statelor Unite ale Americii (1977 - 1981), laureat al Premiului Nobel pentru
Pace n 2002
25
a prestat jurmntul de preedinte pe Colina Capitoliului din Washington, la 20 ianuarie 1981.
Dac John Kennedy a rmas cel mai tnr preedinte din istoria Statelor Unite, Ronald Reagan a
devenit la 69 de ani cel mai btrn ef al executivului american. Nscut n 1911, n statul Illinois, fost
actor la Hollywood n filme de seria B. el va fi ales preedinte la 4 noiembrie 1980, ntr-un moment
dificil al rzboiului rece. reuind printr-o politic ferm s redea ncrederea americanilor. De altfel,
deceniul al 9-lea va rmne drept era Reagan". Remarcabil a fost recuperarea rapid a
viziune, nlocuind n rzboiul rece negocierea cu confruntarea efectiv i ntrind capacitatea
militar a SUA. Din primul an al mandatului su bugetul aprrii a crescut enorm; pentru ntia
dat cheltuielile militare ale NATO le-au depit pe cele ale Tratatului de la Varovia iar America
a devenit principalul vnztor mondial de armament (ceea ce a permis o machiavellic rezolvare
a crizei ostatecilor din Iran). n 1982, Reagan a expus i bazele ideologice ale politicii sale
externe: URSS era Imperiul Ru26, surs a tuturor problemelor politice i economice din lume.

Punctul de pornire trebuie s fie o recunoatere a esenei imperiului sovietic. W.

Churchill, n cursul negocierilor cu sovieticii, a observat c ei respect doar fora i o utilizeaz
permanent n relaiile cu alte naiuni. Acesta este motivul pentru care am decis s refacem
aprarea noastr naional. Intenionm s pstrm pacea dar ne vom pstra i libertatea. 27 ,
a declarat Ronald Reagan.

Administraia american nu a ezitat s pun n practic aceast politic a confruntrii.

Scenariile rzboiului atomic elaborate de experii occidentali, culminnd cu Iniiativa de
Aprare Strategic (Rzboiul Stelelor), au provocat mari temeri la Moscova, convingndu-i pe
liderii sovietici c Statele Unite erau nu doar pregtite, ci i dispuse s declaneze un atac
atomic; n acelai timp ele au pus capt micrii anti-nucleare pacifiste din Europa Occidental,
convingnd populaia rilor NATO de necesitatea instalrii de arsenale atomice n vederea
prevenirii unei iminente agresiuni a Imperiului Ru. Punctul culminant al acestei evoluii a fost
atins n martie 1983, cnd Reagan a iniiat Rzboiul Stelelor 28 (care s-a dovedit un eec). Totul
prea desprins dintr-un scenariu tiinifico-fantastic. De altfel, titlul dat de pres Iniiativei este
elocvent, propunndu-se protejarea Statelor Unite n faa unui atac nuclear cu rachete prin
ridicarea unui scut n spaiu. Criticat, programul a contribuit totui i mai mult la atragerea
Uniunii Sovietice ntr-o curs extrem de costisitoare pe care economia acestei ri o va suporta
tot mai greu29.

preedintelui, n vrst de 80 de ani, dup tentativa de a-1 asasina a unui tnr de 25 de ani, John
Hinckley.
26
Portes , Jacques Istoria SUA dupa 1945, Editura Corint, 2003.
27
Fontaine, Andre Istoria rzboiului rece, Ed. Militar, Bucureti, 1992
28
Iniiativa de aprare strategic SDI (en:Strategic Defense Initiative) n confruntarea cu Uniunea Sovietic,
cunoscut (datorit concentrrii asupra aprrii spaiale mpotriva rachetelor intercontinentale sovietice) sub
expresia de "Rzboiul stelelor".
29
Milza, Pierre Berstein, Serge Istoria secolului XX. n cutarea unei noi lumi. (1973 pn n zilele noastre). vol. 3,
Bucureti, 1998
 La rndul su, Reagan a avut un argument suplimentar dup ce ruii au dobort n
septembrie 1983 un avion de pasageri sud-coreean, zborul KA 007, care dintr-o eroare se abtuse
de pe culoarul de zbor planificat. Au murit atunci toate cele 269 de persoane aflate la bord numai
datorit faptului c sovieticii confundaser avionul sud-corean cu un avion de spionaj; aciunea
lor a fost calificat drept crim mpotriva umanitii. Dou luni mai trziu trupele SUA au
invadat minuscula insul caraibian Granada, unde se instalase un guvern revoluionar de stnga
i au transformat aceast intervenie ntr-o dovad a supremaiei i hotrrii Statelor Unite de a
nu permite nici o infiltrare sovietic. Tensiunea a ajuns la maxim la sfritul anului, cnd un
exerciiu nuclear NATO l-a fcut pe preedintele rus Kosghin s se team de izbucnirea
rzboiului atomic.

Aceast epoc de febrilitate militar i retoric apocaliptic s-a ncheiat odat cu al doilea
mandat al lui Reagan30, coinciznd cu venirea la putere n URSS a lui Mihail Gorbaciov (1985)31.

Linia dur a Washingtonului, supranumit i doctrina Reagan 32, concretizat n doctrina

rzboiului stelelor impus de preedintele Ronald Reagan i, mai ales politica reformist,
perestroka, iniiat la Kremlin dup 1985, de ctre noul secretar general al Partidului Comunist
al Uniunii Sovietice, Mihail Sergheevici Gorbaciov, vor contribui la ncheierea conflictului. Fr
ndoial, dincolo de rspunsul la ntrebarea dac reformarea Uniunii Sovietice a fost rezultatul
voinei lui Gorbaciov sau a fost impus de nsui sistemul aflat n pragul colapsului, rmn
meritele incontestabile ale liderului de la Kremlin n restabilirea pcii dintre Est i Vest. La 11
martie 1985, a doua zi dup decesul lui Cernenko, Gorbaciov va deveni secretar general al
Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Venirea lui la putere va aduce i ncheierea rzboiului
rece.

30
reales preedinte la 20 ianuarie 1984
31
nscut pe 2 martie 1931, a fost conductorul Uniunii Sovietice din 1985 pn n 1991. ncercrile sale
de reform au dus la ncheierea rzboiului rece, la ncetarea monopolului politic al Partidului Comunist al
Uniunii Sovietice i la prbuirea Uniunii Sovietice. Coperta revistei Time din ianuarie 1988, care l
desemna pe Gorbaciov ca omul anului. A primit Premiul Nobel pentru Pace n 1990.
32
Principiu enunat ta nceputul preediniei lui Ronald Reagan,principiu potrivit cruia Statele Unite vor recurge la
fora militar pentru a se opune influenei sovietice n rile Lumii a treia. n practic, aceasta nsemna trimiterea de
ajutor militar unor asemenea insurgeni anticomuniti, precum cei din Nicaragua
 Rzboiul rece, prin durat i amploare, a produs efecte dintre cele mai diverse. El a
grbit, nendoielnic, reabilitarea Germaniei i a Japoniei. Bonnul va fi primit n N.A.T.O. i
Uniunea European, iar niponii se vor afirma drept mare putere economic. Pe de alt parte,
marele perdant a fost Kremlinul, Uniunea Sovietic destrmndu-se.

2 . Componenta militar a Rzboiului Rece. Blocurile politico-

militare.

Ordinea mondial de dup 1945 prezint multe similitudini cu cea din perioada anterioar
anului 1914: dou aliane rigide (atunci Tripla Alian sau Puterile Centrale i Tripla nelegere
sau Antanta) care lsau puin spaiu de manevre diplomatice. Blocurile militare constituite n a
doua jumtate a secolului XX (NATO i Tratatul de la Varovia) au fost rezultatul mai multor
factori:
Noua instrumentare a politicii americane de ndiguire.
Rspunsul sovietic.
Reaciile aliailor.
Toi actorii timpului triau sub teroarea unor posibile agresiuni. Iar conturarea blocurilor
militare a condus la acutizarea polarizrii n planul relaiilor internaionale i la stimularea cursei
narmrilor.

2.1. Organizaia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)

Pilonul acestui organism internaional este reprezentat de Statele Unite ale Americii.
Iniial, guvernul american a manifestat rezerve fa de cererile de ajutor militar ale aliailor
europeni. Reticenele americane derivau din:
Ar fi nsemnat prima alian militar pe timp de pace din istoria Statele Unite.
Nencrederea n posibilitatea unui atac militar sovietic (ci doar a unei agresiuni politice)
mpotriva Europei de Vest mai devreme de 10-15 ani. Motivaiile acestei atitudini americane erau
legate de dificultile economice pe care le cunotea societatea sovietic i de superioritatea
atomic american.
 Creterea masiv a eforturilor de aprare cu implicaiile financiare periclita, n
viziunea american, succesul politicii de ngrdire conceput la moment ca o aciune politico-
economic, de a asigura prosperitatea economic.
Statele Unite nu erau, pe de alt parte, dornice s fie situate pe acelai palier, al egalitii
de decizie, cu aliai insignifiani.
Acceptarea s-a fcut i din dorina de a dubla capitalul financiar cu unul de ncredere.
ns evoluiile politice din estul Europei (cu comunizarea rapid a statelor din sfera de influen
sovietic) i, mai ales, criza Berlinului (iunie 1948 mai 1949) au propulsat ideea militarizrii
politicii de ngrdire, a crerii unui organism militar aliat. n potenialitatea unui conflict, Statele
Unite au dorit s-i narmeze aliaii. Un alt factor care a condus la realizarea alianei a fost
reprezentat de presiunea europenilor (W. Churchill preconiza o uniune comun de aprare a
Occidentului), contieni de slbiciuni i de faptul c rzboiul este lng ei. Au existat mai multe
ncercri ale statelor vestice de a ajunge la o aprare comun: Tratatul de alian i asisten
mutual ncheiat la Dunkerque de Frana i Marea Britanie (4 martie 1947), Pactul de la
Bruxelles (17 martie 1948 i care st la baza Uniunii Occidentale), semnat de Marea Britanie,
Frana, Belgia, Olanda, Luxemburg i ndreptat nu numai mpotriva Germaniei, ci a oricrui
agresor.
Europa nu nsemna ns foarte mult din punct de vedere militar fr participarea
american. La 4 aprilie 1949, 12 state (Statele Unite, Canada, Frana, Marea Britanie, Belgia,
Olanda, Luxemburg, Italia, Norvegia, Islanda, Danemarca i Portugalia) semnau la Washington
D. C. Tratatul Atlanticului de Nord33.
Tratatul este considerat o piatr de hotar pentru gndirea strategic preventiv, dei nu
stabilea dimensiunea obligaiilor / ndatoririlor i nu includea obligaia automat de ntrajutorare.
Statele Unite erau angajate n mod oficial n Europa.
Textul semnat face n preambul un apel explicit la comunitatea de civilizaie i de idealuri
care leag rile contractante (democraie, libertatea individului etc.).
Articolul 5 este esenial, deoarece prevede c orice atac armat mpotriva uneia sau mai
multora dintre ele [pri semnatare], petrecut n Europa sau n America de Nord, va fi considerat drept
un atac mpotriva tuturor prilor semnatare .

