Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Test Criminalis 2015 USM 1
Test Criminalis 2015 USM 1
Urmele de mâini în comparaţie cu alte urme, sînt cel mai des folosite la descoperirea şi
cercetarea infracţiunii, ele având o eficacitate mai mare. Aceasta se apreciază, reieşind din
aspectul funcţional al mâinilor şi totodată a prezenţei pe ele a excreţiilor sudoripare.
TEST nr. 3
Pentru examenul de curs la disciplina CRIMINALISTICA
TEST nr. 4
TEST nr. 5
Pentru examenul de curs la disciplina CRIMINALISTICA
1.3 (7) La 10 iulie 2014 cetăţeanca A.Grecu, domiciliată pe strada Libertăţii nr.14, ap.26 a
sesizat prin telefon secţia de poliţie că la ora 18:30 când s-a întors acasă de la serviciu a
observat că uşa apartamentului ei era deschisă. Din apartament au dispărut un palton de
piele, o căciulă din blană de nutrie, un DVD-player “Samsung”, două inele de aur şi 12.000
lei. Prin cercetarea locului faptei s-a stabilit: 1) Uşa metalică şi ferestrele apartamentului
nu prezintă urme de spargere; 2) În dormitor lucrurile (obiecte de vestimentaţie, lengerie,
cărţi şi documente) sunt amplasate în dezordine pe canapeaua din centrul camerei dar şi pe
podea; 3) Pe suprafaţa uşei şifonierului şi a noptierei în care, după cele declarate de
A.Grecu, se aflau obiectele sustrase, au fost fixate patru amprente papilare; 4) La fereastra
din bucătărie, plasa de protecţie împotriva insectelor este ruptă şi pe suprafaţa ei sunt
prezente pete clare de culoare brună-roşietică.
Elaboraţi versiunile care se impun în situaţia din speţă. Determinaţi varietăţile de
expertiză care urmează a fi dispuse chiar la etapa iniţială de cercetare şi formulaţi
întrebările ce se cer a fi soluţionate în cadrul efectuării lor.
Expertize: Se va efectua expertiza urmelor de mini pentru a se obtine date necesare pentru pentru
limitarea cercului de persoane in procesul de cautare a celor care au format urmele in litigiu. In
aceasta situatie expertul dupa ce va ceceta obiectul purtator de urma va raspunde la intrebarile :
daca obiectul dat are pe suprafata sa urme de mini, urma contine caracteristici individuale de
identificare, urma este digitala sau palmara, virsta persoanei ce a lasat urma, urma este de la una
sau mai multe persoane, care este modul de lasare a urmei. Iar cu privire la petele clare de
culoare bruna –rosietica se va efectua expertiza medico legala si criminalistica pentru a se
identifica daca este singe, si toate caracteristicile lui.
TEST nr. 6
TEST nr. 7
2.3. (7) U.Sava a fost reţinut în piaţa centrală, încercând să comercializeze 100 gr. de haşiş
(substanţă narcotică extrasă din Cannabis). Fiind audiat, acesta a declarat că: a
procurat-o de la S.Nicolaenco care, împreună cu V.Arnaut îl aprovizionează cu
substanţe narcotice, în scopul realizării ulterioare pe piaţa din Chişinău.
Detrminaţi şi evaluaţi acţiunile tactice de urmărire penală şi speciale de
investigaţii pentru verificarea acestor declaraţii în scopul stabilirii legăturilor
infracţionale dintre S.Nicolaenco şi V.Arnaut.
organele autorizate cu funcţii operative dispun de mijloace şi forţe care fac posibilă
supravegherea activă a persoanelor
susceptibile de a comite infracţiuni, reţinerea făptuitorilor în flagrant delict, stabilirea diverselor surse de
informaţii probante, inclusiv a martorilor oculari şi a mijloacelor materiale de probă ascunse etc
TEST nr. 8
TEST nr. 9
TEST nr. 10
în activitatea de urmărire penală se aplică trei forme de planificare: planificarea cercetării unei
fapte în ansamblu, planificarea operaţiilor tactice şi planificarea activităţilor de urmărire penală.
Planificarea cercetării unei fapte penale în ansamblu cuprinde:
- determinarea sarcinilor activităţii în funcţie de natura faptei şi prevederile legale. într-o cauză
penală, potrivit CPP al Republicii Moldova, se cer dovedite fapta şi împrejurările de fapt, inclusiv locul,
timpul, modul şi împrejurările în care s-a activat; făptuitorul, vinovăţia şi responsabilitatea acestuia;
circumstanţele agravante şi atenuate ale faptei; prejudiciile, caracterul şi gravitatea acestora, alte fapte şi
împrejurări în măsură să influenţeze răspunderea şi stabilirea pedepsei, cum ar fi, spre exemplu,
caracteristica făptuitorului, comportarea victimei, antecedentele penale ş.a.
