Prof. univ. dr.

ŞTEFAN LACHE
ROMÂNIA ÎN RELAłIILE INTERNAłIONALE
1939-2006
Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României
Ştefan Lache
România în relaŃiile internaŃionale. 1939-2006 /
Ştefan Lache – Bucureşti, Editura FundaŃiei România de
Mâine, 2007
400 p.; 20,5cm.
ISBN 978-973-725-751-2

327(498:100)

 Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007

 UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Prof. univ. dr. ŞTEFAN LACHE

ROMÂNIA ÎN RELAłIILE
INTERNAłIONALE
1939-2006

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE

Bucureşti, 2007
Notă: Capitolele VII (Trecerea României de partea NaŃiunilor Unite) şi
VIII (România şi organizarea relaŃiilor internaŃionale postbelice.
1945-1947) au fost elaborate împreună cu Elena Iuliana Lache.
CUPRINS

Introducere ……………………………………………………….. 9

I. RelaŃiile internaŃionale ale României în ajunul celui

de-al doilea război mondial
I.1. Principii şi obiective de politică externă 11
………………………
I.2. Continuitate şi tendinŃe de schimbare a politicii externe
româneşti sub influenŃa evenimentelor internaŃionale 15
…………
I.3. Politica externă a României la începutul regimului de
autoritate 26
monarhică
………………………………………………………

II. O politică externă de pace şi echilibru

II.1. România şi Acordul de la München 32
…………………………..
II.2. România şi criza internaŃională din primăvara anului 1939 38
…..
II.3. Tratatul economic româno-german din 23 martie 1939 41
………
II. 4. GaranŃiile anglo-franceze din 13 aprilie 1939 44
………………..
II.5. Pactul Ribbentrop-Molotov şi izolarea internaŃională a 50
României ..

III. RelaŃiile externe ale României între neutralitate

şi nonbeligeranŃă
III.1. Neutralitatea – opŃiune politică realistă 57
……………………...
III.2. Solidaritate cu Polonia 63
……………………………………….
III.3. DiplomaŃia românească şi „Blocul Neutrilor” 68
……………….
III.4. Abandonarea neutralităŃii şi trecerea la nonbeligeranŃă 70
……...

IV. România sub dictatul marilor puteri totalitare

IV.1. Notele ultimative sovietice din 26 şi 27 iunie 1940 75
…………
IV.2. De la ultimatum la agresiune militară 82
………………………..
IV.3. Dictatul de la Viena din 30 august 1940 82
……………………..
IV.3.1. Eşecul negocierilor româno-ungare şi „Arbitrajul”
germano-italian 93
……………………………………….
IV.3.2. ConsecinŃe pe plan intern şi internaŃional 99
……………
IV.4. Cedarea Cadrilaterului dobrogean 107
…………………………...

V. Reorientarea politico-diplomatică a României

spre Germania şi Italia
V.1. Instaurarea regimului Antonescu şi primele sale acte
de politică internă şi externă 113
…………………………………..
V.2. Intrarea unor mari unităŃi şi comandamente ale Wehrmacht-
ului 119
în România
……………………………………………………
V.3. Aderarea României la Pactul Tripartit 123
………………………...
V.4. România îşi apără suveranitatea la Gurile Dunării 132
……………
V.5. Blitzkrieg în Balcani şi poziŃia României 139
……………………..

VI. Avatarurile diplomaŃiei române în vreme de război

VI.1. Război de reîntregire naŃională şi diplomaŃie la nivel înalt 145
…..
VI.2. EvoluŃia relaŃiilor româno-germano-italiene după
eliberarea 148
Basarabiei şi Bucovinei de Nord
……………………………..
VI.3. Starea de război între România şi marile puteri occidentale 155
…
VI.4. Tentative politico-diplomatice de scoatere a României
din război 158
……………………………………………………..
VI.4.1. Propunerile sovietice de armistiŃiu din aprilie 1944 169
…
VI.4.2. Ultimele încercări de ieşire a României din război
(până la 23 august 1944) 173
……………………………..

VII. Trecerea României de partea NaŃiunilor Unite

VII.1. Actul de la 23 august 1944 şi continuarea bătăliei 178
armistiŃiului ...
VII.2. ConvenŃie de armistiŃiu sau act de capitulare ? 185
……………...
VII.3. România în război alături de NaŃiunile Unite 195
……………….
VII.3.1. ConsecinŃele Actului de la 23 August 1944 asupra
evoluŃiei războiului în Europa 195
………………………
VII.3.2. Continuarea participării României la război
după evenimentele din august 1944 201
………………….
VII.3.3. Un bilanŃ al contribuŃiei României la război
alături 204
de NaŃiunile Unite
…………………………………...
VII.4. Luptă pentru putere sub control sovietic 206
……………………
VII.5. Instaurarea guvernului dr. Petru Groza, la 6 martie 1945 212
…..
VIII. România şi organizarea relaŃiilor internaŃionale
postbelice. 1945-1947
VIII.1. Premise ale reglementărilor de pace în Europa 218
……………
VIII.2. Problemele româneşti în dezbaterile ConferinŃei de pace
de la Paris din 1946 227
…………………………………………
VIII.3. OpoziŃia şi exilul apără interesele României 237
……………….
VIII.4. Definitivarea şi semnarea Tratatului de pace între
România 244
şi Puterile Aliate şi Asociate
………………………………..

IX. RelaŃiile internaŃionale ale României

în perioada 1947-1964
IX.1. CondiŃiile internaŃionale ale instaurării regimului
socialist totalitar 247
………………………………………………
IX.2. Instaurarea modelului sovietic de totalitarism 251
……………….
IX.3. De la dominaŃia sovietică la autonomie în politica 256
externă …..
IX.3.1. EvoluŃia relaŃiilor internaŃionale ale României 256
până în 1955
IX.3.2. România şi noul regim al navigaŃiei pe Dunăre 260
………
IX.3.3. RelaŃiile româno-sovietice sub semnul 261
destalinizării ..
IX.3.4. Lichidarea sovromurilor 265
……………………………..
IX.3.5. Retragerea trupelor sovietice din România 266
………….
IX.4. Începutul afirmării României pe scena internaŃională
postbelică 270
…………………………………………………….
IX.5. DeclaraŃia din aprilie 1964 277
…………………………………..

X. DiplomaŃia română după 1964; între confruntare

şi destindere în relaŃiile internaŃionale
X.1. EvoluŃia internă şi politica externă 282
……………………………
X.2. România şi „Primăvara de la Praga” 290
…………………………..
X.3. O semnificativă deschidere diplomatică 295
……………………...
X.4. DiplomaŃia română în faŃa ConferinŃei pentru Securitate
şi Cooperare în Europa 297
………………………………………...

XI. Contextul internaŃional al prăbuşirii

regimului socialist totalitar
XI.1. De la liberalizare politică la neostalinism 304
……………………
XI.2. Discreditarea şi izolarea internaŃională a regimului 312
Ceauşescu
XI.3. Pecetea întâlnirii Bush-Gorbaciov din Malta 320
………………...

XII. RelaŃiile internaŃionale ale României la sfârşitul

secolului XX şi la începutul secolului XXI
XII.1. Coordonate ale unei noi politici interne şi externe 331
româneşti
XII.1.1. 22 decembrie 1989: moment de răscruce în istoria
poporului român 331
……………………………………..
XII.1.2. Primele recunoaşteri internaŃionale ale noului 338
regim ..
XII.2. Începutul construcŃiei noii democraŃii româneşti 340
…………...
XII.3. Politica externă a României sub înrâurirea unor mari
schimbări pe arena internaŃională 352
…………………………...
XII.3.1. Integrarea europeană şi euroatlantică – opŃiune
fundamentală a României 359
…………………………...
XII.4. Aderarea României la AlianŃa Nord-Atlantică 363
……………..
XII.5. Drumul României spre Uniunea Europeană 371
………………..
 XII.5.1. Tratatul de Aderare a României la Uniunea
Europeană 379
…………………………………………..
XII.6. SemnificaŃia integrării europene a României 384
……………….
XII.6.1. 1 ianuarie 2007 – momentul istoric al aderării
României la Uniunea Europeană 389
…………………...
Bibliografie 393
…………………...………………….…………………
INTRODUCERE

Lucrarea de faŃă este menită să contribuie la cunoaşterea

relaŃiilor internaŃionale ale României din ajunul celui de-al doilea război
mondial până la intrarea în Uniunea Europeană. Este o primă încercare
de tratare diacronică a unui subiect de o complexitate maximă cum este
cel privind evoluŃia societăŃii româneşti sub impactul unor ample mutaŃii
geopolitice, generate de marea conflagraŃie din anii 1939-1945, de
„războiul rece” care i-a urmat, de prăbuşirea regimului socialist
totalitar din Europa Centrală şi de Sud-Est şi, nu în ultimul rând, de
extinderea proceselor de integrare europeană şi euroatlantică desfă-
şurate în ultimul deceniu al secolului XX şi la începutul secolului XXI.
Raporturile internaŃionale, cu precădere cele general-europene,
desfăşurate timp de şapte decenii, câte s-au scurs din ajunul celui
de-al doilea război mondial şi până în prezent, au înrâurit istoria
românilor mai mult decât în oricare epocă anterioară.
Situată la întâlnirea unor mari interese zonale şi continentale, la
confluenŃa spaŃiilor de expansiune ale marilor puteri ale vremii, România
şi-a concentrat eforturile în planul politico-diplomatic pentru a-şi apăra
identitatea naŃional-statală, suveranitatea şi integritatea teritorială şi, în
strânsă legătură cu acestea, pentru cooperare internaŃională şi egalitate
juridică între state, conlucrare în slujba prosperităŃii, a dezvoltării,
într-un climat de pace. Cauzele nereuşitelor se regăsesc, de regulă, în
conjuncturile externe defavorabile, adesea copleşitoare, care au alterat
statutul internaŃional al României dobândit ca rezultat al Marii Uniri din
1918 şi, implicit, i-au frânat dezvoltarea pe coordonatele progresului
istoric. La acestea s-au adăugat carenŃe ale politicii româneşti, care în
momente critice n-a dispus de suficiente valenŃe pentru a asigura
prioritate interesului naŃional. Trebuie să recunoaştem că au existat
totuşi numeroase demersuri de politică externă care vădeau încercări de
redefinire, de regândire a interesului naŃional la nivelul imperativelor
epocii; unele dintre ele au fost receptate, s-au impus pe scena
internaŃională şi au fost luate în considerare. ÎnvăŃămintele desprinse din
analiza lor au o evidentă semnificaŃie actuală.
DificultăŃile şi erorile inerente perioadei ce a urmat evenimen-
telor revoluŃionare din decembrie 1989 au putut fi depăşite în condiŃiile
noii democraŃii româneşti şi ale reconfigurării sistemului mondial la
cumpăna dintre deceniile nouă şi zece ale secolului XX. Într-un timp
istoriceşte scurt – de numai 17 ani, de la înlăturarea vechiului regim, dar
mult mai lung decât s-a crezut în 1989, România a devenit un factor de
stabilitate şi echilibru în Centrul şi Sud-Estul Europei. S-au păstrat
unitatea şi integritatea Ńării, s-au dezvoltat relaŃii substanŃiale cu demo-
craŃiile occidentale, cu vecinii, cu alte state europene şi de pe alte con-
tinente. S-a elaborat şi s-a înfăptuit strategia care a menŃinut sensul
pozitiv al schimbării şi a dus la intrarea României în AlianŃa
Nord-Atlantică, în 2004, şi în Uniunea Europeană, de la 1 ianuarie 2007.
Structura tematică a lucrării este adecvată programei analitice a
disciplinei România în relaŃiile internaŃionale, studiată la Facultatea de
RelaŃii InternaŃionale şi Studii Europene din cadrul UniversităŃii Spiru
Haret. S-au avut în vedere, de asemenea, programele unor discipline
similare ce se predau la Facultatea de Istorie, a aceleiaşi UniversităŃi,
inclusiv ale celor destinate studiilor de masterat.
Lucrarea încorporează rezultatele activităŃii didactice şi de
cercetare ştiinŃifică desfăşurate de autor, având în faŃă celebra expresie a
istoricului roman Publius Cornelius Tacitus (55-120): Sine ira et studio
(Fără ură şi părtinire), care exprimă necesitatea de a se respecta
adevărul istoric. În întocmirea lucrării – aşa cum o atestă aparatul critic
şi bibliografic – au fost utilizate, de asemenea, realizările literaturii de
specialitate româneşti şi străine aferente temei, acordându-se atenŃie
specială documentelor publicate în ultimii ani, precum şi unor informaŃii
şi surse inedite, păstrate în arhivele accesibile autorului. Memoriile,
Jurnalele, Însemnările zilnice ale unor diplomaŃi şi oameni politici, actori
şi/sau observatori ai evenimentelor şi proceselor epocii, completează
izvoarele istorice care dau substanŃă şi culoare lucrării.
Decembrie 2006 Autorul
 I. RELAłIILE INTERNAłIONALE ALE ROMÂNIEI
ÎN AJUNUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

I.1. Principii şi obiective de politică externă

După confirmarea internaŃională a Marii Uniri din 1918, prin tratatele de
pace de la Paris din 1919-1920, România a promovat un program de politică
externă în care elementele de continuitate, tradiŃionale s-au împletit cu
imperativele epocii. Acest program, elaborat în funcŃie de noile realităŃi
geopolitice şi geostrategice, a îmbrăŃişat principii moderne şi obiective specifice
raporturilor interstatale, precum: cooperarea internaŃională şi egalitatea juridică
între state; respectarea suveranităŃii şi independenŃei naŃionale; excluderea
războiului din viaŃa internaŃională. DiplomaŃia românească avea în faŃă
dezideratul esenŃial al apărării unităŃii naŃional-statale şi a integrităŃii teritoriale, în
cadrul geografiei politice statuate la sfârşitul primului război mondial.
Afirmându-se ca un actor activ pe scena politică europeană şi mondială,
România a contribuit la dezvoltarea dreptului internaŃional şi a relaŃiilor
internaŃionale, a iniŃiat şi a susŃinut acŃiuni proprii, privind instaurarea securităŃii
regionale şi generale, soluŃionarea diferendelor şi crizelor dintre state pe cale
politico-diplomatică; a militat pentru egalitate de tratament în raporturile între
statele mari şi cele mici, concepute ca un ansamblu politic confruntat cu un singur
destin, care presupune solidaritate şi conlucrare în slujba prosperităŃii, a
dezvoltării în condiŃii de pace. România a desfăşurat o activitate remarcabilă la
Liga NaŃiunilor, al cărei membru fondator era, considerând acest organism
internaŃional ca unul dintre mijloacele principale care-i ofereau posibilitatea de a-
şi face auzit glasul în vederea apărării intereselor naŃionale şi de a contribui la
opera de menŃinere a păcii.
Cooperarea dintre state, în general, dintre Ńările europene, în
special, ca o latură inseparabilă a noii ordini internaŃionale, a fost
temeinic argumentată de politicienii şi diplomaŃii români. O concepŃie
valoroasă, inspirată din conştiinŃa destinului comun al Europei, din rolul
jucat în trecut şi rezervat încă în viitor, privea ideea de solidaritate
europeană, crearea, alături de viaŃa internă, întemeiată pe dreptul de
suveranitate, a unor forme de cooperare şi organisme permanente de
armonizare a statelor asociate, cu respectarea principiului echitabilei
reciprocităŃi.
Deşi imaginea raporturilor dintre statele europene era departe de
a inspira optimism, mai ales în al doilea deceniu interbelic, diplomaŃia
românească a continuat să-şi susŃină ideea potrivit căreia continentul de
unde a iradiat atâta cultură şi civilizaŃie nu avea altă şansă decât aceea de
a înŃelege unitatea şi indivizibilitatea valorilor sale, situate mult deasupra
disensiunilor existente.
Strategia de care România avea nevoie în politica sa externă
pentru a-şi atinge, în plan internaŃional, scopurile şi obiectivele a fost
definită magistral de Nicolae Titulescu, la începutul primului său mandat
în fruntea Ministerului Afacerilor Străine, printr-o amplă declaraŃie de
presă, în faŃa ziariştilor români şi străini prezenŃi la Bucureşti, la 11 iulie
1927. „În România – sublinia celebrul om politic-diplomat – este
dominantă concordanŃa perfectă dintre interesele române şi cele europene.
Toate actele politice trecute şi viitoare ale României se explică şi se vor
explica prin această trăsătură fundamentală. Precum cele mai multe dintre
naŃiunile încercate de Războiul Mondial, România este avidă de pace. Dar
nu există pace fără ordine internaŃională şi nu poate exista ordine fără o
conştiinŃă absolută a stabilităŃii ei”1.
Obiectivele politicii externe româneşti şi calea practică de urmat
pentru ca aceste obiective să prindă viaŃă erau sintetizate astfel: aşezarea
pe baze trainice a relaŃiilor de colaborare cu Marile Puteri europene aliate
în timpul marelui război – FranŃa, Marea Britanie, Italia – şi cu statele
care ne-au sprijinit în realizarea unităŃii naŃionale – S.U.A. şi Japonia;
extinderea şi totodată adâncirea cooperării şi colaborării în cadrul Micii
ÎnŃelegeri (România, Cehoslovacia şi Iugoslavia) şi cu Polonia; iniŃierea
de noi relaŃii cu state de pe toate continentele lumii; normalizarea şi
îmbunătăŃirea relaŃiilor cu state foste inamice, dintre care două, Ungaria şi
Bulgaria, erau vecine.
DiplomaŃia României interbelice considera că baza oricărei
politici de pace era statu-quo-ul teritorial şi releva cauzele care-l afectau,
între acestea fiind: neînŃelegerile dintre foştii aliaŃi în primul război
mondial; politica marilor puteri de atragere a Ńărilor mici în sferele lor de
influenŃă; dorinŃele de revanşă ale învinşilor, însoŃite de acŃiuni de
revizuire a tratatelor de pace; carenŃele diplomaŃiei occidentale în cazurile
de folosire a dreptului forŃei în relaŃiile interstatale.

1
Nicolae Titulescu, Opera politico-diplomatică. Iulie 1927- iulie 1928.
Partea I, Volum îngrijit de George G. Potra, Costică Prodan, FundaŃia Europeană
Titulescu, Bucureşti, 2003, p. 131.
 Războiul, agresiunea armată au cunoscut, în repetate rânduri,
oprobriul public al politicienilor şi diplomaŃilor români. „Pacea reală –
aprecia Nicolae Titulescu, cu ocazia semnării Pactului ÎnŃelegerii
Balcanice la Atena (9 februarie 1934) – îşi are izvorul în încredere şi
încrederea îşi are izvorul său în stabilitate. Prima stabilitate pe care un stat
o caută, nu în interesul său egoist, ci în interesul general, este stabilitatea
frontierelor sale”. Dar, dacă pentru România şi celelalte state semnatare
ale Pactului de la Atena (Grecia, Turcia şi Iugoslavia), frontierele
teritoriale erau un lucru definitiv şi indiscutabil, frontierele, prin ele
însele, erau şi bariere între oameni, făcându-le viaŃa mai grea. De aceea –
sublinia Titulescu – noi suntem gata să întreprindem, împreună cu toŃi
aceia care vor recunoaşte definitiv şi loial frontierele noastre, o vastă
muncă de apropiere economică şi politică, ce va devaloriza gradat aceste
frontiere până la spiritualizarea lor definitivă2. Conceptul de
„spiritualizare a graniŃelor” este considerat o contribuŃie de maximă
valoare a diplomaŃiei româneşti interbelice în teoria relaŃiilor
internaŃionale şi în acŃiunea concretă de apropiere a popoarelor, fiind pus
în aplicare în a doua jumătate a secolului al XX-lea, prin integrarea
europeană3.
În 1933, Mihail Manoilescu vorbea de „unitatea spirituală a
Europei”, despre o Europă viitoare „în care Orientul n-ar mai putea păşi
la trena Occidentului, supus şi umil, şi prieten – şi aş zice, dacă cuvântul
n-ar fi prea compromis – tovarăş. O asemenea Europă poate să dea
formula nouă pe care o aşteaptă omenirea”. 4
În concepŃia diplomaŃiei româneşti, exprimată şi fundamentată de
Nicolae Titulescu, statele, dincolo de întinderea lor geografică, de puterea
militară, de ponderea economică, sunt chemate să colaboreze între ele şi
să acŃioneze în sfera relaŃiilor internaŃionale ca parteneri cu drepturi egale.
Indiferent de mărime, răspunderea faŃă de problemele păcii implică în
mod necesar contribuŃia tuturor statelor. Diplomatul român a
fundamentat, în acelaşi timp, relaŃia dialectică dintre principiul
suveranităŃii şi principiul egalităŃii în funcŃionarea colaborării între state.
2
Nicolae Titulescu, Documente diplomatice, Editura Politică,
Bucureşti, 1967, p. 546-547.
3
Vasile Vese, PoziŃia internaŃională a României după Marea Unire, în
volumul Marea Unire din 1918 în context european, Coordonator Ioan Scurtu,
Editura Enciclopedică, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 433.
„Noi nu revendicăm ranguri aristocratice în viaŃa internaŃională – afirma
Nicolae Titulescu –, în schimb nu vom renunŃa niciodată la egalitatea cu
ceilalŃi, aşa de greu câştigată”. Asemenea poziŃii, consecvent exprimate şi
urmărite, nu erau manifestări de exclusivism naŃional, ci de demnitate
naŃională, superior înŃeleasă. Ele transcriau un deziderat cu valoare de
necesitate obiectivă. Nicolae Titulescu nu a admis regimul de „state cu
interese limitate” impus, la ConferinŃa Păcii de la Paris din 1919-1920, de
către Marile Puteri învingătoare, unora dintre aliaŃii lor mai mici, inclusiv
României. În negocierile angajate, el a admis întotdeauna să discute în
condiŃii „de la egal la egal” cu partenerii săi.4.
Un obiectiv major al politicii externe româneşti după Marea
Unire din 1918 l-a constituit combaterea revizionismului promovat de
totalitarismul comunist şi de cel nazist, precum şi de statele ce se
considerau nedreptăŃite prin ordinea instituită în capitala FranŃei, în anii
1919-1920. În viziunea diplomaŃiei româneşti, revizionismul era sinonim
cu războiul, adevăr confirmat de evoluŃia relaŃiilor internaŃionale în
perioada dintre cele două războaie mondiale.
Stabilirea unor relaŃii amicale cu toate marile puteri europene a
constituit un deziderat principal al politicii externe româneşti. La
ConferinŃa de constituire a AsociaŃiei Presei ÎnŃelegerii Balcanice, care a
avut loc la Bucureşti, la 11 iunie 1936, N. Titulescu declara: „Vrem
prietenia tuturor marilor puteri fără deosebire: a FranŃei, a Marii Britanii,
a Italiei, a Germaniei şi a U.R.S.S.
Suntem gata să dăm tuturor acestor puteri dovezile concrete ale
sincerei noastre dorinŃe de a trăi cu ele în pace şi prietenie.
Dar în schimb nu vom renunŃa niciodată în favoarea niciuneia şi
nici chiar în favoarea tuturor marilor puteri împreună la principiul
egalităŃii statelor, adică la dreptul suveran de a dispune fiecare de soarta
noastră şi de a nu primi niciodată o hotărâre care să ne privească la care
noi nu am fi consimŃit”5.

I.2. Continuitate şi tendinŃe de schimbare a politicii externe

româneşti sub influenŃa evenimentelor internaŃionale

4
Apud Gheorghe Sbârnă, Românii şi proiectele federale europene
interbelice, Editura Sylvi, Bucureşti, 2002, p. 273.
5
Nicolae Titulescu, Documente diplomatice, op. cit., p. 772.
 La un deceniu şi jumătate de la încheierea primului război
mondial, relaŃiile internaŃionale au devenit tot mai tensionate datorită unor
acte succesive de forŃă prin care erau încălcate Pactul Ligii NaŃiunilor şi
tratatele de pace de către Germania nazistă şi Italia fascistă faŃă de care
Marea Britanie şi FranŃa practicau o politică de conciliere.
Încă de la instaurarea, la 30 ianuarie 1933, a regimului hitlerist,
politica externă a Germaniei a urmărit realizarea unui program care, în
esenŃa sa, însemna cucerirea hegemoniei continentale şi asigurarea, prin
expansiunea teritorială, a „spaŃiului vital”, ca şi constituirea unei zone de
control şi dominaŃie economică – Wirtschaftsraum6.
ConcepŃia lui Adolf Hitler privind expansiunea teritorială era
susŃinută de colaboratorii săi apropiaŃi, ca, de exemplu, de Alfred
Rosenberg, care, de la 1 aprilie 1933, devenea şeful Oficiului de politică
externă nou-creat al Partidului NaŃional Socialist German al Muncii
(NSDAP), în atribuŃiile sale fiind incluse, printre altele, problemele
răsăritene şi ale bazinului dunărean.
La 14 octombrie 1933, Germania părăseşte ConferinŃa pentru
dezarmare şi se retrage din Societatea NaŃiunilor, ceea ce a permis
guvernului de la Berlin să declanşeze o amplă campanie revizionistă şi
naŃionalistă. Au urmat: agresiunea Italiei împotriva Etiopiei şi anexarea
acestei Ńări la regatul italian (3 octombrie 1935 – 9 mai 1936); ocuparea
de către Germania a zonei demilitarizate a Renaniei (7 martie 1936) –
acŃiune motivată de diplomaŃia Berlinului printr-o „incompatibilitate”
între obligaŃiile asumate de FranŃa prin Acordurile de la Locarno din
19257 şi Tratatul de asistenŃă mutuală între Paris şi Moscova, încheiat la
2 mai 1935, suspectat a fi îndreptat împotriva Germaniei; Acordul
(gentleman’s agreement) germano-austriac din 11 iulie 1936, care a
marcat primul pas spre Anschluss; internaŃionalizarea Războiului civil din

6
P. Renouvin, J.B. Duroselle, Introduction à l’histoire des relations
internationales, Armand Colin, Paris, 1966, p. 349-350.
7
La ConferinŃa de la Locarno din 5-16 octombrie 1925, reprezentanŃii
Germaniei (Gustav Stresemann), Belgiei (Émile Vandervelde), FranŃei (Aristide
Briand), Marii Britanii (Joseph Austen Chamberlain) şi Italiei (Benito Mussolini)
parafează (semnarea are loc la Londra, la 1 decembrie 1925), Tratatul de garanŃie
mutuală (Pactul Rhenan), prin care semnatarii garantează menŃinerea frontierelor
existente între FranŃa şi Belgia, pe de o parte, şi Germania, pe de altă parte.
Totodată, sunt parafate convenŃiile de arbitraj dintre Germania, FranŃa,
Cehoslovacia şi Polonia.
Spania (1936-1939) prin intervenŃia militară germană şi italiană, în
sprijinul generalului Francisco Franco, şi cea sovietică, prin intermediul
InternaŃionalei Comuniste, de partea guvernului Frontului Popular. La
acestea se adaugă constituirea Axei Roma-Berlin (25 octombrie 1936),
Pactul anticomintern (25 noiembrie 1936), între Germania şi Japonia,
alianŃă la care aderă şi Italia (6 noiembrie 1937), alcătuindu-se astfel Axa
Roma-Berlin-Tokio.
În contextul evenimentelor menŃionate, la 29 august 1936,
Nicolae Titulescu este înlocuit de la conducerea Ministerului Afacerilor
Străine, printr-o „remaniere de guvern”, care l-a vizat doar pe el. Acest
act a fost rezultatul intrigilor unor lideri politici care-i erau adversari şi ale
regelui Carol al II-lea, datorită unor deosebiri substanŃiale de vederi, al
presiunilor externe, în care pe primul loc s-a situat detaşat diplomaŃia
polonă, al deteriorării puternice a raporturilor cu Polonia şi Italia, al
nemulŃumirilor şi acŃiunii Berlinului, dar şi al nemulŃumirilor Iugoslaviei
şi chiar ale Angliei, ca şi ale unor cercuri din alte Ńări apropiate României
şi, în sfârşit, al unor atitudini şi opŃiuni ale lui Titulescu, ca, de exemplu,
poziŃia adoptată faŃă de războiul civil care izbucnise în Spania8.
După înlăturarea lui Titulescu din fruntea diplomaŃiei româneşti,
guvernul a continuat să afirme constant în declaraŃiile oficiale aceleaşi
principii de politică externă.
La începutul lunii septembrie 1936, noul ministru al afacerilor
străine, Victor Antonescu, a dat publicităŃii o amplă declaraŃie, în numele
guvernului, prin care anunŃa următoarele direcŃii ale politicii externe:
„Politica externă a României rămâne aceea care a fost urmată până în
prezent. Această politică este rezultatul alianŃelor cărora datorăm biruinŃa
în războiul mondial şi care ne-au dus la realizarea unităŃii naŃionale, în
cadrul frontierelor noastre naturale. Tratatele de pace au dat o satisfacŃie
deplină aspiraŃiilor noastre legitime, punând capăt nedreptăŃii unei
situaŃiuni geografice şi etnografice care stânjenea dezvoltarea normală a
poporului nostru. Astăzi nu avem altă Ńintă decât să muncim pentru a ne
organiza şi dezvolta în linişte, înăuntrul graniŃelor intangibile ce am
obŃinut cu sacrificiul celor mai buni fii ai Ńării.… Credincioşi Pactului

8
Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Din nou despre cauzele înlăturării
din guvern a lui Nicolae Titulescu (29 august 1936), în „Revista română de studii
internaŃionale”, nr. 2 (6), 1969, p. 37-53.
SocietăŃii NaŃiunilor, vom continua a colabora în mod activ cu marea
instituŃiune de la Geneva. Având onoarea a face parte din Consiliu,
România va putea să-şi spună cuvântul ori de câte ori se vor pune
chestiuni legate de interesele sale sau ale aliaŃilor săi.
Acestea sunt liniile mari ale politicii noastre care îşi trage obârşia
din necesitatea ce o are România de a-şi asigura, în pace, integritatea
graniŃelor sale. Această politică a fost practicată în mod constant de toate
partidele ce au urmat la putere după război şi în cei din urmă ani mai cu
seamă de către domnul Nicolae Titulescu, cu un talent, o autoritate şi un
prestigiu ce i-au asigurat recunoştinŃa îndreptăŃită a Ńării” („DimineaŃa”
din 4 septembrie 1936).
În Mesajul tronului, prezentat, la 16 noiembrie 1936, la
deschiderea noii sesiuni ordinare a Parlamentului, regele Carol al II-lea a
menŃionat că scopul suprem al politicii externe a Ńării îl constituie
„menŃinerea păcii şi integritatea frontierelor”; iar Adresa de răspuns la
Mesaj accentua: „Mai mult ca oricând, se impune continuarea politicii de
până astăzi, prin sprijinirea oricărei acŃiuni menite să sporească autoritatea
şi puterea Aşezământului de pace de la Geneva, dezvoltarea şi adâncirea
alianŃelor actuale, prietenia cu toate statele şi consolidarea raporturilor de
bună vecinătate”9.
Înlăturarea lui Titulescu din guvern, de numele căruia era legată
întreaga politică externă a României, subordonată securităŃii colective sub
egida Ligii NaŃiunilor, avea şi semnificaŃia adaptării la noile realităŃi
geopolitice. Nu erau abandonate principiile călăuzitoare ale diplomaŃiei
româneşti, ci, în faŃa eşecului politicii de securitate colectivă, se căutau
metode şi mijloace noi care să permită menŃinerea statu-quo-ului teritorial
şi a independenŃei naŃionale a Ńării.
InfluenŃa negativă a înlăturării lui Titulescu s-a resimŃit imediat
în relaŃiile dintre România şi Uniunea Sovietică. Guvernul de la Moscova
a dezavuat Proiectul tratatului de asistenŃă mutuală româno-sovietic
parafat de N. Titulescu şi omologul său sovietic, M. Litvinov10, ce urma

9
Gheorghe Sbârnă, Parlamentul şi politica externă a României. 1919-
1940, Editura Sylvi, Bucureşti, 2000, p. 285.
10
Protocolul, parafat la 21 iulie 1936 la Montreux, cuprindea principiile
ce urmau să stea la baza tratatului de asistenŃă mutuală între România şi Uniunea
Sovietică: 1) asistenŃa mutuală în cadrul SocietăŃii NaŃiunilor; 2) intrarea în
acŃiune a fiecăreia din cele două Ńări numai când FranŃa va intra în acŃiune; 3)
să fie definitivat şi semnat în septembrie 1936, pretextând că se
produsese o schimbare a politicii externe româneşti. De fapt, nici
guvernul român nu dorea finalizarea respectivului tratat. Cu toate acestea,
Victor Antonescu îl asigură, la 19 septembrie 1936, pe Litvinov că
„politica externă a României rămâne neschimbată faŃă de puterile aliate şi
amice şi în special faŃă de Rusia, marea noastră vecină, cu care în cursul
istoriei noastre nu am avut decât relaŃii de bună prietenie şi faŃă de care
niciun ministru român cu conştiinŃa netedă a intereselor noastre
geografice n-ar putea practica decât o politică de bună şi amicală
vecinătate”. Ministrul sovietic a răspuns afirmând că „înŃelege nevoia
României de a avea relaŃii bune cu Rusia”. La 2 noiembrie 1936,
ministrul român la Moscova, Edmond Ciuntu, dă asigurări privind
„dorinŃa fermă a guvernului român de a menŃine şi de a dezvolta relaŃii de
cea mai bună vecinătate cu U.R.S.S. şi de a conlucra cu ea la tot ce poate
întări pacea. Câtă vreme Rusia se va menŃine pe poziŃia actuală de
respectare a teritoriului nostru prezent şi adversară a revizuirii
frontierelor, ne va găsi totdeauna alături de ea”11.
În ultimele luni ale anului 1936, raporturile politice româno-ger-
mane erau marcate de numeroase acŃiuni politice şi diplomatice în cadrul
confruntării dintre atitudinile opuse ale celor două state faŃă de securitatea
colectivă.
În 1937, analizând cu gândul la viitor evoluŃia relaŃiilor României
cu Germania şi Uniunea Sovietică după primul război mondial, Nicolae
Titulescu scria: „Cine ar dori să devină aliat al României numai pentru
apărarea intereselor româneşti?
Să vorbim deschis: Germania?
Niciodată.
Pentru propriile ei interese, Germania ar putea cere României să
ia parte la un război ofensiv împotriva U.R.S.S. Dar, după părerea mea,

trupele sovietice şi române nu vor putea trece Nistrul în România, respectiv,

U.R.S.S., fără o cerere formală a guvernului român, respectiv, sovietic; 4) la
cererea guvernului român, trupele sovietice se vor retrage de pe teritoriul român,
la est de Nistru, după cum trupele române se vor retrage de pe teritoriul sovietic,
la vest de Nistru. Cei doi miniştri au căzut de acord asupra tuturor punctelor, cu
excepŃia punctului doi (Litvinov nu-l acceptă, iar Titulescu declară că nu poate
semna o convenŃie fără acest punct).
11
Istoria politicii externe româneşti în date, Coordonator Ion
Calafeteanu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 296-297.
aceasta ar face să sune clopotul de îngropăciune pentru România.
Germania, însă, nu-şi va schimba niciodată relaŃiile cu U.R.S.S. numai
pentru a apăra interesele româneşti.
Dacă Germania nu duce război împotriva U.R.S.S., eu prevăd o
revenire la politica lui Bismark12, adică prietenia ruso-germană”13.
Titulescu considera primejdioasă pentru România apropierea
germano-sovietică – pe care a intuit-o – în condiŃiile în care România nu
ar fi avut reglementate raporturile cu niciuna dintre cele două mari puteri
şi aprecia că, în cazul producerii unei astfel de apropieri, era de preferat ca
România să fie surprinsă în raporturi mai bune cu U.R.S.S, după ce
aceasta încheiase un tratat cu FranŃa. Chiar după ce se declanşase
agresiunea Italiei contra Abisiniei, Titulescu îi declara lui Constantin
Argetoianu, la 9 septembrie 1935: „Pericolul e Germania. ÎŃi dau în scris:
Germania se va înŃelege cu Sovietele pe spinarea Poloniei”14.
Un pact româno-sovietic era considerat de Titulescu necesar
pentru România atât în caz de război între Germania şi U.R.S.S., cât şi în
caz de înŃelegere germano-sovietică, esenŃial fiind ca acest pact să fie
încheiat înaintea apropierii dintre Berlin şi Moscova.
Nu se pune problema că Titulescu ar fi avut simpatii sau antipatii
ruse sau germane, politica sa fiind călăuzită exclusiv de interesele apărării
integrităŃii teritoriale şi a securităŃii României, ca şi a păcii europene15,
între acestea existând un acord total.
Germania a urmărit cu deosebită atenŃie şi vădită nemulŃumire
posibilitatea încheierii unui pact de asistenŃă mutuală româno-sovietic şi,
îndeosebi, a unui acord românesc pentru tranzitul trupelor sovietice prin
12
Cancelar al Germaniei în anii 1871-1899, Otto Eduard Leopold
Bismark este autorul iniŃiativei „AlianŃa celor trei împăraŃi” (Germania, Austro-
Ungaria şi Rusia), încheiată în 1873, reînnoită în 1881 şi 1884. În 1887, Bismark
a semnat cu Rusia aşa-numitul Tratat de reasigurare. Considerând că războiul cu
Rusia ar putea fi periculos pentru Germania, el s-a pronunŃat împotriva
cercurilor militare germane care susŃineau declanşarea unui război preventiv
împotriva Rusiei.
13
Nicolae Titulescu, Politica externă a României (1937), EdiŃie îngrijită
de George G. Potra, Constantin I. Turcu, Ion M. Oprea, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 1994, p. 103-104.
14
Ioan Chiper, România şi Germania nazistă. RelaŃiile româno-
germane între comandamentele politice şi interese economice (ianuarie 1933 –
martie 1938), Editura Elion, Bucureşti, 2000, p. 120.
15
Ibidem, p. 121.
România spre Europa Centrală şi a acŃionat prin variate mijloace –
declaraŃii contradictorii cu privire la atitudinea sa faŃă de revizionismul
maghiar, sprijinirea partidelor de dreapta şi extrema dreaptă din România,
încercări, pe diferite canale, de influenŃare a unor lideri politici – Octavian
Goga, Gheorghe Brătianu etc. –, precum şi a regelui Carol al II-lea,
pentru a împiedica astfel de angajamente internaŃionale ale României.
Trebuie însă subliniat că această acŃiune a Germaniei n-a constituit decât
o parte a unui amplu demers al diplomaŃiei berlineze împotriva închegării
unui sistem de securitate colectivă, care viza, în special, exploatarea
divergenŃelor şi carenŃelor politicii marilor puteri occidentale.
Totodată, acŃiunea energică a diplomaŃiei româneşti, rolul
României în cadrul Micii ÎnŃelegeri şi al ÎnŃelegerii Balcanice, ca şi
perspectivele apropierii româno-sovietice au influenŃat, la rândul lor,
politica Berlinului, nevoit să recurgă, inclusiv în raporturile acestuia cu
Roma şi Budapesta, la anumite moderaŃii şi subtilităŃi de tactică.

Din acest punct de vedere este concludentă convorbirea care a

avut loc la Berlin, la 16 noiembrie 1936, între Adolf Hitler şi Gheorghe
Brătianu, deputat, şeful unei grupări politice desprinse din Partidul
NaŃional Liberal.
În nota sa asupra întrevederii, omul politic şi istoricul român
preciza că partidul pe care el îl conducea luptase un an de zile împotriva
pactului româno-sovietic a cărui primejdie părea a fi înlăturată. Urmările
vechii politici mai dăinuiau încă, dar se ajunsese la relaŃii strânse cu
Polonia şi Iugoslavia, ceea ce asigura politicii româneşti „un echilibru
mai sănătos”. În ceea ce priveşte problemele externe, releva Gheorghe
Brătianu, politica românească se poate rezuma în următoarele puncte care
corespundeau unei tendinŃe tot mai accentuate în opinia publică:
„1. Barieră împotriva comunismului, România trebuia să-şi reia,
ca mai înainte, misiunea la Nistru şi la Marea Neagră.
2. Nu voim să fim drum de trecere, nici câmp de bătălie. De
aceea exemplul Belgiei a avut la noi un răsunet puternic. Nu se poate
folosi termenul de «neutralitate» care e impropriu, dar fondul problemei
este acesta. De fapt, chiar în cazul unui război germano-rus, o Românie
neutră e mai importantă pentru Germania decât una aliată, care ar fi
prezentat greutăŃi de prelungire a frontului.
 Această poziŃie nu întrerupe legăturile noastre cu FranŃa, cu care
avem, de altfel, un tratat de consultare şi amiciŃie, dar arată că nu voim să
ne subordonăm unui pact sovietic, fie francez, fie ceh.
3. Raporturi economice mai strânse cu Germania, în care vedem
posibilităŃile de dezvoltare normală ale economiei româneşti”.
Führerul, care ascultase până atunci fără a întrerupe, a intervenit
în discuŃie şi, după ce l-a rugat pe interlocutorul său să nu dea publicităŃii
ceea ce-i va spune, a declarat: „Problema capitală, care domină totul, este
lupta împotriva bolşevismului, ceea ce nu s-a înŃeles îndeajuns în Apus, în
FranŃa şi în Anglia. Suntem acuzaŃi de a pregăti războiul, dar tot
programul meu social şi economic este un program de pace, ca şi planul
economic pe patru ani. Germania face o politică de apărare, a ei şi a
Europei. În ce priveşte pacea, a făcut de atâtea ori declaraŃii categorice şi
Belgiei şi FranŃei... A oferit pace şi cehilor. Dar în chestiunea bolşevistă
cehii au făcut o politică nebună (eine tolle Politik). Au respins mâna ce
le-a fost oferită nu o dată, de mai multe ori.
SituaŃia minorităŃilor germane a devenit imposibilă în
Cehoslovacia, mai ales că e chiar la graniŃa Reichului. (Se referă la
regiunea SudiŃilor, din nord-vestul Cehoslovaciei – n.n., Ş.L.). Pe de altă
parte, cehii „au devenit o poartă de intrare (Einfallstar) pentru bolşevici în
Europa Centrală”.
În ceea ce priveşte revizionismul, Hitler a susŃinut că ungurii ar
avea revendicări care se îndreptau puŃin asupra Iugoslaviei şi României şi
mai mult asupra Cehoslovaciei. În legătură cu sprijinul de care avea
nevoie România, Hitler arăta că acest sprijin, ea trebuie să-l caute la
statele care promovau aceeaşi politică de stăvilire a comunismului, în
principal Germania.
Dacă România ar avea relaŃii economice mai bune cu Germania,
aşa cum a făcut Iugoslavia, „cu riscul de a crea în viitor un stat de
concurenŃă industrială, atunci interesul Germaniei ar spori să vadă în acel
colŃ al Europei o Românie independentă şi puternică”.
Cancelarul german a declarat că „pretenŃiile revizioniste ale
Ungariei nu trebuie luate prea în tragic, ele sunt poate necesare din
punctul de vedere al politicii interne. Adevăratul pericol care ameninŃă
România şi pacea în Europa este bolşevismul. Dar dacă România devine
un avanpost al ordinii în Europa, atunci niciun stat nu va mai fi interesat
în menŃinerea ei decât Germania”. „Aş merge în cazul acesta foarte
departe – declara Hitler – şi aş spune-o în mod public şi oficial, la Roma
şi la Budapesta”16.
În decembrie 1937 au avut loc alegeri parlamentare organizate de
guvernul liberal prezidat de Gheorghe Tătărescu. În preajma acestor
alegeri, s-au manifestat, într-o măsură mai mare decât până atunci,
divergenŃe politice privind relaŃiile externe ale României. Partidul
NaŃional Liberal şi Partidul NaŃional łărănesc, deşi primul era la
guvernare, iar celălalt în opoziŃie, se pronunŃau pentru menŃinerea şi
consolidarea alianŃelor regionale din care România făcea parte – Mica
ÎnŃelegere şi ÎnŃelegerea Balcanică, a politicii orientate spre Paris şi
Londra; pentru creşterea rolului Ligii NaŃiunilor, considerând că numai
astfel se asigura integritatea teritorială a Ńării, ameninŃată de statele
revizioniste. La extrema dreaptă a eşichierului politic, Mişcarea
Legionară17 şi Partidul NaŃional Creştin18 susŃineau alăturarea de
Germania şi Italia, invocând, printre altele, că astfel puteau fi descurajate
pretenŃiile revizioniste ale Ungariei, Uniunii Sovietice şi Bulgariei. Pentru
Corneliu Zelea Codreanu, Alexandru C. Cuza, Octavian Goga şi alŃi lideri
legionari şi naŃional-creştini, Liga NaŃiunilor era o organizaŃie masonică
dominată de evrei, îndreptată împotriva statelor naŃionale, mai ales a celor
mici; alianŃa cu FranŃa – unde se afla la putere un guvern de „Front
Popular”, condus de socialistul Leon Blum, sprijinit de Partidul
Comunist, nu era de niciun folos; Mica ÎnŃelegere şi ÎnŃelegerea Balcanică
erau ineficiente; apropierea faŃă de Uniunea Sovietică era interpretată ca
un act de trădare naŃională, marea putere de la Răsărit fiind considerată un
stat care urmărea să impună dominaŃia comunismului19. „Noi – arăta
Octavian Goga, preşedintele Partidului NaŃional Creştin – ne-am dat

16
Ion Calafeteanu, Români la Hitler, Editura Univers Enciclopedic,
Bucureşti, 1999, p. 13-16.
17
Interzisă în decembrie 1933, ca urmare a asasinării premierului liberal
I.G. Duca, Mişcarea Legionară, numită în mod curent Garda de Fier, şi-a reluat
activitatea legală la 20 martie 1935, sub forma partidului Totul pentru łară,
având ca preşedinte pe generalul Gheorghe (Zizi) Cantacuzino-Grănicerul.
18
Partidul NaŃional Creştin s-a constituit la 14 iulie 1935 prin fuziunea
Partidului NaŃional Agrar, condus de Octavian Goga, cu Liga Apărării NaŃional
Creştine, condusă de Alexandru C. Cuza. Octavian Goga a fost ales preşedinte
activ, iar A.C. Cuza, preşedinte de onoare.
19
Istoria românilor, Vol. VIII, România întregită (1918-1940),
Coordonator Ioan Scurtu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 367.
seama de la început că în echilibrul continental Germania nu este un
factor neglijabil şi că, potrivit trecutului, urmând linia unei predestinări
geografice, suntem datori cât mai grabnic, pentru interesele noastre
politice şi economice, să stabilim un acord cu Germania. La această
convingere s-a adăugat şi faptul că Partidul NaŃional-Socialist prezintă o
înrudire de doctrină cu concepŃia noastră, că este un partener împotriva
primejdiei semite şi că este cel mai serios reazim faŃă de revărsarea
nebuniei bolşevice”20.
„O alianŃă cu Rusia Sovietică, aşa cum s-a intenŃionat şi cum la
un moment dat urma să se realizeze, prin străduinŃele D-lui Titulescu a
fost, cred eu, şi va fi cea mai cumplită erezie din câte au fost scoase
vreodată la iveală din laboratorul diplomaŃiei româneşti” – declara Goga
în şedinŃa Adunării DeputaŃilor din 27 noiembrie 1937. Abordând
problema unei cooperări româno-ruse în eventualitatea unui război între
Germania şi U.R.S.S., preşedintele Partidului NaŃional Creştin întrevedea
consecinŃele politice: „Mergând alături de Rusia în război, fie că am
învinge, fie că am fi învinşi, şi într-un caz şi într-altul – ca din toate
războaiele, am fi păgubiŃi.
Învinşi ieşind din acest război, am trage toate consecinŃele logice
ale vechii doctrine: vae victis. S-ar pune problema Ardealului, care,
probabil, ar deveni un teritoriu de război, şi care ar fi reclamat de către
competitorii din tabăra adversă, ungurii, în cazul de faŃă, care l-ar cere
pentru ei. Aceasta în cazul când am fi învinşi.
Învingători? Chestiunea ar fi şi mai complicată. Pentru ce, d-lor?
Şi acest lucru trebuie să-l privim în faŃă. Noi, suntem nişte chirurgi, care,
cu durere, experimentăm totul pe spinarea acestui popor. Noi nu putem
ascunde adevărul acesta şi să facem o politică de struŃ. Trebuie să privim
lucrul în faŃă, fiindcă cu soluŃiile pe care le vom da noi se prepară spiritul
public în faŃa zilei de mâine.
Un război al Rusiei biruitoare, cu noi alături, ce consecinŃe ar
avea? Înainte, ştiŃi foarte bine, Rusia autocrată, Ńaristă, reprezenta pentru
noi o foame de teritoriu românesc şi după fiecare război, făcut chiar
alături de noi, câştigând chiar războiul prin intervenŃia noastră, îşi mărea

20
Mihai Fătu, Cu pumnii strânşi. Octavian Goga în viaŃa politică a
României (1918-1938), Editura Globus, Bucureşti, 1993, p. 165.
teritoriul pe socoteala noastră. Aceasta era Rusia Ńaristă, cu foamea ei,
lansată către Constantinopol.
O Rusie bolşevică, biruitoare, n-ar avea nimic a face cu apetitul
din testamentul lui Petru cel Mare; o asemenea Rusie ar reprezenta o
penetraŃie spre Occident, peste trupul nostru, o bolşevizare continentală,
aş zice planetară. Aceasta ar însemna o zguduire necunoscută încă din
istoria omenirii. ÎnchipuiŃi-vă ce ar fi pentru existenŃa noastră o asemenea
bolşevizare, din punctul de vedere al civilizaŃiei româneşti. În această
perioadă de fragilitate, de adolescenŃă, a civilizaŃiei la un popor, care
întâia oară a avut posibilitatea unei uniri politice, ar însemna distrugerea
culturii noastre naŃionale, peste care s-ar revărsa un val de întuneric”21.
În faŃa unui asemenea pericol, Octavian Goga aprecia că „este
legitimă ridicarea poporului german pentru combaterea bolşevismului” şi
releva că, pe lângă consideraŃiunile de ordin general, erau şi o serie de
justificări specific româneşti, care pledau pentru normalizarea raporturilor
cu Germania, între care cele de natură economică puteau fi binefăcătoare
pentru amândouă părŃile.
Expunând poziŃia Partidului NaŃional Creştin, Octavian Goga
sublinia că, în acel moment istoric, „s-a creat o atmosferă politică
trebuincioasă pentru restabilirea raporturilor normale cu Germania, o
platformă de înŃelegere în sensul unui tratat de amiciŃie, care, respectând
alianŃele noastre, având la bază un echilibru sufletesc şi o legitimitate
economică din partea celor doi contractanŃi, să ne repună în situaŃia de
amiciŃie, care de multă vreme a stăruit între cele două popoare”22.
La rândul său, „căpitanul” Mişcării Legionare, C.Z. Codreanu,
declara la 30 noiembrie 1937: „Eu sunt pentru o politică externă a
României alături de Roma şi Berlin. Alături de statele revoluŃiilor
naŃionale, în contra bolşevismului … în 48 de ore după biruinŃa Mişcării
Legionare, România va avea o alianŃă cu Roma şi Berlinul, intrând astfel
în linia misiunii sale istorice în lume: apărarea crucii, a culturii şi
civilizaŃiei creştine”23.
Urmărind să-şi mărească şansa de a câştiga alegerile, Partidul
NaŃional Liberal a încheiat un cartel electoral cu Partidul German din

21
Gheorghe Sbârnă, op. cit., p. 300.
22
Ibidem, p. 303-305.
23
Istoria Românilor, op. cit., p. 376.
România, condus de Fritz Fabritius şi Hans Otto Roth, de orientare
preponderent naŃional-socialistă, şi cu Frontul Românesc, organizaŃie
condusă de Alexandru Vaida-Voievod, care se desprinsese din P.N.ł.
în 1935.
La 25 noiembrie 1937, Iuliu Maniu, Corneliu Zelea Codreanu şi
Gheorghe Brătianu au semnat un „pact de neagresiune” prin care se
angajau să apere „libertatea şi corectitudinea alegerilor”. Prin acest pact,
Partidul NaŃional-łărănesc intenŃiona să se folosească de Mişcarea
Legionară pentru câştigarea alegerilor şi revenirea la guvernare. În acelaşi
scop, Iuliu Maniu a acceptat colaborarea cu organizaŃii politice de stânga
care întreŃineau relaŃii cu comuniştii, cum erau Uniunea Democratică,
prezidată de Barbu Rădulescu, şi Frontul Plugarilor, condus de dr. Petru
Groza, şi de dreapta – Partidul Conservator de sub conducerea lui Grigore
Filipescu şi Partidul Agrar al lui Constantin Argetoianu.
AlianŃele electorale încheiate de P.N.L. şi P.N.ł. raliind de-o
parte şi de alta organizaŃii cu doctrine şi orientări politice atât de diverse –
de la extrema dreaptă la extrema stângă – au creat confuzie în rândul
alegătorilor şi n-au slujit niciunuia din cele două mari partide politice
democratice în lupta pentru putere.
Confruntarea electorală s-a încheiat cu un rezultat surprinzător.
Nicio grupare politică n-a reuşit să obŃină numărul de voturi care-i putea
asigura majoritatea mandatelor în noul for legiuitor, necesare formării
noului guvern24.

I.3. Politica externă a României la începutul regimului de

autoritate monarhică
Alegerile parlamentare din decembrie 1937 au consemnat
ascensiunea extremei drepte pe scena politică românească. De fapt,

24
Rezultatul oficial al alegerilor pentru Adunarea DeputaŃilor publicat
la 31 decembrie 1937 consemna: Partidul NaŃional Liberal a obŃinut 1.103.353 de
voturi – 35,92%, situându-se pe primul loc, dar, neîntrunind procentul de 40%
din totalul voturilor, nu putea beneficia de „prima electorală” care să asigure
majoritatea mandatelor necesare pentru formarea noului guvern; pe locul al
doilea s-a plasat Partidul NaŃional łărănesc cu 626.612 voturi – 20,40%; pe
locul trei, partidul Totul Pentru łară cu 478.378 voturi – 15, 589% şi pe locul al
patrulea, Partidul NaŃional Creştin cu 281.167 voturi – 9,15% din totalul
voturilor exprimate („Monitorul Oficial”, nr. 301 din 31 decembrie 1937).
adevăratul beneficiar al alegerilor din decembrie 1937 va fi regele Carol
al II-lea; folosind rezultatul acestor alegeri, el a impus o formulă de
guvern care i-a permis să-şi realizeze principalul său obiectiv politic:
instaurarea unui regim monarhic autoritar. Fără să mai recurgă la
obişnuitele consultări cu preşedinŃii partidelor politice parlamentare,
suveranul i-a cerut lui Octavian Goga să formeze noul guvern, oferind în
acelaşi timp funcŃii ministeriale lui Armand Călinescu şi altor naŃional-
Ńărănişti care nu erau de acord cu politica promovată de Iuliu Maniu. La
28 decembrie 1937, după demisia lui Gheorghe Tătărescu, Octavian
Goga a primit însărcinarea oficială de a alcătui noul cabinet. Alexandru
C. Cuza, promotor al antisemitismului în România, a fost numit ministru
secretar de stat, fără portofoliu. Ministerele de Interne şi JustiŃie au fost
încredinŃate naŃional-Ńărăniştilor dizidenŃi – Armand Călinescu şi Vasile
Rădulescu MehedinŃi, iar în fruntea Ministerului de Externe a fost adus
juristul Istrate Micescu, intrat recent în Partidul NaŃional Creştin şi care îl
combătuse în campania electorală pe Iuliu Maniu şi mai ales pe Corneliu
Zelea Codreanu pentru declaraŃiile acestuia privind orientarea politicii
externe a României spre Puterile Axei. Generalul Ion Antonescu a fost
numit ministru al apărării naŃionale, acceptând această funcŃie după ce
regele şi primul-ministru desemnat i-au dat asigurări privind continuarea
politicii externe a României alături de FranŃa şi Marea Britanie şi că nu se
vor lua măsuri represive împotriva Mişcării Legionare.
DiplomaŃii britanici au observat de la început că formarea
guvernului Goga era o manevră a regelui Carol al II-lea îndreptată în
primul rând împotriva Gărzii de Fier. Această presupunere se baza,
printre altele, pe informaŃii obŃinute de la legionari, în sensul că singurul
lucru de care aceştia se temeau într-adevăr era venirea la putere a unui
guvern naŃional-creştin. „În consecinŃă, nu exclud posibilitatea că regele
intenŃionează să dea Ńării un fir din blana câinelui care a muşcat, ca
mijlocul cel mai sigur de a contracara ascensiunea rapidă a Gărzii de
Fier”, comunica Sir Reginal Hoare la Londra25.
Devenind prim-ministru, Octavian Goga a abandonat excesele
sale în legătură cu politica externă din perioada când se afla în opoziŃie.
Într-o cuvântare-program rostită la Radio Bucureşti, la 1 ianuarie 1938, el

25
Bela Vago, The Shadow of Swastika. The Rise Of Fascism and Anti-
Semitism in the Danube Basin, 1936-1939 , London, p. 37.
afirma: „ În raport cu lumea de peste frontieră, o tendinŃă normală de
echilibru va călăuzi străduinŃele unui guvern, care vrea să pună de acord
interesele noastre superioare cu politica externă, fără perturbări şi fără
zguduiri, respectând alianŃele existente şi argumentând prieteniile statului
român dincolo de hotare”26.
Această declaraŃie şi altele identice erau influenŃate de mai mulŃi
factori: gruparea naŃional-Ńărănistă din guvern şi opinia publică nu
admiteau o zguduire a relaŃiilor internaŃionale ale României care să-i
primejduiască existenŃa. Politica externă aparŃinea, ca iniŃiativă şi
strategie generală, regelui, care încerca să Ńină seama de curentele de
opinie din societatea românească. Sesizând aceste aspecte, Pamfil Şeicaru
nota: „Regele nu a încredinŃat formarea guvernului lui Octavian Goga cu
intenŃia de a opera o schimbare în politica externă. El a rămas credincios
alianŃei cu FranŃa şi Anglia până în ultimele luni de domnie”27. Oricum,
este un merit al lui Goga că a găsit resurse în propria-i conştiinŃă pentru a
se face mesagerul acestor factori de decizie şi că, în noua sa calitate, a
făcut evidente eforturi pentru menŃinerea României pe coordonatele
politicii externe tradiŃionale.
Sintetizând politica externă a guvernului pe care îl prezida, într-un
interviu acordat ziarului „Berliner Tageblat”, reluat de „Universul”, la
începutul lunii februarie 1938, Octavian Goga declara: „Vom păstra
prieteniile şi alianŃele noastre vechi, dar dorim să extindem legăturile
noastre internaŃionale, pe cât posibil vom căuta în special să realizăm
raporturi amicale cu Italia şi Germania. Dorim să încheiem apoi un pact
de amiciŃie cu Germania şi Italia şi să colaborăm astfel la politica păcii.
Suntem conştienŃi că o Europă nouă este în formaŃie şi voim să asigurăm
României locul ce i se cuvine valorii ei şi situaŃiei ei ca ultimă santinelă
europeană în estul Europei. România nu va realiza o colaborare mai
strânsă cu Rusia, cum a fost mai înainte propusă de unii, ceea ce a
provocat temeri în opinia publică europeană. Suntem duşmanii pronunŃaŃi
ai ideologiei Rusiei, ca care nu vom încheia niciun pact. Politica noastră
internă, cu caracter radical anticomunist, nu ne împiedică însă de a avea
legături de bună vecinătate cu Rusia. Cu Ungaria urmărim să realizăm o

26
„Timpul”, an II, nr. 239, din 2 ianuarie 1938.
27
Pamfil Şeicaru, Istoria Partidelor NaŃional, łărănesc şi NaŃional-
łărănesc, vol. II, Editura CarpaŃi, Madrid, 1963, p. 239.
normalizare a legăturilor. Printr-o politică realistă între state, în special
între vecini, s-au obŃinut totdeauna unele progrese. Dorim o dezvoltare a
legăturilor noastre economice cu statele Europei centrale şi în special cu
Germania, căci economia română şi cea germană se completează foarte
bine. În strângerea legăturilor economice între statele Europei centrale şi
orientale, vedem cea mai bună garanŃie pentru ridicarea economică a
României”28.
O formulă definitorie a esenŃei politicii externe a guvernului
Goga a găsit „Washington Post”, la 30 decembrie 1937, când aprecia că
„România vrea să rămână” filofranceză, dar nu antigermană.
Guvernul prezidat de Octavian Goga a fost destituit de regele
Carol al II-lea după numai 44 de zile de activitate, în noaptea de 10/11
februarie 1938. Noul guvern, constituit sub preşedinŃia patriarhului Miron
Cristea, a girat trecerea la regimul de autoritate monarhică. S-a introdus
starea de asediu pe întreg cuprinsul Ńării, au fost numiŃi noi prefecŃi de
judeŃe din rândurile ofiŃerilor superiori şi s-a revocat convocarea corpului
electoral. O nouă constituŃie, care a înlocuit-o pe cea din 1923, aprobată
prin plebiscit la 24 februarie şi promulgată peste trei zile, oficializa noul
regim. Regele devenea un jucător politic, participând efectiv şi legal la
guvernare. La 30 martie 1938, au fost dizolvate partidele politice, iar la 16
decembrie 1938 s-a constituit Frontul Renaşterii NaŃionale, definit ca
„unică organizaŃie în stat”, avându-l ca şef suprem pe rege.
Regimul autoritar al lui Carol al II-lea s-a confruntat de la
început cu evenimente internaŃionale care se repercutau asupra politicii
sale externe. La 13 martie 1938 s-a înfăptuit Anschlussul – act de forŃă
prin care Germania nazistă proceda la prima sa agresiune şi expansiune
teritorială, ceea ce avea să schimbe într-o măsură însemnată configuraŃia
politică şi raportul de forŃe din Europa, cu implicaŃii importante şi pentru
situaŃia României. Nu era vorba numai de faptul că Germania se apropia,
geografic, cu 300 km de România, ci şi că aceasta stabilise graniŃe
comune cu Italia, tăind, prin axa Roma-Berlin, Europa orientală de cea
occidentală, şi cu Ungaria, dar şi cu Iugoslavia şi, mai ales, că puterile
occidentale aliate sau prietene României acceptaseră noul fapt împlinit
fără o reacŃie semnificativă.

28
„Universul”, nr. 33 din 3 februarie 1938.
 În aceeaşi zi de 13 martie 1938, Armand Călinescu aprecia că
evenimentele din Austria nu erau întâmplătoare, ci constituiau o etapă în
planul de expansiune a Germaniei, care urma să se extindă şi asupra
României. El sublinia totodată pericolul crescând pe care-l reprezenta, în
noile împrejurări, Mişcarea Legionară şi nota, pentru a-i atrage atenŃia
regelui, că naziştii vor încuraja tot pe legionari şi, la momentul decisiv,
vor conta tot pe ei, chiar când oficialitatea română ar crede potrivit să
schimbe politica externă. Aşadar, nici regele, nici lumea politică, afară de
Gardă, nu vor putea rezista29. Călinescu a prezentat, de asemenea, lui
Carol al II-lea unele măsuri, între care arestarea lui Codreanu şi a altor
fruntaşi legionari şi realizarea unui program destinat să amplifice
capacitatea de rezistenŃă militară şi de apărare a Ńării.
În audienŃa pe care o acorda lui Wilhelm Fabricius, ministrul
german la Bucureşti, la 18 martie 1938, Carol al II-lea declara în legătură
cu Anschlussul că România n-ar fi fost atinsă direct de faptul în sine şi
spera să nu urmeze complicaŃii. În cadrul problemelor, mai numeroase,
abordate în cadrul audienŃei, regele şi-a afirmat intenŃia de a angaja o
apropiere treptată de Germania. DeclaraŃiile lui Carol al II-lea erau în
mare măsură conjuncturale, dar reflectau şi unele opinii personale,
suveranul român neîmpotrivindu-se unor raporturi normale cu Germania.
România era preocupată de identificarea unor căi şi mijloace noi,
care să-i dea posibilitatea de a face faŃă pericolului extern tot mai
pronunŃat. Iar acest pericol provenea în acel moment, după cum se
stabilise şi într-o şedinŃă a Consiliului superior al armatei din 19 aprilie
1938, dinspre graniŃa de vest, din partea Ungariei şi, mai ales, a
Germaniei30.
Pericolul crescând căruia trebuia să-i facă faŃă România era
remarcat de diplomaŃia franceză31 şi de cea sovietică, dar cele două mari

29
Armand Călinescu, Însemnări politice, Editura Humanitas, Bucureşti,
1990, p. 383-384.
30
Apud Ion Calafeteanu, Eforturile diplomaŃiei româneşti în vederea
realizării unităŃii de acŃiune a statelor din sud-estul Europei în faŃa expansiunii
fasciste (martie 1938-iulie 1939), în Probleme de politică externă a României
1918-1940, vol. II, Editura Militară, Bucureşti, 1977, p. 328.
31
Unii diplomaŃi francezi au proiectat organizarea unui front comun al
Micii ÎnŃelegeri şi Poloniei, destinat să se opună expansiunii germane, dar planul
a fost înăbuşit în cadrul politicii conciliatoriste a guvernului francez (vezi Viorica
puteri nu adoptau măsuri adecvate, iar României nu i se putea pretinde să
facă ceea ce nici ele nu făceau.
Politica externă a României în conjunctura internaŃională creată
după Anschluss preocupa numeroşi oameni politici români şi, deşi nu toŃi
preconizau aceleaşi metode pentru apărarea intereselor Ńării, ei îşi
manifestau totuşi îngrijorarea pentru expansiunea germană. Astfel,
dezaprobând de fapt politica de conciliere şi combătând ca neviabilă
formula, preconizată şi în acele momente de Gheorghe Brătianu, a
neutralităŃii sau echilibrului de forŃe, economistul George Taşcă descria
public Germania şi Italia ca puteri ale războiului şi cerea continuarea cu
fermitate a politicii tradiŃionale de alianŃe a României32. Mai nuanŃat în
aprecieri şi mai puŃin tăios, Grigore Gafencu constata, în conferinŃa
„Europa după Anschluss”, că Europa avea frontiere garantate şi frontiere
negarantate şi că politica externă a României nu putea fi decât, aşa cum
era în realitate, o luptă pentru existenŃa naŃională, o chestiune de
rezistenŃă bazată pe propriile forŃe, în vederea conservării frontierelor şi a
independenŃei politice şi economice33.

II. O POLITICĂ EXTERNĂ DE PACE ŞI ECHILIBRU

În ajunul celui de-al doilea război mondial, Marile Puteri

europene manifestau un interes aparte faŃă de România. AtenŃia lor era
reŃinută, deopotrivă, de poziŃia sa geostrategică şi resursele economice de
care dispunea, mai ales cele petrolifere şi cerealiere. EvoluŃia relaŃiilor
internaŃionale, jalonată de ConferinŃa cvadripartită de la München din
29-30 septembrie 1938 (Germania, Italia, Marea Britanie şi FranŃa) şi de
încheierea Tratatului germano-sovietic din 23 august 1939 (Pactul
Ribbentrop-Molotov), a adus tot mai mult România în faŃa unui grav
pericol, punându-i sub ameninŃare hotarele şi însăşi existenŃa ei ca stat

Moisuc, DiplomaŃia României şi problema suveranităŃii şi independenŃei

naŃionale în perioada martie 1938-mai 1940, Editura Academiei, 1971, p. 37).
32
George Taşcă, Directivele politicii noastre externe, Bucureşti, 1938.
33
Grigore Gafencu, L’Europe après Anschluss, în „Affaires
danubiennes”, nr. 1, iulie, 1938, p. 27-42.
liber şi independent. Pentru a se apăra, România a căutat să-şi adapteze
sistemul securităŃii naŃionale şi conduita diplomatică în funcŃie de noua
conjunctură internaŃională. Încă din a doua jumătate a anului 1938, s-a
cristalizat ceea ce s-a denumit o politică externă de pace şi de echilibru.
Această politică a prefigurat neutralitatea României proclamată la
începutul lunii septembrie 1939, îndată după declanşarea celui de-al
doilea război mondial.

II.1. România şi Acordul de la München

La 29 septembrie 1938, prim-miniştrii Italiei – Benito Mussolini,
Marii Britanii – Arthur Neville Chamberlain, FranŃei – Edouard Daladier
şi cancelarul Germaniei, Adolf Hitler, au semnat la München Acordul
care obliga Cehoslovacia să cedeze Germaniei Regiunea sudetă34. În
aceeaşi zi, guvernul Poloniei a dat un ultimatum guvernului
Cehoslovaciei pentru a-i ceda oraşul Tešin, în 24 de ore, iar în 10 zile
zona cu acelaşi nume şi Friestadt. Guvernul de la Praga a admis şi această
cedare. La 2 octombrie 1938, are loc „primul Arbitraj de la Viena”, prin
care ministrul de externe german Ioachim von Ribbentrop, şi ministrul de
externe italian, Galeazzo Ciano, au acordat Ungariei zone frontaliere din
Ucraina/Rutenia subcarpatică şi din Slovacia, în total 12.000 km2, cu o
populaŃie de circa 1.000.000 de locuitori. În aceeaşi zi, un grup de
reprezentanŃi ai populaŃiei româneşti din Ucraina Subcarpatică, însoŃit de
Ferdinand Veverka, ministrul Cehoslovaciei în România, ruga guvernul
de la Bucureşti să-şi exercite toată autoritatea pentru ca această regiune să
rămână în Cehoslovacia. În ipoteza că Ucraina Subcarpatică va fi atribuită
unui stat străin, ei cereau să fie reuniŃi cu România.
Acordul de la München a fost considerat la Bucureşti ca
începutul unei etape în evoluŃia relaŃiilor internaŃionale care impunea o
nouă orientare a României în politica externă. Semnarea DeclaraŃiei de
neagresiune germano-engleză, la 30 septembrie 1938, şi deschiderea
tratativelor între FranŃa şi Germania, în vederea încheierii unui act similar,

34
Regiunea sudetă – o zonă montană din nord-vestul Cehoslovaciei
alcătuind un semicerc îngust de-a lungul graniŃei cu Germania – era locuită în cea
mai mare parte de etnici germani. La începutul lunii septembrie 1938, guvernul
de la Praga acordase germanilor sudeŃi autonomie, dar Hitler voia mai mult –
anexarea Regiunii.
erau dovezi ale dezangajării democraŃiilor occidentale de obligaŃiile pe
care şi le asumaseră faŃă de Ńările din centrul şi răsăritul Europei.
Referindu-se la poziŃia României în noul context politico-
diplomatic european, Constantin Vişoianu scria: „Politica de la München
cuprinde două idei care trebuiesc disociate: a) doctrina marilor puteri
occidentale de a discuta între ele chestiuni ce le privesc în scopul de a
ajunge la o colaborare pacifică. România nu poate decât să aplaude cu
sinceritate o astfel de hotărâre şi să-i ureze izbândă. Ea vede în asemenea
colaborare cea dintâi garanŃie a păcii în Europa; b) dreptul pe care şi l-ar
aroga aceste mari puteri să dispună de interesele altor state sau să
plătească discordia dintre ele cu concesiuni pe seama altora. România nu
poate decât să dezaprobe şi să combată o asemenea idee. Cel mai
elementar simŃ de prevedere îi recomandă o atare atitudine, ca şi dorinŃa
sa de a practica o politică de neatârnare”35.
Între 15 şi 18 noiembrie 1938, regele Carol al II-lea, însoŃit de
ministrul de externe, Nicolae Petrescu-Comnen, a efectuat o vizită
oficială de stat în Marea Britanie. Acestei vizite i se atribuia o
semnificaŃie deosebită; se spera că puteau fi obŃinute împrumuturi pentru
înarmare şi dezvoltare economică, precum şi garantarea frontierelor
României. Erau speranŃe care, probabil, reflectau încrederea în noua
strategie britanică. Londra era interesată să asigure sprijinirea României
în scopul apărării căilor de comunicaŃie ce duceau către regiunile vitale
pentru Imperiul britanic, accesibile prin Dunărea de Jos şi Marea Neagră.
Cu acest prilej, în discuŃiile cu oficialii englezi, regele a subliniat creşterea
primejdiei unei ofensive germane în bazinul dunărean.
Primul ministru Neville Chamberlaine a declarat că, în domeniul
economic, era firesc ca Germania să ocupe o poziŃie preponderentă în
Sud-Estul Europei, ceea ce nu însemna că Marea Britanie nu era
interesată de relaŃiile comerciale cu România. În întrevederea pe care o
are cu ministrul britanic de externe, vicontele Edward Halifax, Nicolae
Petrescu-Comnen cere guvernului britanic garantarea frontierelor
Cehoslovaciei, conform Acordului de la München, şi acordarea unui
ajutor economic pentru ca ea să-şi poată păstra independenŃa. Totodată,
Comnen reafirmă că România se menŃine pe aceeaşi poziŃie de asistenŃă a

35
Constantin Vişoianu, Acordul de la München şi spiritul de
neatârnare, în „Lumea românească”, an III, nr. 573 din 4 ianuarie 1939.
Cehoslovaciei şi de respingere a propunerilor ce i-au fost făcute
guvernului de la Bucureşti de a anexa anumite părŃi din Ucraina
Subcarpatică locuite de români. Rezultatele convorbirilor de la Londra, ca
şi ale celor purtate la Paris la 19 noiembrie 1938, au fost modeste. Totuşi,
vizita regelui Carol al II-lea în Marea Britanie şi FranŃa s-a soldat cu
ridicarea misiunilor diplomatice de la Bucureşti, Londra şi Paris la rang
de ambasadă.
La întoarcerea din turneul oficial în Marea Britanie şi FranŃa,
regele României a făcut o vizită cu caracter particular în Germania, între
22 şi 28 noiembrie 1938. La întâlnirea dintre Carol şi Hitler din
24 noiembrie 1938 de la Berchtesgaden au participat şi prinŃul moştenitor
Mihai şi ministrul Casei Regale, Ernest Urdăreanu36. Hitler şi-a primit
oaspetele cu amabilitate şi l-a asigurat că Germania era fermă în intenŃia
sa de a colabora cu România, în toate domeniile. El a menŃionat că în acel
moment Germania dispunea de cea mai puternică aviaŃie militară din
lume şi de cea mai puternică armată.
Carol al II-lea a arătat că obiectivele României în plan extern
sunt: 1. RelaŃii economice favorabile cu Europa Centrală şi îndeosebi cu
Germania; 2. O linie de comunicaŃii sigură cu Europa Centrală, aceasta
fiind pentru România o problemă „absolut vitală”, pentru că nu putea
considera drumul prin Ungaria ca fiind unul sigur; 3. Pentru România era
important să cunoască poziŃia Germaniei faŃă de pretenŃiile revizioniste
ale Ungariei; 4. România era preocupată de atitudinea Germaniei în
„problema carpato-ucraineană”.
Hitler a dat următorul răspuns: la punctul 1, nici el nu dorea
altceva decât un comerŃ cât mai larg şi afaceri cât mai profitabile cu tot
sud-estul Europei, deci şi cu România. El preciza că Germania putea să-i
livreze României cele mai multe articole de larg consum în schimbul
cerealelor şi materiilor prime. La punctul 2, Hitler a răspuns că în ce
priveşte un drum de legătură spre Europa Centrală, cu alte cuvinte
construirea unei şosele prin Cehoslovacia spre Germania, trebuia fireşte
lămurite scopurile acesteia. Înainte de a fi luat în considerare un proiect
atât de vast trebuie să se ştie care era poziŃia României faŃă de Rusia
pentru că în cazul unei agresiuni din partea acesteia o astfel de şosea, din
punct de vedere strategic, reprezenta un pericol pentru Germania. La

36
Ion Calafeteanu, Români la Hitler, op. cit., p. 18-29.
acest punct, Regele Carol a intervenit şi a precizat că: România nu va
permite niciodată trecerea trupelor ruseşti pe teritoriul său. La punctul 3,
Hitler a menŃionat că de ani de zile a arătat deschis Ungariei că era nevoie
de multă moderaŃie. Întrebat de Rege ce poziŃie ar adopta în cazul unui
conflict româno-ungar, Führerul a răspuns că un astfel de conflict nu ar
atinge nemijlocit Germania şi deci nu ar avea motive să ia poziŃie într-un
astfel de conflict. La punctul 4, Hitler a precizat că Germania nu avea nici
în acest caz vreun interes nemijlocit în problema Ucrainei subcarpatice şi
că s-au emis, în această privinŃă, idei greşite, ca şi când el s-ar fi opus unei
frontiere comune polono-ungare prin anexarea Ucrainei subcarpatice de
către Ungaria. Atât Italia, cât şi Germania erau de părere că deciziile de la
Viena din 2 noiembrie 1938 trebuie respectate. Joachim von Ribbentrop a
menŃionat, referitor la ultima problemă, că Führerul precizase că ideea
fundamentală a politicii germane în acel moment era să Ńină în şah atât
Ungaria, cât şi România, pentru a le folosi în funcŃie de evoluŃia situaŃiei
în interesul german. În cursul convorbirii, Hitler a menŃionat că atitudinea
Germaniei cu privire la Ucraina subcarpatică „ar fi determinată şi de felul
în care Praga va dezvolta relaŃiile sale cu Germania”.
La sfârşitul întrevederii, regele Carol al II-lea a amintit că unele
forŃe din România încearcă „să tulbure bunele relaŃii germano-române”.
Răspunzător pentru această situaŃie era în primul rând şeful grupului
naŃional (Landesgruppenleiter) din România al organizaŃiei din străinătate
a N.S.D.A.P., Arthur Alfred Konradi, şi regele a cerut revocarea acestuia,
ceea ce Hitler a acceptat. Tocmai în ziua vizitei la Berchtesgaden, s-a
comis un atentat legionar împotriva rectorului UniversităŃii din Cluj,
profesorul Florin Ştefănescu-Goangă, şi existau temeri că vor urma şi alte
acte de violenŃă.
La 28 noiembrie, Carol al II-lea a ordonat să se ia măsuri
represive împotriva Gărzii de Fier. Corneliu Zelea Codreanu şi alŃi
13 membri ai acestei organizaŃii; „nicadorii” (asasinii fostului prim-ministru
I.G. Duca) şi „decemvirii” (asasinii disidentului legionar, Mihai Stelescu)
au fost asasinaŃi la 30 noiembrie 1938. Guvernul de la Berlin s-a declarat
indignat şi a transmis la Bucureşti că ia cunoştinŃă cu surprindere de
măsurile întreprinse împotriva Gărzii de Fier.
În timpul acestei crize survenite în relaŃiile germano-române, la
23 decembrie 1938, Grigore Gafencu este numit în fruntea Ministerului
Afacerilor Străine. La 29 decembrie, el aducea la cunoştinŃa opiniei
publice, printr-o declaraŃie radiodifuzată, un program cuprinzător de
politică externă37, elaborat pe baza unei atente analize a evoluŃiei
relaŃiilor internaŃionale după Acordul de la München.
„România – sublinia de la început noul şef al diplomaŃiei
Bucureştilor – urmăreşte în afară, cu statornică voinŃă, o politică de pace.
Activitatea sa externă, Ńinând seama de realităŃi, de învăŃămintele vieŃii
internaŃionale, ca şi de vechi şi credincioase prietenii, apără năzuinŃele,
drepturile, interesele statului şi ale poporului român”. După ce menŃiona
că politica externă a României „nu atârnă de schimbări de guverne sau de
persoane”, fiind, „în cel mai deplin înŃeles al cuvântului, o politică
naŃională”, Grigore Gafencu formula astfel obiectivele acestei politici:
1. Politica noastră externă nu poate avea izvorul ei de putere şi
sprijinul ei de căpetenie moral şi material decât înlăuntrul Ńării.
2. Numai în Ńară poate găsi ea temelia de care are neapărat
nevoie: o conştiinŃă românească, gata oricând să se închege într-un singur
bloc, o armată bine pregătită şi gata de orice jertfă. Urmărind o înŃelegere
între state, care să chezăşuiască fiecăruia împlinirea menirii naŃionale şi o
temeinică siguranŃă, România stăruie în credinŃa ei că printr-o cooperare
între naŃiuni, leală şi de bună-credinŃă, se poate împlini dorul de pace al
omenirii.
3. VoinŃa de pace a României Ńine seama de împrejurările şi
stările de azi. Pacea, care trebuie din nou organizată, depinde de felul cum
se va rândui mai întâi viaŃa internaŃională, având în vedere puterile de
muncă, de producŃie şi de schimb ale fiecărui stat. România e gata să
pună toate puterile ei de viaŃă în slujba unei asemenea paşnice rânduieli
între popoare. De aceea urmăreşte cu interes şi simpatie orice sforŃare de
înŃelegere sau de apropiere între Marile Puteri din Apusul şi din Centrul
Europei, puteri asupra cărora apasă, mai ales după întâlnirea de la
München, sarcina plină de răspundere de a apăra şi de a salva civilizaŃia
europeană.
Amintind de ultimele vizite întreprinse în străinătate de regele
Carol al II-lea, Gafencu menŃiona dorinŃa României de a menŃine bune
relaŃii cu FranŃa, Marea Britanie, Germania, Italia şi Belgia.
37
Grigore Gafencu, Politica externă a României 1939. Cinci cuvântări,
Luceafărul S.A., Bucureşti, 1939, p. 7-12; Eugen Denize, Decembrie 1938.
Grigore Gafencu despre politica externă a României, în Document, „Buletinul
Arhivelor Militare Române”, An V, nr. 1(17)/2002, p. 28-29.
 4. Referindu-se la relaŃiile României cu Ńările din Europa
Centrală şi de Sud-Est, Gafencu punea accentul pe alianŃa cu Polonia,
Cehoslovacia, Iugoslavia, Grecia şi Turcia. FaŃă de Rusia Sovietică se
exprima dorinŃa României de a păstra raporturi paşnice şi de bună
vecinătate, „întărite în termeni precişi prin protocoalele şi pactele de pace
şi de definire a agresorului”. Se făcea, de asemenea, aluzie la relaŃiile mai
bune cu Ungaria şi Bulgaria, dacă acestea vor renunŃa la poziŃia lor
revizionistă.
5. În legătură cu minorităŃile naŃionale, Grigore Gafencu arăta că
România va căuta, cu toată stăruinŃa, să le asigure pe deplin drepturile ce
le erau garantate de ConstituŃia şi legile Ńării. Era exceptată minoritatea
evreiască, pe care o dorea plecată din România, cerându-se „ca statele
stăpânitoare de colonii să-i înlesnească o paşnică şi temeinică dezlegare a
problemei evreieşti”. Era o poziŃie antisemită deloc scuzabilă, dar
explicabilă prin concesiile pe care Carol al II-lea încerca să le facă
Germaniei naziste.
În încheierea expozeului său, Gafencu repeta dorinŃa de pace a
României, dar exprima şi hotărârea de a rezista în faŃa oricărui atentat la
integritatea teritoriului Ńării.
La fel ca predecesorii săi, Gafencu preconiza continuarea politicii
externe care să aibă în centrul ei păstrarea sistemului de la Versailles, ce
confirmase reîntregirea României, dar făcând anumite concesii Germaniei
şi Italiei. Din păcate, creatoarele sistemului de la Versailles, FranŃa şi
Marea Britanie, nu au reuşit să-l întreŃină, prăbuşirea lui antrenând în mod
implacabil amputarea României Mari.

II.2. România şi criza internaŃională din primăvara anului 1939

Acordul de la München n-a dus, aşa cum speraseră guvernele

Marii Britanii şi FranŃei, la concilierea aspiraŃiilor celui de-al treilea Reich
cu cerinŃele echilibrului european şi ale menŃinerii păcii. GuvernanŃii de la
Berlin nu s-au oprit la anexarea Regiunii sudete a Cehoslovaciei
(30.000 km2 şi 3 milioane de locuitori), cum nu se opriseră nici după
Anschluss-ul din 13 martie 1938, care făcuse din Austria „o Ńară a
Reich-ului german”.
 La 15 martie 1939, Wehrmacht-ul ocupa Praga; în ziua
următoare, Boemia şi Moravia erau incluse în Reich sub forma unui
protectorat. Slovacia, care în urma primului Arbitraj de la Viena
(2 noiembrie 1938) îşi dobândise autonomia internă, în cadrul statului
cehoslovac, având sprijinul Germaniei, îşi proclamă independenŃa. La
rândul ei, Ungaria, care, prin aderarea sa la Pactul anticomintern
(24 februarie 1939), dobândise sprijinul Berlinului şi al Romei, îşi trimite
şi ea trupele pe teritoriul fostei republici cehoslovace, în provincia
autonomă numită Ucraina/Rutenia subcarpatică şi, până la 17 martie
1939, o ocupă în întregime. Statul cehoslovac – unul din principalii aliaŃi
ai României – dispărea astfel de pe harta politică a Europei.
Mica ÎnŃelegere şi-a încetat existenŃa; armata germană a ajuns la
graniŃa de nord a României, iar Ungaria îşi declara intenŃia de a ocupa
Transilvania, masând trupe în dreptul Someşului şi al Mureşului.
România a acordat azil şi sprijin miilor de cetăŃeni cehoslovaci,
civili şi militari, care s-au refugiat în România. A declinat însă oferta
ministrului de externe al Poloniei, Józef Beck, de a media „împărŃirea
sferelor de interese” în Ucraina subcarpatică în aşa fel încât teritoriul de
până la linia Jasina – Sighetul MarmaŃiei să revină României, ca o bază
până la o viitoare strictă reglementare a relaŃiilor dintre Ungaria şi
România. Oferind bunele sale oficii, în plus, Beck considera necesar un
acord provizoriu în acele teritorii, care ar permite evitarea unui eventual
conflict între trupele române şi cele ungare. Această ofertă era legată de
promisiunea referitoare la o amplă şi completă asistenŃă diplomatică – iar
în cazul unui atac asupra Ungariei – militară, pe care Polonia urma să o
acorde României38.
Totodată, guvernul de la Bucureşti n-a acceptat propunerea
guvernului Ucrainei/Ruteniei subcarpatice, condus de monseniorul
Augustin Voloşin, privind „fuziunea” acestei regiuni cu România, cu
toate că aceasta era dens populată de conaŃionali maramureşeni. Se
demonstra astfel că România nu înŃelegea să profite în vreun fel de
prăbuşirea sistemului securităŃii colective şi, mai ales, că nu accepta ideea
abandonării unui principiu esenŃial al politicii sale externe: intangibilitatea

38
Corneliu Mihail Lungu, Ioana Alexandra Negreanu, România în jocul
Marilor Puteri. 1939-1940. Documente 1938-1941, Editura Curtea Veche,
Bucureşti, 2000, p. 162.
frontierelor europene, consfinŃite prin tratatele de pace de la sfârşitul
primului război mondial. Refuzând să participe la ocuparea şi împărŃirea
unui stat amic şi aliat, România a înŃeles să dea acestei atitudini o
semnificaŃie morală, nu numai pentru acel caz, ci şi pentru a afirma
concepŃia sa privind relaŃiile internaŃionale. „Am voit – sublinia premierul
Armand Călinescu – să se ştie că România, atunci când încheie alianŃe,
rămâne cu sinceritate şi lealitate credincioasă lor”.
Sub influenŃa Acordului de la München, România a început să-şi
schimbe strategia apărării naŃionale, care până atunci se bizuise pe
încrederea aproape absolută în tratatele şi convenŃiile externe ce statuau
menŃinerea păcii şi a statu-quo-ului teritorial. Era o schimbare a cărei
necesitate era relevată de Marele Stat Major Român, în octombrie 1938,
când aprecia că, după dezmembrarea Micii ÎnŃelegeri, ca urmare a
Acordului de la München, factorii de decizie politică şi militară trebuie să
ia în considerare „în primul rând, situaŃia şi nevoile proprii de apărare şi
numai în al doilea rând, pe acelea rezultate din alianŃele în vigoare”39.
Eforturile depuse în perioada imediat următoare n-au lipsit. Era însă prea
târziu pentru crearea unui potenŃial economic, mai ales industrial, care să
corespundă nevoilor înzestrării armatei cu tehnică de luptă şi cu celelalte
resurse corespunzătoare. Cu puŃin înainte de declanşarea marii confla-
graŃii, specialiştii constatau „neconformitatea industrializării noastre cu
cerinŃele impuse de interesele şi imperativele apărării naŃionale”.
„Se caută astăzi – afirma economistul N.P. Arcadian, în Enciclopedia
României – ca, printr-un efort într-adevăr impresionant, să se câştige
timpul pierdut şi să se îndrepte toate relele comise în trecut faŃă de
apărarea Ńării”40.
Ocuparea Cehoslovaciei a fost percepută de autorităŃile politice şi
militare de la Bucureşti ca o etapă premergătoare atacării şi subjugării
României. Mijlocul ce urma a fi folosit – credea Armand Călinescu – era
„provocarea unui conflict cu Ungaria şi cu minorităŃile germane”, şi el

39
Gheorghe Zaharia, Constantin Botoran, Politica de apărare naŃională
a României în contextul european interbelic, 1919-1939, Editura Militară,
Bucureşti, 1981, p. 326.
40
Enciclopedia României, vol. III, Imprimeria naŃională, Bucureşti,
1938, p. 821.
avertiza: „Dacă lăsăm Germaniei iniŃiativa de manevră, vom cădea
sigur”41.
Marele Stat Major Român ajunsese la concluzia potrivit căreia „o
intervenŃie a trupelor germane în sprijinul unei agresiuni ungare contra
României apare posibilă”. În acelaşi sens, Raoul Bossy, ambasadorul
român la Budapesta, era prevenit de omologii săi englez şi francez că
Hitler avea tot interesul „să producă o ciocnire între români şi unguri spre
a se impune apoi ca arbitru şi pacificator după metodele de curând
inaugurate”. Pericolul părea real; de aceea, guvernul României era hotărât
să reziste în faŃa oricărei agresiuni; el a luat măsuri de întărire a securităŃii
frontierei de nord-vest, mobilizând, în acest scop, câteva contingente de
rezervişti şi îmbunătăŃind înzestrarea armatei. Aceste măsuri au fost
conjugate cu o intensă activitate a diplomaŃiei române în spiritul politicii
de pace şi de echilibru.

II.3. Tratatul economic româno-german din 23 martie 1939

Tratatul privind promovarea raporturilor economice între

Regatul României şi Reichul German, semnat la Bucureşti, la 23 martie
193942, a fost rezultatul unor negocieri dificile începute în toamna anului
1938, fiind reluate odată cu depăşirea crizei survenite în relaŃiile dintre
cele două Ńări, în urma vizitei regelui Carol al II-lea la Berlin, în februarie
1939. Berlinul viza un dublu scop: a) să obŃină o mărire a importurilor de
petrol, lemn şi diferite minereuri şi b) să promoveze o colaborare
economică bilaterală pe termen lung. România urmărea: a) obŃinerea
recunoaşterii graniŃelor şi b) o colaborare în domeniul militar pentru
completarea armamentului, în special în aviaŃia militară şi construirea
industriei de armament pe bază germană. Cele două părŃi erau deopotrivă
interesate să intensifice relaŃiile economice şi, la 23 martie 1939, acordul
era încheiat, purtând semnătura ministrului afacerilor străine, Grigore
Gafencu, a ministrului economiei naŃionale, Ioan Bujoiu, iar din partea

41
Armand Călinescu, Însemnări politice (1916-1939), op. cit.,
p. 409-410.
42
„Monitorul Oficial”, nr. 125 din 2 iunie 1939, p. 3460.
germană de Wilhelm Fabricius, ministrul Germaniei la Bucureşti, şi
Helmuth Wohlthat, director ministerial.
În Preambul se consemna că România şi Germania au intenŃia
„de a ajunge la o colaborare, în stil mare şi programatic pe teren
economic şi, în urmărirea Ńelurilor lor pacifiste”.
Articolul I stabilea că în vederea colaborării se va întocmi „un
plan economic pe mai mulŃi ani, care va Ńine socoteală de cerinŃele de
import german, iar pe de alta, de posibilităŃile de dezvoltare ale producŃiei
române, de necesităŃile interne române şi de nevoile schimbului economic
al României cu alte Ńări”.
ConŃinutul acestui articol arăta că nu era vorba de impunerea
unui monopol economic, România având posibilitatea să continue şi să
dezvolte relaŃiile existente cu alte state.
DirecŃiile ce trebuia urmărite în cadrul planului bilateral erau
următoarele:
1. a) dezvoltarea producŃiei agricole româneşti; b) dezvoltarea industriei
agricole şi a instalaŃiilor agricole. Prin aceste puncte urma să se rezolve
aprovizionarea Germaniei cu produse agroalimentare; pentru România exista
posibilitatea dezvoltării şi intensificării culturilor agricole şi mai ales a plantelor
industriale cerute de piaŃa germană;
2. dezvoltarea economiei româneşti silvice şi a lemnului, precum
şi a capacităŃilor de exploatare în acest domeniu;
3. colaborarea în domeniul minier urma să se realizeze prin
importul de utilaje şi totodată prin „fondări de societăŃi mixte pentru
deschiderea şi valorificarea calcopiritei din Dobrogea, minereurilor de
crom din Banat, minereurilor de mangan din regiunea Vatra Dornei-
Broşteni”. De asemenea, colaborarea urma să se extindă şi asupra
zăcămintelor de bauxită cu posibilitatea creării unei industrii a alumi-
niului;
4. un alt punct al planului economic se referea la crearea unei
societăŃi mixte care să se ocupe de exploatarea şi prelucrarea petrolului;
5. se pun bazele unei colaborări în domeniul industrial prin:
crearea de zone libere, în care partea germană va investi în întreprinderi,
antrepozite şi instalaŃii de transbordare pentru navigaŃia proprie; livrarea
de armament şi echipament pentru armată şi industria de apărare română;
dezvoltarea infrastructurii şi a mijloacelor de transport; construirea unor
instalaŃii de utilitate publică.
Un punct important îl reprezenta conlucrarea în domeniul bancar.
 Tratatul stabilea modalităŃile de decontare a schimburilor
economice. De remarcat că un procent din sumele obŃinute de Germania
în urma livrărilor de armament, a dezvoltării infrastructurii şi construirii
instalaŃiilor de utilitate publică, urma să rămână în România, ca
participare de capital la proiectele mixte.
Durata Tratatului era de 5 ani şi urma să fie aplicat provizoriu,
până la ratificare, denunŃarea fiind condiŃionată de un preaviz de un an.
Acordul „Wohlthat” (cum mai este cunoscut tratatul după
numele semnatarului şi principalului negociator din partea Germaniei) era
cu siguranŃă favorabil Reichului şi, dacă era pus în aplicare, încă de pe
atunci economia României s-ar fi adaptat în întregime intereselor
Germaniei. Era numai un acord-cadru, ale cărui prevederi trebuia
detaliate în convenŃii separate. Tratatul lăsa o posibilitate de opŃiune
guvernului de la Bucureşti. Din perspectivă strict economică, el crea
posibilitatea unui debuşeu pentru produsele agricole româneşti şi
reprezenta o emancipare de sub tutela anglo-franceză. Totodată,
colaborarea cu o economie avansată, cum era cea a Germaniei, favoriza
acumularea de cunoştinŃe tehnice şi de utilaj de înaltă calitate. Prin
investiŃiile germane în infrastructura şi instituŃiile publice, România
realiza un import de capital necesar unor investiŃii care nu puteau fi
asigurate cu resurse proprii.
La 1 aprilie 1939, Armand Călinescu nota: „łin să spun că dacă
am făcut acordul economic cu Germania, a fost numai pentru a câştiga
timp şi unele avantaje economice şi nu pentru a ne apropia politic de
Germania”43.
ConvenŃiile comerciale dintre România şi FranŃa şi dintre
România şi Marea Britanie, semnate la 31 martie şi, respectiv, la 11 mai
1939, aveau în primul rând semnificaŃia unor contramăsuri politice; ele
făceau parte din strategia franco-britanică de a evita intrarea României şi
a celorlalte state ale Sud-Estului european sub dominaŃia Germaniei.
Concomitent cu Acordul economic româno-german, România păstra
relaŃiile sale tradiŃionale cu democraŃiile occidentale; până la începutul
războiului, ea a adoptat o poziŃie de echilibru în raport cu cele două mari
tabere politico-diplomatice care se confruntau. Este semnificativ faptul
că, deşi încheiate la un interval de aproximativ două luni, tratatele cu

43
Armand Călinescu, Însemnări politice, op. cit., p. 270.
Germania şi Marea Britanie au fost ratificate prin decrete-lege, publicate
în aceeaşi zi (2 iunie 1939). Aplicarea Tratatului cu Germania a fost
temporizată de guvernul român, în tot cursul anului 1939 şi ulterior, în
pofida presiunilor germane, până în vara anului 1940.
La 31 martie 1939, cu prilejul prezentării scrisorilor de acreditare
de către Radu Crutzescu, în calitate de ministru al României la Berlin,
Hitler „a salutat cu cea mai vie satisfacŃie” Acordul economic româno-
german, ca fiind de natură a aşeza bazele unei apropieri economice şi apoi
politice între cele două Ńări, o apropiere întemeiată pe „interese com-
plementare permanente”. Cancelarul Germaniei i-a declarat diplomatului
român: „Nu înŃelegem să aducem nici cea mai mică atingere
independenŃei şi integrităŃii D-voastre teritoriale”, considerând că „toate
zvonurile răspândite din anumite surse străine, dar care par a fi găsit şi la
Bucureşti o oarecare ascultare, despre unele intenŃiuni cotropitoare ale
Reichului asupra României, sunt tot atât de stupide, pe cât de
răuvoitoare”44.
Într-un memoriu prezentat guvernului la 15 aprilie 1939, Grigore
Gafencu avea să dea următoarea explicaŃie confidenŃială: „Acordul nostru
economic reprezintă o înŃelegere care pune capăt, deocamdată, presiunii
germane exercitate asupra noastră”. Peste 5 zile, ministrul român de
externe, aflat în vizită oficială la Berlin, asista la parada militară prilejuită
de a 50-a aniversare a lui Hitler şi, fiind întrebat cum îi place, în special
defilarea tancurilor, ar fi răspuns: „Parada e foarte impresionantă, dar ce
s-ar face tancurile fără petrolul românilor?”
La Moscova, Tratatul economic româno-german a stârnit
nemulŃumire şi suspiciune. La 29 martie 1939, Maxim M. Litvinov,
comisarul pentru afaceri străine al U.R.S.S., i-a declarat lui Nicolae
Dianu, ministrul României la Moscova, că prin respectivul tratat „s-ar
putea ca pericolul unei agresiuni fasciste să se apropie de frontiera
sovietică” şi, dând ca sigure informaŃiile sale privind existenŃa unor
clauze politice secrete, care ar fi prevăzut asigurarea integrităŃii graniŃelor
României de către Germania, a întrebat: „Cu ce preŃ?”, afectând o
anumită îngrijorare. PlenipotenŃiarul român a răspuns că acordul cu
Germania este strict economic şi nu conŃine, în sine, niciun fel de drepturi
pentru Germania pe care România nu le-ar acorda altor Ńări, iar în legătură

44
Ion Calafeteanu, op. cit., p. 24.
cu recunoaşterea graniŃelor şi apărarea integrităŃii teritoriale, a precizat că
acestea „trebuie să fie Ńinta oricărui stat”45.

II. 4. GaranŃiile anglo-franceze din 13 aprilie 1939

În timpul crizei europene din primăvara anului 1939, guvernele

englez şi francez au dat curs unei acŃiuni diplomatice de anvergură,
menită să bareze expansiunea nazistă spre Estul şi Sud-Estul Europei. La
originea acestei acŃiuni s-a aflat, fără îndoială, aşa-numitul Caz/Incident
Tilea. La 16 martie 1939, ministrul român la Londra, Viorel Virgil Tilea,
s-a prezentat la Foreign Office şi a arătat că guvernul român, întemeindu-se
pe „surse secrete şi de altă natură”, avea toate motivele să creadă că, în
proximele luni, Germania va aduce Ungaria în stare de vasalitate şi, de
asemenea, va proceda la „dezintegrarea României”, în acelaşi mod în care
procedase cu dezintegrarea Cehoslovaciei. A doua zi, Tilea i-a declarat
lordului Halifax, titularul departamentului britanic de externe, că
pretenŃiile formulate de germani în cursul negocierilor economice, aflate
în derulare la Bucureşti, erau interpretate de guvernul român „ca ceva
foarte asemănător unui ultimatum” şi a solicitat Marii Britanii să-şi
precizeze poziŃia în cazul că România ar fi victima unei agresiuni
germane.
Deşi guvernul român a declarat că nu existase un „ultimatum
german”, cabinetul britanic a luat în serios demersul lui Tilea şi a pus în
mişcare un redutabil angrenaj politico-diplomatic al cărui rezultat va fi
decesul politicii de conciliere (policy of appeasement) a Londrei şi
Parisului faŃă de Berlin. La 18 martie 1939, Marea Britanie, de comun
acord cu FranŃa, a decis să consulte Grecia, Iugoslavia, Polonia, România,
Turcia şi U.R.S.S. privind o acŃiune comună împotriva oricărui act de
agresiune germană în Sud-Estul Europei. Guvernul român a răspuns
imediat iniŃiativei anglo-franceze, subliniind că este hotărât să apere
„hotarele şi neatârnarea Ńării” şi că făcuse deja unele pregătiri militare
pentru a nu fi surprins de evenimente. Încheierea unui pact de asistenŃă
mutuală nu era considerată oportună, în acel moment; în schimb, se

45
RelaŃiile româno-sovietice. Documente, vol II, 1935-1941, Editura
FundaŃiei Culturale Române, Bucureşti, 2003, p. 227-229.
aprecia că atât pentru România, cât şi pentru ambianŃa generală a politicii
europene, era necesar ca „Marile Puteri occidentale, din propria lor
iniŃiativă, să lase să se ştie, într-o formă cât mai precisă, că nu admit noi
schimbări teritoriale în hotarele şi stările din Europa şi că sunt hotărâte să
ne ajute cu toată puterea lor militară să ne apărăm graniŃele”. Orice pact
de asistenŃă mutuală – releva Grigore Gafencu – „ridică pentru noi
problema sprijinului rusesc. Un asemenea sprijin acceptat de mai înainte
ne pare nu numai ca o provocare primejdioasă faŃă de Germania, dar şi o
faptă în măsură să slăbească – dacă nu să compromită cu desăvârşire –
alianŃa noastră cu Polonia şi alianŃa noastră cu Iugoslavia”.
România evita să adere la un sistem de asistenŃă mutuală cu
participarea U.R.S.S., care să fie interpretat la Berlin ca o tentativă de
încercuire a Germaniei, şi a sugerat alternativa adoptării unei declaraŃii
unilaterale de sprijinire a independenŃei şi integrităŃii sale teritoriale de
către democraŃiile occidentale. Guvernele englez şi francez au comunicat
la Bucureşti, la 31 martie 1939, decizia lor de a contribui la întărirea
poziŃiei internaŃionale a României, dacă aceasta se angaja să reziste în
cazul unei ameninŃări, fie prin măsuri de penetraŃie economică, ce ar fi
pus în primejdie neatârnarea ei, fie prin uneltiri la dezagregarea naŃională,
fie prin atac militar direct”.
La 13 aprilie 1939, la o săptămână după ce Italia cucerise
Albania, au fost prezentate, simultan, de către premierul Arthur Neville
Chamberlain, în Camera Comunelor, şi omologul său francez Edouard
Daladier, la Palatul Bourbon, în Camera DeputaŃilor, declaraŃii identice
prin care România şi Grecia primeau asigurarea că, dacă va fi întreprinsă
o acŃiune punând în pericol independenŃa lor, în aşa fel încât cele două
Ńări vor considera că este în interesul vital să reziste cu toate forŃele lor
naŃionale, guvernul englez şi guvernul francez se angajează să le dea de
îndată toată asistenŃa care le stă în putere. În conciliabulele care
pregătiseră aceste declaraŃii, Marea Britanie se arătase deosebit de
preocupată de Grecia, în vreme ce FranŃa ceruse în mod insistent ca
garanŃiile să fie extinse şi asupra României46. GaranŃiile franco-britanice

46
Grigore Gafencu, Ultimele zile ale Europei. O călătorie diplomatică
întreprinsă în anul 1939, PrefaŃă şi note de Cornel I. Scafeş, Editura Militară,
Bucureşti, 1992, p. 125.
nu desemnau dinainte agresorul, acesta urmând să se desemneze singur
prin însăşi fapta agresiunii.
DeclaraŃia oficială a preşedintelui Consiliului de Miniştri,
Armand Călinescu, din 14 aprilie 1939, sublinia că România urmărea „cu
interes şi simpatie, orice acŃiune menită să întărească pacea”. Arătând,
încă o dată, dorinŃa de bună înŃelegere cu alte state, de pace a României,
primul-ministru afirma: „DeclaraŃiile prin care, în mod spontan şi în
termeni prieteneşti care ne-au mişcat, FranŃa şi Anglia sprijină paşnicele
noastre străduinŃi, sunt o contribuŃie preŃioasă la opera de consolidare a
păcii generale. Asemenea manifestaŃii, din orice parte ar veni, statornicesc
o atmosferă de încredere şi de bună înŃelegere de care toate popoarele au
atâta nevoie”47. Pentru a menaja susceptibilităŃile germane, Armand
Călinescu releva că guvernul pe care-l conducea „a vădit voinŃa lui de
bună înŃelegere, străduindu-se să dezvolte raporturi economice strânse şi
folositoare cu Ńările de care ne leagă interese complementare”. Pe de altă
parte, ministrul român de externe a transmis legaŃiei României de la
Berlin o telegramă, în care se sublinia că declaraŃiile FranŃei şi Marii
Britanii „nu sunt îndreptate împotriva nimănui” şi „nu pot ofensa pe
nimeni, afară poate de unii dintre vecinii noştri imediaŃi, în măsura în care
întreŃin gânduri agresive împotriva noastră, şi care, fiind o contribuŃie la
politica de întărire a păcii, nu pot fi refuzate de noi şi trebuie să fie
acceptate cu mulŃumire. łinem să atragem atenŃia dumneavoastră că
întreaga presă românească a înregistrat declaraŃiile anglo-franceze cu cea
mai desăvârşită măsură, stăruind asupra voinŃei României de a-şi continua
politica de pace faŃă de toată lumea şi de a împlini tocmai angajamentele
economice luate acum în urmă”.
Idei similare exprima Grigore Gafecu în declaraŃii de presă, în
care menŃiona: „Fidelă politicii sale, România primeşte declaraŃia
franco-britanică de garanŃie ca pe o contribuŃie preŃioasă la opera de con-
solidare a păcii generale. Dacă mâine o altă putere sau alte puteri ne-ar
garanta în acelaşi spirit pacific independenŃa şi frontierele, România ar
accepta un asemenea gest prietenesc cu aceeaşi satisfacŃie şi cu aceeaşi
bunăvoinŃă”.

47
Georgiana Margareta Scurtu, Aprilie 1939. GaranŃiile anglo-franceze
acordate României, în Studii şi Materiale de Istorie Contemporană, serie nouă,
vol. I, 2002, p. 71.
 Pentru România, garanŃiile franco-engleze au cuprins două
principale deziderate: caracterul unilateral; nu obligau la reciprocitate.
Practic, aceste garanŃii constituiau o reafirmare a principiilor
incluse în Tratatul româno-francez din 1926, „o reafirmare însoŃită de
pro-misiunea unei imediate asistenŃe, a unor obligaŃii preexistente ale
FranŃei şi Marii Britanii înscrise în art. 10 al Pactului SocietăŃii
NaŃiunilor”48. Ele marcau renunŃarea la condiŃionarea prealabilă de lărgire
erga omnes a valabilităŃii Pactului româno-polon din 1926 şi prelungit
ulterior.
MenŃinerea şi apărarea integrităŃii teritoriale a României erau
formulate doar în referirea generală la prevenirea modificării
statu-quo-ului în zona Mării Mediterane şi în cea a Peninsulei Balcanice.
PoziŃiile ocupate de Italia în zona Mării Mediterane închideau calea de
acces spre Occident, asistenŃa militară franco-engleză devenind astfel cu
totul ipotetică.
Comentând garanŃiile franco-engleze, Constantin-Titel Petrescu
releva că marile state democratice şi-au dat seama că, dacă lăsau Ńările
mici să se apere singure, prin mijloacele lor, ele puteau cădea, una după
alta, sub jugul marilor puteri militare şi agresive. „ObligaŃiile luate de
Anglia şi FranŃa – interpreta liderul social-democrat – ne dau speranŃa
reîntoarcerii la politica de securitate colectivă, deschisă tuturor statelor
care nu au altă dorinŃă mai vie decât: pacea; pacea de care atârnă rodnica
propăşire a tuturor popoarelor”49.
GaranŃiile occidentale acordate României şi Poloniei au
reprezentat instrumente diplomatice cu reală semnificaŃie morală; ele n-au
fost însă însoŃite de acŃiuni concrete, în primul rând militare, pentru a le
asigura şi o eficienŃă practică. În acest sens, Winston Churchill considera
că „niciuna din aceste asigurări nu avea nicio valoare militară decât în
cadrul general al unei înŃelegeri cu Rusia”50, iar Lord Halifax preciza: „Se
poate spune cu siguranŃă că nici guvernul polon, nici guvernul român nu
şi-au făcut nicio iluzie în privinŃa măsurilor concrete de ajutorare la care

48
Viorica Moisuc, DiplomaŃia României şi problema apărării
suveranităŃii şi independenŃei naŃionale în perioada septembrie 1938-mai 1940,
Editura Academiei, 1971, p. 186.
49
„Lumea nouă” nr. 17 din 23 aprilie 1939.
50
Winston Churchill, Al doilea război mondial, I, Editura Saeculum
I.O., Bucureşti, 1996, p. 150.
ele se puteau aştepta de la Marea Britanie în cazul când Hitler ar vrea
război”51.
Hitler – scria, în epocă, André Maurois – acuza Anglia şi FranŃa
că dăduseră garanŃii Poloniei şi României şi că negociau cu Rusia pentru
a obŃine sprijinul său în caz de agresiune, adică de a încercui Germania.
În realitate, cele două guverne, dându-şi seama, după evenimente
anterioare, se temeau de a vedea Polonia şi România constrânse de
ameninŃarea de a accepta nu tratative, ci un ultimatum german52.
În concepŃia diplomaŃiei Londrei şi Parisului, garanŃiile vizau
îndeosebi Germania, pe când, din punctul de vedere al diplomaŃiei
Bucureştilor, ele se refereau la toŃi vecinii României. La 19 aprilie 1939,
Hitler i-a spus lui Gafencu, aflat în vizită la Berlin, că relaŃiile româno-
germane sunt deja asigurate prin interesele economice reciproce;
referindu-se la „ideea fixă a englezilor cu garanŃiile lor”, führerul-cancelar
arăta că, „pentru România, Germania nu poate fi considerată drept un
duşman” şi a lăsat să se înŃeleagă că ar fi bine ca garanŃiile occidentale să
păstreze până la capăt caracterul lor spontan şi unilateral şi să fie ferite de
orice înrâurire rusească”53.
ImplicaŃiile garanŃiilor anglo-franceze a constituit tema esenŃială a
întrevederii dintre regele Carol al II-lea şi preşedintele Turciei, Ismet
Inönü, din 11 august 1939, de la Istanbul. Cei doi şefi de stat au convenit
asupra celor ce urmează: în cazul unei agresiuni, ambele Ńări se vor apăra
şi vor face intervenŃii la Londra şi la Paris ca asistenŃa celor două mari
puteri să fie pusă rapid în aplicare; acŃiuni concertate la Belgrad pentru
întărirea relaŃiilor Iugoslaviei cu ÎnŃelegerea Balcanică; medierea de către
guvernul turc a unui aranjament româno-sovietic privind graniŃa dintre
cele două Ńări. În ipoteza recunoaşterii „graniŃei Nistrului”, România – a
declarat Carol al II-lea – este gata să încheie un pact de neagresiune cu

51
Ion Calafeteanu, DiplomaŃia românească în Sud-Estul Europei
(martie 1938- martie 1940), Editura Politică, Bucureşti, 1980, p. 70. La
31 martie 1939, FranŃa şi Marea Britanie acordaseră garanŃii Poloniei, angajându-
se să-i furnizeze „tot ajutorul ce le va sta în putere, în cazul în care un atac i-ar
primejdui existenŃa, iar guvernul polonez va considera vital să reziste” (Margareta
Georgiana Scurtu, op.cit., p.61).
52
André Maurois, Les origines de la guerre de 1939, Gallimard, 1939,
p.32. Apud Livia Dandara, România în vîltoarea anului 1939, Editura ŞtiinŃifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, p. 198.
53
Ion Calafeteanu, Români la Hitler, op. cit., p. 36.
U.R.S.S54. Ismet Inönü i-a spus lui Carol al II-lea că „dacă România este
atacată, intră şi Turcia în acŃiune şi că putem conta absolut pe ei
(pe turci – n.n., Ş.L.), că italienii sunt mai mult un impediment pentru
germani şi că e convins că anglo-francezii îşi vor Ńine angajamentele”.
GaranŃiile franco-britanice din 13 aprilie 1939 s-au constituit
într-un jalon principal al politicii de pace şi echilibru, promovată de
România în preajma celui de-al doilea război mondial. În virtutea acestei
politici, sublinia Grigore Gafencu, „am refuzat orice angajamente
bilaterale pentru a nu apleca cumpăna în altă parte şi a rămâne expuşi pe
frontul german. Am acceptat însă garanŃia unilaterală. FranŃa şi Anglia îşi
afirmau prezenŃa la Răsărit. Echilibrul pe care-l căutam şi de care aveam
nevoie era stabilit … Potrivit politicii noastre de echilibru, ne-am ferit să
ne legăm fie cu Germania contra Rusiei, fie de Rusia împotriva
Germaniei”55.

II.5. Pactul Ribbentrop-Molotov şi izolarea internaŃională

a României

În vara anului 1939, Marea Britanie, FranŃa şi U.R.S.S. au purtat

negocieri în scopul încheierii unei alianŃe politice şi militare care să
prevină noi acte de agresiune germane. În cursul acestor negocieri,
guvernele Angliei şi FranŃei au propus ca guvernul sovietic să acorde
garanŃii Poloniei şi României. U.R.S.S. a răspuns celor două propuneri
printr-o contrapropunere, referitoare la garantarea tuturor frontierelor,
contrapropunere al cărei rezultat pozitiv să fie condiŃionat de cererea ca
alianŃa româno-polonă să nu mai vizeze U.R.S.S.
EvoluŃia discuŃiilor a fost marcată de două teme principale. Prima
se referea la acordarea de garanŃii de către Anglia, FranŃa şi U.R.S.S.
Ńărilor europene, iar a doua, la încheierea între cele trei mari puteri a unui
Pact de asistenŃă mutuală cu caracter defensiv, urmând ca U.R.S.S., să se

54
Regele Carol al II-lea al României. Însemnări zilnice. 1937-1951,
vol. II, 13 martie-15 decembrie 1939, EdiŃie îngrijită, note, glosar şi indice de
Nicolae Răuş, Editura Scripta, Bucureşti, 1997, p. 163-167.
55
Grigore Gafencu, Însemnări politice 1929-1939, EdiŃie şi postfaŃă de
Stelian Neagoe, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, p. 340.
adreseze României şi Poloniei pentru a încheia cu fiecare dintre ele un
Pact de asistenŃă mutuală.
Tratativele au fost punctate şi de convorbiri militare, luându-se în
calcul mai multe variante privind modalităŃile de acordare a sprijinului
sovietic:
„1. Să atace Prusia Occidentală fie prin ocuparea Estoniei şi
Letoniei, fie prin Lituania.
2. Să coopereze cu Polonia atacând Germania.
3. Să împiedice ca regiunile petrolifere din România să cadă în
mâinile germanilor”56.
Din analiza acestor variante se constată că în cazul acŃiunii
trupelor sovietice era necesară trecerea lor prin teritoriile Poloniei şi
României. Din obŃinerea acordului celor două Ńări de a permite tranzitul
acestora, U.R.S.S. a făcut o condiŃie sine qua non a unei asemenea
acŃiuni. Guvernele francez şi englez au hotărât să facă demersurile
necesare la Bucureşti şi Varşovia, însă fără succes. În acest fel, tratativele
au intrat în impas, nu numai datorită refuzului României şi al Poloniei, ci
şi datorită ambiguităŃilor obligaŃiilor militare asumate de anglo-francezi
şi, mai ales, datorită faptului că U.R.S.S. a demarat paralel contacte cu
Germania.
DiplomaŃia sovietică se afla în situaŃia avantajoasă de a fi
solicitată de ambele tabere. Spre deosebire de Anglia şi FranŃa, care nu
ofereau nimic practic, în schimbul participării la războiul, împotriva
Germaniei, şi încă pentru a apăra două Ńări, Polonia şi România,
considerate ostile Moscovei, „Germania se declara dispusă să facă
însemnate concesii teritoriale U.R.S.S. ca ea să rămână în afara
conflictului”57.
Marcate de la început prin suspiciuni reciproce, aceste negocieri
trenează până la jumătatea lunii august 1939, când sunt întrerupte brusc
de către Kremlin în favoarea unei cooperări cu Berlinul. Tema centrală a
acestor negocieri a devenit tranzitul trupelor sovietice prin teritoriile
Poloniei şi României în cazul unui conflict european. La 13 august 1939,
mareşalul Kliment E. Voroşilov, Comisarul Apărării şi şeful delegaŃiei

56
Arhiva MAE, fond 71, URSS, dosar nr. 69, f. 207.
57
Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Editura
Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 365.
sovietice, a cerut generalului Joseph Doumenc şi amiralului Reginald
Drax, şefii misiunilor franceză şi, respectiv, britanică la negocieri, să
răspundă la întrebarea: „Cum prezentele misiuni sau statele majore
generale ale FranŃei şi Angliei îşi reprezintă participarea Uniunii Sovietice
la război împotriva agresorului dacă acesta atacă FranŃa şi Anglia sau
dacă agresorul atacă Polonia sau dacă, în acelaşi timp, atacă Polonia şi
România şi de asemenea Turcia? Într-un cuvânt, cum îşi reprezintă
misiunile britanică şi franceză acŃiunile noastre comune împotriva
agresorilor în cazul că ei ne vor ataca”58.
DelegaŃiile militare occidentale, neavând mandat să abordeze
întreaga gamă de probleme ridicate de sovietici, au răspuns că Polonia şi
România, fiind suverane, autorizaŃia reclamată de mareşalul Voroşilov
trebuie să fie obŃinută de la cele două guverne. Şeful delegaŃiei sovietice a
replicat că U.R.S.S. nu pune în discuŃie suveranitatea celor două state, ci,
dimpotrivă, tocmai de aceea a insistat să se precizeze „dacă forŃele armate
sovietice vor fi autorizate să traverseze teritoriul Poloniei şi României în
cazul unei agresiuni împotriva Angliei şi FranŃei sau împotriva Poloniei şi
României”. Referitor la declaraŃia delegaŃiilor Angliei şi FranŃei, şi anume
că cel mai simplu ar fi ca guvernul sovietic să se adreseze, în această
problemă, direct guvernelor Poloniei şi României şi că, pe de altă parte,
pericolul unei agresiuni în Europa ameninŃă în principal Polonia,
România, FranŃa şi Anglia, delegaŃia sovietică a insistat că problema
trecerii forŃelor armate sovietice prin teritoriul Poloniei şi României, ca şi
operaŃiile trupelor sovietice împotriva agresorului, pe teritoriile acestor
state, trebuie să fie decise de guvernele francez şi englez de acord cu
guvernele Poloniei şi României.
La 17 august, tratativele anglo-franco-sovietice au fost întrerupte,
deoarece în şedinŃa din ziua anterioară mareşalul K.E. Voroşilov
declarase că în condiŃiile în care nu se rezolvase „problema cardinală” –
trecerea trupelor sovietice prin teritoriile român şi polon în cazul unei
agresiuni germane – continuarea discuŃiilor era inutilă.
Concomitent cu tratativele purtate cu cele două mari puteri occi-
dentale, Moscova a angajat, în a doua decadă a lunii august 1939,
convorbiri bilaterale sovieto-germane, care vizau înŃelegeri atât în

58
L’U.R.S.S. dans la lutte pour la paix à la veille de la seconde guerre
mondiale, doc. nr. 332.
domeniul economic, cât şi în cel politic. După precizarea poziŃiilor şi
relevarea punctelor de vedere comune – acŃiuni realizate atât în contactele
directe la Berlin, cât şi prin schimbul de telegrame între Adolf Hitler şi
Iosif V. Stalin – la 22 august s-a anunŃat vizita ministrului de externe al
Germaniei în capitala U.R.S.S.
La 17 august 1939, V.M. Molotov, primindu-l pe ambasadorul
german la Moscova, von der Schulenburg, i-a înmânat un memorandum
care definea poziŃia U.R.S.S.; după un succint istoric al relaŃiilor dintre
cele două state, memorandumul considera că primul pas pe calea
ameliorării relaŃiilor bilaterale era semnarea convenŃiei comerciale şi de
credit, iar al doilea pas urma să fie semnarea, în scurt timp, a unui pact de
neagresiune sau confirmarea pactului de neutralitate din 1926, „cu
adoptarea, în acelaşi timp, a unui protocol special despre interesul părŃilor
contractante, în unele sau altele din problemele politicii externe”; se
specifica, în continuare, că acest protocol face parte integrantă din pact59.
În legătură cu acest document, se poate conchide că Germania a
propus încheierea unui pact de neagresiune, în timp ce Uniunea Sovietică
a propus anexarea la pact a unui protocol adiŃional.
Peste două zile, Molotov a revenit asupra poziŃiei care făcea din
semnarea acordului economic condiŃia prealabilă a încheierii pactului de
neagresiune.
Antagonismul dintre ideologiile – bolşevică şi nazistă – care
tutelau regimurile politice din cele două Ńări nu le-a împiedicat să se
înŃeleagă. DiplomaŃia abilă a Berlinului a transmis la Moscova o ofertă
mult mai atrăgătoare decât cea a Londrei şi Parisului: achiziŃii teritoriale
în schimbul neutralităŃii în caz de război. Într-un mesaj trimis guvernului
sovietic, la 15 august 1939, guvernul german declara că „între Mările
Baltică şi Neagră nu există nicio problemă care să nu poată fi rezolvată
spre deplina satisfacŃie a ambelor state”. În mesaj se arăta că ministrul de
externe al Germaniei era dispus să sosească într-o scurtă vizită la
Moscova pentru a-i prezenta lui Stalin vederile lui Hitler şi a pune astfel
bazele temeinice pentru „o clarificare definitivă a relaŃiilor
ruso-germane”60.