33
A Decade of American Foreign Policy. Basic documents, 1941 1949, Government Printing Office, Washington
D. C. 1950, p. 1339 1352.
 n articolul 10, se specifica faptul c prin acord unanim, prile pot s invite s adere la
tratat orice alt stat european susceptibil de a favoriza respectarea principiului prezentului Tratat i s
contribuie la securitatea regiunii Atlanticului de Nord. De-a lungul evoluiei sale, NATO a cunoscut
mai multe extinderi:
n septembrie 1951, n urma conferinei de la Ottawa, sunt invitate s adere Grecia i
Turcia (membre din februarie 1952).
Pe 4 mai 1955 devine membr a NATO Republica Federal Germania.
n mai 1982, Spania se integreaz n structura euro-atlantic.
La conferina NATO din aprilie 1999 sunt primite n organizaie 3 noi membre: Polonia,
Cehia i Ungaria.
Reuniunea de la Praga a rilor NATO (noiembrie 2002) invit apte noi state s adere la
Alian: Romnia, Bulgaria, Slovenia, Slovacia, Estonia, Lituania i Letonia.
Ceea ce distinge fundamental NATO de alte aliane sunt organismele permanente
nfiinate pentru a-i asigura existena. n era armelor nucleare, decizia rzboiului nu mai putea fi
lsat la voia iniiativelor singulare. n 1952 sunt alctuite structurile civile i militare eseniale
ale NATO:
Stat major internaional, avnd Cartier general la Rocquencourt (Frana). Dup retragerea
Franei din structurile de conducere a alianei (martie 66), sediul Cartierului general a fost
mutat la Bruxelles. eful Statului Major este ntotdeauna un american.
Secretariatul general asigur conducerea civil a Alianei. Secretarul general este
reprezentantul unui stat european, membru al Alianei.
Consiliul nord-atlantic grupeaz minitrii de externe i de aprare ai rilor membre. Dup
boicotul militar al Franei, el s-a divizat ntr-un Consiliu Politic i un Comitet militar
(Defense Planning Comitte).
Evoluia Organizaiei nord-atlantice a cunoscut anumite tensiuni: disputa dintre dou ri
membre ale Alianei (Grecia i Turcia) n legtur cu insula Cipru (problema cipriot a luat
natere prin obinerea independenei fa de Marea Britanie, n 1959 i datorit ciprioilor greci
de a alipi insula Greciei; fapt care a nemulumit Turcia, care a invadat nordul Ciprului n 1974,
formnd un stat cipriot turc, recunoscut doar de guvernul de la Ankara), dorina Franei de a
redobndi sub preedinia lui Charles de Gaulle statutul de mare putere, care a condus la
dezangajarea Parisului din structurile militare integrate (din flota mediteranean n 1958), la
detonarea independent de tehnologia american a bombei atomice franceze (1960) i la
cererea de retragere a trupelor strine de pe teritoriul Franei.
Slbiciunea major a NATO, evident n dezordinea din anii 80, de la sfritul
rzboiului rece, a fost reprezentat de conceperea organismului militar i a strategiei pentru o
nfruntare frontal, direct. Provocrile ns au venit din spaiile periferice (din Balcani etc.).
Lordul Ismay (secretar general al NATO ntre 1952 i 1957) definea ns din perspectiv strict
european rolul NATO ca fiind cel de a ine Rusia n afar, America nuntru i Germania sub
control.

2.2. Organizaia Tratatului de la Varovia (OTV)

Replic n oglind a NATO, dei nu are longevitatea organismului nord-atlantic.

nfiinarea de ctre conducerea de la Moscova la 6 ani dup structurarea militar a Alianei
occidentale a unei structuri militare proprii lagrului estic are mai multe explicaii, multe din ele
conjucturale:
Integrarea n NATO a Germaniei de vest (4 mai 1955) a determinat un oc emoional n
Uniunea Sovietic (invazia german era readus n memorie, declanndu-se o adevrat
isterie la adresa revanismului german) i n unele state vecine (Polonia, Cehoslovacia),
generndu-se teama unei rediscutrii frontierelor.
Dorina de a accentua dominaia sovietic asupra societilor polonez, est-german,
maghiar, cehoslovac, n care se fceau auzite voci liberale i naionale, contestare dup
moartea lui Stalin a influenei Uniunii Sovietice. n 1955, expira conform Tratatului cu
Austria dreptul legal al Armatei Roii de a menine baze militare n Romnia i Ungaria, ca
elemente de legtur 8de comunicaie i de aprovizionare) cu trupele de ocupaie de pe
teritoriul austriac. Trupele sovietice din OTV (400 000 n RDG, 80 000 n Cehoslovacia, 65
000 n Ungaria, 58 000 n Polonia)
Dorina Moscovei de a-i mbunti, prin formalizarea alianei simetrice, standardul
internaional. n condiiile preconizatei coexistene panice, liderii sovietici puteau invoca,
ca o msur a destinderii, desfiinarea simultan a celor dou blocuri militare (un efect n
 oglind). Uniunea Sovietic se putea dispensa n mod real (militar) de aceast alian,
deoarece ea singur avea capacitatea de a duce rzboiul.
Tratatul de la Varovia (Tratatul de prietenie, colaborare i asisten mutual) a fost semnat
la 14 mai 1955 la Varovia de ctre 8 state socialiste: Uniunea Sovietic, Romnia, Bulgaria,
Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Republica Democrat German i Albania. Conceput ca o
alian ntre state suverane, independente i egale n drepturi, tratatul era deschis i altor state
iubitoare de pace (art. 9). Articolul 4 era considerat a fi fundamental pentru funcionalitatea
instituiei: n cazul unui atac armat n Europa, din partea vreunui stat sau grup de state, mpotriva unui
stat sau mai multor state semnatare toate statele membre trebuiau s acorde imediat ajutor.
Instituiile de conducere ale OTV erau dominate de Uniunea Sovietic:
Comitet Politic consultativ, pivotul colaborrii n OTV (integrarea) fiind alctuit de relaiile
dintre partidele comuniste i muncitoreti.
Comandamentul Unit al forelor armate din statele semnatare cuprindea mai ales ofieri
sovietici
Comitetul minitrilor aprrii din statele semnatare.
Comitetul minitrilor de externe din statele semnatare.
OTV a fost un organism militar funcional ntre 1955 i 1988, o contrapondere (mai ales
cantitativ) la NATO n pofida crizelor generate de primatul intereselor Uniunii Sovietice. n
martie 1961, Albania a ncetat s mai participe la activitile OTV, retrgndu-se oficial n 1968.
Aliana s-a destrmat n condiiile destrmrii Imperiului Exterior sovietic, finalul existenei
sale fiind hotrt de toate statele participante (1 iulie 1991).
Dei n principiu o alian defensiv, considerat ns o ameninare la adresa lumii,
organizaia militar creat de Uniunea Sovietic a reprezentat mai curnd un instrument de
coerciie (intimidare a propriilor aliai). Este cazul Ungariei (1956) i, mai ales, al
Cehoslovaciei (august 1968), atunci cnd trupele statelor membre au nbuit Primvara de la
Praga.
Prin urmare, OTV avea i rolul de prghie a Uniunii Sovietice n aciunile ei de politic
extern, att n statele din propria sfer de influen, ct i n raport cu adversarii din Occident.
 3. Politica strategico-nuclear a Rusiei i S.U.A. n timpul
Rzboiului Rece

Mai mult dect orice alt inovaie n tehnologia militar, apariia armelor nucleare a
determinat o reconsiderare radical a rolului rzboiului n politica mondial i a conceptelor
strategice pe care s-a bazat aceasta n trecut. Rzboiul atinsese proporii covritoare i teribile,
nct nsi posibilitatea sa prea de nenchipuit. Mai mult ca niciodat, strategiile naionale s-au
concentrat mai mult pe ideea prevenirii conflictului dect pe ctigarea acestuia. Unii teoreticieni
au mers ntr-att de departe nct s sugereze c potenialul distructiv al noii arme a golit de
coninut utilitatea rzboiului ca instrument de rezolvare a conflictelor internaionale.

Existena arsenalului nuclear a dus la modificarea concepiei asupra rolului armelor,

tranzitnd de la semnificaia originar de mijloace pentru atingerea unor scopuri militare la aceea
de instrumente n negocierea diplomatic. Orice discuie despre problemele tehnologiei militare
nu poate s nu implice consecinele posibile n plan strategic. Orice evoluie n domeniul
strategiei nucleare a avut la baz, ca o adevrat motivare material, acumulri i salturi n
domeniul tehnologiei. Rzboiul nu mai servete scopului, de altfel, scopul primar al conflictului
militar a fost din-totdeauna obinerea victoriei, dar creterea enorm a potenialului distructiv al
armelor a golit de orice semnificaie conceptul de victorie n cazul unui conflict nuclear. De
altfel, excesul de potenial distructiv disponibil determin distanarea definitiv a rzboiului de
politic, sfrind astfel prin intrarea n criz a postulatului clausewitzian conform cruia
rzboiul reprezint o continuare a politicii prin alte mijloace". De altfel, dup cum scria Bernard
Brodie, n timp ce n trecut obiectivul suprem al strategiei noastre militare era ctigarea
rzboiului, din acest moment acesta va fi acela de a evita rzboiul".

3.1. Strategia nuclear sovietic n timpul Rzboiului Rece

Spre deosebire de cazul SUA, nu se poate vorbi de un proces efectiv de elaborare a unei
doctrine strategice sovietice pe parcursul Rzboiului Rece, gndirea militar a URSS fiind total
diferit de cea american, n toate aspectele sale. n perioada Rzboiului Rece, politica URSS n
domeniul nuclear a interesat n mod deosebit Occidentul, tulburndu-i i nspimntndu-i n
egal msur pe cei asupra crora erau ndreptate aceste arme. Din dorina de a cunoate ct mai
mult din politica sovietic n domeniul armelor nucleare i despre planurile i inteniile pe care le
ascundea aceasta s-au realizat multe lucrri, unele dintre ele cu valoare considerabil, dar cu o
sfer de documentare limitat. Dei abordau pe larg doctrina i strategia militar, fceau foarte
puine remarci la adresa esenei problemei -politica armamentului nuclear.
 Mecanismul intim al doctrinelor strategice nucleare a fost n permanen condiionat de
evoluiile cantitative i calitative pe planul cursei narmrilor, i n special al narmrilor
nucleare. n examinarea literaturii militare sovietice, cititorul occidental observ imediat anumite
caracteristici care nu se regsesc n gndirea american, n primul rnd fiind vorba de pretenia
conceptelor militare sovietice de a fi fundamentate pe o baz tiinific".

Astfel, doctrina militar , reprezint un fenomen de clas, izvornd, ca de altfel toate

fenomenele sociale, din condiiile economice ale societii. n volumul Strategia militar,
publicat n 1960 de un grup de teoreticieni militari n frunte cu marealul V. D. Sokolovski, se d
urmtoarea explicaie naturii doctrinei militare: doctrina militar nu e gndit de un singur
individ sau de un grup de indivizi; ea izvorte din activitile eseniale ale statului, ca ntreg, i e
rezultatul unui ndelungat proces istoric.

Strategia deine locul principal n arta militar, consider Sokolovski. Teoria strategiei
studiaz folosirea n rzboi a tuturor forelor militare i a tuturor mijloacelor statului. Aceasta
nseamn c strategiei militare i revine sarcina de a elabora principiile generale referitoare la
folosirea diverselor categorii de fore armate i de a coordona eforturile lor n vederea atingerii
obiectivului militar-politic unic".

O alt caracteristic a gndirii militare sovietice o reprezint lipsa aproape total a

dezbaterii pe baza acestui subiect. Conceptele strategice sovietice sunt formulate n mod exclusiv
de ctre membrii oficiali ai clasei politico-militare.

Sokolovski abordeaz o doctrin bazat pe uzul masiv al armelor nucleare, un

corespondent al teoriei represaliilor masive: Pentru a repurta victoria final n acest rzboi este
absolut necesar s fie zdrobite complet forele armate ale inamicului". Strategia nuclear
sovietic presupune un rzboi de scurt durat, care s asigure o victorie sigur, totui nu exclude
eventualitatea unui conflict prelungit: Este necesar ca victoria asupra agresorului s fie
repurtat, n primul rnd, ntr-un timp ct mai scurt, ntr-un rzboi de scurt durat. Se poate
ns ntmpla ca rzboiul s se prelungeasc, din aceast cauz trebuie s fim gata i pentru un
rzboi de durat".

Opiniile marealului sovietic au fost considerate expresia oficial a doctrinei militare a

Kremlinului. Faptul c doctrina strategic a fost dezvluit i chiar i publicat nu fcea dect s
confirme finalitatea sa principal: s ntreasc potenialul disuasiv sovietic i s acorde
credibilitate eforturilor susinute de URSS n domeniul armamentelor strategice, sub conducerea
lui Hruciov. Cum nsui Sokolovski scrie: Armamentele nucleare sunt considerate de ctre
specialiti ca armele cele mai performante i eficace, disponibile pentru orice tip de operaie sau
rzboi. Introducerea acestor arme n dotarea forelor armate sovietice a mrit n mod notabil
posibilitile lor combative, conferind strategiei militare sovietice mijloace puternice pentru
respingerea agresorului, pentru aprarea cuceririlor socialismului i pentru meninerea pcii.
Teoria lui Sokolovski asupra prioritii atomice" poate fi rezumat printr-o serie de postulate
fundamentale:

1. orice conflict ar degenera ntr-un rzboi nuclear general, dac ar fi implicate cele dou
superputeri;

2. un astfel de conflict ar izbucni cu siguran n cazul unei agresiuni americane mpotriva

URSS;

3. n rzboiul modern, recurgerea masiv la armele nucleare ar fi inevitabil.