Elementele enunţate ale obiectului probaţiunii se vor concretiza în planul de cercetare în funcţie
de conţinutul versiunilor elaborate prin formularea întrebărilor la care ancheta trebuie să dea răspuns.
Este evident că întrebările şi deci sarcinile ce configurează planul de cercetare diferă nu numai de
la o categorie de infracţiuni la alta, dar şi de la un caz la altul, chiar dacă se atribuie la aceeaşi categorie.
întotdeauna însă planul trebuie să prevadă clarificarea următoarelor aspecte prevăzute de aşa-numita
"formula celor 7 întrebări", şi anume, ce faptă penală s-a comis, unde a avut loc, când a fost săvârşită,
modul înfăptuirii, cine este autorul, scopul urmărit de făptuitor, cine a avut de suportat urmările
infracţiunii; stabilirea măsurilor procesuale şi extraprocesuale ce urmează a fi efectuate în vederea
reţinerii făptuitorului, curmării activităţii sale infracţionale şi administrării probelor necesare justei
soluţionări a cauzei.
In plan se vor prevedea activităţile de urmărire penală şi posibilitatea efectuării lor la nivelul
tactic adecvat. în acest scop se va preciza ordinea, locul şi procedeele tactice, prin a căror aplicare
activităţile planificate să se desfăşoare cu succes. în cazul cercetării în echipă aceste probleme trebuie să
fie consultate cu membrii brigăzii sau grupului operativ;
- specificarea termenilor de realizare a activităţilor de urmărire penală, precizarea persoanelor
concrete învestite cu efectuarea acestora. Anchetatorul va aprecia forţele şi mijloacele de care dispune la
moment, dar şi posibilităţile folosirii lor în mod eficient. Termenii efectuării activităţilor prevăzute în plan
pot fi stabiliţi cu aproximaţie (de exemplu, în aprilie, în prima jumătate a lunii iunie etc.) sau în mod
precis (bunăoară la ora 7, pe data de 10 iunie).
Planificarea operaţiilor tactice şi a activităţilor de urmărire penală au, de obicei, aceeaşi structură:
determinarea scopului, specificarea ordinii şi a timpului efectuării, a forţelor şi mijloacelor necesare.
Fireşte, conţinutul planului acestor activităţi este în funcţie de natura cauzei, dar şi de specificul activităţii
de urmărire penală. Unul va fi conţinutul planului ascultării învinuitului şi altul cel al reconstituirii.
Activitatea de planificare se materializează într-un plan scris, care poate avea cele mai diverse
forme - de la o schiţare a activităţilor ce urmează a fi efectuate în cazurile simple, de exemplu, în cazul
unui act de huligănie, până la combinaţii de scheme, sisteme de fişe, tabele grafice ş.a., în cazuri
complicate, cu un număr mare de învinuiţi, de acte infracţionale sau episoade. Unica cerinţă care trebuie
respectată, indiferent de forma planului, rezidă în faptul ca el să cuprindă toate elementele planificării
menţionate mai sus: versiunea, problemele ce urmează a fi elucidate în legătură cu fiecare versiune,
operaţiile tactice şi activităţile de urmărire, prin a căror efectuare se prevede verificarea versiunilor şi
determinarea împrejurărilor faptei, termenele şi persoanele executante.
Dacă se aplică cercetarea în echipă, planificarea ia altă amploare, în paralel cu planul de bază
elaborat de anchetatorul autorizat să dirijeze întreaga activitate de cercetare, se vor întocmi planuri
individuale pentru fiecare membru al echipei. Conţinutul acestora sunt în funcţie de sarcinile atribuite
membrilor echipei: verificarea unei sau a mai multor versiuni, cercetarea unui sau a unor episoade,
a tuturor împrejurărilor referitoare la activitatea infracţională a unuia din învinuiţi. în cazul în care
activitatea criminală a cuprins diverse localităţi sau teritorii, acţiunile membrilor echipei de cercetare se
vor desfăşura după criterii teritoriale.
în cauzele complexe, cu un grad sporit de dificultate, un număr mare de participanţi şi cu multiple
infracţiuni săvârşite, la planul de cercetare penală, elaborat pentru întreaga cauză, se pot anexa fişe pentru
fiecare învinuit, care conţin date despre faptele săvârşite, probleme ce urmează a fi elucidate, ordinea şi
modalităţile de rezolvare, scheme privind structura grupei infracţionale şi a relaţiilor dintre membrii
acesteia, grafice referitoare la efectuarea unor activităţi de cercetare, cum ar fi, reţinerea şi prezentarea
spre recunoaştere, percheziţia, ascultarea învinuiţilor ş.a.