59
Florin Constantiniu, Între Hitler şi Stalin. România şi pactul
Ribbentrop-Molotov, Editura Danubius, Bucureşti, 1991, p. 62.
60
Ibidem, p. 60.
 În noaptea de 23/24 august 1939, Joachim von Ribbentrop, care
acŃiona potrivit directivelor lui Hitler, şi omologul său sovietic, Veaceslav
Molotov, parafau, la Moscova, Tratatul de neagresiune dintre Germania
şi U.R.S.S. şi Protocolul adiŃional secret. Acest din urmă document,
redactat şi semnat în biroul lui Stalin, delimita zonele de influenŃă între
cei doi parteneri, fiind vizate: Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda,
Polonia şi România. Protocolul prevedea, la art. 3, că: „În privinŃa
sud-estului Europei, din partea sovietică este subliniat interesul pentru
Basarabia. Partea germană declară totalul dezinteres politic pentru aceste
regiuni”.
Din mărturiile lui Ribbentrop reiese că, în legătură cu acest
articol, el a căutat o formulă de natură generală: „Acest lucru s-a făcut în
aşa fel încât, atunci când s-au discutat problemele Europei de sud-est, eu
am declarat la modul general că Germania era dezinteresată din punct de
vedere politic în aceste regiuni”. Numai interesul economic al Germaniei
în acele teritorii a fost în mod corespunzător accentuat de ministrul de
externe nazist, în conformitate cu instrucŃiunile şi directiva generală a lui
Hitler, primite înaintea plecării sale la Moscova. Hitler îl autoriza să
declare dezinteresul Germaniei faŃă de teritoriile sud-estului european,
dacă era necesar până la Constantinopol şi Strâmtori. Problema aceasta
din urmă, de esenŃă politică, potrivit afirmaŃiilor lui Ribbentrop, nu a fost
abordată61.
Pactul Ribbentrop-Molotov a răsturnat toate calculele
diplomaŃiei occidentale şi, mai ales, ale factorilor de decizie din statele
situate între Germania şi U.R.S.S. Urmările imediate au fost dintre cele
mai grave, prefaŃând declanşarea conflagraŃiei. Germania se asigura de
neintervenŃia sovieticilor în războiul pe care-l proiectase împotriva
Poloniei şi îşi proteja spatele în perspectiva unui război cu statele
occidentale, iar Uniunea Sovietică se afirma în prim-planul politicii
europene şi câştiga timp pentru consolidarea armatei şi pregătirea
expansiunii sale politico-militare spre Vest. Colaborarea celor două mari
puteri totalitare nu putea fi decât conjuncturală; ea era marcată de
neîncredere şi de ambiŃii ascunse, mult mai mari decât cele ce rezultau
din tratat. În acest sens, Grigore Gafencu arăta că, prin acordul său cu

61
Emilian Bold, Ilie Seftiuc, Pactul Ribbentrop-Molotov. Antecedente
şi consecinŃe, Institutul European, Iaşi, 1998, p. 146-147.
Stalin, Hitler trezise un imperialism latent care nu aştepta decât momentul
pentru a-şi ocupa locul în marile tradiŃii ale politicii Rusiei Ńariste. Partajul
realizat la Moscova, „bazat pe o toleranŃă reciprocă, această tentativă
temerară de a satisface simultan două imperialisme nelimitate, atribuin-
du-le două direcŃii opuse, purta în sine un germene al morŃii. Nimic nu
putea împiedica deznodământul fatal, coliziunea sigură între două elanuri
absolutiste, prea asemănătoare pentru a nu fi contrare”62.
Evenimentele imediate semnării pactului de la Moscova pun în
evidenŃă uimirea şi dezorientarea lumii politice şi diplomatice, precum şi
deziluzia organizaŃiilor comuniste afiliate la InternaŃionala a III-a. Se
observă ambiguitatea directivelor acelei InternaŃionale, care impunea
solidaritatea cu politica externă sovietică, fără a admite însă, pentru a nu
se discredita complet, câştigarea de timp suficient pentru a relua lupta
contra fascismului.
Criticile aduse de mass-media europeană şi americană sau
asiatică nu l-au impresionat pe Hitler, prea sigur de sine. „Pentru a servi
interesele germane – spunea el – toate mijloacele sunt bune, chiar şi
alianŃa cu bolşevismul;” declaraŃie aflată în contradicŃie totală cu ceea ce
afirmase mai înainte în Mein Kampf, precum că obiectivul său prioritar
era distrugerea bolşevismului. Adeziunea la care se aşteptau atât Hitler,
cât şi Stalin la „iniŃiativa lor” pentru „menŃinerea păcii”, prin semnarea
Pactului, a fost extrem de redusă. Opinia publică sovietică şi cea germană,
chiar dacă nu se puteau exprima făŃiş din cauza cenzurii severe, s-au
arătat sceptice asupra oportunităŃii noilor orientări politice ale Moscovei
şi Berlinului.63
Pactul de neagresiune sovieto-german din 23 august 1939, întărit
de Protocolul adiŃional secret, precum şi de alte documente secrete şi
nesecrete convenite în următorii doi ani între Uniunea Sovietică şi
Germania nazistă, au afectat într-o măsură decisivă situaŃia din Europa de
Est, înlesnind nu numai izbucnirea celui de-al doilea război mondial, ci,
mai mult, prin forŃa desfăşurărilor impuse de conflict, prin prisma
consecinŃelor rezultate, contribuind la modificarea configuraŃiei

62
Grigore Gafencu, Preliminarii la războiul din răsărit, Editura
Globus, 1996, p. 24.
63
Emilian Bold, Ilie Seftiuc, op.cit., p.185-186.
teritoriilor unor Ńări din zonă şi predeterminând schimbarea pentru mai
multe decenii a regimurilor din Europa Est-Centrală.64
Izolată de puterile garante, România şi-a văzut limitate
substanŃial posibilităŃile de a acŃiona pe plan extern. „România – îi scria
Hitler lui Mussolini la 25 august 1939 – nu se mai află în postura de a
putea lua parte la vreun conflict împotriva Axei”.
Cercurile politice româneşti s-au arătat îngrijorate atât de
apropierea sovieto-germană, cât şi, mai cu seamă, de faptul că unele
publicaŃii americane („Daily Express”, de exemplu) dezvăluiau existenŃa
protocolului adiŃional secret, „care cuprindea reorganizarea Europei
Orientale de la Marea Baltică la Marea Neagră”. La 31 august 1939.
Armand Călinescu îi reproşa lui Wilhelm Fabricius, ministrul Germaniei
la Bucureşti, că Reichul s-a înŃeles cu Uniunea Sovietică pentru
împărŃirea sferelor de interese. El amintea că Göring şi Hitler îl
asiguraseră pe Carol al II-lea, în noiembrie 1938, de sprijinul german
„dacă nu manifestăm prietenie Sovietelor” şi avertizaseră că o înŃelegere
româno-sovietică „ar fi interpretată ca un act inamical faŃă de Germania”.
„Ei bine, se adresa Călinescu lui Fabricius, noi, care am fi putut încheia
oricând un pact de neagresiune cu Moscova, şi am fi avut tot interesul s-o
facem, ne-am abŃinut tocmai de a vă fi agreabili. Or, dvs., acum v-aŃi
înŃeles cu Sovietele”65.
Îndată ce a luat cunoştinŃă de ştirea privind semnarea Pactului de
neagresiune sovieto-german, pe care o considera „atât de neaşteptată, cât
de dezagreabilă şi oribilă”, Carol al II-lea nota în Jurnalul său: „Eu nu
sunt peste măsură de mirat, căci de mult aveam, hotărât, impresia că se
pregătea un concubinaj între nazism şi comunism şi că între aceste două
Ńări era o secretă simpatie de interese. Totuşi, ca gest din partea Rusiei
este ceva scârbos să facă aşa ceva tocmai în momentul când trata cu
misiunile anglo-franceze o convenŃie militară.
Pentru noi e cât se poate de periculos, căci una din speranŃele ce
le aveam de a avea un spate sau un flanc oareşicum asigurat s-a dus. Nu
cred că U.R.S.S. va merge mai departe, adică va participa la un război
alături de Germania, dar, desigur, ne va putea crea greutăŃi în Basarabia.

64
Gheorghe Buzatu, România şi Marile Puteri (1939-1947), Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2007, p. 44.
65
Livia Dandara, op. cit., p. 273.
 În loc de a avea 2 fronturi de apărat, iată că vom avea două şi
jumătate, ceea ce este aproape peste puterile noastre”66.
Obiectivele diplomaŃiei române după încheierea Pactului de
neagresiune germano-sovietic erau definite astfel, la 28 august 1939,
într-o telegramă cifrată adresată de Ministerul de Externe, Londrei şi
Parisului: apărarea independenŃei şi integrităŃii teritoriale a Ńării;
respectarea angajamentelor politice şi militare contractate; întărirea
ÎnŃelegerii Balcanice şi coordonarea acŃiunii statelor membre; promovarea
unei politici de destindere faŃă de Ungaria şi Bulgaria; angajamentul de a
păstra „pacea balcanică”.

III. RELAłIILE EXTERNE ALE ROMÂNIEI

ÎNTRE NEUTRALITATE ŞI NONBELIGERANłĂ

III.1. Neutralitatea – opŃiune politică realistă

La începutul celui de-al doilea război mondial, după ce Marea
Britanie şi FranŃa au declarat război Germaniei (3 septembrie 1939),
răspunzând astfel atacării Poloniei de către Wehrmacht (1 septembrie
1939), România avea în faŃă trei posibilităŃi: alăturarea la blocul
anglo-franco-polonez; trecerea de partea Germaniei; neutralitatea
absolută, ceea ce implica renunŃarea la garanŃiile anglo-franceze.
La 4 septembrie 1939, Armand Călinescu i-a vorbit lui Carol
al II-lea despre necesitatea de a face o declaraŃie în care să se precizeze
atitudinea României faŃă de conflagraŃie. Regele a apreciat că o atitudine
pozitivă de neutralitate ar periclita viitorul Ńării. El era de părere să nu se
acŃioneze izolat, ci în legătură cu ÎnŃelegerea Balcanică, să se formeze un
grup care să-şi fixeze o poziŃie comună şi care, când vor veni discuŃiile la
masa verde, să susŃină acelaşi punct de vedere. Drept urmare, în aceeaşi zi
de 4 septembrie 1939, Consiliul de Miniştri, într-un Comunicat expli-
cativ, constata:

66
Carol al II-lea al României. Însemnări zilnice. 1937-1951, op. cit.,
p. 177.
 „1. În Ńară domneşte cel mai desăvârşit calm şi încredere. Unitatea
sufletească a naŃiunii este perfectă. MinorităŃile etnice se încadrează şi ele
în ritmul vieŃii de stat.
2. În ce priveşte politica externă, suntem hotărâŃi a păstra mai
departe atitudinea de până acum, urmărind buna înŃelegere cu toŃi vecinii
Ńării. În acest spirit guvernul este gata să reînnoiască propunerea pentru
încheierea unui pact de neagresiune. Totodată însă guvernul veghează la
siguranŃa intereselor naŃionale şi a luat măsurile necesare pentru a face
faŃă nevoilor apărării fruntariilor”67.
La 5 septembrie, Carol al II-lea a discutat îndelung cu premierul
Armand Călinescu – prezent fiind şi Ernest Urdăreanu –, în legătură cu
formularea unei declaraŃii de neutralitate, declaraŃie cerută, de altfel, de
Germania. „Noi – releva Regele –, mai ales că avem teamă de un
eventual atac german, nu putem face o astfel de declaraŃie, căci ne-ar tăia
punŃile cu AliaŃii şi, îndeosebi, cu turcii. Tot aci este primejdia înŃelegerii
propuse de mine şi care ar putea provoca o rupere a Antantei Balcanice.
În această situaŃie, noi am fi în aer şi n-am putea conta pe niciun sprijin.
Am găsit o formulă că România, în situaŃia actuală, va aplica cu stricteŃă,
în dorinŃa ei de pace, stipulaŃiunile ConvenŃiunii de la Haga68 asupra
îndatoririi Ńărilor neutre”69. Pentru a adopta această decizie, suveranul a
întrunit la Cotroceni, la 6 septembrie 1939, Consiliul de coroană.
ÎnfăŃişând atitudinea guvernului faŃă de conflictul abia izbucnit, Grigore
Gafencu arăta că „bunele raporturi întărite cu toate puterile nu cuprind
angajamente care să oblige la participarea la conflict” şi că „păstrarea
atitudinii paşnice este deplin îndreptăŃită prin necesitatea de a feri de
război bazinul dunărean şi Balcanii”; încheind, şeful diplomaŃiei române

67
„România”, anul II, nr. 457, din 6 septembrie 1939.
68
Documentul evocat de Carol al II-lea este ConvenŃia privind
drepturile şi datoriile puterilor şi persoanelor neutre în caz de război, adoptată la
cea de a doua ConferinŃă a păcii, desfăşurată la Haga în intervalul 2/15 iunie –
5/18 octombrie 1907. ReprezentanŃii celor 44 de state participante, inclusiv
România, au adoptat, în total, 14 convenŃii, care reglementau o multitudine de
probleme ale raporturilor internaŃionale în timp de pace şi în împrejurări de
război. Presa vremii a publicat textul convenŃiei, întrucât situaŃia internaŃională „a
adus la ordinea zilei drepturile şi datoriile neutrilor” („Timpul” din 10 septembrie
1939, p. 8).
69
Carol al II-lea al României. Însemnări zilnice 1937-1951, op. cit., p.
204.
preciza că politica de până azi „ne cere să urmăm de acum înainte regulile
de neintervenŃie şi de neutralitate, întrucât conflictul nu atinge interesele,
independenŃa şi integritatea noastră, rămânând fireşte să respectăm în
acelaşi fel angajamentele şi legăturile existente”70.
Consiliul de coroană a aprobat în unanimitate acŃiunea
diplomatică şi măsurile întreprinse de guvern pentru apărarea frontierelor
naŃionale şi „a hotărât observarea strictă a regulilor neutralităŃii stabilite
faŃă de beligeranŃii din actualul conflict”71. Neutralitatea era considerată
singura soluŃie diplomatică realistă a momentului şi motivată juridic; ea
nu distona cu obligaŃiile internaŃionale asumate de statul român. AlianŃa
defensivă dintre România şi Polonia, din 3 martie 1921, prelungită
ulterior, preconiza ajutor militar reciproc numai în cazul unei agresiuni
sovietice.
Atitudinea privind normele de neutralitate stabilite de convenŃiile
internaŃionale adoptată de România nu trebuie confundată cu neutralitatea
permanentă şi garantată în prealabil de beligeranŃi a unor Ńări ca ElveŃia
sau Belgia. Ea nu rezulta dintr-un acord al statului român cu anumite
puteri garante, ci era o declaraŃie unilaterală de voinŃă, prin care se făcea
cunoscută beligeranŃilor hotărârea sa de a se abŃine, în mod voluntar, să ia
parte la război. Principiul ei de căpetenie este interzicerea oricărei acŃiuni
care ar fi putut folosi unuia dintre beligeranŃi mai mult decât celorlalŃi.
Neutralitatea nu era însă în acord cu simŃămintele opiniei publice.
Marele istoric Nicolae Iorga le-a exprimat cu fidelitate: „Facem azi o altă
politică decât aceea pe care o avem în inimă. N-o putem face decât pe aceea
de azi!” Unii consilieri regali au pledat pentru neutralitate absolută, însă cei
mai mulŃi au opinat pentru o abŃinere de la ostilităŃi, cu gândul că, la mo-
mentul potrivit, România va fi implicată în conflict, dar obligatoriu alături
de puterile occidentale. Statelor din AlianŃa Balcanică – Grecia, Iugoslavia
şi Turcia – li s-a explicat imediat, prin Ministerul de Externe, că „România
rămâne neutră până când acest conflict ar atinge independenŃa şi integri-
tatea ei şi interesele de viaŃă ale prietenilor ei din ÎnŃelegerea Balcanică”.
Neutralitatea României era, înainte de toate, o consecinŃă a constrân-
gerii strategice generate de Pactul Ribbentrop-Molotov, constrângere care s-a

70
Ion Mamina, Consilii de coroană, Editura Enciclopedică, Bucureşti,
1997, p. 185.
71
„Monitorul Oficial” nr. 206, din 7 septembrie 1939, p. 5292.
menŃinut şi după 17 septembrie 1939, când agresiunea Germaniei împotriva
Poloniei a fost urmată de agresiunea U.R.S.S. împotriva aceleiaşi Ńări.
Armata Roşie a pătruns pe teritoriul polonez – potrivit versiunii oficiale so-
vietice – pentru „protejarea” minorităŃilor ucraineană şi bielorusă, rămase fără
apărare, întrucât „statul polonez şi guvernul său au încetat să existe în fapt”72.
Convocat la Comisariatul pentru Afacerile Străine al U.R.S.S., în
dimineaŃa zilei de 17 septembrie, ambasadorul polonez Waclaw
Grzybowski a refuzat să primească nota pe care i-a citit-o vicecomisarul
Vladimir Potiomkin, apreciind că ea cuprinde afirmaŃii arbitrare
referitoare la situaŃia militară şi politică a Ńării sale. Referindu-se la
conŃinutul notei, diplomatul polonez a arătat că „trecerea de către Armata
Roşie a hotarului polonez este un atac asupra Republicii, neprovocat de
nimic” şi „a exclamat că, dacă faptul se va produce, acesta va însemna
cea de-a patra împărŃire a Poloniei şi nimicirea ei”73.
La 18 septembrie 1939, răspunzând comunicării ce-i fusese
adresată cu o zi înainte de guvernul sovietic, prin care acesta declara că va
duce o politică de neutralitate în relaŃiile cu România, guvernul de la
Bucureşti reitera hotărârea sa „de a păstra şi el, mai departe, neutralitatea
faŃă de U.R.S.S.” şi preciza totodată că „va continua să vegheze cu tot
patriotismul la siguranŃa şi apărarea fruntariilor Ńării”74.
Tratatul de prietenie şi frontieră germano-sovietic (28 septembrie
1939) a modificat Protocolul adiŃional secret – Germania a renunŃat la
Lituania în favoarea U.R.S.S., primind, în schimb, zona Lublin şi un
teritoriu la Est de Varşovia. Articolul 3 al Protocolului a rămas
neschimbat, dar Ribbentrop, care revenise la Moscova pentru semnarea
noului tratat, a folosit prilejul pentru a cunoaşte atitudinea Moscovei faŃă
de România. Răspunzând, Stalin i-a confirmat că se menŃine poziŃia

72
RelaŃiile româno-sovietice, op. cit., p. 251. Ofensiva trupelor sovietice
contra Poloniei a contribuit la înfrângerea armatei poloneze şi la desfiinŃarea statului
polonez. În urma ocupării părŃii de est a Poloniei de către U.R.S.S., segmentul de
graniŃă româno-poloneză de până la 17 septembrie 1939 a devenit frontieră
româno-sovietică (Ibidem, p. 269).
73
Polonezii în anii celui de-al doilea război mondial. Culegere de
documente, Alcătuitor, introducere, note şi comentarii – Anatol Petrencu, doctor
abilitat în ştiinŃe istorice, profesor universitar, Editura Cartdidact, Chişinău, 2004,
p. 55-56.
74
RelaŃiile româno-sovietice, op. cit., p. 251.
U.R.S.S. exprimată la 23 august 1939, adică „deocamdată guvernul
sovietic nu are nicio intenŃie de a se atinge de România”.
În aceeaşi zi de 28 septembrie 1939, Hitler şi Stalin au făcut
cunoscută Marii Britanii şi FranŃei o propunere de pace. Neavând încredere
în sinceritatea acestei propuneri, cele două mari puteri occidentale au
respins-o. La 7 noiembrie 1939, regele Belgiei, Leopold al III-lea, şi
regina Olandei, Wilhelmina, s-au întâlnit la Haga şi au oferit regelui
Marii Britanii, preşedintelui FranŃei şi cancelarului Germaniei medierea
lor pentru iniŃierea unor negocieri de pace. Acestei iniŃiative i s-a alăturat
regele Carol al II-lea al României, la sugestia regelui Belgiei, care i-a
recomandat să facă un demers asemănător către şefii de stat ai Marii
Britanii, Germaniei şi FranŃei.
Regele George al VI-lea a răspuns că este pregătit oricând să ia
în considerare elementele de bază pentru o pace dreaptă şi a exprimat
dorinŃa sa de a nu permite prelungirea războiului nicio zi mai mult decât
era absolut necesar. În răspunsul său, regele s-a mai referit la condiŃiile
care fuseseră formulate de oamenii de stat britanici în Camera Lorzilor şi
Camera Comunelor – scopul pentru care se bat popoarele lor este acela de
a elibera Europa de teama permanentă a unei agresiuni germane, de a da
popoarelor Europei posibilitatea să-şi păstreze independenŃa şi libertatea
şi de a împiedica, pe viitor, ca, în locul mijloacelor paşnice, să se recurgă
la violenŃă pentru reglementarea diferendelor internaŃionale.
Preşedintele FranŃei, Albert Lebrun, a fost mai rezervat în
răspunsul referitor la participarea sa negocierile de pace. Omul politic
francez a declarat că primul pas spre pace trebuie să fie făcut de partea
germană; o pace durabilă poate fi încheiată abia după repararea
nedreptăŃilor care au fost pricinuite Austriei, Cehoslovaciei şi Poloniei.
Răspunsul lui Hitler se lăsa aşteptat75.
La 13 noiembrie 1939, regele Carol al II-lea l-a invitat, la Palatul
Cotroceni, pe ministrul plenipotenŃiar german acreditat la Bucureşti,
Wilhelm Fabricius, şi, după ce l-a informat asupra hotărârii sale de a
sprijini iniŃiativa de pace a suveranilor Belgiei şi Olandei, l-a rugat să

75
DiplomaŃi germani la Bucureşti. 1937-1944. Din memoriile
dr. Rolf Pusch, ataşat la legaŃie, şi dr. Gerhard Stelzer, consilier de legaŃie,
EdiŃie îngrijită, note, indice şi selecŃia materialului ilustrativ de Cristian Scarlat,
Anexa, p. 207, Editura All Educational, Bucureşti, 2001.
plece neîntârziat la Berlin în calitate de trimis al său, pentru a-i comunica
lui Hitler următoarele:
„1. Dacă Führerul socoteşte, în împrejurările de azi, că o acŃiune
ca aceea pe care am de gând s-o întreprind ar putea fi folositoare;
2. Dacă Führerul ar fi dispus, prin sugestii şi lămuriri, să
înlesnească posibilitatea şi reuşita unei astfel de acŃiuni”. La aceasta, a
adăugat că el vedea în distrugerea unuia dintre beligeranŃi „o catastrofă
europeană” şi că a luat această iniŃiativă „ca un absolut neutru şi ca unul
care nu poate fi ameninŃat în momentul de faŃă”76.
Totuşi, în demersul său – i-a declarat regele lui Fabricius – nu
este îndemnat doar de dorinŃa de a contribui – cât îi stă în putinŃă – la o
mediere în interesul general, ci, în special, din grija că România şi
Balcanii riscă să fie abandonate Rusiei Sovietice, dacă Germania, prin
lupta în Vest – care cu siguranŃă va fi lungă şi dură –, n-ar mai avea nicio
posibilitate de a interveni să apere Estul”77.
A doua zi, când ministrul german la Bucureşti a fost primit de
von Ribbentrop, la Wilhelmstrasse, după ce a făcut cunoscută misiunea
sa, i s-au făcut reproşuri: „Cum oare a putut el să se amestece într-o
discuŃie despre pace, mai ales cu regele român?; nu-i era cunoscut că
asemenea întrevederi privind pacea erau, în general, interzise şefilor
misiunilor diplomatice; şi apoi, chiar cu regele Carol, acest satelit al
regelui Angliei! Părea destul de limpede – era de părere Ribbentrop – că
acesta lucra numai în slujba Angliei, pentru a împinge Reich-ul în poziŃia
obişnuită a părŃii care refuză pacea”. În faŃa reproşurilor făcute pe un ton
ridicat de propriul său şef, Fabricius i-a declarat totuşi acestuia cu
fermitate că, fără a fi îngrijorat de existenŃa unor instrucŃiuni contrare – pe
care, de altfel, nici nu le primise –, nu va evita niciodată o întrevedere pe
tema problemelor păcii cu suveranul pe lângă care este acreditat, căci,
dacă se duce un război, nu trebuie scăpată din vedere nicio clipă
posibilitatea unei păci. Acesta i se părea un imperativ mai înalt. De altfel,
motivul demersului regelui român nu trebuie văzut în dragostea sa pentru
Anglia şi dinastia ei, şi nici în interesul său pentru Germania, ci numai în
76
Regele Carol al II-lea al României. Însemnări zilnice. 1937-1951, op.
cit., p. 276-277.
77
DiplomaŃi germani la Bucureşti. 1937-1944. Din memoriile
dr. Rolf Pusch, ataşat de legaŃie, şi dr. Gerhard Stelzer, consilier de legaŃie, op.
cit., p. 207.
teama că, „dacă Germania se complică într-un război lung cu puterile
occidentale, România va fi victima aspiraŃiilor Rusiei Sovietice, ceea ce
pentru rege ar însemna pierderea propriului tron”.
Întrevederea dintre cei doi demnitari germani a luat în final
forme mai liniştite şi von Ribbentrop a conchis că Fabricius trebuie să se
pregătească pentru a fi primit de Hitler. Această primire a avut loc la
15 noiembrie 1939. Hitler, în prezenŃa lui Ribbentrop, a primit mesajul pe
care regele Carol al II-lea i l-a transmis, stând în picioare. Apoi l-a invitat
pe ministru să ia loc şi i-a declarat pe un ton politicos, liniştit, însă atât de
ferm, încât alte discuŃii au fost excluse: „SpuneŃi regelui dumneavoastră
că îi mulŃumesc foarte mult pentru interesul pe care îl manifestă prin
demersul său. Spre profundul meu regret, faŃă de atitudinea pe care
puterile inamice o iau în raport cu Germania şi condiŃiile lor exagerate,
îmi este imposibil să accept medierea pentru o acŃiune de pace”.78
În replica lui Hitler nu s-a auzit niciun cuvânt jignitor sau
dispreŃuitor la adresa regelui Carol al II-lea şi, de asemenea, în contrast cu
convorbirea din ajun cu ministrul de externe, ministrului plenipotenŃiar nu
i-a fost făcut niciun fel de reproş din cauza asumării misiunii sale. Mai
degrabă, Hitler a intrat într-o discuŃie lungă cu ministrul, expunându-i în
cuvinte destul de clare că el n-are intenŃia să încheie o pace cu Marea
Britanie şi FranŃa, pentru că se simŃea cu mult superior din punct de
vedere militar faŃă de amândouă. Dacă ar încheia pacea, explica Hitler, în
doi ani inamicii săi ar fi atât de înarmaŃi, încât s-ar năpusti împreună
asupra sa. Şansa unei mari victorii asupra puterilor inamice numai o dată i
se oferea şi ea trebuia să fie exploatată. Cancelarul Germaniei a explicat
apoi în detaliu superioritatea armelor sale. El a denumit drept bluff faptul
că S.U.A. au declarat că pot produce o cantitate de trei ori mai mare de
avioane decât Germania. El va duce acest război repede şi va asigura
poporului german spaŃiul vital la care avea dreptul. Expunerea a
demonstrat clar că Hitler nu voia să vorbească deloc despre pace şi că
deci propunerea făcută împreună cu Stalin, la 28 septembrie 1939, n-a
fost exprimată cu onestitate.

78
Ibidem, p. 209.
 Nici Carol al II-lea nu avea mare încredere că demersul lui va
avea rezultate practice, era sigur însă că îl va pune „într-o postură morală
foarte bună, căci orice efort pentru pace este bine venit”79.

III.2. Solidaritate cu Polonia

În perioada neutralităŃii, România a manifestat o atitudine

solidară şi binevoitoare faŃă de victimele agresiunii. Chiar la începutul
lunii septembrie 1939, în ciuda protestelor germane, România a permis
tranzitul unor materiale de război pe teritoriul său destinate Poloniei, iar
după 17 septembrie 1939, în urma dezagregării structurilor politice ale
statului polonez, şi-a deschis graniŃa şi a primit zeci de mii de refugiaŃi
polonezi civili şi militari, diplomaŃi ai altor state acreditaŃi la Varşovia,
personalităŃi ale vieŃii publice, inclusiv preşedintele Ignacy Mošcicki,
comandantul suprem al Armatei poloneze, mareşalul Edward Rydz-
Smigly, ministrul de externe Iózef Beck ş.a. Numărul refugiaŃilor
polonezi, înregistraŃi de autorităŃile române, se ridică la 100.000, dintre
care 60.000 militari şi 40.000 civili. Conform regulilor de neutralitate,
trupele poloneze care au intrat în România au fost dezarmate şi internate.
De asemenea, guvernul român a respins cererea guvernului german de a
opri plecarea refugiaŃilor polonezi în vârstă de 18-50 de ani în Occident,
declarând că o astfel de măsură era contrară ConvenŃiei de la Haga din
1907, care prevedea internarea numai a militarilor, şi nu a tuturor
persoanelor ce pot lupta.
łinând seamă de limitele de natură politică ce decurgeau din
statutul de neutralitate, România a oferit ospitalitate autorităŃilor poloneze
cu condiŃia ca acestea să nu facă uz de calitatea lor oficială. Deşi, cu două
săptămâni înainte de trecerea în România, Jósef Beck primise fără rezerve
ştirea despre proclamarea neutralităŃii româneşti, atât el, cât şi ceilalŃi
demnitari polonezi au dat dovadă de puŃină înŃelegere faŃă de situaŃia în
care se găsea România. Fără a lua în considerare propunerile părŃii
române, în noaptea de 17 spre 18 septembrie, preşedintele polonez, însoŃit
de guvernul său, a trecut graniŃa în România, cu păstrarea întregului
ceremonial care însoŃeşte un şef de stat. Mai mult, autorităŃile poloneze
79
Regele Carol al II-lea al României. Însemnări zilnice. 1937-1951, op.
cit., p. 276.
nu numai că au intrat pe teritoriul românesc în calitate oficială, dar, în
pofida angajamentului pe care şi-l asumaseră că nu vor întreprinde niciun
fel de activitate politică şi diplomatică, preşedintele Mościcki a primit, în
rolul de şef de stat în exerciŃiu, pe ambasadorul englez şi pe ambasadorul
turc; în plus, la 18 septembrie a adresat din CernăuŃi o proclamaŃie către
poporul polonez în care-şi exprima intenŃia de a trece într-o Ńară neutră şi
de a continua lupta împotriva Germaniei; la rândul său, Rydz-Smigly,
fără a Ńine cont de obligaŃiile impuse de neutralitate, intenŃiona să
comande în continuare forŃele armate poloneze de pe teritoriul României.
De asemenea, Iósef Beck a desfăşurat şi el o intensă activitate
diplomatică. În această situaŃie, deşi a făcut demnitarilor polonezi o
primire după toate regulile ospitalităŃii, guvernul român s-a văzut nevoit
să le ceară semnarea unei declaraŃii de renunŃare la prerogativele lor
oficiale cât timp se vor afla pe teritoriul României, însă garantându-le
totodată plecarea neîntârziată spre altă Ńară80.
La 18 septembrie, Fabricius îi cerea lui Gafencu „stabilirea
pentru aceşti domni a unui domiciliu obligatoriu”, dar i s-a răspuns că
„opinia publică din România nu ar înŃelege cum poate fi internat un
guvern care încă ieri era aliatul nostru”. Ministrul de externe român îşi
exprima interesul faŃă de plecarea membrilor guvernului polonez, în
pofida ameninŃării ministrului german că prin această măsură România ar
încălca principiul neutralităŃii.
Guvernul român dorea rezolvarea problemei plecării
oficialităŃilor poloneze, fie şi numai în calitate neoficială. Numai că între
dorinŃă şi posibilitate se interpuneau raporturile de forŃă, desele intervenŃii
ale Germaniei, pericolele ce decurgeau din configuraŃia situaŃiei
internaŃionale. Trebuia făcute manevre diplomatice abile pentru a se
asigura cât mai rapid, în primul rând, continuitatea autorităŃii statale
poloneze, cu atât mai mult, cu cât, la 17 septembrie, agresorii anunŃaseră
finis Poloniae.
AutorităŃile române au manifestat în continuare cea mai mare
grijă faŃă de evacuarea gradată, dar cât mai urgentă, a tuturor refugiaŃilor
care nu trecuseră graniŃa în uniforme militare sau în unităŃi compacte,
80
Milică Moldoveanu, Unele aspecte ale relaŃiilor româno-polone la
începutul celui de-al doilea război mondial, în ContribuŃii la studierea istoriei
contemporane a României, Coordonatori Ştefan Lache, Nicolae Petreanu, Editura
Politică, Bucureşti, 1986, p. 179-180.
inclusiv a preşedintelui Mościcki şi a altor demnitari, veghind numai la
respectarea unor proceduri menite a evita situaŃia în care, sub anumite
ameninŃări din exterior, România ar fi forŃată să recurgă la restricŃii.
FaŃă de foştii demnitari polonezi reŃinuŃi în România, autorităŃile
române au continuat să manifeste grijă, creându-le condiŃii de viaŃă,
permiŃându-le să desfăşoare o intensă activitate, sprijinindu-i, în acelaşi
timp, mai mult sau mai puŃin voalat, să părăsească teritoriul Ńării. Singurul
dintre foştii demnitari polonezi care a rămas, din cauze independente de
voinŃa autorităŃilor române, pe teritoriul României a fost Józef Beck, care,
mai târziu, în iunie 1944, a decedat şi a fost înmormântat cu onoruri
militare la Bucureşti81.
La 19 septembrie 1939, V.M. Molotov, primindu-l pe ministrul
României la Moscova, Nicolae Dianu, întreba: „U.R.S.S. nu va avea nicio
surpriză prin faptul că şefii militari, Guvernul polonez şi 500 de avioane
(asupra avioanelor a insistat cu deosebire, de mai multe ori) au găsit în
România un azil binevoitor? Oare nu se va întâmpla nimic? Surpriza, şi
încă foarte neplăcută, a fost pentru mine”82. Diplomatul român i-a răspuns
că temerea Guvernului sovietic e nefondată şi a adăugat că guvernul său
ar fi avut, sigur, mai multe motive să se emoŃioneze în faŃa mobilizării
sovietice de milioane de oameni în vecinătatea frontierelor României, dar
nu a făcut-o, dat fiind că nu a pus la îndoială asigurările repetate ale
autorităŃilor sovietice şi a avut încredere în dorinŃa lor de pace. Subliniind
că este purtătorul de cuvânt al unui guvern vecin şi amic, în interesul
acestor relaŃiuni şi al scopului păcii, urmărit în comun, Dianu asigură, la
rândul său, Guvernul sovietic de neutralitatea sa strictă şi leală. Această
neutralitate a noastră, în împrejurările speciale în care ne găsim, trebuie
să-i fie cu atât mai preŃioasă şi să dovedească neîndoios intenŃiunile şi
sentimentele reale ale României. Dianu i-a comunicat şi i-a repetat
demnitarului sovietic că „trupele poloneze ce au trecut şi vor trece
frontiera României au fost şi vor fi dezarmate şi internate”83. Suspiciunile

81
Ibidem, p. 186.
82
RelaŃiile româno-sovietice. Documente, op. cit., p. 252.
83
Dianu a prezentat un răspuns concret la întrebările lui Molotov:
a) au fost dezarmaŃi şi internaŃi în România 15 mii de soldaŃi polonezi,
care se găsesc în sudul României, şi nu în zonele din apropierea Uniunii
Sovietice;
lui Molotov, mai sigur simulate decât reale, s-au mai domolit şi acesta a
afirmat „că a pus întrebarea dat fiind că ceea ce îl interesează este numai
securitatea statului sovietic”.84
Respectându-şi consimŃământul verbal dat guvernului polonez, la
11 septembrie, guvernul român, fără nicio pretenŃie deosebită, numai cu
condiŃia ca totul să decurgă rapid şi în cel mai mare secret, a facilitat
tranzitul prin România al unei mari părŃi din rezervele Băncii Poloniei
(1.200 lăzi cu 80 tone aur), punându-i la dispoziŃie locomotiva pentru
tractarea vagoanelor de la graniŃă până în portul ConstanŃa şi paza
militară pentru escortarea garniturii. Adus la ConstanŃa la 15 septembrie
1939, aurul a fost încărcat pe tancul petrolier britanic „Eocene”, pe care
preŃioasa încărcătură (aproximativ – 45 milioane $) şi-a continuat, cu
numeroase peripeŃii, drumul prin Turcia, Siria, apoi spre FranŃa, de unde a
ajuns în fortul Kayes din Sahara, la 800 de km de Dakar85.
La 17 septembrie 1939, pe teritoriul României a intrat un nou
transport conŃinând mari valori, îndeosebi tezaurul cultural naŃional
polonez (provenit, în principal, de la castelul Wawel), Fondul Apărării
NaŃionale şi 70 de lăzi cuprinzând aur al Băncii Poloniei, care nu fuseseră
incluse de autorităŃile polone în transportul principal. Acest transport,
compus din 41 de camioane şi 19 autobuze, însoŃit de funcŃionari ai
Băncii Poloniei şi pus sub pază militară românească, a sosit în bune
condiŃii la Bucureşti în noaptea de 23 spre 24 septembrie 1939. La
sfârşitul anului 1939, cea mai mare parte a acestui tezaur a luat drumul
spre ConstanŃa, iar de aici a fost încărcat pe navele româneşti „Ardealul”
şi „Suceava”, îndreptându-se spre Apus. Trebuie subliniat faptul că toate
aceste acŃiuni s-au făcut cu ştirea autorităŃilor române, care au păstrat însă

b) în loc de 500 de avioane menŃionate de Molotov, în România se află

150 de avioane poloneze; dintre acestea numai 60 sunt militare, multe fiind
deteriorate. Restul sunt avioane de turism şi civile;
c) avioanele şi armamentul vor fi lăsate în România drept compensaŃie
pentru întreŃinerea soldaŃilor internaŃi şi a refugiaŃilor;
d) membrii Guvernului polonez se află la Slănic; le este interzisă orice
fel de activitate politică, în conformitate cu regulamentul de neutralitate stabilit de
juriştii români. (Ibidem, p. 255).
84
Ibidem, p. 253.
85
Milică Moldoveanu, op. cit., p. 173.
secretul pentru a preîntâmpina nu atât protestul Germaniei, cât
posibilitatea capturării tezaurului.
Din cele 70 de lăzi conŃinând aur al Băncii Poloniei, 51 (în
greutate de 3.057,45 kg), au fost depuse la 10 octombrie 1939, de către
reprezentanŃii acestei bănci la Banca NaŃională a României, unde, cu toate
încercările Germaniei de a intra în posesia lor, au fost intact păstrate până
în septembrie 1947, când, în urma convorbirilor româno-polone, a fost
luată hotărârea de a fi predate Băncii Poloniei, printre reprezentanŃii
căreia se afla Henryk Mikolajczyk, care, cu 8 ani în urmă, participase la
depunerea lor la B.N.R.

III.3. DiplomaŃia românească şi „Blocul Neutrilor”

România a iniŃiat multiple acŃiuni politico-diplomatice, în

limitele neutralităŃii declarate, menite să contribuie la eliminarea
încordării internaŃionale, la restabilirea păcii europene sau, cel puŃin, la
evitarea extinderii ostilităŃilor în sud-estul Europei şi, în caz de nevoie, la
respingerea în comun de către statele din această zonă, a actelor de
agresiune. S-a urmărit îndeosebi îmbunătăŃirea raporturilor cu Ńările
vecine, fie pe calea încheierii unor pacte de neagresiune, fie în cadrul unei
alianŃe defensive mai largi, denumită „Blocul Neutrilor”. Încă de la 5
septembrie 1939, Ministerul Afacerilor Străine comunica ambasadelor
României de la Ankara, Belgrad şi Atena că diplomaŃia Bucureştilor
urmărea să se ajungă „la întărirea sentimentelor de solidaritate între
statele balcanice şi la precizarea unei atitudini comune”86.
La 28 octombrie 1939, guvernul de la Bucureşti a propus
constituirea unui „bloc al statelor neutre”, care să cuprindă Ńările
ÎnŃelegerii Balcanice – România, Turcia, Iugoslavia, Grecia –,
împreună cu Bulgaria, Ungaria şi Italia, pe următoarele baze: neutra-
litate desăvârşită „în cadrul actualului conflict”; neagresiune între
statele membre ale „blocului”; obligaŃiile de asistenŃă materială între
unele state făcând parte din „bloc” rămân în vigoare; adoptarea unei
poziŃii cel puŃin de neutralitate binevoitoare de către statele aderente la
„bloc”, în cazul când unul dintre ele ar fi atacat; normalizarea

86
A.M.A.E., fond ÎnŃelegerea Balcanică, vol. 39, f. 174.
măsurilor militare luate la graniŃele comune; contacte directe între
miniştrii de externe; schimburi de informaŃii politice şi economice
între guvernele respective; colaborare economică în interes reciproc87.
Proiectul românesc a fost susŃinut de Ńările AlianŃei Balcanice,
precum şi de Marea Britanie, şi, cu unele rezerve, de FranŃa, unde exista
teama ca Italia să nu atragă „Blocul Neutrilor” de partea Axei.
La 31 octombrie 1939, ministrul de externe al Turciei, Şükrü
Saraçoglu, informându-l pe ambasadorul României la Ankara, Vasile
Stoica, asupra rezultatelor recentei sale vizite la Moscova, a arătat că
Stalin şi Molotov i-au cerut lămuriri cu privire la proiectatul „Bloc al
Neutrilor”, dar „s-au ferit să-şi exprime fie aprobarea, fie dezaprobarea,
ceea ce, evident – releva demnitarul turc – înseamnă că Moscova nu
priveşte cu ochi buni înfăptuirea acestui bloc”. La sfârşitul conversaŃiei,
diplomatul român a adresat interlocutorului său întrebarea: „Acum, după
eşuarea tratativelor pentru un pact de asistenŃă turco-sovietic şi după
semnarea acordului tripartit turco-franco-britanic, care va fi atitudinea
Turciei în privinŃa trecerii flotelor prin Strâmtori, în cazul când Rusia
Sovietică ar ataca România?” Saraçoglu a răspuns textual: „În
împrejurările actuale, un atac rus asupra României, care ştim că se va
apăra, nu mai e un eveniment care interesează numai România şi Rusia, ci
şi pe celelalte state balcanice şi pe noi, bineînŃeles. În acest caz, Turcia va
proceda cum îi dictează interesele de apărare a integrităŃii sale, stabilind
acŃiunea sa de comun acord cu FranŃa şi Marea Britanie”88.
În cadrul unei convorbiri dintre Grigore Gafencu şi Pavel G.
Kukoliev, însărcinatul cu afaceri a.i. al U.R.S.S. la Bucureşti, purtate la 9
decembrie 1939, ministrul român de externe a încercat să obŃină un
răspuns clar asupra poziŃiei Moscovei privind crearea „Blocului
Neutrilor”. Diplomatul sovietic, menŃinându-se pe linia ambiguităŃii
guvernului său, l-a rugat pe Gafencu să-i împărtăşească motivele invitării
Italiei la Blocul balcanic şi a subliniat că el personal nu consideră Italia o
Ńară balcanică. În acelaşi timp, declarând că i se pare suspectă dorinŃa atât

87
Ion Calafeteanu, DiplomaŃia românească, op. cit., p. 203-204.
88
Arhiva M.A.E.; fond 71/ 1920-1944, Turcia, vol. 6, f. 223-229.
de insistentă a Italiei de a participa la acest bloc, îşi exprima temerea „ca
nu cumva acest bloc să devină un instrument împotriva U.R.S.S.”89
Ostilitatea U.R.S.S. faŃă de proiectul românesc al „Blocului
Neutrilor” va fi comunicată la Bucureşti, în a doua jumătate a lunii
decembrie 1939, prin intermediul Turciei: guvernul de la Moscova nu era
interesat în acest proiect, pe care-l considera antisovietic.
Prin crearea „Blocului Neutrilor”, diplomaŃia română urmărea
menŃinerea sud-estului Europei în afara conflictului mondial şi, prin
aceasta, păstrarea statu-quo-ului politic şi teritorial. Totodată, în contextul
evenimentelor care se derulau pe arena internaŃională, „Blocul Neutrilor”
constituia o încercare a diplomaŃiei Bucureştilor de a scoate România din
izolarea politică ce se profila tot mai ameninŃător ca urmare a jocului politic
al marilor puteri. Nu s-a reuşit, în principal, datorită următoarelor cauze:
a) rivalităŃile şi disputele teritoriale dintre statele din sud-estul
european;
b) politica unor state de revizuire a frontierelor;
c) refuzul Bulgariei şi, îndeosebi, al Ungariei, de a consimŃi la o
apropiere de statele membre ale ÎnŃelegerii Balcanice;
d) opoziŃia Italiei şi Germaniei, mai cu seamă a Marilor Puteri europene în
general, faŃă de proiectul Blocului Neutrilor.

III.4. Abandonarea neutralităŃii şi trecerea la nonbeligeranŃă

Ofensiva Germaniei, începută la 10 mai 1940 în nordul şi vestul

Europei (Fall Gelb), şi, îndeosebi, prăbuşirea militară a FranŃei au risipit
toate calculele diplomatice pe care mizase România în ultimii ani. Carol
al II-lea şi consilierii săi au căutat o soluŃie salvatoare în orientarea
politică spre Germania, căreia au început să-i facă mai întâi însemnate
concesii de natură economică. La 27 mai 1940, în aceeaşi zi în care
Armata belgiană capitula în faŃa Wehrmacht-ului, la Bucureşti, s-a
semnat Pactul Petrol Armament (Öl-Waffen Pakt), prin care statul român
se obliga să livreze celui de-al III-lea Reich produse petroliere ce-i
reveneau ca redevenŃe de stat, la preŃurile antebelice (iulie-august 1939),
cu un adaos; în schimb, Germania trimitea în România armament

89
RelaŃiile româno-sovietice. Documente, op. cit., p. 284-285.
(îndeosebi tunuri antitanc) şi echipament de război (inclusiv din cele
capturate în Polonia). A doua zi, la 28 mai 1940, premierul Gheorghe
Tătărescu îl invita pe Wilhelm Fabricius la preşedinŃia Consiliului de
Miniştri pentru a-l informa despre atitudinea unora dintre vecinii
României (aluzie la U.R.S.S. şi Ungaria90), care luaseră „anumite măsuri
de mobilizare şi de concentrare a trupelor la frontiera română”, ceea ce ar
putea pune în pericol întreg sud-estul european şi, implicit, „cadrul
colaborării prieteneşti cu guvernul Reichului”; totodată, şeful guvernului
român i-a comunicat lui Fabricius dorinŃa României de a avea cu
Germania relaŃii amicale animate de un spirit de înŃelegere reciprocă şi
bazate pe o colaborare activă în toate domeniile.
Carol al II-lea susŃine că s-a lăsat foarte greu convins de
necesitatea schimbării liniei politicii externe a României, dar s-a văzut
silit să cedeze în faŃa argumentelor lui Tătărescu şi ale altor membri ai
guvernului care credeau că succesele militare ale Germaniei pe frontul de
Vest „echivalează cu o victorie definitivă”, cu atât mai mult, cu cât se
aştepta dintr-o clipă în alta intrarea în acŃiune a Italiei; apoi, având în
vedere primejdia „cea mare” de la graniŃa de Răsărit, România se găsea
„în situaŃia de a nu putea primi niciun ajutor de nicăierea. Deci, dacă nu
avem o atitudine binevoitoare din partea Germaniei, suntem complet în
aer… Pentru noi, generaŃia războiului, care am învăŃat să stimăm pe
nemŃi, dar să iubim pe AliaŃi, este un moment groaznic. Mi se prăbuşeşte
o politică pe care am voit s-o duc de 10 ani încoace, de apropiere de
Anglia, dar în care aceasta nu mi-a dat o mână de ajutor”91. A doua zi, la
29 mai, regele relua ideea, menŃionând: „Ca să zic că această nouă
orientare a politicii noastre îmi face plăcere, aş minŃi, dar «il faut faire
bonne mine à mauvais jeu»”92. („Trebuie să faci haz de necaz”).

90
În a doua jumătate a lunii mai 1940, Marele Stat Major Român avea
informaŃii privind concentrarea de trupe sovietice, în dreptul hotarelor româneşti
bucovinene şi basarabene, ce efectuau „lucrări de ordin strategic, care lasă să se
presupună intenŃii agresive”. În privinŃa măsurilor militare ale Ungariei, guvernul
acestei Ńări a informat guvernul român că acestea nu erau îndreptate contra
României, ci se datorau „mişcărilor de trupe sovietice la hotarele ei” (RelaŃiile
româno-sovietice. Documente, op. cit., p. 309-310).
91
Carol al II-lea al României, op. cit., volumul III, 15 decembrie 1939 –
7 septembrie 1940, p. 186.
92
Ibidem, p. 187.
 La 1 iunie 1940, Grigore Gafencu, este înlocuit, la dorinŃa sa, din
fruntea Ministerului de Externe cu Ion Gigurtu, industriaş, om politic de
orientare progermană. Despre el, Carol al II-lea spunea: „Nu e prea
deştept, dar e ponderat, e marcat ca germanofil, fiind, de fapt, contrariul”.
Mai târziu, Grigore Gafencu scria că participarea sa la aceste
evenimente – care au făcut ca România, „după ce luptase cu disperare
pentru a-şi menŃine atitudinea independentă, se resemnase să se
«adapteze» la realitate – îi permitea să judece, în cunoştinŃă de cauză, o
decizie pe care a combătut-o, pe care a regretat-o după aceea şi ale cărei
consecinŃe le deplângea, dar pe care îi era imposibil să o condamne:
„În ziua în care Consiliul de Coroană a reexaminat politica României –
arăta celebrul diplomat –, această Ńară se găsea singură; izolarea sa era
completă şi risca să fie definitivă. Nu mai era în măsură să îndeplinească
niciun angajament faŃă de prietenii săi, nici să facă apel la prietenii săi
pentru a-şi îndeplini angajamentele luate faŃă de ea. Era eliberată de orice
obligaŃie şi expusă tuturor pericolelor. Câtă vreme cercul adversităŃilor nu
se închisese încă în jurul ei, respinsese deliberat toate supărările interioare
şi îndepărtase toate avertismentele care îi veneau dinafară, pentru a
menŃine linia dreaptă a politicii sale. După prăbuşirea frontului
anglo-francez care provocase o ruptură a echilibrului nu numai în Vest,
dar şi în Estul Europei, braŃele cleştelui călit de Acordul de la Moscova se
strângeau din toate părŃile. Singura problemă care li se mai punea
guvernanŃilor români era: cum să pareze această strânsoare fatală?
Trebuia s-o ia înaintea intenŃiilor partenerilor Moscovei şi să se plieze
după consecinŃele împărŃirii influenŃelor care fuseseră stabilite fără nicio
îndoială în defavoarea României? În acest caz, alunecarea benevolă a
României de partea germană putea avea unele avantaje. Sau, dimpotrivă,
trebuia calculat că utilitatea menŃinerii echilibrului în Est va învinge, în
concepŃia conducătorilor U.R.S.S., profiturile imediate ale unui partaj?
Ambele soluŃii comportau riscuri mortale. Cine va îndrăzni să condamne
oamenii care, apărându-se din răsputeri, s-au resemnat să aleagă mai
degrabă una dintre soluŃii decât cealaltă?”93

93
Grigore Gafencu, Preliminarii la războiul din răsărit, op. cit.,
p. 286.
 În realitate, nu era vorba de a face o alegere între Germania şi
U.R.S.S. Cei doi parteneri ai Pactului de la Moscova din 23 august 1939,
reglementând de comun acord „noua ordine” în Est, fixaseră ei înşişi
termenii problemei: printr-o înŃelegere expresă sau tacită, îşi repartizaseră
„loturile”. Era vorba doar de a hotărî dacă România trebuia să se supună
acestei „noi ordini” sau să se forŃeze să-i amâne realizarea; o „nouă
ordine” care însemna pentru România amputarea teritoriului său şi
supunere.
Astfel, la sfârşitul lunii mai 1940, neutralitatea României,
proclamată în septembrie 1939, era abandonată. Politica de apropiere faŃă
de Germania, raportată la evoluŃia ostilităŃilor militare de pe continentul
european, a dus statul român către un statut de nonbeligeranŃă. Acest
statut s-a prelungit până la 22 iunie 1941, când România a intrat în război
de partea Axei Berlin-Roma. Sub raport intern, perioada nonbeligeranŃei
a cunoscut două etape: prima a coincis cu perioada finală a domniei
regelui Carol al II-lea (mai-septembrie 1940), iar a doua a marcat primul
an al guvernării generalului Antonescu (în colaborare cu legionarii, din
septembrie 1940 până în ianuarie 1941, iar din ianuarie până în iunie
1941, prin guvernare pe „bază militară”).
Rămâne de stabilit în ce grad neutralitatea ori nonbeligeranŃa
s-au dovedit convenabile sau nu României, dar ceea ce este sigur constă
în aceea că, pe când neutralitatea a fost în esenŃă proaliată, nonbeli-
geranŃa a evoluat treptat, prin nuanŃele sale proaxiste, consumându-se la
22 iunie 1941, prin intrarea României în cel de-al doilea război mondial
de partea statelor Axei94.
RenunŃarea la neutralitate şi trecerea la nonbeligeranŃă n-au putut
salva interesele naŃionale ale României. La 2 iunie 1940, Wilhelm
Fabricius aducea, sub forma unei note verbale, răspunsul guvernului său
la comunicarea lui Gheorghe Tătărescu din 28 mai. Era un răspuns cinic.
În notă se arăta, printre altele: „După felul cum guvernul român doreşte să
acŃioneze cu privire la o rezolvare definitivă a sferelor balcanice, guvernul
german îşi permite a întreba dacă şi în ce măsură guvernul român este
dispus a trata privitor la o cerere de revizuire a vecinilor săi, ca, de

94
Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX
(1918-1948), Editura Paideia, 1999, p. 370. Capitol elaborat de Gh. Buzatu.
exemplu, U.R.S.S., în chestiunea Basarabiei. Germania nu este în niciun
fel interesată în chestiunea graniŃelor din Balcani. Rămâne deci la
aprecierea guvernului român de a-şi preciza mai în de-amănunt gândurile
sale în această privinŃă”95. La această întrebare, guvernul de la Bucureşti
şi-a exprimat convingerea că, „în graniŃele ei actuale, graniŃe naturale şi
etnice”, România „corespunde cel mai bine interesului pe care Europa l-ar
putea avea, la încrucişarea de drumuri ce se fac pe Dunărea de Jos şi la
Gurile ei”. Totuşi, guvernul român, pentru a da urmare şi punctului de
vedere german, va începe tratative direct cu guvernul Uniunii Sovietice
pentru a vedea cum se pot netezi asperităŃile. Despre relaŃiile Bucureştilor
cu Budapesta se exprima părerea că „orişice cesiune de teritoriu, în loc să
liniştească agitaŃia Ungariei, o va mări, ajungându-se la o situaŃie mai
grea. Dacă pretenŃiile revizioniste ale Ungariei faŃă de România s-ar putea
motiva cel mult sub aspectul necesităŃilor politice, acestea însă – se
sublinia în răspunsul guvernului român – „nu au nicio justificare din
punctul de vedere al realităŃilor geografice, economice, etnice şi
istorice”96.

IV. ROMÂNIA SUB DICTATUL MARILOR PUTERI

TOTALITARE

În primăvara anului 1940, regimul hitlerist şi cel stalinist au

trecut la o nouă etapă a expansiunii lor politice şi militare. Germania
obŃine succese rapide în Nordul şi Vestul Europei; până la sfârşitul
lunii iunie, Wehrmacht-ul a ocupat Danemarca, Norvegia, Olanda,
Belgia şi FranŃa. În Est, după încheierea războiului cu Finlanda
(noiembrie 1939-martie 1940), Uniunea Sovietică a invadat cu trupele
sale Lituania, Letonia şi Estonia, a impus noi guverne la Vilnius,
Tallin şi Riga şi, apoi, a anexat cele trei state baltice. Germania,
secondată de Italia şi de U.R.S.S., era hotărâtă să facă uz în continuare
de dreptul forŃei în locul forŃei dreptului. În acest context, România

95
Arhivele NaŃionale Istorice Centrale, fond PreşedinŃia Consiliului de
Miniştri, pachet nr. 179, dosar nr. 1282, f. 27.
96
Ibidem, f. 29.
devine obiectul politicii imperialiste a marilor puteri totalitare. În mai
puŃin de două luni şi jumătate – din 26 iunie şi până la 7 septembrie
1940 – România pierde o treime din teritoriu, aproximativ
100.000 km2, şi 7 milioane de locuitori.

IV.1. Notele ultimative sovietice din 26 şi 27 iunie 1940

În raportul prezentat la şedinŃa Sovietului Suprem al U.R.S.S.,

la 29 martie 1940, V.M. Molotov a readus în atenŃie publică, după
mulŃi ani de tăcere, pretenŃiile teritoriale sovietice faŃă de România; el
a afirmat că absenŃa unui tratat de neagresiune între cele două state „se
explică prin existenŃa unei chestiuni litigioase nerezolvate, aceea a
Basarabiei, a cărei anexiune de către România nu a fost niciodată
recunoscută de U.R.S.S., deşi aceasta n-a pus niciodată chestiunea
înapoierii Basarabiei pe cale militară. Astfel – sublinia şeful
diplomaŃiei Kremlinului – nu este niciun motiv de agravare a
relaŃiunilor sovieto-române”97. Prin aceste aserŃiuni, diplomaŃia
sovietică lăsa să se înŃeleagă că România nu trebuie să se simtă
ameninŃată de o acŃiune militară de felul celei îndreptate contra
Finlandei, dar că se aştepta din partea Bucureştilor o iniŃiativă privind
clarificarea relaŃiilor bilaterale, pornind de la „problema Basarabiei”.
Totodată, se lansau semnale către beligeranŃi într-un moment în care
confruntarea decisivă dintre ei pe frontul de Vest nu avusese loc:
Berlinul primea asigurări că, în viitorul apropiat, nu erau avute în
vedere ostilităŃi care să aducă prejudicii economiei de război germane
prin perturbarea livrărilor de petrol şi alte produse româneşti; Londra
şi Parisul puteau să observe că Moscova nu ignora garanŃiile de
securitate anglo-franceze acordate României, în aprilie 1939.
În a doua jumătate a lunii iunie 1940, guvernul de la Moscova
şi-a modificat atitudinea, din moment ce trupele sovietice concentrate
în regiunea militară Kiev se pregăteau să „elibereze” Basarabia şi
Bucovina. La 23 iunie 1940, a doua zi după semnarea armistiŃiului
germano-francez de la Rethondes, Molotov i-a comunicat
ambasadorului Germaniei la Moscova, von der Schulenburg, că
guvernul U.R.S.S. a decis rezolvarea „problemei basarabene” în cel
97
RelaŃiile româno-sovietice. Documente, op. cit., p. 295.
mai scurt timp, pe cale paşnică, şi că, dacă România nu-i va da
satisfacŃie, „o va rezolva prin forŃa armată”. Schulenburg i-a reamintit
interlocutorului său că, în cadrul negocierilor sovieto-germane, din
27-29 septembrie 1939 de la Moscova, problema revendicărilor
sovietice faŃă de România fusese abordată în „maniera” următoare:
„U.R.S.S. îşi va anunŃa pretenŃiile asupra Basarabiei numai în cazul în
care o terŃă Ńară (Ungaria, Bulgaria) va formula revendicări teritoriale
faŃă de România şi va proceda la rezolvarea lor. U.R.S.S. nu va avea,
însă, iniŃiativă în această chestiune”. Molotov i-a comunicat lui
Schulenburg că „Bucovina, ca regiune populată de ucraineni, este şi ea
inclusă în procesul soluŃionării problemei basarabene”98. Extinderea
pretenŃiilor sovietice asupra Bucovinei a stârnit mânia lui Hitler, sub
motivaŃia că această provincie, spre deosebire de Basarabia, nu figura
în Protocolul adiŃional secret din 23 august 1939 şi, mai mult, ea
aparŃinuse Coroanei austriece şi avea o însemnată populaŃie de etnie
germană. Pentru a face, chipurile, concesii partenerului său, Stalin şi-a
limitat pretenŃiile la partea de nord a Bucovinei cu oraşul CernăuŃi şi a
promis că va face tot posibilul pentru a nu fi afectate interesele
economice germane, îndeosebi în „regiunile petrolifere româneşti”; în
acelaşi timp, Moscova a cerut guvernului Reichului să sfătuiască fără
întârziere guvernul de la Bucureşti „să se supună cerinŃelor sovietice,
pentru că, în caz contrar, războiul este inevitabil”. Conformându-se,
Germania a recomandat României să accepte condiŃiile ruseşti, fără
nicio reŃinere; la fel, guvernul italian considera „de un interes euro-
pean esenŃial” ca România să evite un conflict cu Uniunea Sovietică.
La 26 iunie, ora 10 seara, Molotov a remis ministrului
plenipotenŃiar al României la Moscova, Gheorghe Davidescu, o notă
ultimativă, prin care se cerea guvernului României ca, în termen de
24 de ore, „să înapoieze cu orice preŃ Basarabia Uniunii Sovietice”;
să-i „transmită partea de nord a Bucovinei, cu frontierele potrivit hărŃii
alăturate”. Această hartă, desfăşurată în faŃa lui Davidescu într-un colŃ
întunecat al biroului lui Molotov, era întocmită la scara de
1:1.800.000, grosimea liniei trasate cu creionul roşu acoperind o fâşie
de teritoriu de peste zece kilometri lăŃime. La cererea lui Davidescu de
a se preciza această linie pe o hartă militară amănunŃită, Molotov a
răspuns că lucrul se va putea face ulterior; se arăta chiar dispus, la un

98
Ibidem, p. 315-316.
moment dat, să reexamineze traseul liniei de ocupaŃie. StăruinŃele
repetate ale lui Davidescu au fost până la urmă respinse sub cuvânt că
guvernul sovietic consideră linia ca acceptată definitiv, deşi era
evident că harta nu putuse parveni guvernului român înainte de
expirarea ultimatumului.
Luând cunoştinŃă de textul notei ultimative, Gheorghe
Davidescu a adoptat o atitudine demnă şi a apărat drepturile şi
interesele României, folosind argumente istorice şi juridice, precum şi
date concrete privind structura etnică a Basarabiei şi Bucovinei;
diplomatul român a combătut fără menajamente „explicaŃiile” date de
şeful diplomaŃiei sovietice, menite să justifice pretenŃiile asupra celor
două provincii româneşti. Înainte de anexarea ei de către Rusia Ńaristă
în 1812, „Basarabia – sublinia Davidescu – a fost românească timp de
cinci secole”, iar „Bucovina n-a făcut niciodată parte din Rusia”.
Referindu-se la afirmaŃia din nota ultimativă potrivit căreia
„majoritatea populaŃiei Basarabiei o reprezintă ucrainenii, în realitate
– preciza diplomatul român – din 3 milioane de locuitori ai
Basarabiei, 2.300.000 sunt români, 300.000 ucraineni, 60.000 ruşi,
80.000 germani. În plus, mai sunt bulgari, francezi etc. Românii
alcătuiesc majoritatea populaŃiei din Basarabia.
În ceea ce priveşte Bucovina – continua plenipotenŃiarul
român – aceasta a fost desprinsă de la România de Habsburgi în 1776.
Nedreptatea a fost reparată prin decizia populaŃiei Bucovinei din
[15/28] noiembrie 1918. În Bucovina sunt 300.000 de ucraineni şi
700.000 de români, fără a socoti locuitorii de alte naŃionalităŃi, care nu
sunt ruşi. Bucovina n-a făcut niciodată parte din Rusia”99.
În momentul „dialogului” Molotov-Davidescu, dispozitivul
ofensiv sovietic de-a lungul graniŃei de nord-est a României – compus
din 40 de divizii susŃinute de 14 brigăzi blindate, 30 de regimente şi
4 divizioane de artilerie, potrivit informaŃiilor pe care le deŃinea
Marele Stat Major Român – era realizat. Se intensificaseră acŃiunile de
recunoaştere şi cercetare a malului Nistrului; se făceau intense
antrenamente de forŃare a fluviului şi se efectuau zboruri ilegale ale
aviaŃiei sovietice în spaŃiul aerian românesc.

99
Idem, p. 325-327.
 Între timp, autorităŃile politice şi militare sovietice au
definitivat planul de acŃiune militară vizând ocuparea Basarabiei şi
Bucovinei. Acest plan avea două variante. Prima prevedea că, dacă
„România nu cade de acord să părăsească benevol Bucovina şi
Basarabia şi să-şi retragă trupele peste râul Prut, Armata Roşie, printr-o
ofensivă vertiginoasă executată pe linia Nistrului, urma să elibereze cu
arma în mână Bucovina şi Basarabia”; varianta a doua preconiza o
„introducere rapidă în Bucovina şi Basarabia doar a unei părŃi a
trupelor sovietice concentrate pe Nistru, în scopul ieşirii neamânate pe
traseul r. Prut, pentru a controla retragerea românilor”100.
În vederea definitivării răspunsului pe care urma să-l dea la
ultimatumul sovietic, guvernul român se informează la Berlin, Roma,
Ankara, Atena şi Belgrad asupra ajutorului pe care l-ar putea primi.
Răspunsurile sosite la Bucureşti evidenŃiază completa izolare
internaŃională a României.
La 27 iunie 1940, ora 12, Consiliul de coroană, întrunit
împreună cu guvernul, a luat cunoştinŃă de conŃinutul notei sovietice
şi, după dezbateri, a hotărât respingerea acesteia cu majoritate de
voturi şi mobilizare generală. Totodată, Consiliul de coroană a
preconizat negocieri cu Moscova şi „a aprobat hotărârea guvernului
român de a cere ca guvernul sovietic să fixeze locul şi data unde ar
putea să aibă loc întâlnirea delegaŃiilor ambelor guverne pentru a lua
în discuŃiune nota sovietică”101.
Prin răspunsul prezentat lui Molotov, în seara zilei de 27 iunie
1940, guvernul român declara că „este gata să procedeze imediat şi în
spiritul cel mai larg la o discuŃie amicală şi de comun acord a tuturor
propunerilor emanând de la Guvernul sovietic”. Ministrului României
la Moscova i s-a indicat ca odată cu înmânarea notei de răspuns să
insiste asupra dorinŃei guvernului de la Bucureşti „de a evita un
conflict armat şi de a răspunde în mod cât mai înŃelegător iniŃiativei
sovietice. Totodată, mai mult ca o chestiune de ordine internă, s-a
decis mobilizarea generală”102.

100
Ioan Scurtu, Constantin Hlihor, Complot împotriva României. 1939-
1947, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1994, p.
13-16.
101
Ion Mamina, Consilii de coroană, Editura Enciclopedică, 1997,
p. 192-200.
102
RelaŃiile româno-sovietice. Documente, op. cit., p. 336, 341.
 Şeful diplomaŃiei sovietice s-a arătat nemulŃumit atât de
răspunsul guvernului român, cât şi de interpretarea dată de Davidescu
acestui răspuns, în sensul că „în principiu” propunerile sovietice erau
acceptate, urmând doar să se ajungă la un acord privind procedura şi
cadrul juridic de realizare a propunerilor respective. Molotov a
subliniat că „dacă răspunsul românesc conŃine numai acordul asupra
negocierilor, atunci el nu îl poate considera pozitiv. În declaraŃia
sovietică se vorbeşte despre transmiterea de teritoriu către Uniunea
Sovietică şi nu despre negocieri”103.
A urmat a doua notă ultimativă transmisă la Bucureşti, în
noaptea de 27/28 iunie 1940, prin care se cerea ca:
„1. În decurs de 4 zile, începând de la orele 14, după ora
Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei şi
Bucovinei de trupele româneşti.
2. Trupele sovietice, în acelaşi timp, să ocupe teritoriul
Basarabiei şi partea de Nord a Bucovinei.
3. În decursul zilei de 28 iunie, trupele sovietice să ocupe
următoarele puncte: CernăuŃi, Chişinău, Cetatea Albă”104.
Înainte de primirea celei de-a doua note cu caracter de
ultimatum, în seara zilei de 27 iunie 1940, Consiliul de coroană a
schimbat hotărârea luată în aceeaşi zi: din cei 28 de participanŃi,
numai 6 şi-au menŃinut poziŃia, pronunŃându-se pentru rezistenŃă –
Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Ştefan Ciobanu, Silviu Dragomir,
Traian Pop şi Ernest Urdăreanu.
În după-amiaza zilei de 27 iunie 1940, Carol al II-lea l-a primit
în audienŃă pe Manfred von Killinger, aflat în misiune specială la
Bucureşti, la invitaŃia lui Mihail Moruzov, Şeful Serviciului Secret de
InformaŃii al Armatei Române, şi l-a rugat să transmită la Berlin
următoarele: „Uniunea Sovietică a adresat României un ultimatum,
care este atât de strict, încât eu nu pot să-l primesc. Poporul român are
onoarea sa, care este şi onoarea mea. Natural, războiul contra Uniunii
Sovietice va fi foarte greu, însă eu nu pot să fac altfel, ca soldat şi ca
un Hohenzollern. Am numai dorinŃa ca Ungaria şi Bulgaria să nu
atace în spate armata română angajată contra ruşilor şi să am la
dispoziŃie trupele care se găsesc acum la frontierele cu aceste Ńări.
Astfel, aş fi în măsură să rezist armatei sovietice”.

103
Ibidem, p. 342.
104
Idem. Molotov a avertizat că „guvernul sovietic nu va admite o
amânare”, p. 346.
 Întrebat ce a hotărât faŃă de ultimatumul sovietic, Regele a
răspuns: „Eu am informat pe ruşi că sunt gata a intra în tratative. Aş fi
dispus să fac unele concesii, dacă pretenŃiile U.R.S.S. nu vor fi prea
exagerate”.
Killinger a declarat că el nu se îndoia de bravura ostaşilor
români, însă, cei mai buni soldaŃi nu pot să facă nimic dacă le lipsesc
echipamentele militare moderne. „Colosul rus vă va distruge în cele
din urmă. În cazul declanşării războiului cu Uniunea Sovietică, veŃi
pierde, după părerea mea, nu numai Basarabia, ci mai mult. Foarte
probabil, teritoriile petrolifere vor fi distruse. Sursa bogăŃiei României
va fi atunci pierdută. Noi nu avem interesul ca teritoriul României să
fie distrus. Pentru toate acestea, eu vă fac propunerea ca, din
consideraŃii de ordin politic, să urmaŃi sfatul de a nu începe un război
cu Uniunea Sovietică”105.
La 25 iunie 1940, Moruzov avusese o întrevedere cu
von Killinger. Întrebat „Ce atitudine va lua Germania dacă România
va fi atacată?”, diplomatul german ar fi răspuns: „Germania nu va
putea face altceva decât să exprime unele deziderate [faŃă de – C.T.]
U.R.S.S., o acŃiune militară în Est fiind pentru moment imposibilă,
armata germană trebuind să termine războiul contra Angliei”106.
În urma analizei situaŃiei României din perspectivă geopolitică,
soluŃia aleasă atunci avea în vedere păstrarea fiinŃei de stat şi, implicit,
posibilitatea redobândirii teritoriilor cedate.
În răspunsul către guvernul sovietic, din 28 iunie 1940,
guvernul român sublinia că, pentru a evita gravele urmări pe care le-ar
avea recurgerea la forŃă şi deschiderea ostilităŃilor în această parte a
Europei, se vedea silit să accepte cererile de evacuare a Basarabiei şi
Bucovinei de Nord. Această decizie a fost luată în condiŃii de izolare
politică, militară şi diplomatică a Ńării şi după ce Ministerul Apărării
NaŃionale şi Marele Stat Major au susŃinut că, în ipoteza rezistenŃei,
armata nu putea face faŃă mai mult de trei luni în luptă cu inamicul.
„Frică şi laşitate. Poate prudenŃă sănătoasă. Numai viitorul ne-o va
arăta” – nota Carol al II-lea în Jurnalul său, la 28 iunie 1940.

105
Cristian Troncotă, Mihail Moruzov şi Serviciul Secret de InformaŃii
al Armatei Române, EdiŃia a II-a, revăzută şi adăugită, Anexa de documente,
Editura Evenimentul Românesc, Bucureşti, 1997, p. 534-536.
106
Ibidem, p. 195.
 Generalul Ion Gheorghe, ataşat militar şi ministru
plenipotenŃiar al României la Berlin, în anii 1940-1944, arăta că regele
şi consilierii săi au dat dovadă de laşitate, deoarece „încercau să se
justifice că este inutilă o rezistenŃă împotriva colosului sovietic. Ca şi
cum onoarea unei naŃiuni are sens şi valoare numai atunci când
succesul este sigur!”107
Cauzele care au determinat guvernul de la Bucureşti să
accepte ultimatumul sovietic au fost: înfrângerea aliaŃilor occidentali,
ceea ce elimina posibilitatea oricărui sprijin extern; insuficienŃa
armamentului şi materialului de război; presiunile diplomatice ale
Germaniei şi Italiei; informările care exagerau forŃa Armatei Roşii ş.a.
Sindromul inferiorităŃii şi izolarea totală au făcut ca guvernul român
să refuze „modelul finlandez” şi să opteze pentru o soluŃie aparent
pragmatică, ce garanta pe moment menŃinerea intactă a forŃelor armate
şi continuitatea statală. Această decizie va avea urmări profunde
asupra întregii evoluŃii a României în al doilea război mondial şi în
perioada postbelică.

IV.2. De la ultimatum la agresiune militară

Faptele care au urmat notelor ultimative sovietice din iunie 1940

întrunesc toate elementele unei agresiuni împotriva României. Armata
Roşie a pătruns în spaŃiul aerian şi terestru românesc, în noaptea de
27/28 iunie 1940 – deci înainte ca guvernul României să consimtă la
retragerea trupelor şi administraŃiei sale, ceea ce însemna, potrivit
ConvenŃiei de la Londra din 1933 privind definirea agresorului, o
agresiune armată. Trupele sovietice au invadat Basarabia şi Bucovina
de Nord printr-o acŃiune militară de anvergură, minuŃios pregătită, şi
s-au comportat pe teritoriul românesc ca pe un teatru de operaŃiuni
inamice: au luat mii de prizonieri, care au fost internaŃi în lagăre; au
capturat însemnate cantităŃi de armament şi de tehnică militară etc. La
29 iunie 1940, trupele sovietice au ocupat şi Ńinutul HerŃa, aparŃinând
judeŃului Dorohoi, care nu făcuse parte din Bucovina, anexată
Imperiului Habsburgic în 1775; apoi, ele şi-au continuat înaintarea
până la 11 km de oraşul HerŃa, unde au fost întâmpinate cu foc de

107
Ion Gheorghe, Un dictator nefericit. Mareşalul Antonescu (Calea
României spre Statul satelit), EdiŃie şi studiu introductiv de Stelian Neagoe,
Editura Machiavelli, Bucureşti, 1996, p. 175.
artilerie de regimentul român comandat de colonelul Bota. Surprinşi,
ruşii au ridicat steagul alb, cerându-şi scuze că „au greşit”, înaintând
prea mult, dar au bătut Ńăruşii de frontieră pe locul respectiv şi au
plecat108.
Actele de agresiune au continuat şi după 3 iulie 1940, când se
încheiase evacuarea trupelor române în spatele liniei de demarcaŃie
trasate de Stalin şi Molotov; forŃele militare sovietice, în dispozitiv
ofensiv, au încercat în permanenŃă să depăşească această linie,
provocând incidente de frontieră, încheiate cu morŃi şi răniŃi, ocupând
o serie de ostroave pe braŃul Chilia, blocând astfel navigaŃia vaselor
româneşti pe această arteră fluvială dunăreană, capturând nave
româneşti la Gurile Dunării ş.a. Astfel, „în perioada 27 iunie – 3 iulie
1940, România a suportat rigorile unui război nedeclarat din partea
vecinului său de la Răsărit. Un altfel de război, care n-a putut să intre
în tiparele clasice ale teoriei conflictelor armate cunoscute în
epocă”109.
În baza acestor atestări documentare, în care un rol important
revine documentelor întocmite de Serviciul Secret de InformaŃii al
Armatei Române, confirmate şi de alte surse diplomatice şi
memorialistice, interne şi externe, s-a reconstituit în părŃile esenŃiale
strategia guvernului de la Kremlin în realizarea politicii sale
revizioniste, adică luarea în stăpânire sau sub control, a unor teritorii
ce fuseseră înglobate în trecut Imperiului Ńarist: 1) revitalizarea
ideologiei panslaviste, care să atragă colaborarea şi sprijinul ruşilor
din exteriorul U.R.S.S.; 2) reîmpărŃirea sferelor de influenŃă cu
Germania, ceea ce s-a realizat prin pactul Molotov-Ribbentrop şi
Tratatul de prietenie şi stabilire a frontierei sovieto-germane;
3) pregătirea opiniei publice prin acŃiuni de propagandă şi influenŃă;
4) activizarea comunităŃilor minoritare din teritoriile revendicate,
îndeosebi a ucrainenilor, ruşilor şi evreilor, prin organizarea lor
politică în comitete şi asociaŃii de iniŃiativă, precum şi atragerea lor la
ideologia comunistă în vederea creării unor baze de sprijin (obiective
realizate prin acŃiuni de spionaj şi diversiune); 5) deplasarea treptată a
108
Ion Gherman, Istoria tragică a Bucovinei, Basarabiei şi łinutului
HerŃa, Editura All, Bucureşti, 1993, p. 83-84. łinutul HerŃei – circa 300 km2 şi
aproximativ 35 mii de locuitori – nu a fost menŃionat în mod expres în niciun
document oficial sovietic (Ibidem, p. 79).
109
Ioan Scurtu, Constantin Hlihor, op. cit., p. 20.
unei puternice forŃe armate în apropierea graniŃelor teritoriilor ce erau
revendicate, atât pentru ocuparea unui dispozitiv strategic ofensiv, cât
şi pentru descurajarea adversarului; 6) perfectarea unor planuri de
acŃiune militară pentru orice ipoteză (rezistenŃă sau acceptarea cedării
teritoriale); 7) declanşarea operaŃiilor militare într-un context
internaŃional favorabil şi coordonat cu acŃiunile Germaniei în Europa
occidentală. În faŃa unui asemenea scenariu, realizat punct cu punct, se
poate spune că, după formularea celor două note ultimative adresate
României, armatei sovietice nu i-a mai rămas altceva de făcut decât să
îndeplinească o simplă formalitate110.
În cazul României, reuşita unui asemenea scenariu a fost
posibilă datorită situaŃiei sale geopolitice, total defavorabilă, şi crizei
politice interne. Astfel, pe plan extern, prin promovarea unei politici
de neutralitate şi echilibru, dar înclinată spre Anglia şi FranŃa,
România s-a aflat izolată între cele două mari puteri revizioniste,
Germania şi U.R.S.S. Orice încercare de rezistenŃă armată din partea
României putea avea consecinŃe dintre cele mai tragice. Se apreciază
că nu erau întrunite condiŃiile şi elementele pentru o rezistenŃă de felul
celei finlandeze, iar o schimbare a politicii şi strategiei militare
româneşti în domeniul apărării suveranităŃii şi integrităŃii teritoriale
însemna în fond a alege între două rele: 1) alianŃa cu Germania, care,
înainte de a se cunoaşte deznodământul operaŃiilor militare în Europa
occidentală şi nordică, punea România în postura deloc dorită de a fi
adversara Angliei şi FranŃei – marile puteri care ne sprijiniseră în
formarea şi recunoaşterea unităŃii naŃional-statale şi ne oferiseră
garanŃii de securitate; 2) alianŃa cu U.R.S.S., prin care se riscau
pierderea de jure şi definitivă a teritoriilor româneşti nerecunoscute de
diplomaŃia Kremlinului în perioada interbelică, precum şi deschiderea
drumului spre bolşevizarea României.
Pe plan intern, carenŃele în înzestrarea şi pregătirea militară,
desele remanieri şi schimbări de guvern în perioada regimului de
autoritate regală, recurgerea la măsuri de represiune în afara cadrului
legal, precum şi menŃinerea legilor antisemite demonstrează laolaltă

110
Cristian Troncotă, op. cit., p. 196-198.
slăbiciunile regimului politic din România, incapabil de măsuri prin
care să mobilizeze întregul potenŃial naŃional de apărare.14
Agresiunea bolşevică a lovit, prima, în opera istorică
înfăptuită de naŃiunea română în 1918, sfidând hotărârile suverane de
Unire de la Chişinău, CernăuŃi şi Bucureşti. Rusia sovietică a răpit
României un teritoriu de 50.762 km2 (Basarabia 44.500 km2 şi Nordul
Bucovinei 6.262 km2) cu o populaŃie de 3.776.309 locuitori111.
România nu a încheiat vreun act de cedare sau de delimitare a
teritoriilor sale ocupate de Armata roşie şi nu a recunoscut vreo
motivaŃie legală a anexiunii. În şedinŃa comună a Camerei DeputaŃilor
şi Senatului din 2 iulie 1940, primul-ministru Gheorghe Tătărescu a
menŃionat că, între alternativele rezistenŃă ori acceptare, guvernul a
optat pentru ultima din înalte raŃiuni: „Am hotărât evacuarea
Basarabiei şi a Bucovinei de Sus pentru a putea salva azi fiinŃa statului
român şi pentru a nu pune în primejdie viitorul românismului. Declar
aici că am luat această hotărâre sub presiunea forŃei într-unul din cele
mai grele momente ale istoriei noastre şi lăsând viitorului sarcina să
judece actul nostru”112.
Într-un memoriu (datat 1 mai 1943, Poiana-Gorj), Gheorghe
Tătărescu avea să revină asupra faptelor petrecute în România, în
iunie 1940, conchizând la un moment dat: „Respingerea ultimatumului
era, desigur, soluŃiunea cea mai uşoară, era actul reflex al unui popor,
care corespundea şi instinctului Ńării şi simŃămintelor armatei.
Respingerea şi rezistenŃa erau, în orice caz, pentru mine şi Guvern,
soluŃiunea cea mai comodă. Rămâneam în istorie autorii gestului
eroic, care a trimis un popor mic să înfrunte o luptă cu forŃe de
111
Istoria Românilor, vol. VIII, op. cit., p. 574. Teritoriul anexat de
U.R.S.S. reprezenta 50.762 km2 (după Anton GolopenŃia, PopulaŃia teritoriilor
româneşti desprinse în 1940, în „Geopolitica şi geoistoria”, I, p. 35-
49) şi 50.135 km2 (după dr. Sabin Manuilă, Studiu etnografic asupra populaŃiei
României, Bucureşti, 1940). Potrivit altor surse, numărul populaŃiei din aceste
teritorii se ridica la 3.409.669 locuitori, din care 1.787.364 (52%) erau români,
899.667 (26%) ruşi şi ucraineni, 275.419 (8,1%) evrei, 163.828 (4,8%) bulgari,
111.342 (3,3%) germani şi 172.048 alte naŃionalităŃi. Teritoriul anexat de URSS
cuprindea toate cele 9 judeŃe ale Basarabiei, judeŃele bucovinene CernăuŃi şi
StorojineŃ, la care se adăuga o parte din judeŃul RădăuŃi, plus Ńinutul HerŃa (Apud
Vladimir Trebici, Pierderile teritoriale ale României în vara anului 1940: bilanŃ
demografic, în „Studii şi cercetări socio-umane”, nr. 1, Editura I.N.I., Bucureşti,
1996, p. 22).
112
Gheorghe Buzatu, România şi Marile Puteri (1939-1947), Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 103.
amploare gigantică şi, refugiindu-ne apoi în depărtări senine, am fi
aşteptat în linişte sfârşitul războiului. Acceptarea ultimatumului era
soluŃiunea cea grea, era soluŃiunea cea dureroasă: părăsirea vremelnică
a provinciilor voievodale, retragerea armatei cu spatele la inamic,
suferinŃele populaŃiei aruncate în voia soartei – toate ruinele şi toate
suferinŃele erau legate de această soluŃiune, singura însă care lăsa
Statul român cu puterile intacte şi care îi da răgaz să aştepte
desfăşurarea viitorului. Sentimentul şi interesul egoist ne dictau
respingerea ultimatumului şi rezistenŃa. RaŃiunea şi datoria faŃă de Ńară
ne dictau acceptarea. Nu am ezitat a hotărî acceptarea şi am luat
asupra mea şi a guvernului odiosul acestei hotărâri, răspunzând
Guvernului de la Moscova că «pentru a evita recurgerea la forŃă şi
deschiderea ostilităŃilor în această parte a Europei, Guvernul român se
vede silit să primească condiŃiile de evacuare a teritoriilor cerute de
Soviete»”113.
Faptul că factorii de decizie de la Bucureşti nu au respins
ultimatumul Moscovei, cu toate că acesta nu-şi găsea nicio justificare
în normele de drept internaŃional, a lăsat, în opinia publică din Ńară şi
din străinătate, în cercurile diplomatice europeane, impresia unei
înfrângeri a României, întrucât, cu puŃin timp înainte de primirea
notelor ultimative sovietice, regele Carol al II-lea elogiase, într-o
cuvântare publică, valoarea armatei române şi calităŃile fortificaŃiilor
realizate în Basarabia.
Cedarea Basarabiei şi a Nordului Bucovinei a dus la
dezorganizarea economiei naŃionale şi a slăbit considerabil capacitatea
de apărare a Ńării. BogăŃia naŃională s-a redus de la 8.717 milioane la
6.220 milioane de dolari; apoi, s-a întărit convingerea oficialităŃilor de
la Budapesta şi Sofia că vor realiza, într-un mod asemănător,
împlinirea planurilor lor revizioniste prin ocuparea unor părŃi
importante din teritoriul românesc114.
Întreaga evoluŃie politică a României de după 26 iunie 1940
este legată de cedarea celor două provincii istorice, care a aruncat Ńara,
înainte ca ea să fie antrenată în război, printre victime, şi nu în rândul
vinovaŃilor. La 24 iunie 1941, primit de Veaceslav Molotov, ministrul
României la Moscova, Grigore Gafencu, declara că: „Guvernul
113
Ibidem.
114
Valeriu Florin Dobrinescu, Bătălia diplomatică pentru Basarabia
1918-1940, Editura Junimea, Iaşi, 1991, p. 164.
sovietic nu a făcut nimic pentru a împiedica, între Ńările noastre,
durerosul deznodământ de azi. Prin brutalul ultimatum din anul trecut,
prin ocuparea Basarabiei, a Bucovinei şi chiar a unei părŃi din vechea
Moldovă... prin încălcarea teritoriului nostru, prin actele de forŃă ce au
intervenit pe Dunăre chiar în timpul negocierilor pentru stabilirea unei
linii de demarcaŃie, Uniunea Sovietică a distrus în România orice
simŃământ de siguranŃă şi de încredere şi i-a trezit îndreptăŃita teamă
că însăşi fiinŃa Statului român este în primejdie. Am căutat atunci un
sprijin în altă parte. Nu am fi avut nevoie de acest sprijin şi nu l-am fi
căutat, dacă nu am fi fost loviŃi şi dacă nu ne-am fi simŃit
ameninŃaŃi”115.

IV.3. Dictatul de la Viena din 30 august 1940

După cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, Carol al II-lea

şi guvernul său au considerat că singura soluŃie pentru ieşirea
României din izolarea internaŃională era continuarea apropierii de Axa
Roma-Berlin, începută în mai 1940. Chiar în timpul evenimentelor din
26-28 iunie 1940, la conducerea Ministerului de Externe a fost adus
Constantin Argetoianu, consilier regal şi preşedinte al Senatului. La
29 iunie, a doua zi după ce fusese numit în noua funcŃie, Argetoianu
l-a asigurat pe Fabricius că el „şi-a preluat funcŃia numai cu condiŃia
de a adopta, în mod deschis, o politică de cooperare cu Axa şi
îndeosebi cu Germania”, România „declarându-se în mod făŃiş
prietena Germaniei”116.
La 1 iulie 1940, România a renunŃat oficial la garanŃiile
anglo-franceze din 13 aprilie 1939, devenite ineficiente; iar în ziua
următoare, Carol al II-lea s-a adresat lui Hitler cu cererea de a proteja
România „în aceste vremuri de grea încercare”, prin trimiterea la
Bucureşti a unei misiuni militare germane şi garantarea frontierelor.
În răspunsul sosit la Bucureşti, la 4 iulie 1940, se arăta că, în
opinia Berlinului, „România nu va putea evita cedarea anumitor
teritorii către Ungaria şi Bulgaria” şi că pentru aceasta regele era
sfătuit să înceapă negocieri cu vecinii „în problema revizuirilor
115
RelaŃiile româno-sovietice. Documente, op. cit., p. 546.
116
Arhiva M.A.E., fond 71/Germania, vol. 79, f. 145.
teritoriale”, cedarea unor teritorii româneşti Bulgariei şi Ungariei fiind
considerată de Hitler „o condiŃie primordială pentru o pacificare reală
a Balcanilor”117. Era un răspuns care demonstra cât de iluzorii erau
speranŃele regelui şi ale oamenilor politici din jurul său că vor reuşi,
printr-o politică de supunere faŃă de Axă, pe plan extern, şi de
promovare în plan politic intern a unor grupări progermane, să
depăşească momentul critic în care se afla Ńara.
În aceeaşi zi de 4 iulie, guvernul Tătărescu este demis, fiind
înlocuit cu un guvern prezidat de Ion Gigurtu, iar la Ministerul
Afacerilor Străine este numit Mihail Manoilescu, cunoscut pentru
simpatia sa faŃă de Italia şi Germania118. Din guvernul Gigurtu făceau
parte şi fruntaşi legionari: Horia Sima (ministru al cultelor şi artelor),
Vasile Noveanu (ministru al inventarului avuŃiilor publice) şi
Augustin Bideanu (subsecretar de stat la Departamentul finanŃelor).
Nichifor Crainic, numit ministru al propagandei naŃionale, aprecia că
noul guvern era „un mozaic incoerent, al cărui criteriu component era:
personalităŃi care să fie eventual agreate la Berlin şi la Roma”119.
Carol al II-lea spera că prin formarea acestui cabinet va putea să-l
convingă pe Hitler de fermitatea hotărârii lui privind promovarea unei
politici progermane.
Guvernul Gigurtu a dat publicităŃii, la 6 iulie, următoarea
declaraŃie: „Pe plan extern, guvernul înŃelege să facă o politică de
117
Documents on German Foreign Policy (în continuare D.G.F.P.),
Series D. (1937-1945), vol. X, doc. 104. Telegrama lui Ribbentrop către
Fabricius.
118
Sunt concludente în acest sens caracterizările făcute preşedintelui
Consiliului de Miniştri al României şi ministrului afacerilor străine de către un
funcŃionar superior din Ministerul Afacerilor Străine al Reichului: „Gigurtu a
avut în ultimii ani, în toate problemele referitoare la Germania, o poziŃie
favorabilă şi şi-a manifestat convingerea că România, Ńinând cont de împletirea
economică strânsă, ar trebui să tindă la relaŃii bune cu Germania” (Biblioteca
Academiei Române, Arhiva Istorică (B.A.R., Arh. Ist.), fond 10, dosar 9G, f. 25-
26); „Pe plan intern, Manoilescu face politică de dreapta; pe plan extern, el a avut
mari simpatii pentru Italia şi fascism, dar el simpatizează mult şi cu Germania.
Cu regele a avut timp de mulŃi ani relaŃii strânse, care numai în ultimul timp au
slăbit într-o oarecare măsură, datorită poziŃiei prietenoase a lui Manoilescu faŃă de
Garda de Fier. Numirea lui Manoilescu ca ministru de externe corespunde
hotărârii regelui de a atrage Garda de fier în guvern” (Ibidem, f. 24).
119
Nichifor Crainic, Zile albe. Zile negre. Memorii, 1, EdiŃie Nedic
Lemnaru, Bucureşti, 1991, p. 315.
integrare sinceră în sistemul creat de Axa Berlin-Roma şi aceasta nu
numai ca o expresiune de realism politic, ci şi ca o consecinŃă logică a
conceptelor politice şi ideologice ale membrilor săi … În acelaşi timp,
guvernul vrea, în chip tot atât de hotărât, să întreŃină relaŃiile cele mai
bune şi mai cordiale cu toŃi vecinii, considerând pacea în această parte
a Europei ca o condiŃie indispensabilă a unei ordini politice
superioare”. Combătând acuzaŃiile că guvernul Gigurtu ar fi promovat
o „politică de aservire” faŃă de Germania, Manoilescu arăta: „În
declaraŃiile noastre nu am întrebuinŃat decât minimul de formule
amabile pentru puterile Axei, atât cât pretindea imperios situaŃia şi
atât cât se impune în diplomaŃie atunci când vrei să eviŃi de a irita pe
unul mai puternic decât tine, captându-i bunăvoinŃa”. El concluziona
că politica guvernului Gigurtu a fost o „politică de adaptare şi de
tergiversare, menită să salveze existenŃa statului şi a armatei şi să
minimalizeze eventualele sacrificii”120.
În spiritul politicii sale externe, noul guvern a hotărât
retragerea României din Societatea NaŃiunilor. Prin acest act – aprecia
Mihail Manoilescu în declaraŃia publicată la 11 iulie 1940 – „se
încheie definitiv o iluzie politică în care s-a stăruit prea multă vreme.
Pe urma SocietăŃii NaŃiunilor, România – împotriva unei aparenŃe
spectaculoase – n-a recoltat niciodată niciun folos efectiv; în schimb a
fost antrenată printr-un mecanism automatic în acŃiuni politice
păgubitoare şi contrarii adevăratelor sale sentimente faŃă de unele mari
şi nobile naŃiuni prietene. Urmând o politică de comprehensiune a
adevăratelor sale interese şi de realism european, România socoteşte
că prezenŃa sa în Societatea NaŃiunilor nu mai are nici o raŃiune”121.
La 6 iulie 1940, suveranul de la Bucureşti, răspunzând
Berlinului, s-a declarat de acord cu începerea de negocieri între
România, pe de o parte, şi Ungaria şi Bulgaria, pe de altă parte, pe
baza schimbului de populaŃie şi, ca accesoriu, eventuale rectificări de
graniŃă, în speranŃa că „Führerul îşi va extinde sprijinul moral şi
asupra României, cu scopul de a evita ca părŃile opuse să negocieze şi

120
Mihail Manoilescu, Memorii, iulie-august 1940, B.A.R., Arh. ist., f.
50-51.
121
Ioan Scurtu, România şi Marile Puteri (1933-1940). Documente,
Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2000, p. 170.
să-şi extindă pretenŃiile peste limitele justiŃiei naŃionale şi ale
considerentelor politice”122.
Schimbarea orientării politice externe a Ńării şi acordul pentru
începerea negocierilor cu guvernul ungar au trezit o puternică
nemulŃumire în rândurile conducătorilor forŃelor politice democratice.
În scrisori adresate preşedintelui Consiliului de Miniştri, în memorii,
conducătorii partidelor NaŃional-łărănesc şi NaŃional-Liberal contes-
tau dreptul guvernului, cât şi al corpurilor legiuitoare „create printr-o
lovitură de stat, printr-un decret lege”, şi nu printr-o confruntare
electorală, de a reprezenta voinŃa naŃională şi de a lua hotărâri în
numele poporului român.
La 10 iulie a avut loc la München o „convorbire” la care au luat
parte Hitler şi Ribbentrop din partea Germaniei, Ciano din partea
Italiei, Pál Teleki, prim-ministru, şi István Csáky, ministru de externe,
din partea Ungariei.
Cancelarul german i-a asigurat pe reprezentanŃii lui Horthy că
„Germania manifestă simpatie faŃă de revendicările lor”, subliniind
însă că ar fi cel mai bine dacă „ar încerca să-şi atingă scopul în etape
separate şi prin negocieri”. El a promis că va folosi primul prilej
pentru a-i aduce la cunoştinŃă lui Carol al II-lea că o condiŃie esenŃială
pentru stabilirea unei apropieri germano-române este satisfacerea
revendicărilor teritoriale ale Ungariei şi Bulgariei. Invitat de Hitler
să-şi spună părerea, contele Ciano a declarat că era întru totul de acord
cu declaraŃiile Führerului. „Italia – sublinia el – este în favoarea
menŃinerii păcii şi ordinei în Bazinul Dunărean şi în Balcani, cu atât
mai mult, cu cât acest lucru este pe deplin posibil. Italia priveşte însă
revendicările Ungariei cu o înŃelegere prietenească. În consecinŃă,
ginerele lui Mussolini nu vede nicio altă cale pentru rezolvarea acestor
probleme, în afară de cea propusă de Führer, şi anume ca Ungaria să
se străduiască să-şi satisfacă revendicările ei revizioniste în etape şi
prin negocieri”123.
Aflat la apogeul succeselor sale militare şi politice, Hitler îşi
permitea să folosească, în relaŃiile cu şeful statului român, un limbaj
violent. Într-o scrisoare adresată lui Carol, la 15 iulie 1940, el cerea,
pe un ton ultimativ, ca România să se încadreze definitiv în linia
politică a Reichului şi să consimtă la cedări teritoriale faŃă de vecinii

122
A. Simion, Dictatul de la Viena, EdiŃia a II-a revăzută şi adăugită,
Editura Albatros, Bucureşti, 1996, p. 184-185.
123
D.G.F.P., Series C., The Third Reich: First Phase, vol. X,
doc. 146. Apud A. Simion, op. cit., p. 202.
săi revizionişti, subliniind că „o revizuire a devenit inevitabilă. Orice
încercare de a evita pericolele care ameninŃă Ńara dumneavoas-tră, prin
manevre tactice de orice fel, – arăta dictatorul nazist –, trebuie să fie şi
va fi sortită eşecului. Mai devreme sau mai târziu, – şi probabil într-un
timp foarte scurt –, rezultatul ar putea fi chiar distrugerea
României”124.
La 20 iulie 1940, cu ocazia audienŃei de prezentare pe care noul
ministru al României la Berlin, Alexandru Romalo, a avut-o la Hitler,
acesta a cerut din nou ca România să ajungă rapid la o înŃelegere cu
guvernul ungar, subliniind că „Reichul nu poate concepe relaŃiuni
strânse de prietenie câtă vreme există posibilitatea unei noi confla-
graŃiuni în Europa de Sud-Est”125. Sintetizând declaraŃiile Führerului
privind relaŃiile româno-germane, Romalo comunica la Palatul regal
următoarele:
„a. Nu putem conta pe niciun sprijin al Germaniei până nu ne
înŃelegem cu Ungaria şi Bulgaria;
b. Führerul recunoaşte importanŃa economică a României,
reafirmând că Reichul nu are niciun interes politic sau teritorial la noi;
c. Führerul, regretând greşelile făcute în politica internă,
declară că această politică nu-l priveşte, el tratând cu România ca un
stat organizat şi suveran …” Această ultimă afirmaŃie a lui Hitler –
afirma Romalo – avea mai mult un caracter propagandistic, pentru a
înfrânge rezervele şi teama regelui Carol că ar putea fi silit să abdice,
din cauza persecutării Gărzii de Fier. „Tot din vorbele lui am mai
desprins, fără ca el s-o fi spus expres – relata în continuare diplomatul
român – că ar vedea cu ochi buni o cât de largă colaborare la
administraŃia Ńării a elementelor naŃionaliste (adică foste gardiste), cât
şi a acelor elemente care de mult au văzut clar şi au militat pentru o
politică alături de Germania. Spune, te rog, MajestăŃii Sale că îl rog
respectuos să nu cruŃe niciun sacrificiu pentru a putea realiza acest
lucru, mai cu seamă în timpul tratativelor actuale. Cât despre
«democraŃii» noştri, ar trebui să se Ńină cât mai la o parte”. Totodată,
Hitler a lăsat să se înŃeleagă că, odată pacea durabilă stabilită cu
vecinii, „România poate conta pe sprijinul german, care, a insistat el,
va fi mai eficace decât cel franco-englez. Este însă clar că, pentru
moment, războiul cu Anglia nefiind terminat, nu se poate vorbi aci de
vreo atitudine germană ostilă Rusiei şi orice încercare a noastră de a o
124
Ibidem, doc. 171.
125
Arh. M.A.E., fond 71/Germania, vol. 79, f. 210-212. Telegramă a
LegaŃiei române din Berlin către Ministerul Afacerilor Străine.
face este nu numai o mare greşeală tactică, ci şi o îngreunare a
situaŃiei Ńării noastre”.
Scrisoarea lui Romalo se încheia cu recomandarea ca presa
românească să fie cât mai rezervată faŃă de Ungaria şi Bulgaria, iar
opinia publică să fie „pregătită, încetul cu încetul, în ideea unor noi
amputări care sunt inevitabile”126.
În zilele de 26 şi 27 iulie 1940, primul-ministru Ion Gigurtu şi
ministrul de externe Mihail Manoilescu au efectuat un turneu
diplomatic în Germania şi Italia pentru a cunoaşte în mod direct
concepŃia guvernelor puterilor Axei privind tratativele pe care
România era somată să le deschidă cu Ungaria şi Bulgaria. În timpul
întrevederii cu oficialii români, Hitler a declarat că este pentru
revizuirea frontierelor, cu retrocedare parŃială de teritoriu către
Ungaria şi schimb de populaŃie în compensaŃie. A mai adăugat că nu
este de acord cu cererile Ungariei de retrocedare totală a Transilvaniei,
considerându-le „fantezie politică”. Hitler s-a prefăcut foarte interesat
de hărŃile etnice prezentate de partea română (redactate de institute de
geografie şi statistică din Austria, Germania, Italia, Ungaria şi
România între 1829-1930), arătându-se impresionat de mărimea şi
întinderea elementului etnic românesc. La despărŃirea de Führer,
M. Manoilescu a rămas cu impresia – dovedită, ulterior, greşită – că
Germania este partizana unor înŃelegeri româno-ungare pe baza unui
schimb de populaŃie, cu minime rectificări teritoriale.
Rezultatele întâlnirii cu Hitler din 26 iulie 1940 au fost
sintetizate astfel de Manoilescu: a) Românii urmau să trateze „liberi,
nesiliŃi şi fără nicio intervenŃie germană”; b) Tratativele nu erau
legate de niciun termen de încheiere; c) Baza tratativelor să fie
schimbul de populaŃie, cu scopul de a se ajunge la o soluŃie în care
„niciun ungur să nu rămână sub români şi niciun român sub unguri”;
s-a lăsat deschisă posibilitatea unui plebiscit, cel puŃin, parŃial, în
Transilvania, sub controlul a două state neutre, de exemplu Italia şi
posibil Spania, care să supravegheze schimbul de populaŃie.
La Roma, Mussolini a confirmat în total, „cu o fidelitate aproape
servilă”, punctele fixate la 26 iulie de Hitler. Cei doi dictatori – arăta
Manoilescu – „se păzeau de ideea unui arbitraj ca de cea mai
neplăcută eventualitate pentru ei”, Führerul recunoscând că mai făcuse
un arbitraj, între unguri şi slovaci, şi n-a avut decât nemulŃumire din
partea lor. (Aluzie la „primul arbitraj” de la Viena din 2 noiembrie
126
Ibidem, f. 213-215. Scrisoarea lui Romalo către Urdăreanu.
1938). La scurt timp, după cum observa cu amărăciune Manoilescu,
Hitler şi Mussolini şi-au încălcat flagrant cuvântul.
IV.3.1. Eşecul negocierilor româno-ungare şi „Arbitrajul”
germano-italian. La 16 august 1940, au început tratativele româno-
ungare, la Turnu-Severin, delegat din partea României fiind ministrul
plenipotenŃiar Valeriu Pop, iar din partea Ungariei, ministrul
plenipotenŃiar Hory András. Atitudinea părŃii ungare în cursul acestor
negocieri a tins premeditat la întreruperea lor, cerându-se peste
jumătate din Ardeal cu peste 2.000.000 de români. Toate tentativele
delegaŃiei române se izbeau nu numai de rezistenŃa delegaŃiei ungare,
dar şi de noi revendicări, care dovedeau intenŃia hotărâtă a acesteia de
a nu se ajunge la un acord. Această atitudine negativă a adus
negocierile la un punct mort. La 19 august, în şedinŃă comună, V. Pop
a dat citire unei declaraŃii în care se spunea că „faŃă de teza guvernului
regal ungar, care se bazează pe revendicări de ordin teritorial, fără a
lua în considerare principiul etnic, teza guvernului regal român s-a
întemeiat şi se întemeiază, fără duplicitate şi fără rezerve, pe principiul
etnic, realizabil în practică prin schimbul de populaŃie şi comportând,
drept consecinŃă logică, corective de ordin teritorial în măsura,
bineînŃeles, în care acest principiu şi-ar găsi aplicare … Pentru a se
evita orice pierdere de timp, rămâne ca guvernul regal ungar să decidă
dacă primeşte sau nu, drept bază de discuŃie, principiul etnic cu
corolariile sale”. Surprins, Hóry a reacŃionat, considerând „că sub
aceste auspicii continuarea discuŃiilor noastre ar fi inutilă”. „Cei doi
delegaŃi au hotărât, de comun acord, de a refera personal guvernelor
lor, delegaŃiile rămânând pe loc la Turnu Severin”127.
La 23 august 1940 s-a întrunit Consiliul de Coroană, chemat
să adopte măsurile necesare în vederea ieşirii din impasul în care
ajunseseră negocierile.
Consiliul de Coroană a dat următoarele instrucŃiuni primului
delegat român la Turnu Severin:
„1. Să obŃină prealabil şi ca o condiŃie sine qua non de la
unguri acceptarea principiului etnic, după care urma să se facă un

127
Valeriu Pop, Bătălia pentru Ardeal, ediŃie Sanda Pop şi Nicolae
Nicolaescu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1992, p. 104-105.
schimb de populaŃie total şi obligatoriu între cele două Ńări, aşa ca să
nu rămână niciun român în Ungaria şi niciun ungur în România.
2. Numai după ce s-ar obŃine recunoaşterea acestui principiu
şi s-a hotărât ca nicio schimbare de frontieră să nu poată avea loc
decât după strămutarea efectivă a minoritarilor unguri la graniŃa de
vest, să se treacă la partea a doua a tratativelor şi să se calculeze
numărul total al ungurilor din România (care urmau să fie evacuaŃi) şi
apoi suprafaŃa strict necesară existenŃei ungurilor muncitori de
pământ, cu indicarea regiunii de la graniŃă în care s-ar face
strămutarea”128.
„Nimic nu este mai caracteristic pentru a defini situaŃia
groaznică în care se găsea România atunci – aprecia Manoilescu –
decât faptul că atâŃia bărbaŃi politici, care erau în afară de guvern,
inclusiv mitropoliŃii Ńării, au trebuit să fie de acord asupra unei cesiuni
teritoriale (condiŃionate şi eventuale, aşa cum înŃelegem noi). Aceasta
înseamnă că nu exista altă perspectivă pentru Ńară la vremea aceea
decât sau distrugerea totală a Ńării sau soluŃia schimbului de populaŃie
cu fatalul ei corectiv teritorial.
Nu ştim cum va judeca viitorimea faptul că unei asemenea
teribile constrângeri noi toŃi, cei din Consiliul de Coroană, ne-am
resemnat la o asemenea eventualitate, dar este sigur că, dacă vreodată
va fi să fim blamaŃi, ne vom găsi în buna tovărăşie a unor oameni, care
reprezentau pentru Ardeal autoritatea morală a lui Vaida-Voevod, iar
pentru Vechiul Regat pe aceea a lui Nicolae Iorga”.
Negocierile s-au soldat cu un eşec total, guvernul de la
Budapesta refuzând să accepte principiul etnic, adică efectuarea unui
schimb de populaŃie însoŃit în subsidiar de unele rectificări de
frontieră.
La 26 august, Ribbentrop propune omologului său italian, Ciano,
convocarea la Viena a reprezentanŃilor României şi Ungariei în
vederea adoptării unei soluŃii în diferendul dintre cele două state. A
doua zi, Hitler şi consilierii săi stabilesc limitele teritoriului pe care
România urma să-l cedeze Ungariei. Această soluŃie, contrară oricăror
principii de justiŃie, realităŃii etnice şi adevărului istoric, avea în
vedere interesele economice, politice şi militare ale Germaniei şi ale
Ungariei. Se uneau, de fapt, două variante la care se ajunsese anterior
128
Ion Mamina, op. cit., p. 222.
în cadrul unei întâlniri, la care au participat Ribbentrop, miniştrii
germani la Bucureşti şi Budapesta (Wilhelm Fabricius şi Otto von
Erdmannsdorff) şi Karl Clodius. Fabricius a propus cedarea unor zone
de frontieră la care Ribbentrop a adăugat şi Clujul; iar o propunere
alternativă, făcută de Clodius, prevedea cedarea unei fâşii înguste din
nordul Transilvaniei, prelungită în zona locuită de secui, ca o pâlnie.
Fabricius a atras atenŃia lui Ribbentrop asupra pericolului ca nu cumva
cele două propuneri să fie contopite, pentru că s-ar crea o situaŃie
insuportabilă pentru România, ceea ce s-a şi întâmplat. Hitler a
combinat cele două propuneri, astfel încât teritoriul ce urma să fie
cedat Ungariei devenise mult mai mare decât fusese prevăzut în
fiecare dintre propunerile luate aparte. Linia de frontieră, indicată pe
hartă cu creionul albastru, era lată de 6 km şi punea în situaŃie dificilă
comisia însărcinată cu delimitarea frontierei în teren. Cu această
arbitrară trasare de frontieră, Hitler a luat una din cele mai funeste
hotărâri ale sale129.

La 27 august, seara, consilierul LegaŃiei germane la Bucureşti,

Gerhard Stelzer, înmânează guvernului român invitaŃia ca Mihail
Manoilescu să vină la Viena, învestit cu „depline puteri, pentru
tratative privind relaŃiile româno-ungare”. O invitaŃie similară a fost
adresată guvernului ungar.
DelegaŃii români (Manoilescu era însoŃit de Valeriu Pop) au fost
supuşi unui adevărat şantaj. Mai întâi, la 29 august, ei au fost
informaŃi, de către Ribbentrop şi Ciano, că Germania şi Italia îşi
asumaseră rolul de arbitri în „diferendul” român-ungar, apoi li s-a
cerut să comunice până la ora 20 dacă erau de acord cu arbitrajul. Ca
măsuri de presiune asupra României, o serie de unităŃi germane au fost
transferate din Vest în Est, fiind pregătite să execute o operaŃie rapidă
de ocupare a zonei petrolifere româneşti, în zilele de 31 august –
1 septembrie 1940, inclusiv prin formaŃiuni de paraşutişti. Paralel, s-a
încurajat în mod tacit atitudinea belicoasă a Budapestei şi s-a
exacerbat, în scop diversionist, pericolul unei intervenŃii comune
ungaro-sovietice, sprijinită de Bulgaria. InformaŃiile alarmante,
furnizate României de Germania şi Italia în acele zile, pe diferite
canale diplomatice şi militare „binevoitoare”, despre mişcările de

129
Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol şi Mareşalul Antonescu.
RelaŃiile germano-române. 1938-1944, EdiŃie şi studiu biobibliografic de Stelian
Neagoe, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 126.
trupe de la hotarele ei au sporit deruta guvernanŃilor, le-au anihilat
discernământul şi voinŃa de a rezista şantajului.
Consiliul de coroană şi guvernul, întrunite în noaptea de 29 spre
30 august 1940 orele 2,30-5, au decis – cu o majoritate de 21 contra
10 şi o abŃinere – să se supună puterilor Axei, motivând că aceasta era
singura soluŃie pentru salvarea fiinŃei politice a statului român. Pentru
respingerea „Arbitrajului” şi pentru rezistenŃă armată s-au pronunŃat
C.I. (Dinu) Brătianu (P.N.L.), Ion Mihalache, Mihai Popovici
(P.N.ł.), Nicolae Bălan, mitropolit al Ardealului, Victor Iamandi,
Victor Antonescu, Constantin Angelescu, general Arthur Văitoianu,
A.C. Cuza, Silviu Dragomir – consilieri regali. „Consiliul de coroană
– se arăta în comunicatul dat publicităŃii –, examinând toate
posibilităŃile, a ajuns la singura încheiere mai favorabilă, adică la
acceptarea arbitrajului Axei, România găsindu-se în acest moment
absolut între duşmani. Întregul sistem pe care se baza politica externă
a democraŃiei s-a prăbuşit în întreaga Europă”.
La 30 august 1940, în palatul Belvedere din Viena, Joachim von
Ribbentrop şi Galeazzo Ciano, în prezenŃa delegaŃiilor României
(Mihail Manoilescu şi Valeriu Pop) şi Ungariei (István Csáky şi Pál
Teleki), comunică hotărârea lor prin care România este obligată să
cedeze un teritoriu, care – după datele statistice de la 1 ianuarie 1940 –
avea o suprafaŃă de 42.610 km2 cu 2.388.774 de locuitori, dintre care
50,2% români, 37,1% secui şi maghiari, 5,7% evrei, 2,8% germani,
restul fiind ruteni, cehi, slovaci şi alte etnii.
„Arbitrajul” Germaniei şi Italiei de la Viena din 30 august
1940 nu a avut nimic comun cu ceea ce presupunea o asemenea
procedură, în afară de denumire. A fost un dictat imperialist ce viola
flagrant dreptul inalienabil al românilor, înfăptuit prin hotărârea
istorică a Marii Adunări NaŃionale de la Alba Iulia din 1 decembrie
1918. Ribbentrop şi Ciano au invocat insistent în faŃa delegaŃilor
români pericolul grav al dispariŃiei statului român, ca urmare a unei
agresiuni simultane a Rusiei, Ungariei şi Bulgariei.
„Actul de la Viena – arăta M. Manoilescu – a fost un act de
surpriză şi de cursă, un act de teroare, care n-a lăsat loc niciunei
libertăŃi de hotărâre din partea noastră. AmeninŃarea cu nimicirea
statului român prin strivirea lui pe trei fronturi, anunŃarea intrării
trupelor germane în Ńară ca inamice, termenele scurte, cu prelungiri de
câte 10 minute, refuzul de a asculta părŃile, lipsa formelor esenŃiale ale
unui arbitraj (cerere scrisă, act de compromis, şedinŃă de dezbateri),
toate acestea ridică arbitrajului orice caracter de act juridic
normal”130. „Mai mult decât atât, – argumenta el –, orice arbitru este
ales liber de cele două părŃi şi este presupus dezinteresat, atât în ce
priveşte soluŃia ce urmează a da, cât şi în ceea ce priveşte necesitatea
arbitrajului însuşi. Or, în cazul de faŃă, arbitrii terorizau una din părŃi
ca să accepte cu orice preŃ arbitrajul şi să se impună ei personal ca
arbitri! Asta înseamnă că arbitrii aveau un interes propriu ca
arbitrajul să se facă, iar prin teroarea exercitată asupra unei părŃi
indicau dinainte cine va păgubi pe urma sentinŃei lor! Victima era
desemnată anticipat şi arbitrii o sileau cu brutalitate să intre sub cuŃitul
lor. Un asemenea act mai poate fi oare un act de voinŃă liberă, valabil
juridiceşte? El este o scenă dintr-un film de groază din lumea
bandiŃilor de drumul mare”131. De aceea, concluzionează el, la
30 august 1940, la Viena, Germania şi Italia nu au efectuat un
arbitraj, ci un dictat. În acest sens, el citează şi declaraŃia lui Winston
Churchill şi a Lordului Halifax, imediat după dictat, care anunŃau că
Anglia nu recunoaşte decizia „arbitrilor” de la Viena, deoarece aceasta
este „rezultatul unui dictat, impus României în mod silit de către
puterile Axei prin constrângere”. Pe de altă parte, verdictul de la
Viena prejudicia capacitatea de rezistenŃă a României, fără însă a
satisface în totalitate pretenŃiile iredentismului maghiar, transforma
Transilvania într-un subiect de dispută permanentă între Ungaria şi
România şi, în acelaşi timp, un instrument de presiune şi şantaj pentru
Germania în relaŃiile cu cele două Ńări în anii 1940-1944, diplomaŃia
Berlinului speculând în interesul său acest diferend pentru a le
menŃine pe amândouă în cadrul alianŃei cu Axa.
Arbitrajul de la Viena a provocat vii discuŃii între liderii
partidelor istorice. Astfel, în cadrul unei reuniuni a conducerii P.N.ł.
din 5 septembrie 1940, Nicolae Lupu l-a întrebat pe Iuliu Maniu dacă
nu crede că „populaŃia românească din Ardeal ar fi grav ameninŃată în
existenŃa ei, în cazul unui război cu ungurii şi cu germanii. GhiŃă Pop
l-a susŃinut pe Lupu, adăugând că, evitând pentru moment războiul,
noi am putea reŃine pe Antonescu să nu se arunce complet în mâinile
nemŃilor şi ale Gărzii de Fier. «Sfătuindu-l să formeze un guvern

130
Mihail Manoilescu, op. cit., p. 335.
131
Ibidem, f. 255-356.
numai din militari, a continuat el, noi partidele politice stând deoparte,
rămânem libere să protestăm în contra Arbitrajului de la Viena şi
astfel naŃiunea nu mai poartă nicio răspundere pentru executarea
acestui arbitraj, impus cu forŃa, mai ales că ea a pedepsit atât guvernul
cât şi pe regele care au acceptat acest act odios.»”132 Ideea lui GhiŃă
Pop a fost susŃinută de Ionel Pop, care credea şi el că un război în
acele împrejurări „e foarte primejdios” pentru viitorul românilor din
Transilvania.
ÎnfăŃişând aceste dezbateri, Ioan HudiŃă arată că Iuliu Maniu,
contrar obiceiului său de a vorbi ultimul la reuniunile conducerii
P.N.ł., a luat cuvântul şi pe un ton vădit supărat a declarat că se
pornea de la o idee complet greşită, considerându-se că un război cu
ungurii înseamnă neapărat şi unul cu germanii. „Eu – sublinia Iuliu
Maniu – sunt azi mai convins ca oricând că germanii nu sunt dispuşi
să angajeze un singur soldat în sprijinul Ungariei, dacă noi refuzăm să
executăm actul banditesc de la Viena, al cărui autor este mai mult
Ciano decât Ribbentrop. În momentul de faŃă, Hitler este atât de
îngrijorat de rezistenŃa neaşteptată a Angliei şi de ajutorul pe care ea îl
primeşte din partea Statelor Unite, încât nu vrea să se tulbure cu nimic
pacea în bazinul dunărean. Planul meu de rezistenŃă faŃă de Actul de la
Viena şi de bunăvoinŃă faŃă de Germania, căreia îi putem oferi un
acord economic cât se poate de satisfăcător pentru ea, are cele mai
bune şanse să fie aprobat de Hitler; pentru aceasta ne trebuie să
constituim imediat guvernul naŃional, aşa cum mă înŃelesesem cu
Antonescu, şi să decretăm mobilizarea generală a armatei; pe unguri îi
invităm să părăsească zona ocupată în termen de 24 de ore, altfel le
tăiam retragerea, ocupând valea Tisei; iată ce trebuie spus lui
Antonescu să facă, dacă este un om corect, un bun patriot şi nu un
instrument în mâinile lui Fabricius.”133 În continuare, Iuliu Maniu l-a
rugat pe doctorul Nicolae Lupu să ia contact cu Ion Antonescu, a doua
zi la 6 septembrie 1940, să explice punctul său de vedere, conjurându-l
să-l accepte.

132
Ioan HudiŃă, Jurnal politic (1 ianuarie 1940 – 6 septembrie 1940),
Studiu introductiv şi note de Dan Berindei, Institutul European, Iaşi, 1998,
p. 323-324.
133
Ibidem.
 IV.3.2. ConsecinŃe pe plan intern şi internaŃional. După
ultimatumul de la Moscova, la Viena s-a săvârşit o nouă crimă
împotriva României. „În felul acesta, mişeleşte, prin surprindere şi
violenŃă, ca tâlharii în miez de codru – scria diplomatul român Raoul
Bossy – a fost vremelnic ucisă România Mare mai întâi de Stalin, apoi
de Hitler şi Mussolini, prin uneltele lor Ribbentrop şi Ciano”134. Linia
de demarcaŃie impusă la Viena a afectat extrem de grav teritoriul
românesc situat la nord de CarpaŃii Meridionali. Ea tăia căile de
comunicaŃii, separa oraşele industriale de zonele de materii prime,
condamnând la izolare şi regres economic atât partea de sud, cât şi cea
de nord a Transilvaniei. În pofida mutilării geografice a teritoriului
românesc, autorii dictatului nu au putut rupe din trupul Transilvaniei o
regiune în care românii să nu fie majoritari. Pentru a se încorpora
Ungariei 976.955 cetăŃeni de etnie maghiară a trebuit să intre sub
ocupaŃie străină 1.321.581 de români, ceea ce a făcut pe observatorii
obiectivi să remarce că Ungaria a primit prin Arbitrajul de la Viena
mai mulŃi români decât unguri.
Detaliile traseului noii graniŃe urma să fie stabilite pe teren de
o comisie mixtă româno-ungară. Teritoriul românesc atribuit Ungariei
trebuia să fie evacuat de trupele române pe etape, în decurs de 15 zile.
Românii rămaşi pe teritoriul cedat dobândeau automat cetăŃenia
ungară; ei aveau dreptul să opteze în decurs de şase luni pentru
cetăŃenia română, fiind obligaŃi, în acest caz, să treacă în România în
decurs de un an. Aceleaşi principii erau aplicate populaŃiei maghiare
care locuia în România.
Prevederile Arbitrajului au fost prezentate, în detaliu, de
Alexandru Romalo unui nou Consiliu de Coroană, din noaptea de 30
spre 31 august 1940. La acest Consiliu, care a avut un rol de
informare, au participat şi Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, Gheorghe
Brătianu şi mitropolitul unit Alexandru Niculescu, care nu fuseseră
prezenŃi la Consiliul din noaptea anterioară. Reproducem, în
continuare, câteva pasaje din opiniile exprimate cu acel prilej135:
Nicolae Iorga: „Noi trecem printr-un moment al războiului;
momentul acesta al războiului mută graniŃa în folosul unui popor.