Din punctul de vedere al mijloacelor cu care va fi dus lupta armat, un al treilea rzboi
mondial va fi n primul rnd un rzboi racheto-nuclear. Este vorba n esen de o doctrin
puternic determinant, bazat pe ipoteza c un posibil conflict ntre cele dou puteri rivale ar lua
cu siguran forma unui rzboi nuclear global: n cazul n care blocul imperialist va dezlnui
un rzboi mpotriva URSS, acest rzboi va cpta inevitabil caracterul unui rzboi mondial, n
care vor fi angajate majoritatea rilor lumi?. Una din particularitile caracteristice ale
viitorului rzboi va fi amploarea sa spaial. Caracterul decisiv al scopurilor politice i militare
urmrite de prile beligerante va face ca lupta armat s se desfoare nu numai n zona
contactului nemijlocit ntre pri, ci, n fond, pe ntregul teritoriu al statelor participante la
coaliiile angajate n lupt, (...) rzboiul va cuprinde aproape toate continentele".

Scenariile apocaliptice permit o oarecare asemnare cu doctrina represaliilor masive:

Trebuie s inem seama de faptul c, n condiiile de azi, mijloacele i procedeele de atac
nuclear depesc net posibilitile de aprare mpotriva lor. In consecin, pericolul unui atac
nuclear din partea agresorului continu s se menin". Att la Washington, ct i la Moscova,
paradoxala contradicie ntre posesia armelor de distrugere total i imposibilitatea raional de a
le folosi se reflecta n elaborarea de doctrine strategice extreme, bazate pe uzul masiv de astfel de
arme, o ipotez artificioas, dar suficient de nspimnttoare i disuasiv.

Sovieticii nu au acceptat niciodat complicatele teorii occidentale asupra descurajrii

nucleare, dei erau de acord cu baza acestora. La nceputul anilor 70, sub troika Brejnev-
Kosghin-Podgorni, doctrina strategic sovietic se inspira de acum din principiul flexibilitii
prudente". Liniile sale fundamentale se rezumau n urmtoarele puncte:

trebuia s se evite n mod ferm un rzboi nuclear total;

capacitatea de descurajare strategic, defensiv i ofensiv, reprezint cea mai
bun garanie pentru acest obiectiv;
n cazul nedorit al unui rzboi nuclear, este de dorit s fim pregtii pentru a-1
ctiga (aa-zisa war-winning strategy).
Ctigurile geopolitice realizate de URSS pn n anii '70 au fost treptat contrabalansate i
anulate, n perioada 1982-1983, au aprut primele semne cu privire la o modificare a doctrinei
militare sovietice i a orientrilor sale geopolitice. Dup moartea lui Brejnev s-a manifestat
dorina de a se introduce o nou destindere n relaiile dintre URSS i SUA. In rndul militarilor
sovietici au nceput s se aud voci care cereau schimbri revoluionare n conducerea militar.
n acest context, s-a preconizat utilizarea minim a armelor nucleare i folosirea noilor tehnologii
non-nucleare cu rezultate similare (lovituri n profunzime, distrugerea cvasitotal a adversarului).

n aceast perioad de criz, n 1985, este promovat Mihail Gorbaciov, agreat i propulsat de
Iuri Andropov i Andrei Kosghin. nelegnd c s-a depit momentul maxim al ascensiunii
sovietice, Gorbaciov a operat pe plan extern o retragere strategic, punndu-se capt, rnd pe
rnd, conflictelor regionale. Rzboiul din Afganistan a fost stopat i trupele sovietice retrase din
acest spaiu de conflict. La mijlocul anului 1988, conducerea sovietic ajunsese la concluzia c
politica extern a lui Brejnev nu a servit interesului naional al URSS. Noua gndire" a lui
Gorbaciov anuna o conversie menit s evite holocaustul nuclear.

3.2. Gndirea strategico-nuclear american n timpul

Rzboiului Rece

Exist dou mari momente n plan doctrinar n SUA n ceea ce privete strategia nuclear,
preluate de altfel ca atare i de NATO, i anume: 1. riposta masiv; 2. riposta flexibil.

ntre 1945 i 1949, SUA, pn n acel moment unica ar deintoare a secretului atomic,
nu au elaborat, n realitate, nici o strategie special pentru uzul unor astfel de arme. Primele
bombe atomice erau nc puine, iar costul lor unitar se meninea nc la un nivel ridicat, aa c
n ceea ce privete uzul lor s-a meninut strategia tradiional a bombardamentului n care
vectorul utilizat rmnea nc avionul.

Anii 1945-1949, marcai de monopolul atomic american sunt caracterizai, n plan

teoretic, de cutrile privind nelegerea noii descoperiri, SUA nereuind s elaboreze imediat o
teorie specific pentru uzul strategic i politic al noii arme. Nu ntmpltor, n aceast perioad,
americanii nu au reuit s converteasc superioritatea lor absolut n acest domeniu n avantaje
politice remarcabile, lipsa unei doctrine mpiedicnd transformarea puterii nucleare de care
dispuneau ntr-un instrument politic avantajos. Astfel, din punctul de vedere al dezvoltrii teoriei
descurajrii, se poate afirma c perioada monopolului american nu a favorizat n mod consistent
studiul teoretic al principiului disuasiv. In realitate, nu se putea vorbi n aceast perioad de o
adevrat situaie de descurajare, existnd mai degrab un raport de intimidare determinat de
dezechilibrul de fore.

n concluzie, SUA se temeau, imediat dup rzboi, mai ales de un atac surpriz sau de
izbucnirea unui conflict general. n plus, considerau de o importan primar principiul potrivit
cruia victoria ar fi putut fi obinut doar prin provocarea unei distrugeri masive a inamicului,
ceea ce l-a determinat pe Henry Kissinger s afirme c doctrina distrugerii masive exista nc
nainte de proclamarea ei de ctre John Foster Dulles", n 1954.

Odat cu testarea primei bombe atomice sovietice n 1949, datele problemei se schimb
fundamental, iar din anul 1953 (la sfritul anului 1952 avusese loc explozia experimental a
bombei cu hidrogen), se deschide realmente era nuclear. ncepnd astfel cu anii '50, precedenta
situaie de disuasiune unilateral este nlocuit n mod progresiv de un raport real de descurajare
bilateral ntre superputeri. Ca urmare a acestor schimbri, la care se adaug radicalizarea strii
de conflictualitate ntre SUA i URSS, eforturile teoreticienilor capt un nou impuls,
determinnd o modificare radical a premiselor pe care se baza strategia nsi.

Apariia armei nucleare a presupus, prin urmare, crearea unor concepii care s guverneze
folosirea sa militar i politic. Anii '50 sunt denumii n literatura politic american anii de
aur", n ceea ce privete edificarea conceptului strategic al SUA. n aceast perioad, numeroi
teoreticieni civili, ca Albert Wohlstetter, Bernard Brodie, Thomas Schelling, Henry Kissinger i
alii au contribuit la realizarea unui edificiu al teoriei strategice.

Noile concepii strategice nu s-au impus, ns, dintr-o dat. A fost necesar o perioad de
tranziie, relativ ndelungat, de aproape 10 ani, pn la proclamarea oficial a noii concepii
(denumit n literatura american de specialitate New Look"). n primii ani postbelici, strategia
militar american era nc prizoniera concepiilor strategice anterioare, de dinainte i din timpul
celui de-al Doilea Rzboi Mondial. Arma atomic - n perioada monopolului american n acest
domeniu 1945-1949 - era considerat drept arma suprem". De-abia dup pierderea
monopolului se pune problema unei reevaluri a strategiei militare.

Teoriile strategice elaborate de militarii americani imediat dup rzboi nu se bazau nc

fundamental pe armele nucleare. Documentul oficial care relev o oarecare evoluie n acest
domeniu i care ar putea fi considerat prima declaraie american a unei strategii naionale l
reprezint raportul Consiliului Naional de Securitate al SUA, din 14 aprilie 1950, care conine
cteva principii ce vor deveni mai trziu clasice pentru teoria descurajrii. Documentul, clasificat
cu sigla NSC-68, ilustreaz efortul de corelare a obiectivelor politice americane cu noile realiti
militare (existena armelor atomice) i cele politice internaionale (Rzboiul Rece).

Practic, documentul conine o prim form nchegat de manifestare a descurajrii

nucleare, care va fi un an mai trziu exprimat n mod oficial ntr-un faimos discurs al
secretarului de stat John Foster Dulles, prin care se anuna adoptarea unei noi doctrine strategice,
cunoscut sub numele de Massive Retaliation: doctrina represaliilor masive. Conform acesteia,
SUA urmau s rspund printr-un atac nuclear masiv oricrei agresiuni din partea URSS i/sau a
aliailor si.

Aceast doctrin a reprezentat, astfel, prima strategie nuclear elaborat de ctre SUA i,
n acelai timp, prima strategie de descurajare, permind totodat i punerea n practic a
politicii de ngrdire, precum i posibilitatea efecturii de economii masive n domeniul
armamentelor i al forelor convenionale. O astfel de doctrin era valid doar n msura n care
URSS nu se afla nc n posesia celei de-a doua lovituri.

Prin ea, SUA erau dispuse s lase iniiativa adversarilor, dar nu mai erau dispuse s le permit
totodat i s stabileasc tot ei regulile confruntrii odat iniiate. Elementele care au stat la baza
apariiei acestei doctrine au fost:

multiplicarea opiunilor nucleare, ca urmare a punerii la punct a inventarului de arme

nucleare tactice;
posibilitatea efecturii de economii masive n zona armamentelor i a forelor convenionale.
Anul 1957 a adus cu sine modificri eseniale n dezbaterea asupra armelor atomice,
odat cu lansarea primului Sputnik, care a concentrat atenia tuturor asupra problemei
invulnerabilitii forelor de represalii americane, genernd, n acelai timp, un val de ngrijorare
colectiv fa de un eventual atac din partea URSS. Este vorba de nceputul aa-zisei Missile
Gap", subiect care a dominat dezbaterile din cadrul campaniei electorale a anilor '60.

Tot n aceast perioad, ncepe dezbaterea asupra conceptului de rzboi limitat, ai crui
exponeni principali au fost englezul Liddle Hart i americanii Robert Osgood, Henry Kissinger
i William Kaufmann. Scopul lor principal 1-a constituit recuperarea rzboiului, pornind de la
premisa c din cauza armelor nucleare - a cror singur utilizare const n a nu le utiliza -
rzboiul i pierduse din semnificaii ca instrument al politicii internaionale. Pentru aceasta,
teoreticienii respectivi susineau necesitatea limitrii att a obiectivelor urmrite ntr-un rzboi,
ct i a mijloacelor implicate.

Renunarea oficial de ctre SUA la doctrina represaliilor masive s-a produs dup
alegerea preedintelui Kennedy, care, n mesajul adresat Congresului, n martie 1961, consacra
astfel noua doctrin strategic: n prezent, obiectivul nostru const n creterea posibilitii
noastre de a ne limita rspunsul la mijloace convenionale". Cu alte cuvinte, nu orice nfruntare
militar ducea automat la un rzboi nuclear generalizat.

nainte de administraia Kennedy, se presupunea c orice eventual conflict nuclear ntre

cele dou superputeri avea s fie unul total, implicnd i obiectivele civile, nu numai cele
militare. Kennedy i secretarul Aprrii, Robert McNamara i propuneau tocmai modificarea
acestei concepii tradiionale", pentru evitarea unui dezastru total.

n anii urmtori, pe de o parte s-a ncercat intensificarea eforturilor diplomatice pentru

soluionarea, mcar parial, a problemelor erei nucleare, pe de alt parte evoluia tehnologic a
contribuit la perfecionarea arsenalului nuclear, introducnd n context arme din ce n ce mai
puternice. De altfel, primul tratat de non-proliferare (1968), urmat de consultrile privind
limitarea armelor strategice (SALT) au adus sperane, la nceputul anilor 70, n ceea ce privete o
nou faz de negocieri n raporturile SUA-URSS.
n schimb, evoluia noilor sisteme de arme i situaia internaional de la nceputul anilor '70, au
pus serioase semne de ntrebare n privina coexistenei panice. n orice caz, introducerea
rachetelor cu trepte multiple independente (MIRV), precum i a altor arme nu preau s
demoleze principiile strategiei nucleare ale administraia Kennedy, astfel c n 1967 membrii
NATO au adoptat, dup lungi polemici conceptul de rspuns flexibil".