TEST nr. 11
TEST nr. 13
TEST nr. 15
După cum s-a menţionat, identificarea criminalistică constă în stabilirea identităţii unei fiinţe sau
a unui obiect material cauzal legate de acţiunea ilicită. Ea este posibilă numai atunci când
obiectul identificării posedă caracteristici ce îl deosebesc de celelalte, îl individualizează. Rezultă
deci că obiectele propriu-zise, pe de o parte, şi caracteristicile prin care acestea îşi manifestă
individualitatea, pe de altă parte, constituie elemente de bază ale identificării criminalistice.
La locul unde s-au găsit bunurile sustrase (locuinţa făptuitorilor, în câmp, în pădure) se
efectuează cercetări pentru identificarea bunurilor, inventarierea şi descrierea lor, apoi se dispune
ridicarea lor în vederea restituirii persoanelor prejudiciate, chiar dacă au fost vândute altor persoane. Dacă
există dovezi sau indicii că asemenea bunuri s-ar afla în incinta unor instituţii, societăţi comerciale sau
locuinţe ale cetăţenilor, se vor efectua percheziţii, cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în Codul de
procedură penală.
Secţiunea a lll-a - Alte activităţi de urmărire penală
TEST nr. 17
1.3 (5) Analizaţi varietăţile de schiţe ce pot fi alcătuite în cadrul fixării tehnice
a locului faptei.
2) Schiţa locului faptei
Schiţa reprezintă o modalitate de reprezentare grafică a locului infracţiunii în ansamblu, a
poziţiei obiectelor şi urmelor, a raporturilor de distanţă dintre acestea şi are menirea de a ilustra
constatările cuprinse în procesul-verbal şi de a întregi celelalte mijloace de fixare a
rezultatelor
cercetării la faţa locului.
In funcţie de faptul că la transpunerea în plan a locului faptei respectă sau nu proporţiile reale ale
suprafeţelor sau obiectelor reprezentate grafic, se disting două modalităţi de realizare a schiţei :
planul schiţă şi desenul schiţă.
Planul schiţă sau planul la scară presupune respectarea riguroasă a proporţiilor reale ale
terenului, interioarelor, obiectelor reprezentate, precum şi a raporturilor de distanţă dintre
acestea, micşorate de un anumit număr de ori.
Scsra planului se determină în raport cu întinderea suprafeţelor şi a dimensiunilor obiectelor ce
urmează a fi reprezentate. Astfel, schiţa încăperilor poa e fi realizată la scara 1:50, a clădirilor la
scara 1:100, iar a locurilor deschise, în funcţie de suprafaţa acestora, la scara de 1:2000 sau la
scara 1:1000.
Desenul schiţă se realizează prin desenare fără respectarea strictă a distanţelor şi dimensiunilor
reale ale suprafeţelor sau obiectelor reprezentate.
în cazul trenurilor deschise trebuie să se realizeze, mai întîi, orientarea in teren cu ajutorul
busolei, după punctele oardinale (latura din dreapta a planşetei trebuie să fie orientată în direcţia
Nord-Sud, indicată de acul busolei).
Reprezentarea în plan a obiectelor aflate la faţa locului implică utilizarea unor simboluri, a unor
semne convenţionale cu aceeaşi semnificaţie pentru toate organele judiciare.
Schiţa locurilor închise se poate realiza după următoarele două procedee : în proiecţie orizontală
şi prin rabatarea planurilor de proiecţie.
Schiţa în proiecţie orizontală, cel mai frecvent utilizată, permite fixarea obiectelor, aflate pe
astfel de suprafeţe.
Schiţa realizată prin rabatarea planurilor de proiecţie permite realizarea într-un singur plan a
imaginii unor corpuri tridimensionale şi constă în reprezentarea în plan orizontal a suprafeţelor
verticale şi a tavanului unei încăperi.
TEST nr. 20
TEST nr. 23
TEST nr. 24
TEST nr. 25
TEST nr. 26
TEST nr. 27
TEST nr. 29
Fotografia de nod se referă la înregistrarea unor obiecte apreciate ca fiind principale, datorită
faptului implicării lor în activitatea infracţională, sau care reprezintă consecinţele infracţiunii. Ca
principale pot fi considerate cadavrul in cazul unui omor, mijloacele de transport avariate în cazul unui
accident de circulaţie, uşa forţată in urma unui furt, armele şi instrumentele folosite în timpul săvârşirii
infracţiunii ş.a.
Fotografia de nod se execută in condiţiile locului faptei de asemenea in etapa iniţială de cercetare
fără ca obiectul fotografiat să fie scos din ansamblul obiectelor, ce constituie ambianţa acestui loc.