134
Raoul Bossy, Amintiri din viaŃa diplomatică (1918-1940), Volumul
al II-lea 1938-1940, EdiŃie şi indice de Stelian Neagoe, Editura Humanitas, 1993,
p. 284.
135
Ion Mamina, op. cit., p. 260-272.
Dacă poporul unguresc a cerut aceasta, dacă poporul unguresc ar
încerca să umple Ńara, aceasta ar fi o mare greşeală pentru Ungaria.
Dar ceea ce se întâmplă acum este numai biruinŃa unei caste
stăpânitoare în Ungaria, e biruinŃa grofilor, care au cerut regiunea
Clujului, unde aveau moşii şi averi mari; avem a face cu o clasă
socială bogată, dibace, care a ştiut întrebuinŃa o contingenŃă europeană
trecătoare. Formularea pentru mine este aceasta; o clasă socială
aparŃinând trecutului, care n-are niciun viitor, a putut să câştige,
întrebuinŃând un moment, care este supus la toate întâmplările
viitoare, a vrut să ne despoaie de o parte din Ńară. Nu sânt în stare nici
măcar să-i stăpânească; noi, cu calităŃile noastre, poate mai mult cu
defectele noastre, i-am putut stăpâni; ei, cu defectele lor şi mai ales cu
calităŃile lor, nu vor putea stăpâni această bucată de pământ.
Prin urmare, eu închei cu un apel către poporul românesc de
acolo, nu pentru o rezistenŃă armată, de care s-a vorbit şi care este
imposibilă, faŃă de mijloacele actuale de luptă; dar sistemul acesta de
stăpânire a naŃiunii cu impunere de sus, acesta nu poate dura decât în
vremuri de revoluŃie şi în vremuri de război; îndată ce se va reveni la o
stare de lucruri cât de cât constituŃională, cum a fost înainte,
stăpânitorii aceştia, care prin vicleşug s-au strecurat, vor întâlni
rezistenŃa poporului românesc şi aceasta face mai mult decât tot ce am
fost în stare sau n-am fost în stare să facem cu armata noastră.
Aceasta este părerea mea.”
Iuliu Maniu: „Maiestate, eu, în numele poporului român din
Ardeal, protestez contra ruperii integrităŃii Ardealului, protestez
împotriva alipirii acestor părŃi către Ungaria şi protestez în contra
procedurii care s-a observat, care dă aspectul că această ciuntire a
acestei părŃi a Ardealului se întâmplă oarecum cu învoirea noastră,
printr-o judecată convenită de noi …
Ce este de făcut?
Nu vreau să fac nicio aluzie dureroasă; trebuie însă să constat
că aceste continue cedări, fără o lovitură de sabie, fără o picătură de
sânge, sunt o adâncă ştirbire a demnităŃii şi puterii statului nostru. Nici
într-un caz n-ar fi trebuit să se admită acest lucru. Orice argument,
orice motiv de practicitate momentană trebuia să fie trecut în faŃa
onoarei naŃionale, înaintea mândriei naŃionale şi în faŃa consideraŃiei
că trebuie să avem o tradiŃie mare şi puternică.
 O naŃiune nu trăieşte prin generaŃia existentă, nu trăieşte prin
acŃiunea generaŃiei, care într-un moment dat este, ci prin tradiŃia şi
aspiraŃiile ei. GeneraŃia prezentă este numai o punte, care leagă
trecutul cu viitorul, care formează esenŃa unei naŃiuni…
Eu cred că nu trebuie să luăm la cunoştinŃă arbitrajul făcut la
Viena. Eu am fost contra tratativelor şi am spus: dacă este în Europa o
forŃă superioară, lipsită de conştiinŃă de drept şi de dreptate, lipsită de
cunoştinŃa datelor istorice şi cu puterea săbiei vrea să hotărască asupra
poporului românesc, apoi să hotărască cu sabia şi să spună: sabia este
în mâna mea şi cu ea tai harta României. Şi apoi atunci, fireşte noi
vom şti că ceea ce desface sabia, sabia va putea odată reface.
Dar ca noi, în orice formă, să ne supunem la o hotărâre, care
vine asupra capului nostru, fără niciun fel de rezistenŃă, găsesc că este
o profundă greşeală. Orice măsură trebuie luată pentru a nu ne supune
la această greşeală istorică şi orice greutate care ar veni pe capul
nostru n-ar fi prea mare pentru a salva onoarea noastră naŃională şi
viitorul nostru naŃional. Eu nu voi provoca, Maiestate, cauzele pentru
care am ajuns până aci. Constat că am ajuns într-o izolare
internaŃională de care n-am fost vrednici; constat că serviciile noastre
externe şi guvernele noastre n-au ştiut să slujească interesele neamului
românesc şi să îngrijească de amiciŃii şi prin urmare că interesul
MaiestăŃii Voastre şi interesul Ńării noastre, al onoarei sale, este ca să
tragă imediat consecinŃele acestei proceduri nepotrivite cu interesele
neamului românesc”.
George Brătianu: „Eu nu vreau nici să îngreunez aceste
dezbateri şi nici să fac procesul trecutului, deşi odată va fi făcut; dacă
nu-l vom face noi, alŃii îl vor face, dar Ńin să amintesc un lucru: am
luptat pentru o anumită politică, în afară de ceea ce era în ultimii ani.
łin să spun că dacă am luptat pentru această politică, am luptat pentru
că aveam nădejdea şi convingerea – şi eu am făcut chiar declaraŃii în
această privinŃă –, că prin această politică putem păstra graniŃele Ńării.
Dacă amintesc acest lucru este că aceasta mă îndreptăŃeşte cu atât mai
mult să afirm astăzi, când dl. Romalo, ministru nostru la Berlin,
spunea că la Viena am fost ameninŃaŃi cu duşmănia Reichului, să spun
că prefer duşmănia Reichului, decât dispreŃul Reichului, pe care mă
tem că îl avem cu prisosinŃă astăzi …
 Cred că singurul fel de a păstra dreptul nostru în faŃa viitorului
este să avem curajul să spunem Reichului că aşa cum a luptat el cu
succes împotriva dictatului de la Versailles şi Coridorului, considerăm
de demnitatea şi datoria noastră să desfiinŃăm acest coridor nenorocit,
care taie inima Ńării în două şi care ni se impune şi astăzi.
Mai am un singur cuvânt de adaos. Cred, şi s-a spus cu multă
dreptate, că aici nu suntem o adunare deliberativă. Ne-aŃi chemat să
rostim aci glasul conştiinŃei şi părerile noastre, glasul Ńării, dar cred că
este în interesul Ńării ca aceste păreri ale noastre să fie cunoscute; să
fie cunoscute nu pentru clipa prezentului, să se ştie că în ceasul acesta,
cel mai greu, s-au ridicat protestele care s-au făcut aci şi s-a înscris
dreptul nostru în paginile viitorului”.
Alexandru Niculescu, mitropolitul unit al Blajului: „Pierdem,
Sire, prin Dictatul de la Viena aproape jumătate din Ardeal; pierdem
părŃi locuite în marea lor majoritate, unele aproape în totalitatea lor, de
români, pierdem regiuni care ne sunt dragi sufletului, cu care suntem
concrescuŃi sufleteşte, pierdem 1.200.000, poate şi mai bine de
români, reîncorporaŃi Ungariei…
Aşa ceva nu se poate. De aceea, în toată smerenia, rog pe
Maiestatea Voastră să nu-mi ia în nume de rău, dacă eu mă alătur la
acei membri ai Consiliului de Coroană, care şi-au spus cuvântul de
protest, faŃă de injoncŃiunea care ne-a venit de la unguri. Nu putem
accepta astfel de injoncŃiuni. O naŃiune nu tolerează astfel de
injoncŃiuni.
Violenta non durant, zice latinul. Şi astfel va dispare şi acest
coşmar, pe care îl trăim în ziua de azi. Am credinŃa nestrămutată,
Maiestate, că se va reface iarăşi unitatea noastră naŃională; am
nădejdea neclintită în bunul Dumnezeu, căci Dumnezeu nu doarme, ne
va aduce iarăşi seninul peste cerul patriei noastre sfinte şi vom
sărbători, de la un capăt la altul al Ardealului, hora mare a unirii, pe
care unire ne-o invidiază duşmanii noştri seculari”.
Nicolae Bălan, mitropolitul ortodox al Ardealului: „Prin votul,
pe care l-am dat în zorii zilei de astăzi, am refuzat arbitrajul, fiindcă
nu puteam să consimt ca destinul naŃiunii mele să fie atârnător de altă
victorie, în afară de el. Şi astfel precum am refuzat arbitrajul, refuz în
momentul acesta, din întreg sufletul meu şi în numele întregului cler şi
popor al Bisericii mele, rezultatul care ni s-a făcut cunoscut astăzi …
 Noi precum bine s-a spus, nu suntem rezultatul Trianonului, ci
unirea noastră politică şi naŃională se bazează pe unitatea de sânge şi
pe unitatea de neam; unirea aceasta politică şi naŃională a fost aspiraŃia
cea mai înaltă a tuturor generaŃiilor care ne-au precedat, de când
poporul românesc s-a trezit în conştiinŃa de sine.
De aceea, această politică naŃională, înfăptuită cu un elan de
nedescris înainte cu 20 de ani şi ceva, prin unirea tuturor românilor,
n-o putem face atârnătoare de la arbitrajul nimănui.
Un popor gelos de viitorul său nu trăieşte prin abdicări, ci
trăieşte prin jertfele ce este în stare să le aducă pentru aspiraŃiile sale.
În faŃa situaŃiei dureroase în care suntem aşezaŃi, Biserica
mea, precum a fost în tot trecutul ei, va rămâne şi de acum înainte
depozitara aspiraŃiunilor integrale ale neamului nostru.
Nici în situaŃia dureroasă de astăzi nu-mi pierd încrederea în
viitorul neamului nostru. Un popor care a îndurat atâtea vijelii va şti să
înfrunte şi zilele grele de astăzi.
Dreptatea este de partea noastră şi unde dreptatea călăuzeşte
paşii de viitor al unui popor, Dumnezeu coboară binecuvântarea sa şi
biruinŃa nu poate să întârzie.”
În comunicatul publicat la 31 august 1940 se arăta:
„Hotărârea Consiliului de Coroană, Ńinut în noaptea de
29-30 august, de a accepta arbitrajul puterilor Axei în tratativele
româno-ungare a fost luată în circumstanŃe excepŃional de grele.
ConferinŃa de la Viena, determinată din iniŃiativa Germaniei şi
Italiei, interesate la menŃinerea păcii în sud-estul Europei, s-a
desfăşurat în împrejurări în care România trebuia să aleagă între
salvarea fiinŃei politice a Statului nostru şi posibilitatea dispariŃiei lui.
AmeninŃarea cu războiul din partea duşmanilor noştri, precum
şi imposibilitatea miniştrilor de Externe german şi italian de a rămâne
mai mult de două zile la ConferinŃa de la Viena au determinat
România să se hotărască în cel mai scurt timp util.
Acceptarea Arbitrajului, care lăsa totalmente în mâinile Axei
rezolvarea diferendului româno-ungar, oferea României, drept
compensaŃie din partea Germaniei şi Italiei, garantarea categorică a
fruntariilor noastre faŃă de oricare dintre vecini.”136

136
„Universul”, an 57, nr. 239 din 31 august 1940.
 Puterile Axei ofereau României, odată cu sentinŃa de la Viena,
garantarea frontierelor sfârtecate, care-i mai rămăseseră. Prin două
note identice, înmânate lui Manoilescu, la 30 august 1940, se arăta că
Germania şi Italia îşi asumau „garanŃii de inviolabilitate şi integritate a
Statului Român”. Aceste garanŃii au nemulŃumit guvernul sovietic. În
noiembrie 1940, Hitler i-a declarat lui Molotov, aflat în vizită la
Berlin, că Germania a respectat clauzele pactului secret din 1939, spre
deosebire de „partea rusă”, argumentând cu exemplul Bucovinei.
Replicând, ministrul de externe sovietic a arătat că Germania trebuie
să înŃeleagă interesul Rusiei faŃă de Bucovina, dar în loc de aceasta, a
garantat întregul teritoriu al României şi a desconsiderat cu totul
dorinŃele Rusiei cu privire la Bucovina de Sud.
În raportul trimis ministrului de externe, Mihail Sturdza, la
21 septembrie 1940, Grigore Gafencu semnala că tema tuturor
convorbirilor diplomatice la Moscova în săptămâna trecută a fost
supărarea Guvernului sovietic în urma ConferinŃei de Arbitraj de la
Viena137. După unii – „versiunea britanică” – germanii şi ruşii au
lucrat din nou mână în mână pentru a înlesni „operaŃia de la Viena”;
după alŃii – „versiunea italiană” – conducerea sovietică nu a fost
înştiinŃată decât în ultimul moment şi numai în mod aproximativ
despre ceea ce se decisese la Viena, aflând rezultatul – adică noua
linie de democraŃie româno-maghiară şi garanŃia germano-italiană –
numai din ziare şi din comunicarea oficială pe care contele
Schulenburg i-a făcut-o lui Molotov, la 31 august 1940. „Versiunea
italiană” – cum a numit-o Gafencu – era cu certitudine cea adevărată.
Guvernul U.R.S.S. era nemulŃumit că s-au luat hotărâri privind „noua
orânduială” în Sud-Estul Europei fără participarea sa.
„Reîncepe chestia de la München!” – ar fi declarat la legaŃia Suediei
Solomon Abramovici Lozovski (Dridzo), adjunct al Comisarului
sovietic pentru Afaceri Străine. NemulŃumire de formă: sovieticii
considerau că au un drept câştigat, în urma Pactului din 23 august
1939 şi în urma unei strânse colaborări economice şi politice care a
urmat de atunci între cele două imperii de a participa întotdeauna la
prefacerile din Bazinul dunărean şi din Peninsula Balcanică.
NemulŃumire de fond: împărŃirea zonelor de influenŃă între Germania

137
RelaŃiile româno-sovietice. Documente, op. cit., p. 407-408.
şi Uniunea Sovietică în Sud-Estul Europei nu fusese precisă. Ruşii au
păstrat o „rezervă mentală” referitoare la Balcani – o uşă întredeschisă
spre Sud – pentru a-şi împlini o dată visul de a lua în stăpânire
exclusivă Marea Neagră şi Strâmtorile. Apropierea lor de CarpaŃi şi de
zona petroliferă românească le îngăduia, de asemenea, să ocupe poziŃii
de apărare prielnice în cazul unei întoarceri a ofensivei Germaniei spre
Est.
La rândul lor, puterile Axei au urmărit, prin „arbitrajul”
aplicat României şi Ungariei, să evite apariŃia unor noi perturbări în
centrul şi sud-estul Europei de natură să deranjeze concentrarea
eforturilor germane în „bătălia Angliei” şi, totodată, să genereze noi
pretenŃii ruseşti la Dunărea de jos şi în Balcani. Divizarea Transilvaniei
n-a rezolvat „definitiv” – cum pretindea von Ribbentrop –
„o importantă şi dificilă problemă a politicii europene”, şi nici n-a
însemnat – cum susŃinea contele Ciano – o „mare victorie politică şi
militară” contra diplomaŃiei britanice. Conceput şi înfăptuit din
perspectiva intereselor Axei, al doilea „arbitraj” de la Viena nu era
menit să pună bazele unor „relaŃii prieteneşti durabile” între România
şi Ungaria; dimpotrivă, „arbitrii” aveau doar posibilitatea manipulării
celor două state în funcŃie de proiectele lor europene, şi mondiale.
Harta României mutilate după Dictatul de la Viena – arată
Grigore Posea – reflecta dereglarea gravă produsă în sistemul
geopolitic românesc. Ea avea „o formă stâlcită, cu un fel de lance
înfiptă în inima Ńării. Acel intrând a avut în geopolitica lui Hitler şi a
lui Horthy o «justificare» etnică. Dar, el măcina pe încetul sistemul de
stat al României, sistemul unitar economic, sistemul pământ-popor
închegat de simbioza natură-om de peste 2000 de ani. Se pune
întrebarea: poate fi normal un asemenea stat? Nici dacă l-ai privi cu un
singur ochi, de ciclop, nu l-ai putea admite. Cum s-a ajuns la el? Prin
argumente şi judecăŃi anormale, prin interese politice meschine.”138
Aranjamentele puterilor Axei de la Viena din 30 august 1940 au
dovedit o dată în plus destinul tragic al statelor situate între Germania
şi U.R.S.S., într-o conjunctură politico-diplomatică internaŃională total
defavorabilă. Era o conjunctură în care democra-Ńiile occidentale

138
Grigore Posea, România. Geografie şi geopolitică, Editura FundaŃiei
România de Mâine, Bucureşti, 1999, p. 160-161.
eşuaseră nu doar în promovarea aspiraŃiilor lor europene, ci şi chiar în
apărarea propriilor interese naŃionale.
„Arbitrajul” de la Viena, ca şi ultimatumul de la Moscova
marchează înfăptuirea politicii de forŃă, dictatoriale, a Germaniei
naziste şi a Rusiei bolşevice faŃă de România. Modalitatea formală de
realizare a obiectivelor acestei politici a fost diferită; sovieticii au ales
calea directă, brutală privind retrocedarea imediată a Basarabiei şi a
părŃii de nord a Bucovinei, în timp ce Germania a preferat calea
„onorabilă” a arbitrajului, impus în favoarea Ungariei – partenerul ei
minor. „Ambele soluŃii aparŃin arsenalului cinismului fără scrupule în
domeniul relaŃiilor internaŃionale”139.
În anul 1947 – anul în care, prin tratatele de pace de la Paris,
dictatul de la Viena era anulat –, Mihail Manoilescu, teoreticianul
neoliberalismului şi economistul de faimă mondială, îşi scria
memoriile, în care, ca unul dintre „actorii” dramei vieneze, insera
următoarea judecată în privinŃa destinului celor care îi forŃaseră mâna
în problema sacrificării Transilvaniei: „Ca într-o melodramă de gust
învechit, dar plină de deznodăminte drepte, toŃi cei vinovaŃi de
mutilarea Transilvaniei şi-au primit o cumplită pedeapsă. Hitler s-a
prăbuşit sub ruinele Reichului său; Mussolini a fost împuşcat de un
fugar la o margine de drum; Ribbentrop a sfârşit prin spânzurătoare;
Ciano, la stâlp sub gloanŃele poruncite de bunicul copiilor lui; Teleki
s-a sinucis, când nemŃii l-au descoperit că îi trăda, Csáky a murit în
condiŃii stranii la două luni după funestul arbitraj, iar Bardossy,
ministrul ungar de la Bucureşti, devenit în urmă prim-ministru, a fost
executat în 1946. Transilvania noastră e vrăjită”140.

IV.4. Cedarea Cadrilaterului dobrogean

Ultimul act al dramei României din 1940 s-a consumat tot sub
presiunea Germaniei şi Italiei, cărora li s-a asociat Uniunea Sovietică,
dând câştig de cauză pretenŃiilor Bulgariei asupra Dobrogei de Sud –
Cadrilaterul. Revizioniştii de la Sofia şi-au întreŃinut pretenŃiile lor în

139
Cornel Grad, Al doilea Arbitraj de la Viena, Institutul European, Iaşi,
1998, p. 55.
140
Apud Gheorghe Buzatu şi colab., Românii în istoria universală, vol.
II, Editura UniversităŃii, Iaşi, 1987, p. 761.
întreaga perioadă interbelică, îndeosebi după 1934, când în diverse
localităŃi bulgare au fost organizate manifestaŃii având ca slogan
„lupta pentru mântuirea Dobrogei de sub tirania românească”; în
1939, regele Boris al III-lea al Bulgariei a propus o formulă de
retrocedare a Dobrogei de Sud, fără Silistra şi Balcic, în ultima
localitate aflându-se castelul reginei Maria. Ulterior, vecinii românilor
de la Sud şi-au mărit pretenŃiile, fiind încurajaŃi nu numai de puterile
Axei, ci şi de Marea Britanie şi FranŃa, iar Uniunea Sovietică îşi dorea
chiar o frontieră comună cu Bulgaria, prin împărŃirea Dobrogei între
cele două Ńări.
La 27 iunie 1940, generalul Părvan Draganov, ministrul
Bulgariei la Berlin, a înaintat un Memorandum către Departamentul
Politic al Ministerului de Externe al Reichului prin care guvernul
bulgar solicita, „în legătură cu dezvoltarea crizei basarabene”, sprijin
pentru satisfacerea revendicărilor sale teritoriale faŃă de România. I s-a
răspuns că punctul de vedere al Ministerului de Externe german „este
ca Bulgaria să nu profite de actuala criză pentru a-şi satisface propriile
revendicări”141. Draganov a fost foarte dezamăgit de acest răspuns. El
a adăugat – şi după cum a accentuat în mod deosebit nu în urma
instrucŃiunii primite din partea guvernului său – că regele şi guvernul
bulgar s-ar afla într-o situaŃie extrem de dificilă, dacă nu ar profita de
situaŃia actuală. În cazul unei soluŃii paşnice, opinia publică probabil
că ar fi mai uşor de reŃinut, decât în cazul adoptării unei soluŃii
militare. Ceea ce îl tulbură în mod deosebit este că Bulgaria ar putea
să primească acum Dobrogea ca un dar din mâinile Uniunii Sovietice,
mai degrabă decât din cele ale Germaniei, deşi el a recunoscut cu
multă plăcere că toată situaŃia actuală constituie un rezultat al
victoriilor germane. Draganov a insistat după aceea să i se dea unele
asigurări pentru viitor, „în sensul ca Germania să recunoască justeŃea
revendicărilor bulgare asupra Dobrogei şi să promită satisfacerea lor
atunci când va sosi momentul. În cele din urmă, ministrul a promis să
telegrafieze de îndată guvernului său în legătură cu dorinŃa

141
DiplomaŃia cotropitorilor, Alcătuire şi traducere A. Balanovschi,
Editura Universitas, Chişinău, 1993, p. 143-144.
Ministerului de Externe al Reichului ca Bulgaria să păstreze în prezent
pacea”142.
Reluând demersurile către Berlin, la 27 iulie 1940, o delegaŃie
bulgară, cu premierul Bogdan Filov şi ministrul de externe Ivan
V. Popov, a obŃinut sprijinul lui Hitler în privinŃa retrocedării
Dobrogei de Sud, inclusiv Silistra şi Balcicul; în acelaşi timp, Führerul
i-a sfătuit pe bulgari să nu pretindă mult „ca să nu intre în sistemul de
târguială cu românii”143.
La 31 iulie 1940, Wilhelm Fabricius i-a comunicat lui Mihail
Manoilescu că „Führerul, după ce a primit delegaŃia bulgară şi
explicaŃiile sale în chestiunea Cadrilaterului”, consideră că „Dobrogea
de Sud ar trebui retrocedată în graniŃele sale dinainte de 1913”.
Comunicarea făcută de ministrul german avea „un adevărat caracter de
sentinŃă de arbitraj”144.
Ministrul de externe al României i-a adresat lui Fabricius un
protest, exprimându-şi uimirea şi indignarea pentru faptul că, numai
cu trei zile înainte, Hitler fusese de acord ca în problema
Cadrilaterului dobrogean românii să trateze în mod liber cu bulgarii.
La 1 august 1940, ambasadorul României la Belgrad, Victor
Cădere, a primit misiunea de a merge la Sofia pentru a deschide
„tratative discrete” cu guvernul bulgar. „Teza noastră – arăta
M. Manoilescu – era să convingem pe bulgari că este în propriul lor
interes să dea un caracter de înŃelegere liberă actului care ar fi urmat
să se încheie între noi, aşa încât «valoarea lui morală», care rezultă din
acest liber consimŃământ, să constituie în acelaşi timp şi durabilitatea
lui politică. Poporul bulgar trebuie să înŃeleagă că numai ce s-ar obŃine
pe această cale, cu asentimentul absolut benevol al guvernului şi al
poporului român, este durabil şi constituie o garanŃie pentru eternitate.
A utiliza circumstanŃa trecătoare pentru a obŃine un rezultat mai mare
decât cel drept şi legitim este totuna cu a obŃine rezultate graŃie unui
factor trecător, care poate fi anulat printr-o situaŃie exact inversă”145.

142
Ibidem.
143
D.G.F.P., vol X, doc. nr. 245.
144
Arhiva M.A.E., fond 71/Germania, vol. 79. Nota convorbirii din 31
iulie 1940 dintre Manoilescu şi Fabricius.
145
Mihail Manoilescu, op. cit., p. 210.
 În ziua de 3 august, Victor Cădere a avut o discuŃie cu
ministrul de externe al Bulgariei, Ivan Popov, căruia i-a prezentat
punctul de vedere al guvernului român, subliniind că numai pe baza
unui schimb de populaŃie se putea realiza un acord pentru o nouă linie
de frontieră, dându-se o largă satisfacŃie Bulgariei, dar lăsându-se
Silistra şi Balcicul statului român.
Ministrul de externe al Bulgariei a recunoscut „necesitatea
unui schimb complet de populaŃie, care ar cuprinde şi pe românii din
regiunea Vidin şi malul drept al Dunării, pe lângă aceia din
Cadrilater”146. El a cerut, în schimb, pe bulgarii de pe malul stâng al
Dunării, din jurul Bucureştilor, din Banat şi din Dobrogea Veche.
IntransigenŃa guvernului de la Sofia, pe de o parte, şi
presiunile la care Ńara noastră era supusă pe plan extern, din partea
marilor puteri, pe de altă parte, au determinat guvernul român să
cedeze, acceptând principiul cedării integrale a Cadrilaterului.
Negocierile dintre guvernul de la Bucureşti şi cel de la Sofia
au început la 19 august 1940, la Craiova, delegaŃii României fiind
ministrul plenipotenŃiar Alexandru Cretzianu, şeful delegaŃiei, fostul
subsecretar de stat Horia Grigorescu, primarul municipiului ConstanŃa,
înlocuit mai târziu prin avocatul Henri George Meitani, şi generalul
Gheorghe Potopeanu, iar delegaŃii Bulgariei, ministrul plenipotenŃiar
Svetoslav Pomenov şi juristul Papazoff Teohar. „Bulgarii – nota
Manoilescu – au abordat şi cele mai mărunte chestiuni materiale, ca
într-un bazar oriental, fără să Ńină seamă că erau beneficiarii fără
luptă şi fără sacrificii ai favoarei neexplicabile a lui Hitler”147. Aceste
negocieri s-au purtat „într-un spirit de şicană şi meschinărie”, provocat
de partea bulgară, care, mizând îndeosebi pe sprijinul Berlinului,
considera că problema era tranşată şi refuza orice propunere a părŃii
române, cum era, de pildă, aceea a inserării în tratat a unor garanŃii
referitoare la regimul minorităŃilor române din Bulgaria.
Preliminariile tratativelor de la Craiova atestă că decizia
privind cedarea Cadrilaterului a fost acceptată de România sub
imperativul constrângerii şi după respingerea unor demersuri foarte

146
Arhiva M.A.E., fond 71/Bulgaria, vol. 77, f. 325.
147
Mihail Manoilescu, Dictatul de la Viena. Memorii, iulie-august
1940, EdiŃie Valeriu Dinu, Editura Enciclopedică, 1991, p. 180-181.
insistente. În prima jumătate a lunii august 1940, Mihail Manoilescu a
trimis la Berlin şi la Roma câte un Aide-Mémoire, în care se
argumenta pe larg un punct de vedere, pe care şi-l asuma, privind
„diferendul” româno-bulgar. În esenŃă, omul politic român susŃinea
teza potrivit căreia Cadrilaterul dobrogean „nu a fost anexat de
România din motive strategice sau de compensaŃie, ci pentru a servi
drept rezervă de colonizare a românilor macedoneni”, care, date fiind
modificările teritoriale rezultate în urma războaielor balcanice din
1912-1913, „nu mai puteau rămâne după 1913 sub stăpânirile
balcanice şoviniste, după ce trăiseră relativ liniştiŃi sub regimul
tolerant al Imperiului Otoman”.
Cercetarea documentelor Păcii de la Bucureşti din 1913,
existente în Arhiva Ministerului de Externe al României – sublinia
Manoilescu – „nu a descoperit nicio urmă de justificare pentru
anexarea Cadrilaterului alta decât argumentul idiot al graniŃei
strategice dublat de argumentul ruşinos al compensaŃiei pentru mărirea
Bulgariei”. Manoilescu deplora faptul că într-o Ńară cu atâŃia oameni
de calitate, cu un guvern conservator precum cel din timpul
ConferinŃei de pace din 1913 – din care făceau parte personalităŃi
precum Titu Maiorescu, Take Ionescu, Alexandru Marghiloman,
Alexandru Bădărău, Constantin C. Arion şi alŃii – nu s-a putut găsi o
justificare mai convenabilă a acestui act.
„Dacă în timpul celor din urmă 27 de ani, în faŃa cancelariilor
europene şi a opiniei publice s-ar fi prezentat problema Cadrilaterului
în lumina teoriei mele – aprecia Manoilescu – care era de fapt
confirmată de colonizările făcute ulterior cu macedoneni în Cadrilater,
atunci nu am fi fost în situaŃia că nimeni nu credea în dreptul nostru
asupra Cadrilaterului. Era şi aceasta o moştenire grea, în plus, care
apăsa asupra guvernului nostru într-o clipă atât de hotărâtoare!” De
altfel, Cadrilaterul – arăta el – „reprezenta pentru noi şi sub un alt
raport un mare handicap. Nu puteam insista prea mult asupra lui
fiindcă riscam să indispunem pe Hitler şi să păgubim astfel în
chestiunea cealaltă, infinit mai importantă, a Transilvaniei. De aceea,
în chestiunea Cadrilaterului am făcut o politică, cum se va vedea, cu
oarecare surdină şi cu păstrarea proporŃiilor, deşi în fond destul de
insistentă şi perseverentă”148.
În cele din urmă, România a cedat, ajungându-se la un acord
de principiu privitor la refacerea frontierei româno-bulgare fixate la
Congresul de pace de la Berlin din 1878. La 7 septembrie 1940 s-a
semnat Tratatul de la Craiova, care stipula transferarea judeŃelor
Durostor şi Caliacra din componenŃa statului român în cea a statului
bulgar, tratat ratificat de generalul Ion Antonescu, la 10 septembrie
1940. România ceda Bulgariei o suprafaŃă de 6.921 km2 cu o populaŃie
de 425.000 locuitori. În tratat, se consemna declaraŃia solemnă a
fiecărei părŃi contractante „să nu mai formuleze vreo pretenŃie de
ordin teritorial împotriva celeilalte părŃi contractante”. Se încheia
astfel „problema Dobrogei” – care jucase pentru Bulgaria rolul
Alsaciei şi Lorenei –, înlăturându-se un obstacol în calea relaŃiilor
româno-bulgare normale.149
Cedarea Cadrilaterului dobrogean nu a afectat, comparativ cu
răşluirile teritoriale din iunie şi din august 1940, la fel de profund, nici
lumea politică, nici opinia publică românească. Spre deosebire de
celelalte modificări de frontieră din estul, nord-estul şi vestul
României, care purtau în ele motivaŃii pentru întreŃinerea conflictelor
cu vecinii, aceea din sud a dus la realizarea unei formule de
compromis. Tratatul prevedea schimbul obligatoriu dintre supuşii
români de origine etnică bulgară din judeŃele Tulcea şi ConstanŃa şi
supuşii români de origine etnică română din judeŃele Durostor şi
Caliacra. Se admitea şi un transfer facultativ de populaŃie, în termen
de un an de la ratificarea Tratatului care să-i cuprindă pe bulgarii din
România şi pe românii din Bulgaria, aflaŃi în alte regiuni ale celor
două Ńări. În pofida prevederilor Tratatului de la Craiova, în judeŃele
Durostor şi Caliacra au rămas numeroase familii de români, aşa cum
multe familii de bulgari şi-au manifestat dorinŃa de a nu părăsi
România.
Pierderile teritoriale, umane, naturale şi spirituale impuse naŃiunii
române de către marile puteri totalitare, prin actele dictatoriale din vara
anului 1940, sunt incomensurabile; povara consecinŃelor lor a marcat

148
Ibidem, p. 104-127.
149
Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, Istoria Dobrogei, Editura
Ex Ponto, ConstanŃa, 1998, p.439.
întreaga epocă următoare a istoriei României, implicit relaŃiile sale
internaŃionale.

V. REORIENTAREA POLITICO-DIPLOMATICĂ
A ROMÂNIEI SPRE GERMANIA ŞI ITALIA

V.1. Instaurarea regimului Antonescu şi primele sale acte de

politică internă şi externă
La începutul lunii septembrie 1940, România se afla în faŃa uneia
dintre cele mai grele perioade ale istoriei sale contemporane: o perioadă
în care va încerca să-şi păstreze fiinŃa de stat şi să recupereze patrimoniul
naŃional acaparat prin forŃă şi dictat de vecinii săi revizionişti. Aceste
obiective puteau fi finalizate – susŃineau cercurile politice de extremă
dreaptă, şi nu numai ele – prin instaurarea unui guvern condus de
generalul Ion Antonescu şi integrarea României în „noua ordine”
internaŃională, creată de Axa Berlin-Roma.
Cedările teritoriale din vara anului 1940 şi îndeosebi acceptarea
„Arbitrajului” germano-italian au marcat falimentul regimului lui Carol
al II-lea. În primele zile ale lunii septembrie 1940, starea de nemulŃumire
şi revolta românilor au dobândit forme publice de manifestare, fiind
îndreptate împotriva regelui, considerat principalul vinovat pentru situaŃia
dramatică în care ajunsese România. Încercând să soluŃioneze criza şi
să-şi păstreze tronul, la 4 septembrie 1940, suveranul a destituit guvernul
Gigurtu şi l-a numit pe generalul Ion Antonescu preşedinte al Consiliului
de Miniştri, însărcinat cu formarea noului guvern. În aceeaşi zi, Wilhelm
Fabricius comunica la Berlin: „Generalul Antonescu m-a chemat de două
ori pentru a discuta situaŃia. Planul său tinde spre formarea unui guvern
cu Garda de Fier şi cu câŃiva miniştri acceptabili pentru noi, cu
excluderea regelui şi a clicii sale, dar fără a cere încă abdicarea lui. În
înŃelegere cu colegul meu italian (Pellegrino Ghigi, n.n., Ş.L.) şi având în
vedere că numai mâna forte a generalului şi o hotărâre rapidă pot salva
Ńara de haos, l-am sfătuit pe Antonescu să-şi asume drepturi dictatoriale,
să înlăture anturajul regelui, urât de către Ńară, şi să ordone miniştrilor şi
secretarilor de stat să rămână la posturile lor până la rezolvarea definitivă
a problemei cabinetului şi a problemei eventualei abdicări a regelui, iar el
să guverneze în mod autoritar”150.
La 31 august 1940, P.N.ł. a organizat o manifestaŃie de protest
în Bucureşti, în faŃa statuii lui Mihai Viteazul, la care au participat peste
10.000 de persoane. Au luat cuvântul, printre alŃii, Sever Bocu, care a
făcut un aspru rechizitoriu politicii lui Carol al II-lea şi complicilor săi, a
înfierat Arbitrajul de la Viena şi a cerut respingerea acestuia. Când
manifestanŃii au pornit în marş spre Palatul regal, mii de trecători li s-au
alăturat, astfel încât „capul coloanei ajunsese la strada C.A. Rosetti, iar
coada ei era încă în PiaŃa Brătianu. Ajunsă în acest loc, poliŃia şi armata
le-au interzis să meargă spre Palat! Publicul s-a îndreptat apoi spre
locuinŃa lui Maniu, unde i-a făcut o manifestaŃie de simpatie.”151 Pe tot
parcursul de la Universitate şi până la locuinŃa lui Maniu s-a scandat:
„Abdicare”, „Jos Carol”, „Jos camarila”, „Jos trădătorii”, „Jos pungaşii”.
150
D.G.F.P., vol XI, doc. nr. 17. La începutul lunii iulie 1940, generalul
Ion Antonescu a intrat în conflict cu regele Carol al II-lea. Generalul a fost arestat
la locuinŃa sa de la Predeal şi dus într-o pădure de lângă Sinaia, sub escorta unor
jandarmi. Temându-se ca generalul să nu împărtăşească soarta lui Codreanu, care
fusese suprimat în împrejurări similare, Mihai Antonescu l-a anunŃat pe Fabricius.
Acesta l-a chemat imediat la telefon pe ministrul Palatului, Ernest Urdăreanu,
pentru a-l întreba, „în particular”, ce se întâmplă cu Antonescu. Urdăreanu a
înŃeles din apelul lui Fabricius tocmai ceea ce voia să dea de înŃeles ministrul
Germaniei, aşa că în scurt timp i-a comunicat acestuia că „generalul este de aici
înainte în afară de orice pericol”. Între timp, fostul ministru al economiei, Mircea
Cancicov, şi generalul Gheorghe Rozin s-au adresat lui Hermann Neubacher,
însărcinatul special cu probleme economice al Germaniei la Bucureşti, cu
rugămintea de a interveni pentru salvarea lui Antonescu. Neubacher a întreprins,
la rândul său, un demers – evident, tot „particular” –, rugându-l pe generalul
Dombrovschi, primarul Bucureştilor, să aducă la cunoştinŃă lui Urdăreanu că „un
accident întâmplat generalului Antonescu ar face o impresie foarte proastă la
Cartierul General German”. IntervenŃia celor doi miniştri germani a avut drept
urmare eliberarea lui Antonescu la 11 iulie 1940. I s-a fixat domiciliu obligatoriu
la Mănăstirea BistriŃa, în Oltenia, unde era păzit, dar avea dreptul să primească
vizite. Până atunci, Antonescu nu reprezenta un factor politic important pentru
conducătorii de la Berlin. Abia după internarea sa la BistriŃa, unde a primit
vizitele unor membri ai LegaŃiei Germaniei la Bucureşti, Antonescu a discutat cu
aceştia chestiuni privind orientarea României spre Axă, dacă el va accede la
cârma statului. La rândul lor, reprezentanŃii Germaniei se angajau să sprijine
intenŃiile politice ale generalului (Andreas Hillgruber, Hitler, König Carol und
Marschall Antonescu. Die deutsch-rumänischen Beziehungen 1938-1944, p. 76-
77).
151
Ion HudiŃă, op. cit., p. 306.
 Foarte activi s-au dovedit în acele momente legionarii, care la
Braşov şi ConstanŃa au ocupat sediile unor instituŃii publice. În Bucureşti,
manifestaŃiile ostile regelui, organizate de Mişcarea Legionară, s-au des-
făşurat chiar în PiaŃa Palatului. Printr-un manifest difuzat la 1 septembrie
1940, Horia Sima cerea abdicarea regelui Carol al II-lea şi, în acest scop,
apela la sprijinul Puterilor Axei; situându-se pe aceeaşi poziŃie cu Iuliu
Maniu, el se pronunŃa pentru conservarea instituŃiei monarhice, preci-
zând: „Mişcarea Legionară e hotărâtă să asigure continuitatea dinastiei
româneşti şi să accepte domnia voievodului Mihai de Alba Iulia”.
AcŃionând conform celor convenite cu ministrul Germaniei în
România, în seara zilei de 4 septembrie 1940, generalul Antonescu s-a
prezentat în audienŃă la regele Carol, cerând să i se acorde puteri depline
pentru conducerea statului. După multe ezitări şi sub presiunea LegaŃiei
Germaniei, care a repetat, prin intermediul lui Valer Pop, „sfatul” de a-i
ceda puterea lui Antonescu, regele a semnat, în dimineaŃa zilei de
5 septembrie, decretul prin care îl învestea pe general cu „puteri depline
pentru conducerea statului român”, ceea ce însemna reducerea
prerogativelor regale. În aceeaşi zi, generalul Ion Antonescu, în calitate de
preşedinte al Consiliului de Miniştri, şi regele Carol al II-lea semnau
decretul pentru suspendarea ConstituŃiei din 27 februarie 1938 şi
dizolvarea Parlamentului.
La 6 septembrie 1940, în urma unei scrisori ultimative prin care
Antonescu îi cerea să abdice, Carol al II-lea semnează „Manifestul către
łară”, prin care anunŃă că transferă „grelele sarcini ale domniei” fiului
său Mihai152, iar în „Însemnări zilnice” face precizarea din care rezultă
speranŃa revenirii la tron: „N-am făcut decât o delegaŃie, fără a abdica în
mod formal”153.
În aceeaşi zi, tânărul suveran de 19 ani depune jurământul în faŃa
generalului Antonescu, a patriarhului Nicodim şi a preşedintelui Înaltei
CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, Dimitrie G. Lupu. Fostul suveran nota că în
lipsa ConstituŃiei şi a Parlamentului „acest jurământ nici n-are formă de

152
„Universul”, an 57, nr. 247 din 8 septembrie 1940.
153
Regele Carol al II-lea al României. Însemnări zilnice 1937-1951, op.
cit., vol. III, 15 decembrie 1939-7 decembrie 1940, p. 303.
legalitate. Este din bunăvoinŃă antonesciană; îi lipsesc «GraŃia lui
Dumnezeu şi VoinŃa NaŃională»”154.
La reuniunea biroului de conducere al P.N.ł. din 5 septembrie
1940, Nicolae Lupu, vicepreşedinte al partidului, considera că Ion
Antonescu ar fi trebuit să profite de împrejurare „pentru a scăpa şi de
Mihai şi să fi proclamat republica”. Istoricul şi omul politic Ion HudiŃă
aprecia acest punct de vedere, susŃinut şi de alŃi lideri naŃional-Ńărănişti,
dar Iuliu Maniu a repetat teza lui cunoscută că „totuşi monarhia
constituŃională e mai bună pentru Ńara noastră, decât republica”155.
În Apelul către Români din 6 septembrie 1940, Ion Antonescu
recunoştea că a încălcat „un jurământ solemn, cerând abdicarea regelui
căruia îi jurase credinŃă”, dar explica gestul prin dorinŃa de a evita „o
totală şi inevitabilă catastrofă naŃională”.
Reînvestit de regele Mihai în funcŃia de preşedinte al Consiliului de
Miniştri, cu toate prerogativele primite la 5 septembrie 1940, generalul
Antonescu a încercat să constituie un cabinet de „uniune naŃională”, aşa
cum convenise cu Iuliu Maniu, C.I.C. Brătianu şi Horia Sima, înainte de
detronarea lui Carol al II-lea. Dar, liderii Partidelor NaŃional-łărănesc şi
NaŃional-Liberal l-au refuzat. La 14 septembrie 1940, generalul
Antonescu, la sugestia germanilor, şi-a asociat la putere Mişcarea
Legionară/Garda de Fier; în aceeaşi zi, România este proclamată prin
decret regal „stat naŃional legionar”. Cumulând funcŃiile de preşedinte al
Consiliului de Miniştri, de conducător al statului (funcŃie nouă) şi de şef
al regimului legionar, Ion Antonescu a concentrat în mâinile sale atribute
atât ale puterii legislative, cât şi ale puterii executive (avea dreptul de a
iniŃia şi revoca miniştri, secretari şi subsecretari de stat, orice funcŃionar al
statului; de a emite decrete-legi fără a fi supuse promulgării regelui; de a
încheia tratate cu alte state, de a declara război şi de a încheia pace). Prin
asumarea calităŃii de şef al regimului legionar, Antonescu dorea să-şi
subordoneze Mişcarea Legionară şi să definească rolul secundar al
acesteia în raport cu propria putere156. Horia Sima era recunoscut, prin
154
Ibidem, p. 304. Formula jurământului era următoarea: „Jur credinŃă
NaŃiunii Române. Jur să păzesc cu sfinŃenie legile Statului. Jur să păzesc şi să
apăr fiinŃa Statului şi integritatea teritoriului României. Aşa să-mi ajute
Dumnezeu” („Monitorul Oficial”, partea I, nr. 206 bis din 6 septembrie 1940).
155
Ion HudiŃă, op. cit., p. 323.
156
Într-un raport prezentat generalului Ion Antonescu la 6 octombrie
1940, Horia Sima spunea că-i pune la dispoziŃie „un milion de cămăşi verzi”, iar
în lucrarea Era libertăŃii I – Statul naŃional legionar, fostul comandant al Mişcării
Legionare indică cifra de 250.000 pentru luna septembrie 1940, cifră care până la
acelaşi decret, în calitate de „conducător al Mişcării Legionare”, el înde-
plinind şi funcŃia de vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. În fapt, s-a
ajuns la un guvern bicefal, datorită conjuncturii interne şi internaŃionale.
Accederea la putere a Mişcării Legionare s-a datorat în mare
măsură afinităŃilor doctrinare şi structurale ale acesteia cu naŃional-socia-
lismul german şi cu fascismul italian. În şedinŃa de guvern din 21 septem-
brie 1940, generalul Antonescu declara: „Acum trebuie să pun la punct o
chestie cu domnul Sima. AŃi văzut, noi am transformat Statul într-un Stat
NaŃional Legionar. Eu sunt şeful regimului legionar, iar domnul Horia
Sima este comandantul Mişcării Legionare. Cu domnul Sima suntem
înŃeleşi că toată partea politică o face Mişcarea. În guvernare însă partidul
nu se amestecă; nu se amestecă decât domnul Horia Sima prin raporturile
directe pe care le am cu d-sa şi împreună căutăm să dirijăm Statul”157.
În afară de Mişcarea Legionară, de condiŃii legale de activitate
beneficia Grupul Etnic German, condus de Andreas Schmidt. La
20 noiembrie 1940, Grupul Etnic German, având în acel moment circa
350.000 de persoane, a fost declarat persoană juridică de drept public, iar
Partidul Muncitoresc NaŃional Socialist al Grupului Etnic German din
România a fost recunoscut drept „exponent al voinŃei naŃionale” a respec-
tivului grup etnic.
Decretul-lege din 6 septembrie 1940 privitor la reglementarea
succesiunii la Tronul României a Marelui Voevod Mihai de Alba Iulia,
semnat de generalul Ion Antonescu, prevedea că Regelui îi rămâneau
următoarele prerogative: era capul oştirii, avea dreptul de a bate monedă;
conferea decoraŃiile române; primea şi acredita ambasadorii şi miniştrii
plenipotenŃiari; aproba legile organice şi numea primul-ministru,
însărcinat cu depline puteri; avea drept de amnistie şi graŃiere. Generalul
Antonescu dorea să pară fidel tronului, dar acŃiona ca un şef de stat
autocrat, părăsind în practica guvernării orice subordonare faŃă de rege.
În şedinŃa Consiliului de Miniştri din 27 noiembrie 1941, Ion
Antonescu îşi expunea ideile privind rolul şi funcŃiile statului pe care avea
de gând să-l creeze: „un stat cu o mentalitate şi un regim nou”, în
România fiind o dictatură; dar, din ianuarie 1942, spera să constituie un

rebeliunea din ianuarie 1941 s-ar fi dublat sau chiar triplat (Cristian Troncotă,
Istoria serviciilor secrete româneşti de la Cuza la Ceauşescu, Editura Ion
Cristoiu, Bucureşti, 1999, p. 195).
157
Stenogramele şedinŃelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion
Antonescu, EdiŃie de documente întocmită de: Marcel-Dumitru Ciucă, Aurelian
Teodorescu, Bogdan Florin Popovici, vol I (septembrie-decembrie 1940),
Bucureşti, 1997, p. 71.
Consiliu de Stat, subliniind că „toŃi dictatorii au simŃit o astfel de nevoie –
şi eu sunt, fatalmente, un dictator, căci nu pot să mă întorc la ConstituŃia
veche, nici la Parlament, la nimic, şi nu pot rezolva aceste probleme decât
cu Consiliul de Stat şi cu nişte experŃi în jurul meu, care să armonizeze
toate problemele”158.
Politica externă a noului regim a fost orientată, fără echivoc, spre
puterile Axei, îndeosebi spre Germania, crezându-se că astfel puteau fi
rezolvate marile probleme ale României, atât cele imediate, cât şi cele de
viitor. Antonescu îi declara lui Fabricius, îndată ce a preluat puterea, că
programul de politică externă al guvernului său este să respecte
„Arbitrajul” de la Viena, să încheie acordul cu Bulgaria privind cedarea
Cadrilaterului, să reconstruiască România, îmbunătăŃind finanŃele şi
administraŃia şi să realizeze o mai mare apropiere de Germania.
AcŃiunile politico-diplomatice şi militare menite să includă
România în sistemul Axei, iniŃiate fie la Bucureşti, fie la Berlin sau
la Roma, au purtat amprenta voinŃei celor două mari puteri totalitare,
dar această voinŃă era înfăŃişată ca o expresie a „intereselor comune”
româno-germano-italiene. Germania – sublinia generalul Antonescu în
şedinŃa Consiliului de Miniştri din 18 septembrie 1940 – „ne asigură şi
graniŃele şi libertatea şi rolul pe care-l vom juca în Europa de mâine”159.
Răspunzând scrisorii ce-i fusese adresată de Antonescu, la
6 septembrie 1940, prin care-l anunŃa că a preluat conducerea guvernului
român, a doua zi, Hitler Ńinea să sublinieze că „în noua ordine europeană,
viitorul poporului român era asigurat în strânsă legătură cu puterile Axei,
Germania şi Italia”160.

V.2. Intrarea unor mari unităŃi şi comandamente ale

Wehrmacht-ului în România
La 19 septembrie 1940, Hitler a dat curs cererii adresate de Carol
al II-lea şi reluate de Ion Antonescu, la 5 septembrie 1940, de a trimite în

158
Arhivele NaŃionale ale României, Stenogramele şedinŃelor
Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion Antonescu, vol. V (octombrie 1941-
ianuarie 1942), EdiŃie de documente întocmite de Marcel-Dumitru Ciucă, Maria
Ignat, Bucureşti, 2001, p. 228.
159
Stenogramele şedinŃelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion
Antonescu, op. cit., p. 54.
160
Antonescu-Hitler. CorespondenŃă şi întâlniri inedite. 1940-1944,
vol. I, EdiŃie Vasile Arimia, Ion Ardeleanu, Ştefan Lache, Editura Cozia,
Bucureşti, 1991, p. 24.
România unităŃi şi comandamente ale armatei terestre şi ale forŃelor
aeriene germane cu scopul de a instrui armata română potrivit noilor
metode şi tehnici ale războiului. Misiunile reale ale trupelor germane,
care nu trebuia să fie evidente, nici pentru ele, nici pentru români, erau,
potrivit Ordinului Înaltului Comandament al Wehrmacht-ului din 20 sep-
tembrie 1940: a) să apere câmpurile petrolifere pentru a nu fi acaparate de o
terŃă putere sau pentru a nu fi distruse; b) să dea armatei române posibi-
litatea de a efectua operaŃiuni diferite, corespunzător unui plan efectiv
elaborat în favoarea intereselor Germaniei; c) în cazul unui război cu Rusia
Sovietică, să se pregătească pentru angajarea forŃelor germane şi române
din direcŃia României.
La 12 octombrie 1940, au sosit la Bucureşti şeful Misiunii
Militare Germane161, generalul de cavalerie Erich Hansen, generalul de
aviaŃie Wihelm Speidel şi şeful statului major al Misiunii, generalul
Arthur Hauffe; până la începutul lunii noiembrie, a fost adusă în grabă
prima divizie (divizia 13 Moto), destinată României, căreia avea să-i
urmeze la mijlocul lunii decembrie o a doua (Divizia 16 blindate).
Misiunea aeriană germană în România era constituită dintr-o divizie
antiaeriană întărită, două regimente de artilerie antiaeriană, un grup de
avioane de vânătoare, unităŃi de proiectoare şi unităŃi speciale de
construcŃii; activitatea acesteia a urmărit ca obiectiv prioritar apărarea
regiunii petrolifere din Valea Prahovei împotriva atacurilor aeriene şi
stingerea incendiilor în această regiune. Un mic, dar select grup de ofiŃeri
cu experienŃă în aviaŃia de vânătoare şi bombardament s-a ocupat cu
instruirea personalului navigant, al artileriei antiaeriene şi al serviciului de
alarmă aeriană din cadrul aviaŃiei militare române.
Misiunea Militară Germană avea în componenŃa ei şi un serviciu
al Abwehr-ului. Acesta, prin legătura cu Serviciul Special de InformaŃii,
stabileşte colaborarea directă între şefii celor două servicii, dublată de cei
doi ofiŃeri de legătură. Sunt aduşi în completare noi agenŃi germani pentru

161
Misiunea Militară Germană din România („Deutsche
Wehrmachtmission in Rumänien”) era compusă din Misiunea armatei de uscat
germane din România („Deutsche Heeresmission in Rumänien”) şi Misiunea
militară aeronautică germană din România („Deutsche Luftwaffenmission”).
Ulterior s-au adăugat Misiunea militară economică („Wehrwirtschaftsmission”),
din ianuarie 1941, şi Misiunea marinei germane („Deutsche Marinemission”), din
februarie 1941.
zona petroliferă şi Valea Dunării şi se extinde colaborarea pe teren
informativ şi contrainformativ, prin schimb de informaŃii. PrezenŃa
Abwehr-ului în cadrul Misiunii Militare Germane, autorizată să vină în
Ńară, îi dă un caracter oficial acestuia, ca şi activităŃii comune a celor două
servicii de informaŃii162.
La sfârşitul anului 1940 şi începutul anului 1941, noi unităŃi
germane pătrund în România; efectivul lor total fiind, în februarie 1941,
de 367.744 de militari. StaŃionarea trupelor germane în România,
efectivele şi cheltuielile pentru subzistenŃa acestora au fost reglementate
printr-un protocol întocmit pe baza indicaŃiilor generalului Antonescu. La
24 octombrie 1940, acesta a cerut să se stabilească precis durata misiunii
germane şi obligaŃiile statului român sub raport financiar şi din alte
puncte de vedere, principiul fiind: „A nu ne transforma o bună intenŃie
politică şi militară într-o ruină financiară şi economică pentru România”.
Potrivit protocolului semnat la 22 octombrie 1940 de către
generalul Nicolae Tătăranu, din partea României, şi consilierul de legaŃie
dr. Wilhelm Lehmann, din partea Germaniei, militarii germani se bucurau
de prevederi ale legislaŃiei româneşti, chiar în cazul comiterii de crime
sau provocării de daune bunurilor statului român. Scoaterea de sub
controlul vamal a trenurilor şi altor mijloace de transport germane şi
instituirea, pentru efectuarea operaŃiilor de vamă, a punctelor de control
formate din personal exclusiv german, au limitat, încă de la început,
posibilităŃile statului român de a cunoaşte mişcările de trupe şi materiale
dinspre şi spre Germania. Totodată, s-a dat militarilor posibilitatea să
trimită în Germania pachete cu alimente şi alte produse nesupuse
controlului vamal, aceasta constituind una din căile de scoatere de pe
piaŃa românească a unor imense cantităŃi de bunuri.
La 10 octombrie 1940, când primele formaŃiuni ale Wehrmacht-ului
intrau în zona Braşov, ofiŃerii comandanŃi ai acestor trupe au primit ordin,
printr-o directivă semnată de Hitler, „să se evite şi cea mai mică aparenŃă
de ocupaŃie militară a României şi să se dea de la început transferului de
unităŃi militare în această Ńară, caracterul unei trimiteri de Misiune a
Wehrmacht-ului, având trupele de instrucŃie necesare”163. Concomitent,
162
Cristian Troncotă, Eugen Cristescu. Asul serviciilor secrete
româneşti – Memorii, mărturii, documente, PrefaŃă de Dan Zamfirescu, Editura
Roza Vânturilor, Bucureşti, 1994, p. 150, 238 şi passim.
163
D.G.F.P., Series D, vol. XI, doc. 84.
Ribbentrop i-a cerut Ambasadei Germaniei la Moscova să comunice
oficialităŃilor sovietice că trimiterea unităŃilor Wehrmacht-ului în
România avea drept scop: 1) să instruiască, la cererea Guvernului de la
Bucureşti, armata română; 2) să pună în stare de apărare unele regiuni din
România expuse unor eventuale reacŃiuni britanice; 3) să pregătească
realizarea la nevoie a garanŃiei date de Puterile Axei; 4) să dovedească din
nou interesul vital pe care România îl reprezintă pentru Reich.
La punctul 1), Molotov a întrebat care este efectivul unităŃilor de
instrucŃie, care, dată fiind misiunea lor, nu are de ce să fie numeros.
Însărcinatul cu afaceri german a răspuns că nu ştie.
La punctul 2), preşedintele Consiliului comisarilor a zâmbit,
afirmând „că englezii n-au de făcut decât să atace Ńările balcanice”. În
rest, el a luat act fără alte obiecŃiuni de comunicarea germană.
Câteva zile mai târziu, guvernul sovietic îşi exprima nemul-
Ńumirea faŃă de intrarea unor mari unităŃi germane în România într-o
manieră prudentă şi insinuantă, publicând un comunicat TASS prin care
dezminŃea o afirmaŃie a unui ziar danez potrivit căreia Moscova ar fi fost
informată, „în timp util”, despre scopurile şi efectivele germane în
România164. Dorind să accentueze supoziŃiile superiorilor săi,
plenipotenŃiarul sovietic la Bucureşti, Anatoli Lavrentiev, transmitea la
Moscova, la 20 octombrie 1940, că „promovând o activitate diplomatică
şi acŃiuni militare în Balcani, sub stindardul luptei împotriva Angliei,
Germania se pregăteşte de luptă împotriva Uniunii Sovietice”. Prin
introducerea trupelor sale în România – susŃinea diplomatul sovietic –
Germania are intenŃia de a-şi consolida poziŃiile militaro-strategice în
Sud-Estul Europei, „considerând România un cap de pod şi un centru
economic de importanŃă majoră. Probabil, Germania încearcă să-şi
satisfacă, pe de o parte, ambiŃiile imperialiste prin avansarea către
litoralurile Mării Negre şi Mării Mediterane, iar pe de altă parte, să-şi
creeze facilităŃi militare împotriva Uniunii Sovietice165.
Mussolini s-a arătat foarte afectat că Hitler nu considerase necesar
să-l invite să trimită şi el trupe în România. În memoriile sale, Galeazzo
Ciano menŃiona că Ducele „este indignat mai cu seamă de ocuparea
României de către germani. El spune că această ocupaŃie a făcut o
164
Corneliu Mihai Lungu, Ioana Alexandra Negreanu, op. cit.,
p. 490.
165
RelaŃiile româno-sovietice. Documente, op. cit, p. 422-424.
impresie profundă şi foarte proastă asupra opiniei publice italiene”.
Potrivit relatărilor lui Ciano, pătrunderea trupelor germane în România ar
fi constituit motivul care l-a determinat pe Mussolini să treacă la atacarea
Greciei, fără a-l informa pe Hitler166.
Guvernul de la Roma dorea ca anumite detaşamente italiene, chiar
şi foarte mici, să se alăture trupelor germane din România, argumentând
că „ar fi cu atât mai uşor pentru germani să consimtă la dorinŃa Italiei, cu
cât, la urma urmelor, ocupaŃia germană este numai temporară. Contele
Ciano – sublinia ambasadorul Reichului în Italia, Hans Georg von
Mackensen – dă cea mai mare însemnătate unui asemenea gest, căci el ar
tinde să prevină anumite obiecŃii cu privire la hegemonia germană, ce ar
putea fi nutrite sau difuzate în cercurile politice italiene”167.

Până la urmă, şi la Bucureşti şi la Berlin se acceptă trimiterea unei

Misiuni militare italiene în România. Pe baza unei înŃelegeri stabilite între
ministrul Italiei la Bucureşti, Pellegrino Ghigi, şi generalul Antonescu, la
14 octombrie 1940 şi-au făcut apariŃia, în Bucureşti, un grup de ofiŃeri
aviatori italieni, a căror misiune era de a contribui la instruirea aviatorilor
români. Ulterior, cu ocazia convorbirilor purtate de Ion Antonescu la
Roma cu Benitto Mussolini, s-a căzut de acord cu trimiterea în România
şi a unor subunităŃi de vânători alpini şi de marinari italieni. „I-am spus
Ducelui – arăta Antonescu, în expozeul făcut în şedinŃa Consiliului de
Miniştri din 18 noiembrie 1940, cu privire la vizita sa în Italia – că nu
trebuie să facă impresia că sunt numai germanii aici (în România – n.n.)
şi, domnia sa fiind de acord, va veni la noi maximum o companie de
vânători alpini, un grup simbolic de marinari la Brăila”. Antonescu a
indicat ca vânătorii alpini să fie instalaŃi pe Valea Prahovei – la Sinaia sau
Predeal – sau pe Valea Trotuşului, subliniind că „în orice caz, să nu-i
amestecăm cu germanii”168.
PrezenŃa Wehrmacht-ului în România preocupa şi cercurile politice
şi diplomatice britanice. R.A. Butler, subsecretar de stat parlamentar la
Foreign Office, declara, la 20 noiembrie 1940, în Camera Comunelor, că

166
Galeazzo Ciano, Journal politique, 1939-1943, vol I, Éditions de la
Baconnière-Neuchatel, p. 296.
167
D.G.F.P., Series D., vol. XI, doc. 192.
168
Stenogramele şedinŃelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion
Antonescu, op. cit., p. 480.
guvernul de la Bucureşti „invitase trupele germane să intre în Ńară şi ele
sosiseră într-un număr mereu crescând”. Aceste fapte, continua Butler,
„au obligat Cabinetul MajestăŃii Sale să privească guvernul român ca
nemaifiind în controlul deplin asupra propriei lui Ńări şi a politicii sale
externe”169.

V.3. Aderarea României la Pactul Tripartit

RelaŃiile externe ale României din toamna anului 1940, care au
culminat cu asistenŃa militară germană, au prefigurat aderarea sa la Pactul
germano-italiano-japonez, cunoscut sub denumirea de Pactul Tripartit170.
România a aderat la acest pact, la 23 noiembrie 1940, printr-un Protocol
semnat de Ion Antonescu, în timpul primei sale vizite în Germania,
ceilalŃi semnatari ai Protocolului fiind Ribbentrop, Gino Butti şi Saburo-
Kurusu. Guvernul român a aderat la Pactul Tripartit, la propunerea
Berlinului, care şi-a motivat oferta prin aceea că nu a voit să creeze
Ungariei, în mod formal, o situaŃie mai avantajoasă decât României.
Aderarea la Pactul Tripartit nu a însemant realizarea unei alianŃe
româno-germane. Atunci ca şi mai târziu, în condiŃiile angajării ei în
război, România era privită ca un „Mitkämpfer” („participant la lupte”).
Aceasta era rezultatul atât al faptului că însuşi pactul nu era un tratat de
alianŃă, cât şi al potenŃialului militar românesc redus. Dar efortul militar
românesc fusese luat în calcul la Berlin în perioada elaborării şi finalizării
planului codificat „Barbarossa”, participarea României la război fiind
considerată ca o certitudine, atât din punctul de vedere al folosirii

169
V.Fl. Dobrinescu, EmigraŃia română din lumea anglo-saxonă,
Institutul European, Iaşi, 1993, p. 86.
170
Pactul Tripartit, încheiat la 27 septembrie 1940, la Berlin, prevedea
crearea unei alianŃe politice şi militare între Germania, Italia şi Japonia pentru o
perioadă de 10 ani. Potrivit acestui Pact, zone întinse ale Europei şi Asiei erau
împărŃite în sfere de dominaŃie ale statelor semnatare, care îşi exprimau dorinŃa de
a colabora în vederea instituirii unei „ordini noi”. Pactul stipula obligaŃia de ajutor
reciproc pe plan politic, economic şi militar în cazul în care una din părŃi ar fi fost
atacată de un stat străin. Spre deosebire de Pactul Anticomintern (încheiat la 25
noiembrie 1936 între Germania şi Japonia, la care a aderat şi Italia, la 6 noiembrie
1937), Pactul Tripartit era îndreptat şi împotriva S.U.A. Ungaria a aderat la acest
pact înaintea României (20 noiembrie 1940), după care au urmat: Bulgaria (1
martie 1941), Finlanda, Spania, Thailanda, CroaŃia, statul Manciuko.
teritoriului său ca bază de operaŃii pentru armata germană, cât şi ca aport
de trupe171.
La 26 septembrie 1940, însărcinatul cu afaceri al Reichului la
Moscova, Kurt von Tippelskirch, îl informa pe Molotov despre semnarea
iminentă a Pactului Tripartit. Şeful diplomaŃiei sovietice a remarcat că,
prin această comunicare, guvernul german îndeplinea articolul IV din
tratatul de neagresiune, privitor la neparticiparea părŃilor la grupări de
state îndreptate, direct sau indirect, împotriva celeilalte părŃi. Molotov îşi
exprimase dorinŃa de a cunoaşte textul Pactului şi eventualele protocoale
adiŃionale secrete şi stăruise în asigurarea că U.R.S.S. ar fi procedat la
fel172.
Înainte de a merge la Berlin, în zilele de 14-16 noiembrie 1940, Ion
Antonescu, însoŃit de ministrul de externe Mihail Sturdza, de Constantin
Papanace, subsecretar de stat la Ministerul FinanŃelor, şi de alŃi fruntaşi
legionari, a vizitat Roma, fiind invitat de Benito Mussolini. Problema
adusă în centrul discuŃiei de către Antonescu a constituit-o Dictatul de la
Viena. „Mussolini – arăta unul dintre colaboratorii generalului – asculta
fără să întrerupă protestările lui Antonescu contra Arbitrajului de la Viena
şi se mărginea să ia act de nemulŃumirile României. Singura chestiune
care părea că-l interesează cu adevărat pe Duce erau livrările de petrol şi
cereale”173. Contele Ciano a intervenit de mai multe ori în discuŃie,
întrerupându-l pe Antonescu, pentru a-şi apăra „opera”, ceea ce a
determinat reacŃia violentă, deloc protocolară, a generalului174.
Spre deosebire de vizita efectuată la Roma, cea de la Berlin a fost
„mai puŃin afectuoasă”, însă cu „rezultate mult mai mari pentru Ńară” –
cum aprecia Antonescu. În zilele de 22-25 noiembrie 1940, el s-a întâlnit
şi a purtat convorbiri oficiale cu Hitler, cu Ribbentrop şi cu feldmareşalul

171
Florin Constantiniu, Alesandru DuŃu, Mihai Retegan, România în
război, 1941-1945. Un destin în istorie, Editura Militară, Bucureşti, 1995,
p. 46.
172
Florin Constantiniu, 1941. Hitler, Stalin şi România. România şi
geneza operaŃiunii „Barbarossa”, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti,
2002, p. 155.
173
Gheorghe Barbul, Mémorial Antonesco. Le IIIe Homme de l’Axe, I,
Paris, 1950, p. 50.
174
Potrivit relatărilor lui Mihail Sturdza, prezent la convorbiri, la o
afirmaŃie a contelui Ciano privind garantarea graniŃelor Dictatului de la Viena de
către Italia şi Germania, Antonescu a replicat furios: „Garantate sau nu, ele vor
sări în aer” (Mihail Sturdza, România şi sfârşitul Europei. Amintiri din Ńara
pierdută, Rio de Janeiro – Madrid, 1966, p. 209).
Wilhelm Keitel, şeful Statului Major al Comandamentului Suprem al
Wehrmacht-ului. S-a convenit cu acel prilej şi asupra dezvoltării relaŃiilor
economice româno-germane, urmând să se elaboreze un plan de
colaborare economică pe zece ani, partea germană oferind credite cu
dobândă mică (4%), îndeosebi pentru agricultură, industria alimentară, căi
de comunicaŃie, şi să se încheie unele acorduri comerciale pe baza cărora
produsele româneşti să fie vândute pe piaŃa germană la preŃuri fixe etc. În
domeniul militar, au fost abordate problemele modernizării armatei
române, astfel încât ea să fie „pe de-a întregul capabilă să ocupe un loc
onorabil pe câmpul de luptă”; de asemenea, s-a căzut de acord cu trecerea
trupelor germane prin România, în spaŃiul balcanic, spre Grecia, în
eventualitatea avansării engleze în acest spaŃiu.
La începutul convorbirii sale cu Hitler din 22 noiembrie 1940,
Antonescu, declarându-se „reprezentantul viitorului României”, a arătat
că, încă de la asumarea puterii, el a căutat să adere la Axă şi, „în condiŃii
care probabil n-au fost niciodată atât de grele” pentru un om politic, s-a
angajat să reorganizeze Ńara şi să o fortifice în sfera economică, precum şi
în viaŃa administrativă, politică, intelectuală şi militară, subliniind că avea
în vedere un singur scop, şi anume „să contribuie la victoria Axei în
război”175. Hitler îl asigura pe noul său partener: „România fiind acum
aliată, va fi susŃinută de Germania, în toate privinŃele, atât pe tărâm
politic, cât şi pe cel economic”. Adeziunea României la Axă, aprecia, la
rândul său, Ribbentrop, reprezintă „un mare act simbolic” prin care „cele
două Ńări vor fi legate pentru totdeauna prin prietenie, poate chiar prin
camaraderie de arme”.
Ion Antonescu a încercat să-l convingă pe Hitler de nedreptatea
făcută naŃiunii române prin amputarea frontierelor ei legitime şi de nece-
sitatea restabilirii acestora. La întâlnirea cu Führerul din 22 noiembrie
1940, care a durat trei ore şi la care a participat şi Ribbentrop, Antonescu
a reluat argumentele folosite la întrevederea cu Mussolini, expunând pe
larg consecinŃele Dictatului de la Viena din 30 august 1940 şi subliniind
că, la încheierea păcii generale, România îşi va ridica din nou glasul
pentru a obŃine dreptate. Interlocutorul său a dat un răspuns echivoc, în
sensul că „în verdictul de la Viena n-a fost găsită o soluŃie ideală, dar că
în acelaşi mod în care Antonescu a prezentat justificarea pretenŃiilor
române în declaraŃii ce au durat ore întregi, şi reprezentanŃii unguri au
175
Antonescu-Hitler. CorespondenŃă şi întâlniri inedite, op. cit., p. 30.
vorbit de asemenea în favoarea tezei ungare. Încă n-a venit timpul să se
considere chestiunile în retrospectivă. El îi poate da totuşi generalului
Antonescu asigurarea că înŃelege pe deplin simŃămintele, indignarea şi
durerea lui. În afară de aceasta, istoria nu se va opri în anul 1940”176.
Antonescu a interpretat acest răspuns ca o promisiune de revenire asupra
„Dictatului vienez”, în favoarea României. La conferinŃa de pace sau
înainte de pace, când va veni momentul favorabil – declara el în şedinŃa
Consiliului de Miniştri din 26 noiembrie 1940 – „noi vom putea pune
revendicările înaintea Marilor Puteri” şi recomanda să se dea crezare
promisiunilor lui Hitler privind reexaminarea sentinŃei de la Viena, „la
ConferinŃa păcii sau înainte de pace, când va veni momentul
favorabil”177.
O pondere însemnată în ansamblul convorbirilor purtate între Ion
Antonescu şi conducătorii celui de-al Treilea Reich, din toamna anului
1940, au deŃinut-o relaŃiile Germaniei cu Uniunea Sovietică şi implicaŃiile
acestora asupra României. Informându-l pe Antonescu despre vizita
efectuată de Molotov la Berlin (12-13 noiembrie 1940), Ribbentrop a
spus că era atât în interesul Germaniei, cât şi al României „ca relaŃiile
germano-ruse să se dezvolte în mod favorabil” şi a făcut o aluzie la
angajarea României într-o coaliŃie de „dimensiuni mondiale” împotriva
Angliei. Reluând tema, Hitler a declarat că discuŃiile cu demnitarul
sovietic „au avut loc într-o atmosferă prietenoasă”, dar la întrebarea aces-
tuia dacă garanŃia dată de puterile Axei României, odată cu „Arbitrajul”
de la Viena, era îndreptată împotriva Rusiei, a precizat: „Reichul nu poate
îngădui nicio încălcare a teritoriului României, indiferent de Ńara care ar
înfăptui o asemenea încălcare”, şi şi-a exprimat convingerea că generalul
Antonescu va reuşi să reorganizeze armata română şi să o transforme
într-un instrument eficient al apărării naŃionale. Stalin – sublinia Hitler –
„nu doreşte să rişte nimic, ci numai să obŃină câştiguri” şi de aceea trebuie
să i se arate în mod clar că „nu trebuie să-şi îndrepte expansiunea spre
zone în care sunt interesate Germania şi Italia”178.

176
Ibidem, p. 44.
177
Stenogramele şedinŃelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion
Antonescu, op. cit., p. 494.
178
Ion Calafeteanu, Români la Hitler, op. cit., p. 43.
 Crezând în promisiunile Führerului, Antonescu declara în şedinŃa
Consiliului de Miniştri din 26 noiembrie 1940 că, într-un context
european favorabil, „vom putea, mai curând sau mai târziu, să realizăm
din nou România Mare şi spre Est”179.
La 29 noiembrie 1940, Grigore Gafencu a adus la cunoştinŃa
guvernului de la Moscova că adeziunea României la Pactul Tripartit „nu
poate fi privită ca un act contra U.R.S.S.-ului”, având în vedere şi bunele
relaŃii germano-sovietice.
În a doua jumătate a lunii decembrie 1940, când se accentuau
divergenŃele dintre generalul Antonescu şi Mişcarea Legionară, îndeosebi
ca urmare a asasinatelor de la Jilava, opoziŃia democratică a adoptat o
atitudine moderată faŃă de politica progermană. La 16 decembrie, potrivit
serviciilor româneşti de informaŃii, Iuliu Maniu, exprimând şi opiniile lui
Dinu Brătianu, afirma că singura politică externă posibilă în acele
împrejurări este cea promovată în mod oficial de guvernul de la
Bucureşti. Desigur – relua Maniu – ar fi mult mai bine dacă România ar
putea să-şi permită mai multă demnitate în politica externă. „Noi suntem
neataşaŃi politicii oficiale a guvernului, dar nici nu putem să o combatem
în mod public. Rolul nostru trebuie să se mărginească în a face observaŃii
asupra acestei politici, care să meargă direct la conducătorul politicii
noastre externe şi nu în opinia publică”. Atrăgând atenŃia asupra conduitei
care trebuia urmată în politica externă, Iuliu Maniu releva că săvârşesc o
greşeală cei care vor să imprime Partidului NaŃional łărănesc „un
caracter germanofil deoarece în actuala situaŃie internaŃională România
nu trebuie să fie călăuzită decât de interesele ei. Ori aceste interese pot
cere ca astăzi să fim alături de Germania cum aceleaşi interese ne pot
impune mâine să ne găsim alături de Marea Britanie”. Ca urmare, Iuliu
Maniu era de părere că „deocamdată România nu poate să întreprindă
nimic contra Ńelurilor de război ale Germaniei” şi „că nu este în interesul
Ńării ca actuala politică externă a guvernului să întâmpine opoziŃie”180.
Într-o astfel de strategie se înscrie şi o scrisoare a lui Dinu
Brătianu din 18 decembrie 1940, adresată generalului Ion Antonescu, în
legătură cu relaŃiile economice româno-germane. Preşedintele P.N.L. se
179
Stenogramele şedinŃelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion
Antonescu, vol. I, op. cit., p. 494.
180
Mihai Fătu, Consens pentru salvarea naŃională (septembrie 1940-
august 1944), Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 1996, p. 77.
pronunŃa împotriva penetrării capitalului german în economia României,
conchizând: „Nu am pretenŃia că guvernul poate rezista la presiunea unor
Ńări învingătoare până acum. Dar sunt convins că interesele noastre nu
sunt apărate (…). Politica Ńării româneşti a fost în trecut să consolideze,
conciliind, interesele României cu interesele Germaniei. În situaŃia de azi
înŃeleg să se concilieze interesele României cu ale Germaniei, dar să nu le
sacrificăm”181.
Astfel, politicienii români nu riscau să se angajeze într-o acŃiune
publică de protest împotriva aderării României la Pactul Tripartit,
preferând să nu-şi asume nicio răspundere în privinŃa noii orientări
politice a României, începută deja înainte şi oficializată acum de gene-
ralul Antonescu.
Care au fost mobilurile politice care au determinat România să
adere la Pactul Tripartit? – se întreba generalul Ion Gheorghe. Şi tot el
găsea următorul răspuns: „Se putea vorbi despre un interes al României
faŃă de o nouă ordine europeană? Nicidecum! Opinia publică românească
se ocupa exclusiv de problemele române, mai ales de problema
redobândirii teritoriilor pierdute. Ideea unei noi orânduiri europene era
atât de străină opiniei publice româneşti, încât nu putea vedea în ea o
necesitate şi cu atât mai puŃin credea în succesul acestei încercări.
Era România entuziasmată de ideile revoluŃionare ale fascismului
şi în special ale naŃional-socialismului? Trecuse deci, din convingerea în
izbânda acestor idei, de partea lor?
Nici despre aceasta nu poate fi vorba! Aceste idei revoluŃionare
nu găsiseră ecou decât în Garda de fier şi în câteva cercuri de intelectuali.
În masa poporului român ele au rămas fără niciun răsunet …
Românii nu erau interesaŃi decât în redobândirea teritoriilor
pierdute, de aceea în noua orientare a politicii în direcŃia Germaniei ei nu
vedeau decât un prilej de a-şi îndeplini dorinŃa naŃională. Ca urmare, şi
aderarea la Pactul Tripartit a fost privită numai prin această prismă.”182
Ion Antonescu s-a folosit de aderarea României la Pactul
Tripartit şi de prima sa vizită oficială la Berlin pentru a obŃine succese în
politica externă, în vederea consolidării poziŃiei sale interne; totuşi, nici
181
Ibidem, p. 79.
182
Ion Gheorghe, Un dictator nefericit. Mareşalul Antonescu (Calea
României spre Statul satelit), EdiŃie şi studiu introductiv de Stelian Neagoe,
Editura Machiavelli, Bucureşti, 1996, p. 171.
atunci, nici mai târziu, el nu şi-a uitat conduita de conducător al unei Ńări
independente.
Atitudinea sa, exprimată şi cu alte prilejuri, oficiale sau
neoficiale, a lăsat o impresie deosebit de favorabilă asupra lui Hitler, care
ar fi spus – potrivit mărturiei generalului Ion Gheorghe – că „nu cunoaşte
decât doi oameni adevăraŃi în Europa: pe Mussolini şi Generalul
Antonescu”183. Încrederea dintre cei doi conducători s-a păstrat şi în
momentul Rebeliunii legionare din ianuarie 1941 şi apoi până la sfârşitul
guvernării antonesciene, deşi deŃinătorul puterii de la Bucureşti a gândit şi
a acŃionat deseori altfel decât se dorea la Berlin, cu precădere în privinŃa
relaŃiilor economice, dar şi în alte domenii. Se poate susŃine că dintre toŃi
vizitatorii străini la Cartierul General al lui Hitler – regi, şefi de state şi de
guverne, diplomaŃi ş.a. – niciunul nu a beneficiat de statutul pe care l-a
obŃinut Ion Antonescu, şi anume acela de a discuta deschis cu Führerul
orice problemă oricât de gravă şi, mai ales, în contradictoriu. Astfel, în
1943, el i-a apărat pe Mihai Antonescu şi pe Iuliu Maniu, acuzaŃi că
purtau negocieri pentru încheierea păcii cu NaŃiunile Unite, „nu numai cu
englezii şi americanii, ci şi cu sovieticii”. Formula „Eu nu sunt vasalul lui
Hitler”, auzită de diplomaŃii germani acreditaŃi la Bucureşti, cunoscută,
desigur, şi de Hitler, n-a putut duce la întreruperea relaŃiilor speciale dintre
cei doi dictatori. Despre Maniu, Antonescu i-a spus lui Hitler că nu putea
întreprinde nimic împotriva lui, deoarece „e privit de poporul român ca o
personalitate istorică şi are, mai ales în rândurile Ńăranilor, o deosebită
autoritate, iar o acŃiune împotriva sa ar face din el un adevărat martir”184.

183
Ibidem, p. 27. Generalul Platon Chirnoagă confirmă asemenea
aprecieri: „În afară de Duce, – declara Hitler în toamna anului 1941, după
cucerirea Odesei – printre aliaŃii noştri, Antonescu face cea mai puternică
impresie. Este un om de clasă serioasă, care nu se lasă zdruncinat pentru nimic; în
plus este incoruptibil, un om cum România n-a mai avut niciodată” (Platon
Chirnoagă, Istoria politică şi militară a războiului României contra Rusiei
sovietice. 22 iunie 1941 – 23 august 1944, EdiŃia a III-a, Editura Fides, Iaşi, 1997,
p. 81). Asemenea afirmaŃii – scria generalul Chirnoagă – dovedeau „că Hitler nu
cunoştea istoria poporului român, unde – dacă ar fi citit-o – ar fi găsit destui
principi români care şi-au apărat cu arma în mână Ńările şi s-au acoperit de glorie
pe multe câmpuri de bătălie, luptând pentru independenŃa Ńărilor lor împotriva
inamicilor vecini şi învingându-i, deşi de obicei aceştia erau superiori ca număr
de luptători” (Platon Chirnoagă, op. cit., p. 82).
184
Ion Calafeteanu, Români la Hitler, op. cit., p. 194-198.
 Un eveniment de mare rezonanŃă care a relevat situaŃia de
încredere reciprocă, stabilită între cei doi dictatori, l-a constituit rebeliunea
Mişcării Legionare din 21-23 ianuarie 1941. Cu prilejul întrevederii sale cu
Hitler din 14 ianuarie 1941 de la Obersalzburg, Antonescu i-a declarat că
„este de datoria lui să-şi salveze Ńara şi el va face aceasta cu Legiunea, fără
Legiune, sau chiar împotriva Legiunii”, şi a primit următorul răspuns:
„Colaborarea germano-română nu depinde de existenŃa unei organizaŃii ro-
mâne identice sau adaptate după Partidul NaŃional-Socialist. Dacă aceasta
ar fi o condiŃie preliminară, în multe cazuri colaborarea dintre Germania şi
alte Ńări ar fi practic imposibilă. Dacă generalul Antonescu anticipează un
rezultat favorabil de pe urma ruperii relaŃiilor dintre Partidul NaŃional-
Socialist şi Mişcarea Legionară, aceasta nu va însemna pentru Germania un
sacrificiu”185.
Rebeliunea a fost înfrântă de Ion Antonescu, cu concursul
Armatei, dar şi cu contribuŃia lui Hitler, care vedea în Antonescu singurul
om de stat în stare să conducă România. Conflictul final cu Mişcarea
Legionară, care a dus la înlăturarea ei de la guvernare, a fost comentat
astfel de către Ion Antonescu în şedinŃa Consiliului de Miniştri din
3 februarie 1941: „Vă pot spune – şi este chiar un avertisment grav pe
care vi-l dau – că Ńara aceasta, dacă în lupta odioasă care s-a deschis între
mine şi legionari şi între legionari şi Statul Român, dacă s-ar fi lichidat în
avantajul legionarilor, Ńara aceasta n-ar fi fost la discreŃia lor, ci la
discreŃia germanilor şi am fi avut protectorat german”186.
EvoluŃia confruntărilor de pe teatrele celui de-al doilea război
mondial şi consecinŃele lor previzibile asupra României l-au determinat
pe Ion Antonescu să-şi abandoneze opiniile din anul 1940, când susŃinea
că guvernul său va merge „sută la sută, până la moarte, alături de Axă”187.
În notele de convorbire dictate de el colonelului Radu Davidescu, despre
rezultatele ultimei sale întrevederi cu Hitler din 5 august 1944, Antonescu
anticipa iminenta ruptură dintre România şi Germania: „Niciodată un
popor nu poate să ia un angajament orbeşte alături de alt popor, când

185
Ibidem, p. 76.
186
Stenogramele şedinŃelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion
Antonescu, EdiŃie întocmită de Marcel-Dumitru Ciucă, Aurelian Teodorescu,
Bogdan Florin Popovici, vol. II (ianuarie-martie 1941), Bucureşti, 1998, p. 90.
187
Ion Calafeteanu, Români la Hitler, op. cit., p. 70.
acesta face o acŃiune şi politică şi militară greşită şi cine spune că
Germania nu va mai face de acum înainte aceleaşi greşeli”188.

V.4. România îşi apără suveranitatea la Gurile Dunării

În toamna anului 1940, Uniunea Sovietică şi Germania nu erau
încă dispuse să pună capăt înŃelegerii şi colaborării lor, inaugurată la
23 august 1939, şi încercau să-şi impună interesele în spaŃiul românesc,
îmbinând calea negocierilor cu politica faptului împlinit. Din acest punct
de vedere sunt semnificative acŃiunile întreprinse de cele două mari puteri
pentru modificarea regimului internaŃional al Dunării reglementat la
sfârşitul primului război mondial.
La 12 septembrie 1940, o conferinŃă a riveranilor, convocată de
Germania la Viena, a dizolvat Comisia InternaŃională a Dunării (C.I.D.) –
organism cu atribuŃii preponderent tehnice, creat în 1921, la Paris189, şi
compus din riveranii de pe cursul superior şi mijlociu al fluviului, plus
Marea Britanie, FranŃa şi Italia. Noul organism, Consiliul Dunării
Fluviale – din care făceau parte reprezentanŃii Germaniei, Slovaciei,

188
Ibidem, p. 254.
189
ConvenŃia privind Statutul definitiv al Dunării semnată la
23 iulie 1923, la Paris, prevedea în esenŃă uniformizarea regimului de navigaŃie,
poliŃie şi supraveghere pe întregul sector navigabil al fluviului. Libertatea de
navigaŃie şi egalitatea dintre pavilioane erau asigurate de două organisme:
Comisia Europeană a Dunării, care funcŃiona din 1856, a cărei competenŃă se
întindea pe partea de fluviu numită Dunărea maritimă, şi Comisia InternaŃională
a Dunării, a cărei competenŃă se întindea asupra Dunării fluviale navigabile.
Comisia Europeană a Dunării era compusă, provizoriu, din delegaŃii FranŃei,
Marii Britanii, Italiei şi României; orice stat european, care justifica pentru viitor
interese comerciale, maritime şi europene la Gurile Dunării putea, la cerere, să fie
admis în Comisie. Sediul acestei Comisii era la GalaŃi.
Comisia InternaŃională a Dunării era compusă din câte doi
reprezentanŃi ai statelor riverane (Bavaria şi Würtemburg), unul al fiecăruia din
celelalte state riverane (Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Regatul Sârbilor,
CroaŃilor şi Slovenilor, Bulgaria, România) şi un delegat al fiecăruia dintre statele
riverane reprezentate în Comisia Europeană a Dunării sau care puteau fi
reprezentate în viitor. CompetenŃa acestei Comisii se întindea asupra părŃii din
Dunăre cuprinse între Ulm şi Brăila. Sediul acesteia era la Bratislava. Statutul
adoptat asigura riveranilor dreptul de a executa singuri lucrări tehnice, de a
percepe taxe, de a-şi rezerva cabotajul, de a aplica regulamentele de navigaŃie şi
poliŃie în apele lor teritoriale etc. (Iulian CârŃână, Ilie Seftiuc, Dunărea în istoria
poporului român, Bucureşti, 1972).
Ungariei, Iugoslaviei, Bulgariei, României şi Italiei – a fost pus sub
preşedinŃia permanentă a delegatului Berlinului; de asemenea, sectorul
PorŃile de Fier, administrat până atunci în comun de România şi
Iugoslavia, a trecut sub control german. Uniunea Sovietică, lăsată în afara
aranjamentului dunărean de la Viena, nu a obiectat faŃă de lichidarea unei
„creaŃii” a Versailles-ului, dar a folosit prilejul pentru a pretinde să se
dizolve şi Comisia Europeană a Dunării. Această comisie, instituită prin
Tratatul de Pace de la Paris din 30 martie 1856, care a pus capăt Războiului
Crimeii, era un organism cu evident caracter politic, Ńintind apărarea
intereselor Europei la Gurile Dunării şi concilierea acestora cu interesele
Rusiei. Comisia Europeană a Dunării, al cărei sediu era la GalaŃi,
îndeplinise timp de peste opt decenii un rol eminamente pozitiv, având
atribuŃii tehnice şi prerogative poliŃieneşti şi jurisdicŃionale asupra Dunării
maritime, adică de la Brăila până la vărsarea fluviului în Marea Neagră.
Rusia făcuse parte din Comisia Europeană a Dunării până în 1917.
Devenind stat riveran, la Dunărea de Jos, în 1940, o dată cu anexarea
Basarabiei, Uniunea Sovietică se comporta ca moştenitoarea politicii
dunărene a Rusiei Ńariste.
La 14 septembrie 1940, Moscova a propus Berlinului
desfiinŃarea instituŃiei europene cu sediul la GalaŃi şi formarea unei
Comisii dunărene unice cu competenŃe de la Bratislava până la Marea
Neagră190. Noul organism urma să fie compus, potrivit solicitării
sovietice, exclusiv din reprezentanŃi ai riveranilor – Germania, Slovacia,
Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, România şi U.R.S.S., ceea ce însemna
eliminarea din comunitatea dunăreană nu numai a Angliei şi FranŃei, ci şi
a Italiei. Guvernul german, după ce s-a consultat cu guvernul italian, a
răspuns la proiectul sovietic într-un spirit de conciliere: consimŃea la
suprimarea Comisiei Europene şi la unificarea regimului dunărean şi
propunea convocarea unei conferinŃe la Bucureşti pentru a reglementa cu
titlu provizoriu regimul juridic internaŃional al Dunării, în aval de Brăila,
până în momentul când cele două regimuri puteau fi unificate. Germania
nu cerea decât o singură favoare: participarea Italiei la ConferinŃa de la

190
Arhiva M.A.E., fond Comisia Europeană a Dunării, vol. 34. Apud
Ştefan Stanciu, România şi Comisia Europeană a Dunării. DiplomaŃie.
Cooperare internaŃională, Editura Pax Aura Mundi, GalaŃi, 2002, p. 321.
Bucureşti şi la viitoarea Comisie a Dunării. TranzacŃia germano-rusă s-a
făcut peste România şi părea că se va realiza din nou în detrimentul ei.
Noua ConferinŃă dunăreană, programată pe 24 octombrie 1940,
dar amânată la cererea Moscovei, şi-a început lucrările la 28 octombrie
1940, reunind delegaŃi ai României (Vespasian V. Pella), Germaniei
(Georg Martius), Italiei (Renato Silenzi) şi Uniunii Sovietice (Arkadi
Sobolev). La 28 octombrie, delegatul român a propus înfiinŃarea unui
„Consiliu al Dunării Maritime” pentru sectorul Brăila-Sulina, în locul
Comisiei Europene a Dunării, în care să fie reprezentate România, U.R.S.S.
şi Germania. În aceeaşi zi, delegaŃia sovietică a venit cu o contrapropunere,
şi anume: să se creeze o administraŃie mixtă româno-sovietică pentru
respectivul sector dunărean şi să se interzică navigaŃia vaselor militare, cu
excepŃia celor române şi sovietice. Guvernul de la Moscova îşi dezvăluia
astfel intenŃia de a pune stăpânire pe Gurile Dunării pentru a-şi putea
exercita influenŃa în întreaga Europă Centrală şi de Sud-Est.
Eliminând, cu sprijinul Germaniei, Comisia Europeană, Rusia
Sovietică înŃelegea să rămână singură, tête à tête, cu România la Gurile
Dunării. Evident, nu era vorba decât de un regim provizoriu. Dar
Moscova înŃelegea să se joace cu acest provizorat aşa cum procedase şi
Berlinul atunci când propusese ConferinŃa de la Bucureşti. Germania
vroia să ofere Rusiei, în capitala României, o distracŃie pentru a câştiga
timp şi a se organiza definitiv la Dunărea Superioară şi Mijlocie, în timp
ce Rusia înŃelegea să profite de acest răgaz pentru a se organiza definitiv
la Dunărea de Jos. „DiplomaŃia germană găsise la Moscova parteneri de
talia sa”191.
La 31 octombrie 1940, generalul Ion Antonescu a transmis
delegaŃiei române la ConferinŃă următoarele instrucŃiuni: a) să apere cu
fermitate interesele vitale ale Ńării noastre la Gurile Dunării, Ńinând un
strâns contact cu plenipotenŃiarii Germaniei şi Italiei; b) în chestiunile
fundamentale de care depinde soarta conferinŃei, să adopte o atitudine
unitară cu aceea a puterilor Axei; c) să arate însă, în convorbiri
confidenŃiale cu reprezentanŃii Germaniei şi Italiei, că proiectul sovietic
prezentat conferinŃei poate avea cele mai nefaste urmări pentru România.

191
Grigore Gafencu, Preliminarii la războiul din Răsărit, Editura
Globus, 1996, p. 75.
 În legătură cu preconizata administraŃie româno-sovietică, se
arăta că aceasta „echivalează aproape cu un condominium româno-so-
vietic asupra tuturor Gurilor Dunării. Suveranitatea noastră asupra părŃii
din Deltă care ne-a rămas devine aproape iluzorie”. FuncŃionarea acestei
administraŃii comune, prin modul cum era concepută, va constitui un
motiv permanent de discordie între România şi Soviete, ceea ce va agrava
şi mai mult – se arăta în document – situaŃia destul de precară în care se
găsesc astăzi raporturile noastre cu vecinul de răsărit. Fiind cunoscute
tendinŃele de expansiune din trecut ale Rusiei spre Delta Dunării, iar
astăzi fiind expuşi să nu mai avem niciun organ internaŃional în care să se
găsească Puterile Axei – se sublinia în InstrucŃiuni –, „libertatea
navigaŃiunii ar fi grav compromisă pe această mare arteră de comunicaŃie
internaŃională ce o reprezintă Dunărea Maritimă şi de care depinde
propăşirea economică a României”192.
Înainte de ConferinŃă şi în prima fază a lucrărilor acesteia,
U.R.S.S. şi-a asigurat, prin acŃiuni de forŃă, controlul asupra braŃului
Chilia; la sfârşitul lunii septembrie 1940, a preluat ieşirea Canalului Stari
Stambul în Marea Neagră (era canalul principal prin care apele braŃului
septentrional al Dunării se vărsau în Mare); o lună mai târziu, între 26 şi
28 octombrie, sovieticii au ocupat ostroavele Salangic, Dalerul Mic,
Dalerul Mare, Maican şi Musura; la 5 noiembrie au ocupat grupul de
insule dintre Stari Stambul şi Canalul Musura, preluând astfel întregul
control al navigaŃiei pe braŃul Chilia. Germania şi Italia nu au reacŃionat la
ocuparea insulelor de pe braŃul Chilia, deşi garantaseră, la 30 august
1940, inviolabilitatea şi integritatea României. Cu totul altfel s-a
reacŃionat la Bucureşti. Ministrul de Externe Mihail Sturdza, profitând de
faptul că generalul Ion Antonescu, bolnav, se afla la Predeal, şi fiind
informat de Marele Stat Major că trupele sovietice „au atacat şi ocupat
prin surprindere cu efectivul de valoarea unui regiment un important
ostrov dunărean, lipit de malul românesc”, a fost de părere să se răspundă
la forŃă prin forŃă. Alertat de generalul Ilie Steflea, secretar general al
Ministerului Apărării NaŃionale, Antonescu a dat ordin să fie anulate
preparativele Marelui Stat Major, întreprinse la sugestia lui Mihail
Sturdza, iar Fabricius i-a recomandat ministrului român de externe o

192
Corneliu Mihai Lungu, op. cit., p. 476-477.
atitudine paşnică în raporturile cu Uniunea Sovietică, „făcând o aluzie la
anumite negocieri în perspectivă”193.

Ulterior, când relaŃiile cu Mişcarea Legionară ajunseseră în prag de

ruptură, generalul Antonescu a scris cu cerneală roşie pe un raport al lui
Mihail Sturdza: „Ce vrea Ministrul meu al Afacerilor Străine, un război
cu Rusia?”. Sturdza a răspuns scriind „cu creionul albastru, sub
admonestarea roşie”, pe acelaşi document: „BineînŃeles că doresc un
război cu Rusia” şi a retrimis generalului documentul respectiv194.
În cursul întrevederilor avute la Berlin cu oficialii germani, în 22-
24 noiembrie 1940, Ion Antonescu a înfăŃişat marile dificultăŃi cauzate
României de către Rusia Sovietică prin încălcarea suveranităŃii sale în
Deltă şi la Gurile Dunării; el a reŃinut atenŃia lui Hitler şi a lui Ribbentrop
asupra tentativelor Moscovei de a reglementa problemele pe care ea
însăşi le crease la Dunărea de Jos, numai cu România, care, singură, fără
sprijinul Axei, putea fi silită să cedeze. Potrivit informaŃiilor deŃinute de
Antonescu şi comunicate interlocutorilor săi, sovieticii intenŃionau să
refuze vaselor româneşti trecerea prin braŃul Chilia şi încercau, aşa cum
procedaseră înainte de 1914, să determine o înnămolire a celorlalte braŃe
ale Dunării cu ajutorul unor schimbări în construcŃia hidraulică pentru a
bloca ieşirea din Dunăre la Marea Neagră. În acest context,
Ion Antonescu a informat că are un plan de construire a unui canal
navigabil de la Cernavodă la ConstanŃa într-o perioadă de cinci ani,
pentru realizarea căruia apela la un ajutor financiar, printr-un credit pe
termen lung şi cu o dobândă redusă.
Propunerea de administrare mixtă, româno-sovietică, a Dunării
Maritime a fost respinsă în mod categoric de guvernul român, fiind
calificată drept „o sursă permanentă de tulburări şi o poartă de intrare
pentru infiltrarea ideilor bolşevice în România”. Argumentele diplomaŃiei
Bucureştilor au convins Berlinul, de vreme ce Ribbentrop a răspuns,
subliniind că „jurisdicŃia unică a Rusiei şi României este exclusă”,
adăugând că Hitler i-a arătat foarte lămurit lui Molotov, cu prilejul
recentei vizite a acestuia la Berlin, că, în calitate de mare stat dunărean,
Germania este interesată în toate chestiunile privitoare la fluviu.
Bazându-se pe aceste declaraŃii, Antonescu declara în Consiliul de

193
Mihail Sturdza, România şi sfârşitul Europei. Amintiri din Ńara
pierdută, Editura Fronde, Alba Iulia – Paris, 1994, p. 185.
194
Ibidem, p. 317.
Miniştri din 26 noiembrie 1940: „Noi vom lupta mână în mână cu
germanii şi italienii în contra presiunilor pe care le fac ruşii ca să pună
mâna, politiceşte şi economiceşte, pe Gurile Dunării”195.
La 5 decembrie 1940, la redeschiderea lucrărilor ConferinŃei
dunărene de la Bucureşti, Vespasian V. Pella a expus poziŃia guvernului
României în termeni precişi şi care consta în următoarele: a) crearea unei
„Comisii Provizorii a Dunării Maritime” care să aibă aceleaşi atribuŃii
deŃinute de Comisia Europeană a Dunării, competenŃa ei extinzându-se
între Brăila şi Mare, asupra întregii Delte a Dunării; b) pentru părŃile de
fluviu ce se găseau exclusiv, fie pe teritoriul sovietic, fie pe cel românesc,
administraŃiile naŃionale respective să aibă aceleaşi relaŃii cu Comisia
Provizorie, pe care le întreŃinuseră cu Comisia Europeană şi cu DirecŃia
română pentru Dunărea maritimă; c) pentru sectoarele de fluviu ce
formează graniŃa între România şi U.R.S.S., o comisie administrativă
mixtă, compusă din delegaŃi români şi sovietici, cu sediul la GalaŃi, în
cadrul Comisiei provizorii, va coordona sarcinile administrative şi tehnice
care reveneau celor două state vecine.
Această propunere, clară şi logică, prin care România se străduia
să salveze din vechiul regim de echilibru şi de cooperare internaŃională ce
se mai putea salva, avea avantajul de a departaja interesele şi ambiŃiile
contrare şi de a evita orice confuzie de putere şi de atribuŃii. Ea a fost
sprijinită imediat de Puterile Axei, bucuroase că, menajând U.R.S.S., pot
„împinge în faŃă” România, arătându-i meritul şi responsabilitatea unei
soluŃii care le convenea infinit mai mult decât cea propusă de delegaŃii
sovietici. Proiectul român nu putea decât să-i decepŃioneze pe
reprezentanŃii Moscovei, el dejuca cu dibăcie tentativa sovietică de a lua
în stăpânire întreaga Deltă, limita atribuŃiile „administraŃiei mixte” doar
asupra braŃului Chilia şi menŃinea „provizoriu”, sub un alt nume şi o nouă
configuraŃie, vechea Comisie de la GalaŃi cu toate drepturile şi
prerogativele sale. Opunându-se atât proiectului românesc, cât şi
proiectelor de conciliere german şi italian, delegaŃia sovietică a formulat o
notă de condamnare în termenii cei mai duri, considerând proiectele
respective „inacceptabile”, şi a comunicat că atitudinea ei fundamentală

195
Stenogramele şedinŃelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion
Antonescu, vol. I, op. cit., p. 494.
faŃă de problemele de administraŃie şi de navigaŃie pe Dunărea maritimă
rămâne fixată „definitiv şi de nerevizuit”196.
Răspunsul Uniunii Sovietice era o sfidare a rolului preponderent
pe care Germania se pregătea să-l joace în Bazinul dunărean, prima etapă
a „spaŃiului său vital”. DelegaŃii germani judecau în felul acesta lucrurile,
declarând că au luat cunoştinŃă cu „o penibilă surprindere” de conŃinutul
declaraŃiei sovietice. Ca urmare, ConferinŃa de la Bucureşti a ajuns într-un
punct mort.
Tot diplomaŃia română, cea care pusese capăt prin demersul ei
suitei de tranzacŃii fără ieşire, a fost cea care a dat tonul pentru despărŃire:
„… DelegaŃia română îşi exprimă speranŃa că, la reluarea lucrărilor sale,
ConferinŃa va putea fi în măsură, cu concursul pozitiv al delegaŃiei
sovietice, să ajungă la un regim bazat pe principiile libertăŃii de navigaŃie
şi ale tratamentului de egalitate, şi astfel, la o cooperare reală între cei doi
riverani, dacă se va cădea de acord asupra considerării unor astfel de
riverani drept state suverane”. Această dorinŃă respectuoasă spunea ceea
ce vroia să spună: că la Gurile Dunării nu mai există loc pentru un
compromis.
Aşadar, ConferinŃa de la Bucureşti şi-a suspendat lucrările la 20
decembrie 1940 fără realizarea unui acord. În lipsa unui organism
european, imparŃial şi de înaltă autoritate, Dunărea Maritimă devenise
obiect al poftelor, rivalităŃilor şi tranzacŃiilor suspecte. Până atunci,
problemele dunărene fuseseră reglementate, potrivit necesităŃilor tehnice
şi administrative, într-un spirit de justiŃie şi echitate. Acum, ele depindeau
de circumstanŃe ciudate stabilite de Germania şi U.R.S.S., „care
promovau la Gurile Dunării două tendinŃe opuse şi de neîmpăcat. Această
opoziŃie existase totdeauna. Dar istoria găsise o soluŃie de ordine şi de
echilibru: un stat român independent, conştient de menirea sa şi stăpân pe
destinele sale. La Gurile Dunării, independenŃa României şi colaborarea
europeană se asociaseră în mod firesc. În afara acestei soluŃii nu existau
decât dezechilibru, rivalitate, arbitrariu şi un singur deznodământ:
războiul”197.

196
Grigore Gafencu, Preliminarii la războiul din Răsărit, op. cit.,
p. 79-80.
197
Ibidem, p. 81.
V.5. Blitzkrieg198 în Balcani şi poziŃia României
În primăvara anului 1941, Wehrmacht-ul a intrat în acŃiune în
Balcani, unde trupele italiene care atacaseră Grecia, în luna noiembrie
a anului 1940, suferiseră înfrângeri severe. Încă de la 13 decembrie
1940, Hitler semnase Directiva pentru operaŃiunea „MariŃa”, al cărei
obiectiv erau ocuparea Greciei şi extinderea „noii ordini” în Sud-Estul
european.
La început, România nu a fost afectată de desfăşurarea operaŃiei
„MariŃa”, până când, o dată cu lovitura de stat de la Belgrad, din
27 martie 1941, situaŃia s-a schimbat total. Chiar în acea zi, Hitler a
hotărât „să zdrobească Iugoslavia din punct de vedere militar şi statal”,
ordonând comandantului armatei de uscat şi celui al aviaŃiei militare să
facă pregătirile militare corespunzătoare199.
În directiva adiŃională pentru operaŃia „MariŃa”, din 30 martie
1941, referitoare la invadarea Iugoslaviei se preciza că nu trebuie să se
conteze pe o participare activă a României la acŃiunea împotriva
Iugoslaviei, dar că românii trebuie să asigure o apărare întărită a
frontierelor. Un corp de armată german urma să fie concentrat în regiunea
Timişoarei, pentru ca de acolo să poată înainta rapid spre Belgrad.
Preparativele militare au fost conjugate cu cele politico-diplo-matice,
Germania şi Italia asigurându-şi colaborarea Ungariei şi Bulgariei, în
schimbul unor promisiuni teritoriale pe seama Iugoslaviei. Oferte în
acest sens au fost avansate şi la Bucureşti, dar au fost primite cu rezerve.
La 6 aprilie 1941, Wehrmacht-ul a atacat Iugoslavia. Această Ńară
aderase la Pactul Tripartit, la 25 martie acelaşi an, dar, pe fundalul unei
mişcări populare de protest, cercurile politice şi militare iugoslave ostile
orientării externe spre puterile Axei au organizat o lovitură de stat.
Principele regent Pavle este nevoit să-şi părăsească Ńara, iar miniştrii
progermani sunt arestaŃi. Regele Petru al II-lea, încă minor, a fost instalat
pe tron, iar generalul Dušan Simovič a constituit un nou guvern, care a
refuzat să ratifice aderarea Iugoslaviei la Pactul Tripartit şi, la

198
Blitzkrieg – „război-fulger”, tactică de război care avea în vedere
anihilarea rapidă a inamicului prin desfăşurarea unor acŃiuni-surpriză de mare
anvergură. A fost folosită de Germania în timpul celui de-al doilea război
mondial.
199
Andreas Hillgruber, op. cit., p. 161.
5 aprilie, a semnat la Moscova, un tratat de amiciŃie şi neagresiune cu
U.R.S.S. Aceste evenimente au accelerat executarea planului german de
atacare a Iugoslaviei. Hitler a dat ordin trupelor germane masate la
frontiera de nord a Iugoslaviei să înceapă Blitzkrieg-ul. Luftwaffe a supus
Belgradul unor bombardamente masive, fiind ucise 17.000 de persoane.
ForŃele terestre germane au acŃionat împreună cu trupe ungare şi italiene,
cărora li se vor adăuga în zilele următoare şi trupe bulgare. Armata
iugoslavă este înfrântă în numai zece zile, capitulând la 17 aprilie.
Iugoslavia încetează să mai existe ca stat, fiind împărŃită între învingători,
cu excepŃia CroaŃiei, care, la 10 aprilie, îşi proclamase independenŃa,
avându-l în frunte pe şeful organizaŃiei politico-militare a ustaşilor, Ante
Pavelič. Regele şi guvernul au luat calea exilului, mai întâi la Cairo, apoi
la Londra200.
Germania şi Italia continuă ofensiva şi obŃin succese tot aşa de
rapide împotriva Greciei şi a Corpului expediŃionar britanic venit în
ajutorul ei. La 27 aprilie 1941, germanii ocupă Atena şi în următoarele
trei zile Peloponezul, iar printr-o spectaculoasă operaŃie combinată, de
desant aerian şi maritim, cuceresc Insula Creta.
România n-a participat la operaŃiunile militare împotriva
Iugoslaviei, nici la ocuparea şi nici la dezmembrarea fostului său aliat.
Generalul Antonescu a permis germanilor să folosească teritoriul
românesc, la cererea lui Hitler, transmisă prin Manfred von Killinger. La
3 aprilie 1941, într-o convorbire cu feldmareşalul Walther von
Brauchitsch, şeful O.K.H. (Marele Stat Major al armatei de uscat), Ion
Antonescu declară că nu poate implica armata română în conflictul cu
Iugoslavia, dar atrage atenŃia că România nu ar putea rămâne în pasivitate
dacă trupele ungare ar ocupa Banatul iugoslav, întrucât „aceasta ar
provoca un val de indignare în Ńară şi m-ar sili să intervin, ceea ce ar putea
duce la un conflict cu trupele ungureşti”201. La 5 aprilie 1941, Ribbentrop
a cerut, printr-o telegramă către LegaŃia Germaniei din România, să fie
informat generalul Antonescu în sensul că „nu se preconizează o intrare a
trupelor ungureşti în Banat. Aici vor intra numai trupe germane.”202

200
Gheorghe Zbuchea, Istoria Iugoslaviei, Editura Corint, Bucureşti,
2001, p. 711-73.
201
Arhiva M.A.E., fond 71/Germania, dosar nr. 82.
202
D.G.F.P., seria D, vol. XII, doc. nr. 276.
 Expunându-şi din nou punctul de vedere, la 11 aprilie 1941,
conducătorul statului român declara în Consiliul de Miniştri: „România
nu intervine, sub nicio formă, în conflictul din Balcani. Ochii noştri
trebuie să privească în altă direcŃie şi forŃele noastre trebuie să se
pregătească pentru alt destin. Aceasta nu înseamnă că România renunŃă la
drepturile şi datoria pe care o are să reintegreze Banatul”203. Ion
Antonescu a solicitat pe cale diplomatică Berlinului şi Romei să interzică
trupelor ungare să ocupe acea parte a Banatului care fusese luată de la
România de către Iugoslavia, la sfârşitul primului război mondial,
avertizând că în caz contrar va trimite acolo trupe româneşti, ceea ce
putea da naştere unui conflict între România şi Ungaria. Şi Roma şi
Berlinul i-au dat satisfacŃie, zona bănăŃeană în dispută fiind ocupată şi
preluată sub administraŃie germană.
Nu este mai puŃin adevărat că nici Germania nu a apelat la o
intervenŃie directă a României în campania antiiugoslavă, probabil pentru
a-i conserva capacitatea de luptă în preconizatul război împotriva Rusiei
sovietice.
La 23 aprilie 1941, guvernul român a adresat guvernelor
puterilor Axei un memorandum, semnat de Mihai Antonescu, în care se
arăta că, deşi până atunci România nu a urmărit o expansiune teritorială
pe seama Iugoslaviei, considerabilele concesii făcute Ungariei şi
Bulgariei au creat o situaŃie nouă. În speŃă, se cerea, în afară de o
revizuire generală a frontierelor din sud-estul Europei, alipirea Banatului
zis sârbesc şi se sugerau următoarele soluŃii alternative:
a) O Macedonie liberă care ar grupa populaŃiile române din
Balcani;
b) Un teritoriu român autonom recunoscut populaŃiei române din
Valea Timocului până la Vardar;
c) Un „condominium”, o comunitate germano-română-italiană
(eventual bulgară) pentru regiunea Timocului, adică o fâşie de-a lungul
graniŃei bulgare actuale până la Belgrad, Niş, Skoplje şi în jos spre
Salonic204.

203
Stenogramele şedinŃelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion
Antonescu, vol. III (aprilie-iunie 1941), EdiŃie de documente întocmită de
Marcel-Dumitru Ciucă, Maria Ignat, Aurelian Teodorescu, Bucureşti, 1999, p.
167.
204
Arhiva M.A.E., fond 71/Germania, dosarul nr. 82.
 Dar Hitler avea alte planuri cu regiunile respective. În timp ce
Banatul de vest fusese deja „confidenŃial, ferm promis” Ungariei,
aşa-numita „regiune a PorŃilor de Fier”, unde, la propunerea doctorului
Neubacher, urma să se construiască o hidrocentrală uriaşă în vederea
aprovizionării statelor dunărene şi balcanice cu electricitate, trebuia să
devină un fel de condominium al tuturor statelor interesate205.
Când a devenit limpede că guvernul Reichului nu dă curs
cererilor României, la 16 mai, Mihai Antonescu i-a propus însărcinatului
cu afaceri italian, Formentini, să deschidă un coridor românesc prin valea
Timocului până la noua frontieră a Albaniei Mari, pentru a pune „o
barieră latină” prin blocul popoarelor slave. Dar nici acest plan nu a putut
fi realizat.
Guvernul iugoslav în exil a rupt legăturile diplomatice cu
România abia la începutul lunii mai. Ca urmare, la 6 mai 1941, România
era ultima dintre Ńările europene aliate cu Germania care recunoştea
„Statul croat independent”206.
Prin memorandumul semnat de Mihai Antonescu, guvernul
român a intenŃionat şi să-şi manifeste interesul faŃă de „soluŃiile” ce s-ar fi
dat problemelor teritoriale din Sud-Estul Europei şi să submineze ideea
unei eventuale conferinŃe internaŃionale, consacrată acestor probleme, la
care să participe numai statele angajate în conflict.
De la Berlin s-a răspuns cu promisiuni. La 2 mai 1941, şeful
Cancelariei Führerului, ministrul de stat Otto Meissner, i-a spus lui Raoul
Bossy, ministrul plenipotenŃiar al României la Berlin, că, după câte ştia el,
România va primi Banatul de Vest şi regiunile situate la sud de PorŃile de

205
Andreas Hillgruber, op. cit., p. 163. Această hidrocentrală ar fi fost
ca mărime a doua din lume, după Niagara. Amortizarea cheltuielilor putea fi
realizată, după părerea lui Neubacher, chiar şi numai din taxele pe navigaŃie. Cele
7 miliarde kwh ce s-ar fi obŃinut erau îndestulătoare – în afară de faptul că
asigurau energia electrică pe plan local – pentru a electrifica toate liniile de cale
ferată din Europa de sud-est, pentru a construi în România o mare uzină de
aluminiu, gazul metan din Transilvania economisit astfel putând fi folosit în
industria chimică. Hitler şi Fritz Todt erau entuziasmaŃi de acest proiect, însă
ideea de a începe construcŃia încă înainte de sfârşitul războiului a fost complet
abandonată în 1942 (Ibidem, p. 360-361).
206
Idem, p. 163. CroaŃia a fost recunoscută de Germania, Italia şi
Ungaria la 11 aprilie 1941, de Slovacia la 15 aprilie şi de Bulgaria la
22 aprilie (Idem, p. 361).
Fier. Mai mult, la o aluzie a lui Bossy, în sensul că românii aveau „încă o
speranŃă înspre Apus, unde s-ar putea căuta o soluŃie mai puŃin nedreaptă
şi mai logică”, interlocutorul diplomatului român şi-a exprimat
convingerea că, la terminarea războiului, „Führerul va reexamina toate
frontierele europene” şi că „la trasarea hotarelor din Sud-Est va Ńine
seamă şi de interesele României prietene”207.
Istoricul german Andreas Hillgruber arăta că ministrul de stat
Meissner rostise doar nişte „fraze politicoase”, interpretate greşit de
Bossy208.
La 10 mai 1941, Ion Antonescu, răspunzând unei scrisori ce-i
fusese adresată la 8 aprilie de Constantin I.C. Brătianu, prin care i se
atribuiau intenŃii agresive antiiugoslave, reamintea că România n-a
intervenit militar în Iugoslavia, deşi ar fi avut motive suficiente, având în
vedere atitudinea deloc amicală a fostului aliat, în 1940, şi cererile
repetate de ajutor, venite din partea minorităŃilor române din Sudul
Dunării, supuse unui proces intens de deznaŃionalizare, promovat de
autorităŃile de la Belgrad.
FaŃă de situaŃia dramatică a Iugoslaviei în acel moment, Ion
Antonescu a manifestat o atitudine de compasiune. Când subsecretarul de
Stat pentru Culte şi Arte, Ion Sandu, la 15 aprilie 1941, a propus ca statul
român să adopte faŃă de Vicariatul Sârbesc de la Timişoara acelaşi
tratament pe care statul sârb l-a aplicat faŃă de românii din Iugoslavia,
adică să se sisteze toate ajutoarele acordate până atunci sârbilor din
România, Ion Antonescu a replicat: „Nu e bine ca să lovim şi noi în cel
care este lovit de altul. Dacă d-ta ai fi propus această măsură atunci când
Statul Iugoslav era încă în picioare, aş fi admis-o numaidecât. Astăzi,
când Iugoslavia este lovită, să nu venim şi noi cu pumnalul pe la spate; să
lăsăm această chestiune pentru mai târziu”209.
În seara zilei de 6 mai 1941, postul de radio Bucureşti a difuzat o
declaraŃie oficială din care reieşea că guvernul român luase hotărârea de a

207
RelaŃiile româno-sovietice, op. cit., p. 521-522.
208
Andreas Hillgruber, op. cit., p. 163.
209
Stenogramele şedinŃelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion
Antonescu, vol. III (aprilie-iunie 1941), EdiŃie de documente întocmită de:
Marcel-Dumitru Ciucă, Maria Ignat, Aurelian Teodorescu, Bucureşti, 1999, p.
208.
recunoaşte CroaŃia lui Ante Pavelič. Să spunem totuşi că Antonescu a fost
mult timp, aproape trei săptămâni, singurul conducător din alianŃa
progermană care se abŃinuse să o facă, aşa cum, de altfel, făcuseră imediat
Laszlo Bardossy, prim-ministru al Ungariei, monseniorul Jozef Tiso,
preşedinte al Slovaciei, şi regele Boris al III-lea al Bulgariei. Venise acum
vremea rupturii dintre români şi sârbi. Era pentru prima dată când urma să
înceteze relaŃiile diplomatice dintre cele două Ńări, legate printr-o prietenie
istorică şi prin religie, prin luptă şi suferinŃe comune, precum şi prin
interese similare. Ambasadorul iugoslav la Bucureşti, Alexandr
G. Avakumovic, a aranjat cu legaŃia Statelor Unite ca aceasta să se ocupe
de interesele iugoslave în România. Acest aranjament a fost făcut cu
primul secretar al legaŃiei S.U.A., Webb Benton210.

VI. AVATARURILE DIPLOMAłIEI ROMÂNE

ÎN VREME DE RĂZBOI

VI.1. Război de reîntregire naŃională şi diplomaŃie la nivel

înalt
La 12 iunie 1941, când s-a reîntâlnit cu Hitler la München, Ion Antonescu
era hotărât să ducă la îndeplinire dorinŃa exprimată la prima lui întrevedere cu
Führerul de a lupta alături de puterile Axei. Comu-nicarea lui Hitler privind
începerea ostilităŃilor împotriva U.R.S.S. nu a fost o surpriză pentru Ion
Antonescu. În cursul întâlnirii sale, din 5 martie 1941, cu mareşalul
Göring la Viena, generalul a atras atenŃia asupra concentrărilor de trupe şi aviaŃie
sovietice la frontiera de Est a României şi şi-a exprimat temerea privind un atac
aerian sovietic împotriva zonei petrolifere.
Cu prilejul întâlnirii din 12 iunie 1941, Antonescu a aflat despre
apropiata trecere la înfăptuirea Planului „Barbarossa”211, care prevedea

210
Sorin Oane, Cum s-a stricat prietenia dintre România şi Iugoslavia,
în „Historia”, Anul 2, nr. 46, octombrie 2005, p. 22-23.
211
Planul „Barbarossa”, semnat de Hitler la 18 decembrie 1940,
cuprindea concepŃia militară de atacare a U.R.S.S. Ofensiva urma să se
desfăşoare pe trei direcŃii principale: din Prusia Orientală spre Leningrad,
Varşovia – Moscova, Lublin – Kiev, concomitent cu executarea unor lovituri de
pe teritoriul Finlandei şi din România, în lungul Ńărmului nordic al Mării Negre şi
spre sudul Ucrainei. ForŃele române aveau misiunea de a asigura flancul drept al
Grupului de armate „Sud”.
contribuŃia militară a României; Hitler a procedat abil, spunându-i lui Ion
Antonescu că nu solicita participarea României la război, ci numai
înlesnirea operaŃiunilor militare ale trupelor germane, aflate pe teritoriul
românesc. Antonescu a replicat imediat că dorea participarea armatei
române la Campania din Est din prima zi, întrucât „România nu i-ar ierta
niciodată lui Antonescu dacă ar lăsa armata română cu arma la picior în
timp ce trupele germane ar fi în marş prin România împotriva ruşilor”.
Abordându-se problema Comandamentului suprem din România, Hitler
i-a explicat lui Antonescu că intenŃionează să-l lase să apară în faŃa
poporului român drept comandant suprem în acest spaŃiu şi i-a prezentat
metoda prin care şi în alte ocazii comandanŃi supremi ai armatei au
procedat, potrivit unor linii directoare elaborate, în general, unitar, la nivel
central, dar individual posedau o libertate de acŃiune relativ mare212.
PoziŃia conducătorului român era motivată: teritoriul naŃional nu putea fi
redobândit numai prin efort străin; după trauma României din vara anului 1940,
fără ca un singur foc de armă să fi fost tras în apărarea graniŃelor ei, singura
modalitate de a reda încrederea opiniei publice şi – mai ales – a armatei era
participarea la dezrobirea teritoriilor româneşti anexate de U.R.S.S.
Angajarea în război, la 22 iunie 1941, a fost anunŃată printr-o
ProclamaŃie către łară şi printr-un Ordin dat armatei – ambele redactate
într-un stil excesiv retoric şi semnate de generalul Ion Antonescu. Regele
Mihai nu a fost asociat la această decizie, deşi conform prerogativelor
sale (stabilite de Decretul-lege din 6 septembrie 1940) era „Capul oştirii”.
În ProclamaŃie, Ion Antonescu arăta că şi-a asumat „în faŃa istoriei şi a
veşniciei româneşti” răspunderea de a porni „lupta sfântă de redobândire
a drepturilor Neamului, alături de marea naŃiune Germană”213. Obiectivul
refacerii hotarelor la Est era indicat şi prin Ordinul de zi către Armată dat
de Ion Antonescu, în calitate de „Comandant de căpetenie al Armatei”:
„Ostaşi,
Vă ordon: treceŃi Prutul!
ZdrobiŃi vrăjmaşul din răsărit şi miazănoapte!
DezrobiŃi din jugul roşu al bolşevismului pe fraŃii noştri cotropiŃi!
ReîmpliniŃi în trupul Ńării glia străbună a Basarabilor şi codrii
voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre”.

212
Antonescu-Hitler. CorespondenŃă şi întâlniri inedite (1940-1944),
op. cit., p. 103.
213
„Monitorul Oficial”, partea I, nr. 145 din 22 iunie 1941.
 În aceeaşi zi de 22 iunie 1941, regele Mihai a adresat
conducătorului statului o telegramă, în care arăta: „Vă sunt recunoscător,
domnule general, pentru că numai prin munca, tăria şi străduinŃa domniei
voastre, neamul întreg şi cu mine trăim bucuria zilelor de glorie străbună,
iar ostaşilor noştri bravi le urez sănătate şi putere ca să statornicească
pentru vecie dreptele graniŃe ale neamului”214.
Generalul Antonescu a comandat „Grupul de armate” germa-
no-române alcătuit din Armata 4 română, Armata 11 germană şi Armata 3
română, care acŃiona între Marea Neagră şi CarpaŃi în cadrul Grupului de
armate germane de „Sud” comandat de feldmareşalul Gerd von
Rundstedt. Antonescu devenea astfel subordonat Comandamentului
Suprem German. Armata 3 română era comandată de generalul Petre
Dumitrescu; Armata 4 de generalul Nicolae Ciupercă, iar şeful Marelui
Cartier General era generalul Alexandru IoaniŃiu.
România îşi menŃinea autonomia organizatorică şi de comandă
asupra trupelor proprii; aviaŃia şi marina acŃionau sub conducere
germană, ordinele transmiŃându-se însă prin Marele Cartier General.
RelaŃia directă cu Înalta conducere de război a Reichului se asigura prin
Misiunea Militară Germană, ce avea în subordine şi toate marile unităŃi şi
unităŃile germane din România. În fapt, România nu se afla în poziŃia de a
desfăşura operaŃii strategice în afara celor preconizate de Germania, nici
din punct de vedere al planificării strategice, al organizării de
comandament şi desfăşurării acŃiunilor militare.
Atât Hitler, cât şi Antonescu considerau că războiul împotriva
Rusiei Sovietice se va încheia în toamna anului 1941. Această viziune
avea la origine erori de calcul politico-strategic. Germania aprecia că este
în măsură să-l înfrângă, aproape singură, pe puternicul său inamic din
Răsărit, fără să conteze prea mult pe sprijinul „aliaŃilor” de talia
Finlandei, Ungariei şi României. Pe de altă parte, Finlanda şi România
încercau să-şi restrângă participarea militară doar la înfrângerea Rusiei
Sovietice, nutrind iluzia că şi-ar putea purta propriile „războaie paralele”,

214
Apud Gheorghe Buzatu, Mareşalul Antonescu în faŃa istoriei,
vol. I, Iaşi, 1990, p. 231.
în cadrul Axei şi al „marelui război germano-sovietic, fără a rupe toate
punŃile de legătură cu marile puteri occidentale.”215
După eliberarea Bucovinei, la 18 iulie 1941, Armata 3 a intrat în
subordinea Armatei 11 germane, subordonată la rândul ei Grupului de Armate
Sud, Grupul de armate general Antonescu încetându-şi existenŃa. Marele Cartier
General Român a continuat să coordoneze ofensivele din Basarabia şi de pe
direcŃia Odessa.
Până la 26 iulie 1941, prin lupta armatei române cu sprijin
german, România a reintrat de fapt în posesia dreptului său de suve-
ranitate asupra Basarabiei, Bucovinei şi Ńinutului HerŃa. În cele 35 de zile
de lupte desfăşurate în Basarabia şi Bucovina, armata română a angajat
473.103 militari. Pierderile înregistrate între 22 iunie şi 31 iulie au fost de
24.396 de militari, din care 5.011 morŃi, 14.898 răniŃi şi 4.487
dispăruŃi216.
Basarabia şi Bucovina de Nord au fost reintegrate în statul român
sub forma unor provincii administrative autonome cu reşedinŃe la
Chişinău şi la CernăuŃi. Ele aveau în frunte guvernatori învestiŃi cu
atribuŃii civile şi militare şi subordonaŃi nemijlocit conducătorului statului
– în Basarabia, generalul Constantin Voiculescu, iar în Bucovina,
generalul Corneliu Calotescu. La 25 iulie 1941, pretorii şi notarii îşi
preluaseră deja atribuŃiile în teritoriile româneşti eliberate. În mod oficial,
Basarabia şi Bucovina de Nord au fost reunite cu România, la 3 septem-
brie 1941. În aceeaşi zi, România a informat toate statele cu care între-
Ńinea relaŃii diplomatice asupra restabilirii suveranităŃii sale asupra
Basarabiei şi Bucovinei de Nord şi a hotărât să continue lupta pentru
cucerirea Odessei. Primind nota diplomatică, secretarul de stat Cordell
Hull nu a făcut nicio obiecŃiune, ceea ce în uzanŃa diplomatică însemna
un acord tacit al Statelor Unite şi un succes al politicii româneşti de până
atunci.

