Nivelul de presiune sonora (volumul)

Am revenit, cu o prezentare asupra a ceea ce inseamna nivelul de presiune sonora volumul, cum impropriu i se mai zice.
Articolul include si anumite sectiuni de mica intindere din articole anterioare de pe www.soundcreation.ro, pentru a ajuta la
explicarea anumitor termeni. As recomanda si citirea lor domeniul audio este foarte larg, si, dupa parerea mea, ar fi foarte mult de
studiat, iar eu nu pot acoperi toate unghiurile de atac asupra unei probleme atat de largi cum este sunetul intr-un singur articol, fie el
si compus din mai multe sectiuni.
In primul rand, un disclaimer: termenul corect pentru intensitatea sunetului perceput de catre urechea noastra este nivel de
presiune sonora, si nu de volum, cum este folosit in mod curent. Dar pentru a ma putea face mai usor inteles, ma voi folosi si eu
de termenul de volum, in anumite portiuni ale acestui articol.

Urechea umana
Ca si in sectiunea legata de frecventa, prima oara ma voi lega de senzorul auditiv urechea. Urechea, ca si restul senzorilor
biologici (ochii, simtul olfactiv, samd), are un raspuns logaritmic la sunet. Pentru a putea explica mai in amanunt ce inseamna cu
adevarat acest lucru, ma simt nevoit sa recurg la matematica; prin urmare, graficul unor functii logaritmice de diferite baze il aveti in
imaginea de mai jos:

Toate curbele din grafic, in afara de cea albastra, reprezinta niste functii logaritmice de diferite baze. Cea albastra este functia y=x
(care are ca si grafic o dreapta); restul functiilor sunt de forma y=log(x). O data cu cresterea variabilei x, functia de culoare albastra
creste la fel de repede ca si x-ul, dupa cum se vede si din grafic, iar functiile logaritmice urca repede la inceput, dar mult mai lent de
la un punct incolo. Urechea umana este ca si functiile logaritmice: de la un punct incolo, este necesara o mult mai puternica vibratie
a aerului (ceea ce ea percepe ca si sunet) decat pana la acel punct pentru a excita mai departe acest senzor uman.
Si ce-i cu asta? De exemplu, cand rotesti de potentiometrul analogic al unui amplificator pentru a creste volumul, practic se creste
tensiunea aplicata difuzoarelor, si ele se misca mai amplu, vibreaza mai puternic aerul, iar urechea receptioneaza aceasta
modificare ca si o crestere a nivelului de presiune sonora. Ai zice ca pentru a da de doua ori mai tare, e nevoie de doua ori mai multi
volti (unitatea de masura a tensiunii) Din pacate, este gresit tensiunea aplicata difuzoarelor pentru a obtine o dublare a nivelului
de presiune sonora este considerabil mai mare decat dublu tensiunii de pornire. Asta datorita raspunsului logaritmic al urechii are
nevoie de un stimul din ce in ce mai puternic, pentru a putea simti o crestere de volum. Alt exemplu: la mare parte din chitari
electrice, potentiometrul de volum nu este foarte util, pentru ca nu ofera o crestere liniara (din punctul de vedere al urechii) a
volumului; la inceput, creste mult, si dupa aceea, aproape insesizabil practic, nu prea poti avea un control fin asupra volumului.
Motivul acestui fapt potentiometrul respectiv este liniar, si controleaza in mod liniar tensiunea de iesire a chitarii, implicit si pe cea
a amplificatorului si a tensiunii de pe difuzoare. Urechea umana nu este liniara, si nu apreciaza liniaritatea, ea vrea din ce in ce
mai mult.