Evoluia forelor nucleare sovietice, ncepnd cu a doua jumtate a anilor '60, a

determinat o ulterioar evoluie n doctrina strategic american. n ianuarie 1974, secretarul
Aprrii, James R. Schlessinger, a anunat o nou doctrin strategic, aa-numita doctrin a
opiunilor nucleare limitate limited nuclear options". Aceasta const, n esen, n traducerea n
practic a aceluiai principiu al flexibilitii, aflat n vigoare nc de la nceputul anilor '60.

Pentru a rezuma istoria strategiei nucleare americane, pe care am ncercat s o ilustrez n

mod sintetic n rndurile precedente, putem identifica o prim faz, din 1945 pn n 1949,
caracterizat de monopolul american i de o nenelegere total a rolului i a importanei armelor
atomice, lipsind elaborarea unei doctrine strategice.

Dup aceast prim faz a urmat o perioad de criz, n care apar evidente limitele
concepiilor diplomatico-strategice iniiale asupra uzului armelor atomice. Aceast a doua faz se
ncheie n 1953-1954, odat cu introducerea bombei cu hidrogen i cu anunarea doctrinei
represaliilor masive, care reprezint, ntre altele, i prima formulare la nivel politic a principiului
disuasiv. ncepnd cu aceti ani putem vorbi cu adevrat de o situaie de descurajare reciproc.
Aceast nou faz intr n criz la sfritul anilor '50 cnd crete vulnerabilitatea real sau
potenial a SUA (Missile Gap"). Tocmai criticile i polemicile care au urmat anului 1957 au
dus la elaborarea unei noi doctrine strategice, bazat pe acelai principiu disuasiv, dar care
respinge ipoteza represaliilor masive,

ncepnd cu anul 1962 intrm ntr-o nou faz, dominat de aceste noi concepte, n timp
ce evoluia tehnologic ntrete situaia de descurajare reciproc i de bipolarism nuclear.
Aceast faz este caracterizat, la sfritul anilor '60, de anunarea unei noi doctrine, aa-numita
doctrin Nixon, bazat pe conceptul de nuclear sufficiency, nlocuit n anii urmtori de acela de
paritate.

3.3. Implozia URSS i consecinele asupra echilibrului mondial

nuclear

Dezmembrarea colosului sovietic a modificat profund scenariul internaional i

prioritile politice ale celor doi protagoniti ai fostei ere bipolare. Anii '90, i mai ales, nceputul
noului mileniu aduceau noi i imprevizibile provocri.
 La 1 ianuarie 1992, URSS nceta s mai existe ca actor internaional. Odat cu aceasta, se
dizolvau" i cele patru decenii de Rzboi Rece. Arsenalul nuclear sovietic a fost motenit de
patru noi entiti statale i independente: Rusia, Ucraina, Belarus i Kazahstan. URSS a lsat
motenire pe teritoriul ucrainean aproape 4 000 de arme nucleare, att tactice, ct i strategice.
Dac Kiev-ul le-ar fi pstrat, Ucraina ar fi ajuns astfel n posesia celui de-al treilea arsenal
nuclear, ca mrime, dup cel al SUA i al Rusiei. O eventual nrutire a raporturilor dintre
Ucraina i Rusia ar fi pus n discuie un scenariu n care tensiunile regionale puteau conduce la o
escaladare atomic. n sfrit, ipoteza valabil era c n anii post-Rzboi Rece ar fi existat o
putere n plus care s dein capacitatea de atac direct asupra SUA.

Prin Protocolul de la Lisabona din 23 mai 1992, Rusia, Ucraina, Belarus i Kazahstan i
asumau toate obligaiile prevzute prin Tratatul START I, n calitate de succesori legali i
motenitori ai arsenalului strategic ex-sovietic. Articolul V stabilea, n plus, c Ucraina, Belarus
i Kazahstan aveau s adere ct mai curnd la Tratatul de non-proliferare nuclear (TNP), semnat
n 1968, n calitate de ri non-nucleare. Schema normativ prevedea, n esen, c cele trei
republici ex-sovietice aveau s transfere Rusiei o parte din arsenalul nuclear, i s distrug
armele tactice i strategice aflate pe teritoriul lor, conform prevederilor Tratatului START I.

3.4. Noile direcii n politica nuclear a Rusiei

Schimbrile survenite n relaia dintre cele dou superputeri dup destrmarea URSS au
determinat o reevaluare a rolului pe care trebuie s l joace armele nucleare n epoca post-Rzboi
Rece. Arsenalul nuclear rusesc continu s rmn impresionant, chiar dac, n urma reducerilor
deja convenite, el va cobor sub pragul de 1 700 de focoase nucleare. Dei substanial redus fa
de cel sovietic, el continu s fie principalul factor de descurajare a oricror atacuri de mare
amploare mpotriva Federaiei Ruse. Dac exist ceva care poate inspira team militar
decidenilor mondiali din partea Rusiei, aceasta este tocmai capacitatea sa nuclear".

Forele strategice nucleare ruseti la 31 iulie 2004

Vectori Focoase

Rachete intercontinentale (ICBMs) 6.35 2 615

Rachete nucleare lansate de pe mare (SLBMs) 308 1 720

Bombardiere 78 624

Total 1021 4 959

 La 10 ianuarie 2000, preedintele Putin a semnat Noul Concept de Securitate Naional a
Federaiei Ruse.

n mod oficial, noul document a fost considerat o revizuire a precedentelor strategii de

securitate naional din 1993 i 1997. Prin natura sa, documentul stabilete doar liniile generale
ale politicii de securitate naional, referindu-se doar pe scurt i la modul general asupra
strategiei nucleare. Aceste principii generale vor fi dezvoltate i detaliate n doctrina militar,
aprobat prin decret prezidenial cteva luni mai trziu, la 21 aprilie 2000. Doctrina militar din
2000 nlocuiete precedenta doctrin din 1993, marcnd o nou etap n evoluia gndirii
strategice ruseti.

Prima inovaie n doctrina nuclear post-sovietic fusese deja introdus n documentul

precedent din 1993, prin care Rusia renuna n mod oficial la politica no-first use. n orice caz,
documentul din 1993 se limita la o singur utilitate a armelor nucleare: descurajarea unui atac pe
scar larg care s pun n pericol suveranitatea i nsi existena Federaiei Ruse. n plus,
documentul din 1993 coninea importante limitri pentru uzul armelor nucleare, care reluau de
fapt obligaiile derivate din semnarea tratatului TNP din 1968.

Astfel, se postula c Rusia nu va folosi arma nuclear mpotriva nici unui stat semnatar al
tratatului amintit mai sus, care nu poseda arme nucleare, dect dac:

un astfel de stat, aliat cu un alt stat nuclear, s-ar angaja ntr-un atac mpotriva Federaiei Ruse;

un astfel de stat ar sprijini un stat nuclear n aciunea sa de invazie sau atac mpotriva
Federaiei Ruse, sau a aliailor acesteia.

Documentul din 2000, dei la prima vedere pare s reia paragraf cu paragraf prevederile
celui din 1993, in realitate introduce modificri eseniale. n primul rnd, rolul descurajrii
nucleare este extins acum, fcnd referire la dou concepte noi, i anume securitatea militar" a
Rusiei, nu numai suveranitatea i existenta acesteia ca stat, i stabilitatea internaional i
pacea". Limbajul este foarte vag, dar este clar c sunt introduse in context circumstane care nu
constituie o ameninare direct la adresa Rusiei.

n al doilea rnd, dreptul de a utiliza armele nucleare ca prim rspuns mpotriva unui atac
convenional este i el foarte clar subliniat Probabil, cea mai important inovaie privete
clasificarea scenariilor conflictuale n care se poate recurge la uzul armelor nucleare. Doctrina
din 2000 distinge patru tipuri de conflict:

1. conflict armat (avnd cauze de ordin etnic sau religios, care se desfoar pe teritoriul rii i
n care ar putea fi implicate n mod indirect i alte state);

2. rzboi local;
3. rzboi regional (generat de un atac din partea unui stat sau coaliii de state, urmrind
importante obiective politice);

4. rzboi global (produs de un atac din partea unei coaliii de state, care pun n pericol
suveranitatea i nsi existena Federaiei Ruse ca stat).

n timp ce doctrina din 1993 asocia uzul armelor nucleare doar cu un rzboi global,
utilizarea acestora este acum asociat cu ultimele dou tipuri de conflict, fiind inclus i
categoria acelor conflicte de dimensiuni mai reduse care nu trebuie s amenine n mod necesar
existena i suveranitatea Rusiei.

Noua prevedere reflect n mod clar preocuparea privind un atac convenional pe scar
larg, pe care forele armate ruseti nu l-ar putea combate fr a face apel i la armele nucleare
(scenariul Kosovo). Astfel, potrivit analistului Nikolai Sokov, factorii fundamentali care au
determinat revizuirea strategiei nucleare ruseti au fost procesul de lrgire a NATO i
contientizarea inferioritii arsenalului convenional rusesc.

Pus fa n fa cu deteriorarea forelor sale convenionale, Rusia a devenit dependent

de armele nucleare. A fost redeschis dezbaterea privind rolul armelor nucleare, dus ntre
strategiile propuse de generalul Anatoli Kvasnin, eful Marelui Stat Major al Federaiei Ruse -
cel care iniiase, la nceputul anului 2000, un plan de dezvoltare a capacitii militare a Rusiei,
punnd accentul pe modernizarea armamentului convenional - i Igor Sergheev, fostul
comandant ef al Corpului Forelor de Rachete Strategice i ministrul Aprrii.

Concepia lui Kvasnin era c principalele ameninri la adresa Rusiei i au ca surs

zonele nvecinate, astfel c armamentul nuclear nu ar reprezenta o opiune. Igor Sergheev este
reprezentantul unui curent de opinie militar ce consider c Rusia trebuie s pun accent pe
sistemul nuclear strategic, mai vast, dar mai puin performant dect al Statelor Unite, ns nu mai
puin amenintor. Relansarea de ctre noua administraie american a programului Aprrii
Naionale An-tirachet30 a readus pe primul plan concepia adversarilor lui Kvasnin, de ntrire a
rolului Corpului Forelor de Rachete Strategice, conform creia echilibrul ntre superputeri i
descurajarea ripostei nu pot fi asigurate dect prin creterea potenialului nuclear. De asemenea,
s-a cerut mrirea bugetului militar i direcionarea fondurilor n favoarea arsenalului nuclear.

3.5. Concluzii

Putem afirma c o ordine non-nuclear nu este nc luat n considerare de Rusia. A poseda

arme nucleare n cantitate suficient pentru a amenina supravieuirea celuilalt rmne un mijloc eficient
pentru a disuada un eventual adversar strategic. i aceasta e motenirea cea mai ngrijortoare a
Rzboiului Rece. Rusia rmne singurul stat care poate s reprezinte o ameninare real pentru
securitatea SUA, i aceasta datorit arsenalului nuclear motenit de la URSS. De aceea, Rusia rmne o
variabil esenial n sistemul relaiilor internaionale, pe care nici un preedinte american nu poate s o
ignore, poziia sa de a doua mare putere nuclear adugnd o anumit autoritate n exercitarea politicii
sale externe.

ntr-adevr, perspectivele de cooperare dintre cele dou superputeri ale Rzboiului Rece sunt
acum mult mai clare dect n perioada precedent.