215
Jipa Rotaru, Vladimir Zodian, Leonida Moise, Teofil Oroian,
Antonescu-Hitler. Caucazul şi Crimeea. Sânge românesc şi german pe frontul de
Est, Editura Paideia, Bucureşti, 1999, p.18.
216
Armata română în al doilea război mondial, vol. I, Eliberarea
Basarabiei şi a părŃii de nord a Bucovinei (22 iunie – 26 iulie 1941),
coordonatori: Alesandru DuŃu, Mihai Retegan, Editura Militară, Bucureşti, 1996,
p. 327-328.
 VI.2. EvoluŃia relaŃiilor româno-germano-italiene după
eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord
Răspunzând solicitării Germaniei, România a continuat
operaŃiunile militare dincolo de Nistru, raŃiunile fiind, înainte de toate, de
ordin strategic. Acceptând cererea lui Hitler – făcută într-un context în
care Armata Roşie nu era nici pe departe înfrântă şi în care armata ungară
continua lupta alături de Wehrmacht –, Antonescu spera să obŃină
sprijinul Germaniei pentru restabilirea graniŃei de vest a Ńării. În afara
acestui argument, conducătorul statului român mai invoca motive de
loialitate faŃă de Germania. În acest sens, după ce releva contribuŃia
hotărâtoare a trupelor germane la operaŃiile militare din Basarabia şi
nordul Bucovinei, Ion Antonescu declara următoarele în Consiliul de
Miniştri, la 5 septembrie 1941: „Ar fi fost o dezonoare pentru noi să mă fi
dus la Nistru şi să le fi spus nemŃilor apoi: La revedere!”217
Armata română a intrat, treptat, în structurile strategice şi tactice
germane. La 27 iulie 1941, Hitler stabilea, printr-o scrisoare adresată lui
Antonescu, misiunea armatei române de a înainta, „în spaŃiul de la
sud-vest de Bug”, preluând astfel şi apărarea şi administrarea militară a
acestui teritoriu. Prin aceeaşi scrisoare erau exprimate mulŃumiri pentru
ajutorul militar dat Germaniei în război şi felicitări adresate „în mod
deosebit poporului român pentru recâştigarea unei provincii a cărei
pierdere, în împrejurările din 1940, era inevitabilă şi care, mai cu seamă
în acel moment, nu putea fi împiedicată prin măsuri militare”218.
La 31 iulie 1941, generalul Antonescu reconfirma decizia sa de a
merge „până la capăt” în campania pornită în Răsărit şi îşi exprima
„deplina încredere în justiŃia pe care Führerul Cancelar Adolf Hitler o va
face poporului român şi drepturilor sale statornice şi seculare, misiunii
sale în CarpaŃi, la Dunăre şi la Marea Neagră”219.
Revizuirea sentinŃei pe care puterile Axei o impuseseră la Viena
cu un an înainte era o condiŃie pusă, uneori, într-o manieră „diplomatică”,
dând glas şi unor temeri manifestate în rândul celor ce susŃineau

217
Stenogramele şedinŃelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion
Antonescu, op. cit., vol. IV (iulie-septembrie 1941), p. 569.
218
Antonescu-Hitler. CorespondenŃă şi întâlniri inedite (1940-1944),
vol. I, op. cit., p. 115-117.
219
Ibidem, p. 118.
încheierea operaŃiilor militare, după atingerea Nistrului, relative la
disponibilitatea germană de a acorda statului român „compensaŃii”
teritoriale în Est pentru regiunile ce ar fi rămas Ungariei. La 9 august
1941, într-o întrevedere cu Manfred von Killinger, Mihai Antonescu avea
să afirme că „nu poate să se facă nici un fel de raport între o asemenea
acŃiune şi teritoriile care ar fi ocupate prin efortul ei [peste Nistru] şi între
poziŃia diplomatică a României de până azi şi unele revendicări de ordin
politic şi teritorial ale noastre care nu vor fi cu nimic modificate prin noua
situaŃie”220.
Cererea revizuirii sentinŃei vieneze, formulată de forurile
decizionale de la Bucureşti, a caracterizat relaŃia româno-germană până la
23 august 1944, fiind reiterată de fiecare dată cu ocazia întâlnirilor dintre
condu-cerile celor două state.
Problema reîntregirii României, pusă Germaniei ca o condiŃie a
angajării în război, a devenit, după trecerea Nistrului, o cauză politică a
continuării operaŃiilor militare şi datorită unui adevărat şantaj exercitat la
Bucureşti şi la Budapesta. Mai ales în momentele de criză militară,
conducerea germană crea la Bucureşti şi la Budapesta impresia că va
rezolva diferendul teritorial în favoarea acelui stat a cărui contribuŃie de
război, militară, economică, politică va fi mai mare.
Pe de altă parte, trecerea Nistrului era reclamată de un imperativ
militar: consolidarea frontierei de est prin anihilarea unui centru de putere
care a avut între constantele sale cucerirea Gurilor Dunării şi a spaŃiului
de la vest şi sud de acestea.
La întâlnirea cu Hitler de la Cartierul General al Comanda-
mentului Grupului de armate Sud (Bredicev, Ucraina – 6-7 august 1941),
generalul Antonescu a declarat „că vrea să ocupe în Sud nu numai
Odessa, ci şi Sevastopolul şi Crimeea, ca să cuprindă astfel şi bazele
aeriene ale ruşilor de pe care aviaŃia acestora, cu noile lor bombardiere ce
au o viteză de 500 kilometri, bombardează ConstanŃa”221. Cu acelaşi
prilej, cancelarul german i-a înmânat conducătorului statului român
„Crucea de cavaler” şi „Crucea de fier” (clasele I şi II), distincŃii acordate
prima dată unui străin. La 22 august 1941, generalul Ion Antonescu este

220
Gheorghe Buzatu, Mareşalul Antonescu în faŃa istoriei, op. cit., p.
274.
221
Ion Calafeteanu, Români la Hitler, op. cit., p. 96.
învestit, printr-un decret semnat de regele Mihai, cu demnitatea de
Mareşal al României.
La 19 august 1941, regiunea dintre Nistru şi Bug a trecut sub
administraŃia civilă română. Profesorul Gheorghe Alexianu a fost numit
guvernator al acestei regiuni, botezată de publicistul Alexis Nour cu
numele de Transnistria. Încă de la 5 decembrie 1940, Hitler exprimase,
într-o convorbire cu feldmareşalul Walther von Brauchitsch şi generalul
Franz Halder, ideea măririi României cu teritorii de la Ucraina, în
perspectiva unei campanii împotriva U.R.S.S., pentru a o lega mai strâns
de Germania. Exista, probabil, încă de la începutul preparativelor pentru
planul „Barbarossa”, ideea abaterii României de la problema
Transilvaniei cu promisiuni de anexare a unor teritorii peste Nistru. La
consfătuirea conducerii germane din 6 iulie 1941, al cărei subiect l-a
constituit împărŃirea U.R.S.S., la observaŃiile făcute de Göring şi
Rosenberg împotriva dezmembrării Ucrainei, Hitler a răspuns că
teritoriile dorite de Antonescu în Est, în plus faŃă de Basarabia, erau „cu
puŃin în afara vechilor frontiere române”, şi anume: „Odessa şi o fâşie
care se prelungeşte de la Odessa spre vest, nord-vest”. Preluarea de către
România a teritoriului în discuŃie prindea o anumită consistenŃă,
invocându-se în sprijin argumentul de ordin etnic: era locuit în proporŃie
însemnată de români transnistreni, mai numeroşi decât ucrainenii şi ruşii
din Basarabia. Cu toate acestea, frontiera de stat a României a fost
restabilită pe Nistru. Transnistria a fost preluată sub administraŃie numai
pentru perioada ostilităŃilor, mareşalul Antonescu refuzând – după cum
i-a declarat personal Führerului – anexarea Ńinutului dintre Nistru şi Bug.
România nu s-a lăsat ispitită de tendinŃa Germaniei de a o
„despăgubi” pentru pierderea unei părŃi din Transilvania prin compensaŃii
teritoriale dincolo de Nistru. Într-o convorbire purtată la 11 septembrie
1941 cu ministrul S.U.A. la Bucureşti, Franklin Mott-Günther, care se
interesa dacă „extinderea românească peste Nistru” însemna renunŃarea la
teritoriul românesc anexat de Ungaria, vicepremierul şi ministrul de
externe Mihai Antonescu222 a arătat că „poziŃia guvernului român este
222
La 21 iunie 1941, prin decret semnat de Ion Antonescu, Mihai
Antonescu este numit vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, fiind însărcinat cu
conducerea guvernului pe tot timpul absenŃei lui Ion Antonescu din Ńară. La 29
iunie 1941, Mihai Antonescu e numit şi ministru de externe, portofoliu deŃinut de
Ion Antonescu de la 27 ianuarie 1941.
definitiv fixată; nu se poate să existe nicio compensaŃie între drepturile de
la Răsărit şi între drepturile de la Apus”223. DiplomaŃia ungară era gata să
speculeze o eventuală îndreptare a pretenŃiilor României spre Răsărit,
inclusiv prin răspândirea teoriei că „prin avantajele teritoriale ce România
ar realiza în această direcŃie, se desemnează soluŃionarea chestiunii
Transilvaniei”. Cum? Sugerându-se ideea „compensaŃiunii”, ungurii
sperau că extinderea teritoriului statului român dincolo de Nistru ar fi
trebuit urmată de noi concesiuni teritoriale pentru Ungaria, în
Transilvania.
La 13 octombrie 1941, la recomandarea lui Alexandru Cretzianu, secretar
general al Ministerului de Externe, şi a lui Raoul Bossy, şeful LegaŃiei române la
Berlin, Mihai Antonescu a prezentat Cancelariei Reichului următoarea poziŃie în
problema Transnistriei: „1) România nu-şi fixează punctul de vedere
teritorial dincolo de Nistru, decât după ce va cunoaşte soluŃia ce se dă problemei
ruseşti; 2) În nici un caz, trecerea Nistrului, fie ea şi cu caracter militar, de
ocupaŃie, nu poate să aibă vreun raport cu drepturile României la Vest; 3)
Transilvania este teritoriu românesc care a fost stabilit în împrejurări
internaŃionale care nu aparŃin regimului mareşalului Antonescu”. Acelaşi punct
de vedere l-a susŃinut, în cadrul vizitei sale efectuate în Germania, la 11-12
februarie 1942, Ion Antonescu, care a repetat în faŃa lui Hitler, Göring şi
Ribbentrop, că era hotărât să refacă „blocul etnic românesc, existent înainte de
Arbitrajul de la Viena, după terminarea luptei în Est”, „dacă va fi necesar, chiar şi
prin forŃa armelor”. El i-ar fi spus ministrului de externe al Reichului că toŃi
soldaŃii români de pe frontul de Est pe care i-a vizitat l-au întrebat când vor putea,
în sfârşit, să lupte pentru eliberarea Transilvaniei.
După numirea sa în calitate de vicepremier şi de ministru de
externe, Mihai Antonescu a acordat o atenŃie sporită relaŃiilor româno-
germano-italiene. La 6 august 1941, el propunea ministrului Italiei la
Bucureşti, Renato Bova Scoppa, crearea unei „Axe latine” în Europa
meridională, care să grupeze FranŃa, Italia, Spania, Portugalia şi România,
destinată să înfrâneze expansiunea Germaniei. „Această Axă longitu-
dinală, care astăzi pare un mit, ar putea fi o realitate vie şi vitală a Europei
de mâine, nu numai din punct de vedere politic, ci şi moral, cultural şi
economic. O astfel de barieră ar putea avea posibilităŃi fecunde de
existenŃă. În cazul în care în loc de ordine nouă, va ieşi din război o
«pax germanica» pur şi simplu, necesitatea unei asemenea înŃelegeri
latine mi s-ar părea cu atât mai mare”224.
223
Istoria politicii externe, op. cit., p. 333.
224
Renato Bova-Scoppa, Colloqui con due dittatori, Ruffalo Edittore,
Roma, 1949, p. 42.
 Între 25 şi 28 noiembrie 1941, Mihai Antonescu a făcut o vizită
oficială în Germania, a purtat convorbiri cu mareşalul Göring, cu von
Ribbentrop şi a fost primit în audienŃă de Hitler. Cu acel prilej, el a
semnat adeziunea României la Pactul Anticomintern. Este aproape sigur
că omul politic român nu cunoştea Protocolul adiŃional secret al Pactului
din 25 noiembrie 1936, care interzicea încheierea de tratate cu U.R.S.S.
fără aprobarea tuturor semnatarilor pactului respectiv. Ar fi de menŃionat
că această clauză n-a fost respectată nici de Germania (Pactul Ribbentrop-
Molotov) şi nici de Japonia (Tratatul de neutralitate ruso-japonez din
13 aprilie 1941). Guvernul italian nu a fost încunoştiinŃat, în momentul
aderării, la 6 noiembrie 1937, asupra acestui protocol adiŃional.
La întrevederea cu Führerul-cancelar din 27 noiembrie 1941,
Mihai Antonescu a abordat problematica omniprezentă în relaŃiile
româno-germane din timpul Campaniei din Est: livrările de produse
petrolifere şi agroalimentare către Reich şi implicaŃiile financiare ale
acestora; sprijin german pentru dotarea armatei române; anularea
Dictatului de la Viena şi atrocităŃile comise de autorităŃile ungare
împotriva românilor în partea de nord-vest a Transilvaniei. Expunând
situaŃia financiară şi economică dificilă a Ńării, omul de stat român a
propus: a) să se pună la dispoziŃia României „aur şi devize imediat, fără
de care exporturile române spre Germania nu pot fi îndeplinite”;
b) reducerea numărului trupelor germane din România pentru a se
diminua finanŃarea lor; c) „o reglementare precisă a schimburilor, ca şi a
operaŃiilor economice germane în România pentru ca acestea să se
efectueze în ordine şi fără a greva situaŃia economică şi financiară a
României”225. Hitler a promis că „organizările germane
supradimensionate vor fi desfiinŃate” şi se va reduce personalul acestora;
mai mult, a subliniat că „Germania va face orice ca să ajute la menŃinerea
stabilităŃii monedei româneşti, fie prin garantarea puterii ei de cumpărare,
fie prin cooperarea Băncii Reichului. În final, armata română va primi tot
ceea ce Germania poate să-i ofere”226.
Mihai Antonescu a supus atenŃiei Führerului „marea problemă a
reconstrucŃiei Europei la pacea de mâine”, legând-o de „conjugarea

225
Antonescu-Hitler. CorespondenŃă şi întâlniri inedite (1940-1944),
op. cit., p. 147.
226
Ion Calafeteanu, Români la Hitler, op. cit., p. 105.
latinităŃii, ca idee de rasă, în acŃiunea germanismului împotriva slavilor”
care i se părea „o necesitate de prim ordin, iar poziŃia în contra slavilor să
fie neşovăitoare, orice formă de separaŃie, de neutralizare, de ocupare a
teritoriilor slave fiind legitimă”227.
În acest context, şeful diplomaŃiei antonesciene s-a referit la
„chestiunea” ucraineană şi la cea bulgară din perspectiva pe care ar
reprezenta-o „pericolul maselor slave” pentru soarta civilizaŃiei latino-
germane, în procesul reorganizării Europei postbelice. El susŃinea că
„formarea unui mare stat ucrainean este o greşeală de ordin general
european”, tot o greşeală fiind şi „întărirea şi mărirea teritorială prea vastă
a Bulgariei”, ceea ce nu ar fi făcut decât „să apese România între două
flancuri, mai ameninŃătoare decât cele de ieri”228. Toate acestea erau,
desigur, nişte declaraŃii politice de circumstanŃă, care i-au oferit prilejul
lui Hitler să reia temele obişnuite ale propagandei naziste privind
„pericolul evreimii mondiale”, în spatele căreia s-ar afla bolşevismul,
panslavismul şi plutocraŃia anglo-saxonă, „incompatibilitatea” dintre
masa slavă şi civilizaŃia europeană, comunismul fiind văzut ca o
„expresiune spirituală a rasei slave”. „În Europa viitoare – clama Hitler –
nu trebuie să existe decât două rase: latinitatea şi germanismul”229.
Cerându-i-se sfatul privind posibilitatea unor relaŃii mai strânse
între România, Bulgaria, Slovacia şi CroaŃia, Hitler a răspuns că nu vede
cu ochi buni încheierea unor tratate speciale de colaborare şi de asociere a
acestor state. „łări ca Germania şi România – sublinia liderul nazist – nu
au nevoie de angajamente pe baza dreptului internaŃional ca să coopereze
cu alte Ńări, este suficient pentru ele să împărtăşească aceeaşi opinie în
virtutea raŃiunii şi ideologiei. Pe această bază, de exemplu, cooperarea
între Finlanda, România şi Germania este completă, fără ca formal să fi
fost încheiate tratate speciale”230.
În timp ce Mihai Antonescu era în Germania, regele Mihai şi
regina-mamă Elena, care călătoreau cu un tren special spre FlorenŃa, la
26 noiembrie 1941, i-au făcut o vizită de curtoazie lui Hitler, în noua
cancelarie a Reichului din Berlin. Impresia oaspeŃilor români despre
227
Antonescu-Hitler. CorespondenŃă şi întâlniri inedite (1940-1944),
op. cit., p. 149-150.
228
Ibidem.
229
Idem, p. 151.
230
Ion Calafeteanu, Români la Hitler, op. cit., p. 105.
Führer „a fost mai bună decât era de aşteptat” – cum a mărturisit
regina-mamă prinŃului Albrecht von Hohenzollern, după convorbire. În
schimb, impresia generală pe care tânărul rege al României i-a lăsat-o lui
Hitler „a fost foarte proastă”231.
După vizita la Berlin, locŃiitorul mareşalului Antonescu şi-a
orientat tot mai mult atenŃia spre Roma. Informat de Bova-Scoppa despre
conversaŃiile sale cu Mihai Antonescu, ministrul afacerilor străine al
Italiei nota în Jurnalul său la 10 ianuarie 1942: „Cred că Germania ar
face bine dacă i-ar Ńine pe români sub supraveghere”. Atitudinea şi
vorbele lui Mihai Antonescu i se păreau contelui Ciano „semne
prevestitoare ale unei întorsături”232.
La 20 mai 1942, Renato Bova-Scoppa, îi comunica lui Ciano că
Mihai Antonescu îşi afirmase din nou dorinŃa de a stabili o înŃelegere cu
Italia, pentru ca, unite, cele două Ńări să poată rezista cu mai mulŃi sorŃi de
izbândă presiunilor Reichului. „De când ocup această funcŃie – declarase
Mihai Antonescu – am făcut toate eforturile pentru a mă înŃelege cu Italia
şi voi continua să o fac, chiar dacă îmi va fi dat să întâmpin numai
amărăciune şi deziluzie”233.

VI.3. Starea de război între România şi marile puteri

occidentale
RelaŃiile dintre România şi marile puteri anglo-saxone s-au
deteriorat în mod grav sub impactul desfăşurărilor militare. Încă de la
10 februarie 1941, Marea Britanie a rupt raporturile diplomatice cu
România, considerând-o Ńară ocupată de Germania şi transformată de
aceasta într-o bază pentru continuarea războiului.
La 30 noiembrie 1941, când trupele germane se aflau la 20 de
km de Moscova, ministrul Statelor Unite la Bucureşti, Franklin
Mott-Gunther, i-a transmis guvernului Antonescu o notă ultimativă prin
care guvernul de la Londra avertiza ca, până la 5 decembrie, să înceteze
războiul cu Uniunea Sovietică, în caz contrar, Marea Britanie se va
considera în stare de beligeranŃă cu România. La 5 decembrie, Winston

231
Andreas Hillgruber, op. cit., p. 180.
232
Galeazzo Ciano, Journal politique 1939-1943, vol. II, Éditions de la
Baconnière-Neuchatel, p. 236-237.
233
Ibidem, p. 46.
Churchil a aprobat declaraŃia de război făcută României. OficialităŃile de
la Bucureşti au răspuns ultimatumului englez, afirmând că „nu noi
suntem agresorii” şi că „ne-am luptat spre a recuceri provinciile pierdute
anul trecut şi spre a păstra fiinŃa noastră naŃională”234. România a aflat din
sursă americană că Marea Britanie a hotărât să facă acest pas, spre a da
satisfacŃie Uniunii Sovietice. Cu sau fără voinŃa ei, Londra a dat curs
insistenŃei Moscovei de a declara război tuturor statelor care se asociaseră
cu Germania la atacul împotriva Rusiei sovietice: Finlanda, Italia,
România şi Ungaria. În zadar încercase premierul britanic să-l convingă
pe Stalin că atât în România, cât şi în Ungaria se găseau, printre fruntaşii
politici şi militari, mulŃi prieteni ai englezilor, care, în eventualitatea
întoarcerii sorŃii războiului împotriva Germaniei, aceştia ar impune
trecerea Ńărilor lor de partea NaŃiunilor Unite.
România şi Marea Britanie s-au aflat în stare de război începând
de la 7 decembrie 1941. Imediat au sosit la Bucureşti declaraŃiile de
război ale membrilor Commonwealth-ului britanic: Canada şi Noua
Zeelandă (8 decembrie), Australia şi Uniunea Sud-Africană
(10 decembrie).
La 12 decembrie 1941, guvernul Antonescu a comunicat la Casa
Albă că, „în conformitate cu dispoziŃiile Pactului Tripartit şi respectând
obligaŃiile solidare prevăzute prin acest pact, ca urmare a stării de război
ce a intervenit între Statele Unite, pe de o parte, şi Reichul german, Italia
şi Japonia, pe de altă parte, România se află ea însăşi în stare de război cu
Statele Unite ale Americii”235. Washingtonul a reacŃionat după aproape
şase luni, preşedintele Roosevelt, semnând, la 4 iunie 1942, o contra-
declaraŃie de război adresată României, Ungariei şi Bulgariei. Roosevelt a
avut grijă să pună în evidenŃă, în mesajul său către Congres, că toate cele
trei guverne au declarat război Statelor Unite „nu din proprie iniŃiativă sau
ca urmare a dorinŃei popoarelor lor, ci ca instrumente ale lui Hitler”.
Linia politică urmată efectiv de mareşalul Antonescu –
independent de starea de război care, formal, exista – se reflectă cel mai
bine în cuvintele rostite la 12 decembrie 1941 în faŃa unor ziarişti: „Sunt
aliatul Reichului împotriva Rusiei. Sunt neutru între Marea Britanie şi

234
Valeriu Florin Dobrinescu, Anglia şi România între anii
1939-1947, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992, p. 105.
235
„Universul”, an 58, nr. 340, din 14 decembrie 1941.
Germania. Sunt pentru americani împotriva japonezilor”236. Chiar dacă
mareşalul Ion Antonescu nu s-a exprimat chiar în această formă, consem-
nată în însemnările sale de fostul secretar al lui Mihai Antonescu, Gheorghe
Barbul, cele spuse corespund atitudinii sale politice adoptate şi ulterior.
România nu avea sentimentul că, în realitate, ar fi în război nici cu Marea
Britanie, nici cu Statele Unite. Presa guvernamentală a primit dispoziŃii să nu
atace guvernele de la Londra şi Washington. CetăŃenii britanici şi americani n-au
fost internaŃi, iar mareşalul Antonescu s-a abŃinut de la represalii atunci când
averile româneşti fuseseră blocate în Anglia şi Statele Unite, încă la 11 octombrie
1941, sub pretextul că, de la sosirea Misiunii Militare Germane, România era o
Ńară ocupată. De fapt, câştigurile companiilor britanice şi americane, ale căror
capitaluri fuseseră investite în petrolul românesc, le-au rămas la dispoziŃie pe
toată durata războiului.
La 12 iunie 1942, aviaŃia militară americană execută prima sa
misiune în spaŃiul european, având drept obiectiv rafinăriile de petrol de
la Ploieşti – „izvorul şi robinetul puterii germane”. Raidul s-a încheiat cu
un eşec total, bombele fiind aruncate la întâmplare, de la ConstanŃa până
în zona Ploieşti; bombardamentul nu a fost anunŃat oficial de S.U.A., dar
nici de autorităŃile germane şi române care nu erau interesate să se ştie că
aviaŃia americană era capabilă să efectueze bombardamente asupra unor
obiective strategice din Europa.
Crearea stării de beligeranŃă între România, pe de o parte, şi Marea
Britanie şi S.U.A., pe de altă parte, era un act de extremă gravitate pentru
destinele poporului român. S-a ajuns aici datorită nu unor conflicte existente între
România şi marile puteri anglo-saxone, ci exclusiv alianŃelor politico-militare în
care erau angrenate. În acel moment, diplomaŃia americană îşi stabilise deja
conduita faŃă de România, atât pe timpul războiului, cât şi după încheierea
acestuia. La 18 mai 1942, Departamentul de Stat al Statelor Unite a comunicat la
Bucureşti că: a) dorinŃa S.U.A. este de a restabili la sfârşitul războiului
„o Românie viabilă şi puternică”; b) realizarea acestei dorinŃe depinde de
„puterea proprie pe care România o va avea în faza de deznodământ a
războiului”; de aceea, se cerea guvernului român să ducă „o politică tenace de
conservare a forŃelor armate, altfel însăşi existenŃa statului român este periclitată”;
c) „S.U.A. nu-şi iau nici un angajament în privinŃa graniŃelor viitoare, dar asigură
România că în chestiunea Transilvaniei se va găsi o soluŃie dreaptă”. ConŃinutul
acestui demers reflectă, printre altele, tendinŃa Washingtonului, ca de altfel, şi a
Londrei, de a se abate de la Carta Atlanticului din 14 august 1941, cedând
pretenŃiilor Kremlinului de a i se recunoaşte anexiunile teritoriale din anii 1940-
1941.
Uniunea Sovietică a cerut Basarabia şi Bucovina de Nord
partenerilor săi din coaliŃia NaŃiunilor Unite, în primăvara anului 1942, şi
236
Gheorghe Barbul, op. cit., p. 141.
a obŃinut câştig de cauză, atât din partea Marii Britanii, cât şi a Statelor
Unite ale Americii, dezideratele Kremlinului fiind apoi întărite prin
înŃelegeri politico-diplomatice bilaterale sau tripartite. Politica de cedare
în care s-au angajat Churchil şi Roosevelt faŃă de Stalin a fost deter-
minată, în esenŃă, de doi factori: fără contribuŃia militară a Uniunii
Sovietice, Germania nazistă nu putea fi înfrântă; teama de o pace separată
germano-sovietică, ceea ce i-ar fi dat posibilitate lui Hitler să-şi
concentreze forŃele împotriva democraŃiilor occidentale.
Aşadar, Marea Britanie, S.U.A. şi U.R.S.S. au adoptat o poziŃie
corespunzătoare intereselor lor, iar aceste interese erau atunci
preponderent militare. În general, Marile Puteri nu Ńin seamă de interesele
statelor mici, inclusiv în ceea ce priveşte frontierele, decât dacă acestea
coincid cu propriile lor interese. În cazul României, s-ar putea adăuga
faptul că serviciile de informaŃii britanice şi americane nu au prezentat
într-o manieră corectă regimul politic antonescian şi nici motivaŃia reală a
războiului purtat de români contra U.R.S.S. Nu mai puŃin adevărat este şi
faptul că, după întregirea sa naŃională din 1918, România n-a depus
eforturi suficiente pentru a-şi face cunoscute, în mediile diplomatice,
politice şi culturale democratice din străinătate, istoria, drepturile şi
aspiraŃiile sale legitime, ignorate pe plan internaŃional.

VI.4. Tentative politico-diplomatice de scoatere a României din

război
EvoluŃiile militare pe fronturile celui de-al doilea război mondial
începând din anul 1942 – marcate de marile bătălii de la Midway
(4-6 iunie 1942) şi Stalingrad (4 septembrie 1942 – 2 februarie 1943) şi
de operaŃiunile militare ale aliaŃilor occidentali care au asigurat controlul
Africii de Nord, între Atlantic şi Marea Roşie, şi al părŃii de sud a
strâmtorii Siciliei – prefigurau înfrângerea Puterilor Axei. În acelaşi sens
pledau acŃiunile politico-diplomatice, care au culminat cu adoptarea, la
începutul anului 1942, la Washington, a DeclaraŃiei NaŃiunilor Unite.
Guvernele celor 26 de state semnatare ale acestui document-manifest237

237
Constantin Buşe, Nicolae Dascălu, DiplomaŃie în vreme de război.
De la Carta Atlanticului la Carta O.N.U., Editura UniversităŃii din Bucureşti,
2000, p. 44. Statele semnatare erau următoarele: S.U.A., Marea Britanie,
U.R.S.S., China, Australia, Belgia, Canada, Costa Rica, Cuba, Cehoslovacia,
subscriau la principiile incluse în Carta Atlanticului238, fiind convinse că
victoria completă asupra inamicilor lor era esenŃială pentru apărarea
vieŃii, libertăŃii, independenŃei şi libertăŃii religioase, în Ńările lor şi în
lumea întreagă. Fiecare guvern se angaja a folosi toate resursele militare
şi economice în lupta împotriva acelor membri ai Pactului Tripartit cu
care erau în război, se angaja să coopereze cu celelalte guverne semnatare
şi să nu încheie armistiŃiu separat sau pace separată. La această declaraŃie
puteau adera alte naŃiuni care acordau asistenŃă militară sau contribuiau la
lupta împotriva hitlerismului.
În contextul desfăşurărilor militare şi politico-diplomatice în
favoarea NaŃiunilor Unite, guvernul de la Bucureşti a trecut, încă din anul
1943, la scrutarea perspectivelor ieşirii României din război şi la
pregătirea prezenŃei sale la reglementările de pace. La 6 martie 1943,
Mihai Antonescu prezenta în faŃa unui auditoriu alcătuit din personalităŃi
ale vieŃii politice, ştiinŃifice şi culturale un amplu discurs consacrat
pregătirii României pentru epoca postbelică. Cu acel prilej, nu a făcut

Republica Dominicană, Salvador, Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, India,

Luxemburg, Olanda, Noua Zeelandă, Nicaragua, Norvegia, Panama, Polonia,
Uniunea Sud-Africană, Iugoslavia. Primele 4 state au semnat DeclaraŃia la
1 ianuarie 1942, iar celelalte 22, a doua zi. Această procedură, de semnare, de
către marile puteri, mai întâi, şi de către statele mici, mai apoi, va crea un
precedent: practica va fi prezentă în toate fazele genezei OrganizaŃiei NaŃiunilor
Unite. Roosevelt a insistat ca marile puteri să fie mereu în capul listelor, în afara
ordinii alfabetice. Tot preşedintele american a fost acela care a sugerat adoptarea
numelui de NaŃiunile Unite.
238
Ibidem, p.44-45. DeclaraŃia comună a preşedintelui S.U.A.,
F.D. Roosevelt, şi a premierului britanic, W. Churchill, semnată la 14 august
1941, care a rămas în istorie sub numele de Carta Atlanticului, începea cu un
preambul şi avea 8 puncte care făceau publice principiile: de a nu accepta
extinderile teritoriale sau de altă natură; respingerea oricăror modificări teritoriale
care nu se făceau în acord cu voinŃa liber-exprimată a popoarelor; respectarea
dreptului popoarelor de a-şi alege propria formă de guvernământ şi restaurarea
dreptului de autoguvernare al popoarelor care au fost lipsite de acesta; accesul
tuturor statelor, în condiŃii de egalitate, la comerŃ şi la sursele de materii prime;
colaborarea economică deplină între naŃiuni, pentru ameliorarea condiŃiilor de
muncă, progres economic şi securitate socială; instaurarea unei păci durabile care
să asigure securitatea statelor, să permită oamenilor o existenŃă eliberată de teamă
şi nevoi; pacea să asigure călătoria liberă pe mări şi oceane; prin abandonarea
utilizării forŃei, prin crearea unui sistem larg şi permanent de securitate şi
dezarmarea naŃiunilor agresoare, prin reducerea poverii înarmărilor să se asigure
pacea viitoare (Idem, p. 34-35).
nicio referire la aşa-zisul rol al României în cadrul „noii ordini europene”
preconizate de Hitler şi Mussolini; dimpotrivă, lăsa să se înŃeleagă
orientarea guvernului de la Bucureşti pe alte coordonate decât cele
stabilite în septembrie 1940. OpoziŃia şi puterea vor ajunge pe poziŃii
apropiate şi chiar îşi vor coordona acŃiunile pentru găsirea unor soluŃii de
scoatere a Ńării din război. Semnificativă din acest punct de vedere este o
confesiune făcută de Iuliu Maniu unor apropiaŃi ai săi, la 26 martie 1943,
din care rezulta că, după „două consfătuiri intime” avute cu Mihai
Antonescu, a ajuns la concluzia că „însuşi guvernul nu mai crede astăzi în
victoria Axei”239 şi i-a cerut să pregătească argumentele pentru susŃinerea
intereselor României la ConferinŃa păcii. Iuliu Maniu nu avea cum să ştie
atunci că, după toate probabilităŃile, între cei doi Antoneşti se realizase un
acord ca vicepremierul şi ministrul de externe să identifice, în plan
politico-diplomatic, şansele României de a ieşi din război prin pace
separată şi, în acest scop, guvernul, cu departamentele de profil, să
coopereze cu opoziŃia; în acest timp, mareşalul Ion Antonescu să continue
politica militară alături de Axă până în momentul în care se va ivi şansa
de dezangajare din această alianŃă nefastă.
Judecând faptele din perspectivă istorică, este greu de admis că
Mihai Antonescu întreprindea acŃiuni publice de anvergură – cum a fost
discursul său de la 6 martie 1943 – fără ştirea conducătorului statului.
Atât Ion, cât şi Mihai Antonescu cunoşteau nu numai evoluŃia
evenimentelor militare din Est, ci şi seismele care se produceau în alte
zone ale spaŃiului Axei sau în cel neutru. În optica multor oameni politici
era certă perspectiva apropiatei capitulări a Italiei; erau cunoscute
tatonările Finlandei de a ieşi din război pe o cale separată, cu ajutorul
Occidentului, faptul că Turcia era dispusă să sprijine o invazie
anglo-americană în Balcani şi în Orientul Apropiat etc.
Guvernul român şi-a întins tot mai mult antenele pe lângă
reprezentanŃii guvernelor englez şi american din capitalele Ńărilor neutre
pentru a afla condiŃiile retragerii României din război. Contactele şi apoi
negocierile au avut loc în special la Berna, Lisabona, Madrid, Stockholm,
Ankara, Cairo, precum şi la Bucureşti. Protagonist al demersurilor
diplomatice, Mihai Antonescu avea „mână liberă” din partea mareşalului
Ion Antonescu. Concomitent, au intrat în acŃiune liderii opoziŃiei,
239
Mihai Fătu, op. cit., p. 268.
îndeosebi Iuliu Maniu, urmărind acelaşi scop: încheierea unor înŃelegeri
secrete româno-anglo-americane pentru abandonarea Axei. Tentativele de
negociere şi negocierile propriu-zise s-au derulat cu intermitenŃe şi în ritm
lent, durând practic până la 23 august 1944. Ele au avut de înfruntat
numeroase dificultăŃi, una dintre cele mai importante constituind-o
hotărârea adoptată de preşedintele Roosevelt şi premierul Churchill, la
ConferinŃa de la Casablanca (14-24 ianuarie 1943), de a nu se angaja
tratative cu statele Axei şi aliaŃii săi, ci de a le impune formula „capitulării
necondiŃionate”.
Demersurile diplomatice româneşti erau cunoscute, de la
începuturile lor, la Berlin. La întâlnirea Hitler-Antonescu de la Klessheim
(12 aprilie 1943), cancelarul german prezenta mareşalului român detalii
care arătau că serviciile secrete germane erau bine informate. Führerul –
se consemnează în minuta acestei întâlniri – „ a pus aceste probleme în
centrul discuŃiei, rugându-l pe Antonescu să le analizeze, nu atât în
legătură cu atitudinea Germaniei, ci mai mult privind urmările pe care
le-ar putea avea în lume atitudinea diplomaŃilor români. Şi, în afară de
asta, a dorit să înceapă întrevederea cu o problemă mai neplăcută, pentru
ca finalul să nu fie prost, ci la sfârşitul convorbirii să poată fi discutate
părŃile pozitive ale legăturii româno-germane. BineînŃeles că nu aşteaptă
un răspuns imediat din partea lui Antonescu la această problemă
neaşteptată. El ar înŃelege prea bine, chiar dacă Antonescu nu i-ar da nici
un răspuns şi nu i-ar lua-o înainte”240.
Mareşalul Antonescu l-a asigurat pe Hitler că nu va permite
nimănui să ducă o altfel de politică decât cea pe care el o consideră cea
mai bună, în interesul Ńării şi al Europei, şi că „România îşi va continua
drumul alături de Germania până la sfârşitul războiului”. Iar cu privire la
politica opoziŃiei, nu se poate atinge de Maniu, deoarece „nu doreşte ca
prin măsuri luate împotriva lui Maniu să facă o jertfă din acest om
înaintat în vârstă şi cu idei negative”.
Conducătorul statului român a luat apărarea ministrului său de
externe, precizând: „E de neconceput ca Mihai (Antonescu) să fi încercat
vreodată să încheie pace sau să ceară ajutor la americani sau alte state, căci
el nu ar putea suporta alături de el pe nimeni care ar fi neloial Germaniei”.
240
Antonescu-Hitler. CorespondenŃă şi întâlniri inedite (1940-1944),
vol. II, op. cit., p. 71.
Cancelarul Adolf Hitler încheie conciliant acest punct: „BineînŃeles că
rămâne totul în grija mareşalului, ceea ce doreşte sau nu să facă, pe baza
informaŃiilor transmise. Chiar şi Führerul a trebuit să ia poziŃie de apărare în
chestiunea respectivă, dar consideră acum problema încheiată”241.
În martie 1943, serviciile secrete britanice din Istanbul au
comunicat poziŃia guvernelor Statelor Unite secrete ale Americii şi Marii
Britanii faŃă de România. Nota prezentată lui Maniu conŃinea, în esenŃă,
următoarele: guvernele englez şi american sunt dispuse să înŃeleagă
situaŃia specială a României şi imposibilitatea forŃelor de opoziŃie de a
desfăşura o acŃiune imediată; cele două guverne nu-şi pot lua nicio
obligaŃie specială de a stabili o înŃelegere în privinŃa României cu
guvernul sovietic; ambasadorii Marii Britanii şi Statelor Unite ale
Americii la Moscova au primit însărcinarea să discute problema
românească şi, de îndată ce se va ajunge la un rezultat, se vor face
comunicări lui Maniu242.
Concomitent, Iuliu Maniu a primit un lung mesaj din partea
reprezentanŃilor din Turcia ai guvernului polonez în exil, în care se pleda
pentru o confederaŃie de state ce urma să cuprindă Polonia, Cehoslovacia,
Austria, Ungaria, România, Bulgaria, Grecia, Iugoslavia şi Turcia. În
concepŃia autorilor săi, acest bloc de state, numărând circa 120 de
milioane de oameni, ar fi fost suficient de puternic pentru a putea rezista
presiunilor Germaniei, precum şi pentru a acŃiona ca un „cordon sanitar”
la graniŃa apuseană a Uniunii Sovietice243.
Maniu era de acord, în principiu, cu proiectul polonez, care
corespundea, în esenŃă, unui mai vechi plan al său de organizare a
Europei dunărene244. Supus unei dezbateri cu „diplomaŃii” Partidului
241
Ibidem, p. 73.
242
A. Simion, Preliminarii politico-diplomatice ale insurecŃiei române
din august 1944, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 276-277.
243
Ibidem.
244
Într-un discurs rostit la 4 aprilie 1934 în faŃa Adunării DeputaŃilor,
Iuliu Maniu preciza că încă din primii ani după destrămarea Imperiului austro-
ungar în 1918, el fusese de părere că „realizându-se înfiinŃarea statelor naŃionale
sud-est europene, ele vor trebui să înfăptuiască în scurtă vreme o ConfederaŃiune
Sud-Est Europeană, cu scopul de a forma o forŃă comună şi de a crea un teritoriu
economic unitar, păstrându-şi fiecare stat suveranitatea sa, pentru a-şi asigura
desfacerea produselor lor în mod raŃional”.
În 1924, într-o conferinŃă Ńinută la Institutul Social Român,
Iuliu Maniu declara că poporul român este chemat să devină „de-a lungul Dunării
NaŃional łărănesc, Constantin Vişoianu, Savel Rădulescu, Mihai
Popovici, Ion HudiŃă, Gheorghe Taşcă, proiectul polonez nu a fost însă
acceptat, fiind considerat „o alcătuire hibridă” care ar fi avut în interiorul
ei interese antagoniste.
În acelaşi timp, opoziŃia democrată stabileşte un dialog cu
guvernele britanic şi american, prin George I. Duca, consilier la LegaŃia
română din Stockholm. Din decembrie 1943, Duca stabileşte legături şi
cu reprezentanŃii guvernului sovietic în capitala Suediei.
În timpul vizitei oficiale pe care o face în Italia, între 29 iunie şi
4 iulie 1943, Mihai Antonescu propune lui Benito Mussolini să ia
iniŃiativa tratativelor de pace. Ducele a fost de acord, în principiu, dar şi-a
exprimat părerea de a se mai aştepta două luni, deoarece spera într-o
îmbunătăŃire a situaŃiei militare, ceea ce ar fi permis negocieri de pe poziŃii
mai avantajoase. Între timp însă, la 25 iulie, Mussolini este înlăturat de la
putere printr-o conspiraŃie de palat. A doua zi, Mihai Antonescu se
adresează noului guvern italian, condus de mareşalul Pietro Badoglio,
pentru „stabilirea unui contact tot mai strâns între Italia şi România”, în ve-
derea unei acŃiuni comune pentru ieşirea din război. La sfârşitul lunii iulie
1943, Raffaele Guariglia, ministrul afacerilor străine al Italiei, răspunde,
dând asigurări guvernului român că „poate conta pe sprijinul Italiei în
dezvoltarea situaŃiei actuale”. În realitate, guvernul italian negocia singur cu
guvernele britanic şi american şi a încheiat cu ele armistiŃiu, care va fi
anunŃat public la 8 noiembrie 1943245.

şi la Marea Neagră, centrul de gravitaŃiune al unei formaŃiuni puternice,

mondiale, compusă din state şi popoare libere, în stare să-şi asigure existenŃa lor
naŃională şi având forŃe de a contribui la progresul culturii, ordinei şi propăşirii
veşnic ascendente a civilizaŃiei omeneşti”. În cursul anului 1928, Iuliu Maniu a
adus acest proiect la cunoştinŃa conducătorului Poloniei, mareşalul Józef
Pilsudsky, iar în februarie 1929, în calitate de preşedinte al Consiliului de
Miniştri, l-a prezentat şi guvernelor Marii Britanii şi FranŃei.
245
Clauzele armistiŃiului militar al AliaŃilor cu Italia erau extrem de dure,
datorită îndeosebi Marii Britanii, care s-a preocupat mai mult de asigurarea
supremaŃiei sale navale în Mediterana decât de contribuŃia italiană la efortul de
război. Cu toate acestea, declaraŃia sovieto-anglo-americană din 13 octombrie 1943
precizează că: „Guvernele Marii Britanii, Statelor Unite şi Uniunii Sovietice
recunosc oficial poziŃia luată de guvernul regal al Italiei în termenii declaraŃiei
mareşalului Badoglio şi acceptă colaborarea activă a armatei italiene drept
cobeligerantă în războiul împotriva Germaniei” (R.I.A.D., p. 141-143. Pietro
 ConferinŃa miniştrilor afacerilor străine ai U.R.S.S., Marii Britanii şi
S.U.A. de la Moscova (19-30 octombrie 1943) hotărăşte, printre altele:
a) ori de câte ori cele trei guverne vor primi tatonări de pace din partea
vreunui guvern sau a altor persoane ori grupuri de persoane dintr-o Ńară care
se află în război cu NaŃiunile Unite, să se informeze reciproc şi să se consulte
asupra poziŃiilor ce trebuie adoptate; b) în cazul statelor satelite Reichului,
aflate în război cu Uniunea Sovietică, dreptul de a decide să revină U.R.S.S.;
c) crearea Comisiei Consultative Europene, formată din reprezentanŃi ai celor
trei Mari Puteri, cu sediul la Londra, cu misiunea „de a elabora cât mai
curând recomandări detaliate asupra clauzelor de capitulare ce vor fi impuse
tuturor statelor europene cu care oricare din cele trei Puteri se află în stare de
război şi asupra modalităŃilor care să asigure realizarea acestor clauze”246.
La 9 noiembrie 1943, la Lisabona, ministrul-consilier al legaŃiei
britanice, Henry L. Hopkinson, comunică fostului ministru al României în
Portugalia, Ion Pangal, că niciun contract nu va putea fi stabilit pe alte
baze decât capitularea fără condiŃii. Peste trei zile, ambasadorul S.U.A. în
Spania, Carlton Hayes, îi comunică primului secretar al LegaŃiei
României la Madrid, Scarlat Grigoriu, să se remită în scris un document
din care să rezulte disponibilitatea de negociere cu aliaŃii pe baza formulei
„capitulare fără condiŃii”, după care un reprezentant al Bucureştilor să
plece la Cartierul General al generalului Dwight Eisenhower; guvernul
american dădea asigurări că trupele sovietice nu vor ocupa tot teritoriul
Ńării, iar trupele anglo-americane vor ocupa „măcar o parte” din România.
La 21 decembrie 1943, guvernul român răspunde că în principiu acceptă
să negocieze dacă s-ar realiza una din următoarele două condiŃiuni: a) o
debarcare anglo-saxonă serioasă în Balcani mergând în direcŃia
României; b) intrarea Turciei în război alături de aliaŃi247. Aceste condiŃii
contraveneau strategiei militare generale stabilite la reuniunea la nivel
înalt de la Teheran (28 noiembrie – 1 decembrie 1943). Întreaga Europă
de Centru-Est şi Sud-Est, inclusiv statele baltice, Finlanda şi România,
intrau în aria de operaŃiuni a Armatei Roşii; au urmat, în mai-iunie 1944,
înŃelegerea Churchill-Stalin potrivit căreia, până la sfârşitul războiului sau

Secchia, Filippo Frassati, Storia della Rezistenza. La guerra di liberazione in Italia.

1943-1945, vol. I, Editori Riuniti, Roma, 1965).
246
Gheorghe Buzatu, România şi Marile Puteri (1939-1947), Editura
Enciclopedică, Bucureşti, p. 258.
247
Ibidem, p. 259-260.
cel puŃin pentru trei luni, U.R.S.S. să-şi asume responsabilitatea în
România şi în Bulgaria, iar Marea Britanie în Grecia şi Iugoslavia248. În
cele din urmă, la 15 iulie 1944, guvernul S.U.A. şi-a dat asentimentul; dar
guvernul sovietic nu a manifestat niciun interes pentru a continua în acel
moment schimbul de păreri referitor la propunerea britanică249.
În arhivele americane se află un „proiect preliminar” intitulat
România. Problemele ocupaŃiei: caracterul conducerii militare, potrivit
căruia cele trei Puteri Aliate, în baza DeclaraŃiei de la Moscova din
toamna anului 1943, trebuia ca, înainte de capitularea României şi de
ocuparea teritoriului ei, să „realizeze un acord referitor la dimensiunea şi
caracterul participării fiecăreia la ocupaŃia şi administraŃia militară, la
problemele de natură civilă ale României”250. Între soluŃiile întrezărite,
erau: a) ocupaŃia sovietică, plus o comisie interaliată de control;
b) participarea simbolică a forŃelor engleze şi americane la ocupaŃie;
c) guvern de ocupaŃie, cu o misiune militară anglo-americană ataşată pe
lângă comandantul şef sovietic; d) guvern de ocupaŃie şi militar sovietic;
e) guvern de ocupaŃie şi militar mixt, anglo-sovieto-american. Subliniind
preocuparea S.U.A. pentru evitarea divizării României în „zone separate”
şi Ńinând în final la asigurarea independenŃei şi suveranităŃii naŃionale a
statului român, autorităŃile de la Washington înclinau pentru aplicarea
formulei a251.

248
CorespondenŃa preşedintelui Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. cu
preşedinŃii S.U.A. şi cu prim-ministrul Marii Britanii din timpul Marelui Război
pentru Apărarea Patriei, 1941-1945, vol. I, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1958, p. 292-295.
249
L. Stavrianos, The Balcans since 1945, Halt, Reinhart and Winston,
New York, 1963, p. 309. Autorul, istoric american de origine greacă, consideră că
înŃelegerea respectivă n-a putut intra în vigoare, dar că „în unele ocazii critice,
ambele guverne au acŃionat în conformitate cu acordul propus”. AlŃi autori,
invocând memoriile lui Cordell Hull, sunt de părere că Roosevelt a aderat la planul
lui Churchill „nu fără a impune câteva restricŃii: acordul între Londra şi Moscova nu
va fi aplicabil decât în condiŃii de război şi nu va aduce nici un prejudiciu
drepturilor şi responsabilităŃilor pe care fiecare dintre cele trei mari puteri le va avea
de exercitat în timpul reglementărilor de pace şi, prin urmare, în ceea ce priveşte
ansamblul Europei” (Nicolette Franck, La Roumanie dans L’engrenage, Elsevier
Sequoia, Paris, Bruxelles, 1977, p. 76).
250
Arhivele NaŃionale ale României, fond Microfilme S.U.A., rola 663,
cadrul 1032 şi urm.
251
Ibidem.
 OpoziŃia democratică preconiza scoaterea Ńării din război printr-o
acŃiune politico-diplomatică iniŃiată de guvernul Antonescu. La începutul
lunii aprilie 1943, Iuliu Maniu era de părere că: „Nu există decât o
singură soluŃie. România să ceară pace separată. Şi acest lucru trebuie să-l
facă guvernul Antonescu. El, care a dat germanilor un sprijin larg şi
necondiŃionat, are autoritate de a vorbi Reichului deschis şi sincer:
România nu se mai poate bate din două motive fundamentale: fiindcă nu
mai are armată şi fiindcă războiul nu mai are consensul naŃiunii”252.
Principalele canale pe care s-au purtat discuŃii asupra retragerii României
din Axa Roma-Berlin au fost: Bucureşti – Istanbul, Cairo şi Stockholm. Pregătite
îndelung, de-o parte şi de alta, discuŃiile de la Cairo s-au desfăşurat cu
participarea reprezentanŃilor celor trei Puteri Aliate. O circulară a secretarului de
stat Cordell Hull, destinată reprezentanŃelor diplomatice ale S.U.A. din Spania,
Portugalia, Marea Britanie, Suedia, ElveŃia şi Turcia, la 18 noiembrie 1943,
preciza:
„1. Capitularea imediată a României ar fi în interesul cauzei
aliate;
2. AliaŃii nu sunt interesaŃi în nicio propunere de capitulare, alta
decât necondiŃionată;
3. Orice propunere de capitulare necondiŃionată trebuie să fie
prezentată principalilor trei aliaŃi, respectiv Marii Britanii, Rusiei
Sovietice şi Statelor Unite, de către un reprezentant al guvernului român
pe deplin autorizat”253.
Al doilea canal diplomatic important, Bucureşti – Stockholm, s-a
impus datorită preferinŃelor sovietice pentru discuŃii bilaterale. În cursul
lunii decembrie 1943, la Stockholm, se stabileşte un prim contact
româno-sovietic; cu acest prilej, reprezentantul sovietic Vladimir
Semionov, însărcinat cu afaceri, declară ministrului român Frederik Nanu
că formula „capitulării necondiŃionate nu trebuie interpretată strâmt”.
Deşi în perioada următoare guvernul român menŃine contactul stabilit cu
guvernul sovietic, în cursul lunii martie 1944 discuŃiile sunt întrerupte.
La 17 martie 1944, în capitala Egiptului, prinŃul Barbu Ştirbey
are prima întrevedere cu reprezentanŃii U.R.S.S., Marii Britanii şi S.U.A.,
cărora le declară că „guvernul, regele şi opoziŃia doresc o schimbare a
frontului”. Guvernul Antonescu, opinia Ştirbey, putea face faŃă mai lesne
unei intervenŃii germane, în raport cu opoziŃia. Dacă totuşi se impunea,
252
Mihai Fătu, op. cit., p. 269.
253
Gheorghe Buzatu, România şi Marile Puteri (1939-1947), p. 278.
„opoziŃia se declară gata, bazându-se pe încrederea poporului şi pe
asentimentul Regelui, a-şi lua angajamentul de a realiza colaborarea cu
AliaŃii şi a contribui, cu sprijinul forŃelor sale armate şi economice [la
acŃiunea] împotriva Germaniei”. La cererea AliaŃilor, guvernul Antonescu
urma să fie, imediat, „răsturnat prin violenŃă”. AliaŃii, în schimb, urma să
dea asigurări pentru respectarea independenŃei României, a drepturilor ei
teritoriale, pentru recunoaşterea calităŃii de cobeligerant şi de asemenea
sprijin militar în cazul unui atac bulgar sau ungar254.
Drept răspuns, la Bucureşti au ajuns două mesaje: primul era
adresat, la 22 martie, de comandantul aliat suprem din Mediterana,
mareşalul Henry Maitland Wilson, direct mareşalului Antonescu, căruia îi
cerea să capituleze imediat în faŃa celor trei Mari Puteri şi să dea ordin
trupelor române să nu opună nicio rezistenŃă ruşilor. „Noi vom judeca în
funcŃie de rezultate şi natura condiŃiilor de pace impuse în cele din urmă
României – se spunea în mesaj – va fi în mare parte determinată de
contribuŃia ei la înfrângerea Germaniei”255. În răspunsul său, din 2 aprilie,
mareşalul Ion Antonescu reaminteşte împrejurările din 1940: „AliaŃii şi
prietenii noştri au fost obligaŃi de evenimentele europene din 1940 să ne
abandoneze total, lăsându-ne astfel să fim jefuiŃi de laşii noştri vecini.
Nici unul din marii noştri aliaŃi de atunci nu putea să ne
garanteze frontierele noastre reduse, ca răspuns la strigătul nostru de
alarmă. Alături de Germania am fost nevoiŃi să ne opunem Rusiei care,
zilnic, ne umilea şi ne ameninŃa. Singura Ńară din lume care, la cererea
noastră, a fost de acord ca, în împrejurări dificile, să garanteze existenŃa
durabilă a naŃiunii, a fost Germania. Când poporul nostru va trebui să
moară, nu-i cereŃi astăzi să accepte dizgraŃia şi dezonoarea …
AjutaŃi-mă să salvez un popor, nu mă forŃaŃi să-l arunc în
prăpastia fără sfârşit a distrugerii şi ruşinii.
Noi suntem prietenii dv., nu duşmanii dv. Nici un popor, sunt
sigur, cu forŃele aproape intacte, cum sunt ale noastre, nu ar putea să
capituleze şi să se retragă din acŃiunea în care însăşi libertatea şi existenŃa
lui sunt în joc, fără o garanŃie serioasă pentru zilele care vor veni. Că nu

254
Ibidem, op. cit., p. 290.
255
Alexandru Cretzianu, Ocazia pierdută, EdiŃia a doua, Institutul
European, Iaşi, 1998, p. 249.
se va comite nicio indiscreŃie în legătură cu acest mesaj, mă bizui pe dv.
ca soldat.”256
Al doilea mesaj, la 29 martie, este trimis, la propunerea reprezen-tantului
sovietic, mareşalului Antonescu, solicitându-i-se următoarele măsuri, în completare
la recomandările generalului Wilson din 22 martie:
„a) Să ordone trupelor române în contact cu trupele sovietice să
capituleze în faŃa lor. Sovieticii se angajează să trimită mareşalului
Antonescu acele trupe româneşti care se vor preda în Crimeea sau în zona
Nistrului în apropiere de Prut, pentru ca el să le organizeze în vederea
viitoarei rezistenŃe împotriva germanilor.
b) Trebuie să stabilească un contact direct cu comandamentul
sovietic pentru rezolvarea problemelor legate de acŃiunea mutuală
îndreptată împotriva germanilor. În acest scop, el va trebui să autorizeze
pe unul din generalii români care sunt acum prizonieri în Rusia, sau o altă
persoană, să acŃioneze ca reprezentant al său.”257
Acest mesaj i-a fost comunicat şi lui Iuliu Maniu. În aceeaşi zi,
generalul Wilson i-a retransmis Mareşalului Antonescu mesajul
cuprinzând sugestiile sovietice, la care însă n-a primit răspuns.
Analizând conŃinutul celor două documente, generalul Platon
Chirnoagă sublinia: „Pe cât era de cinică şi autoritară prima telegramă, pe
atât cea de-a doua era lipsită de orice seriozitate. Cum era posibil ca un
guvern responsabil de destinele Ńării lui să se aventureze într-o asemenea
acŃiune, fără să ştie ce soartă îi pregătesc inamicii care îi dădeau aceste
sfaturi? Niciuna nu lua în considerare scopul politic românesc şi nici nu
oferea vreo garanŃie pentru libertatea şi independenŃa României; în
schimb i se cerea să atace pe la spate şi fără nici un fel de avertisment
aliatul care, timp de 3 ani, a luptat alături de noi contra duşmanului nostru
cel mai periculos. La astfel de propuneri mareşalul Antonescu s-a abŃinut
să mai răspundă. De aceea, la 2 aprilie, generalul Wilson s-a adresat lui
Maniu, căruia i-a transmis aceleaşi condiŃii pe care le comunicase mai
înainte conducătorului statului român. Maniu n-a acceptat nici el
propunerile făcute prin generalul Wilson, considerând că nu asigurau nici
independenŃa, nici frontierele şi nici libertăŃile poporului român. Ca ajutor

256
Dinu C. Giurescu, România în al doilea război mondial (1939-
1945), Editura All Educational, Bucureşti, 1999, p. 193.
257
Alexandru Cretzianu, op. cit., p. 250.
militar, Wilson propunea puternice bombardamente aeriene asupra
populaŃiei, ca s-o revolte împotriva lui Antonescu.”258

VI.4.1. Propunerile sovietice de armistiŃiu din aprilie 1944.

Cererile formulate prin mesajele generalului Wilson se corelau cu
ofensiva Armatei Roşii, care la sfârşitul lunii martie a ajuns la Prut. În
seara zilei de 2 aprilie 1944, Molotov a declarat reprezentanŃilor presei
sovietice şi străine, prezenŃi la Moscova, că guvernul sovietic „nu
urmăreşte să anexeze vreo porŃiune oarecare din teritoriul românesc la
Uniunea Sovietică” şi „nici să modifice în vreun fel stările sociale
existente actualmente în România”, precizând că intrarea trupelor
sovietice pe teritoriul românesc era dictată exclusiv de necesităŃi militare
şi de faptul că trupele inamice continuă rezistenŃa259.
La 12 aprilie 1944 se reia contactul româno-sovietic din capitala
Suediei. De această dată, Kremlinul prezintă ministrului Frederik Nanu
„condiŃiile minime ale armistiŃiului”: a) ruperea relaŃiilor cu germanii şi
lupta alături de NaŃiunile Unite pentru redobândirea independenŃei şi
suveranităŃii României; b) restabilirea frontierei sovieto-române în
concordanŃă cu „tratatul din 1940”; c) reparaŃii pentru pagubele cauzate
U.R.S.S.; d) eliberarea tuturor prizonierilor de război sovietici şi aliaŃi;
e) libertate neîngrădită de deplasare pentru trupele sovietice şi aliate pe
întreg teritoriul României, iar guvernul român să acorde în acest sens tot
sprijinul prin căile de comunicaŃie pe pământ, pe apă şi în aer; f) guvernul
sovietic consideră rezultatul arbitrajului de la Viena nejust şi este de acord
să participe la operaŃii militare, împreună cu românii, împotriva ungurilor
şi germanilor „pentru restituirea întregii Transilvanii sau a celei mai mari
părŃi din ea României”; g) guvernul sovietic nu are nimic de obiectat dacă
România doreşte ca pe lângă reprezentantul militar pentru problemele de
război să aibă şi un reprezentant politic pentru relaŃiile cu U.R.S.S.
Aceleaşi condiŃii sunt prezentate concomitent la Cairo.
Ion Antonescu, încrezător în promisiunile făcute de Hitler,
privind oprirea înaintării sovietice prin utilizarea unor arme de mare
eficacitate şi în speranŃa obŃinerii unor propuneri de pace favorabile,
258
Platon Chirnoagă, op. cit., p. 93.
259
România – Marele sacrificat al celui de-al doilea război mondial.
Documente, vol. I (editate de Arhivele Statului), Coordonator Marin Radu
Mocanu, Bucureşti, 1994, p. 180.
hotărăşte însă tergiversarea negocierilor. În schimb, opoziŃia comunică, la
Cairo, că acceptă condiŃiile de armistiŃiu şi este gata să trateze pe baza lor.
Ca urmare, la sfârşitul lunii mai 1944, se cerea NaŃiunilor Unite asigurări
că: teritoriile ocupate se vor afla exclusiv sub administraŃie românească;
regiunile care nu sunt zone de operaŃii să nu fie ocupate; fondurile Băncii
NaŃionale confiscate de germani să fie înapoiate României; deblocarea
fondurilor româneşti din Marea Britanie şi S.U.A.; întreaga Transilvanie
să fie redată României.
La 29 mai 1944, Frederik Nanu restabileşte contactul cu
reprezentantul guvernului sovietic, căruia îi prezintă un Aide-mémoire, în
care, evitându-se întrebuinŃarea cuvintelor „armistiŃiu” şi „pace”,
deoarece se credea că „termenul juridic n-ar schimba cerinŃele ruse”, se
solicita: să se acorde germanilor un răgaz de 15 zile pentru a părăsi
România; administraŃia civilă în teritoriul ocupat să rămână românească;
în zona în care se află sediul guvernului român să nu pătrundă trupe
străine; negocierea despăgubirilor; reluarea vechilor propuneri prezentate
la Cairo privind graniŃele.
CondiŃiile sovietice de armistiŃiu propuse României au fost
întâmpinate de guvernul S.U.A. cu unele rezerve, fiind considerate ca „o
deviere definită de la principiul capitulării necondiŃionate” şi fiind
întemeiate în mod deschis pe premisa că războiul cu România era „treaba
proprie a Rusiei”. În principal, reticenŃele americanilor vizau „chestiunile
teritoriale”, implicate de propunerile sovietice, precum şi problema
folosirii trupelor române în războiul împotriva Germaniei. În ceea ce
priveşte dictatul de la Viena, americanii, deşi nu recunoşteau valabilitatea
soluŃiei impuse României în 1940 de Ribbentrop şi Ciano, se situau pe
poziŃia că reglementarea problemei trebuie amânată pentru perioada
postbelică260. Totodată, americanii atrăgeau atenŃia asupra faptului că
„propunerile ruseşti nu prevăd nicio condiŃie cu privire la autoritatea
regimului lui Antonescu, lăsând astfel deschisă chestiunea dacă va trebui
să avem de-a face şi să colaborăm cu un guvern care până acum este
răspunzător de a fi luptat alături de germani, împotriva AliaŃilor”. Toate
aceste deosebiri de vederi nu erau menite să dezaprobe condiŃiile ruseşti
de armistiŃiu, ci să fie reŃinute şi utilizate la negocieri ulterioare.

260
Gheorghe Buzatu, România şi Marile Puteri (1939-1947), p. 301.
 Guvernul sovietic răspunde, la 31 mai 1944, că punctele a, b şi d
ale propunerilor din 12 aprilie nu pot fi schimbate; totuşi, se declara
dispus să reducă într-o oarecare măsură suma reparaŃiilor de război; nu
obiecta în ceea ce priveşte acordarea unui termen de 15 zile pentru
retragerea trupelor germane din România; era de acord să se ajungă la un
compromis în ceea ce priveşte păstrarea administraŃiei civile româneşti.
La 2 iunie 1944, însărcinatul cu afaceri sovietic la Stockholm,
Semeonov, i-a comunicat ministrului Nanu: „Dacă prin imposibil
germanii părăsesc România de bună voie în termen de 15 zile, guvernul
sovietic n-are nicio obiecŃiune ca România să rămână neutră” şi, printre
altele, a adăugat „ca părere personală” să nu se mai ridice „chestiunea
Basarabiei, Rusia fiind intratabilă” în această privinŃă261.
La 28 aprilie 1944, Iuliu Maniu şi Ioan HudiŃă analizau un
răspuns primit cu o zi înainte de la Cairo. Impresia lui Maniu, rezumată în
Jurnalul lui HudiŃă, „este că anglo-americanii, deşi promit tot concursul
lor, în realitate ei nu pot face nimic fără aprobarea Moscovei, mai ales
acum când ei sunt în plină admiraŃie faŃă de efortul militar care-l fac ruşii.
Pentru moment, cel puŃin, i-a mai comunicat Ştirbei, nici vorbă nu poate
fi de trupe aeropurtate decât cel mult în număr egal cu ruşii. La fel, ei nu
pot lua nici un angajament să înceteze bombardarea Ńării. Ştirbei crede că
foarte curând anglo-americanii vor face frontul al doilea în Europa
Occidentală.”262
Jurnalul lui Ioan HudiŃă confirmă, în realitate, că „Ştirbei n-a
făcut, prin forŃa împrejurărilor, decât să dezamăgească pe cei ce aşteptau
din partea sa veşti salvatoare!” În schimb, la 16 iunie 1944, Maniu îi
comunica lui HudiŃă că, printr-un nou mesaj, „Ştirbei cere să încheiem
înŃelegere şi cu comuniştii «pentru a face plăcere Moscovei, întrucât ea va
avea cuvânt hotărâtor în negocierile noastre de armistiŃiu şi că
anglo-americanii insistă mult pentru acest lucru».”263
ReprezentanŃii U.R.S.S, S.U.A. şi Marii Britanii la tratativele de la Cairo
adresează delegaŃilor români, la 1 iunie, o notă în care se arăta că „negocierile
sunt considerate ca încheiate”; dacă Maniu vrea să profite de condiŃiile de
261
România – Marele sacrificat al celui de-al doilea război mondial,
op. cit., p. 207.
262
Ioan HudiŃă, Jurnal politic. 1 ianuarie – 24 august 1944, studiu
introductiv şi note de Dan Berindei, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1997, p.
230.
263
Ibidem, p. 313.
armistiŃiu, „să trimită un ofiŃer pentru a stabili un contact direct cu Armata Roşie
pe front”; concomitent, o asemenea propunere a fost adresată şi LegaŃiei
României de la Stockholm. În ciuda numeroaselor mesaje trimise de Iuliu Maniu,
în lunile iunie-august, la Cairo, practic, negocierile nu au mai fost reluate.

VI.4.2. Ultimele încercări de ieşire a României din război (până

la 23 august 1944). Tentative de pace separată cu NaŃiunile Unite a iniŃiat
şi Gheorghe Tătărescu. Ajungând la concluzia potrivit căreia „ordinea
internaŃională în Estul şi Centrul Europei va fi stabilită în cele din urmă
sub egida Uniunii Sovietelor, şi aceasta, de altfel, în complet acord cu
Marea Britanie şi Statele Unite”, la 18 decembrie 1943, fostul premier
liberal i-a cerut lui Iuliu Maniu să plece împreună la Moscova pentru a
discuta şi hotărî asupra condiŃiilor scoaterii României din război şi pentru
a organiza, apoi, „o armată de eliberare cu prizonierii români aflători în
Rusia sovietică”. Dar, a fost refuzat. Continuându-şi acŃiunea, Gheorghe
Tătărescu şi-a asigurat un contact cu guvernul sovietic cu ajutorul lui
Edvard Beneš, fostul preşedinte cehoslovac, aflat în exil la Londra şi care
întreŃinea legături permanente cu Moscova.
La 1 mai 1944, Tătărescu s-a adresat şefilor de partide politice,
propunându-le să-şi conjuge eforturile în vederea realizării următoarelor
obiective: a) pace imediată cu NaŃiunile Unite; b) negocieri directe cu
U.R.S.S., fără reticenŃe şi fără tergiversări şi „fără a mai uza de
mediaŃiunea protectoare a altor puteri care, în împrejurările de azi, nu
ne-ar putea fi de nici un folos”; c) desfăşurarea negocierilor în cadrul unui
program unitar, armonizator, sub coordonarea unui Comitet NaŃional,
„compus din actualii şi foştii preşedinŃi ai partidelor politice, al căror
program intern şi extern este compatibil cu o înŃelegere cu Rusia
sovietică, şi din foştii preşedinŃi de Consiliu ale căror credinŃe şi linie de
conduită nu se opun acestui act politic. Preşedintele (delegatul) Partidului
Comunist – azi partid naŃional – va face parte din acest comitet, care va
putea fi lărgit prin cooptare de noi membri”264.

264
Gheorghe Tătărescu, Mărturii pentru istorie, ediŃie de Sanda
Tătărescu-Negropontes, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1996, p. 324-325;
„Drapelul”, an II, nr. 158 din 3 iulie 1945.
 Din analiza acestor propuneri rezultă o clarviziune politică superioară.
Tătărescu sesizează în mod realist necesitatea de a trata direct cu U.R.S.S. pentru
încheierea armistiŃiului. Istoria i-a dat, finalmente, dreptate fostului premier
liberal, care punea şi condiŃii sovieticilor: respectarea drepturilor şi a suveranităŃii
noastre naŃionale. În plus, ideea ca negocierile să se desfăşoare în cadrul unui
„program unitar” dă măsura capacităŃii lui politice. Cum însă tratativele de
armistiŃiu s-au desfăşurat pe mai multe planuri, dezorganizat, haotic, fără ca
opoziŃia şi guvernul să-şi coordoneze demersurile, rezultatul nu putea să fie decât
negativ.
Refuzat şi de această dată de Iuliu Maniu şi de Constantin I.C.
Brătianu, Gheorghe Tătărescu, împreună cu gruparea sa desprinsă din
partidul liberal tradiŃional, a intrat în CoaliŃia NaŃional Democrată,
formată la 26 mai 1944, alături de partidele comunist, social-democrat,
socialist-Ńărănesc, naŃional-democrat, Frontul Plugarilor şi Uniunea
Patriotică. Această coaliŃie politică avea înscrise în procesul-verbal de
constituire drept obiective:
„1. Pregătirea acŃiunii politice menite să realizeze ieşirea României din
război şi încheierea armistiŃiului şi a păcii cu NaŃiunile Unite.
2. Eliberarea teritoriului naŃional de sub jugul trupelor de
ocupaŃie şi reîncorporarea Transilvaniei, prin alungarea cotropitorilor.
3. Prin ieşirea României din Axă, restabilirea raporturilor
tradiŃionale ale României cu Puterile occidentale şi cu foştii ei aliaŃi şi
prieteni, precum şi încheierea, în acelaşi timp, pentru epoca de după pace,
a unei alianŃe cu Republicile Sovietice Socialiste, organizându-se astfel o
colaborare permanentă, în toate domeniile vieŃii celor două state.
4. Reaşezarea instituŃiilor democratice la temelia vieŃii politice a
statului român”265.
Constituirea CoaliŃiei NaŃional Democrate şi programul său au
fost aduse la cunoştinŃa regelui Mihai, la 2 iunie 1944, şi apoi comunicate
guvernului sovietic prin intermediul lui Edvard Beneš. Răspunsul
transmis de Molotov, pe aceeaşi cale, la sfârşitul lunii iulie 1944, a fost
pozitiv, CoaliŃia NaŃional Democrată fiind invitată să trimită delegaŃi
pentru negocieri la Moscova266. Dar, acest răspuns comunicat pe filiera
Ministerului Afacerilor Străine, pentru a fi remis lui Tătărescu, a fost
interceptat de Grigore Niculescu-Buzeşti, directorul Serviciului Cifru din
minister, şi predat lui Iuliu Maniu şi Mihai Antonescu. În expunerea
265
Ibidem.
266
Arhiva M.A.E., fond 71/dosar E9, XX f. 20-22: „Drapelul” nr. 158
din 3 iulie 1945.
făcută la Congresul general al P.N.L. din iulie 1945, Tătărescu i-a acuzat
pe Mihai Antonescu şi pe consilierii săi că, nepredându-i mesajul, au
împiedicat semnarea armistiŃiului până la 23 august 1944. În replică,
Niculescu-Buzeşti l-a acuzat pe Tătărescu că prin propunerile sale,
diferite de cele formulate la Cairo, a torpilat plecarea în U.R.S.S. a
generalului Alexandru Aldea, pentru a discuta regimul şi condiŃiile
trecerii şi staŃionării trupelor sovietice pe teritoriul României până la
încheierea păcii.
Agrementul guvernului sovietic pentru trimiterea generalului
Aldea în U.R.S.S. a fost cerut, la începutul lunii august; la 12 august
1944, Alexandra Kollontay, ambasadorul Moscovei la Stockholm, a
răspuns că guvernul sovietic doreşte să cunoască mai întâi poziŃia grupării
Tătărescu şi a celorlalte grupări antifasciste, neincluse în Blocul
NaŃional-Democratic267.
Gheorghe Tătărescu a intrat totuşi în posesia răspunsului
Moscovei la demersul său, acesta fiindu-i comunicat direct de către
Franasovici, abia la 18 august 1944; era însă prea târziu pentru a-şi duce
acŃiunea până la capăt. Peste două zile a început ofensiva Armatei Roşii
pe frontul Iaşi-Chişinău.
La 6 iunie 1944, când trupele aliate, sub comanda generalului
american Dwight David Eisenhower, debarcau pe coasta de nord a
FranŃei, în Normandia, Grigore Gafencu se întâlnea cu Raoul Bossy la
Laussane şi îl informa că deŃine informaŃii potrivit cărora „discuŃiunile
duse de ai noştri cu NaŃiunile Unite prin Ştirbey se dezvoltă favorabil.
Singura dificultate mai este că ruşii vor să renunŃăm imediat şi definitiv la
Basarabia, pe când noi cerem ca chestiunea frontierelor să fie rezolvată la
pace, pentru Basarabia ca şi pentru Transilvania. El prevede pentru
curând ieşirea noastră din război. N-ar fi oare posibil – întreba Bossy – ca
înşişi anglo-americanii să ne împingă spre rezistenŃă, neconvenindu-le
poate să capitulăm acum, deschizând astfel porŃile Balcanilor ruşilor,
înainte ca trupe anglo-americane să fi debarcat în Balcani?”268

267
Traian Udrea, Sur les relations politiques roumano-tchèques durant
les anées 1940-1944, în „Revue Roumaine d’Histoire”, nr. 1/1968, p. 87-88.
268
Raoul Bossy, Jurnal (2 noiembrie 1940 – 9 iulie 1969), PrefaŃă de
Florin Constantiniu, EdiŃie îngrijită de Ion Mamina, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 2001, p. 248.
 Fiind informat de Richard Franasovici asupra conŃinutului
Mesajului Molotov-Beneš, la 27 iulie 1944, Grigore Gafencu îi scria
peste două zile, de la Geneva, lui Iuliu Maniu, punând în evidenŃă
multiplele implicaŃii ale respectivului mesaj: 1) Ruşii par dispuşi să
negocieze cu românii şi socotesc că mai este timp pentru negocieri;
2) Ruşii nu pregătiseră încă un „Comitet de eliberare pentru România”
(după modelul celui pentru Polonia) şi caută o înŃelegere cu partidele
politice româneşti; 3) Ruşii arată preferinŃă pentru negocieri pe teritoriul
lor, convenindu-le mai bine „ca armistiŃiul să fie hotărât şi încheiat cu ei
şi la ei (se deducea că sovieticii nu atribuiau un rol hotărâtor convorbirilor
de la Cairo). În afara acestor „indicaŃiuni”, considerate „folositoare”,
mesajul Molotov-Beneš se referea şi la unele primejdii asupra cărora
Maniu era prevenit: a) ruşii puteau să caute o dezbinare a forŃelor politice
româneşti cu gândul de a provoca o supralicitare care să le fie favorabilă;
b) ruşii puteau încerca de asemenea să formeze o grupare a lor, deosebită
şi opusă altei grupări care s-ar simŃi mai legată de anglo-saxoni. Aceste
două primejdii nu puteau fi înlăturate decât printr-o acŃiune unitară a
opoziŃiei. Negocierile cu sovieticii, purtate cu ştirea şi avizul
anglo-americanilor – credea Gafencu –, erau mai în măsură decât altele să
ducă la rezultatul urmărit, iar în acel moment era nevoie „mai presus de
orice, de o acŃiune temeinică, grabnică şi hotărâtă”269.
Totodată, Grigore Gafencu transmite prin intermediul lui
Franasovici să fie îndată asociat la demersul lui Gh. Tătărescu şi I. Maniu,
pentru ca tratativele cu AliaŃii să nu se ducă separat şi să compromită
cauza Ńării. În ce îl priveşte, declară el, dacă preşedintele P.N.ł. consimte
să se facă „o încercare comună pe lângă ruşi”, care ar putea fi „foarte
utilă”, îşi va da tot concursul270.
Două zile mai târziu, la 1 august, Maniu dezminte formarea blocului politic
al lui Tătărescu, informând că P.N.ł, P.N.L., P.S.D. (Titel Petrescu) şi P.C.R.
(LucreŃiu Pătrăşcanu) au încheiat un acord care prevede semnarea unui armistiŃiu cu
AliaŃii şi trecerea României de partea acestora.
Consecvent, Gafencu îi scrie lui Rene de Weck, ambasadorul
ElveŃiei la Bucureşti – care se bucura de o excelentă audienŃă în cercurile
269
România – Marele sacrificat al celui de-al doilea război mondial,
op. cit, p. 235-237.
270
Grigore Gafencu, Politica în exil: 1942-1957, Studiu introductiv şi
selecŃia textelor de Nicolae Petrescu şi Gheorghe Zamfir, Editura Oscar Print,
Bucureşti, 2000, p. 29.
politice româneşti –, că, în cazul în care misiunea lui Ştirbey la Cairo a
eşuat, oferta lui Molotov „merită să fie luată în considerare” şi acceptată
în numele opoziŃiei în întregime.
La 11 august, comunicându-i-se că oficialităŃile din Ńară ar dori
ca el să meargă la Moscova pentru a negocia armistiŃiul cu sovieticii,
Gafencu răspunde din nou că este de acord, cu următoarele condiŃii:
misiunea lui să aibă asentimentul regelui şi al celorlalŃi factori
responsabili din Ńară; să fie însoŃit de o delegaŃie de specialişti (un militar
– generalul Sănătescu; un cunoscător al problemelor de politică internă –
Ionel Pop, nepotul lui I. Maniu; un delegat al M.A.E., care să fie la curent
cu stadiul exact al negocierilor de la Cairo – Niculescu-Buzeşti, ginerele
lui B. Ştirbey); pe timpul negocierilor de la Moscova, orice alte tratative
cu AliaŃii să înceteze271.
După zece zile, consultat de reprezentanŃii americani din ElveŃia
dacă agreează iniŃiativa publicării unui apel al românilor din Anglia,
ElveŃia, Portugalia şi S.U.A. care să îndemne România să iasă din război,
Gafencu declara că mai speră să ajungă la un acord cu AliaŃii (la Cairo
sau la Ankara), iar pentru cazul că negocierile s-ar prelungi, cerea să i se
garanteze plecarea din ElveŃia, spre a putea interveni personal în vederea
unei grabnice înŃelegeri272.
Acordul la care se referea Maniu se realizase, într-adevăr, la
20 iunie 1944, când s-a constituit Blocul NaŃional Democratic (B.N.D.),
care reunea P.N.ł., P.N.L., P.C.R., P.S.D. Având sprijinul regelui şi al
armatei, coaliŃia şi-a asumat drept obiective: încheierea imediată a
armistiŃiului pe baza ofertei făcute de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi
Statele Unite ale Americii, căutând a obŃine condiŃiile cele mai bune; ieşirea
României din Axă şi alăturarea ei NaŃiunilor Unite; restabilirea indepen-
denŃei şi suveranităŃii naŃionale; înlăturarea regimului de dictatură şi înlo-
cuirea lui cu un regim constituŃional, democratic; menŃinerea unei ordini
democratice şi realizarea păcii conform cu interesele poporului român.
Liderii B.N.D. au purtat discuŃii cu privire la aspectele politice şi militare
pe care le implicau răsturnarea regimului Antonescu şi trecerea României de
partea NaŃiunilor Unite; planul de măsuri elaborat în acest sens a fost înaintat la
27 iunie 1944 la Cairo şi la 1 iulie 1944, la Stockholm. Acest plan a rămas fără
răspuns.

271
Ibidem, p. 30.
272
Idem, p. 30-31.
 VII. TRECEREA ROMÂNIEI DE PARTEA
NAłIUNILOR UNITE

VII.1. Actul de la 23 august 1944 şi continuarea bătăliei

armistiŃiului
Înlăturarea mareşalului Ion Antonescu de la conducerea statului
n-a pus capăt avatarurilor diplomaŃiei române din timpul războiului. Ceea
ce s-a definit încă de atunci ca fiind o lovitură de stat a marcat începutul
unei schimbări fundamentale a situaŃiei interne şi internaŃionale a
României. S-a constituit un nou guvern, prezidat de generalul Constantin
Sănătescu, din care făceau parte, în calitate de miniştri secretari de stat,
lideri ai partidelor politice din Blocul NaŃional Democrat – Iuliu Maniu
(P.N.ł), Constantin I.C. Brătianu (P.N.L.), Constantin-Titel Petrescu
(P.S.D.) şi LucreŃiu Pătrăşcanu (P.C.d.R.).
În ProclamaŃia regelui Mihai către łară din seara zilei de
23 august se arăta: „Un nou Guvern de Uniune NaŃională a fost însărcinat
să aducă la îndeplinire voinŃa hotărâtă a łării de a încheia pacea cu
NaŃiunile Unite. România a acceptat armistiŃiul oferit de Uniunea
Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment
– se sublinia în ProclamaŃie –, încetează lupta şi orice act de ostilitate
împotriva Armatei Sovietice, precum şi starea de război cu Marea
Britanie şi Statele Unite”273.
Guvernul Sănătescu publică o DeclaraŃie în care îşi defineşte
programul: „Astăzi dictatura a fost înlăturată. Poporul reintră în drepturile
lui. Regimul politic pe care îl vom înfăptui va fi un regim democratic, în
care libertăŃile publice şi drepturile cetăŃeneşti vor fi garantate şi
respectate. În domeniul politicii externe, prima măsură luată de guvern a
fost acceptarea armistiŃiului cu NaŃiunile Unite. Prin reprezentanŃii
autorizaŃi, guvernul Uniunii Sovietice şi guvernele din Marea Britanie şi
Statele Unite au garantat independenŃa României şi, în cadrul suveranităŃii
naŃionale respectate, neamestecul lor în viaŃa noastră de stat”. România –
273
România – Marele sacrificat al celui de-al doilea război mondial.
Documente, op. cit., p. 249.
preciza în continuare DeclaraŃia guvernului –, ieşind din războiul dus
alături de puterile Pactului Tripartit, „consideră de azi înainte NaŃiunile
Unite ca naŃiuni prietene. Recunoaşterea de către guvernele din Moscova,
Londra şi Washington a nedreptăŃii făcute României prin Dictatul de la
Viena deschide posibilitatea ca armatele româneşti, alături de armatele
aliate, să elibereze Transilvania de Nord de ocupaŃia străină. De acum
înainte înŃelegem să fim stăpâni pe destinele noastre. Hotărârea denunŃării
tratatelor de alianŃă cu puterile Axei şi încetarea stării de război cu
NaŃiunile Unite sunt expresia voinŃei întregului popor român. Aceste
hotărâri nu nesocotesc drepturile vreunui stat străin, după cum nici nu
ating interesele altor neamuri”274.
După arestarea sa, la 23 august 1944, mareşalul Antonescu, în
Însemnările scrise în primele ore ale detenŃiei sale la Palatul regal din
Bucureşti, a explicat refuzul său de a accepta propunerile sovietice de
armistiŃiu, întrucât acestea ar fi însemnat: a) „un act politic de renunŃare şi
pierdere a Basarabiei şi Bucovinei, act pe care România nu l-a făcut până
acum niciodată de la 1812 până la ultimatumul Molotov”; b) „despăgubiri
de război neprecizate”, cu „marele pericol” că „drept gaj al plăŃii lor, ruşii
vor Ńine Ńara ocupată nedefinit”; c) întoarcerea armelor de către România
contra Germaniei, considerând că aceasta ar fi însemnat „un gest odios”;
după ce arăta că înlesnise tratativele lui Iuliu Maniu cu
anglo-americanii şi că ştia de tratativele purtate de Mihai Antonescu în
vederea încheierii armistiŃiului, mareşalul Antonescu Ńinea să precizeze:
„Eu nu m-aş da la o parte şi aş da, dacă mi s-ar cere, orice concurs, pentru
a scoate România din război, luându-mi curajul şi răspunderea să spun
Führerului în faŃă că România se retrage din război”; d) condiŃia de a
ordona soldaŃilor să se predea ruşilor şi să depună armele, ceea ce ar fi
produs „cel mai mare haos şi ar lăsa Ńara la discreŃia totală a ruşilor şi a
germanilor”; e) „clauza care ne impunea să lăsăm Rusiei dreptul de a
pătrunde pe teritoriul României oriunde va fi necesar a izgoni pe nemŃi
din Ńară. Adică, sub altă formă, prezenta ocupaŃiunea rusească cu toate
consecinŃele ei”275.

274
Ibidem, p. 250; cf. „România liberă”, an II, nr. 11 din 24 august
1944.
275
Arhivele NaŃionale ale României, colecŃia Manuscrise, nr. 2183,
f. 33-67; cf. Stelian Neagoe, Istoria politică a României între anii 1944-1947.
 În însemnările sale, mareşalul Antonescu arăta că ar fi acceptat
totuşi propunerile sovietice de armistiŃiu, dacă ar fi avut acordul scris al
liderilor partidelor NaŃional-łărănesc şi NaŃional-Liberal. El avusese, în
noaptea de 22/23 august 1944, o întrevedere cu diplomatul german Karl
Clodius, căruia i-a cerut să comunice la Berlin, cancelarului Hitler,
rugămintea de a-i da „dezlegarea de a trata un armistiŃiu”, dorind să
obŃină o ieşire din angrenajul Axei „ca oameni de onoare şi nu prin acte
care ar dezonora pentru vecie Ńara şi pe conducătorii ei”276. Tot în noaptea
de 22/23 august 1944, mareşalul s-a întâlnit cu Ion Mihalache, care i-a
cerut „să se sacrifice” şi să semneze armistiŃiul, „oricât de grele ar fi
condiŃiile puse”. A urmat, în dimineaŃa zilei de 23 august 1944, întâlnirea
cu Gheorghe Brătianu, omul politic liberal declarând că venise cu un
mandat formal din partea lui Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu privind acordul
ca mareşalul Antonescu să-şi asume răspunderea tratativelor de pace.
ConŃinutul acestor discuŃii a fost înfăŃişat de Antonescu regelui Mihai în
timpul audienŃei din după-amiaza zilei de 23 august 1944.
„Dl. [Gheorghe] Brătianu – arată mareşalul în însemnările menŃionate –
urma să-mi aducă adeziunea scrisă înainte de audienŃa mea la Rege,
fiindcă voiam să merg la această audienŃă cu hotărârea luată, adică să-i
pot afirma că, dat fiind faptul că s-a realizat unirea politică internă, îmi
pot lua angajamentul să încep tratativele de pace. Generalul Sănătescu,
intervenind în discuŃii, a afirmat, de două ori, şi şi-a luat angajamentul,

CrestomaŃia tranziŃiei dintre două dictaturi, Editura Noua Alternativă, Bucureşti,

1996, p. 15-18.
276
Ibidem. La 24 august 1944, Statul major al Wehrmacht-ului, Grupul
de Armate Străinătate deŃinea informaŃia potrivit căreia: „În seara zilei de 22
august, mareşalul în prezenŃa lui Mihai (Antonescu – n.n., Ş.L). şi a ministrului
de război (ministrul apărării naŃionale, generalul Constantin Pantazi – n.n., Ş.L),
ar fi declarat ministrului plenipotenŃiar Clodius: în ciuda faptului că frontul nu
poate fi menŃinut, după retragerea diviziilor germane, el va arunca în luptă
ultimele rezerve, pentru a opri pe sovietici la sud de Iaşi, şi pe Bug. Din situaŃia
dată, rezultă însă şi o problemă politică. După ce el a respins, din loialitate,
condiŃiile lui Wilson, de la Cairo, frontul de sud – contrar supoziŃiilor lui – a fost
în continuare în mod considerabil slăbit. De aceea, el ar trebui să-şi recapete
libertatea de acŃiune politică. Impresia ministrului plenipotenŃiar Clodius a fost că
mareşalul, numai în caz de prăbuşire a frontului, vrea să aibă mână liberă, pentru
încercarea disperată de a ieşi din război” (23 August 1944. Documente. 1944. Vol.
II, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 456).
fără să i-l fi cerut, că-mi va aduce dânsul acest angajament scris, pentru
care i-am mulŃumit.
Cum Regele spunea ca aceste tratative să înceapă imediat,
dl. Mihai Antonescu i-a spus că aşteaptă răspunsuri de la Ankara şi Berna
prin care dorea să obŃină consimŃământul Angliei şi Americii de a trata cu
Rusia. Aceasta, fiindcă Churchill, în ultimul său discurs, a spus, vorbind
despre România, că «această Ńară va fi în curând la discreŃia totală a
Rusiei», ceea ce era un avertisment că vom fi atacaŃi în forŃă şi că vom fi
total la discreŃia lor şi că va trebui să tratam mai întâi cu ruşii.
Acest «mai întâi» legat şi cu alte indicaŃii pe care le-a avut pe căi
serioase a determinat pe dl. M. Antonescu să arate Regelui că este o
necesitate să mai aştepte 24 de ore, să primească răspunsurile pe care le
aşteaptă şi după aceea va intra în tratative. Eu am adăugat că sunt de
acord, în aceste condiŃii, chiar cu plecarea d-lui M. Antonescu la Ankara
şi Cairo pentru a duce tratative directe”277.
Nu a mai fost posibil, Mihai Antonescu fiind arestat şi el odată
cu Ion Antonescu. În aceste condiŃii, noul guvern de la Bucureşti şi-a
asumat el misiunea privind reglementarea raporturilor dintre România şi
NaŃiunile Unite.
În dimineaŃa zilei de 24 august, un reprezentant al guvernului
român pleacă la Ankara pentru a informa reprezentanŃii guvernelor
U.R.S.S., S.U.A. şi Marii Britanii asupra noii situaŃii politice şi militare
din România; a doua zi, Alexandru Cretzianu, ministrul României la
Ankara, înmânează omologului său sovietic în Turcia, Serghei
Vinogradov, o notă în care arată că regimul antonescian a fost răsturnat,
iar „noul guvern are intenŃiunea de a semna imediat armistiŃiul şi de a
contribui cu toate forŃele Ńării la eliminarea de pe teritoriul român a
germanilor”278.
În aceeaşi zi, Grigore Niculescu-Buzeşti, noul ministru al
afacerilor externe, a transmis emisarilor români la Cairo – Barbu Ştirbey
şi Constantin Vişoianu – hotărârea guvernului de a li se acorda depline
puteri pentru a semna imediat armistiŃiul cu Uniunea Sovietică, Marea
Britanie şi Statele Unite ale Americii279.
277
Idem, p. 17.
278
România – Marele sacrificat al celui de-al doilea război mondial.
Documente, op. cit., p. 252.
279
Ibidem.
 Guvernul U.R.S.S. s-a pronunŃat, la 25 august 1944, pentru
încheierea armistiŃiului pe bazele comunicate la 12 aprilie 1944 şi ale
unor modificări aduse acestora în cadrul negocierilor secrete de la
Stockholm. Guvernele de la Moscova, Londra şi Washington au convenit
ca negocierea armistiŃiului să se desfăşoare la Moscova.
La 28 august 1944, Grigore Niculescu-Buzeşti a transmis lui
Alexandru Cretzianu o lungă telegramă280, înmânată a doua zi amba-
sadorilor U.R.S.S., Marii Britanii şi S.U.A. în Turcia, care preciza:
„Începând din ziua de 24 august 1944, ora 4 dimineaŃa, România se află
în stare de război cu Germania”.
În consecinŃă, armatei române de pe front i s-a ordonat să
colaboreze cu armata sovietică în lupta împotriva inamicului comun. În
continuare, după ce se arăta că guvernul român a luat act cu satisfacŃie de
declaraŃia U.R.S.S. din 25 august 1944, în sensul că unităŃile române care
luptau împotriva trupelor hitleriste nu vor mai fi dezarmate de către
Armata Roşie, se exprima speranŃa că această promisiune va fi respectată
fără întârziere şi se vor restabili relaŃii diplomatice cu Uniunea Sovietică.
Într-un paragraf distinct al notei se arăta: „Guvernul român, care
de pe acum se află în situaŃiunea de fapt de cobeligerant281, doreşte a i se
recunoaşte de către NaŃiunile Unite calitatea de aliat”. În încheiere,
guvernul României declara că „este gata să înceapă imediat la Moscova
discuŃii referitoare la condiŃiile aplicării armistiŃiului şi să semneze o
ConvenŃie specială în acest scop”.
DelegaŃia României împuternicită să semneze armistiŃiul,
condusă de LucreŃiu Pătrăşcanu, a sosit în capitala Uniunii Sovietice la
29 august 1944, dar negocierile oficiale au început după aproape două
săptămâni, la 10 septembrie 1944, interval în care guvernele celor trei

280
Idem, p. 272-273.
281
În accepŃia normelor de drept internaŃional public, prin cobeligeranŃă
se înŃelege: „SituaŃie în care se află un stat care participă la un conflict armat
alături de alte state, împotriva unui inamic comun, fără a face parte din alianŃa cu
statele alături de care participă la lupte. În această situaŃie se află, de regulă, statul
care la începutul ostilităŃilor luptă alături de un grup de state, iar apoi întoarce
armele împotriva acestora. CobeligeranŃa creează efecte pe planul răspunderii
internaŃionale, statul cobeligerant având dreptul să ia parte, alături de celelalte
state beligerante, la încheierea păcii, să devină parte contractantă la tratatul de
pace şi să beneficieze de reparaŃii de război” (DicŃionar de drept internaŃional
public, Bucureşti, 1982, p.55).
mari puteri aliate au căzut de acord asupra propunerilor făcute îndeosebi
de britanici referitoare la adăugarea unor clauze noi de armistiŃiu sau de
modificare a celor agreate în principiu, în primăvara anului 1944.
La 30 august 1944, delegaŃia română a înaintat guvernului
sovietic un memoriu282, în care se arăta că România se găseşte „de drept
în stare de armistiŃiu cu U.R.S.S., Marea Britanie şi S.U.A. de la 23
august, ora 22 şi 20 de minute”, că trupele române, conform ordinului
primit, au început operaŃiile contra forŃelor germane, iar prin DeclaraŃia
guvernului din 25 august starea de război cu Germania fusese notificată
oficial. Dată fiind această realitate, se exprima nedumerirea că trupele
sovietice continuau să dezarmeze unităŃi române şi să instaureze autorităŃi
de ocupaŃie în zone în care nu se afla nicio forŃă militară germană. Având
în vedere negocierile de la Cairo şi Stockholm din primăvara şi vara
anului 1944, prin memoriu se cerea ca unităŃile operative sovietice de pe
teritoriul României să nu mai dezarmeze militarii români, să se fixeze o
linie de demarcaŃie283, pe care forŃele sovietice să o traverseze doar în
direcŃia frontului şi în înŃelegere cu comandamentele locale româneşti. Se
solicita totodată ca, pornind de la situaŃia reală, în comunicatele sovietice
să nu mai figureze localităŃi şi zone eliberate de armata română ca fiind
luate cu asalt şi eliberate prin luptă de către unităŃi sovietice, ceea ce lăsa
impresia că ostilităŃile militare între U.R.S.S. şi România continuau.
În seara zilei de 31 august 1944, Veaceslav M. Molotov a avut o
scurtă convorbire preliminară cu LucreŃiu Pătrăşcanu, şeful delegaŃiei
române, căruia i-a precizat, drept răspuns la conŃinutul memoriului:
a) armistiŃiul va intra în vigoare în clipa semnării lui; b) delimitarea unor
părŃi de teritoriu liber român nu mai era de actualitate; c) era necesar a se
continua lupta comună contra Germaniei; d) dorinŃa părŃii sovietice de a
se fixa încă atunci suma totală a reparaŃiilor ce urmau să fie plătite de
către România284. Şeful diplomaŃiei sovietice a promis că, dacă nu
interveneau elemente noi, la 2 septembrie 1944 va putea remite delegaŃiei
române un text preliminar al ConvenŃiei de armistiŃiu.

282
Arhiva M.A.E., fond E9, dosar 161/1944, f.211.
283
Potrivit negocierilor de armistiŃiu, purtate la Cairo şi la Stockholm,
guvernul român avea în vedere ca linia respectivă să fie situată în zona Adjud-
Focşani-GalaŃi, Dunărea maritimă şi braŃul Chilia al Dunării (România în al
doilea război mondial, vol. 3, Editura Militară, Bucureşti, 1989, p. 25).
284
Arhiva M.A.E., fond E9, dosar nr. 161/1944, f. 213.
 Mecanismul complicat al consultărilor tripartite a contribuit la
întârzierea începerii negocierilor şi a semnării ConvenŃiei de armistiŃiu.
Astfel, la 2 septembrie 1944, guvernul U.R.S.S. a înaintat textul
proiectului convenŃiei guvernelor Marii Britanii şi S.U.A.; în aceeaşi zi,
Departamentul de Stat, care primise textul prin intermediul Ambasadei
britanice la Washington, l-a transmis Comitetului mixt al şefilor de Stat
Major, precizând că va pune la dispoziŃie observaŃiile sale „îndată ce va
putea fi încheiată examinarea condiŃiilor propuse” (de guvernul
sovietic)285.
În ziua următoare, la 3 septembrie, delegaŃia română a prezentat
ambasadorilor Marii Britanii şi Statelor Unite ale Americii la Moscova
memorii în care se insista asupra grăbirii semnării ConvenŃiei de
armistiŃiu; peste trei zile, delegaŃia română a remis un alt memoriu
Comisariatului pentru afaceri externe al U.R.S.S., solicitând din nou, în
esenŃă, aplicarea în fapt a stării de armistiŃiu şi dând asigurări asupra unei
colaborări imediate a guvernului român şi armatei române cu unităŃile
sovietice aflate în marş spre front, după declanşarea pe mai multe direcŃii
a unor acŃiuni ofensive hitleristo-horthyste în podişul transilvan.
V.M. Molotov, în numele guvernului sovietic, şi-a exprimat regretul că
nu se putea trece la discutarea şi semnarea ConvenŃiei de armistiŃiu,
menŃionând că întârzierea se datora guvernului Marii Britanii, fapt pe care
însuşi ambasadorul acestei Ńări l-a confirmat cu prilejul convorbirii avute
cu membrii delegaŃiei române, la 6 septembrie 1944. DelegaŃia română a
confirmat şi ea că amânarea semnării armistiŃiului se datora „guvernului
britanic, care declară că este obligat să consulte Dominioanele”286.
La 7 septembrie 1944, guvernul român a înaintat guvernului de la
Londra o notă prin care punea în evidenŃă „serioasele inconveniente şi
numeroasele pericole care rezultă pentru România din faptul acestei
amânări”, subliniindu-se că această atitudine „este cu atât mai neaşteptată
cu cât Marea Britanie se declarase de acord cu condiŃiile formulate de
guvernul sovietic anterior şi acceptate de România”287. Într-o informare
trimisă Departamentului de Stat la 15 septembrie 1944, ambasadorul
285
Arhivele NaŃionale ale României, fond Microfilme S.U.A., rola 662,
c. 476-479.
286
23 August 1944. Documente 1944, vol. II, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 703.
287
Ibidem.
american la Moscova, Averell Harriman, observa „străduinŃa britanicilor
de a formula în timpul negocierilor preliminare o mare varietate de
propuneri, întrebări şi idei”, referitoare la armistiŃiul cu România,
menŃionând că ruşii „au acceptat bucuroşi propunerile britanice care
întăreau controlul aliat (sovietic) asupra României, precum şi modificările
de proiect, dar în general au refuzat să facă orice concesie de fond”.
„Ruşii – nota diplomatul american – veniseră la aceste negocieri hotărâŃi
să se simtă cât mai în largul lor”, considerând „că România este o zonă de
interes predominant sovietic” şi, în consecinŃă, partenerii lor
anglo-americani trebuia să le dea „cât mai mult mână liberă în stabilirea
condiŃiilor de armistiŃiu şi în tratamentul ulterior al românilor”288.

VII.2. ConvenŃie de armistiŃiu sau act de capitulare ?

La 10 septembrie 1944, ora 22, delegaŃiei române i s-a înmânat
proiectul ConvenŃiei de armistiŃiu, redactat în limbile rusă şi franceză,
precizându-se că termenii lui „sunt rezultatul deliberărilor principalelor
trei puteri aliate” şi că „au fost formulaŃi pe baza condiŃiilor oferite
anterior guvernului român”. Cu acest prilej s-au stabilit numai chestiunile
de procedură şi, pentru a se da posibilitatea delegaŃiei române să
examineze condiŃiile armistiŃiului, s-a convenit ca discutarea concretă a
acestora să înceapă a doua zi, tot la orele 22. Din partea României au
participat: ministrul secretar de stat LucreŃiu Pătrăşcanu, generalul
Dumitru Dămăceanu, Barbu Ştirbey şi GhiŃă Pop, cărora li s-a adăugat
Ion Christu şi Constantin Vişoianu (ultimul sosind, împreună cu Barbu
Ştirbey, direct de la Cairo); din partea U.R.S.S., Veaceslav M. Molotov,
locŃiitorii săi A.I. Vâşinski şi I.M. Maiski, D.Z. Manuilski, N.V. Novikov,
generalul V.P. Vinogradov şi contraamiralul V.L. Bogdenko; din partea
S.U.A. şi Marii Britanii, ambasadorii la Moscova, Averell William
Harriman şi, respectiv, Archibald Clark Kerr. Lucrările pregătitoare s-au
prelungit până la 13 septembrie, ora 1,20, iar ConvenŃia a fost semnată cu
puŃin timp înainte de ora 5,00, fiind datată însă 12 septembrie 1944. În
numele guvernului şi Înaltului comandament român au semnat membri ai
delegaŃiei, iar în numele Înaltului comandament aliat (sovietic) şi din
însărcinarea guvernelor U.R.S.S., Marii Britanii şi Statelor Unite ale
Americii, mareşalul Rodion I. Malinovski.
288
Idem, p. 735.
 ConvenŃia avea un caracter mult mai larg decât un armistiŃiu
propriu-zis, reglementând minuŃios, în 20 de articole, 6 anexe şi un
protocol, probleme nu numai politico-militare, ci şi teritoriale, economice,
administrative, dintre care unele ar fi trebuit, în mod normal, să fie lăsate
pentru a face obiectul tratatului de pace, iar altele intrau de drept în
competenŃa guvernului de la Bucureşti, fiind atribute ale independenŃei şi
suveranităŃii României289.
ConvenŃia consfinŃea faptul că de la 24 august ora 4 a.m.
România se angajase în războiul contra Germaniei şi Ungariei „cu scopul
de a restaura independenŃa şi suveranitatea României”, urmând să
participe în continuare la război cu cel puŃin 12 divizii. Guvernul român
era obligat să asigure prin mijloace proprii şi pe cheltuiala sa libera
mişcare a trupelor aliate pe tot teritoriul Ńării; să le pună la dispoziŃie
construcŃiile, instalaŃiile de tot felul, terenuri etc., de care aveau nevoie, pe
cheltuiala sa; să facă plăŃile cerute de Înaltul Comandament Aliat
(sovietic) pentru îndeplinirea sarcinilor sale; să asigure, conform
dispoziŃiilor acestuia, folosirea întreprinderilor, instalaŃiilor, depozitelor
etc.; să elibereze pe toŃi prizonierii aliaŃi şi să le asigure transportul spre
Ńările lor; să predea ca trofee aliaŃilor materialele de război germane şi ale
sateliŃilor săi aflate pe teritoriul României; să plătească despăgubiri –
pentru U.R.S.S. suma era fixată la 300 milioane dolari (plătibili în curs de
6 ani, în mărfuri – produse petrolifere, cereale, materiale lemnoase, vase
maritime şi fluviale, diverse maşini etc.), pentru celelalte state aliate,
suma urmând să fie stabilită ulterior, la preŃul de 35 de dolari uncia de
aur; să colaboreze cu Înaltul Comandament Aliat (sovietic) la judecarea
criminalilor de război şi la dizolvarea tuturor organizaŃiilor prohitleriste;
se instituia controlul aliat asupra publicaŃiilor, teatrelor, filmelor, poştei,
telefonului, telegrafului, corespondenŃei particulare şi oficiale; ConvenŃia
prevedea restabilirea administraŃiei civile pe întreg teritoriul României, cu
excepŃia zonelor aflate la 50-100 km de front, organele administrative
fiind obligate să îndeplinească ordinele Înaltului Comandament Aliat.
În probleme teritoriale, ConvenŃia de armistiŃiu prevedea
nulitatea Dictatului de la Viena, urmând ca Transilvania de Nord („sau
289
România în anii celui de-al doilea război mondial, vol. 3, Editura
Militară, Bucureşti, 1989, p. 28. Textul convenŃiei şi anexele în: România –
Marele sacrificat al celui de-al doilea război mondial. Documente, op. cit., p.
310-314.
cea mai mare parte a ei”) să revină României, sub rezerva confirmării de
către ConferinŃa de Pace, şi stabilirea graniŃei sovieto-române astfel cum
fusese ea trasată prin ultimatumul Moscovei din 26 iunie 1940.
Pentru supravegherea modului în care se aplica armistiŃiul, până
la semnarea Tratatului de pace, s-a instituit Comisia Aliată de Control cu
sediul la Bucureşti, a cărei activitate urma să se desfăşoare sub directivele
generale şi ordinele Înaltului Comandament Aliat (sovietic), în numele
Puterilor Aliate. Preşedinte al acestei comisii a fost numit mareşalul
Rodion I. Malinovski. Guvernul român era obligat să îndeplinească toate
instrucŃiunile acestei comisii ce decurgeau din ConvenŃia de armistiŃiu.
ConŃinutul ConvenŃiei de ArmistiŃiu, caracterul majorităŃii
articolelor sale arătau că România era tratată ca un stat inamic, înfrânt; de
altfel, preambulul ConvenŃiei cuprindea sintagma „înfrângerea României
în război”.
DelegaŃia română a arătat că o viziune de acest gen era în totală
neconcordanŃă cu realitatea290. S-a argumentat că ArmistiŃiul nu s-a
produs în urma înfrângerii militare a României, ci printr-o acŃiune politică
şi militară proprie, clauzele acestuia fiind discutate înainte cu
reprezentanŃii aliaŃilor. „Guvernul actual – sublinia LucreŃiu Pătrăşcanu –
este emanaŃiunea acelor forŃe care au ajutat armistiŃiul şi nu este vechiul
guvern, care poate fi făcut răspunzător pentru situaŃia militară a
României, are o altă bază juridică” şi, ca atare, nu trebuie să i se impute
actele vechiului guvern. Acest punct de vedere n-a fost însă acceptat. S-a
admis totuşi completarea textului cu data oficială a intrării României în
război alături de NaŃiunile Unite (în proiect, în locul datei de 24 august
1944, ora 4 a.m., erau puncte de suspensie). Se recunoştea astfel un
adevăr incontestabil, care avea totodată o anumită însemnătate, pentru
fixarea unor detalii de execuŃie a clauzelor armistiŃiului, iar mai târziu, la
încheierea păcii, pentru susŃinerea unor cereri legitime ale României.
În scopul realizării cooperării militare, delegaŃia României a
făcut următoarele propuneri: puterile aliate să contribuie la dotarea celor
12 divizii, stipulate în ConvenŃia de armistiŃiu, cu armament, echipament
etc., având în vedere mai ales că 3 corpuri de armată română fuseseră
dezarmate după 23 august 1944; forŃele române, inclusiv marina militară,

290
23 August 1944, Documente, vol. III, 1944-1945, Bucureşti, 1985, p.
30.
puse sub conducerea generală a Înaltului comandament sovietic, să fie
comandate direct de comandanŃi români până la grup de armate, inclusiv;
marile unităŃi române să aibă, ori de câte ori este posibil, un sector propriu
de acŃiune.
ReprezentanŃii AliaŃilor s-au declarat, în principiu, de acord cu
unele dintre aceste cereri şi propuneri, dar pe motiv că sunt „detalii de
aplicare” care ar încărca textul au decis să fie lăsate spre rezolvare
autorităŃilor militare sovietice şi române şi concretizate într-o convenŃie
bilaterală specială291.
O problemă importantă ce trebuia soluŃionată, conform uzanŃelor,
era aceea a schimbului de prizonieri. Articolul 5 prevedea obligaŃia
statului român de a preda „imediat toŃi prizonierii de război sovietici292 şi
aliaŃi293”, dar nu menŃiona nimic despre prizonierii români din Uniunea
Sovietică. DelegaŃia României a arătat că o asemenea omisiune era
anormală şi a insistat, îndeosebi, asupra „restituirii tuturor unităŃilor şi
formaŃiunilor române, inclusiv navele de război de pe Dunăre şi Mare,
capturate şi dezarmate după data de 24 august 1944, ora 4”, demonstrând
că aceste unităŃi „au încetat lupta din ordinul Înaltului Comandament

291
Ibidem, p. 31.
292
La 23 august 1944, în România se aflau câteva zeci de mii de
prizonieri sovietici, mulŃi fiind repartizaŃi, la cererea lor, să lucreze în ferme
agricole particulare. La apropierea trupelor sovietice, majoritatea acestor
prizonieri – mai ales caucazieni şi ucraineni – dispăruseră fără urmă. Cei găsiŃi de
unităŃile speciale GRU (securitatea militară sovietică) au fost anchetaŃi despre
împrejurările căderii lor în prizonierat şi apoi trimişi pentru reeducare şi
„decontaminare de capitalism” în „arhipelagul GULAG” (Mihnea Romalo,
România în al doilea război mondial (1941-1945), Editura Vestala, Bucureşti,
2001, p. 148).
293
Între 28 şi 30 august 1944, la aeroportul Popeşti-Leordeni au aterizat,
cu permisiunea guvernului, „fortăreŃe zburătoare” ale Statelor Unite ale Americii,
care au început repatrierea a 1.162 aviatori, americani şi englezi, căzuŃi prizonieri
în cursul bombardamentelor de la 1 august 1943 până la 20 august 1944. Această
rapidă operaŃie, pe care misiunea americană voia s-o termine pe cât posibil înainte
de sosirea ruşilor la Bucureşti – ceea ce s-a şi întâmplat – a fost efectuată cu
asistenŃa competentă a Comandamentului Aerului Român. Detaşat pe lângă
misiunea specială americană, căpitanul aviator şi polisportivul de performanŃe
internaŃionale Constantin-Bâzu Cantacuzino a avut o contribuŃie hotărâtoare,
dirijând primele avioane sosite de la Caserta – Italia la Popeşti-Leordeni şi
conlucrând la aducerea prizonierilor internaŃi, de la diferitele lagăre din Ńară, la
acest aeroport (Ibidem, p. 140).
Român, care acceptase condiŃiile de armistiŃiu”294. S-a răspuns că această
problemă „urmează să fie precizată de comisia militară”. Înainte de
semnarea armistiŃiului, generalul Dămăceanu a reluat propunerea, cerând
să se adauge, la sfârşitul articolului 5, formularea: „Restituirea
prizonierilor români şi în special a unităŃilor, formaŃiunilor şi navelor care
au fost dezarmate după încetarea focului (la 24 august 1944 – n.n., Ş. L.),
care restituire urmează să se facă în virtutea unei convenŃii speciale între
Înaltul Comandament Sovietic şi Român, ce urmează să se întrunească
cât mai curând posibil”. Formularea solicitată nu s-a aprobat, precizân-
du-se că „armata sovietică consideră trofee de război orice fel de capturi,
dar se vor lua în considerare necesităŃile armatei române”, şi că această
chestiune urmează să fie tratată de către comisia militară.
Partea română a propus două articole de mare importanŃă pentru
reglementarea echitabilă de ansamblu a raporturilor dintre statul român şi
NaŃiunile Unite. Primul avea următoarea formulare: „Trupele aliate vor
părăsi teritoriul României în momentul încetării ostilităŃilor contra
Germaniei şi Ungariei. În acelaşi timp, vor lua sfârşit toate dispoziŃiile din
articolele 3, 7, 10, 14, 17, 18 şi 19 relativ la prezenŃa trupelor aliate în
România şi la conducerea operaŃiunilor militare”295. V.M. Molotov a
obiectat, arătând că este prematur să se discute această problemă, dar că
„rezultă din spiritul acordului că staŃionarea trupelor sovietice nu va
împieta asupra independenŃei şi suveranităŃii României”, iar delegaŃii
Statelor Unite şi Marii Britanii, cărora li s-a cerut avizul, au spus că
interpretarea ministrului sovietic de externe „este corectă”; în plus,
ambasadorul britanic a arătat că „România este îngrijorată fără motiv”,
subliniind că: „Şi trupele engleze şi americane se găsesc în FranŃa şi
francezii nu au cerut un asemenea text”296. La rândul său, ambasadorul
nord-american a considerat că e prematur să se discute această problemă,
dar că, probabil, trupele sovietice vor fi retrase297. La insistenŃa delegaŃiei

294
23 August 1944, Documente, vol. III, 1944-1945, op. cit., p. 44. Pe
frontul din Moldova, sovieticii au capturat însemnate cantităŃi de armament –
circa 300 de tunuri, 200 de aruncătoare, 150 de mitraliere, 700 puşti mitraliere,
dezarmând peste 100.000 de militari români şi sechestrând flota română de război
(66 de nave) care a fost dusă în porturile caucaziene sovietice.
295
Ibidem, p. 68-69.
296
Idem, p. 69.
297
Arhiva M.A.E., fond E9, dosar nr. 161/1944, f. 329.
române de a obŃine inserarea în textul armistiŃiului a unui angajament
concret privind retragerea trupelor aliate din România în momentul
încetării războiului cu Germania, Molotov a precizat că „românii trebuie
să se mulŃumească” cu declaraŃia lui privitoare la plecarea trupelor aliate
„de îndată ce situaŃia militară o va permite”.
Al doilea articol propus de partea română era redactat astfel: „În
urma colaborării cu Puterile aliate, România dobândeşte calitatea de
putere aliată sau cel puŃin de putere cobeligerantă”. CobeligeranŃa
României era, desigur, un fapt istoric care nu permitea nicio altă
interpretare logică, fiind, de altfel, implicată de însăşi ConvenŃia de
armistiŃiu. SusŃinând recunoaşterea explicită a acestui fapt, delegaŃia
română – arăta Constantin Vişoianu în şedinŃa Consiliului de Miniştri din
16 septembrie 1944 – a reamintit şi negocierile cu AliaŃii la Cairo, „unde
ni s-a propus cobeligeranŃa”. Rezultatul a fost că reprezentanŃii AliaŃilor
„au reŃinut cererea noastră de a fi socotiŃi cobeligeranŃi – pentru că acesta
fusese procedeul şi faŃă de Italia”, dar n-au acceptat înregistrarea textului
respectiv în ConvenŃia de armistiŃiu. Vişoianu avansa supoziŃia că „pe
măsură ce colaborarea noastră militară va progresa şi va fi satisfăcătoare,
ni se va acorda şi cobeligeranŃa”, iar LucreŃiu Pătrăşcanu, pornind de la
afirmaŃiile făcute de Molotov în cursul discuŃiilor cu asentimentul
reprezentanŃilor anglo-americani, aprecia că „această calitate ni se va
recunoaşte în cursul luptei, probabil după încheierea armistiŃiului şi
într-un timp destul de scurt, pentru că aceasta a reieşit din toate discuŃiile
avute de noi la acest punct”298.
În după-amiaza zilei de 12 septembrie, înainte de ultima rundă a
discuŃiilor cu delegaŃia română, a avut loc o întâlnire între reprezentanŃii
celor trei mari Puteri Aliate care au luat în dezbatere problema
cobeligeranŃei României, la care s-a precizat că ar fi prematur să se facă
această concesie românilor, dar că li se poate îngădui să spere că ar putea
s-o obŃină. Punctul de vedere exprimat de şeful diplomaŃiei sovietice a
fost sprijinit în toate cazurile de ambasadorii britanic şi american, ceea ce
a creat în rândurile delegaŃiei române impresia că recunoaşterea
cobeligeranŃei era în principiu acceptată de guvernele U.R.S.S., Marii
Britanii şi S.U.A., urmând doar să existe o anumită întârziere în
declararea ei publică. Altele erau însă intenŃiile celor trei Mari Puteri

298
23 August 1944. Documente, vol. III, 1944-1945, op. cit., p. 37.
aliate. Într-o scrisoare a lui V.M. Molotov către ambasadorul Marii
Britanii la Moscova, Archibald Clark Kerr, din 14 septembrie 1944, se
menŃiona că „guvernul sovietic împărtăşeşte opinia guvernului britanic
despre inoportunitatea acordării României statutului de cobeligeranŃă şi
stabilirii relaŃiilor diplomatice, avându-se în vedere că, după semnarea
ConvenŃiei de armistiŃiu, relaŃiile Puterilor Aliate cu România vor fi
reglementate de către Comisia Aliată de Control”299.
ConvenŃia insera obligaŃia statului român de a remite „ca trofee,
în mâinile Înaltului Comandament Aliat (sovietic), orice material de
război al Germaniei sau sateliŃilor săi, aflat pe teritoriul român, inclusiv
vasele flotei germane şi ale sateliŃilor ei aflate în apele româneşti”300.
Socotind această clauză dintre „cele mai nedrepte ale armistiŃiului”,
delegaŃia română a cerut insistent modificarea ei. Deşi era logic ca statul
român să intre în posesia materialelor de război capturate de forŃele sale
armate prin luptă şi cu pierderi, nu s-a admis nici formularea potrivit
căreia „Înaltul Comandament Sovietic va stabili în ce măsură o parte din
aceste materiale vor putea să fie cedate României pentru uzul susŃinerii
efortului său de război”301.
Cu privire la suma de 300 milioane de dolari prevăzută ca
reparaŃii de război faŃă de U.R.S.S., delegaŃia română a cerut reducerea
acestei sume şi „inegalitatea anuităŃilor”, adică anuităŃile din ultimii ani să
fie mai mari decât primele. „România – arăta Ion Christu, membru al
delegaŃiei – va ieşi din război foarte slăbită şi cu foarte mari sarcini
economice, aşa că este natural ca în primul an să fie chiar dispensată de
plată, iar în anul al doilea anuitatea să fie mică şi corespunzătoare
posibilităŃilor ei de plată, ca restul plăŃii să apese mai puŃin în anii din
urmă, când este de aşteptat o reluare mai normală a activităŃii generale a
Ńării”302.
Molotov, menŃionând că exprimă punctul de vedere al celor trei
guverne, a declarat că 300 de milioane de dolari este o sumă mică în
raport cu „bogăŃiile naturale ale României”, iar Maiski a adăugat,

299
Misiunile lui A.I. Vâşinski în România (Din istoria relaŃiilor
româno-sovietice, 1944-1946). Documente secrete, Bucureşti, 1997, p. 71.
300
23 August 1944. Documente 1944, vol. II, op. cit., p. 708.
301
23 August 1944. Documente, vol. III, 1944-1945, op. cit., p. 45.
302
România – Marele sacrificat al celui de-al doilea război mondial.
Documente, op. cit., p. 303.
invocând date statistice ale secŃiunii economice a SocietăŃii NaŃiunilor şi o
lucrare a economistului şi omului politic Victor Slăvescu, că venitul anual
al României este de aproape 2.000.000.000 dolari anual. Ion Christu a
contestat această cifră, precizând că venitul anual al României este de
numai 600.000.000 dolari anual. Diplomatul român a adus în sprijinul
afirmaŃiei sale 3 argumente: „Lucrările citate de dl. Maiski se referă la
România, pe care eram atât de mândri să o numim România Mare şi care
nu mai există astăzi. 2) România a dus un război, care i-a cauzat atâtea
distrugeri. 3) România continuă războiul. Toate aceste fapte fac ca venitul
României să nu poată fi mai mare decât 600 milioane dolari anual. Dar,
continuă dl. Christu, dacă experŃii economici sovietici sunt atât de
convinşi că într-adevăr venitul anual al României este atât de mare şi că,
deci, oricare ar fi starea economică a Ńării mele la sfârşitul acestui război,
ea tot va putea plăti suma impusă, este cu atât mai simplu să se insereze
clauza cerută de noi, care, dată fiind convingerea acestor experŃi, nu va
avea obiect. Prin înscrierea clauzei, de scădere a sumei impuse dacă se va
constata că România nu va putea plăti, nu se va face altceva decât să ni se
dea o oarecare satisfacŃie»”303.
Aceste argumente nu au fost luate în considerare, deşi, la
Stockholm şi la Cairo, AliaŃii se angajaseră să interpreteze cu
„bunăvoinŃă” stipulaŃiile cu caracter economic şi financiar ale Armisti-
Ńiului cu România304.
Referitor la atmosfera în care au fost purtate tratativele de la
Moscova pentru încheierea ArmistiŃiului, membrii delegaŃiei române au
constatat că, în general, s-a vădit consensul celor trei Mari Puteri ale
coaliŃiei NaŃiunilor Unite de a purcede la semnarea proiectului fără
modificări, aşa cum el fusese supus discuŃiilor. „Deşi delegaŃiile mixte
sovieto-anglo-americană s-au întâlnit, în total, timp de peste şapte ore cu
românii – se arăta într-un raport înaintat de Averell Harriman la Casa
Albă, la 15 septembrie 1944 –, discuŃii serioase asupra vreunui punct al
condiŃiilor de armistiŃiu au fost puŃine. Molotov, care avea funcŃia de
preşedinte al delegaŃiilor Aliate, nu a analizat în detaliu niciun argument
şi nicio propunere avansată de români. Deşi le-a îngăduit să vorbească

303
Ibidem, p. 308-309.
304
Valeriu Florin Dobrinescu, România şi organizarea postbelică a
lumii (1945-1947), Bucureşti, 1988, p. 225.
timp îndelungat, el nu a Ńinut seamă de niciun considerent şi nici nu a
discutat problemele ridicate de aceştia, trecând peste ele cu bruscheŃe
chiar ori de câte ori el considera că fusese afectat suficient timp pentru un
anumit punct. El le-a amintit în nenumărate rânduri că ei au mers până la
Stalingrad alături de germani şi că acŃiunea lor de a fi părăsit tabăra
germană s-a produs în momentul în care ea a fost dictată de considerente
militare zdrobitoare şi incontestabile. Acest fel de a proceda, oricât de
justificat ar fi fost în acele împrejurări, a lăsat un oarecare sentiment de
amărăciune românilor, întrucât ei nu au rămas cu impresia că putuseră
stabili o bază reală pentru un schimb de idei cu ruşii.”305
După încheierea armistiŃiului, delegaŃii români i-au spus
ambasadorului Harriman că „stipulaŃiile acestuia erau atât de favorabile
cât aveau ei dreptul să se aştepte, dar erau foarte îngrijoraŃi de felul în care
vor fi ele interpretate şi puse în aplicare de Comandamentul sovietic”306.
În şedinŃele Consiliului de Miniştri din 15 şi 16 septembrie 1944,
Iuliu Maniu arăta că delegaŃia română „nu putea face altceva” decât să
accepte clauze care „reprezintă o adevărată capitulaŃie, nu un contract liber
de ArmistiŃiu”. În acelaşi timp, preşedintele Partidului NaŃional-łărănesc
îndemna la prudenŃă, subliniind că „trebuie să facem tot posibilul ca să
menŃinem cele mai bune raporturi cu Uniunea Sovietică” şi că „în mod
loial şi cinstit trebuie să punem în aplicare armistiŃiul”.
LucreŃiu Pătrăşcanu – cu acelaşi prilej – a supus atenŃiei mai
multe constatări şi impresii proprii, apreciind că „iscălirea armistiŃiului,
aşa cum este, constituie un succes pentru noi şi pentru România”.
Referitor la atitudinea reprezentanŃilor AliaŃilor, ministrul comunist arăta
că „în timpul dezbaterilor, atât ambasadorul Marii Britanii, cât şi acela al
Statelor Unite n-au intervenit sub nicio formă niciodată, decât cel mult să
sublinieze şi să întărească afirmaŃiile domnului Molotov”. Totodată, în
cursul întrevederilor preliminare cu membrii delegaŃiei române,
ambasadorii american şi britanic au lăsat să se înŃeleagă rolul prepon-
derent şi coordonator al guvernului sovietic în stabilirea raporturilor
României cu AliaŃii şi au recomandat „să căutăm să avem bune relaŃii cu

305
23 August 1944. Documente 1944, vol. II, p. 735.
306
Ibidem.
Rusia Sovietică, de unde am ajuns la concluzia că, în ceea ce priveşte
România, acordul dintre AliaŃi este perfect”307.
Concluzia privind rolul precumpănitor al Uniunii Sovietice în
reglementarea raporturilor politico-militare ale statului român cu
NaŃiunile Unite rezultă, evident, cum au observat şi membrii delegaŃiei
române, nu numai din faptul că armistiŃiul era semnat de mareşalul
sovietic Rodion Malinovski, ci şi din aceea că în textul armistiŃiului, acolo
unde se referea la Comandamentul suprem aliat, era scris în paranteză
cuvântul „sovietic”. Atât în zilele premergătoare semnării ConvenŃiei de
armistiŃiu, ca şi după aceea, diplomaŃii sovietici au replicat colegilor lor
britanici şi americani, atunci când s-au opus concepŃiei sovietice, că, în
cazul României, „prin analogie cu ceea ce se petrece în Italia”, U.R.S.S.
are dreptul la „preponderenŃă asupra aliaŃilor lor occidentali”308. Aceştia
din urmă erau nemulŃumiŃi de ponderea şi rolul ce li se atribuia în
Comisia aliată de control asupra executării clauzelor armistiŃiului. În
urma insistenŃelor reprezentanŃilor britanic şi american la Moscova,
Archibald Clark Kerr şi Averell W. Harriman, la 11 septembrie 1944,
Veaceslav M. Molotov a încuviinŃat ca respectiva comisie să includă şi pe
trimişii celor două puteri occidentale, însă fără ca aceştia să aibă practic
vreo putere, ei putând lua legătura cu guvernul român doar prin
intermediul sovieticilor309.
Prin contribuŃia adusă, începând de la 23 august 1944, la efortul
de război alături de NaŃiunile Unite, românii sperau să obŃină atenuarea
caracterului împovărător al prevederilor ArmistiŃiului din 12 septembrie
1944. Erau speranŃe îndreptăŃite, dar şi destule motive de neîncredere în
promisiunile făcute de AliaŃi atât înainte, cât şi după semnarea
ArmistiŃiului privind recunoaşterea cobeligeranŃei şi restabilirea
suveranităŃii României.