Aceasta se impune de scopul fotografiei date de a imagina nu numai aspectul general şi poziţia pe care o
ocupă obiectul principal în perimetrul locului faptei, dar şi legătura cu alte obiecte din apropierea
nemijlocită a lui. Dacă situaţia faptei cercetate reclamă fixarea dimensiunilor obiectului principal sau
diferenţa de mărime între el şi obiectele ce-1 înconjoară, la fotografia de nod se va aplica metoda
metrică. Pentru a evita denaturări de ordin perspectiv, obiectele principale se fotografiază din
poziţii, când obiectivul aparatului cade perpendicular pe zona din centru a planului suprafeţei frontale
fotografiate. Rezultatele sunt eficiente dacă se aplică obiective cu unghi mare de cuprindere.
Fotografierea cadavrului, acesta fiind în mod aprioric obiectul principal în cazurile de cercetare a
unei morţi violente, se realizează conform unor reguli suplimentare.
Scopul fotografiei de nod a cadavrului este de a reproduce cert poziţia asectuia în spaţiu şi în
raport cu obiectele din ambianţă, starea vestimentaţiei, leziunile corporale vizibile. Pentru realizarea
acestui scop, cadavrul se fotografiază la faţa locului din partea de sus şi din ambele părţi laterale. Poziţia
trebuie aleasă în aşa mod, ca axa optică a obiectivului să cadă pe mijlocul cadavrului perpendicular
planului exterior al acestuia. Nu se recomandă fotografierea cadavrului de la cap sau de la picioare,
deoarece aceasta duce la denaturare de perspectivă şi, ca urmare, pe fotografie partea cadavrului apropiată
de obiectiv va părea mult mai mare decât părţile mai îndepărtate.
Fotografia de detaliu se aplică la faţa locului pentru fixarea urmelor infracţiunii şi a obiectelor
considerate corpuri delicte. Scopul acestei fotografii este, pe de o parte, de a fixa şi a demonstra prezenţa
la faţa locului a anumitor urme (de mâini, de picioare, de instrumente, ale mijloacelor de transport etc.)
sau a unor obiecte ( o armă, un tub de cartuş, un topor, un obiect de îmbrăcăminte etc.) într-un mod sau
altul exploatate de făptuitor sau de alte persoane implicate, iar, pe de altă parte, de a reda caracteristicile
generale şi individuale ale urmelor şi obiectelor-corpuri delicte.
Fotografia de detaliu, nominalizată în literatura de specialitate şi fotografie a detaliilor, se execută
la faza a doua a cercetării locului faptei, când obiectele purtătoare de urme, cât şi cele corp delict, fiind
deja fixate spaţial şi în corelaţie cu alte urme şi obiecte pe fotografiile-schiţă şi de nod, se pot deplasa şi
staţiona în poziţii favorabile din punctul de vedere al punerii în evidenţa fotografică a caracteristicilor ce
interesează.
Executarea fotografiei de detaliu trebuie să corespundă următoarelor condiţii:
— să redea materialul fotografic aşa cum acesta este perceput de organul senzorial, excluzându-
se, în măsura posibilităţilor, eventualele denaturări;
— să redea cu maximă precizie elementele caracteristice şi detaliile urmei sau ale obiectului
supus cercetării criminalistice;
— să asigure posibilitatea realizării măsurărilor necesare determinării dimensiunilor urmei şi ale
obiectului reprodus.
Condiţiile menţionate, în funcţie de specificul obiectului de fotografiat, impun respectarea
următoarelor reguli:
a) atât urmele, cât şi obiectele-corp delict se vor fotografia în poziţia, în care axa obiectului să
cadă perpendicular pe suprafaţa suportului urmei sau planul suprafeţei obiectului in litigiu;
b) pentru o imagine mai clară se recomandă folosirea a două surse de lumină artificială, instalate
bilateral. Aparatul de fotografiat se fixează pe un trepied sau un dispozitiv de reproducere prevăzut cu un
braţ de apropiere şi depărtare a aparatului;
c) urmele, care nu se disting de culoarea suportului, spre exemplu, urmele create prin secreţia
glandei sudoripare, se evidenţiază în prealabil cu substanţe de revelare. Pentru evitarea strălucirilor
dăunătoare, cu care ne confruntăm in majoritatea cazurilor de fotografiere a suprafeţei metalice, de sticlă
ş. a., se recomandă folosirea surselor de lumină difuză, precum şi a filtrelor de polarizare;
d) fotografia urmelor, a căror detalii caracteristice sunt mici, a celor de măini, de instrumente,
unele leziuni corporale, se va executa la un anumit grad de mărire, recurgându-se la utilizarea inelelor
intermediare care, fiind intercalate între obiectiv şi cameră, măresc distanţa focală, permiţând astfel
fotografierea de la distanţe mici, şi, în consecinţă, obţinerea unei imagini mărite;
e) fotografia de detaliu se execută întotdeauna în baza metodei riglei gradate.
TEST nr. 30
TEST nr. 32