Scala decibelilor (dB) si dBSPL

Prin urmare, pentru a putea se putea apropia din punct de vedere matematic de perceptia urechii umane, s-a adoptat scara
decibelilor (dB). Decibelul este de fapt exprimarea unui raport, si nu are unitate de masura cum ar fi volt-ul, metrul sau altele. Este
doar un numar, care semnifica modalitatea de raportare a unui semnal masurat la unul de referinta. Ceea ce vreau eu sa prezint in
acest articol este dBSPL (sound pressure level nivel de presiune sonoara) modalitatea matematica de a te apropia de raspunsul
urechii umane la nivelul de presiune sonora, referinta fiind 0dBSPL (aproximativ 20uPa modificare a presiunii atmosferice). Pentru a
putea percepe aceasta scala, mai jos este un tabel cu diverse valori in dBSPL:

dB SPL Sursa (si distanta fata de sursa)

180 Un motor de racheta la 30 m distanta
150 Un reactor de avion la 30 m
130 Pragul de durere
120 Concert rock; reactor decoland la o distanta de 100 m
110 O motocicleta care accelereaza la o distanta de 5 m; drujba la 1 m
100 Discoteca
90 Camion de mare tonaj cu motorul pornit la 1 m distanta
80 Aspirator in functiune la 1 m distanta
70 Trafic intens la 5 m distanta
60 Interiorul unui birou sau al unui restaurant
50 Un restaurant linistit
40 Zona rezidentiala in timpul noptii
30 Sala de teatru in care NU se vorbeste
10 Un om care respira la 3 m distanta
0 Pragul audibilitatii; un tantar care zboara la o distanta de 3 m
IMPORTANT: fiecare dublare a nivelului de presiune sonora PERCEPUTA de ureche ca si o dublare inseamna o crestere de 10dB
SPL a nivelului de presiune sonora; fiecare injumatatire, inseamna o scadere cu 10dB SPL. Dar, pentru fiecare dublare a puterii se
obtine doar 3dB in plus de nivel de presiune sonora de exemplu, daca ai o boxa care emite 92dBSPL, si pui in functiune si o a
doua boxa, identica, se va obtine un total de nivel de presiune sonora de 95dBSPL; implicit, pentru a simti o dublare efectiva a
volumului, ar trebui sa pui in functiune inca o boxa identica (in total, 3 boxe pentru a obtine senzatia de volum dublu, fata de o
singura boxa). Urechea umana poate percepe modificari de 1-2dBSPL in nivelul de presiune sonora destul de rar, doar modificarile
de 3dBSPL-5dBSPL sau mai mari fiind vizibile pentru oricine.

Difuzoare, amplificatoare, si nivele de presiune sonora

Abilitatea difuzoarelor de a furniza un nivel de presiune sonora, denumita senzitivitatea difuzoarelor, este masurata
indBSPL/1W/1m adica nivelul de presiune sonora inregistrat prin consumul a 1 W de putere, si masurat la o distanta de 1m. Ea
are si oarecum semnificatia abilitatii unui difuzor de a converti energia electrica (tensiunea data de catre amplificator) in energie
mecanica (vibratia difuzorului) si nu in energie termica practic, este vorba de eficienta difuzorului. Un difuzor mediu poate furniza
un nivel de aproximativ 85-90dBSPL/1W/1m, iar unul foarte sofisticat poate trece de 100dBSPL/1W/1m. Implicit, cu cat un difuzor
are sensitivitate mai mare, poate avea un volum mai mare statistic vorbind, este si mai scump, raspunde mai clar la tranzienti si
ofera o claritate mai mare.
Dar mai exista inca doi factori in metoda de masurare a senzitivitatii unui difuzor: puterea consumata (masurata in [W]ati) si distanta
de la care se masoara (masurata in [m]etri) sau se asculta sursa.
Distanta influenteaza nivelul de presiune sonora in felul urmator: fiecare dublare a distantei fata de sursa, inseamna o scadere a
nivelului de presiune sonora cu 6dB. Intr-o camera, mai apar modificari ale nivelului de presiune sonora si datorita mai multor
factori, precum ar fi distanta sursei fata de pereti sau numarul de suprafete reflective si absorbante din camera. Dar acesti factori nu
fac scopul acestui articol.
Puterea consumata de catre difuzor puterea amplificatorului, sa zicem, influenteaza nivelul de presiune sonora intr-un mod mult
mai bland decat s-ar crede Fiecare dublare a sa, precum ar fi trecerea de la un amplificator de 50W dat la maxim la un
amplificator de 100W dat la maxim, semnifica o crestere de doar 3dB a nivelului de presiune sonora! O trecere de la 100W la 150W,
inseamna, din punct de vedere al urechii umane aproape nimic. Pornind de la 100W, pentru a putea obtine o dublare a nivelului
de presiune sonora perceput de catre ureche, nu este nevoie de nici mai mult nici mai putin decat 1000W; practic, pentru a obtine o
dublare a volumului, este nevoie de 10 ori mai multa putere.
O paranteza, inainte de incheiere: dintre difuzoare, tweeter-ele au senzitivitatea cea mai mare, de departe, de aceea puterea
folosita pentru a le drive-ui este intotdeauna mai mica; pornind de la premiza ca un difuzor, cu cat este mai mic cu atat este mai
eficient, ati ajunge la o concluzie gresita: de fapt, cu exceptia tweeter-elor, in mare parte din cazuri, cu cat este mai mare un difuzor
(in limitele bunului simt), cu atat este mai eficient.
Ce concluzii s-ar putea trage din aceste randuri? Concluzia pe care am tras-o eu este ca puterea amplificatorului este destul de
putin importanta in nivelul de presiune sonora obtinut, si ca un difuzor eficient (si implicit, scump) este mai folositor, atat prin volumul
mai mare, cat si prin claritatatea si finetea mai buna. Daca aveti alte concluzii, sunteti liberi sa adaugati comentarii acestui articol.
 Pentru a continua o serie mai veche de articole (link1, link2) legata de amplificatoare, am revenit cu un ghid de
alegere a unei combinatii cat mai fericite de amplificator/boxe, precum si cu o serie de informatii suplimentare
legate de parametrii acestora.