VII.3. România în război alături de NaŃiunile Unite

307
Ibidem, vol. III, p. 70-72-73.
308
Ştefan Lache, Gheorghe łuŃui, La Roumanie et la Conférence de
paix de Paris (1946), Bucureşti, 1987, p. 97.
309
Paul D. Quinlan, Clash Over Romania. British and American
Politics toward Romania: 1938-1947, vol. II, Los Angeles, 1977, p. 104-108.
 VII.3.1. ConsecinŃele Actului de la 23 August 1944 asupra evoluŃiei
războiului în Europa. Angajându-se în război împreună cu NaŃiunile
Unite, România a pus la dispoziŃia acestora întregul ei potenŃial militar,
economic şi financiar de care dispunea. Într-o primă etapă –
23-31 august 1944 –, armata română aflată sub comandament naŃional,
reprezentat de Marele Stat Major condus de generalul Gheorghe Mihail, a
îndeplinit concomitent trei operaŃiuni de importanŃă strategică: eliminarea
prezenŃei militare germane de pe teritoriul naŃional; acoperirea frontierei
şi a liniei de demarcaŃie româno-ungare din podişul transilvan; recu-
perarea şi regruparea trupelor de pe frontul din Moldova, care încetaseră
lupta împotriva sovieticilor, urmând să declanşeze apoi ofensiva pentru
eliberarea teritoriului românesc ocupat de Ungaria în 1940.
La 26 august 1944, capitala Ńării era eliberată prin efortul forŃelor
militare române, iar până la 31 august 1944, Armata Română a reuşit să
elibereze aproximativ 150.000 km2, practic întreg teritoriul aflat sub
jurisdicŃia guvernului român, ceea ce echivala cu suprafeŃele însumate ale
Belgiei, Danemarcei, Olandei şi ElveŃiei. Într-o perioadă extrem de
scurtă, forŃele militare române au provocat inamicului pierderi cifrate la
61.500 de militari ucişi sau făcuŃi prizonieri, între care 14 generali şi
1.421 de ofiŃeri, ceea ce echivalează cu 6 divizii de infanterie ale
Wehrmacht-ului, sau cu 30% din media pierderilor lunare înregistrate de
Germania în vara anului 1944 pe frontul de răsărit310.
Şeful Marelui Stat Major, generalul de corp de armată
Ilie Şteflea, care era pe front, asigurând conducerea Armatei 4, în zilele
care au urmat insurecŃiei, a avut o atitudine demnă şi plină de răspundere.
Într-un raport telegrafic din 24 august 1944, orele 02,58, al generalului
Erich Hansen, se arăta că nu poate executa ordinul lui Hitler de a lichida
„puciul camarilei de la Curte”, deoarece „împotriva regelui şi a noului
guvern nu poate fi găsit niciun general pentru contra-guvern”311.
Primind informarea despre schimbarea de la 23 august 1944,
comandantul Grupului de armate „Ucraina de Sud”, generalul
Hans Friessner, s-a adresat telefonic generalului Petre Dumitrescu,
comandantul Armatei 3 române: „Dumneavoastră, domnule general, care
sunteŃi cel mai vechi general român care aŃi lucrat alături de noi timp de
mai bine de trei ani, ce atitudine înŃelegeŃi să luaŃi faŃă de noul guvern?
DaŃi ascultare ordinelor ce veŃi primi?” Generalul român a răspuns: „Nu

310
Florin Constantiniu, Alesandru DuŃu, Mihai Retegan, op. cit.,
p. 246.
311
Apud Ion ŞuŃa, România la cumpăna istoriei. August ’44, Editura
ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1991, p. 230-231.
pot să am altă atitudine decât aceea pe care M. S. Regele şi noul guvern
au luat-o. Am şi luat măsuri ca prin mijloacele ce am la îndemână să
comunic trupelor ordinul pe care l-am primit verbal şi care îmi va fi
confirmat în scris”312.
În acelaşi mod s-au petrecut lucrurile şi cu generalul Ilie Şteflea,
comandantul Armatei 4, care, la întrebarea lui Friessner, „Cu cine veŃi
merge, cu mareşalul Antonescu sau cu guvernul de rebeli?”, a răspuns
categoric: „Voi merge cu łara şi cu M. S. Regele”. Deşi punctul său de
comandă era înconjurat de tancurile germane, el a continuat să dea ordine
comandanŃilor de corpuri de armată din subordine pentru încetarea
ostilităŃilor şi începerea retragerii, aşa cum prevedea Directiva operativă a
Marelui Stat Major313.
Atitudinea promptă şi fără echivoc a celor doi comandanŃi de
armată, care la acea dată se numărau printre cele mai reprezentative
personalităŃi militare româneşti, constituia nu numai răspunsul întregului
corp de comandă din armata română, ci exprima şi un consens aproape
general. 23 august 1944 s-a impus în acel context internaŃional ca singura
soluŃie corespunzătoare intereselor poporului român.
Potrivit prevederilor Directivei operative a Marelui Stat Major din
23 august 1944, o parte din marile unităŃi a executat operaŃia de
acoperire, prima operaŃie strategică de o mare amploare spaŃială şi cu
importante consecinŃe politico-militare, una din cele mai de seamă
componente ale efortului militar românesc din august 1944. Concepută şi
condusă de comandamentul naŃional român, şi până la 10 septembrie
1944 executată numai de către trupele române, operaŃia de acoperire s-a
desfăşurat în lungul frontierei de stat şi al liniei de demarcaŃie româno-
ungare din Transilvania, într-o fâşie largă de 1.400 km.
Amploarea operaŃiei este relevată şi de faptul că la ea au participat
chiar din prima zi 17 divizii româneşti, din cele 30 existente în interiorul
Ńării la 23 august 1944, iar la începutul lunii septembrie 1944
s-au mai adăugat 11, deci în total 28 de divizii din cele 37 angajate
împotriva Wehrmacht-ului.
Concomitent, Wehrmacht-ul a înregistrat în România şi importante
pierderi de tehnică militară, între care 222 avioane în stare de funcŃionare
şi 438 de nave, mii de tunuri şi aruncătoare de mine, un tren blindat, sute
de autovehicule şi vagoane, depozite de carburanŃi şi lubrifianŃi, de
muniŃii, echipament etc. Datorită ritmului rapid în care au fost nimicite,
capturate sau alungate, trupele germane nu au mai avut posibilitatea să
312
Ibidem, p. 231.
313
Idem.
execute ample distrugeri de obiective economice şi militare etc., ceea ce a
permis păstrarea acestora şi punerea lor la dispoziŃia coaliŃiei NaŃiunilor
Unite.
Desprinderea României din angrenajul Axei a avut consecinŃe pe
care nici cele mai optimiste scenarii elaborate de strategii NaŃiunilor
Unite nu le întrevedeau. Pe plan general, acŃiunea românească din august
1944 a dus la prăbuşirea frontului Wehrmacht-ului şi a întregii dominaŃii
a Germaniei naziste în sud-estul Europei, şi anume:
a) trupele române au Ńinut sub control teritoriul românesc şi au oprit
încercările germano-ungare de a înainta spre linia CarpaŃilor;
b) frontul sovietic a făcut un salt de 600-700 km, în mai puŃin de
trei săptămâni, fără a întâmpina, practic, vreo rezistenŃă. Drumurile erau
deschise de armata română;
c) Wehrmacht-ul a fost obligat să evacueze repede Bulgaria, apoi în
următoarele săptămâni, Grecia (inclusiv Creta şi celelalte insule din
Marea Egee), Macedonia, Albania, Serbia şi o parte din Bosnia;
d) aprovizionarea Reich-ului cu petrol şi alte resurse din România a
fost întreruptă;
e) pe plan politic, exemplul românesc a fost urmat, la scurt timp, de
Finlanda, apoi de Bulgaria, mai târziu şi de Ungaria:
Până la 23 august 1944 erau două fronturi principale, în Est şi Vest,
şi un al treilea, secundar, în Italia. AcŃiunea militară şi politică a României
a deschis, temporar, un „al patrulea front”. Această caracterizare are
deplin temei, date fiind consecinŃele militare şi politice mai sus-
amintite314.
Potrivit evaluării specialiştilor, Actul de la 23 august 1944 a
precipitat prăbuşirea Reich-ului cu circa şase luni. Hitler însuşi, într-o
convorbire cu şeful regimului ustaş din CroaŃia, Ante Pavelič, aşeza criza
produsă de schimbarea de front a României alături de debarcarea AliaŃilor
în FranŃa şi de prăbuşirea Grupului german de Armate „Centru” în
Bielorusia.
Este de netăgăduit că acŃiunea României din august 1944 a
contribuit la scurtarea celui de-al doilea război mondial. În acelaşi timp,
trebuie spus că principalul beneficiar al Actului de la 23 august 1944 a
fost Uniunea Sovietică, ale cărei trupe au putut înainta rapid şi fără
pierderi între 620 şi 750 km în două direcŃii: spre Balcani şi, prin
România şi Ungaria, spre Viena şi Praga315.
314
Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 236-237.
315
Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, EdiŃia a II-
a revăzută şi adăugită, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999, p. 412.
 La 23 august 1944, odată cu trecerea României de partea NaŃiunilor
Unite, trupele române din Moldova au fost puse într-o situaŃie fără
precedent în istoria războaielor, fiind atacate şi dezarmate de unităŃile
sovietice, deşi încetaseră lupta împotriva acestora şi doreau să intre rapid
în acŃiune pentru eliberarea părŃii de nord-vest a Ńării, aflată sub ocupaŃie
germano-ungară.
La fel ca pe frontul din Moldova au procedat sovieticii şi pe
litoralul maritim şi fluvial, cu unităŃile marinei române, unde au impus în
mod ultimativ sechestrarea navelor de război române şi dezarmarea
echipajelor care începuseră lupta cu germanii, în timp ce aviaŃia sovietică
a continuat să bombardeze porturile româneşti, în pofida faptului că
artileria antiaeriană română nu riposta. ExplicaŃiile, protestele şi cererile
comandamentelor române, inclusiv ale reprezentanŃilor guvernului, nu au
fost luate în seamă.
Agresivitatea trupelor sovietice se petrecea în pofida faptului că
Marele Stat Major Român a avut de la început o concepŃie strategică
eficientă şi a dispus de trupe în stare să îndeplinească misiunile ordonate.
Prin această concepŃie s-a urmărit realizarea unei zone libere de prezenŃa
militară sovietică în care să-şi desfăşoare activitatea, fără nicio ingerinŃă
străină, guvernul şi celelalte autorităŃi române. În cadrul aceleiaşi
concepŃii, generalul Gheorghe Mihail a cerut ca armata română să
acŃioneze sub comandament propriu şi numai pe teritoriul naŃional.
Marele Stat Major nu a urmărit să creeze dificultăŃi
comandamentelor şi trupelor sovietice în operaŃiile duse contra trupelor
germane. Dimpotrivă, pe baza ProclamaŃiei către łară a regelui Mihai din
23 august 1944, generalul Gheorghe Mihail a cerut trupelor române să
adopte o atitudine „prietenoasă, fără a cădea în servilism”. La rândul lor,
celelalte comandamente române au emis ordine care prevedeau încetarea
luptei şi a oricăror acte ostile faŃă de trupele sovietice, dar şi rezistenŃă la
încercările de dezarmare.
ComandanŃii români sau delegaŃii acestora au încercat să
stabilească legături cu eşaloanele sovietice înaintate, propunând
modalităŃi de cooperare în luptă, pornind însă de la situaŃia de „partener
aliat”, şi nu de la o situaŃie de inferioritate316.
ConcepŃia strategică românească era în total dezacord cu intenŃiile
autorităŃilor sovietice, începând cu cei mai importanŃi factori de decizie
politică şi militară – I.V. Stalin şi mareşalul Rodion Malinovski.
316
Alesandru DuŃu, Sub povara armistiŃiului. Armata română în
perioada 1944-1947, Editura Tritonic, Bucureşti, 2003, p. 15.
Referindu-se la intrarea primelor formaŃiuni militare sovietice în
Bucureşti, generalul Constantin Sănătescu nota în Jurnalul său, la 31
august 1944: „Avem mari nemulŃumiri, întrucât bande de soldaŃi ruşi
jefuiesc şi mai ales confiscă toate automobilele, fără vreun control. Caut
să iau contact cu primul general ce a apărut la Colentina şi care este
comandantul acestor trupe. Îmi trimite vorbă că, dacă am venit ca
preşedinte de Consiliu, apoi ar fi bine să mă adresez Moscovei, neavând
cu el nimic de-a face. În fine, m-a primit, având şi calitatea de general – şi
deci camaraderia care există între toŃi ofiŃerii face să fiu primit. Îmi spune
că ştie de armistiŃiul cerut, dar până la semnarea lui suntem tot în război.
Evident, acest general ne este mare duşman. Am obŃinut doar
promisiunea ca trupele sale să se poarte ceva mai bine decât cu un inamic
şi să se evite jafurile şi omorurile.”317
Refuzând să discute cu reprezentanŃii guvernului român şi ai
armatei române, Înaltul Comandament sovietic nu a ezitat să subordoneze
Frontului 2 ucrainean armata română operativă, la 6 şi 7 septembrie 1944,
după ce primele divizii sovietice au ajuns la nord de CarpaŃii Meridionali,
în zona Braşov. IniŃial, la 5 septembrie 1944, înaintea vreunei
reglementări interstatale, Frontul 2 ucrainean a cerut Înaltului
Comandament român să-i pună la dispoziŃie două-trei divizii pentru
„acoperire” pe Dunăre, cel puŃin 2-3 divizii pentru menŃinerea sectorului
Szeged-Turnu Severin şi să folosească trupele din zona Braşov pentru
operaŃia ofensivă spre Cluj. Apoi, la 7 septembrie 1944, mareşalul
Malinovski şi-a subordonat toată armata operativă română, şefului
Marelui Stat Major Român fiindu-i luate atributele de conducere
strategică a trupelor. Această acŃiune a fost oficializată prin ConvenŃia de
ArmistiŃiu din 12 septembrie 1944, care prevedea că „operaŃiunile
militare din partea forŃelor române, inclusiv forŃele navale şi aeriene,
împotriva Germaniei şi Ungariei vor fi purtate sub conducerea Înaltului
Comandament Aliat (sovietic)”.
Subordonarea armatei române operative Frontului 2 ucrainean a
afectat grav competenŃele Marelui Stat Major, care a fost privat de orice
atribuŃii operativ-strategice, rămânând doar cu sarcini de aprovizionare,
completare a pierderilor, instruire a trupelor din interior etc. Protestând
împotriva acestei situaŃii, generalul Gheorghe Mihail a cerut, la
7 septembrie 1944, să-i fie acceptată demisia. Solicitarea i-a fost respinsă
în momentul în care se pregătea ofensiva eliberatoare în nord-vestul
României.
317
Constantin Sănătescu, Jurnal, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993,
p. 169.
 VII.3.2. Continuarea participării României la război după
evenimentele din august 1944. Avantajele strategice şi politice aduse de
România NaŃiunilor Unite, prin înfăptuirea acŃiunii politico-militare din
august 1944, au fost amplificate prin contribuŃia sa la războiul antihitlerist
până la victoria finală din mai 1945.
La 9 octombrie 1944, a început ofensiva pentru eliberarea părŃii de
nord-vest a României, acŃiunile militare încadrându-se în operaŃia
„DebreŃin”, concepută şi executată de Înaltul Comandament Sovietic,
care a vizat şi eliberarea părŃii estice a Ungariei (până la Tisa). La
realizarea dispozitivului operativ au participat Armata 1 română
comandată de generalul Nicolae Macici şi Armata 4 română comandată
de generalul Gheorghe Avramescu. La 24 octombrie 1944, când unităŃile
germano-ungare s-au retras din Carei şi Satu-Mare, s-a încheiat eliberarea
Transilvaniei. Între 1 septembrie şi 25 octombrie 1944, România a
angajat în război 28 de divizii, 1 corp aerian şi 2 brigăzi de artilerie
antiaeriană, însumând un efectiv de 265.735 de militari; în acelaşi
interval, pierderile românilor au fost considerabile – aproximativ 50.000
de morŃi, răniŃi şi dispăruŃi.
Românii au luptat în continuare, alături de sovietici, în Ungaria,
Slovacia, Boemia şi Austria. ContribuŃia României la Campania din Vest
a fost substanŃială. Unsprezece divizii române au luptat în operaŃia
Budapesta, în centrul şi nordul Ungariei, desfăşurată de la sfârşitul lunii
octombrie 1944 până la mijlocul lunii ianuarie 1945, înregistrând pierderi
care s-au ridicat la 11.000 de morŃi, răniŃi şi dispăruŃi. Între decembrie
1944 şi mai 1945, ostaşii români se aflau chiar în centrul ofensivei
întreprinse prin Slovacia şi Moravia către Boemia, ajungând până aproape
de Praga, unde se aflau pe 12 mai, când au primit ordinul să se oprească.
La 9 aprilie, Regimentul 2 care de luptă (1.000 de militari şi
80 de tancuri) a trecut din Cehoslovacia în Austria, a înfruntat rezistenŃa
inamicului şi, după numai trei zile, a ajuns la 45 de km de Viena.
La campania din Vest a participat, în cadrul armatei sovietice,
subordonată Frontului 2 ucrainean, şi Divizia Tudor Vladimirescu,
formată în primăvara anului 1943 în U.R.S.S. din prizonieri români.
Ostaşii acestei divizii au luptat, pe teritoriul României, la sud de Sfântul
Gheorghe şi de Oradea, la DebreŃin şi în MunŃii Matra în Ungaria, în
MunŃii Javorina, pe râul Hron, în Slovacia. Comandantul acestei divizii a
fost generalul Nicolae Cambrea, care căzuse prizonier în încercuirea de la
Cotul Donului.
În cursul celor nouă luni de război, în Campania din Vest, între
comandamentele şi trupele române şi sovietice au existat numeroase
momente de colaborare şi cooperare efectivă pe teatrul de luptă.
Numeroase au fost însă şi momentele tensionate, datorită în special
modului în care sovieticii au înŃeles să-şi exercite actul de comandă.
Misiunile de luptă au fost stabilite de multe ori fără consultarea
comandanŃilor români şi fără a Ńine seama de situaŃia operativă sau de
capacitatea combativă a marilor unităŃi. În multe cazuri s-a ajuns la
suprapuneri de dispozitive şi responsabilităŃi, iar comandanŃii de corpuri
de armată şi de divizii sovietice şi-au subordonat în mod abuziv diviziile
române aflate în zonele lor de acŃiune318.
Pe măsura înăspririi rezistenŃei germane şi a dificultăŃilor reliefului
din CarpaŃii nordici şi din munŃii Tatra, românii erau mai tot timpul
trimişi în sectoarele cele mai dificile. Încă din luna octombrie 1944,
sovieticii începuseră să înfiltreze în toate unităŃile române – de la
regiment în sus – ofiŃeri de legătură, care erau politruci ai Armatei Roşii
„purtând pantaloni albaştri şi vipuşcă roşie”. Ei cereau să aibă în orice
moment acces la ordinele comandamentelor române şi să participe la
prezentarea rapoartelor unităŃilor din subordine, pe care, la rândul lor, le
transmiteau mai departe comandamentelor sovietice319.
Subordonându-şi armatele române operative, Frontul 2 ucrainean
nu şi-a asumat şi obligaŃia înzestrării şi a asigurării lor din punct de
vedere logistic, lăsând aceste atribuŃii Marelui Stat Major Român, fără
să-i pună la dispoziŃie însă mijloacele de transport necesare.
Comandamentele sovietice au pretins predarea tuturor capturilor de
război luate de la germani, cu toate că iniŃial declaraseră că acestea puteau
fi păstrate de armata română. La fel s-au petrecut lucrurile şi cu
prizonierii de război. În protestul său, Marele Stat Major Român a arătat
că măsura era contradictorie şi contravenea atât uzanŃelor de drept
internaŃional, cât şi practicii şi regulilor de ducere a războiului. Justificând
acest abuz, Comisia Aliată de Control a invocat, între altele, faptul că
prizonierii nu erau îngrijiŃi corespunzător în lagărele româneşti.
Aprovizionarea armatei române a întâmpinat, de asemenea, mari
dificultăŃi, în special, datorită faptului că majoritatea întreprinderilor şi
stabilimentelor industriale, atelierele de reparaŃii etc. au fost obligate să
producă aproape exclusiv pentru armata sovietică.
Criza de efective, combinată cu cea de muniŃii şi subzistenŃe, cu
dificultăŃile generate de climă şi teren a influenŃat negativ şi de multe ori a
zdruncinat moralul trupelor aflate în luptă. La 16 ianuarie 1945, la
318
Alesandru DuŃu, Sub povara armistiŃiului. Armata română în
perioada 1944-1947, op. cit., p. 45-46.
319
Mihnea Romalo, op. cit., p. 193.
două săptămâni de la preluarea funcŃiei de şef al Marelui Stat Major,
generalul Sănătescu avea să consemneze în Jurnalul său: „Starea morală a
frontului – proastă: ofiŃerii şi soldaŃii, peste măsură de obosiŃi, nu înŃeleg
să meargă cu războiul peste frontierele Ardealului. Apoi, Ungaria fiind
cucerită şi armata ungurească nemaiexistând, soldatul român trebuie de
aici înainte să se lupte cu germanii, şi el nu are nimic de împărŃit cu
germanii.”320
Cu toate că erau vinovate pentru multe din deficienŃele privind
înzestrarea şi logistica armatei române operative, comandamentele
sovietice i-au făcut deseori răspunzători de această situaŃie pe
comandanŃii români, acuzându-i, în repetate rânduri, că nu respectă
ConvenŃia de armistiŃiu. Mobilurile acestei atitudini aveau evidente
motivaŃii politice, urmărindu-se crearea unei presiuni asupra guvernului
român şi obligarea acestuia să satisfacă deziderate de ordin politic, care
favorizau comuniştii, aflaŃi în competiŃie cu celelalte forŃe politice pentru
cucerirea puterii în stat321.
VII.3.3. Un bilanŃ al contribuŃiei României la război alături de
NaŃiunile Unite. La data terminării ostilităŃilor pe frontul din Europa de
Vest, armata română operativă avea un efectiv de 198.552 de ostaşi faŃă
de peste 1.100.000 la 23 august 1944. Sinteza efortului militar românesc
în operaŃiile militare purtate, începând de la 23 august 1944, timp de
263 de zile, pe o distanŃă de 1.700 de km, se prezintă astfel:
1. Efective participante – 538.536 militari, din care: 455.401 din
trupele de uscat, 73.667 din aeronautică şi 9.468 din marină.
2. Pierderi suferite – 169.822 militari, din care: 21.035 morŃi,
90.344 răniŃi şi 58.443 dispăruŃi.
3. Rezultate obŃinute prin luptă: s-au provocat inamicului pierderi
însumând 136.529 militari, din care: 117.798 prizonieri şi 18.731 morŃi;
101 avioane distruse, 498 de nave maritime şi fluviale capturate sau
distruse.
Potrivit organizării unei divizii de infanterie din armata germană, în
cursul anului 1944 efectivele pierdute echivalează cu valoarea a
15 divizii de infanterie, pe care armata română le-a scos din luptă322.
În plan economic şi financiar, efortul de război al poporului român
este evaluat la 1.120.000.000 dolari S.U.A (la cursul valutar al anului
1938). Calculele făcute de Ministerul de FinanŃe, după terminarea

320
Constantin Sănătescu, op. cit., p. 185.
321
Alesandru DuŃu, Sub povara armistiŃiului. Armata română în
perioada 1944-1947, op. cit., p. 52-53.
322
Ion ŞuŃa, op. cit., p. 258-259.
războiului, în 1947, au estimat întreŃinerea armatei române operative,
până la demobilizarea rezerviştilor din unităŃile combatante la 1 septem-
brie 1945, la 259,5 milioane dolari, cheltuielile pe timpul deplasării spre
Ńară a trupelor române participante la eliberarea Ungariei şi a
Cehoslovaciei la 43,3 milioane dolari, costul materialelor militare livrate
armatei sovietice la 124 milioane dolari, costul reparaŃiilor armamentului
sovietic la 1,2 milioane dolari, costul mâinii de lucru militare pentru
lucrări la căile ferate şi drumuri la 12,2 milioane dolari, prestaŃii pentru
trupele sovietice şi Comisia Aliată de Control (până la 1 iulie 1945)
efectuate potrivit articolului 10 al ConvenŃiei de armistiŃiu la 254,3
milioane dolari, iar pagubele provocate prin bombardamente şi alte
operaŃii militare, prin distrugerea bunurilor publice şi particulare de către
trupele hitleriste şi horthyste izgonite de pe teritoriul României, între
23 august şi 25 octombrie 1944, la 350 milioane dolari valută 1938.
Rezultă un total de două ori mai mare decât venitul naŃional al României
realizat în anul 1945, care depăşea cu puŃin 500 milioane dolari.51
Poporul român a asigurat dotarea armatei sale cu armament, muniŃii
şi tehnică de luptă, precum şi aprovizionarea ei cu subzistenŃele necesare,
în exclusivitate din resursele interne. Asigurarea frontului s-a făcut pe
seama reducerii necesarului de bunuri destinate populaŃiei şi prin
diminuarea avuŃiei naŃionale, ceea ce a avut urmări negative asupra
ritmului şi duratei procesului de refacere economică postbelică323.
ContribuŃia românească la victoria NaŃiunilor Unite în al doilea
război mondial a fost apreciată de înalte oficialităŃi ale marilor puteri
aliate, de analişti politici şi militari, unii dintre ei neezitând să afirme că
România se situa în ianuarie 1945 „în al patrulea rând în ceea ce priveşte
numărul de soldaŃi care participau la bătălia pentru distrugerea
nazismului”.
Pentru faptele lor de arme din timpul campaniei din Vest, peste
300.000 de soldaŃi, subofiŃeri şi ofiŃeri români au fost decoraŃi cu ordine şi
medalii româneşti, sovietice şi cehoslovace, iar unităŃile române au fost
remarcate printr-o serie de ordine ale Ministerului de Război al României,
prin 7 ordine ale Comandamentului Suprem al U.R.S.S. şi prin 21 de
comunicate de război sovietice.
La 6 iulie 1945, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. a conferit
regelui Mihai Ordinul „Pobeda” (Victoria), una dintre cele mai înalte
distincŃii sovietice, „pentru actul curajos al cotiturii hotărâte a politicii
României spre ruptura cu Germania hitleristă şi alierea cu NaŃiunile
323
România în al doilea război mondial, vol. 3, Editura Militară,
Bucureşti, 1989, p. 430-431; cf. Ion ŞuŃa, op. cit., p. 254-263.
Unite”, în momentul când nu se conturase clar înfrângerea Germaniei.
Acest ordin a mai fost acordat următoarelor personalităŃi, altele decât cele
sovietice: mareşalii Iosip Broz Tito (Iugoslavia) şi Michal-Rola
Zymierski (Polonia), generalul Dwigt David Eisenhower (S.U.A.) şi
mareşalul Sir Bernard Law Montgomery (Marea Britanie). De asemenea,
preşedintele Statelor Unite ale Americii, Harry Truman, a acordat regelui
Mihai „Legion of Merit” cu gradul de comandor, „pentru un serviciu
remarcabil la cauza NaŃiunilor Aliate în lupta împotriva Germaniei
hitleriste”.
Sfârşitul celui de-al doilea război mondial în Europa, la 8 mai 1945,
a găsit România de partea învingătorilor, dar i s-a rezervat partea
învinsului; nu i s-a recunoscut statutul de cobeligerantă, fiind plasată de
către marii aliaŃi în categoria „fostelor state-satelit ale Axei”, înfrânte în
război. NaŃiunea română a fost sacrificată, suportând consecinŃe politice,
social-economice, militare prelungite în întreaga sa istorie postbelică.
La 9 mai 1945, când învingătorii sărbătoreau victoria finală
asupra Germaniei naziste, înŃelegerile secrete dintre marile puteri privind
împărŃirea sferelor de influenŃă, stabilite în cursul războiului, erau puse în
aplicare. România şi alte Ńări din zona centrală şi de sud-est a Europei,
ocupate de Armata roşie, intrau sub dominaŃia Uniunii Sovietice.
VII.4. Luptă pentru putere sub control sovietic
Noul curs al istoriei românilor prefigurat la 23 august 1944 părea
de bun augur. Guvernul Sănătescu a început să pună în aplicare
prevederile declaraŃiei sale programatice privind înfăptuirea „unui regim
democratic”. Pe baza unor decrete-legi adoptate chiar la 23 august 1944,
s-a acordat o amnistie generală politică, militară şi agrară, s-au desfiinŃat
lagărele de concentrare şi au fost eliberaŃi deŃinuŃii politici condamnaŃi
pentru acŃiuni împotriva regimurilor dictatoriale. A început reorganizarea,
în condiŃii de libertate, a partidelor politice şi a sindicatelor profesionale.
La 26 august 1944, printr-un manifest al Blocului NaŃional
Democratic, semnat de Iuliu Maniu, Constantin I.C. Brătianu, LucreŃiu
Pătrăşcanu şi Constantin-Titel Petrescu, cetăŃenii români, inclusiv
militarii, erau chemaŃi „la luptă pentru recâştigarea libertăŃii şi pentru
salvarea patriei”324. Un decret-regal din 31 august 1944 a repus în vigoare
prevederile ConstituŃiilor din 1866 şi 1923 privind drepturile românilor şi
exercitarea puterilor în stat. Au fost recunoscute: egalitatea cetăŃenilor în
faŃa legii, dreptul de întrunire şi asociere, libertatea de conştiinŃă şi de
opinie, libertatea presei. Prin acelaşi decret-regal erau abrogate toate
decretele regale din septembrie 1940 referitoare la învestirea preşedintelui
Consiliului de Miniştri cu depline puteri şi la fixarea prerogativelor

324
„România Liberă” nr. 13, din 27 august 1944.
regale. Statul român redevenea monarhie constituŃională şi se preconiza
renaşterea instituŃiei parlamentare; actul constituŃional din 31 august 1944
prevedea că „până la organizarea ReprezentanŃei NaŃionale, puterea
legislativă se exercită de către rege la propunerea Consiliului de Miniştri”.
Într-un interviu realizat sub forma unei audienŃe colective
acordate corespondenŃilor agenŃiilor de presă şi ziarelor străine la
25 septembrie 1944, regele Mihai declara: „Monarhia nu se va abate
niciodată de la principiile constituŃionale şi democratice”, exprimându-şi
speranŃa că NaŃiunile Unite vor asigura României „securitate faŃă de
agresiune în viitor” şi o vor ajuta să se dezvolte în mod liber, atât din
punct de vedere economic, cât şi spiritual325.
Guvernarea României după 23 august 1944 va fi lezată de cadrul
geopolitic trasat prin înŃelegerile dintre marile puteri ale coaliŃiei
NaŃiunilor Unite. Inclusă în spaŃiul de interes şi de control sovietic,
naŃiunea română a fost deposedată de atribute esenŃiale ale suveranităŃii şi
împiedicată să-şi reclădească instituŃiile şi structurile democratice
suprimate de regimurile autoritare/totalitare ale lui Carol al II-lea şi
Ion Antonescu.
Spectrul politic înfiripat după schimbarea de la 23 august 1944,
în care predominau partidele democratice tradiŃionale, P.N.ł. şi
P.N.L., contravenea Ńelului strategic al Moscovei: aservirea totală a
României.
Principalele instrumente aduse din exterior pentru supravegherea
şi deturnarea cursului democratic al vieŃii social-politice româneşti au
fost: Comisia Aliată de Control, constituită pe baza ConvenŃiei de
ArmistiŃiu din 12 septembrie 1944, şi Armata roşie, omniprezentă în
spaŃiul românesc; nu au lipsit nici trupele N.K.V.D. şi N.K.G.B., conduse
de L.P. Beria, specializate în operaŃii de represalii politice. Din a doua
jumătate a lunii noiembrie 1944, în România au fost instalate mari unităŃi
sovietice, inclusiv divizii cu efective de război complete. PrezenŃa masivă
a acestor trupe pe teritoriul românesc, aflat la mare distanŃă de front,
într-un moment în 326care armata română rămasă în interior fusese în mare
măsură desfiinŃată , avea un evident rol politic – influenŃarea luptei
pentru putere în sensul dorit de Moscova.

325
„Universul” nr. 268 din 29 septembrie 1944. La audienŃă au
participat corespondenŃi ai următoarelor agenŃii de presă şi ziare străine:
„Associated Press af America”, „T.A.S.S.”, „Daily Telegraph”, „The Chicago
Tribune”, „Daily Sketsh”, „Journal de Geneve”, „The New York Times”, „The
Daily Mail”, „Gazetta de Lausanne”, „North American Newspaper Aliance”,
„Britanova” ş.a.
326
Alesandru DuŃu, op. cit., p. 53-57. Un protocol militar semnat la 26
octombrie 1944 de mareşalul Rodion Malinovski, preşedintele Comisiei Aliate de
Control, şi generalul Nicolae Rădescu, şeful Marelui Stat Major Român,
prevedea desfiinŃarea majorităŃii marilor unităŃi române rămase în interiorul Ńării.
Între acestea se aflau un comandament de armată, patru comandamente de corp
 În timpul vizitei sale la Moscova din 9-18 octombrie 1944,
Churchill a convenit cu Stalin, prin aşa-numita „hârtie murdară” (naughty
paper) – cum a caracterizat-o premierul britanic – delimitarea prin
procente a sferelor de interese în Sud-Estul Europei, preponderenŃa
sovietică în problemele româneşti fiind evaluată la 90%, iar cea britanică
în Grecia tot la 90%. Aceste procente au rămas neschimbate în toate
variantele luate în discuŃie, spre deosebire de cele referitoare la Bulgaria
şi Ungaria, unde U.R.S.S. a obŃinut sporirea procentajelor în raport cu
cele propuse iniŃial de Churchill, ajungându-se pentru fiecare Ńară în parte
la 80%.
Spre deosebire de opinia istoricilor români privind „acordul de
procentaj”, există interpretarea unor istorici ruşi, care susŃin că la
întrevederea Stalin-Churchill, din 9 octombrie 1944, nu s-ar fi făcut o
departajare procentuală a sferelor de influenŃă postbelice, considerând că
atunci ar fi fost vorba mai ales despre obligaŃiile concrete anglo-sovietice
în condiŃiile continuării războiului. Asupra reglementării finale a situaŃiei
din centrul şi sud-estul Europei, marile puteri urmau să convină la
încheierea operaŃiilor militare, fapt realizat ulterior, în vara anului 1945, la
ConferinŃa de la Potsdam. De fapt, ambele puncte de vedere sunt, în
esenŃă, asemănătoare: în acel moment, sovieticii şi aliaŃii lor occidentali
îşi coordonau acŃiunile politico-diplomatice şi militare327.
Uniunea Sovietică şi-a impus proiectele în România, ca şi în
celelalte Ńări în care au pătruns trupele sale, având în partidele comuniste
principalul vector intern. Asaltul comuniştilor români spre putere a
început înainte de „acordul de procentaj”. La 24 septembrie 1944, P.C.R.
a lansat Platforma-program a unei coaliŃii de stânga care asocia obiective
privind participarea la război alături de NaŃiunile Unite şi îndeplinirea
prevederilor ConvenŃiei de armistiŃiu cu unele revendicări radicale,
precum: „înfăptuirea unei largi reforme agrare prin exproprierea marii
proprietăŃi agrare de la 50 ha în sus” în scopul împroprietăririi Ńăranilor
fără pământ sau cu pământ puŃin; „naŃionalizarea Băncii NaŃionale şi a
celor 18 mari bănci”; controlul tuturor cartelurilor şi naŃionalizarea celor
din industria de bază, ca şi îndeplinirea unor deziderate economice şi
sociale care interesau categorii largi de cetăŃeni: „condiŃii omeneşti de
muncă”, „salariu minimal în raport cu scumpetea”, „obligativitatea

de armată şi 15 divizii. S-a permis menŃinerea, cu efective de pace, a doar trei

comandamente de corp de armată şi a trei divizii de infanterie sau de munte.
Era o măsură abuzivă, în dezacord total cu prevederile ConvenŃiei de
armistiŃiu; ea viza, în esenŃă, destructurarea forŃelor militare române care nu
participau nemijlocit la operaŃiile militare de pe front, dar care, în concepŃia
Marelui Stat Major, trebuia să devină o „rezervă strategică” pentru sporirea
capacităŃii combative a trupelor operative şi să contribuie, în caz de necesitate, la
asigurarea independenŃei şi integrităŃii teritoriale a Ńării (Ibidem, p. 36-45, 217).
327
Misiunile lui A.I. Vâşinski în România (Din istoria relaŃiilor
româno-sovietice, 1944-1946). Documente secrete, op. cit., p. 33-34.
contractelor colective de muncă”, „asigurarea existenŃei invalizilor,
văduvelor şi orfanilor de război prin acordarea de pensii, ajutoare” etc.
La 12 octombrie 1944, comuniştii şi social-democraŃii au rupt
acordul de colaborare cu naŃional-Ńărăniştii şi naŃional-liberalii în cadrul
B.N.D., au alcătuit Frontul NaŃional Democrat (F.N.D.) şi au declanşat o
campanie virulentă împotriva guvernului Sănătescu, pe care-l acuzau că
are în componenŃa sa „elemente reacŃionare şi profasciste”. Partidul
comunist şi aliaŃii săi din F.N.D (P.S.D., Frontul Plugarilor, Uniunea
PatrioŃilor ş.a.) au reuşit să organizeze mitinguri şi demonstraŃii de stradă
care dădeau aparenŃa unui larg sprijin popular, invocat apoi de
reprezentanŃii sovietici din Comisia Aliată de Control pentru a lovi în
partidele istorice şi a face presiuni în scopul impunerii grupărilor de
stânga în conducerea statului.
La 18 octombrie, imediat după încheierea convorbirilor
Churchill-Stalin de la Moscova, Pătrăşcanu şi Titel Petrescu s-au retras
din guvern, cerând constituirea unei noi formaŃiuni guvernamentale cu o
mai largă reprezentare politică. IniŃial, cu alcătuirea noului guvern a fost
însărcinat de rege generalul Nicolae Rădescu. Încercările sale au eşuat ca
urmare a imposibilităŃii de a se ajunge la o repartizare a portofoliilor
potrivit cererilor prezentate de partide.
La 1 noiembrie, generalul V.P. Vinogradov, locŃiitorul
preşedintelui Comisiei Aliate de Control, s-a pronunŃat în favoarea
rămânerii fostului premier în fruntea guvernului. Timp de patru zile,
generalul Sănătescu n-a reuşit să ajungă la un acord cu liderii partidelor
politice. Îl va ajuta, însă, tot generalul sovietic. Episodul este relatat astfel
de generalul Sănătescu: „Am fost chemat aseară (4 noiembrie 1944) de
G-al Vinogradov să mă întrebe care este situaŃia guvernului. I-am spus că
am dificultatea Ministerului Agriculturii, care socotesc că trebuie să
revină naŃional-Ńărăniştilor. G-al Vinogradov mi-a spus să mă culc liniştit
că totul se va petrece aşa cum doresc eu. În adevăr, a doua zi s-au
prezentat la mine Pătrăşcanu şi Gheorghiu-Dej să-mi spună că renunŃă la
Ministerul Agriculturii; probabil au primit ordin de la G-al Vinogradov să
cedeze. Aşa am putut constitui al doilea guvern de sub preşedinŃia
mea.”328
IntuiŃia generalului Sănătescu era corectă: la indicaŃiile
sovieticilor, comuniştii români şi-au retras revendicarea pentru a permite
ieşirea din impas. Stalin îi dăduse lui Churchill, la Moscova, exemplul
conduitei sovietice în România, Bulgaria şi Iugoslavia pentru a-l
convinge că nu urmărea exportul „revoluŃiei bolşevice”. În realitate,
tactica adoptată era aceea a preluării progresive a puterii de către
comunişti.
În al doilea cabinet Sănătescu (4 noiembrie – 6 decembrie 1944),
F.N.D. a obŃinut o treime din totalul portofoliilor, la care se adăuga

328
Constantin Sănătescu, op. cit., p. 177.
funcŃia nou creată de vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri,
încredinŃată liderului Frontului Plugarilor, dr. Petru Groza.
La 9 noiembrie 1944, sosea la Bucureşti Andrei Vâşinski,
comisarul sovietic adjunct al afacerilor externe, pentru a controla de la
faŃa locului evoluŃiile politice. Două zile mai târziu, la 11 noiembrie, la
ordinul mareşalului Malinovski, administraŃia română din zonele eliberate
ale Transilvaniei a fost expulzată şi înlocuită – sub pretextul asigurării
spatelui frontului – cu autorităŃi militare sovietice. Moscova şi-a asigurat
astfel un puternic mijloc de presiune asupra guvernului României,
condiŃionând „restituirea” Transilvaniei de Nord de obedienŃa guvernului
de la Bucureşti faŃă de directivele sovietice.
La 30 noiembrie 1944, comuniştii şi aliaŃii lor din F.N.D. au
provocat o nouă criză de guvern, cerând să li se repartizeze ministerele de
Interne şi de Război. Această criză s-a încheiat sub supravegherea lui
Vâşinski prin constituirea, la 6 decembrie, a cabinetului condus de
generalul Nicolae Rădescu. F.N.D. şi-a extins întrucâtva poziŃiile în
cadrul guvernului, dar nu a putut obŃine cele două ministere solicitate. În
plus, potrivit opiniei generalului Serghei A. Vinogradov, Constantin
Sănătescu, „un om destul de îngăduitor, dispus către cedări în problemele
controversate, a fost înlocuit de către un politician dur care a concentrat în
mâinile sale ministerele cheie”329. Generalul Rădescu a preluat şi
Ministerul de Interne, iar ministru de război a fost numit generalul
Ion Negulescu. Comuniştii au reuşit totuşi să-l impună pe Teohari
Georgescu în fundaŃia de subsecretar de stat la Interne. LucreŃiu
Pătrăşcanu considera şi el că „guvernul Rădescu în raport cu guvernul
precedent reprezintă un pas înapoi”330. Astfel, în accepŃiunea Moscovei,
misiunea lui Vâşinski la Bucureşti în noiembrie-decembrie a fost doar o
reuşită parŃială.
În primele zile ale lunii ianuarie 1945, Ana Pauker, Gheorghiu-Dej
şi Gheorghe Apostol au efectuat o vizită la Moscova, unde au fost primiŃi
de către Stalin, care, printre altele, le-ar fi dat următoarele sfaturi: să
acorde o atenŃie prioritară reformei agrare, dar să nu se atingă deocamdată
de domeniile Coroanei şi de cele mânăstireşti; să se renunŃe la „problema
naŃionalizării” prevăzută în Platforma F.N.D. din septembrie 1944; să se
facă eforturi pentru a nu speria şi îndepărta elementele burgheze,
„îndeosebi grupul Tătărăscu”; să fie folosită ca sprijin intern divizia
Tudor Vladimirescu. P.C.d.R. mai era îndemnat să afirme teza potrivit
căreia, dacă se va forma un guvern al F.N.D., „acesta va permite ca
Transilvania de Nord să fie a României”. Toate aceste „sfaturi” se vor
regăsi în Programul de guvernare al F.N.D. publicat la sfârşitul lunii
ianuarie 1945.

329
Misiunile lui A.I. Vâşinski în România (Din istoria relaŃiilor
româno-sovietice, 1944-1946). Documente secrete, op. cit., p. 34-35.
330
Ibidem, p. 35.
 VII.5. Instaurarea guvernului dr. Petru Groza, la 6 martie 1945
În zilele de 4-11 februarie 1945 a avut loc ConferinŃa la nivel
înalt de la Ialta (Crimeea) a celor „trei mari” – Stalin, Roosevelt şi
Churchill. O opinie larg răspândită susŃine că această reuniune a însemnat
„o împărŃire a lumii” în sfere de influenŃă. De fapt, „Acordul de
procentaj”, cunoscut parŃial de americani, a fost acceptat în mod tacit şi
s-a adoptat „DeclaraŃia privind Europa eliberată”. În acest document se
afirma hotărârea celor trei puteri ca în Ńările eliberate de sub dominaŃia
nazistă sau în cele foste satelite ale Axei să sprijine constituirea unor
„autorităŃi guvernamentale provizorii, larg reprezentative ale tuturor
forŃelor democratice din populaŃie” şi organizarea, cât mai curând posibil,
a unor alegeri libere, pe temeiul cărora să ia fiinŃă „guverne care să fie
expresia voinŃei popoarelor”331. Mai mult, deciziile adoptate la Ialta cu
privire la modificarea componenŃei guvernelor polonez şi iugoslav, prin
includerea reprezentanŃilor forŃelor liberale, democratice, creau un
precedent care permitea sovieticilor să susŃină o nouă remaniere a guver-
nului român.
CoaliŃia de partide şi organizaŃii dirijată de comunişti a reluat
ofensiva pentru cucerirea puterii, organizând ample manifestări politice,
demonstraŃii de stradă, asalturi asupra prefecturilor şi primăriilor,
ocuparea şi împărŃirea moşiilor. Aceste acŃiuni au culminat cu
manifestaŃia din PiaŃa Palatului Regal din Bucureşti din 24 februarie
1945. Sub pretextul că, la ordinul generalului Rădescu, s-ar fi deschis
focul împotriva manifestanŃilor (cercetările au dovedit că „armata a tras în
aer”, iar victimele aveau răni provocate de pistoale şi arme ce nu erau
folosite în armata română) şi că el ar fi încurajat elementele fasciste,
creând o stare de insecuritate în spatele frontului, autorităŃile sovietice au
dezarmat unităŃile militare române din Bucureşti.
De fapt, în întreaga arie de centru-est şi sud-est a Europei – cu
excepŃia Greciei –, unităŃile armate care se opuneau sovietizării au fost
într-un fel sau altul neutralizate ori eliminate. DesfiinŃarea, demobilizarea
şi dezarmarea forŃelor armate din interior în intervalul octombrie 1944 –
martie 1945 se înscrie în acŃiunea politică generală a partidelor 332 comuniste
din zonă cu sprijinul direct sau indirect al autorităŃilor sovietice.
În timpul crizei, au avut loc dispute între reprezentanŃii celor trei
AliaŃi din Comisia Aliată de Control. Astfel, generalul american
Schuyler, în convorbirea avută cu consilierul politic A.P. Pavlov şi

331
Alexandru Vianu, Constantin Buşe, Zorin Zamfir, Gheorghe
Bădescu, RelaŃii internaŃionale în acte şi documente (R.I.A.D)., vol. II (1939-
1945), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976, p. 185.
332
Dinu C. Giurescu, Guvernarea Nicolae Rădescu, Editura All,
Bucureşti, 1996, p. 287-302.
contraamiralul V.L. Bogdenko, a declarat că esenŃa crizei guvernamentale
constă „în faptul că partidele şi grupările care au intrat în Frontul
NaŃional-Democrat doresc să formeze guvernul lor, iar guvernul actual nu
vrea să plece şi consideră necesară rămânerea sa la putere în calitate de
guvern de coaliŃie, care se sprijină pe toate partidele şi grupările politice
din România, şi nu numai pe Frontul NaŃional-Democrat”. Răspunzând
lui Schuyler, Pavlov a spus că, pe de-o parte, „masele populare” nu mai
au încredere în guvern, iar pe de altă parte, „multe în activitatea
guvernului lasă de dorit. În special, guvernul nu îndeplineşte suficient de
energic condiŃiile de armistiŃiu şi nu duce, în măsura cuvenită, lupta
împotriva elementelor fasciste din Ńară şi din aparatul de stat”333. Schuyler
a spus atunci că „el ar dori să ştie care va fi poziŃia Comisiei Aliate de
Control în cazul când vreun partid ar încerca, pe cale armată, să ia în
mâinile sale întreaga putere în România”. Interlocutorul său i-a răspuns că
„această problemă, în situaŃia actuală, nu reprezintă o problemă practică,
ci are un caracter strict academic. Nici un partid politic din România,
după câte ştiu eu – declara Pavlov – nu intenŃionează să cucerească
puterea pe cale armată”. Generalul american a propus, apoi, adoptarea
unei declaraŃii publice în numele Comisiei Aliate de Control, prin care să
se arate că, în cazul unei încercări de lovitură de stat militară, Comisia va
adopta o atitudine negativă. Drept răspuns, i s-a replicat că „o astfel de
declaraŃie nu este câtuşi de puŃin necesară, deoarece situaŃia în România
nu este de natură să se ia în serios astfel de zvonuri despre o lovitură de
stat.”334
Primul-ministru Nicolae Rădescu, neputând să-şi stăpânească
mânia faŃă de actele de provocare din 24 februarie 1945, s-a adresat
naŃiunii prin radio şi i-a denunŃat pe liderii comunişti Ana Pauker şi
Vasile Luca, numindu-i „venetici” şi „fără neam335şi fără Dumnezeu”,
referindu-se la ateismul şi la etniile lor neromâneşti .
La 27 februarie 1945, Andrei Vâşinski revenea în Bucureşti cu
un mandat ferm din partea Kremlinului pentru a impune un guvern
condus de dr. Petru Groza. În ziua următoare, emisarul lui Stalin îi
comunica reprezentantului britanic în România, James Marjorie Banks, la
solicitarea acestuia, că în calitate de reprezentant al guvernului U.R.S.S. şi
sprijinindu-se pe deciziile ConferinŃei de la Ialta (4-11 februarie 1945) „în
conformitate cu care trebuie lichidatele rămăşiŃele fascismului şi
nazismului din Ńările Europei, am înaintat regelui României o declaraŃie
despre necesitatea înlăturării neîntârziate a guvernului Rădescu, pe
motivul incapacităŃii sale de a asigura ordinea în Ńară, care rămâne în
spatele Armatei Roşii, susŃinerii activităŃii criminale a legionarilor şi a

333
Misiunile lui A.I. Vâşinski în România (Din istoria relaŃiilor
româno-sovietice, 1944-1946). Documente secrete, op. cit., p. 117-118.
334
Ibidem.
335
România. ViaŃa politică în documente. 1945, Coordonator Ioan
Scurtu, Bucureşti, 1994, p. 149-150.
altor agenŃi ai Germaniei”. În seara zilei de 28 februarie 1945, generalul
Nicolae Rădescu şi-a prezentat demisia.
Presiuni militare s-au adăugat celor politice. La 28 februarie,
Ivan Susaikov l-a înlocuit pe generalul V.P. Vinogradov în funcŃia de
vicepreşedinte al Comisiei Aliate de Control. Fără să-şi consulte colegii
britanic şi american, acesta a ordonat ca unele unităŃi române staŃionate în
Bucureşti şi în afara oraşului să fie trimise pe front, iar altele să fie
desfiinŃate. Locul acestora a fost luat de trupele sovietice, care au ocupat
Prefectura PoliŃiei, Poşta Centrală şi Marele Stat Major Român. Două
grupuri de aviaŃie de bombardament şi două escadrile de vânătoare cu
baza în capitală au fost desfiinŃate, iar restul forŃelor aeriene române au
fost consemnate la sol. Sute de poliŃişti în civil au fost concediaŃi, iar
trupele sovietice patrulau pe străzile Bucureştilor, controlând actele
pietonilor, ale conducătorilor auto şi vehiculele lor, şi se foloseau de acest
prilej pentru a rechiziŃiona şi mai multe vehicule româneşti336.
La 1 martie 1945, Vâşinski îl informa pe Molotov, prin
telefonogramă, că potrivit „directivei primite”, în cadrul convorbirii cu
regele, i-a repetat declaraŃia sa anterioară cu privire la Petru Groza,
insistând pentru a i se da mandatul de a forma noul guvern.
Confruntările politice şi demonstraŃiile de stradă, asociate cu
intervenŃia directă a autorităŃilor militare şi a diplomaŃiei sovietice, au
adus la putere, la 6 martie 1945, guvernul Petru Groza. Acest guvern era
alcătuit din reprezentanŃi ai Frontului NaŃional Democrat (P.C.R., P.S.D.,
Frontul Plugarilor, Uniunea PatrioŃilor şi alte grupări de stânga), ai
Partidului NaŃional Liberal-Tătărescu şi ai Partidului NaŃional-łărănesc-
Anton Alexandrescu. Comuniştii, deşi deŃineau 5 din cele 17 portofolii,
între care Internele (Teohari Georgescu), JustiŃia (LucreŃiu Pătrăşcanu),
ComunicaŃiile şi Lucrările Publice (Gheorghe Gheorghiu-Dej) şi
Propaganda (Petre Constantinescu – Iaşi) controlau coaliŃia guverna-
mentală.
Partidele istorice, cărora premierul desemnat le oferise câte
două-trei portofolii, au refuzat să facă parte din guvern, intrând în
opoziŃie. Liderii lor, Iuliu Maniu şi Constantin I.C. Brătianu, sperau să
revină la putere, prin alegeri parlamentare libere, şi să asigure instaurarea
unui regim democratic, după modelul occidental.
Regele Mihai a căutat să se opună imixtiunii sovietice, dar n-a
primit un sprijin eficient din partea anglo-americanilor, care s-au limitat la
proteste înaintate la Bucureşti şi la Moscova cu privire la comportarea lui
Vâşinski. Când reprezentanŃii acestora în România au încercat să se
implice în derularea evenimentelor, li s-a atras atenŃia că nici Londra, nici
Washingtonul nu erau dispuse să facă din România un subiect de litigiu
cu Moscova.

336
Dennis Deletant, România sub regimul comunist, FundaŃia
Academia Civică, Bucureşti, 1997, p. 50.
 Reprezentantul politic al S.U.A. la Bucureşti, Burton Berry,
informa guvernul american, la 7 martie 1945, că, în urma presiunilor la
care a fost supus, regele se gândea dacă să abdice, dar a renunŃat după ce
Constantin I.C. Brătianu şi Iuliu Maniu l-au consiliat „să nu abandoneze
Ńara”. La 4 martie 1945, Churchill îi spunea ministrului de externe
Anthony Eden că „la urma urmei, românii şi bulgarii au fost duşmanii
noştri şi nu putem să ne asumăm aceleaşi riscuri pentru ei cum am făcut-o
pentru Grecia şi Polonia”.
În consecinŃă, Ministerul de Externe de la Londra a dat
instrucŃiuni reprezentantului britanic la Bucureşti, Le Rougetel, să-l
sfătuiască pe regele Mihai „să nu facă pasul irevocabil, dacă aceasta este
posibil”.337
Urmărind să acceadă la putere în condiŃiile menŃinerii sistemului
constituŃional existent – cum, de altfel, sunau şi indicaŃiile Kremlinului –,
comuniştii ezitau, în acel moment, să recurgă la acŃiuni de forŃă care să
ducă înlăturarea monarhiei. La adunarea organizată de F.N.D., la
6 martie 1945, în PiaŃa Unirii din Bucureşti (la care au luat parte potrivit
„Scânteii” circa 800.000 de cetăŃeni din capitală şi din judeŃele Ilfov,
IalomiŃa, Vlasca şi Teleorman), Gheorghiu-Dej califica noul guvern drept
unul „de concentrare a forŃelor democratice” şi sublinia că trebuie să i se
aducă mulŃumiri regelui, „care a înŃeles în cele din urmă să asculte glasul
poporului”; totodată, liderul comunist atrăgea atenŃia că partidele istorice
încearcă „să338târască monarhia în frământările politice”, ceea ce putea s-o
compromită . În aceeaşi orientare, la prima şedinŃă a Consiliului de
Miniştri pe care-l prezida, dr. Petru Groza preciza că soluŃia dată crizei
politice era norocoasă, întrucât „voinŃa populară s-a întâlnit cu hotărârea
regelui”. Cu acelaşi prilej, Gheorghe Tătărescu, vicepreşedintele
Consiliului, îndemna la solidaritate pentru a ajuta „łara şi Coroana”339.
Instaurarea guvernului Groza – se arăta într-un comunicat al con-
ducerii P.N.ł. – s-a constituit nu numai prin metode care au violentat
voinŃa naŃională, dar chiar regele a fost pus „în alternativa de a-l primi sau
de a abdica, folosindu-se în acest scop mijloace de presiune neuzitate”.
Partidul NaŃional-łărănesc – se mai releva în comunicat –, fidel
trecutului său, va lupta pentru libertate şi democraŃie, cu aceeaşi credinŃă
în programul şi în metodele sale democratice, ca şi cu aceeaşi loialitate
faŃă de cei trei mari AliaŃi, făcând să triumfe astfel libera voinŃă a naŃiunii,

337
Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea
României. PercepŃii anglo-americane (1944-1947), Editura Iconica, Bucureşti,
1993, p. 122-123.
338
„Scânteia”, an II, nr. 161 din 8 martie 1945.
339
ViaŃa politică în documente. 1945, op. cit., p. 193-194.
care nu acceptă acest guvern ale cărui ideologie şi metode sunt străine
sufletului naŃiunii340.
La rândul său, Partidul NaŃional Liberal (Brătianu) a publicat, la
16 martie 1945, un comunicat prin care îşi definea poziŃia faŃă de
programul de guvernare al F.N.D., respingând prevederea privind
confiscarea marii proprietăŃi şi metodele revoluŃionare care puteau
compromite încrederea în principiile de proprietate şi de muncă ordonată
inerente unui regim de libertate şi democraŃie. „Ca şi în trecut, Partidul
NaŃional-Liberal – se arăta în comunicat – nu se dă în lături astăzi de la
nicio reformă, în niciun domeniu, păstrând însă principiile esenŃiale ale
unui adevărat regim democratic, care nu se întemeiază nici pe violenŃă,
nici pe teroare, nici pe confiscări.”341
După instalarea oficială a guvernului Groza, primul-ministru
al Marii Britanii a reconfirmat ordinea de prioritate a intereselor
britanice în Grecia, Polonia şi România. Într-un mesaj personal adresat
lui Roosevelt, la 8 martie 1945, Churchill arăta că „Stalin ar trebui
informat despre mâhnirea lor faŃă de evenimentele care au dus la
instalarea prin forŃă a unui guvern al minorităŃii comuniste în
România”, deoarece aceasta venea în conflict cu principiile DeclaraŃiei
privind Europa eliberată, adoptată de comun acord. Premierul britanic
ezita – după cum mărturisea el – că stăruind asupra celor petrecute în
ultimul timp în România, Stalin ar putea să spună: „Nu m-am
amestecat în acŃiunea voastră în Grecia, de ce nu-mi lăsaŃi şi mie
aceeaşi latitudine în România ?” Arătând că nu doreşte să facă nimic
în privinŃa României, care ar putea prejudicia perspectivele anglo-
americane de a ajunge la un acord cu sovieticii privind Polonia,
Churchill îşi exprima totodată temerea că instaurarea guvernului
comunist „poate să ducă la epurarea fără discernământ a românilor
anticomunişti care vor fi acuzaŃi de fascism, în acelaşi fel în care s-a
întâmplat în Bulgaria.” În continuare, Churchill sugera „să i se ceară lui
Stalin să vegheze ca noul guvern (român) să nu înceapă imediat o epurare
a tuturor elementelor politice care s-au opus vederilor sale, pe motiv că au
fost încurajate să acŃioneze astfel de DeclaraŃia de la Ialta”. În încheiere,
premierul britanic se adresa astfel preşedintelui Roosevelt: „Rămân

340
Stelian Neagoe, op.cit., p. 279.
341
ViaŃa politică în documente.1945, op. cit., p. 209-210.
recunoscător dacă pot cunoaşte părerile dvs. Rog păstrează această
telegramă numai între dumneata şi mine”.342

VIII. ROMÂNIA ŞI ORGANIZAREA RELAłIILOR

INTERNAłIONALE POSTBELICE. 1945-1947

VIII.1. Premise ale reglementărilor de pace în Europa

Organizarea relaŃiilor internaŃionale postbelice a fost marcată de
înŃelegerile politice stabilite între marile puteri în timpul războiului sau la
sfârşitul acestuia la Teheran, Ialta, Moscova, Dumbarton Oaks, San
Francisco şi Potsdam, dar şi de divergenŃele dintre ele, de persistenŃa
politicii de hegemonie, de împărŃire a Europei şi apoi a întregii lumi în
zone de influenŃă şi de dominaŃie.
România şi celelalte state ale Europei Centrale şi Sud-Estice au
devenit o importantă miză a rivalităŃii dintre cei doi poli ai vieŃii inter-
naŃionale – Statele Unite ale Americii, secondate de Marea Britanie, şi
Uniunea Sovietică. O rivalitate în cadrul căreia interesele celor doi poli de
putere nu erau ameninŃate într-o asemenea măsură încât să fie excluse
compromisuri, mai ales că acestea se realizau, de regulă, pe seama altor
state.
La sfârşitul războiului în Europa – 8 mai 1945, se stabilea un nou
echilibru de forŃe, care corespundea cu harta operaŃiilor militare.
Occidentalii eliberaseră FranŃa, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburgul,
Danemarca şi Norvegia; în schimb, armatele lor nu înaintaseră până la
Berlin şi la Viena. Doar acordurile interaliate garantau participarea lor la
ocuparea capitalei Reichului şi a celei a Austriei. Aceste acorduri mai
fixaseră şi zonele de ocupaŃie în Austria şi Germania. Armata Roşie era la
Praga şi la Budapesta, la Bucureşti, la Sofia, la Varşovia, în Ńările baltice,
precum şi la Berlin şi la Viena.

342
Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, op.cit., p. 139-145;
Dinu C. Giurescu, Guvernarea Nicolae Rădescu, op.cit., p.345-348.
 ÎmpărŃirea Europei era un fapt împlinit. Analiştii şi factorii de
decizie de la Washington, Londra şi Moscova vedeau în politica sferelor
de influenŃă o soluŃie de funcŃionare a sistemului internaŃional până când
se vor fi creat condiŃiile unei păci durabile.
La 28 ianuarie 1946 apare, la Paris, volumul lui Grigore Gafencu
Ultimele zile ale Europei, care completa Preliminarii la războiul din
răsărit şi îl consacra drept unul dintre cei mai avizaŃi cunoscători ai
problematicii conflagraŃiei abia încheiate. Dacă lucrarea trata antece-
dentele politico-diplomatice ale celui de-al doilea război mondial, prefaŃa
sa aborda un subiect de strictă actualitate: încheierea păcii. Pentru autor,
aceasta însemna „să se pună capăt abuzului forŃei, să se asigure libertatea
naŃiunilor, să se restabilească echilibrul în diversitate, cu alte cuvinte să se
restaureze Europa”; aceasta mai însemna ca „marile puteri, a căror voinŃă
este astăzi determinantă, să-şi fixeze ele însele nişte limite pentru salvarea
unui principiu de drept, singurul în măsură a le face să se bucure în linişte şi
îndreptăŃire de roadele victoriei comune”343. Lucid, marele diplomat
constata că teza „echilibrului european”, apărată în ambele sale lucrări, nu
mai corespundea realităŃilor şi ar fi fost nevoie de o altă lucrare, închinată
acelei „ordini universale” care, credea el, începea să se zărească la
orizont344.
În cursul reglementării relaŃiilor internaŃionale postbelice s-a produs o
schimbare radicală în gândirea şi acŃiunea diplomaŃiei; la rolul ei cvadruplu – de
reprezentare, de învăŃare, de negociere şi de protejare – s-au adăugat misiuni şi
meniri noi. De fapt, diplomaŃia s-a conectat la marile transformări contemporane,
iar demersurile sale au fost înrâurite direct de forŃa economică şi militară a statului
căruia îi aparŃinea. Astfel spus, diplomaŃia a făcut dovada unei conduite politico-
strategice.
În comparaŃie cu perioada antebelică, rolul omului politic diplomat
devine precumpănitor. Păstrarea unui climat de pace depindea, în primul
rând, de modul în care Marile Puteri înŃelegeau să interpreteze acest dezi-
derat fundamental al contemporaneităŃii şi de măsura în care erau dispuse
să respecte interesele şi drepturile legitime ale celorlalte state, mici şi

343
Grigore Gafencu, Ultimele zile ale Europei. O călătorie diplomatică
întreprinsă în anul 1939, PrefaŃă şi note de Cornel I. Scafeş, Editura Militară,
Bucureşti, 1992, p. 25.
344
Grigore Gafencu, Politica în exil: 1942-1957, Studiu introductiv şi
selecŃia textelor de Nicolae Petrescu şi Gheorghe Zamfir, Editura Oscar Print,
Bucureşti, 2000, p. 33.
mijlocii. Mersul favorabil al relaŃiilor internaŃionale depindea de raporturile
mutuale şi de reacŃia fiecărui stat, mare sau mic, în faŃa oricărei tendinŃe de
asuprire străină, dat fiind postulatul că, în absenŃa unui ideal naŃional, Ńările
nu pot progresa şi nici chiar supravieŃui.
La sfârşitul războiului au reapărut aceleaşi dificultăŃi întâmpinate
de diplomaŃia occidentală şi cea sovietică în primăvara şi vara anului
1939. La fel, ca şi atunci, neîncrederea reciprocă tulbura negocierile: una
şi aceeaşi formulă exprima gânduri contrare, forŃa dreptului era departe de
a se impune în faŃa dreptului forŃei; rivalităŃile între „cei Trei Mari” lăsau
deschisă calea ambiŃiilor şi a visurilor de hegemonie. „Astfel, remarca
Grigore Gafencu, în toamna anului 1945, ideea păcii, unică şi indivizibilă,
scapă eforturilor Marilor Puteri, scopul urmărit a fi realizat – respectiv
stabilirea unei ordini de drept generale – se pierde în ceaŃa unor discuŃii
interminabile; şi principiul împărŃirii lumii în zone de influenŃă, acelaşi pe
care Hitler l-a făcut să triumfe la München în 1938 şi la Moscova în 1939,
acelaşi care a provocat războiul, se oferă din nou drept o soluŃie funestă”345.
Probleme esenŃiale privind organizarea postbelică a Europei au fost
dezbătute la ConferinŃa de la Potsdam (17 iulie – 2 august 1945) de către
Harry Truman – S.U.A., Iosif Visarionovici Stalin – U.R.S.S., Winston
Churchill, înlocuit la 27 iulie 1945 de Clement Attlee, noul prim-ministru al
Marii Britanii346. Cu acel prilej, s-a creat Consiliul Miniştrilor de Externe, re-
prezentând cele cinci state membre permanente ale Consiliului de Securitate
al O.N.U (Statele Unite, Marea Britanie, Uniunea Sovietică, China şi FranŃa),
având drept „sarcini de importanŃă imediată” elaborarea tratatelor de pace cu
Italia, România, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda, pentru a fi supuse NaŃiunilor
Unite, şi propunerea de reglementări cu privire la eventualele chestiuni de
ordin teritorial rămase în suspensie la sfârşitul războiului în Europa şi
organizarea ConferinŃei de pace, proiectată după capitularea Japoniei.347

345
Grigore Gafencu, Ultimele zile ale Europei. O călătorie diplomatică
întreprinsă în anul 1939, op. cit., p. 24.
346
R.I.A.D., vol. II (1939-1945), p. 243-244; 254.
347
Gheorghe Onişoru, Istoria contemporană universală după 1945,
Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004, p. 20. ConferinŃa de la
Postdam a constituit epilogul reuniunilor conducătorilor celor trei Mari Puteri ale
NaŃiunilor Unite, care încă mai sperau să conlucreze şi în alte domenii ce vizau
organizarea Europei postbelice. Astfel, s-a stabilit crearea unei Comisii Interaliate
de Control care să supravegheze ocuparea Germaniei şi a Austriei, având în
centrul atenŃiei demilitarizarea spaŃiului german; dizolvarea instituŃiilor naziste,
 Totodată, cele trei Mari Puteri s-au declarat de acord să exa-
mineze, fiecare separat, într-un viitor apropiat, „problema restabilirii rela-
Ńiilor diplomatice cu Finlanda, România, Bulgaria şi Ungaria, în măsura
în care această restabilire va fi posibilă, înaintea încheierii tratatelor de
pace”348.
DeclaraŃia optimistă a preşedintelui S.U.A., Harry Truman, din 9
august 1945, potrivit căreia România, Bulgaria şi Ungaria „nu vor fi sfere
de influenŃă ale niciunei puteri”349 era departe de realitate; cele trei state,
împreună cu altele din Europa centrală şi răsăriteană, erau pe cale de a
adopta, volens-nolens, regimul şi politica după modelul sovietic şi de a fi
înglobate în complexul politico-militar dirijat de la Kremlin. Rezultatul
practic al ConferinŃei de la Potsdam „a fost începutul proiectului care a
împărŃit Europa în două sfere de influenŃă, exact scenariul pe care
conducătorii Americii din vremea războiului fuseseră cei mai hotărâŃi să-l
evite.”350
Expansiunea sovietică în spaŃiul central şi sud-est european,
obŃinută prin război, şi strategia „îndiguirii” (containment) promovată de
AdministraŃia Truman păreau să facă imposibilă întâlnirea marilor
învingători la masa negocierilor de pace. Prima sesiune a Consiliului
Miniştrilor de Externe de la Londra, din 11 septembrie – 2 octombrie
1945, şi-a întrerupt lucrările odată cu respingerea propunerilor sovietice
pentru tratatele de pace cu România, Bulgaria şi Ungaria, prezentate de
V.M. Molotov. James F. Byrnes şi Ernest Bevin au început să înŃeleagă
cât de puŃin conta superioritatea americană, atomică şi economică, în
confruntarea politico-diplomatică cu ruşii, ferm hotărâŃi să-şi consolideze
dominaŃia în Europa centrală şi sud-estică.
Disensiunile dintre sovietici şi anglo-americani s-au mai atenuat
odată cu reuniunea miniştrilor de externe ai U.R.S.S., S.U.A. şi Marii

pedepsirea criminalilor de război, înfiinŃându-se în acest scop Tribunalul Militar

InternaŃional; autorizarea şi încurajarea tuturor forŃelor democratice, respectarea
libertăŃii cuvântului, a presei şi religiei. TendinŃele conflictuale erau, spre exemplu,
cele legate de despăgubirile de război datorate de Germania, de graniŃele Poloniei,
de funcŃionarea comisiilor aliate de control din România, Bulgaria şi Ungaria etc.
348
Alexandru Vianu, Constantin Buşe, Zorin Zamfir, Gheorghe
Bădescu, op. cit., p. 243-244; 254.
349
Nicolae Baciu, Agonia României, 1944-1948. Dosarele secrete
acuză, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990, p. 196.
350
Henry Kissinger, DiplomaŃia, Editura All, Bucureşti, 1995, p. 397.
Britanii de la Moscova de la sfârşitul anului 1945. Această reuniune,
organizată conform Acordului de la Ialta – care prevedea consultări
periodice ale celor trei mari puteri –, a stabilit ca proiectul tratatului de
pace cu Italia să fie elaborat de FranŃa, S.U.A., Marea Britanie şi
U.R.S.S.; proiectele tratatelor cu România, Bulgaria şi Ungaria, de
U.R.S.S., Marea Britanie şi S.U.A., iar al celui cu Finlanda, de U.R.S.S. şi
Marea Britanie. La discuŃiile purtate în capitala U.R.S.S., între 16 şi
26 decembrie 1945, cei trei miniştri de externe – Ernest Bevin, James
Byrnes şi V.M. Molotov – au constatat că, „respectându-se interesele
reciproce de securitate, erau posibile compromisuri, dar nu cele cum s-a
vădit şi la Potsdam, care se aflau la baza unei politici comune, ci acelea
care aveau ca scop final împărŃirea lumii în sfere de influenŃă”351.
În ceea ce priveşte România, ConferinŃa a mai stabilit: recu-
noaşterea de către S.U.A. şi Marea Britanie a guvernului dr. Petru Groza
cu condiŃia includerii în componenŃa acestuia a câte unui reprezentant al
P.N.ł. şi P.N.L., precum şi a organizării de alegeri parlamentare, cât mai
curând posibil, „pe baza votului universal şi secret”, la care să aibă
dreptul de a participa şi a depune candidaŃi „toate partidele democratice şi
antifasciste”352.
În scopul realizării acestor hotărâri, s-a format o Comisie
interaliată compusă din Andrei I. Vâşinski (U.R.S.S.), Averell W.
Harriman (S.U.A.) şi Archibald Clark Kerr (Marea Bitanie), care a sosit
la Bucureşti la 31 decembrie 1945 şi a doua zi l-a informat pe regele
Mihai asupra hotărârilor ConferinŃei de la Moscova. În aceeaşi zi,
membrii comisiei interaliate au avut întrevederi cu guvernul dr. Petru
Groza, iar ulterior cu reprezentanŃii partidelor de opoziŃie.
În urma consultărilor, la 4 ianuarie 1946, comisia a ajuns la
concluzia ca tratativele cu liderii opoziŃiei să fie continuate de guvern.
Drept urmare, la 7 ianuarie, Emil HaŃieganu – P.N.ł. şi Mihail
Romniceanu – P.N.L. au depus jurământul în calitate de miniştri secretari
de stat, iar la 8 ianuarie 1946, regele Mihai a reluat legăturile oficiale cu

351
Wilfried Loth, ÎmpărŃirea lumii. Istoria războiului rece.
1941-1955, Editura Saeculum, Bucureşti, 1997, p. 95-96.
352
Foreign Relations of the United States. Diplomatic Papers, vol. II,
General, Political and Economic matters, U.S. Govt, Printing Office, Washington
D.C., 1967, p. 821-822, Apud Dinu C. Giurescu, Uzurpatorii. România 6 martie
1945 – 7 ianuarie 1946, Editura Vremea XXI, Bucureşti, 2004, p. 598-599.
guvernul Groza. Se punea astfel capăt crizei politice cunoscute sub
denumirea de „greva regală”, începută cu aproape cinci luni în urmă, prin
care liderii opoziŃiei şi regele Mihai, încurajaŃi de reprezentanŃii politici ai
S.U.A. şi Marii Britanii la Bucureşti, Roy Melbourne şi John Helier Le
Rougetel, au încercat să înlăture de la putere guvernul instaurat la
6 martie 1945.
Într-un amplu raport înaintat, la 25 ianuarie 1946, ministrului de
externe al Marii Britanii, Ernst Bevin, ambasadorul Archibald Clark Kerr
îşi exprima convingerea că guvernul de la Bucureşti „are puŃine intenŃii
de a observa spiritul, în fapt, litera hotărârii de la Moscova. Atât
dl. Tătărescu cât şi dr. Groza pot acŃiona, astfel, în deplină siguranŃă; în
timp ce decizia de la Moscova poate să vă fi sunat plăcut dvs. şi
dl. Byrnes, precum şi urechilor lumii occidentale, în România ea nu
înseamnă nimic. Oamenii din partidele istorice care sunt pe punctul de a
se alătura guvernului vor fi ŃinuŃi la distanŃă şi oricare ar fi garanŃiile
smulse de noi şi de americani, poporul din România nu are îndoieli
asupra rezultatelor alegerilor. Guvernul va avea grijă de asta.”353
ÎnfăŃişând rolul jucat cu acel prilej de Vâşinski (despre care
aflase de la români că era poreclit „V–3”, aluzie la armele secrete
germane „V–1” şi „V–2”), diplomatul britanic scria: „În ciuda repetatelor
sale declaraŃii de sinceritate, este evident că el conduce România,
întocmai ca pe o provincie a Uniunii Sovietice, iar guvernul este
instrumentul său. A fost dureros pentru mine să observ aceste manifestări
ale politicii ruseşti, la marginile sferei sale de influenŃă”354.
La 5 februarie 1946, reprezentanŃii politici la Bucureşti ai S.U.A.
şi Marii Britanii remit Ministerului Afacerilor Externe note similare, prin
care transmit că guvernele lor au stabilit să recunoască guvernul Groza şi
să stabilească relaŃii diplomatice cu România la nivel de legaŃie, începând
cu data de 6 februarie 1946.
RelaŃiile diplomatice dintre România şi Uniunea Sovietică
fuseseră restabilite la 6 august 1945, la nivel de legaŃie, iar la 24 august
1945, au fost ridicate la rang de ambasadă.

353
Ion Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea României.
PercepŃii anglo-americane (1944-1947), Editura Iconica, Bucureşti, 1993, p.
177-178.
354
Ibidem.
 Compromisul realizat la Moscova a permis reluarea negocierilor
de pace. La depăşirea divergenŃelor a contribuit, după cum aprecia
ministrul de externe al U.R.S.S., „împrejurarea că, potrivit propunerilor
guvernului sovietic, la baza menŃionatelor tratate de pace au fost puse
condiŃiile de armistiŃiu, în care au fost incluse la timpul lor numai
obligaŃiile esenŃiale ale statelor satelite, ceea ce asigură integral interesele
legitime ale aliaŃilor”355.
În prima jumătate a anului 1946, a avut loc, la Paris, o nouă
sesiune a Consiliului Miniştrilor de Externe la care au luat parte
V.M. Molotov (U.R.S.S.), J.F. Byrnes (S.U.A.), E. Bevin (Marea
Britanie) şi Georges Bidault (FranŃa). Sesiunea, care s-a desfăşurat în
două faze (25 aprilie – 16 mai şi 16 iunie – 2 iulie 1946), a elaborat
proiectele tratatelor de pace şi a stabilit convocarea la 29 iulie 1946, la
Paris, a ConferinŃei celor 21 de „Puteri Aliate şi Asociate”, şi anume:
Australia, Belgia, Bielorusia, Brazilia, Canada, Cehoslovacia, China,
Etiopia, FranŃa, Grecia, India, Iugoslavia, Marea Britanie, Norvegia,
Noua Zeelandă, Olanda, Polonia, Statele Unite ale Americii, Ucraina,
U.R.S.S., Uniunea Sud-Africană.
S-a convenit ca lucrările ConferinŃei să se desfăşoare în
şedinŃe plenare şi în comisii: o comisie generală – care funcŃiona pe
lângă plenul conferinŃei şi coordona lucrările celorlalte comisii –, o
comisie militară, o comisie juridică şi de redactare, cinci comisii
politice şi teritoriale, câte una pentru fiecare stat ex-inamic, şi două
comisii economice, una pentru Italia şi alta pentru Balcani şi
Finlanda. Comisia politică şi teritorială pentru România era
prezidată de Dimitri Manuilski (Ucraina) şi avea în componenŃă
delegaŃi ai următoarelor state: Australia, Bielorusia, Canada, S.U.A.,
FranŃa, India, Noua Zeelandă, Marea Britanie, Cehoslovacia,
Ucraina, Uniunea Sud-Africană, U.R.S.S.; în total, 32 de persoane.
Limbile oficiale ale ConferinŃei de pace au fost engleza, franceza şi
rusa.
În raport cu drepturile pe care le puteau exercita în cadrul
ConferinŃei de pace, statele erau împărŃite în trei categorii: în prima
se situau cele cinci mari puteri, care şi-au asumat rolul principal în

355
V.M. Molotov, Probleme de politică externă, Discursuri şi
declaraŃii, aprilie 1945 – iunie 1948, Editura de Stat, Bucureşti, 1951, p. 27.
 adoptarea deciziilor; în al doilea plan erau cele 16 state aliate şi
asociate, care puteau formula observaŃii şi propuneri ce urmau să fie
supuse votului şi, în cazul acceptării lor de către majoritate, erau
trecute din nou în competenŃa Consiliului Miniştrilor Afacerilor de
Externe, împuternicit să dea redactarea finală tratatelor de pace; în
ultima categorie erau Bulgaria, Finlanda, Italia, România şi Ungaria,
cărora li s-a admis să-şi expună punctele de vedere numai când erau
solicitate, să dea lămuriri şi explicaŃii la întrebările formulate de
reprezentanŃii Puterilor Aliate şi Asociate. În plus, Ńările din ultima
categorie, deşi puteau prezenta, în plenul sau în comisiile ConferinŃei,
memorii şi observaŃii, acestea nu constituiau documente de lucru ale
ConferinŃei, fiind luate în discuŃie numai dacă erau însuşite, ca
amendamente proprii, de către una din delegaŃiile primelor două
categorii de state. „Este evident – remarca delegatul sovietic A.I.
Vâşinski – că reprezentanŃii Italiei, României, Bulgariei, Ungariei şi
Finlandei nu vor lua parte permanent la lucrările conferinŃei; ei vor
veni, pur şi simplu, să-şi exprime speranŃele, ca şi punctele de
vedere”.356
La rândul său, şeful delegaŃiei S.U.A., James F. Byrnes, Ńinea să
precizeze de la început că „este imposibil să se pună în vigoare tratatele
de pace care stabilesc frontiere şi decid soarta coloniilor, dacă aceste
tratate nu sunt acceptate de principalele state aliate”.357
Unii delegaŃi ai statelor mici şi mijlocii au criticat modalitatea de
organizare a ConferinŃei, atrăgând atenŃia asupra faptului că acordul
tripartit de la Moscova, din decembrie 1945, dăduse Consiliului
Miniştrilor de Externe un drept ce nu-i fusese atribuit prin hotărârile
ConferinŃei de la Potsdam, şi anume acela de a revizui definitiv
recomandările ConferinŃei de pace. „Factorul hotărâtor în încheierea păcii
nu ar trebui să fie mărimea sau puterea celor ce participă, ci ceea ce este
potrivit şi just” – arăta şeful delegaŃiei canadiene, W.L. Machenzie King,
în şedinŃa din 2 august 1946. La rândul său, Edward Kardelj, şeful
delegaŃiei Iugoslaviei, cerea să se Ńină seama de învăŃămintele trecutului,
să se „permită popoarelor, dezmembrate şi împărŃite între statele
356
Arhiva Ministerului Afacerilor Externe (în continuare A.M.A.E),
fondul ConferinŃa de pace de la Paris, dosarul nr. 25, Conference de Paris,
Compte-rendu sténografique de la IV-éme séance pléniere, le 3 Août 1946.
357
Ibidem.
agresoare de ieri, să-şi realizeze unirea şi să redevină libere”. ConferinŃa,
sublinia, în continuare, delegatul iugoslav, trebuie să vegheze şi să ia în
considerare faptul că „popoare cu adevărat libere sunt numai acelea
asupra cărora nu se exercită presiuni economice şi politice şi niciun fel de
ingerinŃe în treburile lor interne”.358
Arătând că marile puteri şi-au atribuit o serie de privilegii, şeful
delegaŃiei belgiene, Paul Henry Spaak, se întreba dacă drumul pe care
acestea s-au angajat „nu a condus la unele exagerări” şi dacă „echilibrul
necesar între drepturi şi îndatoriri a fost într-adevăr găsit … Cei mari se
întâlnesc între ei; pregătesc tratate fără să ne consulte; ne propun, apoi,
proceduri, tinzând să ne impună reguli de vot, care, în mod practic,
împiedică să triumfe punctele noastre de vedere; ne plasează în faŃa
redutabilei dileme de a accepta, uneori împotriva sentimentelor noastre,
ceea ce ei au elaborat sau ne silesc să provocăm căderea unui acord atins
cu greu. În sfârşit, după ce ne hărŃuiesc astfel, ne cer să le facem şi câteva
recomandări”359.
Convocată la 29 iulie, ConferinŃa de pace se va desfăşura la
Palais Luxembourg. De-a lungul a două luni şi jumătate, acest templu
tradiŃional al bunelor maniere şi al respectabilităŃii burgheze avea să
răsune de ecourile incongruente ale noii diplomaŃii: dialoguri ale surzilor,
presărate cu imputări dintre cele mai injurioase, în şedinŃă, după
încercările de târguială făcute pe culoare. Până când conferinŃa îşi va
încheia lucrările, la 15 octombrie 1946, nu se înregistrase niciun progres
notabil în afara domeniului reparaŃiilor360. Această apreciere nu este prea
departe de realitate.

VIII.2. Problemele româneşti în dezbaterile ConferinŃei de pace de

la Paris din 1946
DelegaŃia României la ConferinŃa de pace a sosit la Paris,
răspunzând invitaŃiei „naŃiunii gazdă”, la 11 august 1946, adică la două

358
Ibidem, Compte-rendu sténografique de la V-éme séance pléniere, le
3 Août 1946.
359
Ibidem.
360
André Fontaine, Istoria războiului rece. De la RevoluŃia din
Octombrie la războiul din Coreea. 1917-1950, vol. 2, EdiŃie îngrijită, traducere şi
note de George G. Potra şi Delia Răzdolescu, Editura Militară, Bucureşti, 1992,
p. 64.
săptămâni de la deschiderea lucrărilor acesteia. La 13 august 1946, şeful
delegaŃiei, vicepremierul şi ministrul de externe, Gheorghe Tătărescu, a
prezentat, în plenul conferinŃei, DeclaraŃia guvernului român referitoare la
Proiectul Tratatului de pace361.
O problemă esenŃială care nu-şi găsea soluŃionarea justă în
proiectul Tratatului de pace privea cobeligeranŃa României. Această
problemă, care fusese obiectul unor repetate demersuri diplomatice
anterior, a fost dezbătută, la 27 august 1946, de Comisia politică şi
teritorială pentru România. Dintre cele 12 state reprezentate în această
comisie, numai patru – Bielorusia, FranŃa, Cehoslovacia şi Ucraina – au
votat pentru recunoaşterea cobeligeranŃei, celelalte opt – Australia,
Canada, Marea Britanie, India, Noua Zeelandă, S.U.A., U.R.S.S. şi
Uniunea Sud-Africană – votând contra.
Justificată pe deplin de efortul uman şi material făcut de poporul
român în război alături de NaŃiunile Unite, recunoaşterea cobeligeranŃei
avea o însemnătate de principiu, ducând la schimbarea statutului juridic
internaŃional al României, la trecerea ei, din rândul învinşilor, alături de
Puterile Aliate şi Asociate şi, prin aceasta, la stabilirea altui raport între
drepturile şi obligaŃiile înscrise în Tratatul de pace. Marile Puteri îşi
ignorau astfel promisiunile, ca şi numeroasele lor declaraŃii prin care era
explicit recunoscută contribuŃia României la victoria NaŃiunilor Unite din
mai 1945.
Nerecunoaşterea cobeligeranŃei României era flagrantă şi com-
parativ cu argumentele juridice invocate în Tratatul de pace cu Italia, care
a obŃinut statutul de cobeligeranŃă. Astfel, în cazul Italiei, s-au apreciat ca
hotărâtoare pentru acordarea unui asemenea statut contribuŃia forŃelor
armate italiene, atât a celor guvernamentale, cât şi a celor din RezistenŃă,

361
Ştefan Lache, Gheorghe łuŃui, România şi ConferinŃa de pace de la
Paris din 1946, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978, p.245-246. Proiectul
Tratatului de pace cu România a fost dat publicităŃii în ziua de 31 iulie 1946
simultan la Londra, Paris, Moscova şi Washington şi a apărut la 3 august în presa
română. El cuprindea un Preambul, 38 de articole, 8 părŃi – frontiere, clauze
politice, clauze militare, retragerea forŃelor aliate din România, reparaŃii şi
restituiri, clauze economice, clauze relative la Dunăre, clauze finale – şi şase
anexe: I. Harta frontierelor României; II. Definirea instrucŃiei militare terestre,
aeriene şi navale; III. Definirea şi lista materialelor de război; IV. DispoziŃii
speciale privind categorii de bunuri; V. Contracte, prescripŃii, efecte comerciale;
VI. Tribunale de prize şi sentinŃe.
la războiul contra Germaniei, precum şi declaraŃia de război făcută
Germaniei, la 15 octombrie 1943. Or, o asemenea precizare putea să
figureze şi în Tratatul de pace cu România, a cărei contribuŃie militară n-a
fost egalată de nicio Ńară venită în tabăra NaŃiunilor Unite în ultima parte
a războiului, nici sub raportul numeric al forŃelor combatante, nici ca
durată a operaŃiunilor, nici ca teritoriu eliberat. În baza acestor argumente,
se aprecia că „România se situează printre aceste naŃiuni, în această fază a
războiului, pe locul patru, după U.R.S.S., Marea Britanie şi S.U.A.”362
ConferinŃa a aprobat prevederea potrivit căreia, la 24 august
1944, România a încetat toate operaŃiunile militare împotriva U.R.S.S., a
rupt relaŃiile cu Germania nazistă şi cu sateliŃii săi şi a intrat în război de
partea NaŃiunilor Unite. Dar, începutul angajării româneşti în Campania
din Vest a rămas înscris în tratat, contrar realităŃii, la 12 septembrie 1944,
adică data semnării ArmistiŃiului.
Unul din puŃinele articole adoptate, în unanimitate, de Consiliul
miniştrilor de externe, la 7 mai 1946, era cel care preciza: „Hotărârile
SentinŃei de la Viena din 30 august 1940 sunt declarate nule şi neavenite.
Frontiera dintre România şi Ungaria este restabilită prin articolul de faŃă,
astfel cum exista la 1 ianuarie 1938”. Această formulare, care nu lăsa
niciun fel de echivoc, va fi aprobată de ConferinŃă şi reluată, apoi,
ad litteram, în Tratatul de pace. Se consfinŃea, astfel, printr-un nou act
juridic internaŃional, o realitate de fapt, întemeiată pe drepturile istorice
inalienabile ale poporului român.
Confruntările prelungite în cadrul ConferinŃei de pace şi în afara
ei, în opinia publică, privind anularea Dictatului de la Viena s-au datorat
demersurilor guvernului Ungariei, care a încercat să obŃină sprijin pentru
politica sa revizionistă. În şedinŃa plenară a ConferinŃei, din 14 august
1946, ministrul de externe şi şeful delegaŃiei ungare, Janos Gyöngyösi,
considerând că frontiera româno-ungară nu constituie „obiectul unor
reglementări definitive”, a pretins, în esenŃă, să se anexeze Ungariei
22.000 km2 din teritoriul României.

362
Emil C. Ciurea, Le traité avec la Roumanie du 10 fevrier 1947,
Paris, 1954, p. 57.
 SperanŃele ungare n-au avut succes. În şedinŃa Comisiei politice
şi teritoriale pentru Tratatul de pace cu Ungaria, din 28 august 1946,
cererile din memoriul delegaŃiei ungare n-au fost adoptate, constatându-se
că nimeni nu doreşte să le susŃină. La propunerea Australiei, discuŃia s-a
reluat, de această dată într-o şedinŃă comună a comisiilor politice şi
teritoriale pentru România şi Ungaria, în perioada 31 august –
5 septembrie 1946. DelegaŃii României şi Ungariei au fost invitaŃi să-şi
susŃină punctele de vedere. Primul audiat, Pál Auer, ministrul Ungariei la
Paris, a repetat vechile cereri, dar le-a redus, limitându-se la una pe care o
considera „modestă”: circa 4.000 km2 din teritoriul României, incluzând
oraşele Arad, Oradea, Salonta, Carei şi Satu Mare. Concomitent,
delegatul Budapestei a reluat atacurile la adresa Trianonului şi a politicii
naŃionale a guvernelor României din perioada interbelică; a insistat apoi
asupra cererii privind „stabilirea unei autonomii administrative locale şi a
unor măsuri de protecŃie a minorităŃilor sub controlul şi sancŃiunile
OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite”.
Expunerea şefului delegaŃiei române, din 2 septembrie 1946, a
cuprins o temeinică argumentare, bazată pe date istorice, etnice şi
economice, demonstrând inconsistenŃa aserŃiunilor delegaŃiei ungare.
Frontiera româno-ungară, stabilită atât prin Tratatul de pace de la
Trianon, cât şi prin proiectul de tratat în discuŃie – arăta şeful delegaŃiei
României –, „este o frontieră etnică”, Transilvania fiind leagănul însuşi al
naŃiunii române, care, „în ciuda vitregiei vremurilor, a ştiut să rămână o
provincie românească, populată, ieri, ca şi astăzi, de o majoritate
românească”. Pentru această frontieră – reamintea Gheorghe Tătărescu –
„s-au pronunŃat, încă din 1919, experŃi americani care, după luni de
studiu, au ajuns la concluzii identice cu cele ale diplomaŃilor”, în sensul
că ea era fixată, „conform liniei de demarcaŃie etnografică între popoarele
interesate”, luându-se în consideraŃie totodată configuraŃia fizică a
teritoriilor, nevoile vieŃii economice normale şi căile de comunicaŃie.
„Guvernul român – conchidea Gheorghe Tătărescu – declară că orice act
care tinde să modifice frontiera româno-ungară ar echivala cu distrugerea
unei opere de justiŃie şi cu crearea unui nou focar de tulburare în această
parte a Europei şi că orice act destinat să antreneze Guvernul român,
într-o dezbatere asupra politicii sale interne şi a legilor sale organice, ar fi
considerat de către acesta ca aducând atingere independenŃei sale şi
suveranităŃii sale.”363
La cererea delegaŃiei australiene, reprezentanŃii Marii Britanii,
U.R.S.S., FranŃei şi S.U.A. au expus succint şi foarte clar considerentele
lor. Astfel, delegatul britanic, Gladwyn Jebb, afirma: „Când Consiliul
celor patru (miniştri de externe – n.n.) a luat o hotărâre în această privinŃă,
niciunul din cei patru miniştri de externe nu era absolut convins de
temeinicia revendicărilor ungare. Pentru acest motiv ei s-au pronunŃat în
favoarea menŃinerii frontierei din 1938”. Un argument important adus de
reprezentantul Marii Britanii în faŃa comisiei era acela că „administraŃia
românească a Transilvaniei din ultimii 20 de ani a dus la ridicarea ei la un
nivel economic înfloritor”364. Reprezentantul FranŃei, generalul Georges
Catroux, a condamnat sentinŃa arbitrală de la Viena, calificând-o „act de
violenŃă criminală”. Delegatul sovietic, A.E. Bogomolov, a adăugat la
cele expuse de Jebb şi de Catroux faptul că în Consiliul miniştrilor
afacerilor externe s-a examinat cu deosebită atenŃie problema frontierei
ungaro-române, susŃinând că „Transilvania trebuie să revină în întregime
României, aşa cum s-a hotărât în toate reuniunile internaŃionale”; repre-
zentantul U.R.S.S. a evocat importanta contribuŃie a României în război
alături de NaŃiunile Unite. La rândul său, Averell Harriman a menŃionat
că guvernul S.U.A. nu mai insistă asupra sugestiei făcute în septembrie
1945 privind modificarea frontierei româno-ungare şi a declarat, de ase-
menea, că sprijină decizia adoptată de Consiliul miniştrilor de externe365.
La Partea I. Frontiere, a proiectului tratatului de pace, delegaŃia
română n-a formulat observaŃii privind frontiera la Nord şi la Est, întrucât,
după cum preciza Gheorghe Tătărescu în şedinŃa Consiliului de miniştri
din 9 august 1946, această frontieră fiind stabilită prin ConvenŃia de
ArmistiŃiu, „nu mai poate să aibă loc niciun fel de discuŃiune”366; se
accepta astfel decizia Marilor Puteri asupra destinului Basarabiei,
363
România în anticamera ConferinŃei de pace de la Paris. Documente,
Coordonator Marin Radu Mocanu, Arhivele NaŃionale ale României, Bucureşti,
1996, p. 210-223.
364
Arhiva M.A.E., fondul ConferinŃa de pace de la Paris, dosarul nr. 89,
La Conférence de la Paix, Commission politique et territoriale pour la
Roumanie, la séance de 3 septembre 1946; la séance de 5 septembre 1946.
365
Ibidem.
366
România în anticamera ConferinŃei de pace de la Paris. Documente,
op. cit., p. 185.
Bucovinei şi Ńinutului HerŃei, desprinse prin forŃă de către U.R.S.S. din
trupul României, în vara anului 1940.
În şedinŃa Comisiei Politice şi Teritoriale pentru România din
25 septembrie 1946, când s-a adoptat Anexa I referitoare la Harta
frontierelor româneşti, delegatul Marii Britanii, Marjoribanks, a ridicat
„chestiunea celor patru ostroave de pe BraŃul Chilia care figurează pe
hartă ca aparŃinând sovietelor, în timp ce ele revin României, potrivit
traseului stabilit prin Tratatul de la Berlin din 1878. Delegatul britanic şi-a
rezervat dreptul de a supune Consiliului celor patru un memorandum
precizând traseul exact al frontierei României.”
Cu acelaşi prilej, delegaŃia S.U.A. a propus acceptarea hărŃii sub
rezerva rectificării şi verificării tehnice a acesteia în Consiliul miniştrilor
de externe, cu ocazia definitivării tratatului. Delegatul Australiei a criticat
şi el impreciziunea şi dimensiunile reduse ale hărŃii şi a solicitat
înlocuirea ei cu alta, suficient de mare pentru a permite un traseu exact al
frontierei.367 Este de remarcat că raportul final al Comisiei nu cuprindea
nicio menŃiune privind Harta frontierelor României.
Guvernul român a apreciat că „nu este nici politic şi nici nu este
în interesul statului român” să se readucă în dezbatere problema frontierei
româno-bulgare, stabilită în 1940, după cedarea Cadrilaterului. „Suntem
în faŃa unei stări de fapt, pe care trebuie s-o recunoaştem şi s-o
confirmăm” – preciza Gheorghe Tătărescu, în şedinŃa Consiliului de
miniştri din 9 august 1946, adăugând că nu era în interesul României să
se menŃină mai departe, fie şi prin discuŃiuni, „rana care va sângera atât
timp cât această chestiune va fi deschisă”.368
Era de dorit ca o cedare teritorială impusă prin constrângere, cum
a fost aceea a Cadrilaterului dobrogean, să fie înlocuită printr-un acord
negociat, în afară de orice presiune, care să Ńină cont de dreptul României
la o soluŃie echitabilă.
Partea referitoare la clauzele teritoriale avea şi o altă lacună: nu
includea precizări referitoare la noile frontiere ale României, ca şi la
chestiuni conexe, cum erau schimbările de cetăŃenie, inclusiv dreptul de
opŃiune, soarta bunurilor publice şi private, drepturi, obligaŃii şi servituŃi
de drept public şi privat, întâlnite în practica dreptului internaŃional, în

367
Ibidem.
368
Ibidem, p. 185.
cazul tratatelor care stipulează modificări teritoriale. Se mai adăugau
repartizarea datoriei publice, reglementarea afacerilor oficiale, regimul
apelor, transferul arhivelor, al registrelor cadastrale etc. Toate aceste
precizări erau necesare pentru a pune statul român şi cetăŃenii săi în
siguranŃă faŃă de arbitrariul inerent oricărei proceduri unilaterale.
Dezbateri ample au avut loc în jurul clauzelor politice, îndeosebi
asupra art. 3, care prevedea obligaŃia României de a lua toate măsurile
necesare pentru a asigura tuturor persoanelor de sub jurisdicŃia sa – fără
deosebire de rasă, de sex, de limbă sau religie – folosirea drepturilor
omului şi a libertăŃilor fundamentale, inclusiv libertatea presei, libertatea
cultelor, libertatea de opinie şi de întrunire publică. DelegaŃia română a
cerut să se elimine acest articol, argumentând că prevederile respective se
regăseau în ConstituŃie şi erau întărite prin texte legislative ulterioare
datei de 23 august 1944, ele fiind înscrise şi în Carta NaŃiunilor Unite, la
care România îşi proclamase adeziunea. Întrebându-i pe membrii
delegaŃiei franceze de ce n-au dat satisfacŃie cererii româneşti, Gheorghe
Tătărescu a primit drept răspuns un citat filosofic, atribuit lui Talleyrand:
„E foarte bine dacă nu se spune, dar merge mai bine dacă se spune”.369
Prin urmare, concluzia era: să rămână în Tratatul de pace ceea ce
prevedea ConstituŃia României privind drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor.
O serie de amendamente la clauzele politice au depus delegaŃiile
Australiei şi Marii Britanii; între acestea fiind: înfiinŃarea unei CurŃi
InternaŃionale a Drepturilor Omului care să supravegheze, în special,
îndeplinirea tratatului de pace şi introducerea unui articol nou, care viza
garanŃii suplimentare pentru populaŃia evreiască şi organizaŃiile acesteia.
DelegaŃia britanică a explicat că propunerea sa urmărea „să uşureze
suferinŃele evreilor în Europa Orientală, specificând obligaŃia Guvernului
român de a respecta principiul nediscriminării între supuşii români.” La
obiecŃiunea delegaŃiei FranŃei, cum că ar fi nedrept ca o asemenea
obligaŃie să fie impusă numai României, delegaŃia britanică a declarat că
va propune „acelaşi articol nou şi la celelalte tratate cu statele
ex-inamice”.370
Articolul 8 al Tratatului prevedea încetarea stării de război între
Ungaria şi România, prin intrarea în vigoare a două texte distincte – pe de

369
Ibidem, p. 239.
370
Ibidem, p. 263.
o parte, tratatul de pace cu Ungaria, pe de altă parte, tratatul de pace cu
România. DelegaŃia română a observat că această dispoziŃie era fără
precedent în istoria diplomatică şi incompatibilă cu normele dreptului
internaŃional. Deşi România a participat la campania din Vest, atât
împotriva Germaniei, cât şi a Ungariei, între ea şi Ungaria nu urma să se
încheie un tratat de pace.
Articolul 10 acorda fiecărei Puteri Aliate sau Asociate dreptul de
a denunŃa sau de a menŃine tratatele sale bilaterale dinainte de război cu
România. Această dispoziŃie arbitrară lăsa să subziste o stare de
incertitudine de natură să afecteze statutul internaŃional al României.
Guvernul român a formulat observaŃii şi propuneri la Partea a
treia a proiectului Tratatului de pace, referitoare la clauzele militare,
navale şi aeriene. PoziŃia principială şi amendamentele concrete înaintate
ConferinŃei şi examinate în Comisia militară a acesteia exprimau dreptul
României de a se lăsa armatei sale, „şi în timp de pace, mijloacele ce i-au
îngăduit să lupte şi să sângereze pentru cauza comună a aliaŃilor, în
suprema încordare de război.”371
Amendamentele româneşti privind domeniul militar au avut
puŃine şanse de a fi admise. Rezervele formulate de unele delegaŃii aliate
invocau inserarea, în Proiectul de Tratat, a articolului 13, care prevedea
posibilitatea revizuirii ulterioare a clauzelor militare printr-un acord cu
puterile aliate sau odată cu admiterea României în OrganizaŃia NaŃiunilor
Unite. În consecinŃă, ConferinŃa a recomandat menŃinerea restricŃiilor
militare formulate de Consiliul miniştrilor de externe, ceea ce reflecta, în
mod direct, faptul că România era plasată în categoria Ńărilor învinse,
inamice, nerecunoscându-i-se statutul de cobeligeranŃă.
Clauzele militare, navale şi aeriene ale Tratatului de pace cu
România, ca şi atitudinea adoptată în acest domeniu de ConferinŃa de la
Paris nu oglindeau nici principiul legitimei apărări, formulat în articolul 5
al Cartei O.N.U.
Probleme numeroase şi complicate au fost aduse în dezbateri în
legătură cu clauzele economice ale proiectului Tratatului de pace –
reparaŃiile, compensaŃiile şi restituirile. Multe dintre aceste clauze erau nu
numai nedrepte şi greu de executat, dar, prin ambiguitatea lor,

371
ObservaŃiile guvernului român asupra PărŃii a III-a a proiectului
Tratatului de pace cu România, în „Libertatea”, nr. 616 din 6 septembrie 1946.
îndreptăŃeau cele mai serioase îngrijorări, deschizând poarta unor
revendicări imaginare, cu neputinŃă de prevăzut şi de evaluat. ObservaŃiile
guvernului român asupra clauzelor economice stipulate în proiectul
Tratatului de pace au fost examinate în Comisia Economică pentru
Balcani şi Finlanda, prezidată de Josef Korbel (Cehoslovacia), între 16
august şi 10 octombrie 1946. Ele vizau în principal: a) să nu se prevadă
restituirea bunurilor al căror transfer s-a efectuat în virtutea unor acorduri
comerciale sau tranzacŃii directe încheiate de guvernul român sau de
cetăŃenii săi cu autorităŃile şi locuitorii teritoriilor ocupate de Puterile
Axei, dat fiind că asemenea transferuri n-au putut să fie făcute prin forŃă
sau constrângere; b) să nu fie restituit materialul rulant străin, fără
recuperarea corespunzătoare a materialului românesc (pe reŃeaua
naŃională se aflau 178 locomotive şi 42.000 vagoane provenind din Ńările
aliate, iar în străinătate se găseau 274 locomotive şi circa 26.000 vagoane
româneşti); c) bunurile pe care Puterile Axei le-au ridicat cu forŃa de pe
teritoriul uneia din NaŃiunile Unite şi care, ulterior, au fost transmise
României contra plată, să nu fie restituite „în bună stare”, cum se înscria
în proiect, ci „în starea care se află”.372
Clauzele economice aveau o evidentă conotaŃie politică. În cele
38 de şedinŃe ale Comisiei economice, au fost supuse dezbaterii
numeroase propuneri şi amendamente, formulate de Uniunea Sud-
Africană, Australia, Polonia, Statele Unite ale Americii, FranŃa, Marea
Britanie, Ucraina şi alte Ńări, ca şi cele două documente prezentate de
guvernul român.373
Foarte activă în dezbaterile părŃii economice a Tratatului de pace
cu România s-a dovedit delegaŃia Australiei, condusă de Herbert V. Ewat,
care a propus: a) să nu se stabilească suma reparaŃiilor datorate Uniunii
Sovietice; b) să se amâne examinarea acestei chestiuni pe timp de şase
luni; c) să se creeze o comisie internaŃională cu împuternicirea de a stabili
plata reparaŃiilor; d) despăgubirile să fie plătite în devize provenite din
export, şi nu în mărfuri. Combătând aceste propuneri, V.M. Molotov
arăta că ele „răstoarnă complet tradiŃiile armistiŃiului cu România”, sunt
puse în slujba „acelora care au mulŃi dolari şi lire sterline”, ducând, în

372
Valeriu Florin Dobrinescu, România şi organizarea postbelică a
lumii (1945-1947), Editura Academiei Române, Bucureşti, 1988, p. 170.
373
Ştefan Lache, Gheorghe łuŃui, op. cit., p. 268-269.
ultimă instanŃă, la zădărnicirea achitării reparaŃiilor către Uniunea
Sovietică.
DelegaŃia U.R.S.S. a susŃinut clauzele economice din toate
proiectele tratatelor de pace cu următoarele argumente: a) reparaŃiile au
fost incluse în convenŃiile de armistiŃiu, care au fost pe larg discutate cu
reprezentanŃii S.U.A. şi Marii Britanii; b) prin aceste reparaŃii, se acordă
Uniunii Sovietice satisfacŃia că Ńările care au participat, alături de
Germania, la război, nu au rămas nepedepsite.374
O altă problemă care a suscitat vii discuŃii în cadrul Comisiei
Economice pentru Balcani şi Finlanda se referea la concesiunea petrolieră
anglo-americană din România. Delegatul sud-african, Parminster, a
propus un amendament prin care să se asigure că interesele anglo-
americane nu vor fi afectate de reparaŃiile plătite de România Uniunii
Sovietice. Împotriva acestui amendament, care a fost sprijinit şi de către
reprezentantul britanic, s-a pronunŃat delegatul Ucrainei, după care s-a
ridicat şedinŃa, fără a se mai trece la vot. După surse sovietice, micile
puteri care solicitau amendamente, mai ales Australia, erau inspirate de „o
manoperă britanică”.375 Amendamentul sud-african cerea, la rândul său,
„preŃuri juste” pentru produsele livrate în România de companiile aliate.
Cehoslovacia, U.R.S.S. şi Iugoslavia au fost de acord cu propunerea
franceză de a se amâna discuŃia până la primirea unor informaŃii
suplimentare. La 1 septembrie 1946, Comisia a adoptat articolul ce se
referea la totalul reparaŃiilor – 300 milioane dolari, plătibili în decurs de
opt ani.
La 10 septembrie 1946 s-a aprobat o propunere britanică prin
care se adăuga o clauză privind protejarea proprietăŃilor şi a drepturilor
evreilor din România.376 A doua zi, delegaŃia engleză a cerut ca interesele
străinilor din România să se bucure de aceleaşi avantaje ca înainte de
război. Propunerea a întâmpinat opoziŃia delegaŃiei sovietice, pe motiv că
aceasta ar limita dreptului guvernului român de a face acele legi pe care le
crede de cuviinŃă pentru viaŃa economică a Ńării.377

374
V.M. Molotov, Probleme de politică externă. Discursuri şi
declaraŃii, aprilie 1945-iunie 1948, Editura de Stat, Bucureşti, 1951, p. 145-159.
375
,,Buletin britanic de informaŃii”, nr. 50, 30 august 1946, p. 1-2.
376
,,Buletin britanic de informaŃii”, nr. 60, 11 septembrie 1946, p. 3.
377
Ibidem, nr. 62, 13 septembrie 1946, p. 5.
 Numeroase controverse a provocat problema Dunării. Proiectul
tratatului de pace cu România fusese înaintat ConferinŃei de pace fără ca
miniştrii de externe ai Marilor Puteri să ajungă la un acord asupra clauzei
privind navigaŃia pe Dunăre. În Comisia Economică pentru Balcani şi
Finlanda, Statele Unite, Anglia şi FranŃa au propus înserarea în tratat a
unui articol privind controlul internaŃional al Dunării şi convocarea unei
conferinŃe pentru stabilirea regimului de navigaŃie pe marele fluviu
european. După dezbateri, s-a adoptat o propunere franceză, care
prevedea: 1) navigaŃia pe Dunăre va fi liberă şi deschisă, în condiŃii de
completă egalitate, supuşilor, vaselor comerciale şi mărfurilor statelor; 2)
convocarea unei conferinŃe menite să stabilească statutul internaŃional al
Dunării.
Concluzia principală ce se desprinde din confruntările de la ConferinŃa de
pace în această importantă problemă este aceea că S.U.A. nu erau dispuse să
renunŃe la intenŃia de a participa la reglementarea postbelică a regimului Dunării,
după cum FranŃa şi Marea Britanie nu înŃelegeau să se găsească la sfârşitul unui
război din care ieşiseră învingătoare cu mai puŃine prerogative şi poziŃii decât
deŃinuseră în perioada antebelică. Mai puŃin se gândeau însă reprezentanŃii
marilor puteri la drepturile şi interesele statelor riverane mici şi mijlocii, atât de
frecvent nesocotite sau încălcate sub pretextul libertăŃii neîngrădite de navigaŃie şi
egalităŃii de tratament pe fluviile internaŃionale.
Dezideratele româneşti supuse atenŃie forumului păcii de la Paris
au întrunit adeziunea opiniei publice, a personalităŃilor vieŃii ştiinŃifice şi
culturale. În acelaşi timp, a fost primit cu durere tratamentul nedrept
aplicat României de Puterile Aliate şi Asociate. „LuaŃi cu sila într-o
tabără străină – scria George Călinescu – noi apărem acum ca adversari,
deşi noi am fost şi rămânem prieteni ai AliaŃilor, şi fiindcă se vorbeşte de
sateliŃi, noi, sateliŃi ai Germaniei n-am fost niciodată, fiindcă n-am trăit
mecanic în orbita ei. Traiectoria noastră tradiŃională este în jurul AliaŃilor
şi aventura noastră proaxistă a fost o scurtă ieşire din orbita canonică.
ConferinŃa de Pace va simŃi, sperăm, acest adevăr bătător la ochi.”378
Din analiza activităŃii desfăşurate de delegaŃia română la
ConferinŃa de pace rezultă că o serie de revendicări româneşti îndreptăŃite
nu au fost acceptate datorită deciziei marilor puteri aliate de a insera, în
toate proiectele tratatelor de pace, prevederi identice şi de a nu reveni
asupra redactării iniŃiale decât cu asentimentul unanim al U.R.S.S.,
S.U.A., Marii Britanii şi FranŃei. Italia, România, Bulgaria, Ungaria şi

378
„NaŃiunea”, nr. 130, din 28 august 1946.
Finlanda erau privite global, de regulă nediferenŃiat, în pofida situaŃiei lor
economice şi politice anterioare, diferită, ca şi a problemelor cu care ele
se confruntau, în multe privinŃe, de asemenea, diferite. În aceste condiŃii,
chiar dacă unele delegaŃii recunoşteau justeŃea cererilor româneşti, ele
socoteau că acestea nu pot fi acceptate, întrucât modificarea proiectului
Tratatului de pace cu România antrena o schimbare în text în toate
celelalte tratate. łinând cont de această orientare, ca şi de cerinŃa
delegaŃiei sovietice de a aborda prevederile din Proiectul de tratat de pace
care vizau în mod exclusiv relaŃiile româno-sovietice numai în cadrul
unor discuŃii bilaterale, nu au fost formulate observaŃii la unele părŃi
foarte importante din Proiect.