4. Actiunile miltare din Coreea si Vietnam

4.1.Rzboiul din Coreea

Eliberarea Peninsulei Coreea de sub stpnirea japonez fost realizat, conform unei
nelegeri la Ialta (februarie 1945), de ctre trupele sovietice n Nord i de cele americane n zona
sudic (linia de demarcaie era reprezentat de paralela de 38o latitudine nordic), urmnd ca
unificarea celor dou zone s fie realizat ulterior, dup retragerea trupelor de ocupaie. n
regiunea de nord, puterea a fost acaparat de comuniti, avnd n frunte pe Kim Il Sung (Kim Ir
Sen), iar la Seul s-a dezvoltat un regim pro-american. Sprijinit de Stalin (care dorea, prin crearea
unui stat coreean puternic s in sub control Japonia, aflat sub ocupaie militar, i Republica
Popular Chinez, proclamat n octombrie 1949), Coreea de nord a luat iniiativa, ncercnd s
unifice militar Peninsula (1950). Intervenia armatelor aliate (conduse de generalul american
Douglas MacArthur), n baza unei rezoluii ONU de restabilire a statu-quo antebellum, a
rsturnat situaia, nord-coreenii fiind respini spre grania cu China (rul Yalu). Implicarea
voluntarilor chinezi n conflict a radicalizat rzboiul, comandantul american solicitnd
Washingtonului dreptul de a folosi bomba atomic. Temtori de declanarea unui rzboi nuclear
(din noiembrie 1949 i Uniunea Sovietic deinea arma atomic), Statele Unite au preferat s
ncheie armistiiul de la Pam-Mun-Jom. Dei succesul a fost unul parial (peninsula rmnnd
divizat), americanii au extins politica de ngrdire a comunismului la nivel global.

Aparitia Coreei de Nord ca stat a fost o consecinta a delimitarii sferelor de influenta la

sfarsitului celui de-al doilea razboi mondial. Aflata sub stapanirea Japoniei imperiale pana la
capitularea acesteia in 1945, Peninsula Coreea a fost divizata dupa modelul Germaniei: partea de
sud a ajuns sub control american, iar nordul a fost plasat sub influenta sovietica. Puterile
invingatoare au asigurat, initial, ca solutia divizarii era una provizorie, SUA si URSS angajandu-
se, alaturi de China sa negocieze in cadul unor intalniri ulterioare unificarea Coreei si crearea
unui guvern national. Comisia comuna creata de URSS si SUA in decembrie 1945 a fost repede
blocata, iar peste trei ani, americanii au organizat, sub supravegherea ONU, alegeri in Coreea de
Sud si au a creat Republica Coreea (sau Coreea de Sud), dependenta de SUA. Sovieticii au
organizat si ei, dupa doar o luna, un scrutin in Coreea de Nord si au format Republica Democrata
Populara Coreeana (sau Coreea de Nord), condusa de Kim Ir Sen, care avea un regim comunist.

In 1950, regimul comunist de la Phenian a declansat un atac surpriza si a invadat Coreea de

Sud. Conflictul a degenerat pe fondul implicarii voluntarilor comunisti chinezi de partea Coreei
de Nord si al SUA (care actionau sub egida unui mandat ONU) de partea Seulului. Razboiul
dintre cele doua Coreei s-a incheiat dupa moartea lui Stalin in 1953, printr-un armistitiu semnat
doar de Comandamentul ONU, Coreea de Nord si China. SUA si Coreea de Sud nu au devenit
niciodata parti la acordul din 1953.

Linia de demarcatie dintre cele doua Coreei, stabilita dupa razboi, a reflectat impartirea
echitabila a sferelor de influenta dupa al doilea razboi mondial (in 1953, a fost mentinuta granita
fixata pe paralela de 38 grade solicitata de presedintele Truman lui Stalin in 1945 si care servea
intereselor SUA de a ramane o putere importanta in Pacific) si a devenit una dintre cele mai
militarizate granite din lume.

Politica externa a lui Kim Ir Sen a fost o consecinta a configuratiei geopolitice a Extremului
Orient dupa al doilea razboi mondial. Coreea de Nord, un stat mic, inconjurat de puteri precum
URSS, China si de aliati ai SUA, ca Japonia si Coreea de Sud a incercat sa construiasca o balanta
de putere regionala intre capitalism si comunism, intre Moscova si Beijing. Obiectivele de
politica externa ale Phenianului au fost, in perioada razboiului rece, potrivit lui Charles K.
Armstrong, director al Centrului de Cercetari Coreene, Columbia University :extragerea de
resurse economice, nealinierea politica si dezvoltarea unor capacitati nucleare independente.

Coreea de Nord a avut o politica externa ofensiva prin care a incercat subminarea Coreei de
sud si a Japoniei, aliatii SUA (care au mentinut trupe pe teritoriul controlat de Seul). Totodata,
politica sa de aliante din perioada razboiului rece a fost un balans intre cele doua superputeri
comuniste URSS si China. in relatia cu Moscova si Beijingul, Kim Ir Sen a incercat sa obtina cat
mai multe ajutoare economice si militare din partea acestora si a evitat implicarea in conflictul
sino-sovietic din anii 1960.
Pentru a contrabalansa puterea Coreei de Sud si a Japoniei (state clientelare SUA) in Asia,
regimul nord corean a construit capacitati militare duble fata de cele ale rivalului din sud (o
armata de 1,2 milioane de soldati fata de 680.000 si a investit 25% din PIB in facilitati militare)
si a organizat numeroase actiuni provocatoare la adresa inamicilor sai. Rapirile de cetateni
japonezi (fapt recunoscut chiar de catre Kim Jong Il in 2002), actele de terorism (in 1987, Coreea
de Nord a sponsorizat deturnarea unui avion japonez de catre Liga Comunista Japoneza-
Factiunea Armata Rosie), infiltrarea de agenti inarmati in Coreea de Sud (se estimeaza ca intre
1954-1992, regimul de la Phenian a infiltrat in statul vecin 3693 agenti) si doua tentative de
asasinare a presedintilor sud-coreeni, Park Chung Hee si Chun Doo Hwan au fost instrumente de
politica externa ale regimului comunist. Mai mult, aceasta se baza pe Juche (ideologia inventata
de Kim Ir Sen care presupunea o filozofie de autoajutorare).

Inarmarea nucleara a Coreii de Nord a inceput in 1965, cand a incheiat un acord cu URSS ce
prevedea crearea unui centru nuclear de cercetare la Yongbyon, folosind uraniul de la cateva
mine de pe teritoriul nord-coreean. Peste 10 ani, la Yongbyon a fost construit un reactor nuclear
similar celor care existau in URSS (independent de sovietici), iar in 1985, serviciile de informatii
americane au anuntat ca regimul de la Phenian a dezvoltat un sistem de constructie a armelor
nucleare. in acelasi an, au inceput presiunile internationale la adresa Phenianului, iar Coreea de
Nord a semnat Tratatul de neproliferare nucleara ca stat care nu detine arme nucleare, se pare
la cererea expresa a sovieticilor.

In cei 61 de ani de existenta ca stat, Coreea de Nord a fost condusa de doi lideri: Kim Ir Sen,
si dupa moartea acestuia, fiul sau Kim Jong Il, care au construit un regim totalitar opac. Cultul
personalitatii celor doi lideri, esecul constructiei economiei de comanda (care a culminat in anii
1990 cu foamete) si cenzura presei locale si a celei straine sunt putinele aspectele cunoscute ale
interiorului unuia dintre ultimele regimuri comuniste din lume.

Charles K. Armstrong, director al Centrului de Cercetari Coreene, Columbia University:

Coreea de Nord este o aberatie a sistemului international postrazboi rece, o relicva a trecutului
stalinist.

Colin Powel (fost Secretar de Stat al SUA): Coreea de Nord este un stat disperat, care se
poate baza doar pe armele nucleare.

4.2. Razboiul din Vietnam

Rzboiul din Vietnam a cunoscut dou faze: francez (1945 1954) i american (1963
1973). Dup nfrngerea trupelor coloniale franceze de ctre forele comuniste, la nord de
paralela de 170 s-a regim dezvoltat un regim comunist cu capitala la Hanoi, condus de Ho Chi
Minh. Considernd c prezena la putere a comunitilor (sprijinii de numeroi consilieri militari
sovietici) i infiltrrile lor n sud, mpotriva regimului pro-american de la Saigon, constituie o
primejdie pentru interesele americane n Asia de sud-est, preedintele Kennedy i Lyndon
Johnson, succesorul lui, au luat decizia trimiterii (ncepnd cu anul 1963) de soldai americani n
Peninsula Indochinez (i n Cambodgia, Laos). Rzboiul, unul de gheril, s-a prelungit n pofida
zdrobitoarei superioriti tehnice a Statelor Unite, a intenselor bombardamente aeriene (chiar cu
napalm). Victimele americane tot mai numeroase au mobilizat opinia public american i
european n aciuni civice i pacifiste de stopare a rzboiului. n condiiile n care acest rzboi
prelung, de uzur, primejduia economia american i prestigiul Statelor Unite n lume (ce mai
puternic naiune din lume atacnd pentru a subjuga a una mult mai slab numeric, mai
srac, subdezvoltat), preedintele R. Nixon decide retragerea progresiv a trupelor americane
din Vietnam. n ianuarie 1973 s-a ncheiat un acord precar la Paris care consfinete retragerea
soldailor americani. n martie 1975, Vietnamul este unificat prin for (este cucerit oraul
Saigon) de ctre comuniti.
Rzboiul din Vietnam a reprezentat un dezastru pentru Statele Unite:
Statele Unite au fost considerate agresoare, pierznd mult din capitalul simbolic deinut pn
atunci n lume, din imaginea de campioane ale pcii i libertii.
Rzboiul, cheltuielile militare au subminat economia american, lsnd n urm un uria
deficit bugetar. Este perioada n care Japonia concureaz tot mai decis, n materie economic,
SUA.
Acest conflict a sfrmat acordul de politic extern al societii americane privind
implicarea n relaiile internaionale dup 1945. Pn la rzboiul din Vietnam, majoritatea
americanilor au crezut (i au susinut) n poziiile adoptate de administraia de la Washington.
n timpul rzboiului i dup finalul lui, s-a manifestat o lips de ncredere n oamenii politici,
iar vechile concepte i valori au fost puse la ndoial (legitimitatea guvernului, credina n
justeea cauzei americane, rolul jucat de naiune). Este i cazul lui Ron Kovic, cu poezia
Nscut pe 4 iulie.
Eu sunt moartea vie
ziua comemorrii n scaune cu rotile
Eu sunt al vostru yankeu ferke,
Al dvs. John Wayne, venit acas
artificiile de 4 iulie
explodnd n mormnt.
(). Scrisese n noaptea aceea n jurnalul su ct este de mndru c i s-a dat n
subordine grupul de cercetai, pentru a servi America la aceast or critic, ntocmai cum
spunea Preedintele Kennedy. S-ar putea s cad n lupt, scria el, dar aceeai soart au
avut-o muli ali americani, care au luptat pentru democraie. Este foarte important s fii
acolo, oferindu-i viaa, ieind n patrulare i stnd culcat n ploaie pentru Sarky, brbierul,
 pentru Dumnezeu i restul. Era mndru. Era ntr-adevr mndru de ceea ce fcea. Aceasta,
se gndea, este ceea ce se numete s-i serveti patria () Nu m-am gndit s m rog,
singurul lucru pe care-l simeam era acela c fusesem nelat. Tot ce puteam simi era
inutilitatea de a muri tocmai aici n acest loc, n aacest moment, degeaba.