Impedanta
Fiecare boxa are o impedanta de intrare nominala (4, 8, 16ohmi, samd) se refera la impedanta medie a boxei,
de care ne vom folosi mai departe pentru a alege amplificatorul adecvat.
Toate amplificatoarele au o impedanta MINIMA de iesire. Asta inseamna ca, daca sa zicem ca impedanta minima a
unui amplificator este de 4 ohmi, el va putea accepta boxe de minim 4 ohmi nu va avea probleme sa conduca si
boxe de 8 ohmi sau mai mult, dar puterea pe care o va putea oferi va fi aproximativ injumatatita pentru fiecare
dublare a impedantei boxei. Sa analizam un caz concret, respectiv specificatiile amplificatorului Alto MAC 2.3:
- putere RMS (EIAJ): 2x360W @8 Ohmi; 2x720W @4 Ohmi; 2x1200W @2 Ohmi; 1x1350W @8 Ohmi
1x1600W @4 Ohmi
Se observa faptul ca impedanta minima a boxei pe care o poate accepta este 2ohmi, in cazul folosirii independente
a celor 2 canale de iesire (stereo, practic), si doar 4 ohmi in cazul folosirii in bridge (mono). Deasemenea, e de
observat si faptul ca pentru fiecare dublare a impedantei, practic s-a injumatatit puterea pe care o poate oferi
boxei cazul folosirii sale in bridge este o exceptie. Vom reveni asupra puterii oferite putin mai tarziu, dar intai
cateva cuvinte despre inserierea sau punerea in paralel a boxelor si modul in care aceasta afecteaza impedanta.
Impedanta rezultanta a conexiunii serie sau paralel a boxelor
In primul rand, o mica schema pentru a clarifica ce inseamna conexiunile serie si paraleldin punct de vedere
electric:

Cele doua reprezentari din stanga se refera la acelasi lucru, respectiv o conexiune paralela, dar reprezentata in
doua feluri (amandoua posibile din punct de vedere fizic, cu aceleasi rezultate).
Si acum, ce se intampla cu impedanta in cazul fiecareia dintre acestea:
- in cazul conexiunii serie, se insumeaza impedantele difuzoarelor sau boxelor inseriate; de exemplu, daca
cele 2 reprezentari ale boxelor ar avea 4 ohmi fiecare, impedanta pe care ar resimti-o amplificatorul ar fi de 8
ohmi
- in cazul conexiunii paralel, calculul se complica un pic (Z e impedanta totala a ansamblului de
boxe/difuzoare, iar Z1Zn sunt impedantele fiecareia in parte):
- totusi, o varianta mai simpla, in cazul in care impedanta boxelor sau a difuzoarelor este aceeasi: se imparte
impedanta unuia dintre ele la numarul total de difuzoare (deci, daca am avea 2 boxe de 4 ohmi inseriate,
impedanta rezultata ar fi de 2 ohmi)