VIII.3. OpoziŃia şi exilul apără interesele României

La scurt timp după deschiderea ConferinŃei de pace, şi-au definit
atitudinea privind proiectul Tratatului de pace cu România şi partidele de
opoziŃie, care au adoptat, în unele probleme importante, poziŃii identice
cu cele ale Guvernului. „La ConferinŃa de pace – arăta Iuliu Maniu într-o
declaraŃie făcută B.B.C.-ului, la 8 august 1946379 – Marile Puteri au
prezentat un proiect de Tratat de pace cu Ńara noastră, care nicidecum nu
corespunde intereselor şi demnităŃii româneşti.” Multe din stipulaŃiile
concrete ale proiectului de tratat – sublinia preşedintele P.N.ł. – „sunt
injuste şi, în orice caz, foarte apăsătoare pentru România”; iar unele vin în
contradicŃie cu prevederile ArmistiŃiului din septembrie 1944, cu
principiile Cartei Atlanticului şi ale Cartei NaŃiunilor Unite. „România
este tratată ca un stat inamic, pierde averi imense, pierde teritorii
însemnate şi trebuie să suporte dezavantaje economice catastrofale.” Prin
noile trasări de frontiere – arăta Iuliu Maniu – „peste 2.000.000 de români,
care sunt în continuitate geografică cu Ńara noastră, sunt lăsaŃi în afară de
hotarele României; ceea ce constituie o împrejurare care nu este de natură a
promova pacea şi evoluŃia normală a raporturilor internaŃionale”.
„Clauzele economice şi financiare cuprinse în proiectul de tratat – sublinia
liderul P.N.ł. – sunt pentru România nedrepte. Din ele ar rezulta pauperizarea
Ńării, deruta financiară şi neputinŃa de refacere din punct de vedere economic.
Niciun guvern român, care face o chestie de conştiinŃă din salvgardarea
intereselor naŃionale contractate, nu ar putea să le accepte. Aceste clauze sunt atât
379
România. ViaŃa politică în documente. 1946, Arhivele Statului din
România, Coordonator Ioan Scurtu, Bucureşti, 1996, p. 307-313.
de numeroase şi atât de complicate, încât nu pot fi examinate în cadrul restrâns al
unor declaraŃii”.
În acest sens, se aminteşte că „pentru România nu se stabileşte
niciun drept de despăgubire de la Germania şi nici nu se prevede dreptul
României de a compensa pretenŃiunile pe care le are faŃă de Germania, ca
şi despăgubirile de război la care ar avea dreptul, cu bunurile germane
aflătoare în România, acestea fiind destinate pentru alte acoperiri, cu toate
că Germania a pricinuit foarte importante pagube României după
armistiŃiu. De asemenea, este nedrept ca pagubele de război pricinuite de
agresiunea Ungariei şi de războiul purtat de ea alături de Germania pe
teritoriul nostru, precum şi daunele suferite de România de pe urma
dictatului de la Viena, declarat nul şi neavenit, să nu fie acoperite prin
bunurile maghiare aflate pe teritoriul României”380.
Alte observaŃii critice ale liderului opoziŃiei priveau prezenŃa
militară sovietică pe teritoriul României, considerată ca fiind „un element
de nelinişte şi suspiciune”; nedreptatea făcută României de către Marile
Puteri prin refuzul de a i se acorda cobeligeranŃa, cu toate că „vitejia
armatei române a fost recunoscută şi preamărită”381. În acelaşi sens,
P.N.L (Brătianu) îşi exprima regretul că România, deşi a luat parte activă
la război, alături de NaŃiunile Unite, era trecută în rândul sateliŃilor
Germaniei şi, din această cauză, în tratat au fost incluse prevederi
economice deosebit de grele.
La Paris a acŃionat, paralel cu delegaŃia oficială a României, un
grup de foşti miniştri de externe şi diplomaŃi – Grigore Gafencu,
Alexandru Cretzianu, Constantin Vişoianu, Grigore Niculescu-Buzeşti,
Viorel V. Tilea, Nicolae Petrescu-Comnen ş.a. – care, în acord cu liderii
opoziŃiei, îndeosebi cu Iuliu Maniu, au avut întâlniri cu delegaŃi şi experŃi
străini prezenŃi la conferinŃă, au înaintat memorii, note, scrisori, au
acordat interviuri şi au publicat numeroase articole în presa occidentală,
susŃinând deseori puncte de vedere asemănătoare cu cele ale delegaŃiei
oficiale.
„Nu este de ajuns – se releva într-unul din aceste documente – ca
Tratatul de pace să stabilească independenŃa României şi dreptul de a-şi
exprima liber voinŃa naŃională. Trebuie să i se asigure printr-un control
internaŃional ca un lucru formal să fie tradus într-o stare de fapt. O
380
Ibidem, p. 312.
381
Idem, p. 313.
reîntoarcere la regimuri totalitare trebuie împiedicată prin garantarea de
către o comunitate internaŃională a libertăŃii individuale, de cuvânt, de
presă etc. O Ńară nu poate fi considerată independentă atât timp cât se află
sub ocupaŃia altei puteri. Recunoaşterea independenŃei României nu are
valoare atât timp cât o altă putere are dreptul să-şi menŃină trupe pe
teritoriul ei, chiar dacă ar fi sub pretextul menŃinerii liniilor de
comunicaŃie cu altă Ńară ocupată”382.
Prin memoriul intitulat România în faŃa ConferinŃei de pace,
depus la 9 august 1946, se cerea: restabilirea suveranităŃii şi autorităŃii
statului român asupra întregului teritoriu naŃional; asigurarea indepen-
denŃei economice şi a libertăŃii relaŃiilor economice internaŃionale;
soluŃionarea echitabilă a problemei reparaŃiilor de război, pentru a permite
asanarea vieŃii economice româneşti; garantarea internaŃională a libertăŃii
de navigaŃie pe Dunăre; repatrierea prizonierilor de război, care se aflau
încă în U.R.S.S., într-un termen fixat cu precizie.383
Într-un alt memoriu, intitulat ObservaŃii asupra Tratatului de
pace cu România, remis Consiliului miniştrilor de externe de Grigore
Gafencu, la 7 octombrie 1946384, reluându-se problema cobeligeranŃei, se
concluziona că, refuzând să acorde României un asemenea statut, Marile
Puteri privesc România ca pe „o simplă Ńară învinsă şi care a capitulat
fără condiŃiuni; trecând astfel cu vederea asigurările date poporului român
şi diferite declaraŃii aliate, care-i recunosc, în mod expres, contribuŃia la
victoria comună”.
Referindu-se la primele articole ale proiectului de tratat,
Memoriul arăta: „Se ajunge la concluzia că drep-turile suverane ale
naŃiunii române vor deveni, după semnarea tratatului, şi mai incomplete şi
nesigure decât în perioada armistiŃiului. Lipsa de precizie din aceste texte,
prelungirea nelimitată a unor stări anormale, absenŃa oricărei reguli de
drept care să poată stăvili valul pasiunilor politice, toate acestea lasă
România la discreŃia oricărei Puteri care s-ar simŃi ispitită să exercite
asupra României o dictatură unilaterală şi nestânjenită. Astfel, tratatul de

382
România în anticamera ConferinŃei de pace de la Paris. Documente,
op. cit., p. 253.
383
Ştefan Lache, Gheorghe łuŃui, La Roumanie et la Conference de la
Paix de Paris (1946), Editura Academiei, Bucureşti, 1987, p. 196.
384
România. ViaŃa politică în documente. 1946, op. cit., p. 377-402.
pace pare să stabilească un «statut al statului vasal», dând termenului de
«satelit» un sens juridic”385.
În aceeaşi ordine de idei, în document se releva sentimentul de
continuitate, de stăruinŃă într-un efort politic, care „niciodată n-a făcut
distincŃie între cauza României şi cauza libertăŃii Europei, îngăduie
naŃiunii române să respingă cu hotărâre epitetul de «satelit» care i-a fost
aplicat foarte pe nedrept. Ea nu-şi dă seama să fi fost vreodată «satelită»,
deoarece chiar şi în perioadele cele mai întunecate ale dominaŃiei
germane, ea nu a ratificat niciodată politica stăpânitorilor ei vremelnici:
declaraŃiile de război ale României au fost făcute cu călcarea ConstituŃiei,
fără aprobarea regelui, a naŃiunii, sau a Parlamentului. Primul act prin
care regele şi naŃiunea au putut să-şi exprime din nou voinŃa a fost actul
liberator de la 23 august 1944, care a reluat firul politicei româneşti”386.
În privinŃa reglementărilor teritoriale, Memoriul, după ce
exprima satisfacŃia faŃă de hotărârea privind restabilirea frontierei apusene
a României, arăta că, în textul proiectului de tratat de pace, „naŃiunea
română nu va mai găsi alte motive de bucurie” şi se exprima regretul că
„tratamentul ce i se aplică este chiar mai sever decât cel aplicat altor state
învinse şi că independenŃa ei rămâne neproteguită împotriva ameninŃărilor
care au mai deviat-o odată de la cursul normal al politicii sale.”
În observaŃiile referitoare la Partea I. Frontiere (articolele 1 şi 2),
se insista asupra amputării grave a teritoriului României de dinainte de
război, argumentându-se că cesiunea Basarabiei, a Bucovinei de Nord şi a
teritoriului HerŃei, provincii care sunt româneşti din punct de vedere
istoric şi etnic, „nu a fost rezultatul unui acord liber negociat”, ci al unui
ultimatum, pe care guvernul român l-a primit la 26 iunie 1940 şi s-a văzut
silit să-l accepte, „sub presiunea forŃei şi a violenŃei şi în contra dreptului
şi justiŃiei”. ConsfinŃindu-se această cesiune, nu se Ńinea seama de
„dreptul de autodeterminare al naŃiunilor, astfel cum a fost proclamat în
Charta Atlanticului şi în Charta NaŃiunilor Unite”.
Spre deosebire de delegaŃia guvernamentală, „Grupul rezistenŃei”
din străinătate a abordat şi problema trecerii Dobrogei de Sud la Bulgaria,
precizând că aceasta fusese negociată, în 1940, sub presiunea exercitată
de puterile Axei asupra României, în timpul Arbitrajului de la Viena.

385
Ibidem, p. 380.
386
Idem, p. 378.
Confirmarea acestei cesiuni teritoriale – se releva în Memoriu – „ar fi un
exemplu unic al unei iniŃiative a lui Hitler care să fi fost aprobată de
NaŃiunile Unite”.
În demersurile exilului, la capitolul independenŃei politice, s-a
cerut ca în Tratatul de pace cu România să figureze „încetarea oricărei
ocupaŃiuni militare”. Articolul 21 al proiectului tratatului de pace
prevedea retragerea în termen de 90 de zile după intrarea în vigoare a
tratatului a tuturor forŃelor aliate din România, cu excepŃia trupelor
sovietice necesare pentru menŃinerea liniilor de comunicaŃie ale Armatei
Sovietice cu zona sovietică de ocupaŃie din Austria. Memoriul înaintat
ConferinŃei de Grigore Gafencu observa că articolul în discuŃie nu
specifica efectivul trupelor pe care armata sovietică le putea menŃine în
România, nici liniile de comunicaŃie care trebuia să îi fie puse la
dispoziŃie; el dădea putinŃa U.R.S.S. de a continua, în fapt, deşi sub un
titlu diferit, ocupaŃia militară a României.387
România era cu atât mai mult îndreptăŃită să ceară retragerea
imediată a trupelor străine de pe teritoriul său, cu cât i se dăduseră
asigurări formale, în această privinŃă, cu prilejul negocierilor de armistiŃiu
de la Moscova, din septembrie 1944, când s-a precizat, de către
V.M. Molotov, în prezenŃa ambasadorilor S.U.A. şi Marii Britanii, că
trupele sovietice vor părăsi teritoriul românesc după încetarea ostilităŃilor
împotriva Ungariei şi a Germaniei. „Recunoaşterea independenŃei
României” – se arăta în Memoriul emigraŃiei politice din 29 iulie 1946 –
„nu va fi decât deşartă, dacă Tratatul de Pace ar recunoaşte unei Mari
puteri dreptul de a menŃine trupe în România, indiferent sub ce pretext, fie
chiar sub acela de a păstra liniile de comunicaŃie cu o altă Ńară ocupată.”
Întrucât Tratatul de pace urma să prevadă restabilirea suvera-
nităŃii României pe întreg teritoriul naŃional, era necesar să se menŃioneze
că grănicerii români, organele poliŃiei de frontieră şi vamale îşi vor relua
de îndată atribuŃiunile pe toată întinderea frontierelor româneşti.388
În declaraŃiile liderilor opoziŃiei, ca şi în documentele înaintate
ConferinŃei de pace de reprezentanŃii exilului, independenŃa României era
condiŃionată de instituirea unui regim democratic sub garanŃia unui

387
Ibidem, p. 391.
388
Românii în anticamera ConferinŃei de pace de la Paris. Documente,
op. cit., p. 138.
control internaŃional. „Restaurarea independenŃei româneşti – se sublinia
în Memoriul din 29 iulie 1946389 – cere, în primul rând, să se asigure
poporului român posibilitatea de a-şi exprima liber voinŃa naŃională,
desemnându-şi, în mod liber, aleşii, alegându-şi numai după voinŃa sa
guvernul care i se potriveşte şi dându-şi instituŃiile şi legile care
corespund aspiraŃiilor sale naŃionale.” Cu privire la campania electorală,
în curs de desfăşurare, se solicita un „control internaŃional efectiv”, care
să împiedice denaturarea rezultatului alegerilor prin acte de violenŃă sau
prin imixtiuni ilicite. În mod concret, se cerea să se supravegheze:
„a) dacă prevederile legii electorale permit libera exprimare a voinŃei
populare; b) dacă toate partidele autorizate pot dispune în măsură egală de
mijloacele de propagandă (publicări de ziare, scutite de orice cenzură
guvernamentală sau sindicală; folosirea mijloacelor de publicitate: radio,
afişe, manifeste electorale); c) dacă alegerile se efectuează într-o ordine
lipsită de orice falsificare, de orice presiune sau de orice teroare.”
Redresarea economică a României era legată, în documentele
exilului, de problema reconstrucŃiei ansamblului economiei europene prin
cooperare generală cu marile puteri industriale şi financiare occidentale.
Pentru România, era esenŃial să se stabilească relaŃii economice pe baza
„clauzei naŃiunii celei mai favorizate”, evitându-se folosirea „clauzei
vecinătăŃii”, care includea un principiu de exclusivism contrar ideilor
liberale după care se călăuzeau democraŃiile occidentale. În lumina celor
de mai sus, se cerea reconsiderarea acordurilor economice şi de cola-
borare încheiate cu U.R.S.S., la 8 mai 1945, pe baza cărora se creaseră
societăŃile mixte româno-sovietice, denumite „sovromuri”, în toate dome-
niile importante ale economiei româneşti: agricultura, industriile – meta-
lurgică, petroliferă, forestieră, alimentară, textilă etc. – şi care marcau, în
realitate, înstrăinarea a 50% din proprietatea românească, faŃă de un aport
sovietic mult mai puŃin important.
389
Ibidem, p. 125-152. Memoriul, purtând data de 29 iulie 1946, însoŃit
de patru anexe şi şase hărŃi, a fost prezentat ConferinŃei în limbile engleză şi
franceză. Volumul în limba franceză a fost tipărit în ElveŃia, la Imprimerie
fédérative S.A. Berne, sub titlul La Roumanie devant la Conférence de Paix.
Paris. 1946, Anexele erau: I. Frontiera occidentală a României; II. Problema
Dunării; III. Executarea clauzelor economice şi financiare ale ConvenŃiei de
ArmistiŃiu; IV. Documente privind poziŃia internaŃională a României în perioada
armistiŃiului. În limba română, lucrarea a apărut, în 1998, la Editura Sagittarius;
îngrijirea volumului, prefaŃă şi traducere de dr. Ioana Maria Ionescu.
 Concesionarea acordată diferitelor sovromuri asupra aeropor-
turilor, instalaŃiilor portuare, fluviale şi maritime româneşti atrăgea după
sine consecinŃe economice, politice şi militare. Considerând că acordurile
economice din 8 mai 1945 au fost încheiate sub un regim provizoriu de
ocupaŃie militară, Memoriul solicita ca Tratatul de pace să constate, în
mod formal, că acordurile respective nu erau valabile decât pentru
perioada armistiŃiului şi nu puteau angaja viitorul României.
Pentru a permite României să-şi redobândească libertatea
necesară reconstruirii economiei şi participării eficiente la economia
mondială, se cerea ca Tratatul de pace cu România să prevadă, de
asemenea, dezvoltarea raporturilor economice cu toate naŃiunile pe baza
unui principiu de egalitate, care să excludă instituirea oricărui monopol
sau privilegiu. „Orice măsură tinzând să împiedice stabilirea unor
relaŃiuni economice normale între România şi Marile Puteri occidentale –
se sublinia în Memoriul exilului din 29 iulie 1946 – ar împiedica
reconstrucŃia Ńării şi ar opri dezvoltarea ei economică. Izolarea economică
a unei zone în vederea creării unei forme de autarhie regională este de
altfel contrară ideii unei păci durabile, izolarea economică a creat
întotdeauna situaŃii anormale şi a favorizat conflictele. Tratatul de Pace cu
România ar trebui deci să menŃioneze, în cadrul independenŃei generale,
principiul independenŃei economice şi acela al libertăŃii relaŃiunilor
economice”390.
Demersurile exilului românesc, îndeosebi cele care puneau
problema Basarabiei, Bucovinei de Nord şi HerŃei, au provocat reacŃia
autorităŃilor din Ńară şi le-au adus autorilor lor eticheta de „trădători ai
cauzei naŃionale”.
La 29 iulie 1947, când ministrul de interne, Teohari Georgescu, a
cerut în Parlament dizolvarea Partidului NaŃional-łărănesc, în
„Expunerea de motive” el va menŃiona că, înainte şi în timpul ConferinŃei
de pace, Grigore Gafencu şi grupul exilaŃilor români s-ar fi situat pe o
„linie de trădare a intereselor naŃionale”, prezentând memorii din partea
conducerii naŃional-Ńărăniste, „prin care se cerea nerecunoaşterea delega-
Ńiei române la ConferinŃă, făcând atmosferă împotriva României; a creat

390
Idem, p. 139.
greutăŃi în tratativele de pace şi, prin aceasta, a pus în pericol revenirea
Transilvaniei de Nord în hotarele României”391.
OpoziŃia şi exilul românesc exprimau interesele naŃionale, atât în
problemele economice, cât şi în cele de natură politică, teritorială, militară
etc., care făceau obiectul proiectului Tratatului de pace cu România.

VIII.4. Definitivarea şi semnarea Tratatului de pace între

România şi Puterile Aliate şi Asociate
La 10 octombrie 1946, începând cu cea de-a 37-a şedinŃă
plenară, dezbaterile ConferinŃei privind Tratatul de pace cu România au
ajuns în faza finală. În această şedinŃă, care a durat, de la orele 10,00 până
noaptea la 1,40, au avut loc ultimele intervenŃii cu caracter general, la
care au participat: senatorul Vandenberg, din partea S.U.A., V. Molotov,
şeful delegaŃiei sovietice, Ernest Bevin, din partea Marii Britanii, Edward
Kardelj, şeful delegaŃiei iugoslave, şi generalul cehoslovac Heliodor Pika;
apoi s-a procedat la discutarea şi votarea pe articole a proiectului
Tratatului de pace392.
Făcând o apreciere asupra acestei dezbateri, în şedinŃa
Consiliului de Miniştri din 19 octombrie 1946, Gheorghe Tătărescu arăta:
„ŞedinŃa aceasta plenară a fost o instanŃă care a făcut un simplu act de
grefă, de înregistrare a hotărârilor comisiunilor speciale: teritoriale,
politice, militare, economice, fără nicio discuŃiune. E drept, a avut loc un
simulacru de discuŃiune generală, care a durat o jumătate din şedinŃa
consacrată pentru întregul Tratat de pace cu România. Propriu-zis nu s-a
discutat Tratatul de pace cu România, din pricina senatorului american
Vanderberg, care a deplasat discuŃiunile în jurul chestiunii Dunării.
391
Stelian Neagoe, op. cit., p. 478. La 29 octombrie 1947, Grigore
Gafencu nota în Jurnalul său: „Mă întreb însă: care vor fi capetele de acuzare
împotriva mea? Nu am avut – după prăbuşirea nemŃilor – niciun contact cu agenŃi
anglo-saxoni; toate legăturile mele erau pe faŃă, cu autorităŃile oficiale şi cu
reprezentanŃii lor diplomatici. Toată acŃiunea mea era, de asemenea, făŃişe: am
apărat ideile mele prin cărŃi, reviste, conferinŃe, articole şi memorii publice. Nu
am avut nimic de ascuns. CorespondenŃa mea cu cei din Ńară a fost redusă; nu am
aŃâŃat niciodată niciodată la «răzvrătire»; ba, dimpotrivă, întotdeauna am dat
sfaturi de cuminŃenie şi de răbdare” (Grigore Gafencu, Politica în exil: 1942-
1957, op. cit., p. 36).
392
Recueil des Documents de la Conférence de Paris, Palais du
Luxembourg. 29 Julliet – 15 octobre 1946. Tome IV, p. 145-196.
Delegatul american s-a mărginit să facă observaŃiuni cu privire la ches-
tiunea Dunării şi întreaga chestiune a gravitat în jurul acestei
chestiuni”393.
Încheiate la 15 octombrie 1946, lucrările ConferinŃei de pace de
la Paris au depăşit, prin durata lor, toate calculele iniŃiale, dar nu au
satisfăcut speranŃele popoarelor. De altfel, ConferinŃa era chemată să
adopte numai recomandări, şi nu decizii definitive. CarenŃele ei au
rezultat, în principal, din neînŃelegerile dintre marile puteri – exprimate,
de data aceasta, la dimensiuni mult mai mari decât până atunci –, care au
antrenat, de o parte sau de alta, şi alte state, neînŃelegeri ce s-au repercutat
negativ asupra celorlalte state. Ministrul de externe al Marii Britanii,
Ernest Bevin, menŃiona că, în cadrul ConferinŃei, s-a manifestat tendinŃa
fiecărui ministru de externe de a Ńine mai mult seama de propriul interes
naŃional şi aprecia că rezultatele ulterioare ale deliberărilor privind
tratatele de pace vor fi condiŃionate de măsura în care marile puteri vor fi
dispuse „să recunoască interesele legitime ale celorlalŃi şi să le
subordoneze propriilor interese.”394
Un sondaj efectuat la încheierea lucrărilor ConferinŃei de pace în
rândul ziariştilor din 27 de Ńări arăta că numai o treime dintre aceştia
apreciau că dezbaterile din capitala FranŃei „au reprezentat un succes”.395
Tratatul de pace dintre România şi Puterile Aliate şi Asociate –
definitivat de Consiliul miniştrilor de externe ai U.R.S.S., S.U.A.,
Marii Britanii, FranŃei şi Chinei, reunit la New York, între 4 noiembrie şi
11 decembrie 1946 – a menŃinut, în esenŃă, textul adoptat la Paris. Au fost
aduse, totuşi, unele modificări în favoarea României: suprimarea
legislaŃiei româneşti în măsura în care nu cuprindea discriminări
împotriva cetăŃenilor NaŃiunilor Unite era lăsată la latitudinea guvernului
român; despăgubirile pentru prejudiciile produse supuşilor NaŃiunilor
Unite pe teritoriul României erau fixate la 66% (faŃă de 75%, cum se
propusese la Paris); bunurile rămase de la victimele persecuŃiilor rasiale
reveneau organizaŃiilor evreieşti din România, şi nu unor organizaŃii
internaŃionale, cum se prevedea în textul adoptat la Paris.
393
Românii în anticamera ConferinŃei de pace de la Paris. Documente,
op. cit., p. 294-295.
394
395
„Universul” din 24 noiembrie 1946.
H. Nicholson, Peace machine at Paris. Succes, Failure or Farce,
„Foreign Affairs”, 1947, no. 2, p. 190.
 La 10 februarie 1947, Tratatul a fost semnat, tot la Paris, iar la
23 august 1947, Parlamentul român a hotărât, în unanimitate, ratificarea
lui. Instrumentele de ratificare ale tratatelor de pace cu România,
Bulgaria, Ungaria şi Finlanda au fost depuse la Moscova, la
15 septembrie 1947. Începând de la această dată, tratatul de pace între
România şi Puterile Aliate şi Asociate a intrat în vigoare. El statua o nouă
bază juridică pentru evoluŃia relaŃiilor internaŃionale ale României.
Anularea Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, şi promisiunea de
sprijinire a cererii de admitere în OrganizaŃia NaŃiunilor Unite erau
aproape singurele satisfacŃii oferite naŃiunii române. În rest, clauzele
teritoriale, politice, economice, militare ale Tratatului de pace consemnau
o mare nedreptate făcută poporului român, o violare a suveranităŃii sale şi
a normelor dreptului internaŃional.
Retrospectiva aranjamentelor de pace din anii 1945-1947 pune în
lumină eforturile remarcabile ale diplomaŃiei Bucureştilor pentru apărarea
drepturilor şi intereselor fundamentale ale poporului român. Erau
continuate astfel tradiŃiile unei şcoli politico-diplomatice cu adânci
rădăcini în istoria României.

IX. RELAłIILE INTERNAłIONALE ALE ROMÂNIEI

ÎN PERIOADA 1947-1964

IX.1. CondiŃiile internaŃionale ale instaurării regimului

socialist totalitar
La cumpăna anilor 1947-1948, începe o nouă etapă a istoriei
poporului român care durează patru decenii – etapa socialist totalitară sau
comunistă, cum mai este numită ea în limbajul obişnuit. În această etapă,
România s-a angajat pe calea unor transformări structurale, profunde, în
toate domeniile. Aceste transformări, care au dat societăŃii româneşti o
nouă fizionomie, s-au produs într-un climat internaŃional dominat de un
accentuat bipolarism: Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică,
devenite superputeri, acŃionau, fiecare, în funcŃie de răspunderile conferite
de supremaŃia lor militară, ca şi de interesele lor strategice. RelaŃia dintre
cei doi protagonişti – amestec permanent de complicitate şi rivalitate – a
modelat viaŃa politică în Europa şi în lume în întreaga perioadă a
„războiului rece”.
ConflagraŃia din anii 1939-1945 a lăsat aproape intact un sistem
de relaŃii internaŃionale în care echilibrul de putere şi sferele de influenŃă
reprezentau o adevărată cheie de boltă. Cu toate că se afla la marginea
marii confruntări dintre cele două superputeri, România va plăti scump
preŃul acesteia. La 12 martie 1947, preşedintele S.U.A., Harry Truman,
anunŃa în faŃa Congresului american doctrina care-i poartă numele şi
aşeza superputerea transatlantică „în tabăra şi în fruntea lumii libere”,
constituită în cruciadă împotriva „expansiunii tiraniei comuniste”396.
Preşedintele Truman solicita Congresului S.U.A. alocarea unui fond de
400 milioane dolari pentru asistenŃă economică şi militară Greciei şi
Turciei, state ameninŃate prin poziŃia lor geografică de influenŃa crescândă
sovietică. „Cred – afirma preşedintele Truman în faŃa Congresului – că
Statele Unite trebuie să susŃină popoarele libere care rezistă încercărilor
de aservire din partea unor minorităŃi înarmate sau presiunilor venite din
exterior. Cred că trebuie să ajutăm popoarele libere să-şi făurească
destinele cu propriile mâini”. Astfel, doctrina Truman se năştea ca „o
sfidare la provocările Moscovei”397.
La 5 iunie 1947, într-un discurs Ńinut la Universitatea Harvard,
secretarul de stat al S.U.A., George Marshall, schiŃa un plan de
reconstrucŃie economică a Europei – European Recovery Program
(E.R.P.), cunoscut sub numele de – „Planul Marshall”, prin care se aloca
pentru 4 ani, începând din 1948, suma de 17 miliarde de dolari drept
ajutor american; Planul avea drept scop – preciza iniŃiatorul său –
„renaşterea unei economii mondiale sănătoase pentru a permite stabilirea
de condiŃii politice şi sociale propice instituŃiilor libere. O asemenea
asistenŃă nu trebuie furnizată în tranşe, pe măsură ce crizele izbucnesc:
ajutoarele pe care guvernul nostru le va pune la dispoziŃie pentru viitor nu
trebuie să fie simple paliative, ci trebuie să aducă o vindecare reală. Orice
guvern care va fi dispus să ne ajute în acest scop va găsi liderii americani
dispuşi să colaboreze. Orice guvern care va manevra pentru a paraliza
redresarea altor state nu se poate aştepta la un ajutor din partea
noastră”398.
Planul Marshall, în care îşi găsea materializarea doctrina
Truman, avea să constituie o adevărată piatră de hotar în cristalizarea
raporturilor dintre Est şi Vest, mai bine zis în angajarea definitivă a
acestor raporturi pe făgaşul „războiului rece”. Ca şi în alte împrejurări,

396
Harry Truman, Mémoires, vol. II, Années d’épreuve et d’espérances,
1. L’alliance atlantique, 1946-1950, Paris, Plon, 1956, p. 118.
397
Constantin Vlad, DiplomaŃia secolului XX, FundaŃia Europeană
Titulescu, Bucureşti, 2006, p. 288-294.
398
Le monde contemporaine 1914-1945, Bordas, Paris, 1980, p. 381.
Apud Bogdan Murgescu (coordonator), Istoria lumii în texte. De la începuturi
până în zilele noastre, Universitas, Editura Teora, p. 319.
diplomaŃia, de ambele laturi ale „Cortinei de fier”, stabilea aliniamentele
dincolo de care nu se putea trece, crea structuri şi mecanisme, inclusiv de
ordin juridic, care aveau s-o încorseteze timp de decenii, limitându-i
potenŃialităŃile specifice de flexibilitate, capacitatea de acomodare a
intereselor şi poziŃiilor părŃilor, prin negociere şi compromis.
Guvernul român a refuzat invitaŃia guvernelor britanic şi francez
de a participa la ConferinŃa de la Paris din 12-15 iulie 1947 privind
redresarea economică europeană, prin acordarea de credite americane –
conform Planului Marshall –, declarând că „nu poate să colaboreze la o
acŃiune pe care o consideră neeficientă pe planul economic şi
primejdioasă pe planul politic”399. Răspunsul guvernului de la Bucureşti,
semnat de vicepremierul şi ministrul de externe Gheorghe Tătărescu,
invoca faptul că organizarea la care România era chemată să participe „va
duce fatal la rezultate care vor însemna, pe de o parte, o ştirbire a
independenŃei pe care Ńările Europei vor şi trebuie să o păstreze cu privire
la politica lor economică, iar pe de altă parte, o imixtiune în afacerile
interne ale acestor Ńări. Pe de altă parte, orice plan de redresare economică
europeană nu-şi poate atinge Ńelurile decât dacă se sprijină pe colaborarea
tuturor Ńărilor de pe continent şi dacă se sprijină în primul rând pe
colaborarea Uniunii Sovietice.” În consecinŃă, se aprecia că „organizarea
Vestului cu izolarea Estului continentului nu poate fi o operaŃiune fericită
nici pentru redresarea economică a Europei şi nici pentru statornicirea
încrederii şi pentru consolidarea păcii lumii”400. La fel au procedat, la
indicaŃia Kremlinului, şi celelalte state europene din zona de influenŃă
sovietică.
TendinŃa diplomaŃiei americane de concentrare a eforturilor
pentru oprirea expansiunii sovietice în domeniile economic şi politic a
dus la faimoasa strategie de containment („stăvilire”, „îngrădire”), lansată
în iulie 1947, la sugestia diplomatului George F. Kennan, care i-a dat şi
denumirea.
Conflictul Est-Vest nu mai era perceput ca o simplă luptă între
două puteri mondiale, între care ar fi fost principial posibil un echilibru, ci
din ce în ce mai mult ca o luptă pentru existenŃă între două sisteme
sociale, care se putea sfârşi numai cu o victorie sau cu o înfrângere.
„Miopia conducerii sovietice legată de grija faŃă de menŃinerea
neîngrădită a unui sistem dictatorial, în 1947/1948, ca şi miopia din
1945/1946 a conducerii americane, care a dorit să folosească principiile
liberale în401toată lumea, au făcut ca procesul de împărŃire a lumii să devină
definitiv” .

399
România – ViaŃa politică în documente. 1947, Coordonator Ioan
Scurtu, Bucureşti, 1994, p. 184.
400
Ibidem.
401
Wilfried Loth, ÎmpărŃirea lumii. Istoria războiului rece 1941-1955,
Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997, p. 167.
 IntervenŃia sovietică în viaŃa internă a României, ca şi în cea a
altor state aflate în zona sa de dominaŃie, a devenit tot mai energică. În
septembrie 1947, s-a desfăşurat ConferinŃa de la Szklarska Poręba
(Polonia) a reprezentanŃilor partidelor comuniste din nouă state europene
(Bulgaria, Cehoslovacia, FranŃa, Italia, Iugoslavia, Polonia, România,
Ungaria şi U.R.S.S.), la care s-a decis constituirea Biroului Informativ al
Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti – Kominform, organizaŃie politico-
ideologică supranaŃională, însărcinată „cu organizarea schimbului de
experienŃă şi, în caz de nevoie, cu402coordonarea activităŃii partidelor
comuniste pe bază de acord reciproc” . Partidul Comunist Român a fost
reprezentat la ConferinŃă de Gh. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker şi Iosif
Chişinevschi. Cu acel prilej, Andrei A. Jdanov, delegatul P.C.U.S., a
prezentat un raport politic general intitulat Despre situaŃia generală
internaŃională, în care se menŃiona pentru prima oară existenŃa a două
lagăre inamice în Europa („imperialist şi antidemocratic” şi
„antiimperialist şi democratic”), cerându-se, în acelaşi timp, accelerarea
procesului de trecere a Ńărilor de „democraŃie populară” la socialism,
eliminarea reprezentanŃilor burgheziei din structurile puterii, unificarea
partidelor muncitoreşti, instaurarea „regimului dictaturii proletariatului” şi
adoptarea unor programe de transformări economico-sociale radicale.
Liderii comunişti de la Bucureşti au acŃionat cu promptitudine pe
baza orientărilor Kominformului. Activitatea politică a opoziŃiei este tot
mai mult îngrădită; lideri naŃional-Ńărănişti şi naŃional-liberali sunt arestaŃi
şi ŃinuŃi în închisori, adesea fără forme legale şi fără judecată. MulŃi
români şi-au căutat salvarea peste hotare, pentru a nu cădea victimă
represiunii. Guvernele S.U.A. şi Marii Britanii s-au limitat la trimiterea
unor note de protest guvernului român, care le-a respins. În fond, forŃele
democratice de opoziŃie din România erau abandonate de către marile
democraŃii occidentale, care, dincolo de declaraŃii şi atitudini formale,
respectau aranjamentele adoptate împreună cu U.R.S.S. privind
împărŃirea sferelor postbelice de influenŃă.
IX.2. Instaurarea modelului sovietic de totalitarism
La 6 noiembrie 1947, miniştrii aparŃinând grupării liberale
conduse de Gheorghe Tătărescu sunt obligaŃi să demisioneze, locul lor
fiind luat de: Ana Pauker la Ministerul de Externe, Vasile Luca la

402
În iunie 1948, Partidul Comunist din Iugoslavia a fost exclus din
Kominform, cauzele acestei excluderi fiind altele decât cele propagate pe căi
oficiale. NeînŃelegerile dintre Tito şi Stalin de după război – principalul motiv al
schismei sovieto-iugoslave – au izbucnit în urma planului conceput de Tito şi
Dimitrov de a crea o federaŃie a statelor din Sud-Estul Europei după modelul
U.R.S.S., în care urma să intre şi România – alt element care l-ar fi
putut determina pe Gheorghiu-Dej să accepte sarcina de a citi raportul de
excomunicare a Partidului Comunist Iugoslav din Kominform.
Ministerul de FinanŃe, Theodor Iordăchescu la Lucrări Publice şi Stanciu
Stoian la Departamentul Cultelor. La 24 decembrie 1947, Emil Bodnăraş
a fost numit ministru al Apărării NaŃionale.
La 30 decembrie 1947, Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu-Dej
i-au cerut regelui Mihai, sub formă ultimativă, să semneze Actul de
abdicare, atrăgându-i atenŃia, „în mod confidenŃial”, că erau forŃaŃi să
recurgă la această măsură „deoarece monarhia, un anacronism politic în
zona de influenŃă sovietică, nu mai putea fi tolerată … Cu mare strângere
de inimă şi pentru a cruŃa naŃiunea de sacrificii inutile, Regele s-a retras
într-o cameră alăturată şi a semnat actul de abdicare. Din acel moment şi
până la trecerea peste frontieră, trei zile mai târziu, Regele a fost sub paza
voluntarilor din divizia «Tudor Vladimirescu»”403.
În aceeaşi zi de 30 decembrie, Adunarea DeputaŃilor, luând act
de abdicarea regelui, a adoptat „Legea pentru constituirea statului român
în Republica Populară Română” (R.P.R.) şi a numit un prezidiu al
Republicii, compus din: Constantin I. Parhon, preşedinte, Mihail
Sadoveanu, Ştefan Voitec, Gheorghe C. Stere şi Ion Niculi, membri404.
Actul abolirii monarhiei este considerat în propaganda comunistă
a timpului începutul „revoluŃiei democrat-populare”, o „mare victorie a
clasei muncitoare şi a aliatului ei principal – Ńărănimea muncitoare asupra
claselor exploatatoare”. Republica Populară Română era definită şi ca
„o formă a dictaturii proletariatului”.
Momentul următor al instaurării totalitarismului de tip sovietic a
fost realizarea partidului unic prin contopirea P.S.D. cu P.C.R. pe baza
unei platforme întemeiate pe „principiile marxism-leninismului”,
adoptată de conducerile celor două partide şi dată publicităŃii la
13 decembrie 1947. Acest document preciza că „Partidul Unic
Muncitoresc are ca sarcină imediată lupta pentru consolidarea
democraŃiei populare în România”, iar scopul său final „este înfăptuirea
societăŃii socialiste – prima fază a comunismului”. În domeniul politicii
externe, platforma prevedea: a) dezvoltarea de bune relaŃii cu toate Ńările
care respectă independenŃa şi suveranitatea popoarelor; b) „relaŃii de
strânsă amiciŃie şi colaborare în toate domeniile” cu U.R.S.S. –
considerate a fi „baza politicii externe a României”; c) întărirea şi
dezvoltarea relaŃiilor de prietenie, colaborare şi ajutor reciproc „cu Ńările
democraŃiei noi” din vecinătatea României; d) îndeplinirea unui rol „de
factor activ în lupta popoarelor împotriva 405 imperialismului şi solidaritate
frăŃească cu victimele politicii imperialiste” .
Partidul unic, care şi-a luat numele de Partidul Muncitoresc
Român (P.M.R.), avea în rândurile sale circa 1.000.000 de membri.
Primul său Congres (21-23 februarie 1948) l-a ales în calitate de secretar

403
Mircea IoaniŃiu, Amintiri şi reflecŃiuni, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 1993, p. 104.
404
„Monitorul Oficial”, nr. 300 bis din 30 decembrie 1947.
405
România – ViaŃa politică în documente 1947, op. cit., p. 227-235.
general al C.C. al P.M.R. pe Gheorghe Gheorghiu-Dej şi a enunŃat
coordonatele principale ale evoluŃiei României pe „calea socialismului”,
urmând modelul sovietic. Un obiectiv esenŃial înscris în RezoluŃia
Congresului era „lichidarea înapoierii economice406 a României şi
transformarea ei într-o Ńară industrial-agrară, înaintată” .
La 13 aprilie 1948, Marea Adunare NaŃională (M.A.N.),
constituită în urma alegerilor parlamentare din 28 martie 1948, a adoptat
o nouă ConstituŃie, care definea România ca „stat popular, unitar,
independent şi suveran” şi prevedea modalitatea de exercitare a puterii
„prin organe reprezentative, alese prin vot universal, egal, direct şi
secret”407. Spre deosebire de ConstituŃia din 1923, care se baza pe
principiul separării puterilor în stat, ConstituŃia R.P.R. înscria principiul
potrivit căruia Marea Adunare NaŃională (M.A.N.) exercită întreaga
putere, este organul suprem al puterii de stat şi totodată unicul organ
legislativ; celelalte ramuri ale puterii îi erau subordonate şi funcŃionau sub
controlul acesteia. Prezidiul M.A.N. era organul suprem al puterii de stat
cu activitate permanentă; atribuŃiile sale erau cele ale şefului statului, mai
puŃin conducerea forŃelor armate; el erau de fapt emanaŃia M.A.N., având
rol reprezentativ.
Noua Lege fundamentală enunŃa principiul: „Când interesul
general cere, mijloacele de producŃie, băncile şi societăŃile de asigurare,
care sunt proprietate particulară a persoanelor fizice sau juridice, pot
deveni proprietatea Statului, adică bun al poporului, în condiŃiunile
prevăzute de lege”. Aplicarea acestui principiu a dus la schimbarea
radicală a structurii economice şi a relaŃiilor sociale din România: s-a
început cu naŃionalizarea principalelor mijloace de producŃie din dome-
niul industriei, comerŃului şi instituŃiilor bancare, în iunie 1948, urmată de
trecerea la colectivizarea agriculturii, în martie 1949. S-au constituit
gospodăriile agricole colective după modelul sovietic al colhozurilor.
AdministraŃia centrală şi locală, justiŃia, armata şi poliŃia s-au
modificat şi ele după modelul preexistent sovietic. De asemenea, ştiinŃa,
învăŃământul, cultura se subsumau aceluiaşi model. La 8 septembrie 1950
se adoptă Legea pentru raionarea administrativ-teritorială a Ńării, care este
împărŃită în 28 de regiuni, 177 de raioane, 148 de oraşe şi 4.052 de
comune. Atât această lege, cât şi Legea pentru înfiinŃarea sfaturilor
populare ca organe locale ale puterii de stat, adoptată în aceeaşi zi, copiau
modelul sovietic.
Ignorarea şi suprimarea valorilor tradiŃionale, prin diverse
mecanisme juridice şi represive, au permis politizarea din ce în ce mai
accentuată a tuturor aspectelor vieŃii spirituale a poporului român. S-a
ajuns astfel la structurarea regimului leninist-stalinist, „de represiune

406
RezoluŃia Congresului Partidului Muncitoresc Român.
21-23 februarie 1948, în „Scânteia”, nr. 1055 din 25 februarie 1948.
407
ConstituŃia Republicii Populare Române, Legea nr. 14, în
„Monitorul Oficial”, nr. 87 bis din 13 aprilie 1948.
politică instituŃionalizată”, având „ca rezultat privarea oamenilor de
drepturile civile şi politice, în schimbul unor realizări economice şi
sociale”408.
Începând din 1948, represiunea devine extrem de dură, lovind o
mare parte a vechii elite politice, culturale şi militare, participanŃi la
rezistenŃa anticomunistă; au căzut victime sute de mii de oameni
nevinovaŃi, „duşmani de clasă” – Ńărani, membri ai partidelor istorice, ai
Mişcării legionare, slujitori ai bisericilor ortodoxă, greco-catolică şi
romano-catolică.
Între 1948-1953, societatea românească va fi sovietizată „într-un
ritm alert, începând cu structurile statale, cu relaŃiile sociale, cu viaŃa
economică şi culturală”, comuniştii folosind în acest scop procedee
„precum dirijismul economic şi terorizarea societăŃii prin norme juridico-
civile şi administrative” care erau inspirate de cele sovietice, „având ca
bază teoretică materialismul istoric adaptat la societatea rusă, iar acum şi
la societatea românească”409.
În august 1948 se înfiinŃează DirecŃia Generală a SecurităŃii
Poporului în cadrul Ministerului de Interne – după modelul poliŃiei
politice sovietice – cu scopul „de a apăra cuceririle democratice şi de a
asigura securitatea Republicii Populare Române contra duşmanilor din
interior şi din exterior”. În decembrie 1948, începe la închisoarea din
Piteşti „procesul de reeducare a deŃinuŃilor politici, în urma căruia
victimele represiunii erau silite să devină torŃionari. Până în 1952, când i
s-a pus capăt, în cadrul «fenomenului Piteşti» au fost schingiuiŃi 780 de
studenŃi, alŃi 30 fiind ucişi”410. Zeci de mii de oameni au murit pe
şantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră. Represaliile au cuprins şi
propriile rânduri ale partidului comunist în cadrul luptei pentru
supremaŃie (cazul LucreŃiu Pătrăşcanu – reprezentantul „comunismului
naŃional”); în urma verificărilor începute în 1948 şi încheiate în 1950, au
fost excluse din partid peste 192.000 de „elemente exploatatoare,
duşmănoase şi străine de clasă, necinstite, descompuse sau
necorespunzătoare”.
Definind noua orientare a politicii interne şi externe a statului
român, într-un articol publicat la 1 ianuarie 1948, în revista
Kominformului („Pentru pace trainică, pentru democraŃie populară”),
Gheorghe Gheorghiu-Dej arăta că România, mergând spre „viitorul
socialist”, „alături de celelalte Ńări ale democraŃiei noi, participă activ la

408
Stanley Hoffman, Ianus şi Minerva. Eseuri asupra teoriei şi practicii
politicii internaŃionale, Întreprinderea Editorial-Tipografică, ŞtiinŃa, Chişinău,
Republica Moldova, p. 342.
409
Eugen Denize, Cezar MâŃă, România comunistă. Statul şi
propaganda. 1948-1953, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2005, p. 33.
410
Cristina Păiuşan, Narcis Dorin Ion, Mihai Retegan, Regimul
comunist din România. O cronologie politică (1945-1989), Editura Tritonic,
Bucureşti, 2002, p. 55.
lupta lagărului antiimperialist şi democratic, în frunte cu Ńara
socialismului – marea Uniune Sovietică – al cărui sprijin şi ajutor
politico-diplomatic şi economic România îl simte la fiecare pas”.
Urmărindu-se ruperea totală a legăturilor culturale ale României
cu lumea occidentală, în vara anului 1948, se abrogă, printr-un decret-
lege, Concordatul cu Vaticanul (încheiat în 1927 şi intrat în vigoare în
1929), iar prin Legea Cultelor şi Legea ÎnvăŃământului, şcolile
confesionale catolice, care Ńineau legătura cu Roma, sunt preluate de stat.
Apoi, în toamna aceluiaşi an, a fost scos în afara legii Institutul Cultural
Francez, care funcŃiona din 1924,.
Aşadar, preluând pârghiile puterii, comuniştii au subordonat Ńara
modelului politic şi economic sovietic pe plan intern şi intereselor
superputerii vecine de la Est în relaŃiile internaŃionale. Instaurarea
dominaŃiei partidului comunist asupra Ńării „a marcat momentul în care
epoca modernă a istoriei României, care începuse o dată411cu slăbirea
legăturilor cu Estul şi deschiderea faŃă de Vest, a luat sfârşit” .
La cumpăna anilor 1947-1948, în conjunctura internaŃională
creată la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, societatea românească
a fost angajată pe o nouă cale de dezvoltare. „În plan politic îşi făcea loc
sistemul socialist de sorginte sovietic, iar în planul vieŃii economico-so-
ciale se deschidea cursul unei dictaturi de dezvoltare”, a cărei esenŃă
„consta în mobilizarea centralizată, fără precedent în condiŃii de pace, a
resurselor umane şi materiale ale Ńării, pentru refacerea economiei
distruse de război, iar după atingerea acestui obiectiv, pentru
transformarea României într-un stat industrial-agrar, accentul dezvoltării
economice fiind pus pe industrializare”412.

IX.3. De la dominaŃia sovietică la autonomie în politica

externă
IX.3.1. EvoluŃia relaŃiilor internaŃionale ale României până în
1955. După 1948, politica externă a României a evoluat de la obedienŃă
servilă la subordonare asumată şi apoi la autonomie faŃă de Uniunea
Sovietică.
În primul său discurs după învestire, Ana Pauker enumera noile
repere externe ale României: U.R.S.S. şi Ńările democrat-populare –
Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Albania. Uniunea
Sovietică devine, din principalul inamic al României interbelice, statul
care „nu ne precupeŃeşte în toate ocaziile ajutorul material şi diplomatic”,

411
Istoria României, redactată de Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant,
Keith Hitchins, Şerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 1998, p. 480.
412
Aurelian Bondrea, Starea NaŃiunii 2000. România încotro?, vol. I,
Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2000, p. 65.
respectând „suveranitatea şi independenŃa noastră”, în „contrast izbitor cu
politica imperialiştilor anglo-americani”.
DiplomaŃi de carieră şi funcŃionari superiori din centrala M.A.E.
şi de la misiunile României în străinătate – ambasade, legaŃii, consulate –
sunt concediaŃi şi înlocuiŃi cu „oameni noi”, care, neavând pregătire
teoretică şi practică, s-au integrat cu greu rigorii diplomatice, fiind nu o
dată actorii unor incidente neplăcute. Ana Pauker a adus, în cadrul
Ministerului de Externe, multe femei, unele „ilegaliste”, altele soŃii, surori
sau cunoştinŃe ale „ilegaliştilor”. Ulterior, i s-au imputat exagerările
privind promovarea „tovarăşelor” în funcŃii de conducere din minister,
numit de aceea, în mod ironic, „Ministerul de Externe al Femeilor” din
România.
Până în anul 1949, România a încheiat tratate bilaterale de
prietenie, colaborare şi asistenŃă mutuală cu Uniunea Sovietică, Bulgaria,
Cehoslovacia, Polonia, Ungaria şi Iugoslavia (tratat denunŃat după
excluderea acesteia din Kominform).
Tratatul româno-sovietic, semnat la Moscova la 4 februarie 1948,
este interpretat ca fiind primul moment important spre „înregimentarea
României din punct de vedere militar în blocul sovietic”; acest tratat se
baza – conform explicaŃiei date de Molotov – pe ideea apărării comune
într-un moment deosebit de important „când instigatorii unui nou război
din lagărul imperialist se străduiesc să creeze blocuri politice şi militare
îndreptate împotriva statelor democrate”413. PărŃile se angajau să adopte
împreună toate măsurile pentru înlăturarea oricărei ameninŃări de repetare
a agresiunii germane sau a oricărui stat care s-ar uni cu Germania; să
participe la toate acŃiunile internaŃionale având drept Ńel asigurarea păcii şi
securităŃii popoarelor; în cazul în care una dintre ele ar fi antrenată într-un
conflict armat cu Germania, sau cu oricare alt stat care, direct sau indirect,
s-ar uni cu aceasta, cealaltă parte îi va acorda ajutor militar şi de altă
natură. PărŃile se obligau totodată să nu încheie nicio alianŃă şi să nu ia
parte la nicio coaliŃie şi nici la acŃiuni sau măsuri îndreptate împotriva
celeilalte părŃi, să se consulte cu privire la toate chestiunile internaŃionale
importante, care ating interesele lor, să acŃioneze în spiritul prieteniei şi al
colaborării pentru a dezvolta şi întări legăturile economice şi culturale
dintre ele pe baza principiilor respectului reciproc, independenŃei şi
suveranităŃii naŃionale, neamestecului în treburile interne ale altor state.
Tratatul, semnat de Petru Groza şi Veaceslav M. Molotov, avea termen
de valabilitate 20 de ani, începând de la data semnării.
Tratatul dintre România şi Uniunea Sovietică din 4 februarie
1948 prevedea şi repatrierea prizonierilor de război. Revenirea în Ńară a
acestor prizonieri, inclusiv a celor deportaŃi în U.R.S.S. după 23 august
1944 – circa 150.000 de persoane –, se va realiza în mod treptat,
încheindu-se abia prin anii 1955-1956.

413
Dennis Deletant, România sub regimul comunist, FundaŃia
Academia Civică, Bucureşti, 1997, p. 64-65.
 România este primul stat „democrat-popular” care semnează un
Tratat de prietenie, colaborare şi asistenŃă mutuală cu U.R.S.S. Oficialii
români au apreciat încheierea acestui tratat ca un mare succes. În realitate,
formulele diplomatice nu puteau ascunde realitatea: „România era
ocupată de Uniunea Sovietică, iar aplicarea principiilor «respectului
reciproc al independenŃei naŃionale, al neamestecului în treburile interne»
era o pură ficŃiune”414.
Tratatul sovieto-român din 4 februarie 1948 a fost însoŃit de un
Protocol, care descria frontiera dintre cele două state. Conform Anexei II
a Protocolului: „De-a lungul fluviului Dunărea, de la Pardina la Marea
Neagră, lăsând insulele Tătarul Mic, Dalerul Mic, Dalerul Mare, Maican
şi Limba de partea U.R.S.S., iar insulele Tătarul Mare, Cernovca şi
Babina de partea României; insula Şerpilor, situată în Marea Neagră, la
răsărit de gurile Dunării, intră în cadrul U.R.S.S.”415
La 3 februarie 1948, în cursul unei convorbiri între Petru Groza
şi I.V. Stalin, conducătorul sovietic s-a interesat de situaŃia „legală” a
insulelor de pe braŃul Chilia ocupate de U.R.S.S. Potrivit notei sovietice
de conversaŃie, Groza ar fi declarat că pierderea lor este cu mult
compensată de colaborarea cu U.R.S.S. „Lui îi este clar că Uniunea
Sovietică are nevoie de aceste insule pentru a avea posibilitatea să Ńină
sub control toate gurile Dunării. Un astfel de control exercitat de o putere
prietenă, cum este U.R.S.S., – menŃiona şeful guvernului de la Bucureşti
– nu numai că nu stânjeneşte România, dar nu poate decât să-i fie
folositor”. Stalin i-a mulŃumit prietenului român pentru aceste cuvinte (în
text „blagodarnost”, ceea ce înseamnă gratitudine/recunoştinŃă)416.
La 23 mai 1948, Insula Şerpilor (în suprafaŃă de 17 ha) este
predată U.R.S.S. pe baza unui proces-verbal semnat de către Nikolai
Pavlovici Sutov, prim-secretar de ambasadă, reprezentând Ministerul
Afacerilor Externe al U.R.S.S., şi Eduard Mezincescu, reprezentantul
Ministerului Afacerilor Externe al R.P. Române, încălcându-se astfel
Tratatul de pace din 1947. Ocuparea Insulei Şerpilor de către U.R.S.S. a
diminuat întinderea mării teritoriale a României, din care cauză nu s-a
ajuns la un acord privind delimitarea platformei continentale în Marea
Neagră, partea sovietică la negocieri – ultimele având loc în 1988 –
susŃinând ca această delimitare să se facă între Insula Şerpilor şi Ńărmul
românesc. Insula Şerpilor a fost transformată în cel mai puternic centru de
ascultare al fostei U.R.S.S. din întreaga Europă de Est.

414
Ioan Scurtu, Istoria contemporană a României (1918-2005), Editura
FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 127.
415
Sever Neagoe, Teritoriul şi frontierele în istoria românilor, Editura
Ministerului de Interne, Bucureşti, 1995, p. 206.
416
Apud Florin Constantiniu, U.R.S.S.. preia controlul asupra braŃului
Chilia: De la actul de forŃă la consacrarea prin tratat, în volumul Identitate
naŃională şi spirit european, Editura Enciclopedică, Bucureşti, p. 456.
 Procesul-verbal de predare-primire a Insulei Şerpilor nu a fost
ratificat niciodată de parlamentele României şi ale U.R.S.S. şi nici nu a
fost adoptată o lege constituŃională cu privire la traseul frontierei de stat
româno-sovietice. După destrămarea U.R.S.S., Insula Şerpilor a trecut în
stăpânirea Ucrainei.
Aşadar, profitând de servilismul autorităŃilor de la Bucureşti – ele
însele impuse de ocupantul sovietic –, U.R.S.S. legalizează, la 4 februarie
1948, actele de forŃă din toamna anului 1940 care au dus la ocuparea
insulelor româneşti de pe braŃul Chilia, la care se adaugă Insula Şerpilor.
ReŃelei de tratate bilaterale i s-au suprapus Consiliul de Ajutor
Economic Reciproc (C.A.E.R.), creat în 1949, şi Tratatul de prietenie,
colaborare şi asistenŃă mutuală de la Varşovia, încheiat în mai 1955.
România a fost integrată în aceste organizaŃii regionale.
Consiliul de Ajutor Economic Reciproc s-a constituit la
25 ianuarie 1949, la Moscova, România fiind membru fondator alături de
Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria şi U.R.S.S. La C.A.E.R. aderă
Albania (februarie 1949), R.D. Germană (octombrie 1950), R.P. Mongolă
(iulie 1962), Cuba (iulie 1972), R.D. Vietnam (iunie 1968). C.A.E.R.-ul
era conceput ca o organizaŃie economică regională, deschisă aderării
oricărei Ńări care dorea să facă parte din ea; avea misiunea declarată de a
înfăptui schimburi de experienŃă economică şi ajutor reciproc, în materii
prime, alimente, utilaje. În fapt, s-a urmărit în principal ralierea Ńărilor
membre în jurul U.R.S.S.
Tratatul de la Varşovia s-a constituit la 14 mai 1955 la ConferinŃa
statelor socialiste europene (Polonia, 11-14 mai 1955) cu participarea
primilor-miniştri, miniştrilor de Externe şi ai Apărării din: Albania,
Bulgaria, Cehoslovacia, R.D. Germană, Polonia, România, Ungaria şi
Uniunea Sovietică, iar în calitate de observator, ministrul apărării al
R.P. Chineze. Tratatul a intrat în vigoare la 5 iunie 1955 şi era valabil pe
20 de ani; el avea un caracter defensiv şi a fost 417 prezentat ca răspuns la
crearea Pactului Atlanticului de Nord (N.A.T.O.) . łările semnatare se
obligau să se abŃină în relaŃiile lor internaŃionale de la ameninŃarea cu
forŃa sau folosirea forŃei şi să rezolve litigiile lor internaŃionale prin
mijloace paşnice; să participe la orice înŃelegeri internaŃionale având drept
scop salvgardarea păcii şi o reducere generală a armamentelor; să se
consulte în probleme de interes comun şi, în cazul unui atac în Europa
împotriva unei părŃi contractante, fiecare stat semnatar, în baza art. 51 din
Carta O.N.U., să acorde asistenŃă imediată statului sau statelor semnatare
atacate; să acŃioneze în vederea întăririi prieteniei şi colaborării între
statele membre. Tratatul era deschis şi altor Ńări, indiferent de sistemul lor

417
N.A.T.O. se constituie la 4 aprilie 1959, la Washington, având ca
membri fondatori: Belgia, Canada, Danemarca, FranŃa, Islanda, Italia,
Luxembourg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Marea Britanie şi Statele Unite ale
Americii. Ulterior, au fost primite în N.A.T.O. Grecia şi Turcia (1952) şi R.F.
Germania (1955).
social, care se declarau de acord cu scopurile lui. Se prevede crearea unui
Comandament unit al forŃelor armate şi a unui Comitet Politic
Consultativ. Tratatul de la Varşovia a fost ratificat de România la 30 mai
1955. Totodată, a fost semnată Hotărârea cu privire la crearea
Comandamentului unificat al forŃelor armate semnatare ale Tratatului.
Primul comandant a fost desemnat mareşalul sovietic Ivan S. Konev.
IX.3.2. România şi noul regim al navigaŃiei pe Dunăre. Între
30 iulie şi 18 august 1948, România participă la ConferinŃa de la Belgrad,
alături de Austria, Bulgaria, Cehoslovacia, FranŃa, Marea Britanie,
S.U.A., Ucraina, Ungaria, U.R.S.S., care stabileşte noul regim de
navigaŃie pe Dunăre, între Ulm şi Marea Neagră, prin braŃul Sulina. La
această ConferinŃă s-a adoptat ConvenŃia privind regimul navigaŃiei pe
Dunăre, inclusiv Protocolul adiŃional, cu 7 voturi pentru şi 1 contra
(S.U.A.); delegaŃiile Marii Britanii şi FranŃei nu participă la vot, iar
delegaŃia Austriei participă cu titlu consultativ. Noua ConvenŃie nu
creează drepturi noi şi nu exclude pe nimeni de la navigaŃia pe Dunăre; ea
redă Ńărilor riverane posibilitatea de a controla navigaŃia, de a o împiedica
să se transforme într-un mijloc de acaparare economică sau de ameninŃare
militară. Ea consfinŃeşte libertatea navigaŃiei, tratament nediscriminatoriu
al navelor comerciale, indiferent de pavilion, egalitate în ceea ce priveşte
taxele portuare şi de navigaŃie ş.a.m.d., corespunzător dreptului fluvial
internaŃional. Se interzice navigaŃia pe fluviu pentru vasele de război ale
neriveranilor. De asemenea, se înfiinŃează o nouă Comisie a Dunării (cu
sediul la GalaŃi şi, apoi, la Budapesta), alcătuită din reprezentanŃii
Bulgariei, Cehoslovaciei, Iugoslaviei, României, Ucrainei, Ungariei şi
U.R.S.S. La noua Comisie a Dunării aderă, în 1960, Austria, iar
R.F. Germania participă în calitate de observator. ConvenŃia intră în
vigoare la 11 mai 1949.
Unele dispoziŃii ale ConvenŃiei din 1948 privind regimul
navigaŃiei pe Dunăre aveau un caracter declarativ, neavând acoperire
practică, iar altele dezavantajau România. ConvenŃia internaŃionalizează
numai braŃul Sulina, nu şi braŃul Chilia, la malul căruia, prin ocuparea
Basarabiei, Uniunea Sovietică ajungea stat riveran la Dunăre. La gura
braŃului Sulina a fost înfiinŃată o administraŃie fluvială româno-sovietică,
deşi canalul se afla în întregime, cu ambele maluri, pe teritoriul României.
Ulterior, printr-o înŃelegere bilaterală din 1957, U.R.S.S. se retrage din
respectiva administraŃie pe motive politice, fără însă să fie aduse
modificările corespunzătoare la ConvenŃie.
Problema Dunării, cu numeroasele ei implicaŃii şi interese –
economice, financiare, politice, ecologice – a revenit, în ultima perioadă,
în actualitatea internaŃională, presupunând un nou statut al navigaŃiei pe
marele fluviu şi al întregului său bazin hidrografic. România nu poate fi
decât un actor principal în soluŃionarea chestiunii Dunării în noul context
al integrării europene. Ea trebuie să joace în acest sens un rol important,
diplomaŃia Bucureştilor având în mână o „carte” mare, pe care este
datoare să o folosească mult mai eficient decât înaintaşii românilor, care
au lăsat Dunărea cu testamentul de a fi unul din stâlpii de bază ai politicii
internaŃionale a României. Este normal ca, într-o Europă nouă, Dunărea
să aibă un statut juridic corespunzător noilor dezvoltări politice,
economice şi juridice europene. Fără o participare efectivă a României nu
pot fi concepute aceste noi dezvoltări. „Totul depinde … de buna
pregătire a specialiştilor români, diplomaŃi, jurişti, tehnicieni, în sensul
gândirii savantului Grigore Antipa, care ne obligă să «cunoaştem bine
fluviul», mai exact spus, să cunoaştem şi să apărăm bine interesele
româneşti, dacă se doreşte o reală şi echitabilă integrare europeană”418.
IX.3.3. RelaŃiile româno-sovietice sub semnul destalinizării.
După moartea lui Stalin (5 martie 1953), Gheorghe Gheorghiu-Dej a jucat
„cartea” fidelităŃii faŃă de Kremlin, afirmând că în România destalinizarea
avusese loc înaintea celorlalte Ńări socialiste, prin înlăturarea din
conducerea partidului şi statului, în anul 1952, a „grupului deviaŃionist”
Pauker-Luca.
Ca o măsură de apărare faŃă de intenŃiile lui Nichita Hruşciov –
noul lider de la Kremlin, iniŃiatorul procesului de destalinizare – de a-l
înlocui, Gheorghiu-Dej a pus la cale judecarea lui LucreŃiu Pătrăşcanu,
potenŃial candidat la suprema funcŃie în partid. Arestat la 27 aprilie 1948
pe baza unor acuzaŃii neîntemeiate („agent al siguranŃei burghezo-
moşiereşti” şi „agent al serviciului de spionaj englez” etc.), LucreŃiu
Pătrăşcanu, după o lungă şi chinuitoare anchetă, este judecat şi
condamnat la moarte de Tribunalul Suprem al Republicii Populare
Române – Colegiul Militar, sentinŃa fiind executată la 14 aprilie 1954, la
penitenciarul Jilava. Ca un bumerang, „justiŃia democrat-populară”,
căreia Pătrăşcanu îi exaltase virtuŃile, s-a întors împotriva lui419.
Împreună cu LucreŃiu Pătrăşcanu au mai fost judecaŃi şi
condamnaŃi: fostul mareşal al Palatului, Ioan Mocsony-Stârcea, pictoriŃa
Lena Constante, filosoful Herbert (Belu) Zilber, folcloristul Harry
Brauner, inginerul Emil Calmanovici, oamenii de afaceri Alexandru
Ştefănescu şi Herant Torossian, comunistul Remus Koffler ş.a. Dintre
aceştia, Koffler a fost condamnat la moarte, Zilber şi Calmanovici la
muncă silnică pe viaŃă, iar ceilalŃi la muncă silnică sau la închisoare pe
diferite termene, între 8 şi 15 ani
În 1955, a început să se vorbească despre „calea românească” de
construire a socialismului, despre necesitatea „adaptării marxism-leni-
nismului la condiŃiile reale ale Ńării”, despre respectarea principiilor de
suveranitate, egalitate şi neamestec în treburile interne.

418
Gheorghe Bădescu, Dunărea şi integrarea europeană, în Integrarea
europeană, prioritate în politica externă a României, Coordonator Valentin
Lipatti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 1996, p. 90-93.
419
Principiul bumerangului, Documente ale procesului LucreŃiu
Pătrăşcanu, Editor Silvia Colfescu, redactor coordonator Mihai Giugariu, Editura
Vremea, Bucureşti, 1996, p. 11-13, 771-860.
 Gheorghe Gheorghiu-Dej a considerat „raportul secret” prezentat
de Nikita Hruşciov la Congresul al XX-lea al P.C.U.S. (25 februarie
1956), care condamna ororile şi crimele epocii staliniste, o mare greşeală
politică, având o „influenŃă negativă” asupra ideologiei marxist-leniniste;
el recunoştea că Stalin avusese unele merite în construirea socialismului,
dar îşi pătase reputaŃia complăcându-se în cultul personalităŃii sale şi
permiŃând poliŃiei politice să practice teroarea. De fapt, Gheorghiu-Dej
înŃelegea că acceptarea destalinizării iniŃiate de Hruşciov putea duce, în
cele din urmă, la înlocuirea liderilor comunişti compromişi, inclusiv a sa,
de la conducerea supremă în partid şi în stat. Făcând aluzie la exercitarea
terorii, Gheorghiu-Dej a recunoscut că, deşi forŃele de securitate din
România înregistraseră succese, în special în demascarea spionilor
occidentali, ele depăşiseră limitele legalităŃii, lăsând să se creadă că
abuzurile avuseseră loc în perioada în care mandatul de ministru de interne
fusese deŃinut de Teohari Georgescu, înlăturat din funcŃie şi din conducerea
partidului, odată cu „adevăraŃii stalinişti” – Ana Pauker şi Vasile Luca.
Liderul comunist de la Bucureşti era deranjat mai ales de faptul
că noua elită conducătoare de la Kremlin urmărea să-şi impună controlul
asupra liniei politice a României. „Hruşciov – îi mărturisea Gheorghiu-Dej
directorului său de cabinet – vrea să perpetueze între partidele şi statele
noastre stări de lucruri anacronice, relaŃii neechitabile, depăşite de vreme,
ca pe timpul lui Stalin, cu singura deosebire că acestea ne erau impuse
atunci prin forŃă şi dictat, iar acum, în noi condiŃii istorice, când aceste
procedee nu mai au sorŃi de izbândă, el vrea pur şi simplu să mă convingă
că aşa e bine. Ce vrea el să mă facă pe mine să cred este de neconceput
din punct de vedere politic şi etic. După Congresul al XX-lea al P.C.U.S.
cum mai crede el că mai poate menŃine statele de democraŃie populară în
postura de sateliŃi ai U.R.S.S., iar partidele comuniste şi muncitoreşti în
subordonaŃi fideli ai internaŃionalismului socialist bazat pe recunoaşterea
P.C.U.S. 420şi U.R.S.S. ca un centru conducător al comunismului
mondial?”
Atitudinea lui Gheorghiu-Dej şi a echipei sale faŃă de
destalinizarea proclamată de Hruşciov la Congresul al XX-lea al P.C.U.S.
a fost influenŃată într-o însemnată măsură de revoltele petrecute, în a doua
jumătate a anului 1956, în Polonia şi Ungaria. „Vara poloneză”421 şi

420
Paul Sfetcu, 13 ani în anticamera lui Dej, SelecŃie, introducere şi
note de Lavinia Betea, Editura FundaŃiei Culturale Române, Bucureşti, 2000, p.
300.
421
Mişcarea reformatoare din Polonia, începută la 28 iunie 1956 printr-
o grevă a muncitorilor de la uzina Stalin din Poznan (15-20.000 de persoane), s-a
extins imediat până la Varşovia, formulând, alături de revendicări economice,
cerinŃe de natură politică: retragerea forŃelor militare sovietice de pe teritoriul
polonez şi abandonarea modelului sovietic de construcŃie socialistă. Wladyslaw
Gomulka, reinstalat în fruntea Partidului Comunist din Polonia, reuşeşte să preia
controlul valului reformator şi să evite o intervenŃie militară sovietică pe care
„Toamna ungară”422 sunt urmărite cu atenŃie specială la Bucureşti şi se
acŃionează cu abilitate în următoarele direcŃii: a) întărirea organelor de
represiune pentru a sugruma orice manifestare anticomunistă; b) reînfiin-
Ńarea „gărzilor muncitoreşti” având misiunea de a asigura în principal
„autoapărarea întreprinderilor, cât şi ajutarea organelor de stat în acŃiunea
de apărare a ordinii împotriva elementelor contrarevoluŃionare care ar
încerca să lovească în cuceririle poporului muncitor”; c) aplicarea unor
măsuri menite să ducă la ameliorarea condiŃiilor de trai prin modificarea
raportului între fondul de investiŃii şi fondul de consum, în sensul creşterii
ponderii celui din urmă; adoptarea unui nou sistem de salarizare;
acordarea de alocaŃii de stat pentru copii şi majorarea pensiilor;
îmbunătăŃirea aprovizionării populaŃiei din mediul urban; desfiinŃarea
cotelor obligatorii de produse agricole; d) obŃinerea eliminării pe cale
amiabilă a prezenŃei militare sovietice de pe teritoriul României.
„Hruşciov – arată un fost lider comunist, în ipostază de
memorialist – şi-a dat seama, încetul cu încetul, că dâmboviŃeanul
(Gheorghiu-Dej) nu era mai puŃin viclean decât el. Îl convinsese să-şi
retragă trupele din România, folosise evenimentele din Ungaria ca să
oprească destalinizarea, în 1958 îi spusese că a curăŃat partidul de
revizionişti, şi în realitate îi pusese cu botul pe labe pe hruşcioviştii
români, după care n-a mai acceptat nici măcar să însămânŃeze porumbul
în pătrat, provocând o rană nevindecabilă în orgoliul Ńăranului de la

Moscova o pregătise deja (1956. Explozia. PercepŃii române, iugoslave şi

sovietice asupra evenimentelor din Polonia şi Ungaria, EdiŃie întocmită de
Corneliu Mihai Lungu şi Mihai Retegan, Editura Univers Enciclopedic,
Bucureşti, 1996, p. 9-27).
422
În Ungaria, revolta a început printr-o manifestare studenŃească, la
statuia generalului polonez Iózef Bem, din Budapesta, la 23 octombrie 1956, şi a
durat două săptămâni. Revendicările iniŃiale erau similare cu cele poloneze,
grupul din jurul lui Imre Nagy cerând o mai mare autonomie politică,
independenŃă economică, pluripartidism, „evacuarea imediată a trupelor
sovietice”. Au fost avansate şi cereri mai radicale, între care: denunŃarea Pactului
de la Varşovia şi un statut internaŃional de neutralitate după modelul Austriei,
care să fie garantat de O.N.U., abandonarea principiilor de producŃie şi de
proprietate socialiste. Toate aceste revendicări au fost percepute de liderii de la
Kremlin ca fiind o contrarevoluŃie, căreia i-au pus capăt prin intervenŃie
militară (1956. Explozia..., op. cit., p. 9-27). În dimineaŃa zilei de 4 noiembrie
1956, a început „asaltul sovietic de eliberare a Budapestei printr-un susŃinut tir de
artilerie”. Imre Nagy este înlăturat de la putere, iar János Kádár este impus de
sovietici în fruntea unui „guvern revoluŃionar muncitoresc-Ńărănesc”. „În câteva
zile, cei 200.000 de sovietici dotaŃi cu 2.000 de tancuri devin stăpâni pe situaŃie,
fără ca «lumea liberă» – obsedată de intervenŃia jenantă franco-engleză de la Suez
– să facă altceva decât să protesteze” (Jean-François Soulet, Istoria comparată a
statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre, Editura Polirom, 1998, Iaşi, p.
117).
Kremlin. Ar fi vrut să-l răstoarne pe Dej imediat după declaraŃia de
independenŃă a P.C.R. din aprilie 1964, dar n-a mai avut timp, cum n-a
avut timp nici să evite, în vara aceluiaşi an, propria sa răsturnare”423.
Hruşciov a fost înlăturat de la putere printr-o „lovitură de palat”, la
14 noiembrie 1964.
IX.3.4. Lichidarea sovromurilor. ÎnfiinŃate începând din anul
1945, societăŃile mixte româno-sovietice – sovromurile – au avut ca
suport de capital sovietic bunurile germane, preluate de U.R.S.S. sub titlul
de captură de război. Pe baza unor convenŃii bilaterale, încheiate la
31 martie şi 18 septembrie 1954, au fost desfiinŃate 12 din cele
16 sovromuri; U.R.S.S. a predat României, în schimbul unor compensaŃii
financiare, cotele sale de participare (50%). În 1955 şi 1956, au fost
desfiinŃate ultimele 3 sovromuri – Sovromasigurare, Sovrompetrol şi
SovromcuarŃ, ultimul exploatând minereul de uraniu al României.
Sovromfilm fusese desfiinŃat în 1952.
În cursul lichidării sovromurilor s-a ajuns, potrivit protocoalelor
de răscumpărare a participaŃiei sovietice, la stabilirea unor sume
disproporŃionat de mari faŃă de aportul efectiv al Uniunii Sovietice din
propriul venit naŃional. Deşi au avut un rol pozitiv în refacerea economiei
româneşti la sfârşitul războiului (prin aport de utilaje şi materiale din
U.R.S.S., precum şi datorită experienŃei şi profesionalismului unor
specialişti sovietici), urmările sovromurilor pentru România au fost
negative din cauza constituirii unora dintre ele prin operaŃii fictive,
formale, de transfer al unor capitaluri, în mod scriptic, de la un sovrom la
altul, de livrări către U.R.S.S. a unor produse în cantităŃi exagerate sau
sub valoarea lor reală, a impunerii de către reprezentanŃii sovietici a unor
măsuri ce nu corespundeau intereselor economiei româneşti424.
IX.3.5. Retragerea trupelor sovietice din România. În vara
anului 1958, trupele sovietice aflate în România din 1944 au fost retrase
în urma tratativelor dintre Gheorghiu-Dej şi Nichita Hruşciov, purtate
prin intermediul ministrului apărării, Emil Bodnăraş, care se bucura de o
mare încredere la Moscova. Astfel au luat sfârşit cei 14 ani de ocupare
militară directă a României de către Armata Roşie. A fost cea mai
îndelungată prezenŃă a unor trupe ruseşti pe teritoriul românesc, începând
cu anul 1711. Concomitent, au fost retraşi din România consilierii militari
sovietici, care fuseseră trimişi în anul 1948, fiind repartizaŃi la toate
structurile militare până la brigăzi, cu misiunea de a urmări îndeaproape
evoluŃia armatei române şi transformarea acesteia după modelul sovietic.
La 9 septembrie 1958, C.C. al P.C.U.S. a propus C.C. al P.M.R.
retragerea tuturor consilierilor sovietici din România, motivând printre
423
Dumitru Popescu, Memorii transfigurate. ElefanŃii de porŃelan.
Scenarii şi personagii în umbra Cortinei de Fier, Editat de „Match Bucureşti”, p.
13.
424
Gheorghe Gaston Marin, În serviciul României lui Gheorghiu-Dej.
Însemnări din viaŃă, Editura Evenimentul Românesc, Bucureşti, 2000, p. 116.
altele că ei nu se descurcă întotdeauna „în situaŃia politică şi
particularităŃile naŃionale româneşti”. Acordul conducerii de la Bucureşti
a fost exprimat imediat de către Gheorghiu-Dej, care, printr-o scrisoare de
răspuns, şi-a manifestat convingerea că „dezvoltarea formelor variate ale
schimbului de experienŃă, în special trimiterea de specialişti pentru
studierea experienŃei în domeniul economiei, culturii, apărării, precum şi
trimiterea reciprocă de tineri în instituŃiile de învăŃământ superior, vor
contribui425la continua dezvoltare a colaborării frăŃeşti dintre Ńările
noastre” .
La 24 mai 1958, o delegaŃie română la cel mai înalt nivel
participă la Consfătuirea de la Moscova a Comitetului Politic Consultativ
al statelor membre ale Tratatului de la Varşovia. În DeclaraŃia dată
publicităŃii este formulată propunerea încheierii unui pact de neagresiune
între Tratatul de la Varşovia şi N.A.T.O. Cu acel prilej se aprobă
propunerea guvernului sovietic, pusă de acord cu guvernul român, privind
retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul României. Această acŃiune,
menită să vină în sprijinul politicii Moscovei de „coexistenŃă paşnică”, nu
afecta din punct de vedere strategic sistemul socialist din România.
Retragerea trupelor sovietice din România este legată de reluarea
politicii U.R.S.S. de destindere cu Occidentul, care fusese blocată în 1956
de intervenŃia militară împotriva revoltei anticomuniste din Ungaria. În
mod evident, sovieticii încercau să-şi refacă imaginea şifonată de această
intervenŃie.
„Românii au fost cei care ne-au propus să ne retragem forŃele de
pe teritoriul Ńării lor – arăta Hruşciov în memoriile sale. La început i-am
înŃeles greşit şi am încercat să-i convingem că trupele trebuie să rămână,
dar mai târziu, după ce am reflectat, ne-am răzgândit … Când tovarăşul
Bodnăraş a ridicat din senin problema trupelor, aş putea spune că m-am
înfuriat. «Ce spui? Cum poŃi sugera un asemenea lucru?» El mi-a
răspuns: «România are alianŃe numai cu Ńări socialiste (Bulgaria,
Iugoslavia, Ungaria şi U.R.S.S), iar la Marea Neagră nu este nimeni în
afară de noi şi de turci. Atunci, pentru ce este nevoie de trupe aici?»
«Şi turcii?» am întrebat. «Vă avem în vecinătate. Dacă turcii
ne-ar ataca, ne-aŃi putea oricând ajuta»…
Cel puŃin, pentru moment, tovarăşii români erau de acord să
renunŃe la problema trupelor noastre, considerând că ei subestimau
puterea duşmanilor noştri.
În următorul an şi jumătate m-am gândit la cuvintele tovarăşului
Bodnăraş, în special după discuŃia avută cu tovarăşul Dej. El mi-a spus:
«Am fost profund jigniŃi de ce i-aŃi spus lui Bodnăraş. Ne-aŃi jignit
sugerând că nu ne bucurăm de încrederea poporului nostru şi că suntem la

425
Constantin Olteanu, Alesandru DuŃu, Constantin Antip, România şi
Tratatul de la Varşovia. Istoric. Mărturii. Documente. Cronologie, Editura
Pro Historia, Bucureşti, 2005, p. 41.
putere doar datorită prezenŃei trupelor (sovietice) pe teritoriul Ńării
noastre». Ceea ce mi-a spus Dej m-a preocupat foarte mult, mai ales că îl
ştiam un tovarăş cinstit şi bun prieten”. Referindu-se la consideraŃiile
strategice şi militare invocate de români pentru retragerea trupelor
sovietice din România, Hruşciov arăta: „Nu mai priveam pericolul
capitalismului prin ochelarii stalinismului. BineînŃeles că eram înconjuraŃi
de baze capitaliste, dar acum, având rachete ca şi bombe cu hidrogen şi
atomice, lagărul socialist avea una din cele mai puternice forŃe militare
din întreaga lume. Cu cât mă gândeam mai mult la această problemă, cu
atât mi se părea mai raŃional să retragem cele câteva divizii pe care le
aveam în România şi să le cantonăm în apropiere, în Moldova şi Ucraina.
Am considerat că dacă am amplasa aceste divizii sub comanda
Districtului Militar Odessa, acest lucru ar putea să-i facă pe 426 duşmanii
noştri să se gândească de două ori înainte de a invada România” .
Numărul militarilor sovietici care se aflau în România în 1958,
înainte de retragere, este estimat la 25.149427.
Pentru a demonstra Moscovei că retragerea trupelor sovietice din
România nu punea în pericol regimul socialist, şi nici propria siguranŃă,
liderii de la Bucureşti înăspresc controlul asupra societăŃii şi declanşează
un nou val de represiune. Se intensifică activitatea ideologică, ce
culminează cu arestarea unor intelectuali nonconformişti (grupul
filosofului Constantin Noica) şi cu blamarea în adunări publice a unor
personalităŃi ale ştiinŃei şi culturii româneşti învinuite de „cosmopolitism”
şi de „mentalitate burgheză”. În decembrie 1958, numărul persoanelor
condamnate „pentru activităŃi contra securităŃii statului” era de 10.125, iar
în ianuarie 1960 ajunsese la 17.613. În cursul întregului an 1958, numărul
celor anchetaŃi sub stare de428arest este de 47.643 persoane, în 1949 –
37.893, iar în 1960 – 21.176 .
Represiunea se produce concomitent cu tentative de deschidere
spre Occident. Mesageri ai elitei de la Bucureşti vizitează Europa de Vest
şi S.U.A. pentru a obŃine susŃinere economică şi politică. PoziŃia
contradictorie a conducerii României releva dilema ei: între dorinŃa de a
se emancipa de sub tutela Kremlinului şi teama de a nu fi înlăturată de la

426
Apud România. Retragerea trupelor sovietice din România. 1958,
coordonator prof.univ.dr. Ioan Scurtu, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.,
Bucureşti, 1996, p. 233-235.
427
Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, EdiŃia a II-a,
revăzută şi adăugită, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999, p. 461.
428
Stelian Tănase, Elite şi societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej. 1948-
1965, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006, p. 175. O statistică întocmită de
M.A.I. la sfârşitul anului 1957 arată că fuseseră identificate 323.207 „elemente
duşmănose, pentru care exista material compromiŃător”. Aceeaşi statistică, cu
privire la „situaŃia elementelor duşmănoase existente”, indică 289.582 persoane,
dintre care membrii Mişcării Legionare 84.521, membrii P.N.ł. 48.997, membrii
P.N.L. 32.346, membrii altor partide burgheze 12.854 etc. (Ibidem, p. 175-176).
putere, fie de o revoltă populară, fie de sovietici sub pretextul trădării
cauzei socialismului.
În concluzie, măsurile coercitive şi campania de represiune aveau
un dublu aspect:
„1) readucerea sub control strict a unei societăŃi care devenise
mai complexă şi dezvoltase unele segmente ce manifestau interese
specifice – prevenirea şi/sau pacificarea oricărei încercări de revoltă era
prioritară;
2) asigurarea dată de elita locală, elitei suzerane în ce priveşte
fidelitatea sa de a guverna fără prezenŃa Armatei Roşii şi a consilierilor
sovietici şi de a evita o criză”.
Această dublă condiŃionare a făcut ca practicile represive ale
anilor 1958-1960 să nu aibă virulenŃa celor din 1948-1953429.
În ceea ce priveşte controlul asupra partidului, după ce
Gheorghiu-Dej şi-a eliminat succesiv posibilii rivali („grupul deviaŃionist
de dreapta” Ana Puker – Vasile Luca – Teohari Georgescu, în 1952;
LucreŃiu Pătrăşcanu în 1954; „grupul antipartinic fracŃionist” Miron
Constantinescu şi Iosif Chişinevschi, în 1957), s-a trecut la eliminarea
unor persoane de rang inferior în ierarhia comunistă, dar care puteau
genera focare de nemulŃumire. Între acestea, probleme mai mari le creau
foştii ilegalişti care aveau „pretenŃii nejustificate”; unii dintre ei –
Constantin Doncea, Ovidiu Şandru, Grigore Răceanu, Ştefan Pavel ş.a. –
fuseseră deŃinuŃi în închisori în perioada ilegalităŃii P.C.R. şi dobândiseră
un anumit prestigiu participând la lupta pentru putere după 23 august
1944. Aceşti „ilegalişti” sunt acuzaŃi de acŃiuni antipartinice, fracŃioniste
şi excluşi din rândurile comuniştilor la Plenara C.C. al P.M.R.430din 9-13
iunie 1958, pe baza unui raport prezentat de Nicolae Ceauşescu .
După 1958, Gheorghiu-Dej şi Ion Gheorghe Maurer,
acompaniaŃi de Emil Bodnăraş şi Leonte Răutu, „urzesc strategia
stalinismului naŃional”, respectiv, „acea linie politică bazată pe
menŃinerea unei drastice ortodoxii în politica internă, combinată cu o
deschidere spectaculoasă în relaŃiile cu Occidentul”431.
IX.4. Începutul afirmării României pe scena internaŃională
postbelică
La 12 octombrie 1948, România îşi reînnoieşte cererea,
formulată în anul anterior, de primire în O.N.U. Repetată insistent în anii
următori de guvernul de la Bucureşti, solicitarea României s-a realizat
după 7 ani. La 14 decembrie 1955, Consiliul de Securitate al O.N.U.
(Belgia, Brazilia, China-Taiwan, FranŃa, Iran, Noua Zeelandă, Perú,

429
Ibidem, p. 179.
430
Alina Tudor, Dan Cătănuş, Amurgul ilegaliştilor. Plenara C.C. al
P.M.R. din 9-13 iunie 1958, Editura Vremea, Bucureşti, 2000, p. 5-11; 13-56.
431
Vladimir Tismăneanu, Fantoma lui Gheorghiu-Dej, Editura Univers,
Bucureşti, 1995, p. 129.
Turcia, U.R.S.S., Marea Britanie, S.U.A.) recomandă să fie primite
simultan 16 state în OrganizaŃia InternaŃională (Albania, Iordania, Irlanda,
Portugalia, Ungaria, Italia, Austria, România, Bulgaria, Finlanda, Ceylon,
Nepal, Libia, Cambogia, Laos, Spania). Pentru România, votul este astfel:
2 abŃineri (S.U.A., China-Taiwan), 9 voturi pentru şi niciun vot contra. În
ansamblu, rezoluŃia privind admiterea noilor membri ai O.N.U. a întrunit
8 voturi pentru şi 3 contra (China-Taiwan, Belgia, S.U.A.). Dezbătută în
aceeaşi zi de Adunarea Generală, primirea României la O.N.U. este
aprobată cu 49 de voturi pentru, 2 contra (China-Taiwan, Cuba) şi
5 abŃineri (Olanda, Filipine, S.U.A., Republica Dominicană şi Grecia).
Încă înainte de admiterea în OrganizaŃia NaŃiunilor Unite,
România a acŃionat în cadrul unor instituŃii specializate ale acesteia sau în
alte organizaŃii internaŃionale. Astfel, România a făcut parte din Comisia
Economică a O.N.U. pentru Europa, de la înfiinŃarea acesteia (1947); în
1961, ministrul comerŃului exterior al României, Gheorghe Rădulescu,
este ales preşedinte al acestei Comisii. La 18 mai 1949, reprezentantul
României este ales în Comitetul de lucru pentru studierea proiectelor de
rezoluŃie privind dezvoltarea comerŃului intereuropean. În 1948, România
devine membru al OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii (O.M.S.) şi al
OrganizaŃiei Meteorologice Mondiale; la 3 august 1954, România ratifică
documentele Uniunii Poştale Universale (U.P.U.), încheiate la Bruxelles
la 11 iunie 1952, România fiind membru fondator al U.P.U. din 1874.
În 1956, România îşi reia locul în OrganizaŃia InternaŃională a
Muncii (O.I.M.) (din care făcuse parte ca membru fondator din anul 1919
şi la ale cărei lucrări nu participase în anii 1946-1956). În acelaşi an, la 27
iulie, România devine membru al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite pentru
EducaŃie, ŞtiinŃă şi Cultură (UNESCO), înfiinŃată la 16 noiembrie 1945
cu sediul la Paris. Tot în 1956, la 26 octombrie, România îşi înscrie
numele printre cele 81 de state fondatoare ale AgenŃiei InternaŃionale
pentru Energie Atomică (International Atomic Energy Agency – A.I.E.A,
organizaŃie specializată a O.N.U. cu sediul la Viena). Carta A.I.E.A. intră
în vigoare la 29 iulie 1957. La prima ConferinŃă generală a AgenŃiei
InternaŃionale pentru Energie Atomică, Ńinută la Viena, la 3 octombrie
1957, România este aleasă printre cei zece membri ai Consiliului
Guvernatorilor AgenŃiei.
Adunarea Generală a O.N.U. adoptă în unanimitate, la
26 noiembrie 1957, o rezoluŃie iniŃiată de România şi Mexic, împreună cu
alte Ńări latino-americane, intitulată „Bazele cooperării economice
internaŃionale.” Este prima rezoluŃie iniŃiată de România la O.N.U. La
7 septembrie 1959, România este inclusă în Comitetul pentru examinarea
problemelor dezarmării, format din 10 state (Marea Britanie, S.U.A.,
FranŃa, Italia, Canada, U.R.S.S., Bulgaria, Polonia, România,
Cehoslovacia), care îşi începe lucrările la Geneva, la 15 martie 1960. Tot
în 1959, la 5 decembrie, a XIV-a sesiune a Adunării Generale a O.N.U.
adoptă rezoluŃia privind „PosibilităŃile de cooperare în materie de
dezvoltare a industriei petrolifere în Ńările în curs de dezvoltare”, iniŃiată
de România şi prezentată împreună cu Albania, Cehoslovacia şi Uruguay.
La 9 noiembrie 1961, România devine membru al OrganizaŃiei NaŃiunilor
Unite pentru AlimentaŃie şi Agricultură (Food and Agriculture
Organization – F.A.O.), instituŃie specializată a O.N.U. (din
14 decembrie 1946), cu sediul la Roma.
La 1 decembrie 1961, România este aleasă membru nepermanent
al Consiliului de Securitate al O.N.U., pentru anul 1962. Între 4 şi 8 mai
1962, România este vizitată de secretarul general al O.N.U., U Thant.
Voturile independente ale delegaŃiei române la O.N.U. s-au înmulŃit, iar
regimul politic din România a căpătat o neaşteptată respectabilitate
internaŃională, pe care o va lărgi cu abilitate.
Congresul al III-lea al P.M.R. (al VIII-lea al P.C.R.) din
20-25 iunie 1960 a proclamat trecerea României în „etapa desăvârşirii
construcŃiei socialiste”, acest congres a marcat o distanŃare faŃă de
Moscova, concomitent cu o accentuare a orientării politicii externe spre
puterile occidentale. În acelaşi an, s-a constituit la Bucureşti „Comitetul
român pentru colaborare şi înŃelegere reciprocă între popoarele
din Balcani”; s-au înfiinŃat grupuri parlamentare româno-francez,
româno-englez şi româno-belgian.
La 24 iunie 1960 a avut loc la Bucureşti o întâlnire a
reprezentanŃilor partidelor comuniste şi muncitoreşti din Ńările socialiste,
sub preşedinŃia lui Gh. Gheorghiu-Dej, în calitate de gazdă, la care s-a
făcut un schimb de păreri în legătură cu relaŃiile sovieto-chineze; în
septembrie, acelaşi an, la Târgul internaŃional de la München,
pavilionului României i s-a conferit medalia de aur.
În privinŃa relaŃiilor bilaterale se remarcă, în anii 1962-1964,
ridicarea la rang de ambasadă a reprezentanŃelor diplomatice ale
României în: Algeria, Argentina, Austria, Belgia, Marea Britanie,
Cambodgia, ElveŃia, Finlanda, FranŃa, Italia, Islanda, Japonia, Kuwait,
Maroc, Norvegia, Pakistan, S.U.A., Suedia, Uruguay ş.a.
În timpul crizei din Marea Caraibelor din toamna anului 1962,
din dispoziŃia lui Gheorghiu-Dej, Corneliu Mănescu, în calitate de
ministru de externe, a întocmit o scrisoare pe care, sub semnătura sa, a
trimis-o secretarului de Stat al S.U.A., Dean Rusk, informându-l că
România nu se implică în niciun fel în acea criză. Punctul de vedere al
diplomaŃiei române a fost prezentat mai amplu în cadrul unei întâlniri
secrete dintre cei doi oficiali, la 4 octombrie 1963. Corneliu Mănescu i-a
spus lui Dean Rusk că România nu fusese consultată în legătură cu
decizia sovieticilor de a-şi plasa rachete balistice cu rază medie de acŃiune
în Cuba şi, din acest motiv, ea nu este parte a disputei angajate. Guvernul
de la Bucureşti dorea ca Statele Unite să înŃeleagă că România va rămâne
neutră în orice conflict generat de acŃiuni similare desfăşurării rachetelor
sovietice în Cuba. România căuta asigurări în sensul că, în cazul apariŃiei
unei asemenea situaŃii, Statele Unite nu o vor lovi pe baza falsei percepŃii
că ea ar putea participa împreună cu U.R.S.S. la un astfel de conflict.
Diplomatul american a întrebat dacă cele expuse reprezentau părerea
personală a omologului său român sau constituiau punctul de vedere
oficial al conducerii României. Corneliu Mănescu l-a încredinŃat că a
exprimat poziŃia guvernului de la Bucureşti. Drept răspuns, Dean Rusk l-a
asigurat pe ministrul român că S.U.A. vor Ńine seamă de orice Ńară care nu
va participa sau nu va permite ca teritoriul ei să fie folosit în scopuri
militare împotriva Statelor Unite sau a aliaŃilor lor. Din această
perspectivă, secretarul de Stat a spus că era important pentru S.U.A. să
cunoască dacă pe teritoriul românesc se află arme nucleare. În cazul în
care ar fi fost primite asigurări în sensul unui răspuns negativ, atunci acest
fapt va fi luat în seamă când se va pune problema stabilirii Ńintelor
rachetelor americane. Corneliu Mănescu a răspuns că în România nu se
găsesc arme nucleare şi a oferit Washingtonului orice posibilitate de
verificare dacă acest fapt era dorit432. De altfel, aşa cum a rezultat în
timpul discuŃiilor, absenŃa armelor nucleare pe teritoriul României era
confirmată şi de Serviciile de informaŃii americane. În final, Dean Rusk
aprecia întâlnirea sa cu Corneliu Mănescu drept „foarte utilă” şi
„încurajatoare” pentru relaŃiile româno-americane433.
În acei ani, politica externă a România reflecta o tot mai mare
distanŃare faŃă de U.R.S.S., statutul său de relativă autonomie politică şi
economică fiind marcat prin respingerea planurilor Kremlinului de
integrare a Ńărilor membre în C.A.E.R., cât şi prin refuzul de a mai
seconda Partidul comunist sovietic în tendinŃa sa hegemonică asupra
mişcării muncitoreşti internaŃionale, prin apropierea, în acelaşi timp, de
China şi de Ńările occidentale dezvoltate.
Plenara C.C. al P.M.R. din 30 noiembrie – 5 decembrie 1960
marchează o nouă fază a tensionării relaŃiilor româno-sovietice, datorită,
înainte de toate, faptului că Moscova urmărea să transforme C.A.E.R.-ul
într-un organism supranaŃional în care unele state socialiste erau destinate
să realizeze produse industriale, iar altele, între care şi România, să se
specializeze în furnizarea de materii prime.
Reprezentantul României în Comitetul Executiv al C.A.E.R.,
Alexandru Bârlădeanu, arată că după 1960, în cadrul acestuia, nimeni nu
susŃinea punctul său de vedere: „RDG era interesată să sprijine poziŃia
sovietică deoarece se preconiza o dezvoltare mai accelerată a industriei
nemŃeşti. Cehoslovacia avea şi ea prilejuri pentru realizarea propriilor
interese. Bulgaria fie că era, pe tăcute, alături de noi, fie că nu era, din
obedienŃă politică faŃă de ruşi, nu se pronunŃa în favoarea tezelor noastre.
Polonia, uneori era cu noi, alteori împotrivă, nu te puteai baza pe ea. În ce
constau disputele? Reprezentantul sovietic venea, bunăoară, cu teza că
dacă ei, capitaliştii, în cadrul PieŃei Comune, acceptă limitarea parŃială a
suveranităŃii naŃionale în interesul unirii eforturilor în lupta contra
comunismului, cu atât mai mult noi, statele socialiste, internaŃionaliştii,
trebuie să plecăm de la interesele generale, să jertfim interesele

432
Mircea Suciu, „Corneliu Mănescu: «România nu a fost un partener
entuziast al Pactului de la Varşovia»”, în „Dosarele istoriei” nr. 1 (16), 1997, p.
26.
433
România şi Tratatul de la Varşovia, op. cit., p. 64-65.
particulare interesului comun. Aceasta, însă, însemna negarea proprietăŃii
naŃionale asupra potenŃialului de resurse materiale şi umane ale fiecărei
Ńări!”434
La şedinŃa Comitetului Executiv al C.A.E.R. din 15 februarie
1963, de la Moscova, Alexandru Bârlădeanu declară că România va
continua să colaboreze în cadrul structurilor C.A.E.R.-ului, dar nu va
accepta să-şi modifice planurile ei industriale, în vederea integrării
economice regionale, prin specializare şi planificare supranaŃională,
integrare susŃinută de partenerii săi, şi în primul rând de Uniunea
Sovietică. Presa occidentală îl numea atunci pe Alexandru Bârlădeanu
„Omul care a spus «Nu» lui Hruşciov”. De asemenea, intervenŃia
reprezentantului României la CAER a fost comentată favorabil de
românii din emigraŃie – Vlad Georgescu, GhiŃă Ionescu, Ion RaŃiu ş.a.
La Consfătuirea primilor secretari ai Comitetelor Centrale ale
partidelor comuniste şi muncitoreşti şi a şefilor de guverne ale statelor
membre ale C.A.E.R., Ńinută la Moscova între 24 şi 26 iulie 1963,
Gh. Gheorghiu-Dej, susŃinut de reprezentanŃii Poloniei şi ai Ungariei,
respinge planul propus de Hruşciov de integrare economică, aducând
argumentul încălcării principiului independenŃei şi suveranităŃii.
Comunicatul oficial al Consfătuirii foloseşte formularea propusă de
români – „coordonarea planurilor”, şi nu pe aceea de „integrare
economică”, relaŃiile de colaborare între Ńările socialiste urmând să se
realizeze pe baza egalităŃii în drepturi şi a respectării suveranităŃii
naŃionale.
În ultima zi a reuniunii, are loc şedinŃa Comitetului Politic
Consultativ al Tratatului de la Varşovia, unde delegaŃia română
(Gh. Gheorghiu-Dej, Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Bârlădeanu,
Gheorghe Gaston Marin, Emil Bodnăraş, Leonte Răutu) aprobă
rezultatele negocierilor privind încheierea Tratatului care interzicea
experienŃele nucleare în atmosferă, în spaŃiul cosmic şi sub apă.
Desprinderea României din strânsoarea „marelui frate” de la Est
se desfăşura pe mai multe planuri. Unul este cel economic: în cadrul
C.A.E.R., dar şi în afara acestuia, prin angajarea unor proiecte economice
ambiŃioase, cum este cel cu Iugoslavia – privind realizarea şi exploatarea
în comun a Sistemului hidroenergetic şi de navigaŃie PorŃile de Fier435 –

434
Lavinia Betea, Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceauşescu şi
Iliescu. Convorbiri, Editura Evenimentul Românesc, Bucureşti, 1997, p. 149-150.
435
Acordul româno-iugoslav privind Sistemul hidroenergetic şi de
navigaŃie PorŃile de Fier a fost semnat cu prilejul vizitei oficiale efectuate la
Belgrad între 22-30 noiembrie 1964 de către o delegaŃie română condusă de
preşedintele Consiliului de Stat, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Cu acel prilej, la
iniŃiativa lui Iosip Broz Tito, Gheorghiu-Dej a Ńinut o cuvântare în faŃa Adunării
R.S.F. Iugoslavia, fiind primul lider comunist din altă Ńară căruia i s-a făcut o
asemenea onoare. Vizita a fost interpretată de analiştii politici ca un semnal dat
sau achiziŃionarea de tehnologie din Ńările Europei de Vest sau Statele
Unite. Aceasta pentru a se asigura o abordare relaxată a relaŃiilor politice
cu restul statelor din blocul sovietic.
Următorul plan „a fost acela al eliminării treptate a oamenilor
Moscovei şi a celor şcoliŃi la Moscova”, iar „ultimul (dar nu într-o
ierarhie a importanŃei) şi cel mai spectaculos, cel mai 436 atent urmărit de
opinia publică internă şi internaŃională, a fost cel politic” .
Un moment de apogeu al contradicŃiilor româno-sovietice s-a
înregistrat în aprilie 1964, când s-a dat publicităŃii aşa-numitul Plan
Valev, un document elaborat la Moscova care a produs vii reacŃii de
protest în România, şi nu numai. În esenŃă, se propunea constituirea unui
complex economic suprastatal care să cuprindă sudul Uniunii Sovietice
(12.000 km2 – respectiv 2
0,05 % din teritoriul sovietic), sud-estul
României (100.000 km – 42% din teritoriul Ńării) şi nordul Bulgariei
(38.000 km2 – 33% din teritoriu); acest complex urma să reprezinte
„grânarul lagărului socialist”, specializat aproape exclusiv în producŃia
agricolă. Manifestările de protest din România au luat forme deschise,
văzându-se în aceste propuneri încercări de dezmembrare economică a
Ńării noastre, de atentat la suveranitatea de stat, mai ales că autorul
planului publicase şi hărŃi pe care era haşurată partea de sud-est a
teritoriului românesc, preconizată să devină zonă economică
transnaŃională.
În replică la Planul Valev, revista „ViaŃa economică” (nr. 24 din
iunie 1964) a publicat editorialul: ConcepŃii potrivnice principiilor de
bază ale relaŃiilor economice dintre Ńările socialiste – Despre «complexul
economic interstatal» în general şi despre concretizarea lui dunăreană,
în special. Autorul editorialului, Costin Murgescu, membru corespondent
al Academiei Române, directorul Institutului de Cercetări Economice,
respingea argumentat „aserŃiunile ştiinŃifice” ale lui E.B. Valev punând
totodată în lumină urmările grave, economice şi politice, pe care le-ar fi
avut pentru România realizarea „complexului economic interstatal al
Dunării de Jos”.
Sintetizând, cele mai importante momente ale procesului de
desovietizare a României, coordonat de Gheorghe Gheorghiu-Dej, în
corelaŃie cu apropierea de Occidentul capitalist, sunt următoarele: în
februarie 1954, Gheorghiu-Dej s-a oferit să reglementeze chestiuni
financiare litigioase cu Anglia, generate de naŃionalizarea din 1948, şi a
solicitat o sporire a comerŃului cu S.U.A. În acelaşi an, la festivităŃile
consacrate sărbătorii naŃionale a României de la 23 august 1944, s-a
subliniat rolul Armatei Române în eliberarea Ńării noastre. În consecinŃă,
preşedintele S.U.A., Dwight Eisenhower, a dat instrucŃiuni ambasadorului

sovieticilor că România ar putea să se retragă din C.A.E.R (Iugoslavia nu era

membră C.A.E.R.).
436
Mihai Retegan, 1968. Din primăvară până în toamnă. SchiŃă de
politică externă românească, Editura Rao, Bucureşti, 1998, p. 43.
american la Bucureşti, să acŃioneze în sensul „creării unei rupturi între
români şi sovietici”; în 1956 sunt desfiinŃate ultimele sovromuri, iar peste
2 ani trupele sovietice sunt retrase din România; în 1959, are loc prima
întâlnire „la vârf”, din timpul „războiului rece” între şeful unei mari puteri
occidentale – preşedintele FranŃei, Charles de Gaulle, şi un demnitar al
unei Ńări socialiste – primul-ministru Ion Gheorghe Maurer; în 1960 s-a
perfectat un acord privind organizarea schimburilor culturale România-
S.U.A.; în 1962, în afară de demersul întreprins prin intermediul lui
Corneliu Mănescu, în timpul „crizei rachetelor din Cuba”, Gheorghiu-Dej
i-a trimis o scrisoare preşedintelui John Fitzgerald Kennedy al cărei sens
a fost descifrat corespunzător la Washington, în care sublinia că „dacă din
cauza Cubei izbucneşte un război, S.U.A. să-şi amintească faptul că nu
România l-a declanşat”; în februarie 1964, secretarul de stat american
Dean Rusk anunŃă public decizia S.U.A. de a „încuraja evoluŃiile către
independenŃă naŃională din lumea comunistă” şi specifică faptul că
România „şi-a asumat o atitudine mult mai independentă, iar noi vom
răspunde în mod corespunzător”437.

O extindere semnificativă au cunoscut relaŃiile bilaterale. Dacă,

la începutul anului 1948, România întreŃinea relaŃii diplomatice cu 25 de
state, din care cu 5 state la nivel de ambasadă, şi relaŃii economice tot cu
25 de state, până în 1956 ea stabilise raporturi diplomatice cu încă
38 state, aproape acelaşi număr ca în anul 1938. În deceniul următor,
România şi-a lărgit numărul reprezentanŃelor din străinătate în zone
geografice unde mai înainte legăturile sale politice sau economice aveau
o densitate mică sau erau aproape inexistente. La sfârşitul anului 1965,
România avea relaŃii diplomatice cu 66 de state438.
IX.5. DeclaraŃia din aprilie 1964

Un moment de referinŃă în afirmarea României pe scena

internaŃională îl constituie DeclaraŃia cu privire la poziŃia Partidului
Muncitoresc Român în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti
internaŃionale, adoptată de Plenara C.C. al P.M.R. din 15-22 aprilie 1964.
Acest document a examinat situaŃia creată de polemica publică dintre
P.C.U.S. şi P.C. Chinez, a sintetizat acŃiunile întreprinse de liderii de la
Bucureşti pentru a împiedica desfăşurarea conflictului sovieto-chinez şi
437
Lavinia Betea, Martor privilegiat al istoriei, în Paul Sfetcu,
op. cit., p. 24.
438
ReprezentanŃele diplomatice ale României, Editura Politică,
Bucureşti, 1973, p. 21.
consecinŃele acestuia asupra mişcării comuniste şi muncitoreşti
internaŃionale şi a relevat necesitatea aplicării în relaŃiile P.M.R. cu alte
partide şi în relaŃiile României cu alte state a principiilor „independenŃei
şi suveranităŃii naŃionale, egalităŃii în drepturi, avantajului reciproc,
întrajutorării tovărăşeşti, neamestecului în treburile interne, respectării
integrităŃii teritoriale”.
DeclaraŃia din aprilie 1964 a legitimat noul curs al politicii
externe româneşti, adoptarea ei semnificând în fapt ieşirea de sub
controlul Moscovei şi refuzul de a o mai seconda pe plan internaŃional,
exprimând, în acelaşi timp, accentuarea orientării României spre
colaborare cu statele capitaliste dezvoltate, cu toate statele lumii.
„Republica Populară Română – se sublinia în DeclaraŃie –
promovează o politică de dezvoltare a relaŃiilor de prietenie şi colaborare
frăŃească cu toate Ńările socialiste, de întărire continuă a unităŃii lagărului
socialist, de solidaritate şi sprijinire hotărâtă a mişcării de eliberare a
popoarelor, de dezvoltare a relaŃiilor de colaborare cu Ńările cu altă
orânduire social-politică, pe baza principiilor coexistenŃei paşnice …
Suntem pentru desfiinŃarea oricăror blocuri militare şi, ca o măsură
tranzitorie în acest sens, ne declarăm, pentru încheierea unui pact de
neagresiune între OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia şi Pactul
Atlanticului de Nord.
łara noastră se pronunŃă în favoarea creării de zone denuclea-
rizate ca un mijloc de slăbire a primejdiei de război. SusŃinem proiectele
pentru înfăptuirea unor asemenea zone în Europa Centrală şi de Nord,
America Latină, Africa, zona Pacificului şi în alte zone ale lumii şi
depunem eforturi perseverente pentru transformarea Balcanilor 439 într-o
zonă fără arme nucleare, o zonă a păcii şi colaborării internaŃionale” .
La originea politicii de distanŃare treptată faŃă de U.R.S.S. se afla
efortul lui Gheorghiu-Dej de a-şi proteja puterea de o posibilă ameninŃare
sovietică datorită refuzului său de a se conforma orientării antistaliniste a
lui Hruşciov. În 1960, liderul sovietic mărturisea anturajului său că
Gheorghiu-Dej „nu era, în general, un comunist rău, dar în calitate de
conducător nu avea forŃă, era prea pasiv”, şi adăuga că „în România şi
chiar în rândurile partidului comunist se dezvoltaseră atitudini perni-
cioase, naŃionaliste şi antisovietice care trebuie retezate de la rădăcină”440.
Plenara C.C. al P.M.R. din aprilie 1964 a respins ideea
ierarhizării partidelor, a unui partid-lider, a unui partid-fiu în mişcarea
comunistă internaŃională, pe de o parte, iar pe de altă parte, s-a pronunŃat
împotriva unor organisme de planificare şi de dirijare economică

439
„Scânteia” nr. 6239 din 26 aprilie 1964.
440
Apud Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, op.
cit., p. 457.
supranaŃionale. Imediat după publicarea DeclaraŃiei, s-a trecut la
prelucrarea ei în organizaŃiile de partid, unde erau prezentate fapte şi date
care dovedeau că Uniunea Sovietică încălcase grav independenŃa
României, îi exploatase resursele prin relaŃii economice inechitabile, în
primul rând prin sovromuri, şi că întreaga ei politică faŃă de România nu
fusese decât o continuare a politicii practicate de Rusia Ńaristă. De regulă,
participanŃii la aceste şedinŃe nu păstrau „secretul de partid”, astfel încât
conŃinutul informărilor şi dezbaterilor devenea cunoscut în întreaga Ńară.
La 21 octombrie 1964, Gheorghe Gheorghiu-Dej, preşedintele
Consiliului de Stat, cere conducerii sovietice, prin intermediul
ambasadorului U.R.S.S. la Bucureşti, retragerea consilierilor K.G.B. din
România. ReacŃia Moscovei este promptă. A doua zi, şeful K.G.B.-ului,
Vadimir Semiciastnâi, trimite o telegramă lui Alexandru Drăghici,
ministrul de interne, în care arăta că România trăieşte sub „Umbrela
Moscovei” şi va regreta demersul său. DiscuŃiile dintre Gheorghiu-Dej şi
noul lider de la Kremlin – Leonid Brejnev – se prelungesc până în
decembrie 1964, când guvernul sovietic este nevoit să accepte cererea
guvernului de la Bucureşti. În felul acesta, România a devenit prima Ńară
membră a Tratatului de la Varşovia care s-a emancipat, în mod oficial,
atât de ocupaŃia militară, cât şi de tutela serviciilor de securitate sovietice.
Între măsurile înfăptuite până în 1964, care se înscriau în
procesul de legitimare a „comunismului naŃional” şi anunŃau indepen-
denŃa faŃă de Moscova, se află şi cele privind spaŃiul public. S-a început
cu demolarea statuii lui Stalin din Bucureşti; a urmat schimbarea numelor
de străzi, întreprinderi etc. de inspiraŃie sovietică. Din 1964 nu s-au mai
organizat defilări de 7 noiembrie – data aniversării „revoluŃiei bolşevice”
din Rusia din 1917. O serie de instituŃii care serviseră rusificării şi-au
schimbat denumirea şi profilul. Astfel, Editura Cartea Rusă a devenit
Editura pentru Literatură Universală, Institutul de Studii Ruse „Maxim
Gorki” din Bucureşti a fost transformat într-una din facultăŃile Institutului
de Limbi Străine etc. A început înlocuirea persoanelor din diferite
instituŃii cunoscute ca fiind prosovietice. Limba rusă nu a mai fost
obligatorie în şcoli din anul de învăŃământ 1963-1964. În decembrie
1964, se publică sub îngrijirea acad. Andrei OŃetea cartea „Însemnări
despre români” de Karl Marx, în care se găsesc aprecieri critice la adresa
Rusiei Ńariste, cu evidente aluzii la realităŃile contemporane. Clasicul
ideologiei comuniste afirma, printre altele, că Basarabia e teritoriu
românesc anexat de Imperiul rus în 1812, iar revoluŃia din 1848 din łara
Românească era apreciată drept „o mişcare împotriva protectoratului rus”.
Intelectualilor li se permite acum să călătorească în Europa de
Vest, să participe la congrese şi conferinŃe internaŃionale; filme
occidentale îşi fac apariŃia pe ecranele cinematografelor, au loc turnee ale
unor artişti şi intelectuali occidentali în România. Devin frecvente
traducerile din literaturile occidentale. Posturile de radio occidentale care
emiteau în limba română nu mai sunt bruiate. S-au înregistrat o relaxare a
cenzurii şi, drept urmare, o dinamizare a vieŃii spirituale.
 Drepturile României, ca naŃiune socialistă, suverană, devotată
coexistenŃei paşnice şi unităŃii lagărului socialist, trebuia garantate de
comunitatea internaŃională; invocând teza identificării partidului cu
interesele naŃiunii, Gheorghiu-Dej şi colaboratorii săi solicitau sprijinul
neechivoc al românilor pentru aplicarea principiilor enunŃate în
„DeclaraŃia de independenŃă” din 1964.
Prin DeclaraŃia din aprilie 1964, România a depăşit stadiul în
care fusese nevoită să se alinieze la poziŃia unui centru conducător extern
şi a dobândit capacitatea de a-şi afirma propriile opŃiuni, urmărind
interesele naŃionale. Era vorba însă de „o distanŃare de Moscova şi nu de
o ruptură cu Moscova. România nu a ieşit nici din Tratatul de la Varşovia,
nici din C.A.E.R. şi nici nu a părăsit blocul sovietic, potrivit exemplului
iugoslav. Ducând, uneori, o politică «la marginea prăpastiei» vizavi de
Moscova, regimul de la Bucureşti nu a făcut niciodată pasul decisiv şi
nici nu şi-a propus să-l facă. Păstrând fundamentele ideologice marxist-
leniniste, liderii comunişti români au pus pe picioare o politică externă
pragmatică, menită să-i ferească de ingerinŃele unei puteri tutelare şi să le
consolideze poziŃia internă, în primul rând prin dezvoltare economică. S-a
ajuns astfel la o simbioză de interese ale conducerii de partid şi ale
societăŃii româneşti, o încununare a unui efort constant de recuperare a
legitimităŃii naŃionale de către un partid impus la putere din afara Ńării şi
văzut, pe441bună dreptate, ani la rând, doar ca un «partid al ocupantului
străin.»”
Reorientarea externă a României a coincis cu semnificative
mutaŃii în politica internă, care şi-au găsit expresie în atenuarea regimului
opresiv; în iunie 1964 sunt graŃiaŃi 3.467 condamnaŃi, din care 2.500
pentru complot contra „securităŃii statului”, iar în luna următoare sunt
graŃiaŃi încă 3.244 de442
condamnaŃi, din care 3.205 pentru infracŃiuni contra
„securităŃii statului” ; a continuat campania de desovietizare, de
reabilitare şi punere în circulaŃie a valorilor naŃionale. Aceste elemente
puteau să prevină o reîntoarcere la stalinism, asociat cu Kremlinul şi cu
supremaŃia politică a lui Gheorghiu-Dej; în acelaşi timp, „ele erau de
natură să asigure o deschidere spre lumea necomunistă. De fapt,
sentimentul larg răspândit în România la acea vreme era de admiraŃie şi
respect pentru Gheorghiu-Dej, pentru agerimea de spirit443şi perspicacitatea
sa în asigurarea dezangajării României faŃă de Rusia” . DiplomaŃia lui
Dej în abordarea problemelor spinoase în relaŃiile cu liderii sovietici i-a
atras poreclele de „vulpea din CarpaŃi” şi „Machiavelli al CarpaŃilor”.

441
Dan Cătănuş, RelaŃiile externe ale României şi influenŃa factorului
sovietic asupra acestora în primele două decenii postbelice în „Studii şi
Materiale de Istorie Contemporană”, Serie Nouă, Volumul 1, 2002, p. 236.
442
Cristina Păiuşan, Narcis Dorin Ion, Mihai Retegan, op. cit.,
p. 122.
443
Stephen Fisher-GalaŃi, România în secolul al XX-lea, Institutul
European, 1998, p. 211.
 MulŃi români care nu agreau regimul politic intern aclamau
orientarea externă independentă a României şi considerau că ea se încadra
unei tradiŃii naŃionale.
Unul dintre colaboratorii apropiaŃi ai lui Gheorghiu-Dej
apreciază că o analiză obiectivă a perioadei când acesta a fost
„promotorul şi liderul noului regim” din România, după al doilea război
mondial, va recunoaşte progresul nemaiîntâlnit înregistrat în istoria Ńării,
realizat în condiŃiile deosebit de vitrege ale urmărilor războiului444.
„Acest progres nu putea fi realizat decât de oameni animaŃi de temeinice
sentimente patriotice şi de cunoştinŃe temeinice profesionale, conduşi şi
stimulaŃi de un conducător ca Gheorghiu-Dej”. Fostul demnitar comunist
se vede obligat să consemneze că analiza perioadei de 20 de ani, când
Gheorghiu-Dej s-a aflat în fruntea partidului şi regimului din România,
„va arăta, pe lângă realizări de însemnătate într-adevăr istorică în toate
domeniile economice şi sociale, grave încălcări ale regulilor democratice
şi de justiŃie, ale drepturilor omului şi ale libertăŃilor individuale.
Exercitarea puterii de către un singur om, chiar şi având un fond sănătos,
influenŃa lui determinantă asupra organelor de conducere, absenŃa unei
opoziŃii organizate, legale, fac ca, într-un sistem totalitar, forŃele menite să
asigure securitatea statului să-şi aroge atribuŃii nelimitate, necontrolate şi
metode monstruoase, să apară fenomene perverse şi445inumane, sortite mai
devreme sau mai târziu, condamnării şi oprobriului” .

X. DIPLOMAłIA ROMÂNĂ DUPĂ 1964;

ÎNTRE CONFRUNTARE
ŞI DESTINDERE ÎN RELAłIILE INTERNAłIONALE

X.1. EvoluŃia internă şi politica externă

După DeclaraŃia P.M.R. din aprilie 1964, România era percepută
de observatorii străini simpatizanŃi ca un membru respectabil al
comunităŃii internaŃionale şi, în acelaşi timp, ca o forŃă importantă în
mişcarea comunistă mondială. Această apreciere reflecta optimismul
majorităŃii românilor, întemeiat pe presupunerea că făurirea de punŃi către
lumea occidentală şi eforturile pentru atingerea unor obiective
economico-sociale convenabile naŃiunii erau angajamente că regimul lui
Gheorghiu-Dej va căuta să consolideze statutul internaŃional al României.
Era însă un optimism grevat de dependenŃa economică a Ńării faŃă de
C.A.E.R. şi de obligaŃiile militare în cadrul Tratatului de la Varşovia.

444
Gheorghe Gaston Marin, op. cit., p. 120.
445
Ibidem, p. 108.
 Moartea lui Gheorghiu-Dej, survenită la 19 martie 1965, a
generat dubii asupra viabilităŃii politicii de frondă promovate de România
faŃă de Moscova. Dar noua conducere a Ńării, preluată de o „troikă”
formată din Nicolae Ceauşescu – prim-secretar al C.C. al P.M.R., Chivu
Stoica – preşedintele Consiliului de Stat şi Ion Gheorghe Maurer –
preşedintele Consiliului de Miniştri, şi-a manifestat disponibilitatea de a
continua tendinŃa de liberalizare, de destindere şi de afirmare a
independenŃei naŃionale.
Nicolae Ceauşescu îşi începe ascensiunea uzând de principiul
conducerii colective; de fapt, el a preluat politica lui Gheorghiu-Dej, fără
a mai aminti însă meritele acesteia. La 19 mai 1965, Ceauşescu se
întâlneşte la Bucureşti cu oameni de cultură şi artă, având scopul de a
atrage intelectualitatea de partea sa în acŃiunea de consolidare a autorităŃii
personale. Cu acel prilej, noul prim-secretar al partidului comunist s-a
pronunŃat pentru diversitate de stiluri în domeniul creaŃiei literar-artistice,
renunŃându-se astfel la politica de „îngrădire” ce dominase viaŃa cultural-
artistică sub egida proletcultismului.
Congresul al IX-lea al P.C.R., întrunit la Bucureşti între 19 şi
24 iulie 1965, adoptă hotărârea de schimbare a denumirii Partidului
Muncitoresc Român în aceea de Partidul Comunist Român. Acest
Congres defineşte România ca „Ńară socialistă în curs de dezvoltare din
punct de vedere economic”, ceea ce însemna o recunoaştere a faptului că
economia naŃională se afla într-o stare precară. Orientarea stabilită prin
Directivele pentru cincinalul 1966-1970 prevedea un ritm rapid de
creştere a producŃiei industriale, în primul rând a energeticii, siderurgiei,
construcŃiilor de maşini, chimiei. Pe întreaga perioadă, rata de acumulare
din venitul naŃional a fost de 28%, partea industriei din venitul naŃional
reprezentând 60% în 1970, faŃă de 49% în 1965; partea agriculturii fiind,
în schimb, de numai 16%. Deşi în documentele Congresului erau
dezvăluite o serie de fenomene negative, de subiectivism în economie, de
nesocotire a realităŃilor româneşti, se continua, de fapt, politica de indus-
trializare forŃată, neŃinându-se seamă de resursele Ńării şi de cerinŃele pieŃii
interne. Spre deosebire de etapa 1950-1964, noua fază a „industrializării
socialiste” se va realiza cu credite din Vest. Totodată, se încurajează
iniŃiativa particulară, luând fiinŃă mici ateliere, magazine şi restaurante
particulare; începe construcŃia de locuinŃe proprietate personală.
Congresul al IX-lea recomandă instituirea funcŃiei de secretar
general al C.C. al P.C.R. în locul celei de prim-secretar; de asemenea,
pentru a preveni concentrarea puterii în mâinile unei singure persoane, se
interzice cumulul funcŃiilor de partid şi de stat.446La 23 iulie 1965,
Ceauşescu este ales secretar general al C.C. al P.C.R .