Societatea s-a fracturat ntre susintorii rzboiului (oimii) i detractorii lui (porumbeii),
artnd ca o cas nvrjbit.
Rzboiul din Vietnam reprezint rana sngernd a Americii. El a artat o societate
bolnav, genernd fenomenul Hippie, din anii 60 70 cu contestarea modului de via
american (American Way of Life) i a valorilor tradiionale. Campusul universitar de la Berkeley
(California) a fost leagnul valurilor contestare ale tineretului, ce a trecut apoi pe coasta de Vest,
urmnd s ajung i n Europa unde a culminat cu acel mai 68 francez (nlturarea preedintelui
de Gaulle, drept reprezentant al osificrii societii franceze; cnd Frana se plictisete a fost
receptarea revoluiei franceze din Cartierul Latin peste Canalul Mnecii). Studenii s-au ridicat
mpotriva manipulrii contiinelor realizat prin nvmntul public. Ei reprezentau
universitatea ca pe un complex industrial, o mainrie care s produc slujbe pentru
administraie. Denunau faptul c acest for renunase la a le forma / induce studenilor gndirea
critic, subordonndu-se complet lumii afacerilor. Tinerii anilor 60 nu au mai aspirat, precum
prinii lor, la reuita social, la eficiena n afaceri. Ei au cutat satisfacia interioar,
individual. n faa normelor admise, rigide, ei s-au refugiat n marginalitate: non-conformism,
evadarea n natur i prin droguri.
O alt direcie de manifestare a acestei generaii a fost lupta civic direct. Rzboiul din
Vietnam a dezvoltat micri pentru drepturile diferitelor categorii ale societii americane:
Micarea pentru drepturi civile, Micarea pentru libertatea de expresie (Free Speech
Movement), Micarea mpotriva discriminrilor rasiale (care a favorizat apariia Black Panters
asociaie radical a negrilor pe fundalul asasinrii pastorului militant Martin Luther King),
Micarea de eliberare a femeilor (Womens Lib) etc. O nou sociabilitate american era dorit
pe fundalul manifestrilor violente sau marurilor panice mpotriva rzboiului din Vietnam.
Ideea solidaritii predomina, aa cum sugera refrenul unui cntec din acei ani: s nu te temi i s
fii solidar, cci numai mpreun vom nvinge.
 5. Razboaiele Arabo-Israeliene

Razboiul Arabo-Israelian din 1973, conflict armat intre Israel si tarile arabe
Egipt si Siria, s-a desfasurat in luna octombrie, 1973. Egiptul si Siria, au declansat
conflictul pentru a-si recupera teritoriile pe care Israelul le-a ocupat in Razboiul
de 6 zile din 1967. Desi ambele parti au suferit pierderi grele din cauza razboiului
din 1973, Israelul si-a mentinut controlul asupra teritoriilor. Deoarece conflictul a
inceput de sarbatoarea evreiasca Yom Kippur si s-a desfasurat de-a lungul sfintei
luni musulmane a Ramadamului, razboiul a mai fost numit si Razboiul Yom
Kippur de catre Israeleni si Razboiul Ramadamului sau Razboiul din
Octombrie de catre Arabi.

Desi nu a adus schimbari semnificabile granitelor teritoriilor, razboiul din

1973 si consecintele sale au avut efecte numeroase asupra natiunilor participante si
asupra relatiilor lor cu marile puteri mondiale. Egiptul a iesit din Uniunea
Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), care i-a furnizat ajutor militar si
economic inca din anii 50, si a incheiat stranse relatii cu Statele Unite. Siria a iesit
din razboi, fiind un aparator ferm al drepturilor arabilor si cel mai apropiat aliat al
Orientului Mijlociu pentru URSS. In Israel, razboiul a declansat atitudini
dezaprobatoare fata de conducatorii statelor, care, in cele din urma, au demisionat.
Razboiul a semnalat o implicare crescanda a Statelor Unite pentru negocierea si
garantarea intelegerilor arabo-Israeliene.

5.1. Cauzele razboiului

Lungul conflict dintre evrei si arabi privind conrolul asupra teritoriului

(istorie) Palestina s-a materializat in razboaie in anii : 1948, 1956 si 1967. Opozitia
arabilor fata de statul evru Israel a inclus si statele vecine arabilor si dupa 1964, se
infiinteaza Organizatia pentru eliberarea Palestinei, un corp politic preocupat de
crearea unui stat pentru arabii palestieni. In Razboiul de 6 zile din 1967, Israelul
a obtinut controlul asupra peninsulei Sinai si asupra Fasiei Gaza, stapanite anterior
de Egipt ; asupra Inaltimilor Golan, apartinand initial Siriei ; asupra West Bank si
Ierusalimului estic administrate initial de Iordania. Mai tarziu, in acelas an,
Natiunile Unite au adoptat o rezolutie cerand retragerea Israelitilor din aceste
teritorii in schimbul recunoasterii independentei Israelului. In 1969, presedintele
egiptean Gamal Abdel Nasser a lansat o campanie pe Canalul de Suez (un canal
artificial intre Peninsula Sinai si teritoriul egiptean). Conflictul, care nu s-a
materializat intr-un razboi propriu-zis, s-a incheiat in 1970 cu un acord de incetare
a focului, propus de Satele Unite.

La inceputul anilor 70, succesorul lui Nasser, Anwar al-Sadat, a incercat pe

cai diplomatice sa determine retragerea israelitilor pregatind, in acelas timp,
Egiptul (armata) pentru razboi. In fiecare an, Natiunile Unite au emis rezolutii
cerand Israelitilor sa se retraga, iar Statele Unite au avut parte de critici ale
comunitatii internationale vizand suportul acordat Israelului. In acest timp,
negocierile au continuat. Natiunile Arabe refuzau sa negcieze inainte ca Israelul sa
se ratraga fara garantii pentru pace si securitate.

Nici Statele Unite si nici Israelul nu credeau ca fortele arabe ar putea

provoca puterea militara bine-cunoscuta a Israelenilor. URSS-ul, care sprijinise
Natiunile Arabe in timpul razboiului anterior cu Israelul si aprovizionase Egiptul
cu armament, stia ca Egiptul se pregateste de razboi, dar a subestimat hotararea lui
Sadat de a folosi o posibilila armata impotriva Israelului. Mai mult chiar, nici
Wachington-ul si nici Moscova nu erau la curesnt cu diferentele adanci in politica
dintre conducatorii egipteni si sirieni. Deci, scopul pentru ambii conducatori era sa-
si recastige teritoriile de la Israel, Sadat era gata sa combine mijloacele armate cu
inceperea unui proces diplomatic, in timp ce presedintele Sirian Hafez-al-Assad nu
voia sa semneze nici un acord (cu Israelul) care putea sa recunosca legalitatea
Israelului. Sadat, spre deosebire de Assad, era deasemenea gata sa indrepte politica
externa cu Egiptul intr-o alta directie decat cea urmata de URSS, apropiind-o de
cea urmata de Statele Unite. Lansand presiune economice acasa, Sadat credea ca
Stale Unite si URSS-ul vor ajuta Egiptul mai mult si pe o perioada mai
indelungata.

In ciuda acestor diferente, in cele din urma, nerabdarea si frustrarile reciproce la

nivelul statului diplomatic i-au adus pe Sadat si Assad sa planuiasca atacul.
Deoarece cei doi conducatori arabi se concetrau mai mult pe propriile interese
nationale decat pe probleme arabo-Israelene, ca de exemplu viitorul West Bank-
ului si al Ierusalimului sau problema statului Palestinei. Ei au omis Iordania si
Organizatia pentru Eliberarea Palestinei, din planuirea razboiului.
 5.2. Desfasurarea razboiului

Egiptul si Siria si-au lansat atacul impotriva Israelului pe 6 octombrie, 1973.

Era Yom Kippur, ziua sfanta a anunlui evreisc. Avand multi civicli inarmati in
sinagogi, Israelul a fost surprins cu garda jos de atacurile coordonate. Sursele de
informatie Israelite nu au tinut seama de probabilitaea unui atac arab, iar armata
Israelina nu era pregatita pentru un razboi. Armatele lui Sadat au traversat rapid
Canalul de Suez, astfel, Egiptul spargand randul de fortificatii Israeliene aflate de-a
lungul malului estic al Canalului, numit linia Bar-Lev, pe care Israelienii il credeau
impenetrabil. Egiptul a intarit regiunea pentru a-si apara pozitia. Constient de
puterea limitata a armatei sale in privinta modului de atac, Sadat nu o ordonat o
inaintare spre tinutul detinut de Israel in Sinai. Dimpotriva , armatele sale au luat o
mica parte din tinutul aflat pe intreaga lungime a malului estic al Canalului. Intre
timp, fortele siriene avansau in teritoriul Inaltimilor Galon.

In timpul primei saptamani de razboi, si Siria si Egiptul ar fi facut multe

ravagii armatei israelene, ar fi putut lua multe teritorii si ai ar fi putut provoca
distrugeri grave centrelor civile israelene. Cu toate acestea, ambele armate nu au
putut obtine un avantaj al castigurilor anterioare, asupra lipsei de pregatire
israeliana si asupra primelor pierderi ale acestora. Sistemul de comunicare
neregulat si lipsit de acuratete dintre Moscova si aceste capitale arabe, a inhibat
succesele armate arabe.

Pe la mijlocul lui Octombrie, Israelul si-a mobilizat trupele si a lansat o serie

de contraatcacuri pe ambele fronturi. In ciuda unor grave pierderi initiale, israeletii
au recucerit terenul pe care Siria il capturase si au trecut prin forta dincolo de
granitele Siriei, facandu-si curand drum prin artileria Damascului. Intre timp
Israelul a lansat a contraofensiva impotriva Egiptului, traversand Canalul de Suez,
avansand in Egipt si incojurand Armata a III-a a Egiptului. Pana la sfarsitul
razboiului, fortele israelene au avansat pana la 100 km de Cairo si 40 km de
Damasc. Cu toate acestea, Israelul n-a considerat necesar din punct de vedere
politic sa ocupe cele doau capitale arabe.
 5.3. Incetarea focului si retaragerea

Starea precara in care se aflau armatele arabe au grabit incheiarea razboiului.

A incurajat de asemenea interventia imediata a Statelor Unite, care au furinzat
arme Israelului in timpul razboiului, si Uniunii Sovietice, care au aprovizionat
fortele arabe. Amenintarea Israelului de a eradica armata a III-a a Egiptului l-a
convins pe secretarul de stat al Statelor Unite, Henry Kissinger sa viziteze
Moscova pentru a negocia un acord de incetare a focului cu comandantul sovietic
Leonid Brejnev. Pe 23 octombrie, Natiunile Unite au aprobat rezolutia, ceea ce
ducea la negocieri intre israeliti si arabi.

Si Israelul si Egiptul au incalcat termeni de incetare a focului, iar Israelul si-

a continuat incercuirea Armatei a III-a egiptene. Brejnev, crezand intr-o victorie a
Egiptului si o posibila destabilizare a guvernului lui israelian, a sugerat
presedintelui Statelor Unite, Richard Nixon, ca o actiune a armatei israeliene ar
determina un raspuns sobietic, incluzand interventia in favoarea salvarii Armatei a
III-a. La raspuns, Kissniger a cerut si a primit totodata permisiunea lui Noxon de a
pune trupele americane in alerta nucleara. Si sovieticii si americanii s-au retras
aproape imediat dintr-o confruntare. Incetarea focului a avut loc pe 25 octimbrie.

Dorinta Israelului de a i se returna prizonierii de razboi cu existenta precara

a Armatei a III-a a Egiptului au grabit discutiile la nivel militar intre Israel si Egipt.
Aceste tratative au avut loc la kilometrul 101 pe drumul Cairo-Suez din 28
octombrie pana pe la sfarsitul noiembrie. Kissinger, dorind o participare mai mare
a americanilor, a angajat o Conferinta de pace a Orintului Mijlociu, avand Statele
Unite si Uniunea Sovieticadrept co-presedinti, pentru a continua negocierile. Desi
a participat si Iordanul, Siria a renuntat sa participe, iar Organizatia de Eliberare a
Palestinei nu a fost invitata. Dupa 2 zile de negocieri publice, conferinta a fost
suspendata si nu a mai reusit sa se reuneasca.

In urmatorii 2 ani, Kissinger a negociat zburand inspre si dinspre capitale

arabe si Israel comportandu-se ca un mediato. Aceasta tehnica a dus la primul
acord de dezarmare egipto-israelene, cerand retragerea Israelului dincolo de
Canalul de Suez si infiintarea in ianuarie 1974 a unei forte de instaurare a pacii in
zona Canalului (Forta Ntiunilor Unite fusese instaurata dupa razboiul din 1956si a
durat pana in 1967). In mai 1974, Siria si Israelul, cu ajutorul lui Kissinger a
concluzionat un acord de dezarmare prin care Israelul returna Siriei teritoriul
capturat in razboiul din 1973, impreuna cu orasul Al Qunaytrah din regiunea
Golan. Au stabilit deasemenea o zona a Natiunilor Unite, fortele israelite si cele
siriene in Golan. Un al doilea acord egipto-israelian a fost incheiat in septembrie
1975.

5.4. Consecintele razboiului

Desi razboiul nu a pretins concesii terotoriale, a avut multe efecte la un nivel

mult mai inalt si complex al conflictului arabo-israelian. In timp ce pierdele arabe
erau de departe mai mari decat cele ale israelitilor, ambele parti au pretins victoria.
Fortele arabe dovedisera ca pot lansa cu succes un atac coordonat. Cu castigurile
initiale, ei au scufundat din temelii mitul invicibilitatii israelitilor care dura din
razboiul din 1967. Intre timp, in ciuda unor pierderi semnificative, Israelul s-a
regrupat cu succes in cateva zile, impingand fortele arabe inapoi, dincolo de
granitele din 1967.