Polaritatea
Dupa cum ati observat in schema de mai sus, precum si pe mai multe boxe, pe bornele de conexiune apar notatiile
+ si (sau positive si negative, am mai observat), in general reprezentate cu rosu pentru + si negru pentru
-.
Ce se intampla daca, sa zicem, am legat +-ul amplificatorul la --ul incintei acustice? In cazul in care este o
singura boxa folosita, absolut nimic gresit. In cazul in care legam si ce-a de-a doua boxa in mod similar (+ la -), in
continuare, absolut nimic gresit. Sistemul va functiona perfect normal, ca si in cazul standard in care am legat totul
asa cum ar trebui (ca si in schema de mai sus, de exemplu).
Problema intervine in momentul in care sunt doua sau mai multe boxe au fost conectate cu polaritatea inversata la
acelasi amplificator (una cu + la +-ul amplificatorului, alta cu + la --ul amplificatorului). In momentul acela,
boxele vor actiuna in sens opus una fata de cealalta in momentul in care una dintre ele avanseaza, cealalta se
va retrage (sunt in antifaza, cum se spune) Lucru care de la o anumita frecventa in sus nu este problematic, dar
care pe frecventele joase si medii-joase cauzeaza probleme majore practic apar anulari semnificative la anumite
frecvente, si sistemul pierde enorm la capitolul raspuns in frecvente joase.

De aceea este foarte important sa verificati daca boxele sunt conectate corect la amplificator. Si in momentul in
care aveti impresia ca au disparut frecventele joase ale unui sistem, sau sunt mult prea putine pentru ce ar trebui
sa poata reproduce acesta (in cazul unui sistem necunoscut), aveti o varianta in plus de verificare. Cu mentiunea
ca aceasta inversare a polaritatii se poate intampla si inaintea amplificatorului, de exemplu in cazul cablurilor
simetrice (balansate) cu cei doi conductori de semnal inversati am patit-o, inclusiv cu cabluri cumparate, de
calitate.