446
Propunerea de alegere a lui Nicolae Ceauşescu în fruntea P.C.R. a
fost făcută de Ion Gheorghe Maurer, căruia i s-au alăturat Gheorghe Apostol,
Chivu Stoica şi Alexandru Drăghici. „Aşa cum Isus a intrat în Ierusalim călare pe
măgar, aşa a intrat Ceauşescu în conducerea partidului, călare pe Maurer. El l-a
 La 21 august 1965, Marea Adunare NaŃională adoptă o nouă
ConstituŃie, care proclamă România „stat al oamenilor muncii de la oraşe
şi sate, suveran, independent şi unitar”, cu denumirea de Republica
Socialistă România; stipulează, totodată, rolul partidului comunist de
forŃă politică conducătoare în societate, cum prevedea şi ConstituŃia din
1952. Din punctul de vedere al redactării, ConstituŃia din 1965 revine la
unele formulări tradiŃionale, dar, în fond, consacră monopolul puterii
politice, preponderenŃa absolută a proprietăŃii de stat şi colectivizarea
agriculturii. Se statua că fiecare cetăŃean român este dator „să apere pro-
prietatea socialistă, să contribuie la întărirea şi dezvoltarea orânduirii
socialiste”.
Drepturile fundamentale ale cetăŃenilor, înscrise în Titlul II al
ConstituŃiei, aveau un caracter formal şi erau interpretate ca o simplă
acordare de beneficii cetăŃenilor de către un stat atotputernic, fiind supuse
unor restricŃii severe; practic, nu exista dreptul de exprimare politică şi de
asociere decât în cadrul liniei oficiale.
Tot la 21 august 1965, Marea Adunare NaŃională alege Consiliul
de Stat al Republicii Socialiste România, având ca preşedinte pe Chivu
Stoica.
În 1965, România avea o industrie care funcŃiona relativ bine; se
cumpăra tehnologie avansată din Europa de Vest şi din Statele Unite ale
Americii. Pornind de la articolele apărute în presa occidentală, europeană
şi americană, şi de la statistici mondiale, GhiŃă Ionescu concluziona că,
încă din anul 1959, România a realizat un important progres economic,
iar către sfârşitul anului 1961, prezenta cea mai rapidă rată a dezvoltării
industriale din Europa de Est. Cauzele acestei dezvoltări erau specialiştii
care coordonau economia şi colaborarea cu Occidentul: „La cel mai înalt
nivel al partidului, oameni ca Alexandru Bârlădeanu şi Gh. Gaston Marin
sunt deopotrivă «buni» comunişti şi buni tehnocraŃi, iar un om ca Maurer,
probabil că se447bucură de o considerabilă simpatie în rândurile noii
«intelighenŃii»” .
În primii ani ai „Epocii Ceauşescu”, economia a funcŃionat mai
mult din inerŃie, dar după aceea nu s-a mai Ńinut seamă de dezvoltarea
proporŃională a industriei şi de conjunctura internaŃională. S-a dezvoltat
mult industria de prelucrare a ŃiŃeiului. În anii ’60, România a înregistrat
cea mai mare producŃie de petrol din istoria România 448 – circa 15 milioane
tone, iar capacitatea de prelucrare era corespunzătoare .

dus în spinare” (Sabin Ivan, Biografii parlamentare. De vorbă cu Alexandru

Bârlădeanu, Editura Ex Ponto, ConstanŃa, 1998, p. 171).
447
GhiŃă Ionescu, Comunismul în România, Editura Litera, Bucureşti,
1994, p. 366 (traducere după ediŃia a II-a, tipărită în 1968, în Anglia şi S.U.A.).
448
Lavinia Betea, Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceauşescu şi
Iliescu. Convorbiri, Editura Evenimentul Românesc, Bucureşti, 1997,
p. 152-153.
 Ritmul rapid de dezvoltare a permis ca şi în condiŃiile unei rate
de acumulare din venitul naŃional destul de înalte (cca 29 % în perioada
1966-1970) să existe o relativă abundenŃă alimentară. Venitul naŃional a
crescut în perioada 1950-1970, comparativ cu anul 1938, de la 95% la
459%, pentru ca până în 1980 să atingă 1000%. PopulaŃia României a
sporit de la 18.226.000 locuitori, la 1 iunie 1959, la 20.470.000 locuitori,
la 1 iulie 1971.
ÎnvăŃământul a cunoscut un proces de modernizare, de creştere a
ponderii disciplinelor exacte şi tehnice. Istoria şi alte ştiinŃe umaniste au
cunoscut o renaştere evidentă. O importantă realizare culturală a
României după 1948 sunt considerate pe bună dreptate extinderea
şcolarizării obligatorii de la 4 la 10 şi apoi la 12 clase şi gratuitatea
întregului învăŃământ; s-au realizat astfel „pentru prima dată la nivel
naŃional şi în istoria Ńării accesul tuturor copiilor şi tuturor tinerilor la
învăŃătură, calificare, posibilitatea valorificării potenŃialului formativ şi
creativ al poporului. ConsecinŃele au fost eradicarea analfabetismului,
formarea la nivel mediu de instrucŃie a noilor generaŃii, pregătirea a sute
de mii de specialişti cu calificare superioară, a zeci de mii de oameni de
ştiinŃă şi creatori de cultură, artă etc.; din care mulŃi au ajuns în
străinătate, desfăşurându-şi activitatea în prestigioase centre de învăŃă-
mânt superior şi de cercetare”449.
În expunerea prezentată la Adunarea festivă din 7 mai 1966,
prilejuită de a 45-a aniversare a creării P.C.R., Nicolae Ceauşescu s-a
referit la „consecinŃele negative ale practicilor Kominternului, de a numi
cadrele de conducere ale partidului, inclusiv a secretarului general dintre
oameni din afara Ńării, care nu cunoşteau viaŃa şi preocupările poporului
român”. Erau criticate tezele şi directivele greşite introduse din indicaŃiile
Kominternului în Congresele Partidului Comunist Român din perioada
interbelică, insistându-se asupra introducerii în aceste documente
„a lozincii autodeterminării până la despărŃirea de statul unitar”,
îndemnând de fapt „la destrămarea poporului român”. Toate aceste
sublinieri vizau, desigur, cerinŃa de a se înlătura practicile reprobabile din
mişcarea comunistă şi importanŃa pe care o avea „respectarea neştirbită a
dreptului fiecărui partid de a-şi elabora politica de sine stătător”.
Plenara C.C. al P.C.R. din 22-25 aprilie 1968 a condamnat
abuzurile şi crimele comise împotriva „duşmanilor poporului” în perioada
1945-1965 şi chiar în rândurile propriului partid. Erau vizaŃi, în primul
rând, Gheorghiu-Dej, apoi Iosif Chişinevschi, Teohari Georgescu şi
Alexandru Drăghici. Plenara l-a reabilitat pe LucreŃiu Pătrăşcanu şi pe alŃi
comunişti care fuseseră loviŃi în timpul lui Gheorghiu-Dej, precum şi pe
cei condamnaŃi şi executaŃi în U.R.S.S., din ordinul lui Stalin, în perioada
interbelică. Nu au fost luate în discuŃie procesele şi detenŃia a peste
100.000 de deŃinuŃi politici din anii 1947-1964. Aceştia au rămas cu

449
Aurelian Bondrea, Starea NaŃiunii 2000. România încotro?, vol I,
Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2000, p. 88-89.
dosare penale chiar dacă, între timp, supravieŃuitorii fuseseră graŃiaŃi şi
încadraŃi în diferite funcŃii mărunte.
Relaxarea politico-ideologică şi creşterea economică au creat o
atmosferă de acceptare a regimului Ceauşescu.
Congresul al IX-lea al P.C.R. a confirmat orientarea politicii
externe a României, oficializată în 1964. „Temelia trainică, permanentă a
politicii internaŃionale a Ńării noastre – se sublinia în RezoluŃia
Congresului – o formează principiile suveranităŃii şi independenŃei
popoarelor, egalităŃii în drepturi, neamestecului în treburile interne,
avantajului reciproc. România va milita pentru promovarea consecventă a
acestor principii pe arena internaŃională, considerând că respectarea lor
este o condiŃie esenŃială în vederea dezvoltării colaborării între state,
întăririi încrederii între popoare, respectării450dreptului inalienabil al
fiecărui popor de a-şi hotărî singur soarta” . Era reiterată totodată
dorinŃa României de a acŃiona pentru: îmbunătăŃirea activităŃii
OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, astfel încât acest for internaŃional să
oglindească realităŃile lumii contemporane; încetarea cursei înarmărilor şi
înfăptuirea dezarmării; crearea de zone denuclearizate; interzicerea
necondiŃionată a folosirii armelor atomice şi distrugerea stocurilor
existente; desfiinŃarea bazelor militare şi retragerea trupelor aflate pe
teritoriile altor state; lichidarea blocurilor militare etc.
RelaŃiile româno-sovietice au continuat să se desfăşoare în
spiritul DeclaraŃiei din aprilie 1964. În timpul vizitei efectuate în
U.R.S.S., în 3-11 septembrie 1965, delegaŃia română, condusă de Nicolae
Ceauşescu, a cerut restituirea tezaurului României depozitat la Moscova
în timpul primului război mondial, reamintind lui Leonid Brejnev şi
celorlalŃi conducători sovietici angajamentul lui Lenin de a restitui acest
tezaur poporului român451. Alexandru Bârlădeanu, care a primit mandatul
de a expune în faŃa delegaŃiei sovietice punctul de vedere românesc
privind tezaurul, îşi reaminteşte că „reacŃia iniŃială a sovieticilor a fost cea
aşteptată: «Tezaur?… Ce tezaur?… Noi nu ştim nimic despre acest
tezaur». Atunci, am apelat la folosirea «armelor noastre secrete»: volumul
de opere complete – în limba rusă – în care era tipărită acea telegramă a
lui Lenin, căreia i-am dat citire452. Sigur – aşa cum de altfel mă aşteptam

450
RezoluŃia Congresului al IX-lea al Partidului Comunist Român, în
Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, 19-24 iulie 1965, Bucureşti,
1965, p. 851.
451
Lavinia Betea, op. cit., p. 164, 166, 167.
452
Textul semnat de Lenin are următorul conŃinut: „Fondul de aur al
României, în păstrare la Moscova, este declarat intangibil pentru oligarhia
română. Puterea sovietică ia asupra sa răspunderea pentru păstrarea acestui fond
şi îl va transmite în mâinile poporului român”. Telegrama avea în vedere o
hotărâre a guvernului sovietic, prezidat de Lenin la 13 ianuarie 1918, care hotăra,
printre alte măsuri, expulzarea din Rusia sovietică a personalului ambasadei
–, efectul a fost distrugător. A produs derută completă în rândul delegaŃiei
sovietice, derută vizibilă şi din privirile pe care şi le schimbau membrii
acesteia. Când am mai spus că Lenin a recurs la măsurile respective din
cauza neînŃelegerilor cu România privind Basarabia, Kosîghin m-a
întrerupt, cu vădită enervare: «Basarabia? Care Basarabia? Noi nu
cunoaştem acest termen!… Noi cunoaştem Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească, cunoaştem poporul moldovenesc pe care-l stimăm şi
iubim, dar nu cunoaştem cuvântul Basarabia». La această întrerupere
n-am mai avut a răspunde453altceva decât atât: Poate că aşa este. Lenin,
însă, folosea acest cuvânt” .
La consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la
Varşovia, din 4-6 iulie 1966, de la Bucureşti, delegaŃia României a
înaintat un proiect de statut al Comandamentului ForŃelor Armate Unite,
propunând ca înfăptuirea hotărârilor adoptate de Comitetul Politic
Consultativ să fie atributul exclusiv al conducerii Ńărilor respective,
propunerile şi recomandările Comandamentului ForŃelor Armate Unite să
fie aprobate de guvernele fiecărei Ńări, urmând să se aprobe şi bugetul
Comandamentului. Partea română a mai propus ca, în vederea folosirii
trupelor fiecărei Ńări în caz de război, să se elaboreze din timp de pace
planuri operative, concepŃia acestora urmând să fie supusă în prealabil
aprobării conducerii Ńărilor respective. Generalul Leontin Sălăjan aprecia
că aplicarea propunerilor româneşti avea să elimine cazurile de încălcare
a suveranităŃii şi independenŃei Ńărilor membre ale Tratatului şi să ducă la
o mai bună coordonare a eforturilor comune, destinate asigurării
securităŃii împotriva „unei eventuale agresiuni 454 imperialiste”. Multă
vreme, propunerile României au rămas fără răspuns .
Cursul autonom al politicii externe a României s-a accentuat, în
anii următori, concretizându-se în extinderea fără precedent a relaŃiilor
sale politico-diplomatice şi economice. În 1987, România întreŃinea
raporturi diplomatice şi consulare cu 141 de Ńări, faŃă de 67 în 1965, şi
realiza schimburi economice şi comerciale cu 155 de Ńări de pe toate
continentele, faŃă de 98 în 1965.
PreşedinŃii FranŃei, generalul Charles de Gaulle, S.U.A., Richard
Nixon, au vizitat Bucureştiul în 1968 şi, respectiv, în 1969, ceea ce a
impulsionat relaŃiile economice şi politico-diplomatice cu Occidentul.
România a stabilit relaŃii diplomatice cu R.F. Germania (1967), într-o
perioadă când niciun stat socialist nu avea astfel de legături; a menŃinut
relaŃii diplomatice cu Israelul după „războiul de şase zile” (1967); a
refuzat consecvent să participe la manevrele militare ale Tratatului de la
Varşovia, susŃinând paralel ideea desfiinŃării simultane a blocurilor
militare. Totodată, România este prezentă la o iniŃiativă cu profundă sem-

româneşti şi a tuturor reprezentanŃilor oficiali ai României de pe teritoriul Rusiei

sovietice, precum şi blocarea tezaurului.
453
Apud Lavinia Betea, op. cit., p. 166-167.
454
România şi Tratatul de la Varşovia, op. cit., p.46.
nificaŃie pentru perioada ce avea să urmeze: ConferinŃa pentru securitate
şi cooperare în Europa.
România a iniŃiat RezoluŃia intitulată AcŃiuni pe plan regional în
vederea îmbunătăŃirii relaŃiilor de bună vecinătate între state europene
aparŃinând unor sisteme social-politice diferite, adoptată de Adunarea
Generală a O.N.U. la 21 decembrie 1965 şi la care au devenit coautoare 8
state europene – Austria, Belgia, Bulgaria, Danemarca, Finlanda,
Iugoslavia, Suedia şi Ungaria.
În septembrie 1967, Corneliu Mănescu, ministru de externe al
României, este ales preşedinte al celei de a XXII-a sesiuni a Adunării
Generale a O.N.U., el fiind primul demnitar dintr-un stat est-european
chemat să îndeplinească o astfel de funcŃie.
Într-un singur an – 1967, au făcut vizite oficiale în România:
ministrul afacerilor externe al Finlandei, Ahti Karjalainen
(15-20 februarie); ministrul de finanŃe al Israelului, Pinhas Sapir
(11 aprilie); o delegaŃie de partid şi guvernamentală din Bulgaria condusă
de Todor Jivkov (17-21 aprilie); ministrul de externe al Irakului, Adnan al
Pachachi (26-28 aprilie); ministrul afacerilor externe al Suediei, Torsten
Nilsson (3-7 mai); regele Nepalului, Mahendra Bir Bikram Shah (7-10
mai); ministrul afacerilor externe al Turciei, Ishan Sabri Caglayangil (17-
20 mai); viceprim-ministru de stat al comerŃului şi industriei din
Australia, John Mc Ewan (19 mai); cancelarul federal al Austriei, dr.
Josepf Klaus (10-14 iulie); vicecancelarul şi ministrul federal al afacerilor
externe al R.F.Germaniei, Willy Brandt (3-7 august); ministrul afacerilor
externe al Italiei, Amintore Fanfani (7-11 august); primul ministru şi
ministrul afacerilor externe al Danemarcei, Jens Otto Krag (25-31
august); primul-ministru al Turciei, Süleyman Demirel (13-17
septembrie); primul-ministru al Indiei, Indira Gandhi
(16-19 octombrie); preşedintele Pakistanului, feldmareşalul Muhammad
Ayub Khan (20-26 octombrie); preşedintele Vecei Executive Federale a
R.S.F. Iugoslavia, Mika Spiljak (17-19 noiembrie); ambasadorul itinerant
al preşedintelui S.U.A., Lindon B. Johnson, Averell Harriman
(28 noiembrie).
La 16 iunie 1967, este semnat Planul de măsuri pentru crearea în
România a unui Centru de formare a cadrelor, convenit între guvernul de
la Bucureşti, Biroul InternaŃional al Muncii şi Programul NaŃiunilor Unite
pentru Dezvoltare (P.N.U.D.).
În anul 1968, au efectuat vizite în România: preşedintele Mişcării
Populare pentru Eliberarea Angolei, dr. Antonio Agostino Neto
(18-29 martie); secretarul de stat pentru afacerile externe al Iugoslaviei,
Marko Nikejič (21-22 martie); ministrul afacerilor externe din Volta
Superioară (azi Burkina Fasso) Malick Zorome (5-10 aprilie);
preşedintele Somaliei, Abd ar-Raşid Ali Şirmarke (15-19 aprilie);
preşedintele Republicii Congo, Alphonse Massamba-Débat (5-10 iunie);
ministrul afacerilor externe al Cehoslovaciei, Jiri Hajeck (1-3 iulie);
preşedintele Tunisiei, Habib Bourguiba (9-15 iulie); secretarul de stat
pentru afacerile externe al Marii Britanii, Michael Stewart (8-11
septembrie); ministrul afacerilor externe al Belgiei, Pierre Harmel (13-17
septembrie).
În anii, 1967-1968, Nicolae Ceauşescu vizitează: U.R.S.S.,
Ungaria, Iugoslavia, Cehoslovacia şi Bulgaria în timp ce şeful guvernului,
Ion Gheorghe Maurer, vizitează: Algeria, Italia, Iran, Suedia, Finlanda,
ElveŃia, Iugoslavia, Maroc, Olanda, Belgia, S.U.A. De asemenea, primul-
ministru al României este primit în audienŃă neoficială la Vatican de către
Papa Paul al VI-lea, la 24 ianuarie 1968.
Dezvoltând relaŃii bi şi multilaterale, România este totodată o
prezenŃă notabilă la dezbaterea marilor probleme ale lumii contemporane,
creându-şi premise pentru a contribui la adoptarea de măsuri privind
securitatea şi cooperarea în Europa şi pe plan mondial, dezarmarea,
soluŃionarea pe cale politică a stărilor conflictuale ş.a.
X.2. România şi „Primăvara de la Praga”
În anul 1968, şi-a făcut loc, în teoria şi practica relaŃiilor inter-
naŃionale, doctrina „suveranităŃii naŃionale limitate”, sau „doctrina
Brejnev”, legată de numele liderului de la Kremlin, Leonid Brejnev, care-l
înlocuise pe Nikita Hruşciov de la conducerea Partidului Comunist
Sovietic, în 1964. Această doctrină pretindea că relaŃiile dintre statele
socialiste se bazează nu numai pe principiile dreptului internaŃional,
considerate principii general-democratice, ci şi înainte de toate pe
principiul internaŃionalismului socialist (proletar), care ar presupune
„răspunderea comună” a tuturor statelor blocului pentru destinele
sistemului socialist în fiecare stat care aparŃine respectivului bloc. Era
vorba doar de un concept relativ nou, pentru că dreptul la intervenŃie, în
mod concret al U.R.S.S., în viaŃa politică internă a statelor din sfera
dominaŃiei sovietice, inclusiv cu mijloace militare, fusese de la sine
înŃeles. Expresie a aplicării unui asemenea „drept” a fost intervenŃia
trupelor sovietice în Ungaria în 1956. În anul 1968, a venit rândul
Cehoslovaciei să suporte intervenŃia din partea a cinci state membre ale
OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia – Uniunea Sovietică, Polonia,
Republica Democrată Germană, Ungaria şi Bulgaria.
La începutul anului 1968, în Cehoslovacia s-a declanşat un
proces de modernizare economico-socială şi politică. Liderul conservator
prosovietic al Partidului Comunist Cehoslovac şi preşedintele republicii,
Antonin Novotny, este înlocuit într-o manieră legală (şi-a dat demisia) cu
o nouă conducere, în frunte cu Alexander Dubček – iniŃiatorul unui
program de reforme menit să ducă455la instaurarea a ceea ce s-a numit
metaforic „socialism cu chip uman” .
Caracteristic este faptul că, deşi partidul comunist era iniŃiatorul
programului de reforme, curând avea să se contureze, chiar în interiorul

455
Mihai Retegan, 1968. Din primăvară până în toamnă. SchiŃă de
politică externă românească, Editura RAO, Bucureşti, 1998, p. 124-125.
lui, o grupare, care, făcându-se purtătoarea de cuvânt a „străzii”, dorea să
împingă lucrurile mai departe decât intenŃionau Dubček şi echipa sa. După
părerea conducătorilor celorlalte state comuniste, exista pericolul ca această
grupare să capete preponderenŃa în partid şi să deturneze cursul
evenimentelor, punând „în pericol cauza socialismului în Cehoslovacia”.
În plan politico-diplomatic, invazia în Cehoslovacia din 1968 a
fost precedată de vizitele întreprinse de Iosip Broz Tito (9-11 august) şi
Nicolae Ceauşescu (15-17 august) la Praga, care i-au încurajat pe
conducătorii reformişti cehoslovaci în acŃiunea lor, le-au promis sprijin,
dar i-au şi prevenit asupra pericolului unei intervenŃii militare externe.
„Partidul şi întregul nostru popor – a declarat Nicolae Ceauşescu la
sosirea la Praga – au urmărit şi urmăresc cu caldă simpatie eforturile
Partidului Comunist din Cehoslovacia, preocuparea sa intensă pentru
perfecŃionarea vieŃii sociale şi de stat, pentru dezvoltarea democraŃiei
socialiste, corespunzător cu năzuinŃele şi aspiraŃiile popoarelor Ńării
dumneavoastră”. Evocând momentul prezenŃei lui Ceauşescu la Praga,
istoricul ceh Jiri Hoppe arăta în 2001: „Ceauşescu a sosit la Praga la
15 august, adică cu câteva zile înainte de invazie. Scopul oficial al vizitei
trebuia să îl constituie semnarea unui nou tratat de prietenie, colaborare şi
ajutor reciproc între România şi Cehoslovacia, dar în realitate era vorba
de demonstrarea existenŃei unei alianŃe strânse între cele două state, chiar
dacă fusese forŃată de împrejurări externe. Pentru majoritatea cetăŃenilor
cehoslovaci, sosirea lui Ceauşescu (ca şi a lui Tito, care avusese loc cu o
săptămână înainte) a avut semnificaŃia unui sprijin lipsit de echivoc
pentru suveranitatea şi independenŃa Cehoslovaciei, iar oaspetele român a
fost primit în acest sens. Peste tot unde a apărut în acele zile, oamenii
izbucneau în ovaŃii, iar la Castelul de la Praga a fost întâmpinat de456
o mare
mulŃime, care a scandat câteva minute în şir «Trăiască România»” .
România a condamnat energic intervenŃia militară a celor 5 state
socialiste12 care a lichidat „Primăvara de la Praga”457. În şedinŃa
Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. din dimineaŃa zilei de 21 august
1968, Nicolae Ceauşescu a informat asupra faptului că în cursul nopŃii
„Cehoslovacia a fost pur şi simplu ocupată de trupele sovietice” şi a
propus să se exprime „surprinderea” şi „îngrijorarea” faŃă de ceea ce
„constituie o gravă încălcare a principiilor pe care se bazează relaŃiile
între Ńările socialiste, între partidele comuniste, o gravă încălcare a
prevederilor Tratatului de la Varşovia”, declarând în acelaşi timp că „noi
am constatat că în Cehoslovacia conducerea partidului era stăpână pe
situaŃie” şi că „nu împărtăşim punctul de vedere că acolo există elemente
contrarevoluŃionare şi considerăm că este o gravă greşeală intervenŃia

456
Apud România şi Tratatul de la Varşovia, op.cit., p. 67.
457
ForŃele terestre sovietice, poloneze, bulgare, ungare şi est-germane
care au invadat Cehoslovacia însumau circa 300.000 de militari, fiind sprijinite de
7.500 de tancuri şi transportoare blindate, 1.500 avioane de vânătoare şi transport
şi de elicoptere (Ibidem, p. 123).
militară în Cehoslovacia”458. Propunerea este susŃinută şi aprobată în
unanimitate, hotărându-se ca poziŃia oficială a României să fie supusă, în
vederea adoptării, Marii Adunări NaŃionale, ca organ suprem al puterii de
stat.
Pătrunderea trupelor „Ńărilor frăŃeşti” în Cehoslovacia – se arăta
în Comunicatul dat publicităŃii la 21 august 1968, de către Partidul
Comunist Român, Guvernul şi Consiliul de Stat ale României –
„reprezintă o încălcare flagrantă a suveranităŃii naŃionale a unui stat
socialist frăŃesc, liber şi independent, a principiilor pe care se bazează
relaŃiile între Ńările socialiste, a normelor unanim recunoscute ale
dreptului internaŃional. Nimic nu poate justifica săvârşirea acestui act,
ocuparea militară a Cehoslovaciei socialiste. Amestecul în treburile
interne ale partidului comunist şi ale poporului cehoslovac, intervenŃia
armată în Cehoslovacia reprezintă o grea lovitură dată unităŃii sistemului
mondial socialist, mişcării comuniste şi muncitoreşti internaŃionale,
prestigiului socialist din întreaga lume, cauzei păcii. Partidul şi guvernul,
întregul nostru popor îşi exprimă convingerea că singura cale pentru
lichidarea consecinŃelor grave create de intervenŃia armată în
Cehoslovacia este retragerea grabnică a trupelor celor cinci Ńări, asigu-
rarea condiŃiilor ca poporul cehoslovac să-şi poată rezolva singur treburile
interne, fără niciun amestec din afară”.
În aceeaşi zi, în PiaŃa Palatului Republicii (azi, PiaŃa RevoluŃiei),
are loc un miting, la care circa 100.000 de bucureşteni au protestat
împotriva ocupării Cehoslovaciei şi au exprimat aprobarea faŃă de
demersurile iniŃiate de forurile superioare de conducere ale Ńării pentru
asigurarea independenŃei şi suveranităŃii naŃionale a României. Nicolae
Ceauşescu, făcând apel la sentimentele naŃionale ale românilor, a Ńinut o
cuvântare cu caracter accentuat politic, în care a subliniat, între altele,
necesitatea promovării relaŃiilor României cu Ńările socialiste, cu toate
Ńările lumii „pe baza respectului, independenŃei şi suveranităŃii naŃionale,
egalităŃii depline în drepturi, neamestecului în treburile interne”.
A doua zi – 22 august 1968 –, sesiunea extraordinară a Marii
Adunări NaŃionale adoptă „DeclaraŃia cu privire la principiile de bază ale
politicii externe a României”, care va fi transmisă ca document oficial al
statului român tuturor parlamentelor şi guvernelor lumii, precum şi
OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. În acest document sunt reiterate principiile
înscrise în ConstituŃia din 1965, care conferă un caracter de obligativitate
pentru conduita internaŃională a României: prietenia şi colaborarea cu
Ńările socialiste; colaborarea cu Ńările având altă orânduire social-politică;
activitate în cadrul organizaŃiilor internaŃionale în scopul asigurării păcii
şi înŃelegerii între popoare; respectarea suveranităŃii şi independenŃei
naŃionale, a egalităŃii în drepturi şi a avantajului reciproc, a neamestecului
în treburile interne. „Numai respectarea acestor principii, care constituie
norme fundamentale ale dreptului internaŃional – se arată în DeclaraŃie –

458
Mihai Retegan, op. cit., Anexa 3, p. 279.
poate asigura afirmarea spiritului de legalitate şi justiŃie în raporturile
dintre state, poate asigura dreptul inalienabil al fiecărui popor de a-şi
decide soarta. Promovarea lor consecventă, înrădăcinarea lor trainică în
viaŃa internaŃională este o cerinŃă de însemnătate hotărâtoare pentru
dezvoltarea unor raporturi de încredere între state, pentru apropierea între
popoare şi întărirea prieteniei lor, pentru dezvoltarea colaborării şi
consolidării păcii în lume”459.
De asemenea, în DeclaraŃie se relevă că „Tratatul de la Varşovia
a fost creat exclusiv ca instrument de apărare al Ńărilor socialiste
împotriva unei agresiuni din afară, a unui atac imperialist. Aceasta a fost,
este şi va fi unica raŃiune a existenŃei sale. Sub niciun motiv, în niciun caz
şi sub nicio formă, OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia nu poate fi
folosită sau invocată pentru acŃiuni militare împotriva vreunei Ńări
socialiste”.
PronunŃându-se cu hotărâre împotriva hegemonismului
conservator sovietic, în plan politic, economic şi ideologic, Nicolae
Ceauşescu a rămas totodată în continuare un adept al dogmei comuniste
şi al modelului stalinist, ceea ce explică situarea sa, în politica internă, pe
poziŃii care accentuau necesitatea planificării şi conducerii centralizate a
economiei, a rolului conducător al partidului comunist în societate, a
întăririi organelor de securitate etc. La 4 septembrie 1968, se adoptă
Decretul privind înfiinŃarea gărzilor patriotice, cu misiunea de a contribui,
în colaborare cu armata, la apărarea localităŃilor, întreprinderilor şi institu-
Ńiilor în cazul unei invazii străine pe teritoriul Ńării. Ulterior, s-a elaborat
„Doctrina apărării întregului popor”, care presupunea participarea
României exclusiv la un război defensiv pentru apărarea propriului
teritoriu. Pentru a evita pericolul unei intervenŃii armate de genul celei din
Cehoslovacia, care să ducă la detronarea sa, Nicolae Ceauşescu şi-a dat
seama că totuşi trebuie să se înŃeleagă cu „marele frate” de la Răsărit. „Îşi
menŃine o aură de independent, de «copil teribil» al comunismului, dar nu
pune în discuŃie apartenenŃa Ńării la Pactul de la Varşovia şi curând
reformele/liberalizările interne, atâtea câte vor fi fost, au îngheŃat”460.
Evenimentele de la Praga prefigurează evoluŃia lui Ceauşescu spre o
dictatură personală şi spre cultivarea cultului personalităŃii. Pe de altă
parte, anul 1968 marchează o deschidere evidentă a României spre
puterile occidentale.
În perspectivă istorică, răsturnarea regimului de la Praga în 1968,
prin forŃa armelor, „s-a dovedit a fi practic sfârşitul mişcării comuniste
internaŃionale cu centrul la Moscova, slăbită deja de criza din 1956. Însă

459
DeclaraŃia Marii Adunări NaŃionale cu privire la principiile de bază
ale politicii externe a României, în „Buletinul Oficial”, nr.114, din 22
august 1968.
460
Mihai Retegan, op. cit., p. 231.
blocul sovietic a mai rămas în picioare încă douăzeci de ani, dar din acest
moment numai sub ameninŃarea intervenŃiei militare sovietice”461.
X.3. O semnificativă deschidere diplomatică
Pe măsura consolidării poziŃiei sale în conducerea partidului şi a
statului, folosindu-se totodată de prestigiul dobândit ca urmare a atitudinii
faŃă de „Primăvara de la Praga”, Nicolae Ceauşescu a încercat să facă din
România un centru important al diplomaŃiei mondiale, s-a implicat în
rezolvarea unor probleme delicate (stabilirea relaŃiilor între China şi
S.U.A., semnarea păcii între Israel şi Egipt etc.).
DiplomaŃia românească s-a pronunŃat insistent pentru creşterea
rolului O.N.U. în asigurarea păcii şi securităŃii internaŃionale, pentru
respectarea principiilor consacrate de Cartă, acordând în această privinŃă
o atenŃie specială afirmării egalităŃii în drepturi, suveranităŃii naŃionale,
rezolvării disputelor dintre state prin mijloace paşnice, promovării ideii
privind creşterea rolului statelor mici şi mijlocii în viaŃa internaŃională.
Depăşirea decalajelor dintre statele dezvoltate şi cele subdezvoltate şi
crearea unei noi ordini internaŃionale concentrau multe din eforturile
diplomaŃiei româneşti, facilitând întărirea legăturilor cu statele „lumii a
treia”. România devine un factor activ în pregătirea şi desfăşurarea primei
ConferinŃe pentru Securitate şi Cooperare în Europa.
DiplomaŃia României a adus o contribuŃie importantă la
formularea principiilor menite să guverneze relaŃiile interstatale, statuate
în DeclaraŃia asupra principiilor dreptului internaŃional privind relaŃiile
prieteneşti şi de cooperare între state, conform Cartei NaŃiunilor Unite,
adoptată de sesiunea jubiliară a O.N.U. la 26 octombrie 1970. Printre
principiile acestui document reŃin atenŃia următoarele: a) statele trebuie să
se abŃină în relaŃiile lor internaŃionale de la ameninŃarea cu forŃa sau
folosirea forŃei împotriva integrităŃii teritoriale sau independenŃei politice
a oricărui stat sau în orice formă contrară scopului NaŃiunilor Unite;
b) reglementarea diferendelor internaŃionale numai prin mijloace paşnice
constituie o datorie a tuturor statelor; c) soluŃia diferendelor internaŃionale
trebuie căutată rapid, pe calea tratativelor, anchetei, medierii, concilierii,
arbitrajului, reglementării judiciare prin recursul la organele sau acordu-
rile regionale, şi ea trebuie să fie echitabilă; d) dacă nu se ajunge la o
soluŃie pe căile sus-menŃionate, să se continue căutarea unei reglementări
prin alte mijloace asupra cărora statele vor conveni; e) părŃile la un
diferend, precum şi celelalte state trebuie să se abŃină de la orice act
susceptibil de a agrava situaŃia; f) statele au datoria de a coopera unele cu
altele în conformitate cu Carta O.N.U.; g) toate diferendele internaŃionale
trebuie reglementate pe baza egalităŃii suverane a statelor.

461
Eric Hobsbawm, Secolul extremelor, Editura Lider, Bucureşti, 1994,
p. 461.
 Tot în 1970, la 6 decembrie, Adunarea Generală a O.N.U.
adoptă, în unanimitate, rezoluŃiile: ConsecinŃele economice şi sociale ale
cursei înarmărilor şi efectele sale profund dăunătoare asupra păcii şi
securităŃii în lume şi Rolul ştiinŃei şi tehnologiei moderne în dezvoltarea
naŃiunilor şi necesitatea întăririi cooperării economice şi tehnico-ştiin-
Ńifice între state, iniŃiate de România.
La 27 noiembrie 1972, Adunarea Generală a O.N.U. adoptă, în
unanimitate, rezoluŃia propusă de România, la care se alătură alte 31 de
state, intitulată „Creşterea rolului OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite în
menŃinerea şi întărirea păcii şi securităŃii internaŃionale, în dezvoltarea
colaborării între toate naŃiunile, în promovarea normelor dreptului
internaŃional, în relaŃiile dintre state”.
La 9 decembrie 1973, România aderă la Acordul privind Fondul
Monetar InternaŃional (F.M.I.) şi la Acordul privind Banca InternaŃională
pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (B.I.R.D.), instituŃii specializate ale
O.N.U. Peste o săptămână, România este aleasă membru al Comitetului
de redactare al ConferinŃei O.N.U. asupra dreptului mării.
La Bucureşti sunt găzduite reprezentante oficiale al unor
organisme internaŃionale, precum: Centrul de Informare O.N.U (1970);
Biroul reprezentantului permanent al Programului NaŃiunilor pentru
Dezvoltare (1971); Oficiul Centrului Comun O.N.U.D.I. – România;
Centrul European U.N.E.S.C.O. pentru învăŃământ superior (1972);
Centrul de demografie O.N.U. – România (C.E.D.O.R.) (1974) ş.a.
Numai în anul 1974, capitala României a fost gazda unor
reuniuni cu caracter internaŃional precum: Sesiunea de primăvară a
Consiliului Uniunii Interparlamentare, Sesiunea a XXIX-a a Comisiei
Economice a O.N.U. pentru Europa, ConferinŃa Mondială a PopulaŃiei,
Prima sesiune a Comisiei economice româno-americane şi primele se-
siuni ale comisiilor mixte guvernamentale româno-indiene şi româno-pa-
kistaneze, al III-lea Congres internaŃional de studii sud-est europene,
ConferinŃa AsociaŃiilor pentru NaŃiunile Unite din Ńările europene,
lucrările Comitetului regional pentru Europa al OrganizaŃiei Mondiale a
SănătăŃii etc.
Pentru a atrage capital, tehnologie şi a-şi asigura disponibilităŃi
sporite la export, guvernul român a anunŃat în 1971 înfiinŃarea de com-
panii mixte pentru dezvoltare industrială şi comercială în care partenerii
occidentali puteau deŃine până la 49 % din acŃiuni; până la 31 decembrie
1974 au luat fiinŃă 47 de astfel de companii şi bănci cu sediul în România.
X.4. DiplomaŃia română în faŃa ConferinŃei pentru Securitate
şi Cooperare în Europa
România a participat, începând din toamna anului 1972, la
negocierile multilaterale destinate pregătirii primei ConferinŃe pentru
Securitate şi Cooperare în Europa (C.S.C.E.), de la Helsinki. ConferinŃa
era menită să se substituie în bună măsură tratatului de pace cu Germania,
prin care nu se putuse încheia, din punct de vedere juridic, al doilea război
mondial. Legitimarea printr-un document politic internaŃional a
statu-quo-ului teritorial postbelic rămânea pentru diplomaŃie un obiectiv
major de atins. ConferinŃa de la Helsinki trebuia, prin urmare, să consacre
realităŃile geopolitice de după 1945, sovieticii având nevoie, în această
privinŃă, de un certificat de bună purtare. În schimb, vest-europenii, ame-
ricanii şi canadienii urmăreau pe termen mediu liberalizarea progresivă a
regimurilor comuniste din Europa răsăriteană. Dacă voiau să obŃină, cu
prilejul ConferinŃei, recunoaşterea frontierelor postbelice, U.R.S.S. şi
aliaŃii lor erau obligaŃi să se acomodeze cu respectarea drepturilor şi liber-
tăŃilor fundamentale ale omului. Viziunea occidentală privind obiectivele
ConferinŃei a postulat nemijlocit „dimensiunea umană”, care s-a dovedit a
fi o adevărată bombă cu efect întârziat în viaŃa politică a Europei.
Statele mici şi mijlocii – fie că erau neutre şi nealiniate, sau
membre ale unei alianŃe militare – „au participat, vrând-nevrând, la trocul
dintre sovietici şi occidentali: recunoaşterea frontierelor contra respectării
drepturilor omului. Ele erau însă interesate de ConferinŃă în măsura în
care aceasta le putea oferi o mai mare libertate de acŃiune, un statut de
egalitate cu cei mari,462o demnitate nouă şi, deci, un rol sporit în concer-
tarea paneuropeană” .
România s-a implicat profund în pregătirea şi desfăşurarea
ConferinŃei de la Helsinki, fiind conştientă că demersul ei avea să-i
consacre şi să-i consolideze un statut de independenŃă şi deci o mai mare
libertate de acŃiune. Ea manifesta un interes special pentru întreaga
problematică privind securitatea şi cooperarea în Europa, insistând în
mod hotărât asupra cerinŃei eliminării forŃei, în orice formă, cu deosebire
cea militară, din cadrul realităŃilor europene. DiplomaŃia română nu s-a
sfiit să ia atitudine împotriva marilor puteri ori de câte ori poziŃiile şi inte-
resele erau divergente. Comportamentul politic al României la această
ConferinŃă s-a bucurat de audienŃă şi simpatie, în măsura în care puterile
occidentale încurajau orice fisură ce se putea produce în unitatea Estului
socialist.
DiplomaŃia României se ghida după o viziune proprie despre
ceea ce ar fi trebuit să fie un sistem de securitate în Europa. Sintetizând
poziŃiile oficiale ale vremii, precum şi dezbaterile din mediile academice
şi culturale, ambasadorul Valentin Lipatti definea în felul următor modul
în care România concepea atunci viitorul continentului din punct de
vedere al securităŃii: „Securitatea europeană se constituie ca un sistem de
angajamente liber consfinŃite, clare şi precise, din partea tuturor statelor,
însoŃite de măsuri concrete, care să ofere tuturor Ńărilor garanŃia că se află
la adăpost de orice agresiune, că se pot dezvolta liber, conform propriilor
interese şi propriei voinŃe, şi să coopereze pe baza respectării principiilor
462
Integrarea europeană, prioritate în politica externă a României,
coordonator Valentin Lipatti, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti,
1996, p. 11-12.
fundamentale ale dreptului internaŃional. ConferinŃa general europeană
trebuie, ca atare, să elaboreze premisele fundamentale ale unui sistem de
securitate şi cooperare în Europa bazat în principal pe un cod de conduită
al relaŃiilor dintre statele participante, pe un amplu program de cooperare
în marile domenii de interes comun, în sfârşit, pe continuarea eforturilor
multilaterale începute de conferinŃă, prin crearea unui organism
permanent sau cel puŃin a unei continuităŃi organizate în această
privinŃă”463.
ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa a cuprins
patru etape succesive pe parcursul a doi ani şi jumătate: a) consultările
multilaterale (Helsinki, 22 noiembrie 1972 – 8 iunie 1973); b) prima fază
a ConferinŃei (Geneva, 3-7 iulie 1973); c) lucrările celei de-a doua faze a
ConferinŃei (Geneva, 29 august 1973 – 20 iulie 1975); d) reuniunea finală
la nivel înalt (Helsinki, 27 iulie – 1 august 1975).
Reuniunea pregătitoare din capitala Finlandei adoptă în mod
solemn la 8 iunie 1973 „Recomandările finale” ale consultărilor, care
cuprind: organizarea conferinŃei, ordinea de zi şi directivele pentru
organele de lucru; prevederile referitoare la participanŃi, observatori şi
invitaŃi, data şi locurile în care se vor desfăşura fazele ConferinŃei,
regulile de procedură, aranjamentele financiare. În finalul consultărilor,
cele 35 de state participante acceptă în unanimitate o propunere formulată
de reprezentantul României cu privire la problema participanŃilor şi
observatorilor la conferinŃa general-europeană.
Bătălia pentru reguli, declanşată şi câştigată de România, în
cursul pregătirii ConferinŃei, a însemnat un câştig pentru democratizarea
relaŃiilor internaŃionale, pentru afirmarea personalităŃii şi a capacităŃii de
acŃiune a Ńărilor mici şi mijlocii, în apărarea intereselor lor legitime şi
construirea unui sistem de securitate europeană. „Această zestre
«politică» dobândită cu trudă nu trebuia niciun moment şi în nicio împre-
jurare diminuată sau poluată. Şi poate că, dintre toŃi participanŃii la
ConferinŃă, România a fost Ńara care a vegheat cu cea mai mare grijă la
aplicarea acestor norme”464.
România a jucat un rol decisiv, de a cărui reuşită a depins
întreaga orientare democratică a „procesului C.S.C.E”. PoziŃia delegaŃiei
române – considerată iniŃial o manifestare de „perfecŃionism procedural”
– a sfârşit prin a fi înŃeleasă şi în bună măsură sprijinită de Ńări ca: ElveŃia,
Suedia, FranŃa, Belgia, Polonia sau Iugoslavia. Obiectivul urmărit de
463
Valentin Lipatti, În tranşeele Europei. Amintirile unui negociator,
Editura Militară, Bucureşti, 1993, p. 22.
464
Ibidem, p. 34.
delegaŃia României era adoptarea unor norme procedurale care să
consacre deplina egalitate în drepturi, suveranitatea şi independenŃa
fiecărui stat participant, ca şi posibilitatea utilizării formulei consensului
în adoptarea deciziilor, adică stabilirea unor „parametri politici”, capabili
să excludă abordarea de la bloc la bloc, precum şi orice practică discri-
minatorie. După vii dezbateri, cu uşile închise, şi nu lipsite de momente
tensionate, a fost adoptată prevederea potrivit căreia la consultările
multilaterale „statele participă ca state suverane şi independente, în
condiŃii de deplină egalitate”. DiplomaŃii români au mers mai departe,
reuşind să insereze şi prevederea privind desfăşurarea consultărilor „în
afara alianŃelor militare”. Aceste formulări au fost apoi reluate expresis
verbis în regulile de procedură ale C.S.C.E., „dând expresie unei orientări
clare: aceea a participării pe picior de egalitate a tuturor delegaŃiilor la
toate formele de dezbatere şi de negociere, ca şi a respingerii oricărei
orientări de bloc”465.
La sfârşitul lunii iulie şi la începutul lunii august 1975, a treia
fază a ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, înalŃii
reprezentanŃi ai celor 33 de state europene, şi cei ai S.U.A. şi Canadei
adoptă Actul final al ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în
Europa, în care sunt înscrise zece principii, constituind în jargonul diplo-
maŃiei Decalogul de la Helsinki. Acestea sunt: I. Egalitatea suverană,
respectarea drepturilor inerente suveranităŃii; II. Nerecurgerea la forŃă sau
la ameninŃarea cu forŃa; III. Inviolabilitatea frontierelor; IV. Integritatea
teritorială a statelor; V. Reglementarea paşnică a diferendelor;
VI. Neamestecul în treburile interne; VII. Respectarea drepturilor omului
şi libertăŃilor fundamentale, inclusiv a libertăŃii de gândire, conştiinŃă,
religie sau de convingere; VIII. Egalitatea în drepturi a popoarelor şi
dreptul acestora de a dispune de ele însele; IX. Cooperarea între state;
X. Îndeplinirea cu bună credinŃă a obligaŃiilor asumate conform dreptului
internaŃional.
Actul final este reprodus de presa română, dar întreaga secŃiune
a VII-a privind „Respectarea drepturilor omului şi libertăŃilor funda-
mentale” va fi interpretată de conducerea comunistă a României, ca şi a
celorlalte state socialiste, în aşa fel încât să nu se aducă nicio atingere
regimului politic intern. În această privinŃă, ambasadorul S.U.A. la
Bucureşti în anii 1981-1985, David B. Funderburk, aprecia că
„Ceauşescu era deosebit de abil în jocul de-a divide et impera, atunci
când avea de-a face cu reprezentanŃii americani şi occidentali, mai cu
seamă în problemele drepturilor omului. MulŃi dintre diplomaŃii care
465
Ibidem, p. 30.
lucrau la ambasada (S.U.A. – n.a.) din Bucureşti erau foarte conştienŃi de
starea drepturilor omului în România şi voiau să spună adevărul. Dar grija
cea mai mare în Departamentul de Stat era cum să protejeze relaŃia
clauzei naŃiunii celei mai favorizate cu România lui Ceauşescu”466.
Ceremonia semnării Actului final al C.S.C.E. de la Helsinki a
fost precedată de discursurile rostite de înalŃii reprezentanŃi ai statelor
participante, care au formulat „explicaŃii de vot”. Fiecare vorbitor şi-a
spus punctul de vedere cu privire la însemnătatea ConferinŃei, a expus
motivele pentru care se considera îndreptăŃit să semneze Actul final, i-a
înfăŃişat meritele şi neajunsurile. Nicolae Ceauşescu şi-a rostit cuvântarea
la 1 august 1975, reluând principalele teze şi opŃiuni ale politicii externe
româneşti în materie de securitate europeană. „Istoria – declara el – va
judeca nu numai documentele ce vor fi semnate şi declaraŃiile făcute, ci şi
felul în care fiecare stat, fiecare guvern şi conducător de stat sau guvern
va acŃiona pentru realizarea Actului final, pentru ca speranŃele
contemporanilor să fie împlinite, iar acŃiunile guvernelor să răspundă
năzuinŃelor de bunăstare, libertate şi pace ale tuturor naŃiunilor”.
Pentru membrii delegaŃiei României, care au participat nemijlocit
la pregătirea şi desfăşurarea ei, ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare
în Europa de la Helsinki a însemnat o experienŃă diplomatică unică în
felul său, prin complexitatea problemelor, ca şi prin modul lor inedit de
negociere. „A fost totodată un act de curaj şi de credinŃă, într-o vreme în
care neîncrederea şi ostilitatea erau încă precumpănitoare şi în care
viitorul trebuia imaginat cu îndrăzneală şi prudenŃă de cei care dobândeau
zi de zi, prin negociere, conştiinŃa de a se implica în edificarea unei
Europe noi, mai sigure şi mai umane”467.
În întreaga desfăşurare a „procesului C.S.C.E.”, s-a remarcat
principalul negociator român, Valentin Lipatti, despre care „Los Angeles
Times” din 27 iulie 1975 scria: „După părerea unanimă a colegilor săi de
profesie, solistul-vedetă al negocierilor îndelungate, adesea obositoare şi
greoaie ale ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, a fost
ambasadorul român Valentin Lipatti … Lipatti vorbeşte o franceză

466
David B. Funderburk, Un ambasador american între Departamentul
de Stat şi dictatura comunistă din România. 1981-1985 (Prinstripes and Reds),
traducerea Betty Funderburk, Editura Dacon, ConstanŃa, 1994, p. 122.
467
Valentin Lipatti, op. cit., p. 9. DelegaŃia României la C.S.C.E.,
condusă de Mircea Bălănescu şi primul său adjunct Valentin Lipatti, mai
cuprindea pe: Constantin Vlad, Romulus Neagu, Ovidiu Popescu, Dimitrie
Stănescu, Ion Diaconu, Dragoş Şerbănescu, Teofil Bălaj, Iuliu Irinca, Marian
Pavelescu, Ioan Sbârnă, Petre Mogoşanu şi Paraschiva Bădescu.
perfectă şi posedă o inteligenŃă pătrunzătoare şi simŃ al umorului, precum
şi talente diplomatice excepŃionale, atât în ceea ce priveşte detaliul, cât şi
vederea de ansamblu. Însă fascinaŃia pe care a prezentat-o Lipatti pentru
diplomaŃii occidentali a constituit-o manifestarea sa de independenŃă
incredibil de îndrăzneaŃă şi desfăşurată fără întrerupere, zi de zi, şi adesea
opoziŃia sa făŃişă faŃă de ruşi.
În acelaşi timp, activitatea română aici a fost pur şi simplu cea
mai spectaculoasă şi liberă faŃă de cea a tuturor aliaŃilor sovietici, care
însă, cu excepŃia cehilor intimidaŃi şi a bulgarilor servili, au reuşit să ia
legătura cu occidentul într-o manieră sau alta, într-un moment sau altul.
Adesea aceasta era o simplă conversaŃie la un cocktail, sau o discuŃie la
un dejun discret, când vreun polonez sau vreun ungur subliniau unui
diplomat occidental importanŃa poziŃiei occidentale pe care însă ei nu
puteau să o susŃină pe faŃă la masa ConferinŃei aşa cum o va face Lipatti”.
Rezultatele ConferinŃei de la Helsinki din 1975 sunt remarcabile:
ea a putut stabili un cod de conduită menit să asigure relaŃii stabile şi
echitabile între statele participante; a elaborat un program de acŃiune în
domeniile de interes major, înscrise pe agenda ei; a asigurat, într-o formă
incipientă, continuitatea procesului paneuropean; în sfârşit, a inaugurat şi
consacrat norme de procedură şi de lucru, care i-au conferit un profil
original, profund diferit al reuniunilor internaŃionale tradiŃionale.
Limitele ConferinŃei de la Helsinki, care au existat, desigur, au
fost determinate îndeosebi de interesele marilor puteri. Aşa, bunăoară,
aspectele militare ale securităŃii europene au alcătuit partea ei cea mai
puŃin consistentă. Actul final n-a putut deveni un acord internaŃional în
bună şi convenită formă din cauza refuzului puterilor occidentale, în
primul rând al R.F. Germania, de a consacra existenŃa a două state
germane. Urmările C.S.C.E. ar fi putut fi mai bogate şi mai îndrăzneŃe
dacă Ńările PieŃei Comune i-ar fi înŃeles, încă de pe atunci, însemnătatea
pentru viitorul concertării şi cooperării paneuropene. Cu toate carenŃele
sale, ConferinŃa de la Helsinki a deschis un proces înnoitor în relaŃiile
intereuropene. Constantin Vlad, autorul unei lucrări de referinŃă privind
diplomaŃia secolului XX, consideră Actul final de la Helsinki „unul dintre
documentele fundamentale privind relaŃiile dintre state în Europa, şi nu
numai ”, subliniind semnificaŃia deosebită a consacrării „pentru prima
oară într-un document internaŃional a drepturilor omului, ca un principiu
de bază al relaŃiilor dintre state, sub semnătura şefilor de state sau de
guverne ale statelor participante”468.

468
Constantin Vlad, op. cit., p. 565.
 Evident, acceptarea prevederilor Actului final care dădeau
conŃinut principiului respectării drepturilor omului şi a libertăŃilor
fundamentale de către statele europene cu regimuri comuniste a fost
formală, pentru că niciunul dintre ele nu s-a grăbit să dea curs în totalitate
prevederilor de acest gen. Dar ConferinŃa „deschisese, deja, o breşă
importantă, permiŃând statelor democratice din Vest să abordeze frontal,
în cadrul multilateral al C.S.C.E., problematica drepturilor omului şi să
facă publică încălcarea lor sistematică în Estul continentului. Mai mult
decât atât, deschiderile respective au declanşat o adevărată contaminare
axiologică. Valorile perene ale libertăŃii şi demnităŃii umane sunt cele
care au dat lovitura de graŃie totalitarismului european postbelic”469.
Ceea ce a urmat ConferinŃei de la Helsinki nu a fost, din păcate,
pe măsura aşteptărilor. Spiritul de înŃelegere şi de compromis, care
caracterizase negocierile paneuropene din 1972-1975, s-a irosit destul de
repede. ProtecŃionismul economic al PieŃei Comune, ca şi violarea
drepturilor omului şi îngrădirea liberei circulaŃii a informaŃiei de către
Ńările socialiste au dus la declinul politicii de destindere. În aceste condiŃii,
aplicarea Actului final al C.S.C.E. a fost practic blocată, Estul şi Vestul au
renunŃat repede la compromisul istoric pe care îl reprezentase „momentul
Helsinki” şi au revenit, adesea cu o energie sporită, la vechile opŃiuni şi
clişee. Reuniunile de evaluare a aplicării Actului final – Ńinute rând pe
rând la Belgrad (1977-1978), la Madrid (1980-1983) şi la Viena
(1986-1989) – au fost marcate de revenirea la spiritul „războiului rece”:
dezbateri tensionate şi prelungite în mod artificial, blocaje multiple şi
rezultate adesea mediocre. Uneori, chiar reuniuni ale C.S.C.E. la nivel de
experŃi nu au putut adopta documente finale din lipsă de consens. Dincolo
de aceste neajunsuri, fluxul reuniunilor multilaterale ale C.S.C.E. a putut
continua, când mai bine, când mai rău, demonstrând vitalitatea prevede-
rilor instituŃionale convenite la Helsinki.
În anii următori, politica externă a României şi-a pierdut treptat
credibilitatea şi eficienŃa, rezumându-se în principal la repetarea unor lo-
zinci şi neŃinând seama de realităŃile lumii contemporane. Scăderii popu-
larităŃii peste graniŃe i se va adăuga, în interiorul Ńării, o indiferenŃă
generală care va evolua spre ostilitate, pe măsură ce se va adânci prăpastia
dintre politica partidului comunist şi nevoile vitale ale poporului român.

469
Adrian Năstase, Drepturile Omului, religia sfârşitului de secol,
IRDO, 1992, p. 111-112.
 XI. CONTEXTUL INTERNAłIONAL
AL PRĂBUŞIRII REGIMULUI SOCIALIST TOTALITAR

XI.1. De la liberalizare politică la neostalinism

Primele semnale ale degradării regimului Ceauşescu datează din
anul 1971. În acel an, liderul suprem de la Bucureşti a făcut o vizită în
China, unde era în plină desfăşurare „revoluŃia culturală” lansată de
preşedintele Mao Zedong. În căutarea unei formule de guvernare,
distinctă de cea din U.R.S.S., Nicolae Ceauşescu a găsit în China şi în
Coreea de Nord variante ale unui model care corespundeau şi viziunii
sale – „un regim autoritar axat pe cultul personalităŃii liderului suprem şi
pe primatul ideologiei. Ceauşescu se voia şi el înălŃat pe un 470
piedestal, cel
puŃin la fel de înalt ca acel al lui Mao şi al lui Kim Ir Sen” . S-a ajuns
astfel la „programul ideologic” adoptat de Plenara C.C. al P.C.R. din 3-5
noiembrie 1971, care va pune capăt procesului de relativă liberalizare
politică şi de angajare în modernizarea economiei din perioada anterioară.
Începe o nouă etapă, caracterizată prin rigiditate crescândă şi dogmatism,
dezechilibre structurale, erodarea poziŃiilor României în relaŃiile
internaŃionale.
Partidul Comunist Român îşi reinstaurează controlul absolut
asupra întregii vieŃi social-economice şi cultural-artistice a Ńării. Pentru
atingerea acestui scop, se trece la o susŃinută ofensivă ideologică,
urmărindu-se blocarea manifestării oricăror activităŃi disidente şi de
opoziŃie. Consiliul Culturii şi EducaŃiei Socialiste, creat în locul
Ministerului Culturii, avea misiunea principală de a controla înfăptuirea
„programului ideologic”, inclusiv de a efectua cenzura. Nicolae
Ceauşescu a impus o formulă de guvernare despotică, bazată pe
orchestrarea unui cult al personalităŃii fără precedent în istoria României.
O serie de tehnocraŃi care asigurau funcŃionarea sistemului economic au
fost înlocuiŃi cu aşa-zişi revoluŃionari de profesie.
În primii ani după venirea la putere, Ceauşescu a încercat să-şi
cultive imaginea unui lider dornic de înfăptuirea unei politici de reformă
şi de democratizare. Astfel, ConferinŃa NaŃională a P.C.R. din decembrie
1967 a adoptat hotărârea de „perfecŃionare a conducerii şi planificării
economiei naŃionale”, prin care competenŃele decizionale şi de planificare
erau mutate de la ministere la nivelul noilor centrale industriale. Sistemul
de planificare instituit în 1969 era, cel puŃin pe hârtie, descentralizat. În
acelaşi an, modelul clasic de alocaŃie a fost înlocuit printr-un sistem de

470
Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, op. cit., p.
481.
contracte între unităŃile de producŃie. Totodată, s-a adoptat o nouă lege
financiară. În octombrie 1971, s-a trecut la crearea de „comitete ale
oamenilor muncii”, iar în anul următor s-au înfiinŃat în toate între-
prinderile aşa-numite „consilii muncitoreşti de control”. În 1973, în
ministere şi alte organe centrale administrative s-a introdus principiul
conducerii colective. A urmat, în anul 1974, statornicirea sistemului
retribuŃie pe baza cantităŃii şi calităŃii muncii prestate. „România a fost la
acea vreme prima Ńară din blocul de Est care a permis crearea de joint
ventures cu participare occidentală”471.
După un deceniu de la ConferinŃa NaŃională a P.C.R., din 1967,
începe o nouă fază a restructurării româneşti. Cu ocazia unei noi
ConferinŃe NaŃionale a P.C.R., din decembrie 1977, imediat după greva
muncitorilor din Valea Jiului, se adoptă unele măsuri sociale –
îmbunătăŃirea planului construcŃiei de locuinŃe, reducerea timpului de
lucru săptămânal etc. Un „nou mecanism economico-financiar” pus în
aplicare în 1978 avea în vedere reorganizarea economiei pe baza unor
criterii economice care să permită rentabilizarea şi intensificarea produc-
Ńiei. În întreprinderi s-a introdus contabilitatea pe baza producŃiei nete. S-a
trecut la reglementarea legislativă a formării preŃului la producători cu
scopul declarat de rentabilizare a întreprinderilor. Măsurile sociale
finanŃate iniŃial de stat au fost trecute în competenŃa întreprinderilor în
cadrul autofinanŃării. Prin introducerea sistemului părŃilor sociale,
angajaŃii aveau partea lor din profitul realizat de întreprinderi. Pentru
salariaŃii întreprinderilor exportatoare şi ai celor extractive s-au creat
facilităŃi suplimentare. Un obiectiv de perspectivă era chiar converti-
bilitatea monedei naŃionale.
Cele mai multe măsuri de reformă economică au rămas pe hârtie
sau au fost anulate în spiritul întăririi ideologice şi al politicii de
austeritate. Ceauşescu a iniŃiat un proces echivalent cu o contrareformă
economică, el a întărit centralismul, în locul slăbirii restricŃiilor asupra
proprietăŃii private s-a planificat desfiinŃarea iniŃiativelor agricole particu-
lare care mai existau. Din 1980, statul a limitat folosirea parcelelor de pă-
mânt pe care Ńăranii cooperatori le deŃineau în proprietate, acestea fiind
trecute în sistemul planificării de stat; impozitele erau stabilite la nivel
central.
În domeniul industriei, micile întreprinderi au fost integrate în
întreprinderi mari ori au fost subordonate centralelor industriale. Organis-
mele de comerŃ exterior, care până în 1986 erau subordonate ministerelor
din domenii specifice, au fost subordonate Ministerului ComerŃului
Exterior şi Cooperării Economice InternaŃionale. Prin aceasta se urmărea,
în primul rând, întărirea controlului asupra importurilor de valută ale
fiecărui minister. Noua lege a comerŃului exterior, adoptată în 1978, ca
parte a „noului mecanism economico-financiar”, a fost revizuită doi ani

471
Anneli Ute Gabanyi, RevoluŃia neterminată, Editura FundaŃiei
Culturale Române, Bucureşti, 1999, p. 131.
mai târziu, iar libertatea de acŃiune a întreprinderilor de comerŃ exterior,
care fusese uşor extinsă, a fost din nou limitată.
În anul 1987 s-a produs o schimbare resimŃită nu numai în meca-
nismele de control şi planificare ale economiei, ci şi în domeniul plani-
ficării strategice. Consiliul Superior al Dezvoltării Economice şi Sociale
s-a reorganizat, devenind un superorganism de planificare cu competenŃe
decizionale majore sub directa conducere a şefului statului şi partidului.
Consiliul Central de Control al ActivităŃii Economice şi Sociale,
creat la sfârşitul lunii decembrie 1972, devine un instrument de
concentrare nemijlocită a pârghiilor de conducere economico-socială de
către secretarul general al P.C.R. Întărirea controlului de la centru şi
multiplicarea organismelor de supraveghere şi coordonare erau socotite
de conducerea P.C.R. drept singurele modalităŃi de perfecŃionare a
economiei. Descentralizarea şi relativa autonomizare a întreprinderilor au
fost abandonate, întrucât ar fi dus treptat la slăbirea monopolului puterii
politice exercitat de către partidul comunist.
TendinŃele autocrate, intolerante, ale lui Nicolae Ceauşescu s-au
accentuat în mod treptat. La 28 martie 1974 s-a modificat ConstituŃia din
1965, introducându-se funcŃia de preşedinte al Republicii, ales de Marea
Adunare NaŃională. Ales în funcŃia de preşedinte al Republicii Socialiste
România, Nicolae Ceauşescu îşi ia un sceptru ca semn al puterii
prezidenŃiale.
Potrivit modificărilor operate în ConstituŃie, privind sistemul
organelor supreme ale puterii de stat, preşedintele republicii era şeful
statului şi reprezenta puterea în relaŃiile interne şi internaŃionale ale
României. El prezida Consiliul de Stat şi şedinŃele Consiliului de Miniştri,
când considera necesar; era comandantul suprem al forŃelor armate şi
preşedintele Consiliului Apărării; numea şi revoca miniştri, membrii
Tribunalului Suprem şi procurorul general; conferea decoraŃiile şi titlurile
de onoare, acorda graŃierea, cetăŃenia şi dreptul de apel; stabilea rangurile
misiunilor diplomatice, îi acredita şi îi rechema pe reprezentanŃii
diplomatici ai României, primea scrisorile de acreditare şi de rechemare a
reprezentanŃilor diplomatici ai altor state; încheia tratate internaŃionale în
numele statului român şi dădea împuterniciri în acest sens; proclamă
starea de necesitate.
Prin instituirea funcŃiei de preşedinte al Republicii Socialiste
România şi alegerea sa în această înaltă demnitate, Nicolae Ceauşescu îşi
atribuie puteri depline, deciziile sale fiind de regulă transpuse în decrete
ale Consiliului de Stat, în legi şi hotărâri ale Consiliului de Miniştri.
Dincolo de acestea, instituŃiile statului şi cei ce se aflau în fruntea lor
acŃionau pe baza indicaŃiilor secretarului general al partidului şi ale
preşedintelui republicii. S-a instaurat ceea ce unii analişti numesc
„socialism dinastic” sau „monarhie comunistă”. Membrii familiei
prezidenŃiale primeau necontenit funcŃii şi responsabilităŃi în sferele
puterii, şeful regimului nemaiavând încredere decât în rudele sale
apropiate şi în câteva persoane obediente.
 Începând din 1972, Elena Ceauşescu, fără a avea alt suport
politic sau profesional în afara căsătoriei cu Nicolae Ceauşescu, este
aleasă membru al C.C. al P.C.R., al Comitetului Politic Executiv şi al
guvernului. Devine a doua putere în partid şi în stat, dar şi dr. ing., „mare
chimistă” cu pretenŃia de a fi recunoscută ca om de ştiinŃă, „savant de
renume mondial”; este primită în Academia Română şi în academii
străine, semnează numeroase cărŃi publicate în Ńară şi peste hotare. Elena
Ceauşescu devine un simbol al imposturii ştiinŃifice şi politice; ea „a
exercitat o înrâurire nefastă şi absurdă asupra aplicării politicii comuniste
în România,472contribuind din plin la exacerbarea caracterului despotic al
soŃului său” . „Setea de putere a Elenei Ceauşescu – scrie un reputat
istoric – a fost egalată doar de grosolănia ei, care şochează până şi pe
membrii Comitetului Politic Executiv. Elena Ceauşescu a făcut lui
Nicolae Ceauşescu un rău mai mare decât toŃi opozanŃii şi dizidenŃii luaŃi
la un loc: a proiectat asupra lui ostilitatea, apoi ura îndreptată asupra473
ei şi
l-a discreditat, creându-i imaginea unui bărbat subordonat soŃiei sale” .
Întrebat de Lavinia Betea cum şi-o aminteşte pe Elena
Ceauşescu, Alexandru Bârlădeanu, care a cunoscut îndeaproape ascen-
siunea politică a cuplului Ceauşescu, a răspuns: „Rareori am întâlnit un
om care să conŃină un buchet de caracteristici negative ca ea! Urâtă,
proastă, 474
rea, nesimŃită şi obraznică – erau caracteristicile cele mai
vizibile” .
Referindu-se la măsura în care Nicolae Ceauşescu, a fost
influenŃat de soŃia sa, un alt memorialist susŃine că acesta „nu a fost
marioneta ei, dar s-au potrivit amândoi aşa cum se spune că se combină
tusea cu junghiul. Nu este adevărat nici ce scriu alŃii că Nicolae
Ceauşescu a fost un troglodit, un om lipsit de cultură, un aventurier
social-politic pe care numai întâmplarea l-a propulsat în funcŃii înalte.
Nicolae Ceauşescu a fost un autodidact inteligent, înzestrat cu o mare
şiretenie cu care a reuşit să înşele nu doar colaboratorii, ci şi milioane de
români care l-au considerat ani în şir o apariŃie «mesianică» în viaŃa lor şi
chiar pe sine însuşi, stăruind în credinŃa că oricât de multe sacrificii le va
impune cetăŃenilor, aceştia vor continua să-l iubească. Nu trebuie trecut
cu vederea că această personalitate contradictorie are locul său bine
definit în istoria României şi chiar în a lumii, dacă Ńinem seama de faptul
că toŃi marii oameni politici ai vremii sale au avut cuvinte de laudă despre
el. În sinea sa a vrut binele Ńării şi al poporului român, un bine numai de el
înŃeles şi care a intrat în conflict ireconciliabil cu naŃiunea română. De
aici a intervenit şi sfârşitul tragic ce l-a avut”475.

472
Istoria României în date, coordonare Dinu C. Giurescu, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 634.
473
Florin Constantiniu, op. cit., p. 483.
474
Lavinia Betea, op. cit., p. 200.
475
Paul Sfetcu, op. cit., p. 176.
 Congresul al XI-lea al P.C.R. din 25-28 noiembrie 1974 adoptă
Programul Partidului Comunist Român de făurire a societăŃii socialiste
multilateral dezvoltate şi de înaintare a României spre comunism. În
acest document – pe care Nicolae Ceauşescu îl definea ca fiind „expresia
marxism-leninismului creator în România” – se inserau ca obiective
centrale: accelerarea şi diversificarea industrializării, cu prioritate a indus-
triei grele, întărirea statului şi conducerea dezvoltării economico-sociale a
Ńării pe baza planului naŃional unic, ridicarea pe o treaptă superioară a
rolului politic conducător al partidului în întreaga viaŃă a societăŃii
româneşti476. „Epoca Nicolae Ceauşescu” se înscrie pe coordonatele
trasate de acest Congres, care a consacrat regimul politic prezidenŃial
bazat pe cultul personalităŃii. Această „epocă”, atingând apogeul în anii
următori, a cunoscut o abilă manipulare a puterii de către cuplul
prezidenŃial şi punerea tuturor mijloacelor de propagandă în mâinile
şefului partidului şi statului, care pretindea executarea cu supuşenie a
tuturor indicaŃiilor şi hotărârilor sale, adesea aberante.
Preocuparea constantă a lui Nicolae Ceauşescu au constituit-o
eliminarea treptată a oamenilor care făcuseră parte din echipa
predecesorului său şi înlocuirea lor cu alŃii, devotaŃi şi gata să-i
îndeplinească toate dispoziŃiile. Acest obiectiv a fost realizat în timp, cu
prudenŃa şi iscusinŃa caracteristice noului lider de la Bucureşti. În
eliminarea unora, ca Alexandru Moghioroş, Petre Borilă, Leontin Sălăjan
şi Emil Bodnăraş, a fost ajutat de soartă prin încetarea lor din viaŃă. AlŃii,
ca Gheorghe Apostol şi Alexandru Drăghici, au fost destituiŃi prin
scenarii publice. Alexandru Bârlădeanu, după doi ani de activitate ca
expert economic al noii conduceri, a fost pensionat. Ion Gheorghe
Maurer, principalul susŃinător al promovării lui Ceauşescu în noua sa
demnitate, excedat de relaŃiile cu acesta, a demisionat în 1974 din toate
funcŃiile şi s-a retras din viaŃa politică.
Cultul personalităŃii lui Ceauşescu a ajuns la manifestări
aberante, spectaculoase, asemănătoare celor din timpul lui Stalin. Este
cultul conducătorului atotputernic, căruia adulatorii îi atribuie însuşiri
excepŃionale, supraomeneşti, competenŃe de a găsi răspunsuri şi soluŃii nu
numai la problemele interne ale societăŃii româneşti din orice domeniu,
dar şi la cele privitoare la politica externă şi relaŃiile internaŃionale.
Spectacolele istorico-muzical-coregrafice susŃinute sub genericul
„Cântarea României” devin treptat un elogiu fără limite pentru
alimentarea cultului personalităŃii.
RezoluŃia Congresului al XIV-lea al P.C.R. (20-24 noiembrie
1989) îl aprecia astfel pe Ceauşescu: „Cel mai iubit şi stimat fiu al
naŃiunii noastre, ctitorul de geniu al României socialiste moderne,
strălucit conducător de partid şi de Ńară, personalitate de înalt prestigiu a

476
Programul Partidului Comunist Român de făurire a societăŃii
socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism, Editura
Politică, Bucureşti, 1975, p. 7-11.
vieŃii politice contemporane, ce s-a impus în conştiinŃa întregii omeniri ca
mare Erou al păcii, al înŃelegerii şi colaborării între toate naŃiunile lumii”.
Dar, asemenea aprecieri erau receptate de opinia publică mai curând ca o
expresie a izolării în care se afla Nicolae Ceauşescu. Partidul comunist
însuşi devenise o anexă a unei dictaturi personale, funcŃionând după
directivele date de secretarul său general.
Responsabilii ideologici şi unii autori de mitologii istorice din
ultimul deceniu al totalitarismului socialist din România înşirau marile
epoci ale istoriei românilor, fiecare dintre ele purtând numele
personalităŃii domnitoare: Burebista, Decebal, Mircea cel Bătrân, Iancu
de Hunedoara, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu,
Alexandru Ioan Cuza, adăugând la sfârşit pe Ceauşescu. Toate nu făceau
decât să ducă, printr-o actualizare forŃată, la Nicolae Ceauşescu şi să
aşeze pe o scară, cât mai sus, o epocă ce începuse să-i poarte numele.
Purtătorul de sceptru prezidenŃial, el însuşi, înŃelegea să se regăsească în
marile figuri încoronate ale trecutului românilor. „Principalii voievozi se
înşiruie astfel din nou pe treapta cea mai de sus a panteonului, prezenŃa
lor în actualitate justificându-se prin importanŃa acordată, dar depinzând
totodată de conjunctură sau de succesiunea comemorărilor. Pentru Mihai
Viteazul, se pare că Ceauşescu – hrănit cu lecturi din Bolintineanu şi
Coşbuc – a avut o admiraŃie deosebită (ceea ce nu l-a împiedicat să
ordone demolarea mânăstirii Mihai Vodă, cu scopul de a-şi pune mai bine
în perspectivă propriul palat); oricum, făuritorul Unirii de la 1600
exprima în mai mare măsură ca oricare alt domnitor ideea României
eterne, pe care Ceauşescu înŃelegea să o încarneze”477.
Dat fiind că maşinăria ideologică îi atribuia conducătorului
momentul de iniŃiere a fiecărei acŃiuni politice, populaŃia a ajuns să-l
considere direct şi exclusiv răspunzător de efectele negative ale
sistemului dictatorial. Când, în 1989, în urma politicii ceauşiste de
austeritate, nivelul de trai al românilor a atins puncte insuportabile,
presiunea cauzată de numeroasele suferinŃe şi privaŃiuni nu mai putea fi
contracarată de nicio campanie propagandistică.
Nicolae Ceauşescu şi alŃi lideri politici din Ńările est-europene
care s-au prăbuşit în 1989 au fost creaŃia unor sisteme politice şi so-
cial-economice ce nu şi-au putut dovedi viabilitatea. Cariera şefului de
stat român se înscrie într-un sistem de ambiŃii, de frustrări şi de
reprezentări colective. Lunga viaŃă a sistemului Ceauşescu, ce intră în
continuitatea sistemului Gheorghiu –Dej, nu se poate explica doar prin
forŃa represiunii. Odiseea micului proletar al anilor 30, ajuns conducător,
a încoronat aspiraŃiile populare de revanşă, înşelate, însă imediat, în folo-

477
Lucian Boia, Istorie şi mit în conştiinŃa românească, Editura
Humanitas, Bucureşti, p. 267.
sul grupurilor privilegiate. Conservatorism mascat de o retorică grandi-
locvenŃă, care masca la rândul ei lipsa unui adevărat proiect social”.478
De altfel, în prezent, se pune tot mai mult sub semnul îndoielii
dacă în Ńările Europei de Răsărit a existat în realitate socialism sau dacă
poate exista socialism fără totalitarism. După înlăturarea sa de la putere,
Mihail Gorbaciov susŃinea că nici în U.R.S.S. n-ar fi existat socialism.
Astfel, la Congresul al XIX-lea al InternaŃionalei Socialiste, Ńinut la Berlin
în septembrie 1992, Gorbaciov arăta: „Năruirea socialismului în fosta
Uniune Sovietică a fost cea a unui sistem botezat socialist, care de mulŃi
ani a fost luat ca atare (fie pentru a-l aproba, fie pentru a-şi arăta
ostilitatea), pe când în realitate nu era socialist. Ceea ce nu împiedică
valorile legate în mod curent de ideea socialistă să-şi păstreze conŃinutul,
chiar în măsura în care ele oglindesc un anumit număr de realităŃi ale
existenŃei, precum şi un anume raport dintre om şi inegalităŃile şi
contradicŃiile acestuia. Sunt valori care au inspirat generaŃii de luptători
pentru libertate, egalitate şi solidaritate, stârnind uriaşe mişcări de mase”479.
XI.2. Discreditarea şi izolarea internaŃională a regimului
Ceauşescu
În deceniul 9 al secolului XX, societatea românească era
decimată de o criză deosebit de complexă – exprimată în proasta
funcŃionare a economiei, blocarea energiilor sociale, dereglarea
structurilor politice şi a instituŃiilor culturale; la acestea se adăuga izolarea
externă, care se reflecta şi în diminuarea relaŃiilor diplomatice, economice
şi de altă natură ale statului român. Chiar dacă, în 1989, România
întreŃinea relaŃii diplomatice cu 155 de state, volumul relaŃiilor sale
comerciale şi contactele diplomatice se restrânseseră treptat. Pe plan
internaŃional se manifestau fel de fel de rezerve în privinŃa conlucrării cu
regimul Ceauşescu; nu este mai puŃin adevărat că nici liderul de la
Bucureşti nu mai dorea relaŃii, îndeosebi, cu Ńările în care – inclusiv la
nivel guvernamental – se desfăşurau activităŃi de compromitere a
regimului din România. După 1980, relaŃiile externe ale României s-au
limitat în bună măsură la un grup de Ńări din Africa, America Latină, Asia,
precum şi la regimurile neostaliniste din Germania de Est şi din
Cehoslovacia, ocolindu-se raporturile cu statele mari, europene şi
americane, intrate în divergenŃă cu regimul Ceauşescu.
Problemele-cheie cu care se confrunta puterea de la Bucureşti
erau de natură economică şi socială. Datele statistice şi studiile speciale

478
Catherin Durandin, Nicolae Ceauşescu. Adevăruri şi minciuni
despre un rege comunist, Editura Nemo, p.6. Traducere de Simona Modreanu a
lucrării Vérités et mensonges d’un roi communiste, apărută la Éditions Albin
Michel S.A. – Paris, 1990.
479
Mihail Gorbaciov, Memorii, Editura Nemira, 1994, op. cit.,
p. 324.
atestă diminuarea agravantă a valorii indicatorilor macroeconomici.
Ramura principală a economiei fiind industria, reducerea ritmurilor sale
de dezvoltare se repercuta asupra întregului sistem economic. „Perioada
1980-1989 marchează o scădere a acestor ritmuri faŃă de cele anterioare:
de la un ritm mediu anual de 12,9%, în perioada 1971-1975, se ajunge la
9,5% între 1976-1980, şi la 3,3 % în intervalul 1981-1989. S-a diminuat,
corespunzător, şi ritmul de creştere a venitului480 naŃional, în aceleaşi
intervale, de la 11,3% la 7,2% şi, respectiv, 3,4%” .
Principalele consecinŃe ale acestor fenomene au fost reducerea
eficienŃei economice şi, implicit, a condiŃiilor de viaŃă ale poporului
român. În 1983, Fondul Monetar InternaŃional a înregistrat o scădere a
nivelului de trai în România cu peste 20% faŃă de anul precedent, fără
nicio speranŃă de îmbunătăŃire.
„Mecanismul economic hipercentralizat, la discreŃia unei politici
economice unipersonale, subiective, era incapabil să oprească acumularea
fenomenelor negative şi să481pună în valoare capacităŃile productive,
materiale şi umane, ale Ńării” .
Hotărârea lui Nicolae Ceauşescu, din decembrie 1979, de a
reduce până la lichidare datoria externă a României a fost urmată de o
forŃare excesivă a exportului pentru procurarea valutei necesare.482 El a
declarat în decembrie 1982 că România va plăti datoria externă până în
1990 şi, pentru a realiza acest lucru, a introdus o serie de măsuri de
austeritate fără egal în istoria regimurilor comuniste est-europene.
La începutul anului 1982, a fost introdusă în unele oraşe de
provincie raŃionalizarea pâinii, a făinei, a zahărului şi a laptelui; iar în
1983, raŃionalizarea s-a extins aproape în întreaga Ńară cu excepŃia
Capitalei. RaŃiile lunare personale au fost reduse progresiv până într-atât
încât, în decembrie 1989, în unele regiuni ale Ńării ajunseseră la 1 kg de
zahăr, 1 kg de făină, 1 pachet de margarină de 500 de g şi cinci ouă. În
iarna anului 1983, restricŃiile au fost sporite ducând la întreruperea
alimentării cu energie electrică şi termică în principalele oraşe şi la
reducerea presiunii gazelor. În timpul iernii grele din 1984-1985 – potrivit
unor surse din spitalele Capitalei – au murit peste 30 de copii din cauza
întreruperilor 483 neanunŃate de curent electric care au afectat
incubatoarele .
Programul de sistematizare a comunelor şi satelor României a
fost expus la a IV-a ConferinŃă pe Ńară a preşedinŃilor consiliilor populare,
desfăşurată la Bucureşti, la 3-4 martie 1988; fiind adoptat pe fondul degra-
dării accentuate a situaŃiei economico-sociale a Ńării, a generat vii nemul-

480
Aurelian Bondrea, op. cit., p. 95.
481
Ibidem, p. 96.
482
Istoria României, op. cit, p.544-545. La sfârşitul anului 1981, datoria
externă a României se ridica la 10,2 miliarde de dolari, faŃă de numai 3,6 miliarde
dolari, în 1977.
483
Ibidem, p. 545.
Ńumiri, cu ecou peste hotare. „Opération Villages Roumains” – o mişcare
europeană de apărare a satelor româneşti – a recomandat adoptarea unor
sate româneşti de către localităŃi rurale din Ńările occidentale (Belgia,
FranŃa, ElveŃia, Marea Britanie). Au fost făcute sute de propuneri de
adopŃie.
Măsuri precum cele adoptate de Consiliul de Stat la 28 martie
1983 privind regimul aparatelor de copiat, al materialelor necesare
reproducerii, scrierilor şi al maşinilor de scris, prin care se introducea
controlul poliŃienesc asupra folosirii acestor aparate, ca şi limitarea severă
a contactelor, atât personale, cât şi telefonice dintre cetăŃenii români şi cei
străini au servit doar la discreditarea regimului Ceauşescu.
Nicolae Ceauşescu a respins politica de glasnosti (transparenŃă)
şi perestroika (restructurare) inaugurată în U.R.S.S., în 1985, de noul
lider al P.C.U.S., Mihail Gorbaciov. În timp ce unele state socialiste
(Polonia, Ungaria, Cehoslovacia) urmau exemplul sovietic, în România
regimul devine tot mai rigid şi conservator. Pe de altă parte, faptul că noul
lider de la Kremlin a iniŃiat un dialog personal cu liderii occidentali,
stabilind legături strânse, chiar amicale cu aceştia, în primul rând cu cei
din S.U.A., a diminuat considerabil rolul lui Ceauşescu pe arena
mondială, în relaŃiile dintre Est şi Vest. El era de-acum „neinteresant” în
ipostaza de intermediar în relaŃiile internaŃionale. Mihail Gorbaciov
devine pentru George Bush un interlocutor preferat, cei doi lideri
mondiali realizând adesea înŃelegeri în secret şi dezvoltând ceea ce au
numit un „parteneriat”484. Termenul însuşi este sugestiv, reflectând modul
în care se percepea la Moscova şi la Washington transformarea rivalităŃii
Est-Vest.
În strânsă legătură cu perestroika şi glasnosti – care nu se
refereau numai la reforme interne, – s-a enunŃat şi o nouă concepŃie
privind politica externă şi diplomaŃia sovietică. „O asemenea concepŃie –
arăta Gorbaciov – ne-a condus foarte curând la o schimbare radicală a
politicii noastre externe, orientând-o către sfârşitul cel mai rapid al
«războiului rece», către încetarea confruntării globale cu Statele Unite şi
întregul Occident. Fundamentarea teoretică, filozofică a acŃiunii noastre,
în vederea reorientării diplomaŃiei, a fost noua gândire politică, năzuinŃă
fundamentală realizată rapid prin intrarea Uniunii Sovietice în
comunitatea mondială, în curentul civilizaŃiei mondiale. Ideile iniŃiale ale
noii gândiri politice au fost formulate încă din aprilie 1985, pentru a fi
apoi dezvoltate în anii 1986-1989, în momentul în care noile concepŃii
despre relaŃiile internaŃionale îşi găseau aplicarea în practică”485.
Ministrul de externe sovietic din acel timp, Eduard Şevardnadze
arăta că, după aprilie 1985, posibilitatea unei intervenŃii militare după

484
Michael R. Beschloss Strobe Talbott, La cele mai înalte nivele.
Relatare din culisele puterii referitoare la sfârşitul Războiului Rece, Editura Elit,
1994, passim.
485
Mihail Gorbaciov, Memorii, Editura Nemira, 1994, p. 16.
scenariile din 1956 şi 1968 pentru a opri evoluŃia proceselor politice în
direcŃie democratică din Ńările comunităŃii socialiste „a fost în întregime
exclusă”; Fostul şef al diplomaŃiei sovietice Ńinea să precizeze că noua
gândire („novoe mâşlenie”) postulase „imposibilitatea de a acŃiona în
noile condiŃii cu vechile metode, noi nu puteam să sacrificăm propriile
concepŃii despre dreptul popoarelor la liberă opŃiune, la neamestec, la
casa comună europeană”486. Şevardnadze aprecia că „în condiŃiile
demontării rapide a structurilor postbelice şi începerii procesului de
depăşire a divizării Europei”, prin însăşi evoluŃia evenimentelor, „ideea
casei general-europene a intrat în domeniul politicii practice”.
În acelaşi context, fostul ministru de externe sovietic îşi punea
întrebarea dacă proiectele propuse erau suficient de bune pentru Europa;
„Oare ele rezolvă în mod satisfăcător problemele stabilităŃii şi
securităŃii?” Şi răspundea astfel: „Noua gândire politică s-a străduit ca din
relaŃiile interstatale să fie eliminate componenta ideologică şi, legat de
aceasta, cele două confruntări ireconciliabile. Ea progresa nu datorită
bunăvoinŃei susŃinătorilor săi, ci prin înŃelegerea faptului că Europa este
confruntată cu acelaşi pericol şi avem aceeaşi răspundere pentru soarta
continentului în faŃa multitudinii de ameninŃări – cursa înarmărilor
nucleare şi clasice, regresiunea economică şi catastrofa ecologică. Noua
gândire politică nu putea să excludă din aria preocupărilor sale tendinŃele
obiective spre integrarea economică şi apariŃia pe această bază a unor
structuri politice, larg răspândite pe continent şi în unele cazuri ducând la
apropiere”.487
În momentul vizitei lui Gorbaciov în România, din mai 1987, s-a
produs o semnificativă schimbare în perceperea de către români a
relaŃiilor cu Uniunea Sovietică. Era o schimbare de atitudine care Ńinea de
evoluŃia lui Ceauşescu însuşi: dacă în 1965 el prezenta o imagine tânără,
dinamică a comunismului, în comparaŃie cu „reacŃionarul Brejnev”,
acum, Ceauşescu era cel care îmbrăcase mantia lui Leonid Brejnev.
Într-un discurs transmis în direct în timpul vizitei sale la Bucureşti, la
26 mai 1987, Mihail Gorbaciov a prezentat conceptele sale – perestroika
şi glasnosti – şi488prin aceasta a criticat implicit rezistenŃa lui Ceauşescu
faŃă de reforme .

486
Eduard Şevardnadze, OpŃiunea mea, Editura Presa NaŃională,
Bucureşti, 2003, p. 193, 196. Ideea „casei europene comune” fusese lansată de
preşedintele francez Charles de Gaulle şi însuşită de alŃi lideri politici europeni,
inclusiv de Mihail Gorbaciov.
487
Ibidem, p. 205.
488
În timpul vizitei lui Gorbaciov în România, circula zvonul că el are
în România un fost coleg de facultate, pe nume Ion Iliescu; din acel moment,
postul de radio Europa liberă începe, alături de preocuparea pentru opozanŃii
prooccidentali, să dea informaŃii şi despre biografia disidentă a celui ce avea să
devină, în 1989, preşedintele României. Trimis la Timişoara şi ştiind bine pentru
ce a fost îndepărtat din Bucureşti – chipurile, pentru a nu se întâlni cu Gorbaciov
 În cuvântarea rostită la 14 decembrie 1987 în deschiderea
ConferinŃei NaŃionale a P.C.R., Ceauşescu a subliniat că mecanismele de
piaŃă erau incompatibile cu societatea socialistă. Referindu-se la refor-
mele promovate de Gorbaciov, el a argumentat că ele fuseseră deja adop-
tate în România, sugerând prin aceasta liderului sovietic să-i urmeze
exemplul.
La plenara C.C. al P.C.R. din 12-14 aprilie 1989, Nicolae
Ceauşescu anunŃă că România şi-a plătit întreaga datorie externă, evaluată
la peste 11 miliarde dolari. În contul datoriei externe, România a plătit,
între 1980-1989, 21 miliarde dolari, din care 7 miliarde dolari dobânzi
aferente datoriei. Hotărârea de a lichida datoria externă a Ńării, fără a
recurge la noi împrumuturi, a avut un efect negativ asupra nivelului de
trai al populaŃiei, a dus la stoparea importului de utilaje moderne şi de noi
tehnologii şi, implicit, la uzura fizică şi morală a fondurilor fixe, la
creşterea decalajului între economia românească şi cea a Ńărilor
dezvoltate. De asemenea, a scos România de pe piaŃa financiară
internaŃională. Pe de altă parte, statul român avea de încasat de la diverse
state 2,5 miliarde de dolari. Plenara a adoptat, la propunerea lui Nicolae
Ceauşescu, hotărârea de a nu se mai recurge în viitor la credite externe.
La 26 februarie 1988, Departamentul de Stat al S.U.A. publică o
declaraŃie în care arată că, începând cu data de 3 iulie acelaşi an, va înceta
aplicarea clauzei naŃiunii celei mai favorizate în raporturile cu România şi
se va trece la majorarea taxelor şi tarifelor vamale, urmând să se adopte şi
alte măsuri economico-financiare, datorită faptului că regimul Ceauşescu
încălca drepturile omului şi mai ales dreptul la liberă emigrare al
cetăŃenilor români. Ca răspuns, la 28 februarie 1988, guvernul de la
Bucureşti a publicat un comunicat prin care anunŃa sfidător că România
renunŃă ea la clauza respectivă în relaŃiile comerciale cu S.U.A.,
precizând că „nu doreşte în nici un fel menŃinerea clauzei în condiŃiile
existenŃei amendamentului Jackson-Vanik”. (Acest amendament, care
prevedea reexaminarea anuală a acordării clauzei naŃiunii celei mai
favorizate, avea în vedere statele care nu respectau drepturile funda-
mentale ale omului şi îndeosebi libera emigrare a cetăŃenilor lor.)
Urmarea au fost „îngheŃarea” relaŃiilor cu cea mai mare putere a lumii şi
izolarea internaŃională cvasitotală a regimului Ceauşescu.
Liderul român se izolează atât în Est, cât şi în Vest, prin refuzul
de a accepta principiile reformei sovietice propagate de „noua gândire” şi
înlocuirea politicii de apropiere a intereselor româneşti de cele
occidentale cu una ostilă, de confruntare.
La Plenara lărgită a C.C. al P.C.R. din 24-25 octombrie 1989,
consacrată problemelor ideologice, Nicolae Ceauşescu s-a pronunŃat

– Ion Iliescu îşi face în acel timp un program lejer vizitând prieteni. A fost filmat
şi înregistrat audio (Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România,
vol. 4, partea I, RevoluŃia din decembrie 1989 – o tragedie românească, Grupul
Editorial RAO, Bucureşti, 2004, p. 126).
împotriva „cercurilor conducătoare occidentale”, care s-au decis, având în
vedere semnele de criză apărute în unele state estice, să se folosească de
„situaŃia actuală internaŃională pentru a schimba echilibrul de forŃe pe
plan mondial în favoarea politicii hegemoniste a violenŃei şi dictatului” şi
a continuat: „Exagerând unele greşeli şi lipsuri, precum şi unele tendinŃe
lichidatoare şi reformatoare în Ńările socialiste, precum şi în unele partide
comuniste şi muncitoreşti, cercurile reacŃionare imperialiste au trecut la o
ofensivă ideologică şi politică de denigrare şi subminare a socialismului,
la o politică de amestec în treburile interne şi de destabilizare a Ńărilor
socialiste. Pentru aceasta, ele recurg la toate mijloacele din arsenalul
învechit şi ruginit al războiului rece de la dezinformarea opiniei publice,
denigrarea socialismului, şantaj, subjugare economică şi politică, până la
subvenŃionarea financiară a grupărilor antisocialiste şi antinaŃionale”.
Generalul Iulian Vlad, fostul şef al Departamentului SecurităŃii
Statului şi ministru secretar de stat, consideră că deteriorarea relaŃiei
privilegiate România – Statele Unite „a avut drept cauză modificarea
atitudinii lui Ceauşescu faŃă de americani, mai ales prin pierderea flexi-
bilităŃii cu care tratase până atunci raporturile bilaterale, devenind ostil şi,
în unele momente, arogant în faŃa unor probleme pe care altădată le
rezolvase cu abilitate”489.
Încălcarea drepturilor omului în România a devenit subiectul
unor reuniuni internaŃionale , ceea ce arunca o umbră asupra regimului de
la Bucureşti. Problema dreptului la emigrare s-a aflat pe ordinea de zi
aproape a tuturor întâlnirilor avute de Nicolae Ceauşescu cu liderii
occidentali; de regulă, aceştia veneau cu liste dinainte pregătite, iar liderul
român dădea curs celor mai multe dintre solicitări. S-a ajuns la încheierea
unor acorduri cu R.F. Germania şi cu Israelul, stabilindu-se numărul de
germani sau de evrei care primeau aprobare anuală să emigreze şi sumele
de răscumpărare ce trebuia achitate statului român. Potrivit unor date,
anual se dădea acordul pentru emigrarea a circa 11.000 de etnici germani
şi 1.000 de evrei, la care se adăugau 2.500-3.000 de români, pe baza unui
acord dintre România şi S.U.A. semnat în 1975490. În deceniul 1978-1988,
au emigrat aproape 120.000 de etnici germani, sumele de răscumpărare
variind după cum urmează: 650 de dolari pentru o persoană fără şcoală,
1.964 dolari pentru un student, 2.500 dolari pentru un elev în ultimul an de
liceu, 3.298 dolari pentru un absolvent de universitate, 1.035 dolari pentru
un muncitor calificat. Pe baza acordului româno-israelian, în perioada
1968-1989, au emigrat 40.577 de evrei, statul român primind între 2.500 şi
3.300 de dolari de persoană. Israelul a plătit însă sume mai mici, deoarece
pentru copii şi pensionari nu se plăteau taxe de emigrare491.

489
Apud Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 131-132.
490
David B. Funderburk, op. cit., p. 114.
491
Radu Ioanid, Răscumpărarea evreilor. Istoria acordurilor secrete
dintre România şi Israel, traducere Ciprian Dumea şi Mirela Mircea, Editura
Polirom, Iaşi, p. 171-173.
 Mass-media occidentală a dezlănŃuit o adevărată campanie
împotriva „tiranului stalinist” de la Bucureşti, acuzându-l că-şi vinde pro-
prii cetăŃeni ca pe nişte obiecte sau fiinŃe necuvântătoare. La Paris s-a
înfiinŃat Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, condusă
de câŃiva emigranŃi români (Mihnea Berindei, Sanda Stolojan – nepoata
scriitorului Duiliu Zamfirescu ş.a.), care culegea informaŃii privind
încălcarea acestor drepturi şi le transmitea organismelor internaŃionale,
difuzându-le la posturile de radio „Europa Liberă” şi „Vocea
Americii”492. Şablonul „Ceauşescu-Dracula” era reprodus în mai toate
marile publicaŃii şi posturi de radio occidentale.
Pe 11 martie 1989, postul de radio B.B.C. a difuzat o scrisoare,
(preluată apoi de „Europa Liberă”, „Vocea Americii” şi alte posturi de
radio), adresată lui Nicolae Ceauşescu de către şase vechi activişti care
deŃinuseră funcŃii importante în conducerea P.C.R. (Alexandru Bârlădeanu,
Corneliu Mănescu, Constantin Pârvulescu, Gheorghe Apostol, Grigore
Răceanu, Silviu Brucan), prin care se lua atitudine împotriva nerespectării
Acordului final de la Helsinki şi a ConstituŃiei României, a interzicerii
contactelor cu străinii, construirii Centrului Civic din Bucureşti, dirijării
SecurităŃii împotriva muncitorilor, a muncii în zilele de sărbătoare,
degringoladei planificării, a haosului din agricultură, cerându-se: renun-
Ńarea la planul de sistematizare a satelor, respectarea garanŃiilor
constituŃionale privind drepturile omului, încetarea exportului de alimente
ş.a. De asemenea, „Scrisoarea celor şase” exprima îngrijorarea pentru
faptul că „poziŃia internaŃională a României şi prestigiul ei scad cu
repeziciune”493.
În aprilie 1989, R.F. Germania şi-a rechemat ambasadorul de la
Bucureşti în semn de protest faŃă de violarea drepturilor omului în
România. În aceeaşi lună, Comunitatea Economică Europeană a suspen-
dat consultările cu România, invocând acelaşi motiv. În lunile următoare,
Danemarca, Norvegia şi Portugalia şi-au închis ambasadele de la
Bucureşti.
În acelaşi timp, s-a modificat poziŃia oficială a FranŃei faŃă de
regimul de la Bucureşti. Astfel, la 10 octombrie 1989, după încheierea
Reuniunii la nivel înalt a ComunităŃii Economice Europene de la
Strasbourg, preşedintele FranŃei, François Mitterand, a declarat public
următoarele: „Problema unor provincii cum ar fi Silezia, Mazuria, Prusia
orientală etc. trebuie să rămână intangibilă. În schimb, nu trebuie să se
omită existenŃa divergenŃelor între Ungaria şi România în problema
Transilvaniei, sau problema Basarabiei (…). FranŃa şi U.R.S.S. trebuie
să-şi reia locul de asigurare a echilibrului în Europa, aşa cum au făcut-o

492
Ioan Scurtu, RevoluŃia Română din Decembrie 1989 în context
internaŃional, Editura Enciclopedică, Editura Institutului RevoluŃiei Române din
Decembrie 1989, Bucureşti, 2006, p. 80-82.
493
Silviu Brucan, De la capitalism la socialism şi retur. O biografie
între două revoluŃii, Editura Nemira, Bucureşti, 1998, p. 196-198.
de secole”. Exprimându-şi dezacordul faŃă de înŃelegerile convenite între
U.R.S.S., S.U.A. şi Marea Britanie, în timpul celui de-al doilea război
mondial, Mitterand a menŃionat că aceste înŃelegeri au dus nu numai la
divizarea Europei, ci şi, mai ales,494„la consfinŃirea dominaŃiei continentului
de către S.U.A. şi U.R.S.S.” . Se relua astfel vechiul obicei al
diplomaŃiei marilor puteri de a negocia direct modificarea hărŃii politice a
Europei de Est, inclusiv a frontierelor României.
Starea de izolare internaŃională a regimului Ceauşescu s-a vădit
clar cu prilejul Congresului al XIV-lea al P.C.R., din noiembrie 1989. La
Bucureşti au sosit delegaŃii din 82 de Ńări, cele mai numeroase fiind din
Ńările în curs de dezvoltare. Nu a fost prezent niciunul dintre secretarii
generali ai partidelor comuniste sau foste comuniste din Ńările socialiste.
Au lipsit reprezentanŃii Partidului Socialist din Ungaria, ai partidelor
comuniste din Italia şi din Austria. Ambasadorii Ńărilor ComunităŃii
Economice Europene au refuzat invitaŃia de a participa la deschiderea
lucrărilor Congresului, motivând că România nu respectă drepturile
omului, încălcând grav, prin politica sa, Actul final al C.S.C.E. de la
Helsinki, din 1975.
XI.3. Pecetea întâlnirii Bush-Gorbaciov din Malta
Evenimentele revoluŃionare din anul 1989, care au determinat
colapsul regimurilor socialist totalitare din Estul Europei, au ocupat un
loc distinct în convorbirile din Malta din 2-3 decembrie 1989 dintre
preşedintele Statelor Unite, George Bush, şi secretarul general al
P.C.U.S., primul preşedinte al U.R.S.S., Mihail Gorbaciov. Aceste
evenimente, aflate în derulare, erau caracterizate de cei doi „parteneri”
astfel: Bush sublinia că Gorbaciov este „catalizatorul schimbărilor din
Europa care sunt constructive”, adăugând: „Trebuie să spun că am fost
uimiŃi de rapiditatea transformărilor. Am apreciat mult reacŃia pe care au
avut-o Uniunea Sovietică şi Dumneavoastră personal faŃă de aceste
schimbări dinamice şi, în acelaşi timp, fundamentale”.
Pe de altă parte, preşedintele american remarca: „Nădăjduiesc că
aŃi observat că, în timpul schimbărilor din Europa de Est, Statele Unite nu
au făcut declaraŃii arogante care ar fi putut aduce prejudicii Uniunii
Sovietice. Cu toate că în Statele Unite sunt unii care mă acuză că sunt
fricos, iar administraŃia mea încearcă să nu întreprindă nimic ce ar putea
să vă zdruncine poziŃiile. Dar mi s-a sugerat cu insistenŃă alt lucru: să mă
caŃăr, cum s-ar spune, pe zidul Berlinului şi să dau declaraŃii sforăitoare.
Totuşi, administraŃia mea 495nu va recurge niciodată la asemenea măsuri, ea
încearcă să fie discretă” . În legătură cu acordurile de la Helsinki
privind frontierele statelor din Europa, şeful Casei Albe preciza: „Ceea ce

494
Apud Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru putere. Decembrie ’89,
Editura BIC ALL, Bucureşti, 2005, p. 18.
495
Apud Mihail Gorbaciov, op. cit., p. 89-98.
mă interesează cel mai mult este de a şti cum aveŃi de gând să acŃionaŃi în
viitor, după actualul statu-quo”496.
Mihail Gorbaciov expunea astfel punctul de vedere al conducerii
sovietice: „Principiul de bază adoptat de noi, care ne-a condus în cadrul
noii gândiri este dreptul fiecărei Ńări la libera opŃiune, inclusiv dreptul de a
reveni asupra opŃiunii sale iniŃiale şi s-o modifice. Este foarte dureros, dar
un drept esenŃial. Dreptul de a alege, fără amestec din afară. Statele Unite
sunt legate de sistemul economic şi social pe care l-au ales americanii. Şi
celelalte popoare trebuie să hotărască ele singure cărui Dumnezeu să se
închine, dacă îmi permiteŃi această metaforă”497.
Liderul sovietic se pronunŃa pentru transformarea în funcŃie de
realităŃi a C.S.C.E., N.A.T.O. şi a OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia
de aşa natură încât acestea să devină instituŃii politice, nu numai militare,
iar pentru C.A.E.R. vedea largi posibilităŃi de cooperare cu PiaŃa Comună.
El pleda pentru Casa comună a Europei, astfel încât procesele ce se
desfăşurau în Estul şi Vestul continentului să fie convergente şi să nu
genereze noi divizări. În acelaşi timp, Gorbaciov avertiza asupra tentaŃiei
de a forŃa ritmul evoluŃiilor care aveau loc în Europa Răsăriteană şi chema
la o acŃiune comună, într-un spirit real de răspundere şi cu moderaŃie. „În
ansamblu, reuniunea din Malta ducea la stabilirea unor raporturi strânse,
de sinceritate şi încredere între cei doi lideri. La Washington se considera
că summitul americano-sovietic i-a permis preşedintelui Bush să
«folosească dispoziŃia sa pentru prietenie» spre a face să avanseze
interesele Occidentului”. Iar Secretarul de stat James Baker afirma că
relaŃiile dintre cei doi lideri au devenit umane şi personale, relaŃii care
aveau să-şi dovedească importanŃa în primăvara anului 1990, când Statele
Unite acŃionau pentru unificarea Germaniei498.
În seara zilei de 3 decembrie 1989, când abia se încheiase
întâlnirea dintre cei doi lideri, generalul Iulian Vlad, şeful
Departamentului SecurităŃii Statului, i-a prezentat lui Nicolae Ceauşescu
două note scurte, cu caracter ultrasecret, conŃinând informaŃii provenite
din „surse directe şi sigure”, din care rezulta că Gorbaciov şi Bush au
hotărât înlăturarea lui Ceauşescu, simultan cu a lui Manuel Noriega din
Panama. Luând cunoştinŃă de conŃinutul 499celor două note, Nicolae
Ceauşescu ar fi replicat: „M-au condamnat!” .

496
Ibidem, p. 99.
497
Idem, p. 103.
498
Apud Constantin Vlad, op. cit., p. 664.
499
Alex Mihai Stonescu, op. cit., p. 151. Prima notă avea următorul
conŃinut: „În cursul discuŃiilor din Malta, secretarul general al P.C.U.S., Mihail
Gorbaciov, şi preşedintele american, George Bush, au hotărât înlăturarea
regimului socialist din România”, iar a doua notă dădea următoarea informaŃie:
„Cu ocazia convorbirilor de la Malta între secretarul general al P.C.U.S., Mihail
Gorbaciov, şi preşedintele american George Bush s-a convenit intervenŃia
militară a Statelor Unite în Panama”.
 Din documentele publicate până în prezent, rezultă că, încă de la
începutul anului 1989, Kremlinul elaborase noua sa strategie prin care se
urmărea salvarea de la prăbuşire a regimurilor socialist-totalitare din Ńările
Europei Centrale şi de Est şi a hegemoniei sovietice în această zonă. În
cazul României, evaluarea şanselor de înlăturare a regimului Ceauşescu
avea în vedere două scenarii, unul favorabil şi altul pesimist.
„Scenariul favorabil. Au loc schimbări în conducerea politică a
Ńării. Ca rezultat, N. Ceauşescu este înlocuit de politicieni rezonabili –
capabili să îndeplinească reformele radicale şi ideile reînnoirii
socialismului. În România există premise bune pentru folosirea relaŃiilor
de piaŃă, pentru restructurarea relativ dinamică şi modernizarea economiei
şi o reală descătuşare a iniŃiativei economice şi crearea unui macrosistem
economic competitiv.
Scenariul pesimist. Prezenta conducere a Ńării rămâne pe loc şi
continuă politica. Dacă resursele care sunt eliberate pentru plăŃile datoriei
externe sunt folosite pentru a reduce tensiunea socială, este posibil să se
menŃină pentru un timp stabilitatea politică generală, fără însă a rezolva
problemele politice, şi, în plus, se încetineşte progresul tehnico-ştiinŃific.
Dacă însă conducerea alege să ignore obiectivul îmbunătăŃirii nivelului de
viaŃă al populaŃiei şi deturnează resursele obŃinute pentru realizarea unor
noi proiecte ambiŃioase, nu se poate exclude o explozie socială.
În acest moment, în care procesele reînnoirii din celelalte Ńări
socialiste nu au dovedit încă fezabilitatea politicii de reformă, poate exista
pericolul unei decisive întoarceri a Ńării, a cărei populaŃie s-a eliberat de
valorile socialiste şi care, tradiŃional, a fost educată în spiritul destinului
comun cu lumea latină, spre Vest, inclusiv ieşirea din O.T.V. (OrganizaŃia
Tratatului de la Varşovia). Sprijinul material şi financiar din Vest, cel mai
probabil în condiŃiile unui schimb real, poate fi efectiv pentru o Ńară care
posedă resurse economice şi naturale îndestulătoare”500.
Concluzia era: „Atâta timp cât regimul nu şi-a epuizat resursele
şi recent a acumulat experienŃă prin combinarea măsurilor represive cu
manevre sociale pentru menŃinerea stabilităŃii, al doilea scenariu poate fi
cel mai probabil. În favoarea lui vorbeşte şi un nivel scăzut al conştiinŃei
naŃionale şi absenŃa unei opoziŃii organizate în România. În acelaşi timp,
o evidentă iraŃionalitate a conducerii produce o nemulŃumire continuă nu
numai la nivelurile de jos, dar şi în clasa conducătoare. De aceea,
posibilitatea unor schimbări «de la vârf» nu poate fi exclusă”501.
Presupunerea referitoare la aplicarea scenariului pesimist acredita
ideea că Uniunea Sovietică dorea liberalizarea vieŃii politice şi economice
a României, cu evitarea desprinderii din Tratatul de la Varşovia şi cu
împiedicarea trecerii ei în tabăra occidentală. La întrevederea Bush –

500
1989. Principiul Dominoului. Prăbuşirea regimurilor comuniste
europene, EdiŃie de Dumitru Preda şi Mihai Retegan, Editura FundaŃiei Culturale
Române, Bucureşti, 2000, p. 20.
501
Ibidem, p. 20-21.
Gorbaciov din 3 decembrie 1989, liderul sovietic se aştepta la „surprize
neplăcute” când declara: „Am impresia că în acest moment americanii
lucrează într-un mod deosebit de activ pentru a promova ideea că valorile
fundamentale ale Occidentului” vor permite a se pune capăt dezmem-
brării Europei. Dacă teza aceasta nu se dovedeşte a fi o simplă
propagandă, ci se pregăteşte cu ajutorul ei fundamentarea unei politici,
atunci nu voi şovăi să spun că va aduce neplăceri. Într-o anumită epocă,
Europa s-a temut că Uniunea Sovietică îşi exportă revoluŃia.502 Însă ideea
„separării” valorilor fundamentale este ciudat de asemănătoare .
De fapt, planurile reformatorilor lui Gorbaciov de salvare a
sistemului din Ńările est-europene şi a hegemoniei U.R.S.S. în cadrul
acestuia s-au dovedit a fi utopice. Noile politici şi relaŃii economice
imaginate în cadrul C.A.E.R.-ului şi în afara lui, ca şi măsurile pentru
reconversia sistemului militar al Pactului de la Varşovia aveau să fie
depăşite de fluxul revoluŃionar al anului 1989, inclusiv de cel desfăşurat
în România, astfel încât evoluŃiile din statele europene cu regimuri
socialiste totalitare vor ieşi din tiparele croite la Moscova503.
În ziua de 2 decembrie 1989, agenŃia ungară de presă MTI
anunŃa că pe adresa celor doi preşedinŃi, Bush şi Gorbaciov, a fost trimisă
o telegramă comună a organizaŃiilor maghiarilor ardeleni şi ale minorităŃii
germane, în care li se cerea „să întreprindă tot ce este necesar pentru a
pune capăt regimului 504Ceauşescu, care procedează la exterminarea
minorităŃilor naŃionale” . În acelaşi timp – se mai arăta în telegramă –,
la Budapesta „circulă zvonul că la întâlnirea de la Malta s-ar discuta
problema revizuirii frontierei româno-ungare în sensul alipirii
Transilvaniei la Ungaria. Se exprimă speranŃa că această dorinŃă ar putea
fi sprijinită de preşedintele Bush şi ca urmare a faptului că acesta s-ar afla
în relaŃii de rudenie cu Otto de Habsburg, care este un susŃinător activ al
intereselor revizioniste ale Ungariei”. După părerea ambasadorului
României în Ungaria, Traian Pop, chiar dacă ideea de mai sus reprezenta
o simplă dorinŃă imaginară, ea semnala că „politica actuală a cercurilor
guvernante de la Budapesta, precum şi activitatea de propagandă internă
şi externă este orientată în principal în scopuri revizioniste. În această
activitate, o pondere mare o deŃine emigraŃia ungară din Occident, în
special din S.U.A.” AcŃiunile politico-propagandistice desfăşurate în
Ungaria împotriva României erau considerate de ambasadorul român la
Budapesta ca fiind505 „asemănătoare perioadei premergătoare Dictatului de
la Viena din 1940” .
Tot în ziua de 2 decembrie 1989, preşedintele George Bush,
referindu-se la România, a declarat ziariştilor: „Aş dori să văd unele

502
Mihail Gorbaciov, op. cit., p. 101
503
1989. Principiul Dominoului. Prăbuşirea regimurilor comuniste
europene, op. cit, p. 21.
504
Ibidem, p. 381.
505
Idem, p. 382.
acŃiuni şi în această Ńară. Nu ştiu când se va întâmpla acest lucru. Am
trimis în România un nou ambasador, Alan Green, care-mi este prieten.
L-am trimis în România tocmai că este un om ferm şi intransigent, ce
cunoaşte bine părerile mele despre democraŃie şi libertate. Cred că Alan
Green a plecat la 29.11.1989 spre România şi el va prezenta punctul
nostru de vedere, al meu personal, preşedintelui506 Nicolae Ceauşescu. În
orice caz, vom încerca, dar va fi foarte greu” . Sosit la Bucureşti,
ambasadorul american a informat că „din primele contacte avute nu au
rezultat eventuale căi de depăşire a stadiului în care se află relaŃiile
bilaterale. Se va continua dialogul corespondenŃelor româno-americane,
avându-se în vedere identificarea de căi şi domenii în care s-ar putea
colabora507între cele două Ńări, în condiŃiile existenŃei unor poziŃii politice
diferite” .
Un raport al ambasadei României la Washington către Ministerul
Afacerilor Externe, datat 14 decembrie 1989, aprecia că, potrivit
informaŃiilor obŃinute de la Departamentul de Stat, întâlnirea la nivel înalt
de la Malta „a reiterat acordul celor două părŃi în legătură cu evoluŃia
situaŃiei din Europa Răsăriteană, în sensul recunoaşterii dreptului
popoarelor de a-şi hotărî viitorul în mod independent, fără amestecul
U.R.S.S. sau S.U.A.”508. Pe de altă parte, administraŃia americană a
comunicat că este animată de dorinŃa de a ajuta Ńările din Europa
Răsăriteană în vederea adâncirii procesului de reforme în funcŃie de
„meritele şi evaluarea schimbărilor preconizate în fiecare Ńară” în privinŃa
situaŃiei drepturilor omului, pluralismului politic, economiei de piaŃă etc.
În această direcŃie însă se avea în vedere să nu se ajungă la o destabilizare
a situaŃiei, care ar fi putut duce la rezultate nedorite. Se reamintea că o
asemenea atitudine Statele Unite ale Americii au manifestat în cazul
Poloniei şi Ungariei şi „este aplicabilă şi celorlalte Ńări socialiste
europene”. Se făcea, de asemenea, referire la vizita secretarului de stat
James Baker în R.D. Germană, când s-a exprimat „interesul S.U.A. ca
procesul de realizare a reformelor să fie paşnic, fără manifestări violente.
În acest sens, Baker a arătat că reformele politice şi economice din
Europa Răsăriteană pot întări atât stabilitatea pe termen lung în Europa,
cât şi perspectivele pentru perestroika”.
În ceea ce priveşte relaŃiile cu România, AdministraŃia S.U.A.
menŃiona „că nu au intervenit elemente noi care să conducă la depăşirea
nivelului actual în ansamblu al raporturilor bilaterale”. Se preciza totodată
că, în acel moment, partea americană nu avea în vedere contacte bilaterale
în scopul soluŃionării unor probleme importante pentru care insista partea
română – cum erau aplicarea clauzei naŃiunii celei mai favorizate,

506
Ioan Scurtu, 1989. An revoluŃionar în istoria Europei în „Clio.
1989”, an I, nr.1-2, 2005, p. 41-42.
507
1989. Principiul dominoului. Prăbuşirea regimurilor comuniste
europene, op. cit., p. 439.
508
Ibidem, p. 438.
organizarea Comisiei mixte guvernamentale pentru colaborare
economică, invocându-se, printre altele, faptul că „În Congres, în
mijloacele de informare în masă din S.U.A. persistă o «imagine
nefavorabilă despre România», fiind necesar ca România «să întreprindă
unele acŃiuni» care să conducă la o îmbunătăŃire a imaginii respective”509.
Preşedintele Statelor Unite era în consens cu liderul sovietic
Mihail Gorbaciov, al cărui consilier Oleg Bogomolov declarase, la
24 noiembrie 1989: „Procesul care se desfăşoară în prezent în unele Ńări
din Europa de Est are un caracter ireversibil şi de generalitate. AnumiŃi
conducători politici pot să nu fie conştienŃi de necesitatea unor asemenea
schimbări, dar viaŃa însăşi le-o va impune. De aceea, eu privesc cu un
anumit optimism evoluŃia viitoare a României”510.
La 4 decembrie 1989, are loc o reuniune la nivel înalt a
conducătorilor statelor participante la Tratatul de la Varşovia, în cadrul
căreia Mihail Gorbaciov a prezentat o informare în legătură cu
desfăşurarea şi rezultatele întâlnirii sale cu George Bush, din Malta.
Informarea lui Mihail Gorbaciov a fost extrem de generală,
constând în fraze despre pace, dezarmare, Europa unită etc. Pentru a nu
intra în detalii, liderul sovietic a propus să se adopte o declaraŃie de
condamnare a intervenŃiei în Cehoslovacia din august 1968. Ceauşescu a
Ńinut să sublinieze că o asemenea declaraŃie nu privea România, care
condamnase chiar atunci acea intervenŃie. Într-o pauză a reuniunii,
potrivit relatărilor lui Constantin Olteanu, participant la întâlnire, liderul
est-german Egon Krenz, luându-şi un fel de adio de la delegaŃia română, i
s-a adresat astfel conducătorului român: „Tovarăşe Ceauşescu, nu ştiu
dacă ne vom mai vedea”511.
Întâlnirea Ceauşescu-Gorbaciov, la care au luat parte şi cei doi
prim-miniştri – Constantin Dăscălescu şi Nicolai Rîjkov –, a relevat
deosebirile importante dintre cei doi şefi de stat, în probleme de politică
internă şi ale relaŃiilor internaŃionale; ea s-a referit mai întâi la probleme
generale. Nicolae Ceauşescu a propus să înceapă pregătirile pentru o
întâlnire a partidelor comuniste şi muncitoreşti la care să se discute despre
socialism şi perspectivele lui, deoarece „este o situaŃie foarte grea în
mişcarea comunistă”. Mihail Gorbaciov a răspuns că mai întâi ar trebui să
aibă loc o dezbatere în cadrul Ńărilor socialiste: „Cum putem să ieşim la o
întâlnire mai largă fără să precizăm poziŃia în problemele noastre?” S-a
trecut apoi la abordarea relaŃiilor bilaterale, liderul român încercând să

509
Idem, p. 438-439.
510
Ioan Scurtu, 1989. An revoluŃionar în istoria Europei în „Clio.
1989”, op. cit., p. 41.
511
Constantin Olteanu, România, o voce distinctă în Tratatul de la
Varşovia, Memorii. 1980-1985, Editura Aldo, Bucureşti, 1999, p. 216.
obŃină sporirea cantităŃii de petrol şi gaz metan furnizate României de
Uniunea Sovietică. Cei doi prim-miniştri au convenit să se întâlnească în
ziua de 9 ianuarie 1990 pentru a soluŃiona problemele concrete.512
Atât înainte, cât şi în timpul desfăşurării evenimentelor
revoluŃionare din decembrie 1989, unele state occidentale au susŃinut o
intervenŃie militară sovietică în România, ceea ce însemna o „reeditare
democratică a doctrinei Brejnev”513. În septembrie 1989, cu ocazia unei
întrevederi între Mihail Gorbaciov şi François Mitterrand, s-ar fi căzut de
acord asupra înlăturării lui Nicolae Ceauşescu printr-o acŃiune militară.
Ministrul francez de externe, Roland Dumas, a fost primul dintre
politicienii occidentali care a explicat că FranŃa va sprijini o posibilă inter-
venŃie sovietică în România, chiar şi cu voluntari. Guvernul Olandei s-a
exprimat şi el în mod favorabil unei intervenŃii în România. La
23 decembrie 1989, ministrul adjunct de externe britanic, William
Waldegreve, a declarat că Ńara sa ar putea să „înŃeleagă” o intervenŃie a
Pactului de la Varşovia în România, menŃionând că în cele din urmă o
intervenŃie militară în România ar fi posibilă doar pentru Uniunea
Sovietică sau pentru vreun alt stat al Pactului514.
Statele Unite ale Americii s-au declarat de acord cu o intervenŃie
a Uniunii Sovietice în România. Secretarul de Stat James Baker l-a
asigurat pe omologul său sovietic Eduard Şevardnadze, printr-o
convorbire telefonică, de faptul că Statele Unite nu ar avea nimic
împotriva unei intervenŃii militare a Uniunii Sovietice în favoarea
opozanŃilor lui Ceauşescu. Când situaŃia din România s-a agravat, după
izbucnirea revoltei de la Timişoara, la 16 decembrie 1989, el a adresat un
mesaj scris omologului său sovietic, prin care se apela la Moscova pentru
a face presiuni asupra regimului Ceauşescu şi a se pune capăt folosirii
violenŃei în reprimarea revoltei.
Pe 24 decembrie 1989, în cadrul emisiunii Meet the Press a
canalului de televiziune NBC, Baker declara că „Statele Unite nu vor
obiecta dacă Uniunea Sovietică şi aliaŃii săi din Pactul de la Varşovia ar

512
Stenograma întâlnirii lui Nicolaie Ceauşescu cu Mihail Gorbaciov
la 4 decembrie 1989, la Moscova, în Constantin Olteanu, op. cit., p. 234-
243.
513
Anneli Ute Gabanyi, op. cit., p. 204.
514
Ibidem.
folosi forŃa armată pentru a ajuta revoluŃionarii români care tocmai l-au
răsturnat pe dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu”515.
DeclaraŃia lui Baker a produs senzaŃie, aşa încât, a doua zi, Baker
a arătat că declaraŃia sa, conform căreia Statele Unite ar fi susŃinut o
intervenŃie sovietică în România, a fost „făcută într-un context
ipotetic”516.
De fapt, declaraŃia lui James Baker din 24 decembrie 1989 a
constituit răspunsul la o întrebare în cadrul unui talk-show referitor la
poziŃia exprimată de Roland Dumas. „Înainte ca Baker să facă această
declaraŃie, oficiali ai guvernului provizoriu român apelaseră la Moscova
şi la Occident după ajutor, pretinzând că rămâneau fără muniŃie şi se
temeau că vor fi covârşiŃi de loialiştii bine înarmaŃi ai lui Ceauşescu.
Răspunzând acestui apel, ministrul de externe francez se oferise să trimită
o brigadă de voluntari, şi spusese că va saluta, de asemenea, asistenŃa
sovietică, fără a preciza dacă înŃelegea prin aceasta trimiterea unor
cantităŃi proaspete de muniŃie, ori oferirea unei asistenŃe mai directe”517.
În plus, Baker trimisese instrucŃiuni ambasadorului american la
Moscova, Jack F. Matlock Jr., pentru a afla intenŃiile sovietice referitoare
la România. Diplomatul american s-a prezentat în aceeaşi zi de
24 decembrie la Ministerul de Externe al U.R.S.S., fiind primit de
ministrul adjunct, Ivan P. Aboimov. În nota de audienŃă întocmită de
Aboimov se arăta: „AdministraŃia – a spus Matlock – este foarte
interesată să ştie dacă posibilitatea asistenŃei militare a Uniunii Sovietice
acordată Frontului Salvării NaŃionale din România este total exclusă.
Matlock a sugerat următoarea opŃiune: ce va face Uniunea Sovietică dacă
ar primi un apel imediat de la Front? Simultan, ambasadorul a formulat
ideea, evident venită ca instrucŃiune de la Washington. El a Ńinut să ne
facă cunoscut că, în actualele circumstanŃe, implicarea Uniunii Sovietice
în afacerile României nu ar fi privită în contextul «doctrinei Brejnev»”.
Ivan P. Aboimov a respins imediat oferta ambasadorului
american, răspunzând fără echivoc: „Eu i-am declarat că noi nu
anvizajăm nici măcar teoretic un asemenea scenariu. Noi suntem
împotriva oricărei intervenŃii în afacerile interne ale altor state şi

515
Don Oberdorfer, Baker implies S would back East-bloc military aid
to rebels: French, Dutch would support soviet role in Romania, „The
Washington Post”, December 25, 1989.
516
„The Los Angeles Times”, 30 decembrie1989.
517
Robert Hutchings, American Diplomacy and the End of the Cold
War, Woodrow Wilson Center Press and Johns Hopkins University Press, 1997,
p. 381.
intenŃionăm să urmăm această linie fără devieri. Aşa încât partea
americană poate considera că «doctrina Brejnev» îi aparŃine acum ei ca
un cadou al nostru”518. Această ultimă remarcă a lui Aboimov era o aluzie
la invazia militară a S.U.A. în Panama, care avusese loc cu câteva zile
înainte, la 20 decembrie 1989, al cărei principal scop era înlăturarea de la
putere a generalului Manuel Noriega (OperaŃia Cauza Justă). Un istoric
american citează o notă informativă din aceeaşi zi, înaintată de
Şevardnadze lui Gorbaciov, în care şeful diplomaŃiei sovietice arăta că nu
are informaŃii sigure despre cele întâmplate la Timişoara, şi nici
ambasadorul român la Moscova, Ion Bucur, nu a putut furniza asemenea
informaŃii519.
Din perspectiva evenimentelor petrecute după întâlnirea
Bush-Gorbaciov de la Malta se conturează tentativa de încropire a unui
nou soi de „doctrină Brejnev”, amestec de intervenŃie preventivă şi de
suveranitate limitată, în care evenimentele din decembrie 1989 din
România sunt, într-un fel, un punct de plecare. ViolenŃele care au
precedat, dar, mai ales, au urmat înlăturării de la putere a lui Ceauşescu
au stârnit o reacŃie promptă la Washington, unde Baker susŃinea că
sovieticii „au şi motive şi capacitatea de a face ceva ca să oprească
vărsarea de sânge”. Când Matlock Jr. a prezentat la Moscova atitudinea
Casei Albe în problema României, sovieticii şi-au pus întrebarea dacă nu
cumva americanii le întindeau o „cursă” sau încercau să-i implice într-o
provocare. Ei îi suspectau pe Bush şi pe Baker că voiau să convingă
Uniunea Sovietică să se reîntoarcă la genul de comportament care
cauzase atâtea necazuri în trecut. Apoi, dacă forŃele sovietice intrau în
România, Statele Unite ar fi condamnat în mod public intervenŃia,
câştigând astfel puncte enorme în ochii opiniei publice mondiale.
Şevardnadze era mai puŃin suspicios. El i-a spus de-a dreptul lui
Matlock că găsea sugestia americană nu sinistră, ci doar „stupidă” şi
preciza că revoluŃia românilor era treaba lor şi a nimănui altcuiva. Orice
fel de amestec din partea Uniunii Sovietice „l-ar transforma pe Ceauşescu
într-un martir”520.
În concluzie, se poate afirma că în cursul schimbării puterii din
România, din decembrie 1989, sprijinul din afară, în spiritul înŃelegerii de
la Malta, a fost important, chiar dacă dimensiunea acestui sprijin nu poate
fi cuantificată, iar metodele concrete şi formele de manifestare nu pot fi

518
„Diplomaticeskii Vestnik” nr. 21/22, noiembrie 1994.
519
Thomas Blanton, When did the Cold War End, Bulletin Woodrow
Wilson International Center for Scholars, March 1998, p. 187.
520
Michael R. Beschloss, Strobe Talbott, op. cit., p. 241.
descrise întotdeauna datorită naturii lor secrete. În prezent, sunt suficiente
documente din care rezultă următoarea concluzie: căderea regimului
Ceauşescu şi a celorlalte regimuri similare din Europa Centrală şi de Est a
fost înlesnită de decizia lui Gorbaciov de a nu interveni cu forŃă armată în
aceste Ńări – aşa cum făcuseră predecesorii săi în 1956 şi 1968.
La prăbuşirea totalitarismului socialist din România, în
decembrie 1989, a concurat şi „războiul invizibil”, în care serviciile
speciale, cele americane şi sovietice în special, au avut un rol de primă
importanŃă.