In timp ce razboiul nu a afectat relatiile dintre Siria si Uniunea Sovietica si a

opus mai mult Siria si Statele Unite, Israelul, a initiat totusi schimbari drastice in
relatiile externe ale Egiptului. Noua relatie pe care Kissinger incepuse s-o lege cu
Sadat a redus influenta sovieticilor asupra Egiptului si a adus tara mai aproape de
Statele Unite. Fiecare acord incheat cu succes, genera incredere intre Israel si
Egipt. Fiecare dintre aceste realizari stabilea o fundatie la tratatul de pace dintre
Egipt si Israel din 1973. Cu toate acestea, relatiile imbunatatite ale Egiptului cu
Statele Unite si cu Israelul au adus la repararea si izolarea sa de afacirile inter-
arabe din anii 80. Intre timp, succesul diplomatic al Statelor Unite in perioada de
dupa razboi le-au preferat ca mediator, confident si girant diplomatic al arabilor si
israelitilor de asemenea in viitoarele negocieri.

In final, razboiul a produs probleme interne si in Israel. Lipsa de pregatire

militara a israelitilor a pus problema competentei conducatorilor. Rezultatele
investigarilor care a urmat au foat extrem de critice privind armata, ducand la
demisia primului ministru Golda Meir si a ministrului apararii Mosshe Dayan.

6. Razboiul Malvinelor (Falkland)

 Conflictul anglo-argentinian privind insulele Malvine ofera o serie de concluzii si
invataminte, indeosebi in ceea ce priveste comportarea unor noi tipuri de tehnica de lupta si
armament, care nu mai fusesera intrebuintate in alte conflicte.
Insulele Malvine sunt un arhipelag in sudul Oceanului Atlantic, la 480 km est de stramtoarea
Magellan, format din doua insule mai mari (Falklandul de Est si Falklandul de Vest) si din
aproximativ 200 insulite, cu o suprafata de 11.961 km2. Inainte de conflict aveau o populatie de
1800 locuitori, majoritatea de origine engleza Orasul Puerto Argentina (Port Stanley) cu o
populatie de 1100 locuitori este capitala arhipelagului. Relieful insulelor este deluros (inaltimea
maxima = 706 m), iar tarmurile sunt fragmentate de numeroase golfuri.
Diferendul anglo-argentinian dateaza din anul 1833, cand Anglia a luat in stapanire insulele. In
anul 1965, Consiliul de Securitate a cerut Angliei si Argentinei sa inceapa convorbiri in vederea
rezolvarii diferendului. In luna martie 1982, discutiile argentiniano-britanic au capatat un ton mai
dur. Desi discutiile au continuat, acestea au ramas fara rezultat, iar la 2 aprilie 1982 Argentina a
trecut la rezolvarea diferendului prin forta.
Intre cauzele care au determinat declansarea conflictului enumeram: junta militara argentiniana
de guvernamant, aflata in pericolul de a fi inlaturata, avea nevoie de o actiune prin care sa abata
atentia maselor de la gravele probleme interne; insemnatele rezerve de petrol descoperite in zona
si care, dupa unele date, ar depasi un miliard de tone; importantele rezerve de metale rare din
insule; importanta strategica a insulelor pentru controlul cailor maritime, pentru aprovizionarea
S.U.A. si Occidentului cu materii prime, indeosebi in cazul unui conflict care ar duce la blocarea
canalului Panama.
Actiunea argentiniana a fost declansata in noaptea de 1/2 aprilie 1982, cand o grupare de
aproximativ 10.000 oameni, formata din unitati ale C. 5A., o brigada aeropurtata, o brigada de
parasutisti si unitati de aparare antiaeriana a fost debarcata pe insulele Malvine (Falkland) si
aproximativ 200 pe insula Georgia de Sud. Cei 79 de militari englezi aflati pe insule, inclusiv
guvernatorul au fost evacuati de fortele argentiniene in Uruguay, in vederea repatrierii lor in
Anglia.
In sprijinul trupelor terestre conducerea argentiniana a constituit o grupare de sprijin
aerian, formata dintr-o brigada de aviatie si o grupare navala alcatuita din 24 nave de lupta
principale, intre care 1 portavion, 1 crucisator, 9 distrugatoare, 2 fregate si 4 submarine.
Pus in fata faptului implinit, guvernul englez a reactionat dur, luand urmatoarele masuri pe plan
militar:

- constituirea unei grupari navale cu un total de 30 de nave de lupta (intre care 2

portavioane, cu 20 avioane Harrier" si 20 elicoptere antisubmarine, un
crucisator, 4 submarine cu propulsie nucleara, 6 distrugatoare) si 30-35 nave
auxiliare, pe care le-a pus in miscare la 05.04.1982;
- trimiterea a 20 avioane de bombardament strategic Vulcan" si 200 parasutisti
in Insula Ascension;
- intensificarea pregatirii de lupta in cadrul gruparii navale pe timpul deplasarii
spre Falkland.

Efectivele terestre care au actionat in insule s-au ridicat la aproximativ 8000-9000 militari
englezi.
La 20.04.1982 gruparea navala engleza s-a divizat: fortele principale s-au indreptat spre
Falkland, iar restul spre Georgia de Sud, care a fost ocupata la 25.04.1982, garnizoana de 200
militari argentinieni predandu-se. Dupa ocuparea Insulei Georgia de Sud, partile si-au intensificat
pregatirile militare.
In 28.04.1982 Anglia a anuntat instituirea, incepand cu 30.04.1982, orele 14.00 a unei
zone de interdictie navala si aeriana de 200 mile (370 km) pentru navele si aeronavele oricaror
state. In perioada 01-20.05.1982, Anglia a realizat si intarit dispozitivul militar de blocada si a
terminat pregatirile in vederea unei debarcari in Falkland.
Operatia de debarcare a inceput in jurul orelor 24.00 din noaptea de 20/21.05.1982 surprinzandu-
i pe argentinieni, care se asteptau la o asemenea actiune in zorii zilei. Ritmul de debarcare a fost
deosebit de ridicat, trupele engleze reusind sa debarce in cursul noptii respective, aproximativ
4.000 de militari in cele doua zone stabilite: 3.000 militari in capul de pod de la San Carlos si
aproximativ 1.000 in cel de la Goose Greene - Post Darwin. Pana in jurul orelor 08.00 cand a
inceput sa actioneze aviatia argentiniana, trupele engleze reusisera sa cucereasca un cap de pod
de aproximativ 6km2, sa-si instaleze baza de debarcare si sa organizeze apararea antiaeriana.
Cu toate actiunile aviatiei argentiniene, care a reusit sa avarieze 5 nave de lupta din clasa
fregatelor, din care doua s-au scufundat, fortele engleze debarcate la litoral si-au continuat
actiunile cu succes reusind sa largeasca capul de pod pana la sfarsitul primei zile de lupta la 32
km2, iar dupa trei zile de la data declansarii operatiei la 150 km2.
Realizarea capetelor de pod de catre infanteria marina engleza si unitatile de parasutisti a
constituit punctul culminant al actiunilor desfasurate de gruparea navala expeditionara engleza
pentru cucerirea arhipelagului Falkland. Actiunile ulterioare desfasurate pe uscat au avut la baza
principiile luptei unitatilor si marilor unitati din trupele de uscat, acestea fiind executate dupa
aceleasi procedee si norme, prezentand unele particularitati determinate de situatia concreta
existenta in insule: terenul deosebit de framantat, stancos nu a permis folosirea masata a
blindatelor, dar a fost favorabil apararii; hartuirea permanenta a trupelor argentiniene cu grupuri
de cercetare-diversiune; intrebuintarea pe scara lama de catre trupele britanice a elicopterelor
pentru regrupari de forte pe directii greu accesibile, in vederea realizarii surprinderii; folosirea de
catre englezi a procedeelor si metodelor de razboi psihologic; executarea unei blocade totale,
interzicandu-se aprovizionarea trupelor argentiniene cu cele necesare ducerii luptei.
 Razboiul din Malvine

Ca urmare a actiunilor militare desfasurate de trupele engleze, fortele argentiniene au

capitulat la 15.06.1982. Potrivit datelor oficiale, gruparea engleza a pierdut 255 militari si civili
si a avut 777 raniti (peste 700 dintre acestia s-au restabilit complet pana catre sfarsitul anului
1982). Argentina a avut peste 1000 de morti.
Invatamintele si concluziile ce au aparut din analiza conflictului din Atlanticul de Sud sunt
valoroase.
Razboiul Malvinelor a demonstrat ca, in atmosfera incarcata a sfarsitului de secol XX,
este posibil sa aiba loc un razboi limitat si controlat. In orice conflict, actual sau de viitor, fortele
conventionale sunt de neinlocuit si cu atat mai mult la inceputul conflictului.
Conducerea politico-militara engleza apreciaza ca factorul cel mai important in obtinerea
succesului militar in operatiunile din Atlanticul de Sud l-a constituit factorul uman, pregatirea
militara, rezistenta fizica si psihica, initiativa militarilor.
Pe timpul luptelor, militarii britanici au demonstrat maiestrie profesionala, spirit voluntar
si agresiv avansat, inalta pregatire de specialitate, indeosebi cei din unitatile speciale, de elita
(trupe de comando, parasutisti si infanterie marina), constituite din voluntari selectionati. Tocmai
aceste unitati au fost folosite de englezi pentru indeplinirea celor mai dificile misiuni de lupta.
In acelasi timp, majoritatea analistilor au ajuns la concluzia ca factorii hotaratori ai infrangerii
argentinienilor au fost incapacitatea guvernului de a conduce si administra criza, nivelul de
instruire inferior al trupelor, in marea lor majoritate militari in termen, cu o slaba instruire si fara
experienta, marile deficiente in asigurarea tehnico-materiala a trupelor din Insulele Malvine,
rivalitatile existente intre comandantii celor trei categorii de forte armate si lipsa de coordonare a
eforturilor acestora.
Din desfasurarea actiunilor pe uscat rezulta ca mobilitatea unitatilor si subunitatilor
terestre britanice a depins in mare masura de existenta si intrebuintarea, in limita nevoilor, a
elicopterelor si masinilor de lupta ale infanteriei care au permis intensificarea ritmului ofensivei,
pentru a nu da posibilitatea trupelor argentiniene scoase din dispozitivul de aparare sa se
consolideze pe noi aliniamente. Desi au actionat in teren accidentat, transportoarele blindate si
masinile de lupta s-au dovedit corespunzatore.
S-au dovedit deosebit de eficiente masinile si utilajele de geniu, mai ales in conditiile in
care fortele argentiniene au realizat puternice campuri de mine A.T. si antipersonal.
Totodata, desfasurarea luptelor a evidentiat importanta si efectele deosebite ale actiunilor de
lupta desfasurate pe timp de noapte, indeosebi impotriva inamicului superior numericeste si care
se apara in pozitii amenajate genistic.
Fortele speciale au fost folosite intens de catre englezi in desfasurarea luptelor. Ele au
actionat, de regula, in fata gruparii de forte terestre, pentru culegerea de date despre adversar si
au executat numeroase raiduri pentru a crea confuzie si a dezorganiza apararea A.A.
Dupa debarcarea desantului maritim, fortele speciale, actionand numai in fata fortelor principale
au pus stapanire pe pozitiile dominante, de unde au fost lansate actiuni ofensive incununate de
succes.
Desi conditiile de ansamblu nu s-au dovedit chiar propice executarii misiunilor aviatiei in
general, totusi aceasta a fost intrebuintata in mare masura in luptele din Atlanticul de Sud, atat de
englezi cat si de argentinieni.
Chiar daca aviatia argentiniana detinea o superioritate aeriana neta (223 avioane de lupta
fata de 40 ale Angliei), eficacitatea actiunilor acesteia a fost redusa in comparatie cu pierderile
suferite: 79 avioane, 15 elicoptere, plus 16 avioane distruse la sol. Aceasta s-a datorat in principal
lipsei de rachete aer nava si aer-sol, nerealizarii masurilor de contraactiune radioelectronica si
pregatirii pilotilor.
Pe timpul razboiului au fost doborate 9 avioane engleze, majoritatea de focul artileriei
A.A. Se apreciaza ca desfasurarea actiunilor navale din Atlanticul de Sud a scos in evidenta
valoarea principiilor ducerii razboiului naval si anume: imobilizarea fortelor navale adverse,
apararea in adancime si mentinerea initiativei. In acelasi timp a reliefat importanta raportului de
forte si a completarii cu nave de sprijin preluate din randul flotei comerciale.
Portavioanele s-au dovedit a fi in continuare platforme foarte bune pentru actiunile
aeriene. Submarinele cu propulsie nucleara au demonstrat importanta lor strategica. Dupa
scufundarea crucisatorului Belgrano de catre submarinul englez Conqueror, practic flota de
suprafata argentiniana nu a mai participat la lupte.
Desi un conflict limitat prin amploare si durata, razboiul din Malvine a furnizat o serie de
concluzii atat in domeniul strategic cat si tactic, al organizarii, al instruiri, dotarii si tehnologiei.