Puterea amplificatorului
Exista o serie de metode prin care producatorii (cu un grad mai mic sau mai mare de onestitate) pot specifica
puterea unui amplificator. Dintre acestea, vom mentiona 3 dintre cele mai intalnite, si variantele lor.
Practic, cand un producator ofera specificatii de putere, acestea se refera (in mod normal) la tensiunea pe care un
amplificator o poate oferi la iesire, pe un difuzor de o anumita impedanta, pentru o anumita perioada de timp si la
un anumit nivel de distorsiuni. Acesti ultimi doi factori, desi sunt cei mai mascati in specificatiile amplificatoarelor,
sunt cei mai importanti pentru a masura capabilitatile efective ale acestuia. Deseori, in special in specificatiile
scurtate pentru site-uri, nu este mentionata metoda de test o specificatie de genul 2 x 1000W la 2 ohmi este
fara nici o valoare efectiva, neluand in calcul ultimii doi factori antementionati. De aceea, deseori este indicata
cautarea manualului online a respectivului echipament, deseori avand sansa sa dam de valori folosibile, cu grija
ascunse printre alte specificatii de catre producator.
In primul rand, o mica paranteza: puterea consumata de catre amplificator, mentionata in mod aproape curent pe
spatele sau (in general in vecinatatea cablului de alimentare) nu este intr-o relatie directa cu puterea pe care o
 poate oferi. Ea se refera la puterea maxima consumata de la retea pentru a oferi maximul de putere de iesire, la
folosirea sa pentru reproducerea de semnal muzical standard. Luand in considerare ca orice amplificator are o
eficienta sub 100% (cu mult sub, deseori), puterea oferita va fi considerabil mai scazuta decat cea consumata.
Puterea muzicala (music power, PMPO). Este un termen care in mod normal nu se mai utilizeaza, o reminiscenta a
secolului trecut, cand nu era inca standardizata metoda de masurare a puterii pe care o poate o oferi un
amplificator. Implicit, metoda de masurare era fortata la maxim, pentru a obtine niste rezultate pe hartie absolut
fantastice, dar fara nici o valoare tin minte un radiocasetofon de mici dimensiuni, cu 2 difuzoare de MAXIM 3,
care propunea o putere muzicala totala de 1000W! Desi in mod normal nu ar mai trebui sa apara o astfel de
specificatie, intamplator se mai intalnesc, fie la echipamente mai vechi, fie la echipamentele producatorilor cu un
nivel scazut de onestitate. In principiu, daca insisti sa te folosesti de astfel de specificatii, imparte cu valori de la 8-
12, si poate te poti apropia de niste specificatii reale.
Puterea la varf (peak power, instantaneous power). Se refera la puterea maxima pe care o poate oferi un
amplificator, pentru o perioada extrem de scurta de timp, fara a avea distorsiuni. Din pacate, este in continuare o
metoda nu foarte utila de masurare a puterii efective, pentru ca nu vei folosi amplificatorul pentru o fractiune de
secunda (pentru care a fost testat cu aceasta metoda), ci pe parcursul mai multor ore. In continuare, daca vrei sa
tinzi catre o valoare folositoare, imparte cu aproximativ un factor de 2.
Puterea RMS (RMS power, EIA, EIAJ, FTC, samd). Desi termenul este, din punct de vedere tehnic, incorect (nu
exista putere RMS), este varianta cea mai adecvat pentru a masura capabilitatile unui amplificator. Practic, se
refera la folosirea unui semnal sinusoidal pentru acest test desi semnalul muzical nu este doar o simpla
sinusoidala, folosirea acestui semnal de test este cea mai apropiata de realitate metoda de standardizare a acestui
test.
Dificultatile la folosirea acestei metode apare prin faptul ca nivelul de distorsiune atins pentru a ajunge la nivelul
respectiv nu este tot timpul specificat, ducand la o confuzie si mai mare.
Standardul EIA(J) se refera la puterea pe care o poate oferi un amplificator care la intrare primeste un semnal
de banda medie (1kHz, in general), cu distorsiuni armonice de 1%. In general, este mai optimista cu aproximativ
10-20% decat urmatoarea metoda.
Standardul FTC foloseste un semnal de test constant, cu banda de frecventa larga (20Hz-20kHz, sau care este
cea specificata de producator ca si capabilitate a amplificatorului), cu o distorsiune la iesire nu mai mare decat cea
specificata. Este cea mai onesta dintre metodele de masurare, si, deloc surprinzator, cea mai putin folosita.
Mai este o mica, dar semnificativa diferenta intre cele doua standarde cea de-a doua cere o perioada de timp de
incalzire a amplificatorului, precum si o perioada de minim 5 minute de functionare ulterioara in regimul respectiv
de testare la 2 ohmi. Luand in considerare faptul ca pentru mare parte din amplificatoarele de la diversi producatori
(unii care incep cu B, de exemplu), functionarea la 2 ohmi este la limita intrarii in protectie la supra-curent,
acestia nu vor oferi decat valori EIA, care le-ar permite sa mentioneze o functionalitate la 2 ohmi, desi in practica
nu este chiar adevarat. Totusi, luand in considerare ca programul muzical este in general mai tolerabil de catre
amplificator, si nu il vom tine vreodata la maximul posibil (sper!), sa zicem ca totusi mare parte din aceste
amplificatoare functioneaza si la 2 ohmi, dar la o putere sa zicem cu 25%-30% mai redusa decat cea obtinuta prin
masuratori EIA.
Revenind in lumea reala, nu este chiar des sa gasim o specificatie EIA sau FTC in descrieri. O metoda pentru a ne
apropia de aceste standarde este sa cautam in manualele respectivelor echipamente, macar pentru a incerca sa
gasim distorsiunile armonice obtinute in urma testelor.
- See more at: http://www.soundblog.ro/1476/ghid-al-specificatiilor-amplificatoarelor-
audio/#sthash.RlwxHW5e.dpuf