7. Interventia sovietic n Afganistan

Criza provocat de interventia soviectic n Afganistan este o criz internationala de un

cu totul alt tip, deoarece n ea a fost angajat direct unul din protagonistii principali ai rzboiului
rece.
Ea rmne totusi o criz periferic ntruct confruntarea nu a fost direct, ntre URSS si
SUA, chiar dac acestea din urm si-au simntit amenintarea, n mod direct, unele interese de
securitate.

La 17 iulie 1973, regele Muhammad Zair ah este nlturat de la putere, dupa patruzeci
de ani de domnie, iar monarhia este abolit.
Afganistanul se proclam republic, iar vrul fostului suveran, Muhammad Daud, fost
prim-ministru, devine primul presedinte al statului instaurnd un regim autoritar.
La 27 aprilie 1978 are loc o lovitur de stat, iar puterea este preluata de Consiliul
Democratic Republican, de orientare comunist si prosovietic, condus de Nur Muhammad
Tarkai, care proclam Afganistanul republic democratic.
Msurile de reform radical a structurilor sociale traditionale adoptate de noua
conducere politic ntmpin opozitia populatiei islamice conservatoare, ce degenereaz ntr-o
ndrjit rezistent armat n timpul creia a fost ucis si ambasadorul american la Kabul.
Au mai fost ucisi aproximativ 50 de consilieri sovietici, n localitatea Herat, n apropierea
granitei cu Iranul.
 Luptele pentru putere ntre diferitele factiuni ale partidului de guvernmnt duc la
uciderea lui Nur Muhammad Taraki, n septembrie 1979, si apoi la cea a succesorului su, Hafiz
Ullah Amin , in luna Decembrie 1979.34
ngrijorati de toate aceste tulburri, de agitatia opozitiei islamice cat si de evenimentele
din Iran sovieticii s-au decis sa-si ntreasc controlul din Afganistan.
Hafiz Ullah Amin nu a putut pune capat rebeliunii care stpnea tara si n consecint a
fost executat, fiind nlocuit de Babrak Karmal, care a devenit liderul Consiliului Democratic
Republican.
n aceiasi zi n care preia puterea la 28 decembrie 1979, aceasta solicit interventia
fortelor armate sovietice , cerere satisfcut de guvernul URSS chiar n aceiasi zi.
n climatul efervescent al rzboiului rece, acest act de ocupatie a fost interpretat de
Washington ca o manevr calculat n cadrul strategiei globale sovietice, decat ca un rspuns la
greseile unui guvern marionet incompetent.
Din punct de vedere al Moscovei, regimul Taraki si Amin a creat haos si ar fi actionat la
ordinele adversarilor Moscovei din Iran si Pakistan.
Aceast zon de conflict a avut caracteristici bine individualizate. Afganistanul fiind o
tar islamic cu o populatie turcmen, care se afla la granita unor republici sovietice cu aceasi
structur etnic, unde exercitau un rol destabilizator.
Invzia sovietic a coincis cu confuzia postrevolutionar din Iran si cu nesiguranta
endemic din Pakistan, unde generalul Ziu UI-Haq a anulat alegerile si a interzis activitatea
tuturor partidelor politice.
Moscova a acuzat atat Iranul ct si Pakistanul c se amestec n problemele
Afganistanului.
Invazia a adus trupele sovietice de elit la distanta de o ora de zvor de Golful Persic si
Oceanul Indian si de regiunea Baluchistan, ai crei locuitori se opuseser din 1973 pana n 1976
stpnitorilor iranieni si pakistanezi si dintre care multi se refugiaser n zona de sud- vest a
Afganistanului, ceea ce SUA a apreciat imediat ca o amenintare la adresa Iranului si a ntregii
regiuni a Golfului. Drept prima reactie, flota american s-a apropiat de zona Golfului,
seminificnd o atentionare pentru Moscova.
SUA au actionat, de asemenea, prin a condamna invazi a sovietic, lucru relativ usor
deoarece invazia era n mod evident un act de agresiune. Aceast condamnare si focalizare a
atentiei mediului politic, a mass-mediei si a opiniei publice asupra agresiunii sovietice din
Afganistan erau convenabile pentru SUA, care se confruntau n acelasi timp cu criza ostaticilor
americani de la ambasada lor din Teheran si cu acuzatiile de a fi lasat ca sahinsahul Iranului, unul
dintre fidelii lor aliati, s fie nlturat de la putere fr a fi primit nici un fel de ajutor din partea
SUA.

34
Horia C. Matei, Silviu Negu, Ion Neculae, Enciclopedia statelor lumii, Editura Meronia, Bucuresti, 2003, p.17
 SUA au fost sprijinite n aceast atitudine de lumea musulman. Conferinta Islamic,
organizatie nfiintat n 1969 la initiativa Arabiei Saudite, s-a ntrunit de urgent, iar n cadrul
acestei reuniuni ayatollahul Khomeini, liderul spiritual si religios al revolutiei islamice din Iran,
a adus acuzatii violente la adresa URSS, la care s-au alturat SUA si ntreaga lume arab.
Statele din zona Golfului au condamnat chiar mai energic aceast interventie dect trile
arabe de pe linia nti a confuntrii cu Israelul, desi aceasta din urm a condamnat el nsusi
interventia sovietic.
Presedintele Carter a luat decizia de a stopa exportul de cereale americane spre URSS
(msur ce nu a fost deloc pe placul fermierilor americani care au trebuit s-si vnd surplusul de
cereale Argentinei, de unde se pare c o parte au ajuns totusi n URSS).
De asemenea, SUA au nghetat negocierile SALT (privind reducerea armamentului
strategic nuclear), au sporit ajutorul militar ctre Pakistan si au initiat o apropiere de Republica
Popular Chinez, care din 1979 si-au reluat locul n Consiliu de Securitate al ONU.
Bugetul Pentagonului a crescut de la 3 % din PIB n 1979 la 5 % n 1980. A fost creat o
fort de desfsurare rapid cu un efectiv anuntat oficial de o sute de mii de militari, n vederea
unor enentuale interventii n Orientul Mijlociu li n Asia Centrala.
Presedintele Ronald Regan, ales n decembrie 1980, si datoreaz alegerea, n mare parte,
crizei afgane. Din punct de vedere strategic, principala consecint a invaziei a fost faptul ca
URSS a trebuit s introduc si s mentin n Afganistan efective de circa nouzeci de mii de
militari pentru a ncerca sp reinstaureze pacea (far succes) intr-o tar care era deja n zon de
influient si s nregistreze, fr posibilitatea de a schimba prea mult lucrurile, esecul n
ncercarea de a stabiliza situatia n Afganistan.
n anul 1986 Babrak Karmal este nlocuit cu Muhammad Najibullah n functia de
presedinte al Partidului Democratic al Poporului si apoi si n ceea de sef al statului.
Rzboiul civil din Afganistan se transform ntr-o ampl confruntare Est Vest, guvern
comunist fiind sprijinit n teren de trupe sovietice, iar rezistenta islamic afgan primind ajutor
din partea SUA, a Pakistanului si a lumii arabe traditionaliste.
n nou ani de conflict si pierd viata 1.5 milioane afgani, alte 4 5 milioane prsesc
tara, iar 15.000 de militari sovietici si pierd viata.
Un acord mediat de ONU si semnat la 14 aprilie 1988 de puterile garantate (URSS si
SUA) prevede retragerea trupelor sovietice, crearea unui stat afgan neutru si repartierea
milioanelor de refugiati.
La 15 februarie 1989 se incheie retragerea trupelor sovietice, iar regimul lui Najibullah
face o serie de concesii, precum acceptarea regimului pluripartit si eliminarea tuturor referirilor
la socialism, care ns nu-l ajut prea mult n confruntarea, de unul singur, cu rezistenta
mujahedinilor.
La 1 ianuarie 1992 intr n vigoare acordul ruso american privind sistarea livrrilor de
armament ctre partile aflate n conflict.
 n fata ofensivei mujahedinilor ajunsi n fata Kabulului, un grupt de generali l nltur
de la putere pe Najibullah, la 16 aprilie 1992, si predau capitala rezistentei islamice, la 25 aprilie
1992. Consiliul mujahedinilor proclamp Republica islamic, apoi reizbucnesc luprele pentru
putere ntre gruprile mujahedine. n 1994, n aceast lupt intervin si militiile talibanilor
fundamentalisti, recrutati, initial, dintre studentii islamici afgani din Pakistan, care ocup
Kabulul, n septembrie 1996, reusind ca pn n 1998 s-si extind controlul asupra a 90% din
teritoriul trii.35
Interventia sovietic n Afganistan a fost una dintre ulltimile mari dispute
Est Vest, din care ns cel mai mare profit, pe termen scurt ns, l-au tras Statele Unite, care i-
au sustinut pe mujahedini, crora le-au furnizat arme si sprijin logistic prin intermediul
Pakistanului.
Criza, care a fost declansat n mod voit de Moscova, a rmas limitat si putin
periculoas pentru securitatea international , cele dou superputeri neajungnd la o escaladare
care s vizeze implicarea lor intr-o confruntare direct. Moscova a apreciat, n mod corect, drept
foarte redus riscul unei interventii militare americane n Afganistan.
SUA s-au angajat mai curnd ntr-o actiune strategic indirect, asa cum o numea B.H.
Liddell Hart.36
ncercuirea si izolarea strategic la care este supus Afganistanul, guvernat de regimul
comunist, au drept rezultat slbirea militar diplomatic, economic, nu numai a regimului, dar a
statului afgan si a URSS n subsidiar, situatie cu consecinte pe termen lung, provocnd o
instabilitate accentuat a ntregii zone, ale crei efecte negative se manifest si astzi.
Criza n care URSS s-a angajat de bunvoie a fost deficitar gestionat de aceasta
grabindu-i sfrsitul. Interventia militar sovietic a constituit o bun oprtunitate pentru Occident
de a-si adjudeca o victorie strategic majora, constnd n esecul militar suferit de una din cele
dou principale armate din lume si n esecul politicii de comunizare a Afganistanului.
Pe termen lung, sprijinul acordat mujahedinilor islamisti de ctre SUA pe lnga faptul c
a contribuit n mod semnificativ la reducerea puterii militare si a credibilittii URSS n plan
international, a consolidat fundamentalismului islamic n Asia Central, a dat un impuls
consistent dezmembrrii URSS pe criterii etnice si a contribuit substantial la proliferarea
amenintrii fundamentalismului islamic de astzi.
Nu este dificil de observat c pn la urm, criza din Afganistan s-a dovedit
contraproductiv att pentru factorul generator, URSS, ct si pentru cel intervenient, SUA, care
astzi trebuie s duc rzbouil global mpotriva terorismului, una din zonele predilecte fiind chiar
Afganistanul.

35
Cf. Jean Louis Dufour , op, cit. p.155.
36
B.H. Liddell Hart, Strategia. Aciunile indirecte, Editura Militar, Bucureti, 1973
 8. Bibliografie

Andre Fontaine, Istoria rzboiului rece, Ed. Militar, Bucureti, 1992

Nicolae Frigioiu, Social-democraia european n secolul XX, Ed. Institutului de
Teorie Social, Bucureti, 1998
Eric Hobsbawm, Secolul extremelor, Ed. Lider, Bucureti, 1994
David Willets, Modern conservatism, Penguin Books, Londra, 1992
Tismaneanu Vladimir - Revoluiile din 1989. Intre trecut si viitor, Polirom, 1999

www.wikipedia.com