XII. RELAłIILE INTERNAłIONALE ALE ROMÂNIEI

LA SFÂRŞITUL SECOLULUI XX
ŞI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

XII.1. Coordonate ale unei noi politici interne şi externe

româneşti
XII.1.1. 22 decembrie 1989: moment de răscruce în istoria
poporului român. Societatea românească se afla, la finele deceniului al
9-lea al secolului al XX-lea, „în faŃa unei inevitabile schimbări, care
«plutea» în aer, regimul politic nefiind capabil nici de recunoaşterea reală
a stărilor de lucruri şi de spirit, nici de iniŃierea unor reforme interioare
constructive şi credibile. În fapt, opinia publică naŃională aştepta şi
pregătea un alt viitor”521. Calea spre acest viitor s-a deschis la 22
decembrie 1989, când, ca rezultat al revoltei populare începute cu şase
zile în urmă la Timişoara şi continuate la Bucureşti şi în alte oraşe,
Nicolae Ceauşescu este obligat să părăsească puterea. Nereuşind să
rezolve problemele fundamentale ale Ńării, cele mai grave fiind de natură
economico-socială, dictatorul a ajuns, în cele din urmă, la un sfârşit
dezonorant. După ce, în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, forŃele de
represiune reuşiseră să înăbuşe acŃiunea de protest din centrul Capitalei,
dimineaŃa, mobilizarea maselor de muncitori de pe platformele industriale
bucureştene şi defecŃiunea mecanismului de represiune s-au conjugat
pentru a determina dezagregarea sistemului totalitar.
În seara zilei de 22 decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării
NaŃionale (C.F.S.N.) anunŃa printr-un Comunicat către łară, prezentat de
Ion Iliescu la posturile de radio şi de televiziune: „Se dizolvă toate
521
Aurelian Bondrea, op. cit., p. 97.
structurile de putere ale clanului Ceauşescu. Guvernul se demite,
Consiliul de Stat şi instituŃiile sale îşi încetează activitatea. Întreaga putere
în stat este preluată de Consiliul Frontului Salvării NaŃionale. Lui i se vor
subordona Consiliul Militar Superior, care coordonează întreaga activitate
a armatei şi a unităŃilor Ministerului de Interne. Toate ministerele şi
organele centrale în actuala lor structură îşi vor continua activitatea
normală, subordonându-se Frontului Salvării NaŃionale, pentru a asigura
desfăşurarea normală a întregii vieŃi economice şi sociale. În teritoriu se
vor constitui consilii judeŃene, municipale, orăşeneşti 522 şi comunale ale
Frontului Salvării NaŃionale ca organe ale puterii locale” .
Ca program, C.F.S.N. propunea următoarele: abandonarea
rolului conducător al unui singur partid şi instituirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ; organizarea de alegeri libere în
aprilie 1990; separarea puterilor legislativă, executivă şi judecătorească în
stat şi alegerea tuturor conducătorilor politici pentru unul sau cel mult
două mandate; elaborarea unei noi ConstituŃii; restructurarea întregii
economii naŃionale pe baza rentabilităŃii şi eficienŃei; reorganizarea
învăŃământului românesc potrivit cerinŃelor contemporane, pe baze demo-
cratice şi umaniste; dezvoltarea culturii naŃionale; respectarea drepturilor
şi libertăŃilor minorităŃilor naŃionale şi asigurarea deplinei lor egalităŃi în
drepturi cu românii.
În privinŃa politicii externe a României, se aveau în vedere
promovarea „bunei vecinătăŃi, prieteniei şi păcii în lume”; integrarea „în
procesul de construire a unei Europe unite, casă comună a tuturor
popoarelor continentului”; respectarea angajamentelor internaŃionale ale
statului român, „în primul rând cele privitoare la Tratatul de la Varşovia”.
Asumându-şi rolul de organ suprem al puterii de stat, Frontul
Salvării NaŃionale îşi propunea să promoveze o politică internă şi externă
subordonată „nevoilor şi intereselor dezvoltării fiinŃei umane, respectului
deplin al drepturilor şi libertăŃilor omului, inclusiv al dreptului de depla-
sare liberă”523. Acest program conŃinea deziderate ale tuturor românilor,
iar „deplasarea liberă”, inclusiv dreptul de emigrare, constituia şi o cerinŃă
pentru care militau guvernele şi reprezentanŃii societăŃii civile occidentale.
Preşedinte al Consiliului Frontului Salvării NaŃionale este Ion
Iliescu, iar prim-vicepreşedinte, Dumitru Mazilu. La 26 decembrie se
constituie, prin decret al C.F.S.N., un guvern provizoriu condus de Petre
Roman. În funcŃia de ministru de externe este numit Sergiu Celac. În
aceeaşi zi, printr-un nou decret, Departamentul securităŃii statului,
Comandamentul trupelor de securitate, împreună cu organele şi unităŃile
din subordinea acestora, trec în componenŃa Ministerului Apărării
NaŃionale. Ministru al Apărării NaŃionale este numit generalul Nicolae
Militaru.

522
„Monitorul Oficial”, anul I, nr.1 din 22 decembrie 1989;
cf. „Caietele RevoluŃiei”, nr. 2(4)/2006, p. 26-27.
523
Ibidem.
 La 27 decembrie se adoptă decretul-lege, semnat de Ion Iliescu,
privind constituirea, organizarea şi funcŃionarea Consiliului Frontului
Salvării NaŃionale şi a consiliilor teritoriale ale F.S.N. Reluându-se
prevederile Comunicatului din 22 decembrie, la Art. 1 se decreta:
„Numele Ńării este România. Forma de guvernământ a Ńării este republica.
Drapelul Ńării este tricolorul tradiŃional al României, având culorile
aşezate vertical în următoarea ordine, pornind de la lance: albastru,
galben, roşu.” Decretul stabilea apoi atribuŃiile Consiliului Frontului
Salvării NaŃionale şi modul de exercitare a acestora. Preşedintelui
Consiliului Frontului Salvării NaŃionale îi reveneau următoarele atribuŃii:
reprezenta Ńara în relaŃiile internaŃionale; încheia tratate internaŃionale;
numea şi rechema pe ambasadorii României în şi din străinătate; primea
scrisorile de acreditare şi de rechemare ale reprezentanŃilor diplomatici ai
altor state; acorda cetăŃenia română, aproba renunŃarea la cetăŃenie şi
retrăgea cetăŃenia română; aproba stabilirea domiciliului în România
pentru cetăŃeni ai altor state; acorda dreptul de azil; aproba înfierea unor
minori, cetăŃeni străini, de către cetăŃeni români, precum şi înfierea de
minori, cetăŃeni români, de către străini.
Un alt decret-lege, din 31 decembrie 1989, prevedea trecerea la
înfăptuirea principiului pluralismului politic, precizând: „În România este
liberă constituirea partidelor politice, cu excepŃia partidelor fasciste sau
care propagă concepŃii contrare ordinii de stat şi de drept în România…
Scopurile partidelor politice şi organizaŃiilor obşteşti trebuie să se
întemeieze pe respectul suveranităŃii, independenŃei şi integrităŃii naŃio-
nale, al democraŃiei, în vederea asigurării libertăŃilor şi drepturilor cetăŃe-
nilor şi afirmării demnităŃii naŃiunii române.” În vederea înregistrării,
fiecare partid sau organizaŃie obştească trebuia să-şi prezinte statutele de
organizare şi funcŃionare, programul politic, să-şi declare sediul şi
mijloacele financiare de care dispunea şi să facă dovada că are cel puŃin
251 de membri. Înregistrarea urma să se facă la Tribunalul municipiului
Bucureşti, care,524
în termen de 5 zile, urma să se pronunŃe asupra legalităŃii
constituirii sale .
Tot la 31 decembrie, este adoptat decretul-lege privind
constituirea, organizarea şi funcŃionarea Guvernului României, definit ca
organ suprem al administraŃiei de stat, „având obligaŃia de a îndeplini
obiectivele cuprinse în programul Consiliului Frontului Salvării
NaŃionale, asigurând executarea măsurilor stabilite prin decretele adoptate
de acesta”.
Consiliul Frontului Salvării NaŃionale îşi exercita puterea, abroga
şi adopta decrete, decrete legi şi alte acte normative în virtutea legitimi-
tăŃii revoluŃionare.
Pe baza analizei conŃinutului acestor documente şi a
evenimentelor desfăşurate în România, în decembrie 1989, s-a emis

524
„Monitorul Oficial al României”, anul I, nr. 9 din 31 decembrie
1989.
concluzia potrivit căreia înlăturarea regimului socialist totalitar a avut de
la început un caracter radical, nemaicunoscând o perioadă de tranziŃie, ca
în celelalte Ńări socialiste525. Întregul eşafodaj al sistemului totalitar era
lichidat şi se pornea pe drumul unei societăŃi pluraliste democratice.
În cartea intitulată RevoluŃia Română din Decembrie 1989 în
context internaŃional, Ioan Scurtu, analizând actele şi evenimentele sub
aspectul consecinŃelor lor, conchide că, „după 1989, România – ca şi
celelalte state din zona centrală şi sud-est europeană, foste comuniste
(socialist-totalitare) – a cunoscut o evoluŃie ireversibilă spre democraŃie,
economie de piaŃă şi spre structurile euroatlantice. În fond, acesta este
rezultatul 526
esenŃial al RevoluŃiei din decembrie 1989 şi el nu poate fi
contestat” .
Denumirea transformărilor înfăptuite în România prin conceptul
de revoluŃie are în vedere reconsiderarea acestui concept. Până în 1989
era uzuală concepŃia potrivit căreia revoluŃia este o acŃiune bine
organizată şi condusă, cu un program dinainte stabilit, cu lideri
indubitabili; aceştia preiau puterea printr-o largă mobilizare a maselor,
care se confruntă cu forŃele 527 vechiului regim, reuşind să învingă şi să
impună un nou curs al istoriei .
Modelul clasic este RevoluŃia franceză din 1789, dar se apelează
şi la exemplul revoluŃiilor engleză, americană, rusă, cubaneză. ExperienŃa
anului 1989 a impus revizuirea acestei „scheme”, considerată restrictivă şi
neacoperitoare. A început să se vorbească despre „revoluŃia mesei
rotunde” şi despre „revoluŃia de catifea”, care se deosebeau substanŃial de
revoluŃiile anterioare. Disputele teoretice continuă, dar, apreciază Ioan
Scurtu, poate definiŃia acceptabilă, elaborată până în prezent, aparŃine
cercetătorului Ekkart Zimmermann: „O revoluŃie este o răsturnare reuşită
a elitei sau a elitelor de la putere de către elite noi, care după ce au ajuns
la putere (prin metode care de obicei se bazează într-o măsură
considerabilă pe folosirea forŃei şi mobilizarea maselor) realizează o
schimbare528 fundamentală a structurii sociale şi prin urmare şi a structurii
de putere” .
Pornind de la această definiŃie, Anneli Ute Gabanyi apreciază că
„în toate Ńările foste comuniste din Europa Centrală şi de Est au avut loc
revoluŃii autentice, peste tot s-au produs schimbări în domeniul structurii
elitelor, a vieŃii sociale şi a puterii. Peste tot s-a recurs la mobilizarea, prin

525
Ion Iliescu, RevoluŃia trăită, Editura RedacŃiei PublicaŃiilor pentru
Străinătate, 1995, Bucureşti, p. 116.
526
Ioan Scurtu, RevoluŃia Română din Decembrie 1989 în context
internaŃional, op. cit., p. 341.
527
J. Dunn, Modern Revolutions: an Introduction to the Analysis of a
Political Phenomenon, Cambridge, University Press, 1990.
528
Ekkart Zimmermann, Political Violence, Crises and Revolutions.
Theories and Research, Boston, 1993, p. 405; cf. Charles Tilly, RevoluŃiile
europene (1492-1992), Editura Polirom, Iaşi, 2002, p.242-250.
diferite metode, a maselor populare, în unele Ńări recurgându-se la
folosirea, într-o mai mică sau mai mare măsură, a forŃei”. Autoarea
germană conchide: „În contextul acestor revoluŃii de tip nou, revoluŃia
română este cea care se apropie cel mai mult de modelul revoluŃiilor
europene clasice, de la glorioasa revoluŃie engleză la revoluŃia franceză,
revoluŃia americană şi până la revoluŃia rusă a anului 1917”529.
Referindu-se la ceea ce numeşte „incendiul general din 1989”
care a cuprins U.R.S.S. şi Europa de Est, Jean-François Soulet sugerează,
în cazul României, „iminenŃa unei lovituri de forŃă induse de personalităŃi
comuniste potrivnice clanului Ceauşescu, pusă la punct de armată cu
participarea – după toate aparenŃele – a serviciilor secrete româneşti şi
străine (sovietice şi ungureşti), şi cu adeziunea globală a Kremlinului”.
Acest autor spune că „amănuntele acestor operaŃii scapă încă istoricului”.
Cert este că nu numai la Moscova şi la Budapesta, ci în mai toate
capitalele occidentale se dorea dărâmarea regimului totalitar din
România. Jean-François Soulet citează trei teze aflate în circulaŃie în
1996: „aceea a unui complot dirijat în principal fie de KGB, fie de
serviciile secrete maghiare; aceea a revoltei populare – teză difuzată
oficial de echipa ajunsă ulterior la putere; şi, în sfârşit, aceea a îmbinării
unei lovituri de stat cu o insurecŃie populară. Această ultimă ipoteză –
crede Soulet – pare a fi cea mai convingătoare, deoarece permite
articularea principalelor fapte cunoscute.”530
Un punct de vedere care reŃine atenŃia este cel susŃinut de Ion
Iliescu într-o lucrare publicată în 1994531 şi în cadrul Comisiei Senatoriale
pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, la 16 decembrie
1994, precum şi cu alte prilejuri. Contestarea RevoluŃiei Române – arată
Iliescu – „reflectă poziŃia unor nostalgici şi fideli ai vechiului regim
răsturnat şi care pornesc de la teza că nu a fost revoluŃie”, invocând, întâi,
argumente aşa-zis teoretice, că, „în fond, fiind vorba de răsturnarea
orânduirii socialiste şi restaurarea capitalismului sălbatic, aceasta înseam-
nă contrarevoluŃie. Conform teoriei marxiste.”
Ca argumente de natură practică ale adepŃilor tezei contra-
revoluŃiei sunt aduse „realităŃile crude ale tranziŃiei, dificultăŃile cu care se
confruntă oamenii zi de zi, uneori mai mari decât înainte de 1989. Pentru
că a avut loc o degradare a economiei, a vieŃii economice – degradare
internă, degradare a contextului internaŃional al vieŃii noastre economice,
şomaj, preŃuri mari – toate acestea sunt folosite ca elemente pentru a
vorbi despre efectele acestei deteriorări a fundamentelor socialismului şi

529
Anneli Ute Gabanyi, RevoluŃiile europene ale anului 1989. O
încercare de analiză tipologică, în O enigmă care împlineşte şapte ani
(Timişoara, 1989-1996), FundaŃia Academia Civică, Bucureşti, 1997, p. 47.
530
Jean-François Soulet, Istoria comparată a statelor comuniste din
1945 până în zilele noastre, Editura Polirom, 1998, p. 322.
531
Ion Iliescu, RevoluŃie şi reformă, Editura Enciclopedică, Bucureşti,
1994, passim.
consecinŃele asupra vieŃii oamenilor, despre dispariŃia protecŃiei sociale,
care a fost o achiziŃie a orânduirii socialiste în cei 45 de ani.”
Altă teză, arată Ion Iliescu, exprimă „poziŃii exact contrare, ale
nostalgicilor orânduirii antebelice, ale monarhiştilor, ale unor veleitari
care ar fi dorit puterea, dar nu pe cale democratică”. Aceştia din urmă
susŃin: „N-a fost o revoluŃie, ci doar o lovitură de Palat, un complot, o
conjuraŃie, care a adus la putere un grup de nomenclaturişti din linia a
doua sau, mai mult, a avut loc o confiscare a revoluŃiei. Asta ar fi poziŃia
celor care s-ar fi dorit ei înscăunaŃi la putere şi îşi sprijină poziŃia pornind
de la acest raŃionament. În plus, susŃin că are loc o restauraŃie
neocomunistă. Aceştia, la rândul lor, apelează la surse străine: a fost
opera Moscovei, KGB-ului 532 şi scormonesc să demonstreze aceste filiaŃiuni
cu Moscova şi cu KGB-ul.”
După o relatare amănunŃită a evenimentelor de la sfârşitul lunii
decembrie 1989, insistând asupra platformei C.F.S.N. din 22 decembrie
1989 – considerată „cel mai radical program revoluŃionar” din Ńările
central şi est-europene – şi a schimbărilor ce au urmat533, Ion Iliescu
conchide: „Când vorbim de RevoluŃia din decembrie 1989, avem în
vedere schimbarea profundă de sistem pe care ea a produs-o: prăbuşirea
unui sistem totalitar, a dictaturii personale exercitate în numele unui
partid-stat şi trecerea spre democraŃie, spre pluralism politic şi spre statul
de drept. Aceasta – în plan politic. Iar în plan economic, prăbuşirea unei
economii centralizate, etatizate şi deschiderea drumului spre construirea
unei economii funcŃionale de piaŃă – proces mai îndelungat, care continuă
şi astăzi (1994 – n.n., Ş.L.) . Acest proces s-a produs în tot arealul
geografic căruia îi aparŃinem – în centrul şi estul Europei –, în toate Ńările
foste «socialiste», RevoluŃia Română fiind parte a unui proces mai larg –
efect al falimentului unui sistem politic. Cum poate fi contestat acest
lucru pentru România – întreabă Ion Iliescu –, unde procesul a avut
caracterul cel mai violent?”534
Remarcabilă este abordarea metodologică propusă de profesorul
Aurelian Bondrea, care subliniază că discuŃia pe tema RevoluŃiei române
din 1989, „deşi aparent are un aspect semantic, se dovedeşte a cuprinde o

532
Marele şoc. Din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu
Vladimir Tismăneanu. Despre comunism, postcomunism, democraŃie, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2004, Anexa 6; Extrase din stenograma convorbirii
cu membrii Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din
decembrie 1989, Bucureşti, 16 decembrie 1994, transcriere de pe banda
magnetică, p. 463.
533
Ibidem, p. 465.
534
Idem, p. 114-115. Pe plan naŃional, în timpul evenimentelor din 1989
s-au înregistrat – morŃi: 1104 (din care 944 după 22 decembrie; răniŃi: 3321 (din
care 2214 după 22 decembrie). (Istoria României în date, op. cit., p. 746; „Clio
1989”, p.250).
încărcătură politică şi emoŃională pe cât de evidentă, pe atât de puŃin
fertilă în planul necesarelor evaluări social-istorice.
Este, în continuare, menirea sociologilor, politologilor, istoricilor
etc. să examineze obiectiv, fără prejudecăŃi partizane, caracterul, amploa-
rea şi consecinŃele răsturnării din decembrie 1989, ale transformărilor
care i-au urmat, să clarifice aspectele neelucidate încă. … Istoriceşte,
«explozia» din 1989 este reflexul nu numai al unor acumulări negative
din perioada socialistă, ci şi al unor tare ale structurii, mecanismelor de
funcŃionare şi orientărilor dezvoltării economico-sociale manifestate încă
înainte de 1945. Trebuie evaluate, cu toată obiectivitatea, eforturile
făcute, atât anterior anului 1945, cât şi după aceea, de a diminua decala-
jele faŃă de Ńările avansate economic; asemenea eforturi au generat,
desigur, şi rezultate pozitive, dar nu suficient de mari ca să anihileze
factorii frenatori interni şi distanŃele serioase care separau România de alŃi
«competitori» aflaŃi în cursa modernizării.”535
XII.1.2. Primele recunoaşteri internaŃionale ale noului regim.
Noile autorităŃi statale constituite în România în ultima decadă a lunii
decembrie 1989 au fost recunoscute imediat pe plan internaŃional. Parisul,
Londra, Berlinul, Praga, Washingtonul, Moscova, Beijingul şi Cairo au
adresat felicitări pentru răsturnarea regimului ceauşist şi au exprimat
sprijin şi solidaritate poporului român.
În ziua judecării şi executării lui Nicolae Ceauşescu –
25 decembrie 1989 –, 13 guverne, printre care şi cele ale Uniunii
Sovietice şi ale Statelor Unite ale Americii, au recunoscut legitimitatea
Frontului Salvării NaŃionale. Ambasadorul sovietic şi cel american au
primit instrucŃiuni să colaboreze cu noul regim de la Bucureşti. În aceeaşi
zi, în presă apărea ştirea că Departamentul de Stat al S.U.A. „consideră
Consiliul Frontului Salvării NaŃionale ca expresie a voinŃei democratice a
poporului român”.
În şedinŃa Consiliului Frontului Salvării NaŃionale din 27 decem-
brie 1989, Ion Iliescu a fost căutat la telefon de Mihail Gorbaciov. După
convorbirea cu liderul sovietic, Ion Iliescu a declarat:
„Am întârziat pentru că s-a obŃinut greu legătura telefonică cu
Gorbaciov. Mi-a transmis un salut călduros. Mi-a spus că urmăreşte cu
atenŃie ceea ce se petrece în România”. Iliescu a rezumat apoi conŃinutul
convorbirii: liderul sovietic „a făcut aprecieri frumoase şi a răspuns chiar
la unele provocări. În zilele respective au apărut nişte zvonuri – posibil
spionaj sovietic, intervenŃie militară. Francezii şi americanii au spus că ar
fi gata să accepte o eventuală intervenŃie militară a U.R.S.S. S-a ridicat
problema că s-ar fi cerut ajutor. Gorbaciov a arătat că nici partea română

535
Aurelian Bondrea, op. cit., p. 99-100.
nu a cerut ajutor militar şi că nici ei nu sunt dispuşi să o facă. Pentru că nu
este nevoie. Realmente ne-am descurcat singuri. Problema s-a pus de
sprijin cu materiale mai sofisticate. Francezii s-au oferit că sunt gata să ne
sprijine cu profesionişti şi instructori. Le-am spus că aceasta ar cere timp.
Gorbaciov a spus că ne stă la dispoziŃie cu orice problemă; sunt solidari
cu noi, ne acordă ajutor dacă avem nevoie. DimineaŃa, ambasadorul
U.R.S.S. a transmis că Şevardnadze se pregăteşte pentru a veni în Ńara
noastră (pentru a discuta unele probleme privind relaŃiile noastre – livrări
de petrol, gaze, energie electrică etc.). Îşi exprimă această dorinŃă pentru a
veni în întâmpinarea nevoilor noastre. I-am mulŃumit. I-am mulŃumit, de
asemenea, şi pentru aprecierile făcute. În final, a vorbit despre perspec-
tivele unei viitoare întâlniri. În drum, la reîntoarcerea mea în sală, m-a
acostat Televiziunea Română, care m-a întrebat de ce am părăsit sala.
ÎnchipuiŃi-vă că m-am lăsat provocat şi le-am răspuns”536.
În aceeaşi zi de 27 decembrie 1989, preşedintele american
George Bush îl felicita pe Ion Iliescu, printr-o telegramă prin care îşi
exprima speranŃa că noul guvern va introduce curând reforme
democratice şi va instaura statul de drept. În aceeaşi zi, Ion Iliescu şi Petre
Roman i-au primit în audienŃe succesive pe Evgheni M. Tiajelnikov,
ambasadorul U.R.S.S., şi pe Alan Green jr., ambasadorul S.U.A.
Între 24 şi 29 decembrie 1989, au efectuat vizite în România,
fiind trimişi speciali ai guvernelor Ńărilor lor: Ilia Giukić, adjunct al
secretarului federal pentru afacerile externe al R.S.F. Iugoslavia; Bruno
Bottai, secretar general al Ministerului Afacerilor Externe al Italiei; Pavel
Sadovsky, prim-adjunct al ministrului afacerilor externe al Republicii
Socialiste Cehoslovace. Într-o singură zi – 29 decembrie 1989 – s-au aflat
în vizită în România: Gyula Horn, ministrul Afacerilor Externe al
Republicii Ungare; Georgina Dufoix, trimis special al preşedintelui
FranŃei, François Mitterand; Marga Hubinek, al doilea preşedinte al
Consiliului NaŃional al Austriei.
La 1 ianuarie 1990, România începe un nou mandat de doi ani în
calitate de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al OrganizaŃiei
NaŃiunilor Unite.
Până la jumătatea lunii ianuarie 1990, România a fost vizitată de:
Laurent Fabius, preşedintele Adunării NaŃionale a FranŃei; Frank Wolf,
membru al Congresului S.U.A. din partea Partidului Republican (statul
Virginia); Gheorghi Pirinski, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al
R.P. Bulgaria; Dr. Mohamed Lutfi Farhat, ministrul planificării din Libia;
Otto Lambsdorf, preşedintele Partidului Liberal Democrat din
R.F. Germania; Eduard A. Şevardnadze, membru al Biroului Politic al
C.C. al P.C.U.S, ministrul afacerilor externe al U.R.S.S; cardinalul
536
„Caietele RevoluŃiei”, nr. 2 (4)/2006, p. 40.
Francesco Colasuonno, nunŃiu apostolic itinerant pentru Ńările Europei de
est, trimis special al Papei Ioan Paul al II-lea; Roland Dumas, ministru de
stat, ministrul afacerilor externe al FranŃei; Frans Andriessen,
vicepreşedinte al Comisiei ComunităŃii Economice Europene, responsabil
cu RelaŃiile Externe; Hans-Dietrich Genscher, vicecancelar şi ministru
federal de externe al R.F. Germania; William Waldgrave, secretar de stat
la Foreign and Commonwealth Office. Între 15 şi 18 ianuarie 1990 s-a
aflat în vizită în România o delegaŃie de înalŃi experŃi guvernamentali din
R.S.S. Moldovenească, condusă de N.I. Dudău, vicepreşedinte al
Consiliului de Stat al Planificării din R.S.S. Moldovenească. OaspeŃii au
fost primiŃi de Ion Iliescu şi Petre Roman şi au avut convorbiri cu Sergiu
Celac şi cu alŃi oficiali români.

XII.2. Începutul construcŃiei noii democraŃii româneşti

După 22 decembrie 1989, viaŃa politică a României a evoluat pe
calea democraŃiei, în pofida unor tensiuni sociale şi a unor carenŃe ale
guvernării, îndeosebi în privinŃa elaborării şi aplicării unei concepŃii
coerente de reformă economică. Până la mijlocul lunii februarie 1990,
s-au înfiinŃat/reînfiinŃat 37 de partide şi alte formaŃiuni politice537, precum

537
În ordinea înregistrării lor la Tribunalul Municipiului Bucureşti,
acestea sunt: Partidul NaŃional łărănesc Creştin Democrat (P.N.ł.-C.D.),
Mişcarea Ecologistă din România (M.E.R.), Partidul Socialist Democratic
Român (P.S.D.R.), Partidul NaŃional Liberal (P.N.L.), Partidul UnităŃii
Democratice (P.U.D.), Partidul Ecologist Român (P.E.R.), Partidul UnităŃii
Creştine din România (P.U.C.R.), Partidul Progresist (P.P.), Partidul Social
Democrat Român (P.S.D.R.), Partidul NaŃional Democrat (P.N.D.), Partidul
Liberal (al LibertăŃii) din România (P.L.), Partidul UnităŃii Democratice din
Moldova (P.U.D.M.), Partidul Socialist Liberal (P.S.L.), Partidul łărănesc
Român (P.ł.R.), Partidul Liber Democrat (P.L.D.), Partidul Social Democrat
Creştin Român (P.S.D.C.R.), Partidul Democrat Român (P.D.R.), Partidul
Democrat Agrar din România (P.D.A.R.), Partidul Republican (P.R.), Partidul
Tineretului Liber Democrat (P.T.L.D.), Sindicatul Politic „Fraternitatea” al
Muncitorilor şi łăranilor din România, Partidul Democrat al Muncii (P.D.M.),
Frontul Salvării NaŃionale (F.S.N.), Partidul Democrat ConstituŃional din
România (P.D.C.R.), Partidul Poporului din România (P.P.R.), Frontul Popular
Român (F.P.R.), Partidul Social Democrat Independent (P.S.D.I.), Partidul
Cooperatist (P.C.), Frontul Democrat Român din Timişoara (F.D.R.T.), Partidul
DreptăŃii Sociale Liber Democrat (P.D.S.L.D.), Partidul pentru ReconstrucŃia
NaŃională şi Democratică (P.R.N.D.), Partidul Uniunea Republicană (P.U.R.),
Mişcarea Democratică Modernă (M.D.M.), Partidul „AlianŃa pentru DemocraŃie”
(P.A.D.), Partidul „Uniunea Creştin Democrată din România” (P.U.C.D.R.),
Partidul Democrat Progresist (P.D.P.), Partidul Republican Creştin (P.R.C.).
şi 11 uniuni etnice538. La 18 mai 1990, numărul partidelor politice înscrise
oficial a ajuns la 80, iar până la sfârşitul anului, la circa 200.
Pluripartidismul, reînnodat după o jumătate de secol, s-a transformat în
„prea mult partidism”, amplificat de apetitul manifest al vechilor şi al
noilor formaŃiuni politice de a se confrunta şi, mai ales, de a accede cât
mai repede la putere539.
Cele mai active şi mai grăbite să ajungă la guvernare erau:
Partidul NaŃional łărănesc Creştin Democrat, preşedinte Corneliu
Coposu, fost deŃinut politic şi colaborator apropiat al lui Iuliu Maniu;
Partidul NaŃional Liberal, preşedinte Radu Câmpeanu, revenit în Ńară, în
ianuarie 1990, din FranŃa, unde obŃinuse azil politic, Partidul Social
Democrat Român, preşedinte Sergiu Cunescu. Aceste partide au
organizat, la 28 ianuarie 1990, în Bucureşti, un miting urmat de un marş
spre Palatul Guvernului din PiaŃa Victoriei, pentru a cere – conform
declaraŃiei lui Coposu, difuzată imediat de agenŃiile de presă româneşti şi
străine – Frontului Salvării NaŃionale să se dizolve şi să predea puterea
politică unui guvern provizoriu care să conducă Ńara până la alegerile
generale. Liderii partidelor care se aflau în fruntea demonstranŃilor au fost
invitaŃi de Ion Iliescu la negocieri pentru a-şi exprima doleanŃele.
Corneliu Coposu a sugerat restructurarea Frontului Salvării NaŃionale şi
constituirea unui nou organism „care să poarte alt nume şi care să
cuprindă personalităŃile din viaŃa politică românească şi delegaŃii tuturor
partidelor care să aibă o oarecare legitimitate”; Călin Popescu-Tăriceanu,
reprezentantul P.N.L., a propus crearea unui Consiliu de Uniune
NaŃională din care „să facă parte reprezentanŃii forŃelor de opoziŃie şi
Frontul de Salvare NaŃională”, depolitizarea activităŃii din întreprinderi şi
instituŃii pentru a se permite crearea de sindicate libere; Sergiu Cunescu a
propus şi el ca „Frontul de Salvare NaŃională să fie înlocuit printr-un
Consiliu de Uniune NaŃională, care să reprezinte toate forŃele politice şi
unele personalităŃi mai marcante din viaŃa românească … Frontul poate să
rămână ca o formaŃie politică, indiferent dacă se numeşte partid sau nu,
care urmează să-şi stabilească un program, un statut şi să se înscrie pentru

538
Acestea sunt în ordinea constituirii: Uniunea Democrată a
Maghiarilor din România (U.D.M.R.), Forumul Democratic German din
România (F.D.G.R.), Uniunea Elenă din România (U.E.R.), Uniunea Armenilor
din România (U.A.R.), AsociaŃia culturală bulgară din România – Uniunea
bulgară din Banat (din mai 1922 – Comunitatea „Bratstvo” a bulgarilor din
România), Uniunea Democratică a Tătarilor Turco-Musulmani din România
(U.D.T.T.M.R.), Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România (C.R.L.R.),
Uniunea Generală a Romilor din România (U.G.R.R.), Uniunea Generală a
Ucrainenilor din România (U.G.U.R.), Uniunea Democratică a Slovacilor şi
Cehilor din România (U.D.S.C.R.) şi Uniunea Democratică a Sârbilor şi
Caraşovenilor din România (U.D.S.C.R.).
539
Ioan Scurtu, Istoria contemporană a României (1918-2005),
op. cit., p. 176.
a obŃine persoană juridică aşa cum au făcut şi celelalte partide”540.
Ion Iliescu le-a reproşat liderilor celor trei partide că nu au dreptul să se
prezinte ca „exponenŃi ai tuturor partidelor şi ai opiniei publice” şi să
impună prin demonstraŃii de stradă „o soluŃie prestabilită”.
În cursul discuŃiilor din 28 ianuarie 1990541, Ion Iliescu a insistat
asupra următoarei idei: „Să deliberăm împreună şi să găsim formele în
care să ne apropiem de o formulă general acceptabilă pentru toată lumea.
Dar asta o facem pe bază, într-adevăr, de dialog, pe bază de negocieri, cu
participarea tuturor formaŃiunilor politice”542.
În lunile ianuarie şi februarie s-au desfăşurat în Bucureşti şi în
alte oraşe mitinguri şi manifestaŃii de stradă, unele degenerând în con-
fruntări violente. Partizanii partidelor politice care contestau legitimitatea
F.S.N. de a participa la alegeri, în condiŃiile în care acesta deŃinea toate
pârghiile puterii scandau: „Jos F.S.N.!”, „Alegeri fără Front!”, „Unde ne
este RevoluŃia?” Ion Iliescu şi Petre Roman erau acuzaŃi că „au furat
RevoluŃia”. Concomitent, contrademonstraŃiile în favoarea F.S.N. se
desfăşurau sub lozinci precum: „Muncitorii sunt cu Frontul!”, „Noi
suntem poporul”, „Nu ne vindem Ńara!” şi altele asemănătoare.
Liderilor partidelor istorice, care îşi exprimau intenŃia de a
participa la guvernare, li se imputa faptul că nu contribuiseră cu nimic la
înlăturarea regimului Ceauşescu şi că priviseră RevoluŃia la televizor. În
timpul unei contramanifestaŃii organizate de adepŃii F.S.N., la 29 ianuarie
1999, la care au participat şi circa 5000 de mineri veniŃi din Valea Jiului,
sunt atacate şi devastate sediile partidelor de opoziŃie.
În cele din urmă, pe baza unei înŃelegeri realizate în cadrul unei
întâlniri-dialog, organizată la 1 februarie 1990, între C.F.S.N. şi repre-
zentanŃii partidelor politice create până la acea dată, s-a convenit să se
constituie un Consiliu Provizoriu de Uniune NaŃională (C.P.U.N.), ca
organ legislativ şi al puterii de stat, având drept scop conducerea Ńării
până la primele alegeri generale. ÎnfiinŃat printr-un decret-lege, din
10 februarie 1990, noul organism de stat era format din: 112 membri ai
C.F.S.N., 111 reprezentanŃi ai partidelor şi formaŃiunilor politice,
36 reprezentanŃi ai uniunilor minorităŃilor naŃionale şi trei reprezentanŃi ai

540
Marele şoc. Din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu
Vladimir Tismăneanu. Despre comunism, postcomunism, democraŃie, op. cit., p.
410-429, Anexa 3. Stenograma discuŃiilor cu liderii P.N.ł.C.D., P.N.L. şi P.S.D.
din 28 ianuarie 1990, transcriere de pe bandă magnetică.
541
Ibidem. La discuŃiile din 28 ianuarie 1990 au mai luat parte, în afară
de cei menŃionaŃi: Ion Diaconescu, Ion RaŃiu şi Liviu Petrina (P.N.ł.C.D.); Dinu
Patriciu (PN.L.); Petre Roman şi Cazimir Ionescu (F.S.N.). A mai intervenit în
discuŃii Marius Cârciumaru, preşedintele Partidului Socialist Democratic Român.
542
Idem, p. 419.
AsociaŃiei Foştilor DeŃinuŃi Politici543. Un Birou Executiv,544, prezidat de
Ion Iliescu, a coordonat activitatea acestui mini-Parlament sui generis,
care – pe lângă exercitarea puterii politice curente – avea menirea să
elaboreze noua lege electorală pentru alegerile parlamentare şi preziden-
Ńiale stabilite pentru data de 20 mai 1990.
Între timp, la 6 februarie 1990, Frontul Salvării NaŃionale s-a
transformat în formaŃiune politică, cu structură şi platformă de sine
stătătoare, urmând să participe la alegeri de pe poziŃii egale cu celelalte
partide politice.
Puterea deŃinută de C.P.U.N., asemenea celei deŃinute de
C.F.S.N., era de natură revoluŃionară, reprezentativitatea acestora fiind
alterată de lipsa suportului electoral. În fapt, partidele politice se regăseau
în C.P.U.N. în proporŃia convenită în urma negocierii cu C.F.S.N. şi nu
conform voinŃei cetăŃenilor, exprimată prin alegeri parlamentare. FuncŃia
centrală a C.P.U.N. rezultând din limitele regimului provizoriu a constat
în asigurarea condiŃiilor necesare pentru instituirea unei puteri legitimate,
prin organizarea şi desfăşurarea unor alegeri generale libere. Astfel,
„tranziŃia de la puterea revoluŃionară, la puterea legitimată de
reprezentativitatea conferită de opŃiunea alegătorilor s-a realizat prin
funcŃionarea efectivă a mecanismelor electorale democratice”545.
Legea electorală din 14 martie 1990 avea şi un capitol cu caracter
constituŃional, definind structurile de stat ce trebuia să fie alese:
Parlament cu funcŃie dublă – de Legislativ şi de Adunare Constituantă –
şi preşedintele României. Se prevedea că Parlamentul, alcătuit din
Adunarea DeputaŃilor şi Senat, precum şi preşedintele României se aleg
prin vot universal, egal, direct şi secret, liber exprimat. OrganizaŃiile
reprezentând uniunile minorităŃilor naŃionale, înregistrate la data acestei
543
Decret-lege nr. 82 privind componenŃa Consiliului Provizoriu de
Uniune NaŃională şi a Biroului Executiv al acesteia, precum şi comisiile de
specialitate ale Consiliului, „Monitorul Oficial” nr. 28 din 14 februarie 1990.
544
Ibidem. Biroul Executiv al C.P.U.N. avea următoarea componenŃă:
preşedinte, Ion Iliescu; vicepreşedinŃi, Ion Caramitru, Cazimir Ionescu, Király
Károly, Radu Câmpeanu, Ion Mânzatu; secretar, Dan MarŃian. Membri: Serghei
Mezaroş, Virgil Andrei VâŃă, Radu Ciuceanu, Nicolae S. Dumitru, Gheorghe
Manole, Corneliu Mănescu, Alexandru Bârlădeanu, Constantin Gurilă, Janos
Vincze, Mircea Dinescu, Toma George Maiorescu, Nicolae Radu, Ion
Diaconescu, Dan Hăulică.
545
Structuri politice în Europa Centrală şi de Sud-Est (1918-2001), vol.
I, Coordonator Ioan Scurtu, Editura FundaŃiei Culturale Române, Bucureşti,
2003, p. 285.
legi, care nu întruneau numărul necesar de voturi pentru a avea un mandat
în Adunarea DeputaŃilor, aveau dreptul la un mandat de deputat. Aveau
dreptul de a alege cetăŃenii români care au împlinit vârsta de 18 ani sau
care în anul alegerilor împlineau această vârstă. Pentru Adunarea
DeputaŃilor aveau dreptul de a fi aleşi cetăŃenii cu drept de vot care au
împlinit vârsta de 21 de ani, iar pentru Senat şi preşedintele României,
cetăŃenii care au împlinit vârsta de 30 de ani546.
Campania electorală, deschisă oficial la 20 martie 1990, deşi a
angajat un mare număr de partide politice, s-a caracterizat prin polarizarea
disputei între adepŃii Frontului Salvării NaŃionale şi adversarii acestuia.
Un moment important al structurării partizane a eşichierului politic a fost
cel din 9 aprilie 1990, când P.N.ł.C.D., P.N.L şi P.S.D.R. au semnat o
declaraŃie prin care anunŃau că vor colabora şi îşi vor acorda sprijin
reciproc în alegeri; fiecare partid avea să se prezinte totuşi la alegeri, cu
liste şi programe electorale proprii. Confruntarea electorală a cunoscut,
uneori, manifestări de stradă şi chiar altercaŃii, în unele localităŃi
candidaŃii opoziŃiei fiind împiedicaŃi să se întâlnească cu alegătorii. Pe de
altă parte, principalele partide de opoziŃie P.N.ł.C.D. şi P.N.L. – şi-au
concentrat campania electorală împotriva F.S.N., pe care-l identificau cu
comunismul şi neocomunismul, lansând totodată sloganul „Monarhia
salvează România”.
În 22 aprilie 1990, un grup de participanŃi la un miting electoral,
organizat de P.N.ł.C.D. la Bucureşti în PiaŃa Aviatorilor, ocupă PiaŃa
UniversităŃii pe care o declară „zonă liberă de neocomunism” sau
„kilometrul 0” al democraŃiei româneşti. În zilele următoare aici au loc
mitinguri la care participă studenŃi, elevi, funcŃionari ş.a. Se scandează
„Libertate!” „Jos Iliescu!” Jos nomenclatura!” „Jos comunismul!” La
manifestaŃii participă personalităŃi culturale, publice, care din balconul
sediului UniversităŃii se adresează celor prezenŃi. ManifestaŃia cunoscută
sub numele de „Fenomenul PiaŃa UniversităŃii”, care a durat non stop
timp de 53 de zile, este reprimată de forŃele de ordine, la 13 iunie 1990.
Alegerile din 20 mai 1990, primele care au avut loc în România
după înlăturarea regimului socialist totalitar, au înregistrat o masivă

546
Decret-lege nr. 92 din 14 martie 1990 pentru alegerea
Parlamentului şi a preşedintelui României, „Monitorul Oficial” nr. 35, din 18
martie 1990.
participare la vot – 86,20%. După cum era de aşteptat, lipsa de experienŃă,
atât a organizatorilor, cât şi a electoratului, a creat dificultăŃi legate de
procedura propriu-zisă de votare, dar alegerile au fost corecte.
Scrutinul la care au participat nu mai puŃin de 90 de formaŃiuni
politice este câştigat de F.S.N. (66,31% din voturi pentru Adunarea
DeputaŃilor şi 67,02% din cele pentru Senat). Au urmat, la mare distanŃă:
U.D.M.R., P.N.L. P.N.ł.C.D., Mişcarea Ecologistă din România, A.U.R. –
Partidul de Uniune NaŃională a Românilor şi Partidul Republican,
Partidul Democrat Agrar, Partidul Ecologist Român, Partidul Socialist
Democratic Român, Partidul Social Democrat Român ş.a. Ion Iliescu,
candidatul F.S.N., este ales preşedinte al României, obŃinând 85,07% din
voturi. Radu Câmpeanu – P.N.L. şi Ion RaŃiu – P.N.ł.C.D. au obŃinut
10,64% şi, respectiv, 4,29% din sufragii.
În Senat erau reprezentate 8 partide politice şi o grupare etnică,
iar în Adunarea DeputaŃilor, 20 de partide politice şi 11 uniuni etnice,
acestea din urmă, cu excepŃia U.D.M.R., fiind reprezentate de câte un
singur deputat.
În zilele de 18 şi 19 iunie 1990, Senatul şi apoi Adunarea
DeputaŃilor şi-au ales structurile de conducere: preşedinte al Senatului,
Alexandru Bârlădeanu – F.S.N. şi Dan MarŃian, preşedinte al Adunării
DeputaŃilor – F.S.N. S-au constituit trei grupuri parlamentare: F.S.N.,
P.N.L. şi U.D.M.R. În şedinŃa solemnă a Parlamentului din 20 iunie 1990,
Ion Iliescu rosteşte jurământul de credinŃă în calitate de preşedinte ales al
României: „Jur credinŃă poporului român, idealurilor sale de libertate şi
prosperitate. Jur să respect legile Ńării, să apăr democraŃia, drepturile şi
libertăŃile fundamentale ale omului, suveranitatea şi integritatea teritorială
a Ńării”. În aceeaşi zi, Petre Roman este desemnat în funcŃia de premier al
României.
În octombrie 1990, Parlamentul dezbate şi adoptă programul
guvernului privind liberalizarea preŃurilor, transformarea relaŃiilor de
proprietate în agricultură, restructurarea sistemului bancar, liberalizarea
salariilor, devalorizarea leului. Acest program intră în vigoare la
1 noiembrie 1990 şi reprezintă primul pas de adaptare a economiei
româneşti la economia de piaŃă. La 8 noiembrie 1990 a intrat în vigoare
Legea privind reorganizarea unităŃilor economice de stat ca regii
autonome şi societăŃi comerciale. Cu acest act normativ începe reforma
economică, dar până în 1998 multe regii şi societăŃi comerciale au
funcŃionat în regim de monopol, înregistrând deficite acoperite an de an
de la buget. Privatizarea, restructurarea, sau după caz, lichidarea acestor
unităŃi economice au avut loc, efectiv, după aproape un deceniu.
La 6 noiembrie 1990 se înfiinŃează AlianŃa Civică, din iniŃiativa
AsociaŃiei „15 Noiembrie” – Braşov, a „SolidarităŃii Universitare”, a
SocietăŃii „Timişoara”, a „Grupului de Dialog Social” – Bucureşti şi a
SocietăŃii „Agora” – Iaşi. Această organizaŃie şi-a propus drept scop
reînvierea şi consolidarea societăŃii civile şi a statului de drept, asigurarea
drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv a liberei informări, comba-
terea intoleranŃei, egoismului, relei credinŃe, urii, corupŃiei şi violenŃei.
AlianŃa Civică se pronunŃa pentru economie de piaŃă, pentru reforma
financiară, ca şi pentru valorile europene, cărora românii le aparŃin prin
origine, mentalitate şi tradiŃie. Activitatea ei se concentra asupra reformei
morale, considerată criteriul principal al reformei economice, sociale şi
instituŃionale.
La 15 decembrie 1990, se înfiinŃează, la Bucureşti, ConvenŃia
NaŃională pentru Instaurarea DemocraŃiei (Partidul Ecologist Român,
P.N.L., P.N.ł.C.D., P.S.D.R., U.D.M.R.). În anul următor, la
26 noiembrie, partidele din ConvenŃia pentru Instaurarea DemocraŃiei şi
alte formaŃiuni politice din Forumul Democratic Antitotalitar Român
decid să formeze o coaliŃie electorală denumită ConvenŃia Democratică
din România (C.D.R.). La reuniunea C.D.R. din 15 aprilie 1992, Radu
Câmpeanu anunŃă ieşirea P.N.L. din ConvenŃie, fiind în dezacord cu
prezentarea pe liste comune la viitoarele alegeri parlamentare, inclusiv cu
susŃinerea unui candidat unic la alegerile prezidenŃiale.
La 13 februarie 1991 au început lucrările Camerelor reunite ale
Parlamentului – ca Adunare Constituantă – pentru dezbaterea proiectului
noii ConstituŃii. Acest proiect va fi votat nominal la 21 noiembrie 1991;
din totalul de 509 senatori şi deputaŃi, 414 au votat pentru şi 95 contra (au
votat contra parlamentari ai P.N.ł.C.D. şi P.N.L. – cu unele excepŃii – şi
parlamentarii U.D.M.R.)
ConstituŃia a intrat în vigoare după aprobarea ei prin referendum
naŃional, la 8 decembrie 1991. Deşi opoziŃia a cerut cetăŃenilor să nu se
prezinte la referendum, numărul celor care şi-au exprimat opŃiunea în
favoarea ConstituŃiei a fost de 10.948.468 cetăŃeni, dintre care 8.464.624
(77,3%) au spus da, iar 2.235.085 au spus nu.
ConstituŃia României din 1991 consacră instaurarea democraŃiei
şi a statului de drept, principiile de bază fiind: forma republicană de
guvernământ; caracterul naŃional, suveran, independent, unitar şi
indivizibil al statului; garantarea drepturilor şi libertăŃilor democratice;
egalitatea cetăŃenilor în faŃa legii; respectarea drepturilor persoanelor
aparŃinând minorităŃilor naŃionale; pluralismul politic; separarea puterilor
în stat; inalienabilitatea teritoriului României şi organizarea sa sub aspect
administrativ în comune, oraşe şi judeŃe; garantarea proprietăŃii.
ConstituŃia descrie condiŃiile în care principalele instituŃii ale statului –
Preşedintele, Guvernul, Parlamentul, AdministraŃia Publică – îşi exercită
atribuŃiile şi creează două instituŃii noi: Avocatul Poporului, numit de
Senat pentru o perioadă de patru ani cu rolul de a apăra drepturile şi
libertăŃile cetăŃenilor în raporturile cu instituŃiile statului, şi Curtea
ConstituŃională,547instituŃie menită să asigure supremaŃia ConstituŃiei în
sistemul juridic .
Din perspectiva relaŃiei României cu instituŃiile/organizaŃiile
internaŃionale, ConstituŃia din 1991 face trimitere la interpretarea
dispoziŃiilor privitoare la drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor în concordanŃă
cu DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi tratatele
internaŃionale la care statul român este parte, precum şi la prioritatea
normelor internaŃionale în condiŃiile neconcordanŃei cu normele interne;
se precizează că tratatele internaŃionale ratificate de Parlament fac parte
din dreptul intern. De asemenea, se garantează protecŃia generală a
persoanelor şi averilor cetăŃenilor străini şi apatrizi care locuiesc în
România.
La Titlul I, Principii generale, articolul privitor la românii din
străinătate prevede: „Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din
afara frontierelor Ńării şi acŃionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi
exprimarea identităŃii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu
respectarea legislaŃiei statului ai cărui cetăŃeni sunt.”
La 9 februarie 1992 au avut loc alegeri pentru administraŃia
publică locală, fiind aleşi 38.946 de consilieri şi 1.340 de primari. Cel mai
mare număr de mandate a obŃinut F.S.N. – 15.670 de consilieri şi 764 de
primari, C.D.R. revenindu-i 8.092 de consilieri şi 100 de primari; au

547
Curtea ConstituŃională se pronunŃă asupra constituŃionalităŃii legilor
înainte de promulgarea acestora; se pronunŃă asupra constituŃionalităŃii
regulamentelor Parlamentului; se pronunŃă asupra condiŃiilor exercitării
interimatului la funcŃia de preşedinte al Ńării, precum şi în privinŃa suspendării
acestuia; verifică îndeplinirea condiŃiilor pentru exercitarea iniŃiativei legislative
de către cetăŃeni; hotărăşte în legătură cu constituŃionalitatea unui partid politic
etc. Textul ConstituŃie României a fost publicat în „Monitorul Oficial al
României”, partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991.
urmat P.D.A.R. – 4.532 consilieri şi 70 de primari; candidaŃi independenŃi
– 2.647 consilieri şi 191 primari; U.D.M.R. – 2.606 consilieri şi
117 primari; P.U.N.R. – 1.510 consilieri şi 38 de primari. Pentru
completarea locurilor rămase vacante s-a organizat al doilea tur de
scrutin, la 23 februarie 1992. F.S.N. a obŃinut alte 639 locuri de primari şi
381 de consilieri; ConvenŃia Democratică din România – 155 de posturi
de primar şi 245 consilieri; candidaŃi independenŃi – 479 de primari şi
96 de consilieri. Celelalte formaŃiuni politice cărora le-au revenit noi
posturi în administraŃia locală erau: P.U.N.R., P.D.A.R., U.D.M.R.,
M.E.R., Partidul Republican, P.N.L., P.R.M. şi altele.
La 27 septembrie 1992 au loc noi alegeri parlamentare şi
prezidenŃiale. În listele electorale s-au înscris 16.380.663 de persoane548;
s-au prezentat la vot 12.496.430 de persoane; numărul voturilor valabil
exprimate 10.880.252; voturi nule – 1.591.071. Pentru funcŃia de
preşedinte au candidat Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Gheorghe Funar,
Caius Traian Dragomir, Ion Mânzatu, Mircea Druc. Primii doi candidaŃi
au întrunit cel mai mare număr de voturi, dar insuficient pentru a fi
validaŃi în funcŃia de preşedinte, fiind necesar al doilea tur de scrutin.
Al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenŃiale, desfăşurat la
11 octombrie 1992, a fost câştigat de Ion Iliescu cu 61,43% din totalul
voturilor valabil exprimate: 7.393.429; Emil Constantinescu, candidatul
C.D.R. a întrunit 4.641.207 voturi – 38,57% din voturi.
Rezultatele alegerilor pentru Adunarea DeputaŃilor au fost
următoarele: Frontul Democrat al Salvării NaŃionale (F.D.S.N.)549 –
27,72% (117 mandate); C.D.R. – 20,01% (82 mandate); F.S.N. – 10,19%
(43 mandate); P.U.N.R. – 7,72% (30 mandate); U.D.M.R. – 7,46%
(27 mandate); P.R.M. – 3,90% (16 mandate); P.S.M. – 3,04%

548
Potrivit recensământului din 7-14 ianuarie 1992, România avea un
total de 22.810.000 persoane. Structura pe naŃionalităŃi era următoarea: români –
20.408.500 (89,5%); maghiari – 1.625.500 (7,1%); romi (Ńigani) – 41.100 (1,8%);
germani – 119.500 (0,5%); ucraineni – 65.800 (0,3%); ruşi – 38.600 (0,2%); turci
– 29.800 (0,1%); sârbi – 29.400 (0,1%); tătari – 24.600 (0,1%); slovaci – 19.600
(0,1%); bulgari – 9.800; evrei – 9.000; croaŃi – 4.100; cehi – 5.100; polonezi –
4.200; greci – 3.900; armeni – 2.000; alte naŃionalităŃi – 8.600; nedeclaraŃi – 700.
549
F.D.S.N. s-a constituit în aprilie 1992, în urma scindării F.S.N., din
iulie 1993. Ulterior, devine Partidul DemocraŃiei Sociale din România (P.D.S.R.).
Gruparea condusă de Petre Roman a participat la alegeri sub denumirea de
F.S.N., care în mai 1993 s-a transformat în Partidul Democrat.
(13 mandate). 13 uniuni etnice au obŃinut sub 1% din voturi, dar în
conformitate cu legea electorală li s-a repartizat câte un mandat fiecăreia.
Rezultatele pentru Senat au fost: F.D.S.N. – 28,29% (49 mandate);
C.D.R. – 20,16% (34 mandate); F.S.N. – 10,39% (18 mandate); P.U.N.R. –
8,12% mandate (14 mandate); U.D.M.R. – 7,59% (12 mandate); P.R.M.
– 3,85% (6 mandate); P.D.A.R. – 3,31% (5 mandate); P.S.M. – 3,19%
(5 mandate).
Întrucât rezultatele alegerilor parlamentare din 1992 nu au dat
nici unui partid majoritatea absolută, s-a impus formarea unor alianŃe, atât
pentru procesul legislativ, cât şi pentru guvernare. Puterea legislativă
aparŃinea de fapt unei majorităŃi eterogene, de la stânga la dreapta
eşichierului politic, constituită din F.D.S.N., P.S.M., P.U.N.R. şi P.R.M.;
aceste partide deŃineau în jur de 53% din voturi în Parlament. Nici
opoziŃia nu era omogenă, cuprinzând grupări politice de la cele
conservatoare, monarhiste şi anticomuniste la cele republicane.
Puterea executivă aparŃinea F.D.S.N. Noul guvern învestit la
21 noiembrie 1992 era prezidat de Nicolae Văcăroiu, declarat
independent, specialist în domeniul macroeconomic şi al mecanismelor
economiei de piaŃă.
Analizând viaŃa parlamentară românească în legislatura
1992-1996, istoricul Petre łurlea – care în calitate de deputat a putut
cunoaşte inclusiv culisele Parlamentului – aprecia că: „Frământările din
tabăra majorităŃii şi cele din tabăra opoziŃiei îşi vor pune puternic
amprenta asupra procesului legislativ, influenŃându-l de cele mai multe
ori negativ”550
În 1996, s-a realizat prima alternativă la guvernare. La alegerile
parlamentare şi prezidenŃiale din 3 noiembrie 1996, opoziŃia, reprezentată de
ConvenŃia Democratică din România, a obŃinut cel mai mare număr de
voturi, ceea ce i-a permis să preia puterea. La al doilea scrutin al alegerilor
preziden-Ńiale, desfăşurat la 17 noiembrie 1996, Emil Constantinescu,
preşedintele C.D.R., a obŃinut 54,41% din voturi, devenind preşedinte al
României.
„O etapă politică se încheia. Ion Iliescu – arată Paul Dobrescu,
fost consilier prezidenŃial – a fost şapte ani preşedinte într-o perioadă

550
Petre łurlea, Din culisele Parlamentului, Editura FundaŃiei PRO,
Bucureşti, 2001, p. 52.
extrem de dificilă, marcată de atâtea convulsii. Meritul său, pe care
nimeni nu i-l va putea lua niciodată, este că a luat conducerea Ńării într-un
moment de haos, când chingile totalitarismului plesniseră, iar germenii
unui conflict civil de mari proporŃii te întâmpinau la tot pasul, şi acum,
iată, pur şi simplu, prin intermediul votului, în linişte, s-a făcut un masiv
transfer de putere. Adevăratul câştigător al alegerilor a fost
democraŃia.”551 Într-adevăr, faptul că opoziŃia câştigase şi pe 3 noiembrie,
la alegerile parlamentare, şi pe 17 noiembrie, la alegerile prezidenŃiale,
era un argument puternic care dovedea funcŃionarea democraŃiei în
România.
În planul imaginii externe nu s-ar fi putut obŃine un efect mai
bun, oricâte eforturi s-ar fi făcut, oricâŃi bani s-ar fi cheltuit. „Occidentul
judecă simplu. Dacă a venit şi opoziŃia la putere înseamnă că este
democraŃie.”552
În anul 2000, a avut loc a doua alternanŃă la putere, marcând
noua etapă în care a intrat societatea românească, cu elemente de
normalitate în viaŃa politică, în climatul social general. Sistemul
democratic din România, structurat după 22 decembrie 1989, a trecut
proba maturităŃii concretizată şi prin dubla alternanŃă la putere.
Într-o lucrare memorialistică publicată în 2002, Petre Roman
arată că, între 1992 şi 1996, „alternativa la putere n-a deblocat primenirea
clasei politice. Puterea legislativă legitimă s-a aşezat prost pe culoarul
reformei, fiindcă ea s-a produs pe baza unor filtre de selecŃie politică
aşezate cu susul în jos”. Fostul premier, forŃat să demisioneze, în
septembrie 1991, prin asaltul minerilor asupra Palatului Victoria, susŃine
că, spre deosebire de guvernul său, „format din oameni competenŃi”, cele
următoare „vor fi numai guverne create pe criterii politice, pe criterii de
apartenenŃă la un interes politic”553.
Un jalon important pe drumul reconstrucŃiei democratice a
României în perspectiva aderării la structurile europene şi
euroatlantice l-a constituit revizuirea ConstituŃiei, în octombrie 2003,
aprobată prin referendum, prin care s-au urmărit: modernizarea şi
dinamizarea sistemului politic românesc; consolidarea şi extinderea
551
Paul Dobrescu, Iliescu contra Iliescu, Editura Diogene, 1997, p. 11.
552
Ibidem, p. 14.
553
Petre Roman, Mărturii provocate: convorbiri cu Elena Ştefoi,
Editura Paideia, Bucureşti, 2002, p. 22-23.
sistemului de garanŃii constituŃionale în domeniul drepturilor şi
libertăŃilor cetăŃenilor; introducerea unor noi drepturi, cum este cel la
cultură şi la un mediu sănătos; crearea premiselor pentru eliminarea
serviciului militar obligatoriu; întărirea rolului justiŃiei; modificarea
raporturilor dintre instituŃiile statului, printr-o partajare a atribuŃiilor
celor două Camere ale Parlamentului; creşterea rolului CurŃii
ConstituŃionale; întărirea democraŃiei; accentuarea descentralizării
administrative. Între modificări se numără şi aceea privind alegerea
preşedintelui României pe o durată de 5 ani (în loc de 4 ani).
Scopul principal al revizuirii ConstituŃiei a constat în redefinirea
principiilor care stau la baza legii fundamentale, conform viitorului statut
al României în cadrul N.A.T.O. şi al Uniunii Europene.
Printre noile prevederi ale ConstituŃiei care vizează compatibilizarea
legislaŃiei româneşti cu cea comunitară, se află: principiul egalităŃii în drepturi
între cetăŃenii români şi comunitari, aplicarea dreptului comunitar în
România, dreptul cetăŃenilor comunitari de a deŃine în proprietate terenuri în
România etc., care consfinŃesc supremaŃia dreptului comunitar în orice caz de
incompatibilitate cu legislaŃia românească. Alte modificări fac referire directă
la perioada intrării României în U.E., fiind prevăzut dreptul oricărui cetăŃean
român de a alege şi a fi ales în Parlamentul European, dobândirea cetăŃeniei
europene de către cetăŃenii români etc.
La 28 noiembrie 2004, au avut loc noi alegeri parlamentare şi
prezidenŃiale. Cu acest prilej a continuat tendinŃa de simplificare a spectrului
politic, alcătuindu-se două coaliŃii: Uniunea NaŃională P.S.D. + P.U.R. (Partidul
Social Democrat + Partidul Umanist Român, din mai 2005 Partidul Conservator)
şi AlianŃa „Dreptate şi Adevăr” (P.N.L.-P.D. – Partidul NaŃional Liberal şi
Partidul Democrat).
Principala confruntare electorală s-a desfăşurat între aceste coaliŃii,
rezultatele finale fiind următoarele: La Senat – Uniunea NaŃională P.S.D. +
P.U.R., 3.798.607 voturi (37,16%); AlianŃa „Dreptate şi Adevăr” (D.A.)
P.N.L.-P.D., 3.250.663 voturi (31,8%); P.R.M., 1.316.751 voturi
(12,99%); U.D.M.R., 628.125 voturi (6,19%).
În primul tur al alegerilor prezidenŃiale, niciunul dintre candidaŃi
nu a întrunit majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele
electorale, primii candidaŃi în ordinea numărului de voturi obŃinute fiind:
Adrian Năstase – 4.278.864 voturi (40,94%) şi Traian Bănescu –
3.545.236 voturi (33,92%). Cel de-al doilea tur de scrutin, organizat la
12 decembrie 2004, este câştigat de Traian Băsescu cu 51,23%, devansân-
du-l pe Adrian Năstase, care a obŃinut 48,57% din totalul voturilor exprimate.
În 28 decembrie 2004, cele două camere ale Parlamentului României
aprobă componenŃa noului guvern, condus de Călin Popescu-Tăriceanu, având
susŃinerea politică a AlianŃei „D.A.”, U.D.M.R. şi P.U.R. În aceeaşi zi, la Palatul
Cotroceni, guvernul a depus jurământul în faŃa preşedintelui României, Traian
Băsescu.
În perioada următoare, până la sfârşitul anului 2006, deşi
disputele politice au continuat, nu numai între putere şi opoziŃie, ci şi în
cadrul acestora, s-a menŃinut consensul tuturor partidelor politice în
privinŃa integrării României în structurile europene şi euroatlantice.

XII.3. Politica externă a României sub înrâurirea unor mari

schimbări pe arena internaŃională
În perioada imediat următoare evenimentelor revoluŃionare din
decembrie 1989, politica externă românească a cunoscut importante
schimbări, determinate de evoluŃiile interne, pe de o parte, şi de noul
context internaŃional, pe de altă parte. Nu au lipsit, mai ales la început,
unele incertitudini. Pactul de la Varşovia şi C.A.E.R.-ul intraseră într-o
fază de declin, care prefigura decesul lor554. Uniunea Europeană era încă
„un obiect politic neidentificat”, cum se exprima Jacques Delors în 1985,
după instalarea sa în calitate de preşedinte al Comisiei ComunităŃii
Europene de la Bruxelles. În acelaşi timp, AlianŃa Nord-Atlantică îşi
dezvolta „o nouă strategie”. La 8 februarie 1990, secretarul general al
N.A.T.O., Manfred Wörner, declara: „Chiar dacă Tratatul de la Varşovia
se autodizolvă, acesta nu este un motiv pentru dizolvarea N.A.T.O.

554
La 25 februarie 1991, a avut loc la Budapesta o sesiune extraordinară
a Consiliului Politic Consultativ al Tratatului de la Varşovia, care a adoptat
Protocolul cu privire la încetarea valabilităŃii acordurilor militare încheiate în
cadrul organizaŃiei şi lichidarea structurilor militare ale acesteia. Documentul
consemna faptul că, începând cu 31 martie 1991, îşi încetează valabilitatea
Protocolul de constituire a Tratatului de la Varşovia din 14 mai 1955. La 28 iunie
1991, în cadrul ultimei sesiuni a C.A.E.R., care a avut loc la Budapesta, se adoptă
Protocolul cu privire la desfiinŃarea organizaŃiei. Se pune capăt astfel relaŃiilor
comerciale dintre statele fostului bloc sovietic, bazate pe sistemul rublei
transferabile şi al plăŃilor în sistem clearing.
Dimpotrivă, există toate motivele pentru a demonstra că rostul nostru, ca
factor de stabilitate, va deveni şi mai important.”555
Într-o cuvântare Ńinută la Berlin, în ianuarie 1990, secretarul de
stat al S.U.A., James Baker, sublinia posibilitatea ca N.A.T.O. să devină
mai degrabă o „entitate politică decât militară”. El sugera că „AlianŃa s-ar
putea transforma într-un organism de verificare a acordurilor de control al
armamentelor, de discuŃii privind conflictele regionale şi de asigurare a aju-
torului şi expertizei necesare noilor naŃiuni democratice din Estul
Europei”556. Iar în mai, acelaşi an, preşedintele George Bush sublinia că vii-
torul S.U.A. nu putea fi separat de cel al Europei şi că AlianŃa Nord-
Atlantică rămâne vitală pentru „locul Americii” în Europa şi necesară pen-
tru stabilitatea şi cooperarea naŃiunilor în cadrul unei noi ordini europene.
Schimbările politice din Europa de Est vor modifica întreg
sistemul politic internaŃional şi, implicit, politica externă a României va
cunoaşte un proces de adaptare la noile condiŃii.
Înlăturarea „ordinii comuniste” a dus însă, mai întâi, în statele
reformatoare şi în cele nou apărute în spaŃiul ex-sovietic, la escaladarea
diverselor riscuri de securitate, prăbuşirea vechilor structuri sociale şi
administrative, înmulŃirea crimei organizate, a fenomenului criminalităŃii
în general, declinul economic şi pauperizarea grupurilor de populaŃie
dezavantajate social.
SoluŃia optimă pentru rezolvarea acestei crize de tranziŃie era
văzută de părŃi largi ale populaŃiei în accederea la statutul de membru în
organizaŃiile occidentale de integrare, ca OrganizaŃia Europeană pentru
ComerŃ şi Dezvoltare (O.E.C.D.), Consiliul Europei, AlianŃa
Nord-Atlantică şi, înainte de toate, Uniunea Europeană (U.E.). Intrarea în
aceste organizaŃii era asociată cu bunăstarea şi modernizarea. „Această
soluŃie a fost «vândută» adesea şi de către noile elite politice din
respectivele state, ca răspuns la toate problemele de interes public, cărora,
de fapt, nu erau capabile să le găsească o soluŃie.”557
La ConferinŃa internaŃională de la Praga din aprilie 1991,
diplomaŃia română a propus înfiinŃarea unei Uniuni a Europei Centrale şi
555
România – NATO. Cronologie 1989-2004, op. cit., p. 41.
556
Ibidem, p. 41-42.
557
Erhard Busek, Werner Mikulitsch, Uniunea Europeană şi drumul
spre Răsărit, EdiŃie îngrijită de Rudolf Gräf şi Mihai Grigoraş, Institutul
European, Iaşi, 2005, p. 50-51.
de Est ca structură eficientă de asigurare a securităŃii Ńărilor din această
zonă până la crearea unui sistem general-european de securitate. Se putea
evita astfel şi o concurenŃă între state sau grupări de state, cum se
conturase deja la întâlnirea de la Vişegrad, din 15 februarie 1991, care a
pus bazele „trilateralei” – Polonia, Cehoslovacia şi Ungaria. „Propunerea
noastră – arăta ministrul român de externe, Adrian Năstase – are în vedere
şi prezenŃa – cu un statut special, spre exemplu, cel de observatori
permanenŃi – a S.U.A., U.R.S.S., Consiliul Europei şi Uniunea Europei
Occidentale. Uniunea Europei Centrale şi de Est ar putea să prevină
exact unele din efectele negative ale certei fragmentări pe care o creează
multiplicarea grupurilor în care sunt incluse diferite Ńări din această
regiune. Pentru că ar fi o premisă, cât şi o parte propriu-zisă a procesului
de realizare a unei Europe, libere şi unite.”558
În acelaşi context, la 18 iunie 1991, generalul Nicolae Spiroiu,
ministrul apărării, declara: „Ne pronunŃăm pentru asigurarea securităŃii
naŃionale nu prin aderarea la noi alianŃe militare, ci prin extinderea
acordurilor bilaterale de colaborare multilaterală, inclusiv în domeniul
militar, care să ofere garanŃii reciproce suficiente pentru promovarea
intereselor naŃionale ale fiecărui stat”. Referindu-se la doctrina militară
naŃională, ministrul român sublinia: „România a fost singura Ńară care n-a
adoptat doctrina de bloc impusă de liderul alianŃei, elaborându-şi o doctrină
militară naŃională, proprie, adecvată asigurării independenŃei şi integrităŃii
teritoriale a statului român. În consecinŃă, prea multe nu avem de schimbat
în acest domeniu.”559
Identificarea coordonatelor diplomaŃiei româneşti postdecembriste
pune în lumină voinŃa politică de a dezvolta relaŃiile politice cu statele
Europei Occidentale şi cu N.A.T.O., integrarea euroatlantică fiind
„obiectivul politic fundamental şi prioritar” asumat de toate guvernele
care s-au succedat la conducerea Ńării după 22 decembrie 1989560.

558
Apud Corneliu Filip, Tratatul de la Varşovia şi principalele crize
contemporane (1955-1991), în Omagiu istoricului Valeriu Florin Dobrinescu,
Coordonator Horia Dumitrescu, Editura Pallas, Focşani, 2003, p. 770.
559
Ibidem.
560
Cristina Arvatu, Politica externă a României în contextul integrării
euroatlantice, în România şi integrarea euroatlantică, Coordonator Ruxandra
Luca, Editura Institutului de ŞtiinŃe Politice şi RelaŃii InternaŃionale, Bucureşti,
2004, p. 148.
Înfăptuirea acestui obiectiv era legitimată prin superioritatea valorilor
civilizaŃiei occidentale: libertatea, democraŃia, statul de drept, economia
de piaŃă şi, nu în ultimul rând, prin sentimentul unei comuniuni mult mai
profunde cu acest sistem de valori decât cu cel simbolizat de Moscova.
Reorientarea politicii externe a României, ca şi a altor Ńări din cadrul
fostului bloc estic a fost caracterizată şi prin sintagma „reîntoarcerii” sau
„întoarcerii acasă în Europa”. De fapt, forŃa de atracŃie a modelului
occidental de modernizare şi de prosperitate contribuise efectiv la
prăbuşirea sistemului represiv al totalitarismului de tip sovietic.
Prăbuşirea socialismului totalitar a lăsat România într-o stare de
incertitudine privind sistemul său de alianŃe. IntenŃiile sale de aderare la
structurile europene şi euroatlantice erau privite la început cu reticenŃă.
CarenŃele evoluŃiei politice a societăŃii româneşti ridicau semne de
întrebare în Occident cu privire la cursul democratic al statului român.
Convulsiile interne din anii 1990-1992 – „incidentele” de la Târgu-Mureş
(din 19-20 martie 1990), „mineriadele”, „fenomenul PiaŃa UniversităŃii” –
au afectat imaginea României în străinătate, diminuând ceea ce în presa
vremii s-a numit „imensul capital de simpatie” pe care occidentalii l-au
acordat românilor după înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu de la putere561.
În primii ani după decembrie 1989, România nu a beneficiat de
un sprijin efectiv al marilor puteri occidentale în demersul său de
apropiere de structurile democratice occidentale. Un interes mai mare faŃă
de România l-a manifestat în acei ani Uniunea Sovietică, ceea ce sugera
posibilitatea ca, în cadrul înŃelegerilor dintre Washington şi Moscova,
care au precedat căderea regimurilor totalitare din Centrul şi Estul
Europei, românii să fie abandonaŃi din nou sferei de influenŃă a marii
puteri de la Răsărit. România a ajuns în situaŃia paradoxală de a semna, la
22 martie 1991, un tratat de colaborare, bună vecinătate şi amiciŃie cu
Uniunea Sovietică, prin care Moscova obŃinea dreptul de a se pronunŃa
asupra oricărei posibile alianŃe pe care Bucureştii ar fi realizat-o cu un stat
occidental562. Acest tratat, parafat la Moscova de către Adrian Năstase,
ministrul afacerilor externe şi omologul său, Alexandr Besmertnîi, era
încheiat pe termen de 15 ani, fiind semnat de preşedintele Ion Iliescu la

561
Ibidem, p. 149-150.
562
Tom Gallagher, DemocraŃie şi naŃionalism în România,
1989-1998, Editura All, Bucureşti, 1999, p. 175.
5 aprilie 1991, în cadrul unei vizite oficiale pe care o întreprinde în
U.R.S.S. Este primul act de acest fel încheiat de U.R.S.S. cu o fostă Ńară
socialistă. Prin înseşi prevederile sale, noul tratat româno-sovietic alinia
din nou România la interesele U.R.S.S., la un an şi câteva luni de la
22 decembrie 1989. Integrarea europeană era amintită incidental, nu
existau referiri la drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului şi nici la
raporturile dramatice dintre România şi Uniunea Sovietică în epoca celui
de-al doilea război mondial şi în primii ani postbelici. Tratatul, criticat de
specialişti şi oameni politici, nu a fost supus ratificării şi datorită
evenimentelor care au dus la destrămarea Uniunii Sovietice, în decembrie
1991. Astfel, opoziŃia faŃă de acest document şi dispariŃia U.R.S.S., ca
actor pe scena internaŃională, au oprit punerea în practică a unui tratat
care „ar fi plasat România în sfera de influenŃă sovietică”563.
În cursul anului 1991, orientarea societăŃii româneşti spre
Occident începe să se bucure de mai multă receptivitate. La 23 ianuarie
1991 s-a semnat la Bucureşti Acordul de cooperare între România şi
Programul NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), iar la
30 ianuarie acelaşi an, la Bruxelles, „Grupul celor 24” hotărăşte să
includă România între Ńările est-europene beneficiare de asistenŃă în
cadrul programului PHARE564, program iniŃiat în 1989, având în vedere
ajutorarea prin credite şi asistenŃă tehnico-ştiinŃifică a fostelor Ńări
socialiste, precum şi al altor programe de asistenŃă financiară neram-
bursabilă acordate României de U.E., precum SAPARD565, ISPA566 şi
altele.

563
Ibidem.
564
Programul PHARE (Poland And Hungary Action for Recovery of the
Economy) a fost iniŃiat în cadrul summit-ului economic al Grupului G7 din
14-16 iulie 1989, de la Paris, care a cerut Comisiei Europene să sprijine reformele
economice începute în Ungaria şi în Polonia. A fost extins ulterior în Europa
Centrală şi de Est, devenind un program de preaderare. România a beneficiat de
acest program din 1991. După 1997, PHARE este transformat într-un instrument
politic care să susŃină Ńările candidate în procesul de aderare, accentul fiind pus pe
întărirea instituŃiilor democratice, precum şi pe investiŃiile în infrastructură (Păun
Nicolae, Păun Ciprian Adrian, Ciceo Georgiana, Albu-Comănescu Radu, Finalitatea
Europei – ConsideraŃii asupra proiectului instituŃional şi politic al Uniunii Europene,
Editura FundaŃiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2005, p. 284).
565
SAPARD (Special Pre-Accession Programme for Agriculture and
Rural Developement). Obiectivele prioritare ale acestui program pus la dispoziŃia
Ńărilor candidate de către U.E. în perioada 2000-2006 erau: facilitarea
 La 29 ianuarie 1991, Petre Roman, primul-ministru al României,
în discursul Ńinut la Strasbourg în faŃa Adunării Parlamentare a
Consiliului Europei, salută DeclaraŃia privind Parteneriatul cu Ńările
Europei Centrale şi de Est, adoptată de Consiliul Nord-Atlantic la
reuniunea ministerială de la Copenhaga, şi exprimă dorinŃa României de a
dezvolta pe larg relaŃiile de parteneriat şi de conlucrare cu N.A.T.O.
La 19 februarie 1991, Parlamentul European avizează favorabil
Acordul de ComerŃ şi Cooperare Economică dintre România şi
Comunitatea Europeană, semnat la Luxemburg la 12 octombrie 1990.
Acordul prevedea o perioadă de 5 ani în care se vor ridica limitele impuse
în comerŃul cu România, căreia i se va acorda clauza naŃiunii celei mai
favorizate. Acordul, intrat în vigoare la 1 mai 1991, prevedea extinderea
cooperării în domeniul energetic, al educaŃiei, turismului şi sistemului
bancar. Prin acest acord se urmărea sprijinirea dezvoltării României,
luându-se ca exemplu Consiliul Europei, care a acordat României statutul
de invitat special, şi „Grupul celor 24”, care a inclus România în
programul său economic.
Autodizolvarea Pactului de la Varşovia a oferit diplomaŃiei
româneşti posibilitatea de a-şi afirma disponibilitatea de a participa la
construcŃia europeană pe baza unui nou sistem de securitate. La reuniunea
de la Budapesta, din 25 februarie 1991, a miniştrilor de externe şi ai
apărării din cele 6 Ńări care au anunŃat desfiinŃarea structurilor militare ale
Pactului de la Varşovia, Adrian Năstase a precizat că „o direcŃie prioritară
de acŃiune pentru România după anul 1989 este promovarea unor ample
relaŃii de parteneriat cu AlianŃa Nord Atlantică şi cu Uniunea Europei
Occidentale, asocierea la Comunitatea Economică Europeană şi partici-
parea la celelalte structuri europene. Mai mult, România contribuie la
dezvoltarea dinamică a relaŃiilor sale cu Ńările vecine, prin înfăptuirea
unor importante proiecte de cooperare regională din Balcani, din zona

implementării acquis-ului comunitar în domeniul Politicii Agricole Comune şi al

legislaŃiei aferente; sprijinirea reformelor structurale necesare dezvoltării durabile
a agriculturii şi a zonelor rurale.
566
ISPA (Instrument for Structural Policies for Pre-Accession). Acest
program a oferit o contribuŃie financiară substanŃială României pentru
îmbunătăŃirea infrastructurii de transport şi mediu. În 2001-2002, România
s-a aflat pe primul loc între Ńările candidate la U.E. beneficiare ale Programului
ISPA.
Mării Negre şi între statele dunărene. În acelaşi cadru se situează interesul
autentic al României pentru eforturile şi iniŃiativele care promovează
securitatea şi cooperarea în zona Mediteranei”567.
La 28-30 iunie 1991, are loc ultima sesiune a C.A.E.R. la
Budapesta, care adoptă hotărârea privind desfiinŃarea acestei organizaŃii.
A doua zi, se semnează la Praga Protocolul de încetare a valabilităŃii
Tratatului de la Varşovia, din partea României actul fiind semnat de
preşedintele Ion Iliescu. A urmat, în zilele de 3-5 iulie, vizita oficială la
Bucureşti a secretarului general al N.A.T.O., Manfred Wörner, în cadrul
politicii privind dezvoltarea cooperării dintre AlianŃa nord-atlantică şi
fostele state membre ale Tratatului de la Varşovia, în vederea realizării
unei noi arhitecturi de securitate în Europa.
În timpul vizitei efectuate la Bucureşti, la 23 şi 24 iulie 1991, a
ministrului de externe al Italiei, Gianni de Michelis, se semnează Tratatul de
prietenie şi colaborare între Italia şi România, primul document de acest fel
încheiat de România cu un stat occidental după 22 decembrie 1989.
La 28 octombrie 1991 se parafează la Washington textul noului
Acord comercial româno-american, care prevedea acordarea reciprocă a
clauzei naŃiunii celei mai favorizate.
La 20 noiembrie 1991, preşedinŃii François Mitterrand şi Ion
Iliescu semnează, la Paris, Tratatul de înŃelegere amicală şi de cooperare
între România şi Republica Franceză, prin care cele două state hotărăsc
„să întărească relaŃiile lor de înŃelegere şi prietenie”568. FranŃa se angaja
„să favorizeze dezvoltarea şi aprofundarea relaŃiilor dintre România şi
ComunităŃile Europene”, sprijinind încheierea Acordului de Asociere
între România şi ComunităŃile Europene. România mai semnează, în
1991, la Bucureşti, tratate de prietenie şi colaborare, cu Turcia la
19 septembrie, cu Grecia la 27 noiembrie, în 1992 cu Bulgaria, la
27 ianuarie, la Sofia, iar la 4 februarie, la Madrid, cu Spania.
Consiliul European întrunit la 9-10 decembrie 1991 la Maastricht
(Olanda) aprobă proiectul Tratatului de constituire a Uniunii Europene.
Peste 3 zile, la 13 decembrie, Consiliul de Miniştri al ComunităŃilor Econo-
567
România-NATO, Cronologie 1989-2004, Coordonator Mihail E.
Ionescu, Editura Militară, Bucureşti, 2004, p. 52.
568
Institutul Român de Studii InternaŃionale „Nicolae Titulescu”,
Tratatele politice de bază, ediŃie îngrijită de Valentina Farcaş, Bucureşti, 2003, p.
70.
mice Europene autorizează începerea negocierilor preliminare cu România,
în vederea încheierii Acordului de Asociere între cele două părŃi.
Cu prilejul vizitei ministrului afacerilor externe, Adrian Năstase,
la Strasbourg din 18-19 decembrie 1991, este semnată ConvenŃia
culturală europeană, ceea ce creează premise pentru participarea
României la aproximativ o treime din activităŃile organizate de Consiliul
Europei. Totodată, pe baza aprobării Parlamentului, este prezentată
cererea oficială de aderare a României la Consiliul Europei.
XII.3.1. Integrarea europeană şi euroatlantică – opŃiune
fundamentală a României. În jurul celor două obiective strategice majore
de politică externă – intrarea în N.A.T.O. şi în Uniunea Europeană – s-au
reunit principalele forŃe politice ale noii democraŃii româneşti, instaurată
după decembrie 1989, care, în ciuda confruntărilor dintre ele, au reuşit să
acŃioneze în comun pentru promovarea acestor obiective.
AlianŃa Nord-Atlantică şi Uniunea Europeană, deşi diferite ca
structură, au în comun aceleaşi principii democratice drept criterii
esenŃiale de aderare pentru oricare stat candidat: sistem de guvernare
democratic şi o economie de piaŃă liberă. Cele două organizaŃii sunt
complementare; au existat însă şi situaŃii în care marile puteri care le
dominau – în cazul N.A.T.O., Statele Unite ale Americii, iar în cazul
Uniunii Europene, Germania, FranŃa – au adoptat poziŃii divergente faŃă
de anumite probleme internaŃionale, ceea ce a afectat şi poziŃia României
faŃă de una sau cealaltă dintre organizaŃii.
Pentru aderarea atât la N.A.T.O., cât şi la Uniunea Europeană,
România era chemată să îndeplinească, în primul rând, condiŃiile
restructurării interne, care s-a desfăşurat într-un ritm lent şi cu mari
dificultăŃi. Pe de altă parte, evoluŃia situaŃiei internaŃionale de la sfârşitul
secolului XX a făcut ca spaŃiul românesc să devină o zonă geostrategică
de interes minor pentru marile puteri occidentale, primele decizii de
extindere a celor două organizaŃii neincluzând şi România. În condiŃiile
schimbării strategiei marilor puteri occidentale, în special a S.U.A., după
atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, România a început să ocupe
un loc mai important în ecuaŃiile politice ale marilor puteri569.
La 7 februarie 2000, preşedintele României, Emil Constantinescu,
prezenta, într-o manieră sintetică, la Londra, la reuniunea Institutului
569
Cristina Arvatu, op. cit., p. 152-153.
Regal de RelaŃii InternaŃionale, Chattam House, procesul lărgirii
N.A.T.O. şi al U.E. din perspectiva României, remarcând două
componente ale acestui proces: radicalitatea şi dificultăŃile sale. „În
aparenŃă – arăta preşedintele României – aceste două elemente s-ar
exclude reciproc. În realitate, implozia sistemului comunist nu a
reprezentat un moment magic în care istoria democraŃiilor restaurate să
poată fi reluată, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, din chiar punctul în
care fusese întreruptă. Surprinzător, pentru observatorii din interior, ca şi
pentru cei din vest, forŃe inerŃiale greu de învins au apărut imediat, mai
vizibil sau mai insidios, umbrind entuziasmul general din 1989. În ciuda
acestui fapt, sau poate chiar din cauza lui, presiunea forŃelor democratice
din Europa centrală pentru o integrare completă şi cât mai rapidă în
structurile NATO şi U.E. a transformat soluŃiile intermediare, ca
Parteneriatul pentru Pace şi aranjamentele subregionale (cum sunt IniŃiativa
Central-Europeană sau CEFTA570) în trepte solide pe scara dobândirii
calităŃii de membru cu depline responsabilităŃi al NATO şi UE.”571
În imaginarul politic românesc, după 1990, după cum arată un
cercetător al acestei teme, a persistat confuzia între Europa şi Uniunea
Europeană; „AmbiguităŃile ideii europene au complicat foarte mult
gestionarea raŃională şi previzibilă a problemei Uniunii Europene în
dimensiunea sa socială şi economică, precum şi în cea propriu-zis
politică. După căderea comunismului, actorii politici români au preferat
Uniunii Europene ideea unei Europe geografice sau culturale, mai uşor de
descris şi, ca să spunem aşa, gata realizată.”572
Pe de altă parte, ani de-a rândul, Europa şi N.A.T.O. au fost
asociate în imaginarul românesc postcomunist, fiecare fiind, de fapt,
interpretată ca un sinonim al acelei vechi referinŃe politice care este, pentru
români, Occidentul. De aici, expresia euroatlantic, „formulă care reuneşte
Uniunea Europeană şi N.A.T.O. sub forma unui centru care se revarsă

570
Acordul Central-European de Liber Schimb (Central European Free
Trade Association).
571
România – Uniunea Europeană. Cronologie 1989-2005,
Coordonator Mihail E. Ionescu, Editura Militară, Bucureşti, 2006, p. 512. Anexa
nr. 15.
572
Cristian Preda, Perspective ale integrării europene şi sistemul
românesc de partide, în România şi integrarea europeană, coordonator Ana
Maria Dobre, Ramona Coman, Institutul European, Iaşi, 2005, p. 105.
peste periferie. Retorica politică românească se articulează în mod esenŃial
în jurul optimismului că într-o zi periferia va face parte din centru.”573
La 10 octombrie 2001, preşedintele României, Ion Iliescu574,
trimite o scrisoare secretarului general N.A.T.O. şi şefilor de stat şi de
guvern ai Ńărilor membre N.A.T.O., în care se afirmă disponibilitatea totală
a Ńării noastre de a coopera cu AlianŃa şi statele membre, de a participa la
orice formulă de colaborare deschisă Ńărilor din Europa Centrală şi de Est.
O caracteristică a politicii externe româneşti – se sublinia în scrisoare – o
reprezintă „continuarea eforturilor pentru integrarea în structurile vest-
europene şi euroatlantice şi, în acest cadru, pentru armonizarea strategiei şi
acŃiunii politice româneşti cu orientările de bază ale României, de protecŃie
a securităŃii şi integrităŃii teritoriale. Guvernul va promova o politică de
consolidare a legăturilor cu NATO şi UEO575, până la integrarea deplină a
Ńării noastre în aceste organisme”576.

XII.4. Aderarea României la AlianŃa Nord-Atlantică

La 20 decembrie 1991 a avut loc la Bruxelles reuniunea
inaugurală a unui organism nou al N.A.T.O., constituit pentru a realiza o
punte cu statele fostului Tratat de la Varşovia în scopul stabilităŃii
euroatlantice: Consiliul de Cooperare Nord-Atlantică (North-Atlantic
Cooperation Council-N.A.C.C.). Acest fapt a devenit posibil atât datorită
transformărilor structurale petrecute în România şi în celelalte state ale
573
Ibidem.
574
Candidând din partea Partidului DemocraŃiei Sociale din România,
aflat în opoziŃie, Ion Iliescu a câştigat alegerile prezidenŃiale la al doilea tur de
scrutin, din 10 decembrie 2000, obŃinând 6.696.623 de voturi (66,82%), iar
Corneliu Vadim Tudor, contracandidatul său, reprezentând Partidul România
Mare, a obŃinut 3.324.247 de voturi (33,17%), cu puŃin mai mult decât în primul
tur.
575
Uniunea Europei Occidentale (U.E.O.) s-a constituit pe baza unui
Tratat de cooperare economică, socială şi culturală şi de apărare colectivă, semnat
la Bruxelles, la 17 martie 1948, de către Belgia, FranŃa, Luxemburg, Olanda şi
Marea Britanie. În 1949, atribuŃiile militare ale OrganizaŃiei Tratatului de la
Bruxelles au fost preluate de N.A.T.O. În 1954, s-au semnat, la Paris, acordurile
prin care U.E.O. s-a extins prin aderarea Republicii Federale Germania şi a
Italiei. Din acelaşi an s-a adoptat denumirea de Uniunea Europei Occidentale
(Andrei Popescu, Ion Jinga, OrganizaŃii europene şi euroatlantice, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 47-51).
576
România-NATO, Cronologie 1989-2004, op. cit., p. 58-59.
Europei Centrale şi de Sud-Est, cât şi mutaŃiilor survenite în AlianŃa
Nord-Atlantică. Acestea din urmă au fost marcate de „DeclaraŃia de la
Londra” din 6 iulie 1990 şi de „Noul concept strategic al AlianŃei”,
adoptat cu prilejul întâlnirii la nivel înalt a Consiliului Nord-Atlantic de la
Roma din 7-8 noiembrie 1991. Reuniunea Consiliului de Cooperare
Nord-Atlantică a cuprins în cadrul său, pe lângă miniştri de Externe, şi
alŃi reprezentanŃi din 16 state N.A.T.O. şi delegaŃi din 9 Ńări din Europa
Centrală şi de Est, inclusiv România. România devine membru fondator
al N.A.C.C. şi cu acel prilej propune, printre altele: acreditarea unui
ambasador al N.A.T.O. la Bucureşti, crearea în România a unui centru de
informare al N.A.T.O.; cooperarea cu AlianŃa Nord-Atlantică în probleme
politice şi de securitate, economice, ştiinŃifice, de transmitere a
informaŃiilor, de infrastructură etc.
La 2 octombrie 1993, preşedintele Rusiei, Boris ElŃîn,
avertizează printr-o serie de scrisori pe şefii de stat ai FranŃei, Germaniei,
S.U.A. şi Marii Britanii că este împotriva includerii Ńărilor din Europa de
Est în N.A.T.O. Liderul de la Kremlin, care i-a succedat lui Mihail
Gorbaciov, propune ca securitatea zonei est-europene să fie asigurată de
AlianŃa Nord-Atlantică împreună cu Rusia. Peste câteva zile, M.A.E. al
României apreciază că niciuna din Ńările est-europene nu are nevoie de
aprobarea preşedintelui rus Boris ElŃîn pentru intrarea în N.A.T.O. În
acelaşi timp, secretarul general al AlianŃei, Manfred Wörner, se pronunŃă
în favoarea unei „eventuale” aderări la N.A.T.O. a Ńărilor din fostul Tratat
de la Varşovia. Aceeaşi poziŃie este afirmată şi de Volker Ruhe, ministrul
german al apărării.
Reuniunea la nivel înalt a statelor membre N.A.T.O., de la
Bruxelles, din 10-11 ianuarie 1994, aprobă iniŃiativa americană privind
Parteneriatul pentru Pace (P.f.P.), destinat colaborării militare şi politice
a Ńărilor participante la N.A.C.C., precum şi a altor state din O.S.C.E.
Acest parteneriat crea o relaŃie bilaterală între N.A.T.O. şi Ńările din
centrul şi estul Europei, fiind o soluŃie de compromis; se respingea
admiterea, la momentul respectiv, de noi membri, dar se accepta, în
principiu şi fără precizări, posibilitatea lărgirii AlianŃei. România, printr-o
declaraŃie guvernamentală, din 14 ianuarie 1994, se arăta interesată de
acest parteneriat, iar la 26 ianuarie, ministrul de externe, Teodor
Meleşcanu, semna la Bruxelles Documentul-cadru privind participarea
României la Parteneriatul pentru Pace. România este prima Ńară est-
europeană care semnează acest document, ceea ce îi va da posibilitatea să
participe în comun la acŃiuni de menŃinere a păcii şi de rezolvare a
situaŃiilor de criză, să primească asistenŃă militară etc.
Adunarea DeputaŃilor, întrunită la 12 iunie 1995, adoptă o
DeclaraŃie prin care „îşi reafirmă voinŃa sa politică de a acŃiona în
vederea integrării în structurile politice, economice şi strategice
euroatlantice şi consideră că acestea reprezintă un obiectiv politic major, a
cărui realizare este în concordanŃă cu apărarea intereselor naŃionale şi
constituie un sprijin nemijlocit pentru evoluŃia democratică, pluralistă a
societăŃii româneşti”. Camera DeputaŃilor sublinia importanŃa pe care o
are pentru securitatea naŃională şi integrarea teritorială a României
„conectarea structurilor sale de securitate cu cele ale N.A.T.O. şi ale
Uniunii Europene. În acest cadru, Camera DeputaŃilor sprijină
participarea instituŃiilor guvernamentale la Consiliul de Cooperare
Nord-Atlantic, Parteneriatul pentru Pace şi la reuniunile Uniunii Europei
Occidentale”. În acelaşi timp, „Camera DeputaŃilor cere Guvernului să
depună, în continuare, toate eforturile pentru finalizarea negocierilor
tratatelor de bază cu Ńările vecine, având în vedere necesitatea asigurării
securităŃii şi independenŃei naŃionale, în condiŃiile respectării ordinii
constituŃional-democratice din România, cât şi interesele României de
integrare în structurile euroatlantice”577.
La rândul său, Senatul României adoptă o DeclaraŃie, la 15 iunie
1995, prin care „se pronunŃă ferm pentru integrarea Ńării noastre în NATO,
încă din prima etapă a extinderii AlianŃei, şi declară că această integrare nu
este îndreptată împotriva niciunui stat şi că serveşte proceselor democratice,
stabilităŃii şi progresului economic şi social în România. Se solicită
Guvernului să întreprindă toate demersurile pe care le consideră necesare în
vederea atingerii acestui obiectiv.” Senatul României chema reprezentanŃii
posturilor naŃionale de radio şi de televiziune, ai mass-media româneşti, să
sprijine prin formele şi mijloacele specifice procesul de informare a
populaŃiei în legătură cu necesitatea, exigenŃele, standardele şi eforturile
necesare integrării în structurile euroatlantice şi cu măsurile de ordin practic
aferente acestui proces.

577
DeclaraŃia Camerei DeputaŃilor privind integrarea României în
structurile politice, strategice şi economice euroatlantice, Bucureşti, 12 iunie
1995, în „Monitorul Oficial al României”, nr. 121, din 16 iunie 1995.
 Totodată, Senatul României adresa un apel parlamentelor
naŃionale ale Ńărilor membre N.A.T.O., Uniunii Europei Occidentale şi
Uniunii Europene, precum şi Parlamentului European, chemându-le „să
sprijine îndeaproape eforturile României de a se integra în aceste structuri
euroatlantice, ceea ce va contribui în mod decisiv la consolidarea şi
dezvoltarea democraŃiei şi reformei în Ńara noastră, la asigurarea
securităŃii şi stabilităŃii în Europa Centrală”578.
Noile democraŃii care au cerut să fie admise în N.A.T.O. au intrat
într-o perioadă de intensă pregătire, dar şi în competiŃie, întrucât forurile
decidente ale AlianŃei lăsau să se înŃeleagă că, pentru început, nu
intenŃionau să admită decât câteva Ńări. Se năştea astfel ideea admiterii în
„valuri”, pentru un prim „val” preferinŃa fixându-se la trei state candidate
– Cehia, Polonia şi Ungaria. Primirea acestora s-a hotărât la summit-ul
N.A.T.O. de la Madrid (1997), integrarea lor efectivă şi oficială având loc
la reuniunea la vârf de la Washington (aprilie 1999), când AlianŃa
Nord-Atlantică marca împlinirea a 50 de ani de la înfiinŃare. Deşi, în
genere, s-a considerat că România îndeplinea criteriile de admitere şi avea
susŃinători, înainte de toate, FranŃa, ea n-a fost primită la Madrid în rândul
membrilor N.A.T.O. Comunicatul summit-ului arăta, în termeni generali,
că AlianŃa îşi păstrează porŃile deschise, România, Slovenia şi statele
baltice fiind nominalizate pentru un eventual nou val al extinderii. În
cercurile N.A.T.O. se evoca uneori anul 2002 drept termen posibil pentru
primirea altor noi membri.
Decizia de extindere a N.A.T.O. a generat numeroase contro-
verse. Ea avea susŃinători între oamenii politici influenŃi şi în rândul unor
specialişti de prestigiu în probleme de securitate internaŃională. Pe de altă
parte, extinderea avea şi critici, nu mai puŃin influenŃi, în mediile politice,
cât şi în cele academice. Se considera că Ńările din Europa Centrală şi de
Est, între care şi România, s-au găsit, după prăbuşirea regimurilor
totalitare şi desfiinŃarea OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia, într-un vid
de securitate, atât la nivel naŃional, cât şi pe plan regional. Aflate într-o
astfel de situaŃie, Ńările respective n-au optat pentru un statut de
neutralitate, ci s-au orientat spre N.A.T.O. şi Uniunea Europei

578
DeclaraŃia Senatului României privind integrarea Ńării în structurile
politice, strategice şi economice euroatlantice, Bucureşti, 15 iunie 1995, în
„Monitorul Oficial al României”, nr. 124, din 21 iunie 1995.
Occidentale. Temându-se mai ales de consecinŃele unei evoluŃii
imprevizibile, dar oricând posibilă în spaŃiul fostei U.R.S.S., România şi
celelalte democraŃii est şi central-europene s-au îndreptat către structurile
euroatlantice, pe care le considerau singurele în măsură să răspundă
propriilor nevoi de securitate şi de apărare.
Există însă şi opinia potrivit căreia era posibilă şi alegerea de
către statele din Europa Centrală şi de Est a unui statut de neutralitate,
care ar fi avut şanse dacă era recunoscut şi garantat de toate marile centre
de putere ce acŃionau pe continent. „Potrivit acestei opinii, o extindere a
spaŃiului neutralităŃii ar fi putut schimba multe din datele problematicii
securităŃii europene post-Război Rece”579.
Neaflându-se între statele admise în primul val al extinderii
N.A.T.O., România a primit în schimb, la summit-ul de la Madrid, în iulie
1997, un statut special, acela de candidat favorit la următoarea rundă de
extindere, iar Parteneriatul strategic cu S.U.A., semnat imediat după
summit la Bucureşti, a fost un semn de recunoaştere şi sprijin pentru
reformele interne, politice şi economice, precum şi o atestare a impor-
tanŃei poziŃiei strategice a României.
Reuniunea extraordinară a şefilor de stat şi de guvern ai Ńărilor
membre N.A.T.O. din 13 iunie 2000 decide extinderea AlianŃei cu un nou
val, în noiembrie 2002, fără să se facă nicio nominalizare: „NATO speră şi
aşteaptă, pe baza progreselor prevăzute ale statelor candidate, să lanseze un
nou ciclu al extinderii în cursul summit-ului din 2002 de la Praga.”
La 7 martie 2001, Parlamentul României adoptă DeclaraŃia
privind aderarea la NATO, în care se arăta: „În deplin consens politic în
privinŃa intereselor fundamentale ale României, semnatarii prezentei
declaraŃii reafirmă, în numele formaŃiunilor politice pe care le reprezintă,
că integrarea în AlianŃa Nord-Atlantică constituie în continuare obiectivul
fundamental al politicii externe şi de securitate a României. Securitatea
naŃională, ancorarea definitivă a Ńării în sistemul politic occidental şi
contribuŃia sa eficace la securitatea şi stabilitatea euroatlantică vor fi
asigurate pe termen lung prin integrarea României în N.A.T.O. Pregătirea
pentru aderarea la N.A.T.O. este compatibilă şi complementară cu
procesul de negociere a aderării la Uniunea Europeană.

579
Constantin Vlad, RelaŃii internaŃionale politico-diplomatice
contemporane, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2001, p. 136.
 În spiritul tradiŃiilor sale şi în concordanŃă cu politica de
deschidere şi solidaritate adoptată de N.A.T.O. după încheierea
Războiului Rece – se sublinia în DeclaraŃie –, România se pregăteşte să
promoveze şi să apere valorile democratice care alcătuiesc fundamentul
politic al comunităŃii Nord-Atlantice. România se pregăteşte pentru
apărarea sa şi a viitorilor aliaŃi. OpŃiunea sa euroatlantică se bazează pe
încredere reciprocă, transparenŃă, parteneriat şi cooperare. AspiraŃia
României de a deveni membră N.A.T.O. nu este îndreptată împotriva nici
unui stat. În procesul de pregătire pentru aderare, România va adopta o
conduită politică bazată pe cooperare şi solidaritate, care să evite
competiŃia în raport cu alte Ńări candidate.”580
Cu prilejul vizitei efectuate în Polonia, în cursul unui turneu
european, preşedintele S.U.A., George W. Bush, enunŃă în discursul Ńinut
la Varşovia, la 15 iunie 2001, o variantă radicală de adaptare şi de
transformare a N.A.T.O., respectiv extinderea de la Marea Baltică la
Marea Neagră: „Toate noile democraŃii din Europa, de la Marea Baltică la
Marea Neagră, şi toate cele situate între acestea trebuie să aibă aceleaşi
şanse pentru securitate şi libertate şi aceleaşi şanse să se alăture
instituŃiilor din Europa.”581
La reuniunea şefilor de stat şi de guvern ai statelor membre
N.A.T.O. de la Praga din 21-22 noiembrie 2002, România este
reprezentată de o delegaŃie compusă din preşedintele Ion Iliescu, primul-
ministru Adrian Năstase, ministrul apărării naŃionale Ioan Mircea Paşcu,
ministrul afacerilor externe Mircea Geoană, George Cristian Maior,
secretar de stat şi şef al Departamentului pentru Integrare Euroatlantică şi
Politică de Apărare. Unul din cele mai importante puncte ale întâlnirii

580
România-NATO. Cronologie. 1989-2004, op. cit., p. 491-493.
DeclaraŃia Parlamentului pentru aderarea României la NATO, Bucureşti,
7 martie 2001. Semnatarii DeclaraŃiei sunt: Partidul DemocraŃiei Sociale din
România, preşedinte – Adrian Năstase, prim-ministru; Partidul România Mare,
preşedinte – Corneliu Vadim Tudor, senator; Partidul NaŃional Liberal, preşedinte
– Valeriu Stoica, deputat; Partidul Democrat, preşedinte – Petre Roman, senator;
Uniunea Democrată Maghiară din România, preşedinte – Béla Markó, senator;
Partidul Social Democrat Român, preşedinte – Alexandru Athanasiu, senator;
Partidul Umanist din România, preşedinte – Dan Voiculescu; Grupul Parlamentar
al MinorităŃilor NaŃionale, altele decât cea maghiară, lider – Varujan Pambuccian,
deputat.
581
Ibidem, p. 267.
este decizia de extindere a AlianŃei, România fiind nominalizată, alături
de alte şase state candidate: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia
şi Slovenia. În anunŃul făcut cu această ocazie, secretarul general al
N.A.T.O., lordul George Robertson, declara: „Putem spune cu deplină
convingere că această rundă de lărgire va menŃine şi va creşte puterea,
coeziunea şi vitalitatea NATO şi că nu este îndreptată împotriva niciunui
interes al Ńărilor partenere. Este o decizie crucială şi importantă, la care
aliaŃii au ajuns în ultimele luni.”582 A urmat procesul ratificării de către
cei 19 membri ai AlianŃei a protocoalelor de aderare a statelor invitate,
finalizat la începutul anului 2004.
Parlamentul României a adoptat Legea pentru aderarea
României la Tratatul Atlanticului de Nord la 26 februarie 2004. Cu acel
prilej, preşedintele Ion Iliescu a declarat: „În anii de pregătire a aderării,
poporul român a învăŃat importanŃa solidarităŃii şi concentrării eforturilor
întregii naŃiuni pentru reuşita proiectului strategic al României la
integrarea sa europeană şi euroatlantică. CetăŃenii Ńării au învăŃat, în toŃi
aceşti ani, să preŃuiască la adevărata sa valoare abordarea consensuală a
problemelor care Ńin de viitorul României, să lucreze împreună pentru
afirmarea intereselor noastre de securitate, într-o lume în rapidă şi
permanentă schimbare”583.
La 29 martie 2004, se desfăşoară la Washington ceremonia
prilejuită de depunerea instrumentelor de aderare la Tratatul
Nord-Atlantic de către prim-miniştrii celor şapte state invitate pentru
aderare: Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, România, Slovacia şi
Slovenia. Cu acest prilej, statele respective dobândesc, din punct de
vedere juridic, statutul de membru deplin al N.A.T.O. Aceasta a fost cea
de-a cincea şi cea mai amplă extindere a AlianŃei Nord-Atlantice, după
cele din 1952, cu Grecia şi Turcia, din 1955, cu Germania, din 1982, cu
Spania şi din 1999, cu Cehia, Polonia şi Ungaria. În discursul său,
preşedintele George W. Bush afirma: „AlianŃa N.A.T.O. va arbora de azi
înainte şapte steaguri noi şi se va extinde de la Golful Biscaia până la
Marea Neagră. Europa, care a fost o dată sursă a unor conflicte globale,
este acum o sursă de pace şi de libertate”584.

582
Ibidem, p. 353.
583
Idem., p. 17.
584
Idem, p. 434-435.
 La 2 aprilie 2004, la sediul N.A.T.O. din Bruxelles, în prezenŃa
secretarului general al N.A.T.O., Jaap de Hoop Scheffer, şi a miniştrilor de
externe ai celor 26 de state ale AlianŃei, are loc ceremonialul de arborare a
drapelelor naŃionale ale Bulgariei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, României,
Slovaciei şi Sloveniei. După ceremonie, se desfăşoară reuniunea specială a
miniştrilor de externe ai Ńărilor membre ale AlianŃei. Secretarul general al
N.A.T.O. afirmă cu acest prilej: „Aderarea Bulgariei, Estoniei, Letoniei,
Lituaniei, României, Slovaciei şi Sloveniei demonstrează principiul că
libertatea este de neînfrânt. De acum înainte, 26 de AliaŃi vor fi reuniŃi în
angajamentul de a se apăra unii pe alŃii. Acesta este cel mai puternic, cel
mai solemn angajament, pe care îl pot lua naŃiunile”.
Integrarea României în N.A.T.O. are semnificaŃii multiple:
politice, diplomatice, geopolitice, geostrategice: ea materializează lărgirea
AlianŃei Nord-Atlantice de la „Baltica la Marea Neagră” şi Gurile
Dunării, consolidarea şi extinderea parteneriatului cu Ńări din Peninsula
Balcanică, din Asia Centrală şi Caucaz; întăreşte flancul sudic al
N.A.T.O., cu urmări pozitive asupra menŃinerii păcii şi stabilităŃii în lume.
Cuprinderea unui stat de dimensiunile României în AlianŃa
Nord-Atlantică, cu resursele sale umane şi materiale, cu influenŃa sa
zonală reprezintă un câştig pentru securitatea europeană şi euroatlantică.
În calitatea sa de membru al N.A.T.O., România şi-a sporit rolul
politic şi militar în procesul asigurării securităŃii regionale şi
internaŃionale. În prezent, forŃele armate române participă activ la misiuni
în afara graniŃelor naŃionale. De la o armată bazată pe o concepŃie
autarhică, existentă înainte de 1989, s-a trecut la o fază nouă, de
construcŃie a unei armate apte să se integreze în sistemul de apărare şi
securitate colectivă al AlianŃei Nord-Atlantice pentru a îndeplini criteriile
de flexibilitate şi deschidere faŃă de evoluŃiile mediului strategic
internaŃional. Progrese semnificative s-au realizat şi în domeniul
controlului civil asupra organismului militar, instaurându-se un dialog
permanent între civili şi militari pe tema planificării apărării şi repartizării
echitabile a rolurilor, sarcinilor şi fondurilor disponibile. Societatea
românească a înŃeles necesitatea sporirii semnificative a eforturilor
umane, materiale şi financiare pe care le presupune modernizarea armatei
în condiŃiile apartenenŃei la N.A.T.O.
În prezent, România contribuie substanŃial la operaŃiile de
sprijinire a păcii din Bosnia-HeŃegovina, Kosovo şi Afganistan;
aproximativ 2.000 de militari români se află în teatre de operaŃii externe,
inclusiv în Irak, adesea extrem de complexe, alături de unele dintre cele
mai puternice forŃe militare ale lumii585.
În cursul unei vizite la Bucureşti, Jaap de Hoop Scheffer declara,
la 16 noiembrie 2006, că România este un bun exemplu de implicare în
operaŃiunile N.A.T.O., fapt ce nu poate fi apreciat sau lăudat în cazul
tuturor statelor aliate. Summit-ul N.A.T.O. de la Riga, din 28-29
noiembrie 2006, a confirmat atât politica „porŃilor deschise”, cât şi
solidaritatea transatlantică. În plus, summit-ul s-a concentrat pe
realizarea unor noi parteneriate globale, cu state precum Noua Zeelandă,
Japonia, Coreea de Sud sau Australia, iar în domeniul militar s-a axat pe
importanŃa modernizării forŃelor armate.

XII.5. Drumul României spre Uniunea Europeană

Procesul de aderare a României la AlianŃa Nord-Atlantică s-a
desfăşurat în corelaŃie cu pregătirea pentru integrarea europeană. S-a avut
în vedere faptul că dezvoltarea democraŃiei, securitatea şi stabilitatea sunt
valori asumate în egală măsură de N.A.T.O. şi de Uniunea Europeană.
Consiliul European de la Strasbourg, din decembrie 1989, a inclus
în DeclaraŃia adoptată la încheierea summit-ului afirmaŃia potrivit căreia
„Comunitatea rămâne piatra de temelie a oricărei viitoare construcŃii
europene.” Un anumit sentiment de responsabilitate morală faŃă de soarta
Europei Centrale şi de Răsărit părea să prevaleze în atmosfera extrem de
emoŃională a anilor ’90, care va fi apoi întărită în anii următori. Cel mai
bine şi-a găsit expresia această idee în discursul ministrului de externe
german, Joschka Fischer, Ńinut la 12 mai 2000 la Universitatea Humbold
din Berlin, atunci când a afirmat că extinderea nu reprezintă doar interesul
naŃional suprem al Germaniei, ci şi o obligaŃie morală care decurge din
faptul că „după colapsul Uniunii Sovietice Uniunea Europeană a trebuit să
se deschidă spre Est sau altfel însăşi ideea de Uniune Europeană ar fi
ajuns să fie subminată şi apoi s-ar fi autodistrus”586.
Discursul ministrului german se intitulează De la confederaŃie la
federaŃie, reflecŃie asupra finalităŃii integrării europene sau Quo vadis
Europa? Fischer reia teza reformei instituŃionale pentru a putea pune în
585
Idem, p. 19.
586
Apud Finalitatea Europei, op. cit., p. 288.
practică extinderea Uniunii Europene spre Est. El Ńine să precizeze că o
structură federală ar valoriza diferenŃele dintre naŃiuni în scopul comun al
europenităŃii. Parlamentul European ar trebui să reprezinte statele-naŃiune
şi cetăŃenii europeni. E o modalitate de a rezolva antagonismul
parlamente naŃionale-parlament european, state-naŃiuni – Europa.
Executivul, fie va consta din Consiliul U.E., care va trebui adaptat la structura
unui guvern european, fie se democratizează şi se debirocratizează.
Planul Fischer pune în prim-plan conceptul federaliştilor
germani, al „partajului de suveranitate”, care priveşte Europa din
perspectivă instituŃională germană. Această tradiŃie, a unei Ńări cu tradiŃie
federală, este contestată de multe guverne europene, în special de cel
francez. Cu toate acestea, secretarul general al socialiştilor francezi,
François Hollande, susŃine viziunea „Europei ca federaŃie de naŃiuni”587.
La 6 aprilie 1993, se desfăşoară la Luxemburg Reuniunea
Extraordinară a miniştrilor apărării şi afacerilor externe ai Uniunii
Europei Occidentale, la care participanŃii au convenit asupra unei
operaŃiuni de supraveghere pe Dunăre având drept scop respectarea
embargoului impus Serbiei. Au luat parte şase state: Germania, Italia,
FranŃa, Spania, Olanda şi Luxemburg. Ambasadorul României la
Luxemburg, Tudorel Postolache, a exprimat acordul Bucureştiului
privind asistenŃa Uniunii Europei Occidentale.
Senatul şi Camera DeputaŃilor adoptă la 16 martie, respectiv, la
25 martie 1993, Legea pentru ratificarea Acordului european instituind o
asociere între România, pe de-o parte, şi Comunitatea Economică
Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, Comunitatea
Europeană a Cărbunelui şi OŃelului, precum şi statele membre ale
acestora, Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei, Republica Federală
Germania, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză,
Irlanda, Republica Italiană, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul
Olandei, Republica Portugheză, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei
de Nord, pe de altă parte, semnat la Bruxelles, la 1 februarie 1993.
Reuniunea Consiliului European de la Copenhaga, din
21-22 iunie 1993, cere Comisiei Europene să pregătească o Cartă Albă
privind strategia pe termen lung, care să genereze creştere economică,
competitivitate şi crearea de locuri de muncă. Statele asociate din Centrul

587
Ibidem, p. 58-59.
şi Estul Europei primesc asigurări că vor deveni membre depline imediat
ce vor îndeplini condiŃiile politice şi economice, şi anume: existenŃa unor
instituŃii stabile, care să garanteze democraŃia, statul de drept, respectarea
drepturilor omului, protecŃia minorităŃilor; existenŃa economiei de piaŃă
funcŃionale; asumarea obligaŃiilor ce decurg din calitatea de membru al
ComunităŃii Europene; subscrierea la obiectivele politice, economice,
monetare; capacitatea administraŃiei de a gestiona calitatea de membru al
Uniunii şi de a aplica acquis-ul. Aceste condiŃii sunt cunoscute drept
„Criteriile Copenhaga”.
Peste două zile, Parlamentul European adoptă rezoluŃia asupra
concluziilor Consiliului European de la Copenhaga. Documentul salută
decizia de a se deschide posibilitatea aderării pentru statele care au
încheiat Acordul de Asociere cu U.E. sau negociază astfel de acorduri şi
invită statele membre ale Uniunii să ratifice acordurile încheiate cu aceste
state. Strângerea relaŃiilor politice dintre Comunitatea Europeană şi cele
şase Ńări est-europene asociate (Polonia, Ungaria, România, Bulgaria,
Cehia şi Slovacia) şi facilitarea accesului produselor lor pe piaŃa
comunitară reprezintă elementul concret cel mai important al deciziei
Consiliului European de la Copenhaga.
La 28 septembrie 1993, Adunarea Parlamentară a Consiliului
Europei de la Strasbourg aprobă, prin vot, admiterea României cu
drepturi depline în acest organism, cu condiŃia respectării unor cerinŃe
precum: libertatea presei; statutul puterii judecătoreşti; restituirea
bunurilor bisericeşti şi funcŃionarea şcolilor religioase; predarea în limba
maternă în şcolile minorităŃilor naŃionale; ameliorarea condiŃiilor de
detenŃie; eliminarea, în anumite cazuri, a sancŃiunilor penale aplicate
homosexualilor; eliberarea deŃinuŃilor politici sau etnici; combaterea
rasismului şi a discriminării naŃionale. Raportorii Consiliului Europei
urmau să prezinte periodic rapoarte asupra îndeplinirii acestor criterii.
Peste două zile, la 30 septembrie, Camera DeputaŃilor adoptă, în
procedură de urgenŃă şi în unanimitate, proiectul de lege privind aderarea
României la Statutul Consiliului Europei. A urmat, la 7 octombrie,
admiterea României ca membru cu drepturi depline al Consiliului
Europei. În aceeaşi zi, Theodor Meleşcanu, ministru de stat, ministrul
afacerilor externe, a semnat la Viena Statutul Consiliului Europei şi
ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului. În noua sa calitate, România
este reprezentată de ministrul său de externe în cadrul Comitetului
Miniştrilor şi de o delegaŃie formată din 10 reprezentanŃi şi 10 supleanŃi la
nivelul Adunării Parlamentare. De asemenea, România este reprezentată
de o delegaŃie similară în cadrul Congresului Puterilor Locale şi
Regionale şi de un judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Acordul de Asociere a României la Uniunea Europeană, intrat în
vigoare la 1 februarie 1995, înlocuia Acordul Interimar încheiat în
noiembrie 1992 între România şi ComunităŃile Europene. România a
devenit, astfel, oficial, Ńară asociată la Uniunea Europeană. Se încheia
astfel o acŃiune preponderent politică şi diplomatică; „procesul integrării
noastre în structurile europene intra într-o nouă etapă”588. Principiile
generale ale Acordului şi obiectivele procesului de asociere erau: crearea
cadrului instituŃional pentru realizarea unui dialog politic intens între părŃile
semnatare; crearea de instituŃii necesare pentru implementarea asocierii;
sprijinirea eforturilor României pe calea consolidării democraŃiei;
liberalizarea circulaŃiei mărfurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor;
crearea cadrului pentru dezvoltarea economică, socială şi culturală.
Un loc aparte printre prevederile Acordului îl ocupă cele
economice: comerŃ liber pentru produsele industriale; suprimarea
contingentărilor şi taxelor vamale în comerŃul cu produse siderurgice,
textile şi agricole; tratament nediscriminatoriu pentru întreprinderile şi forŃa
de muncă românească în Ńările Uniunii Europene, intensificarea cooperării
financiare prin programul PHARE.
DeclaraŃia Parlamentului privind intrarea în vigoare a Acordului
european de asociere a României la Uniunea Europeană, din 8 februarie
1995, sublinia că Legislativul de la Bucureşti înŃelege să-şi asume
răspunderi sporite pentru elaborarea şi punerea în practică a unei strategii
româneşti de integrare europeană. „Parlamentul României, cu mijloacele
sale specifice – releva DeclaraŃia – îşi propune să orienteze evoluŃia
social-politică şi economică a Ńării cât mai aproape de standardele de
integrare, astfel încât cererea de aderare să capete un conŃinut real, să
reprezinte efectiv nu numai o opŃiune, ci şi o garanŃie a angajamentului
tuturor forŃelor politice din Ńară pentru atingerea şi respectarea
standardelor europene în toate domeniile.”

588
Ion Iliescu, DeclaraŃie cu prilejul intrării în vigoare a Acordului de
Asociere a României la Uniunea Europeană., în De la Essen la Cannes, Editura
Academiei Române, Bucureşti, 1995, p. 49.
 Cu aceeaşi ocazie, primul-ministru, Nicolae Văcăroiu, declara:
„Reiterând opŃiunea strategică fundamentală a României de integrare
deplină şi cât mai rapidă în Uniunea Europeană, guvernul român,
beneficiind de sprijinul întregului spectru politic parlamentar, al opiniei
publice, îşi reafirmă hotărârea de a întreprinde toate măsurile necesare
pentru înfăptuirea acestui obiectiv, în cadrul căruia asigurarea aplicării
întocmai a prevederilor Acordului de asociere deŃine un loc central”. La
rândul său, ambasadoarea Karen Fogg, şeful delegaŃiei Uniunii Europene în
România, afirma că „obiectivul major al politicii Uniunii Europene faŃă de
România constă în sprijinirea eforturilor pentru consolidarea democraŃiei,
dezvoltării economice şi înfăptuirii tranziŃiei spre o economie de piaŃă”589.
La 21 iunie 1995 este adoptată la Snagov Strategia naŃională de
pregătire a aderării României la Uniunea Europeană. Cu acest prilej este
semnată o declaraŃie politică (DeclaraŃia de la Snagov) de către liderii
partidelor parlamentare, preşedinŃii celor două Camere ale Parlamentului,
preşedintele României şi preşedintele Comisiei de elaborare a
Strategiei590. Cele două documente au fost înaintate preşedinŃiei franceze
a Uniunii Europene, împreună cu cererea oficială de aderare a României
la ComunităŃile Europene, şi prezentate apoi Consiliului European de la
Cannes din 26-27 iunie 1995.
La 28 iunie 1995, Parlamentul României adoptă hotărârea
privind constituirea Comisiei parlamentare pentru integrare europeană.
Această Comisie va reprezenta Parlamentul României la Parlamentul
European şi în cadrul Comitetului Parlamentar Mixt România-Uniunea
Europeană şi a funcŃionat până la aderarea României ca membru cu
drepturi depline al Uniunii Europene.
589
Istoria politicii externe româneşti, op. cit., p. 696-697.
590
DeclaraŃia este semnată de: Ion Iliescu, preşedintele României;
Nicolae Văcăroiu, primul-ministru; Oliviu Gherman, preşedintele Senatului;
Adrian Năstase, preşedintele Camerei DeputaŃilor; Petre Roman, Partidul
Democrat; Gabriel łepelea, Partidul NaŃional łărănesc Creştin Democrat;
Gheorghe Funar, Partidul UnităŃii NaŃionale Române; Béla Markó, Uniunea
Democrată a Maghiarilor din România; Corneliu Vadim Tudor, Partidul
România Mare; Ilie VerdeŃ, Partidul Socialist al Muncii; Horia Rusu, Partidul
Liberal ’93; Sergiu Cunescu, Partidul Social Democrat Român; Niculae Cerveni,
Partidul NaŃional Liberal – ConvenŃia Democratică; Victor Surdu, Partidul
Democrat Agrar din România; Otto Weber, Partidul Ecologist Român; Tudorel
Postolache, preşedintele Comisiei pentru elaborarea Strategiei naŃionale de
pregătire a aderării României la Uniunea Europeană.
 DeclaraŃia de la Snagov a aşezat procesul reedificării naŃionale pe
baza estimării realităŃilor interne şi a evoluŃiilor europene. Ea exprima fără
echivoc hotărârea forŃelor politice româneşti de a realiza, într-o viziune
unitară şi integratoare, atât tranziŃia către o societate democratică, spre
economia de piaŃă, cât şi integrarea europeană591. Semnatarii DeclaraŃiei
susŃineau concluzia Comisiei conform căreia, prin eforturi perseverente,
există premise ca la orizontul anului 2000, alături de alte Ńări asociate,
România să dispună de capacitatea de a îndeplini condiŃiile de aderare.
Uniunea Europeană reprezintă o destinaŃie finală şi un miraj
pentru cei mai mulŃi români, şi nu numai pentru ei. Obiectivul integrării
europene înregistrează în România cel mai mare sprijin popular din
statele Europei Centrale şi de Est. Se speră că, astfel, vor fi rezolvate cele
mai importante probleme economice şi sociale ale societăŃii româneşti.
Desigur, aderarea la Uniunea Europeană nu duce automat la dezvoltarea
economică, în general la progresul societăŃii româneşti. Decisive sunt
eforturile creatoare ale românilor, dorinŃa lor de afirmare, stimulate de
superioritatea civilizaŃiei Europei occidentale.
Întârzierea aderării României la Uniunea Europeană s-a datorat,
înainte de toate, unor raŃiuni politice, economice şi tehnice. În iulie 1997,
Comisia Europeană a recomandat Consiliului European să nu înceapă
tratativele cu autorităŃile de la Bucureşti, hotărâre adoptată la reuniunea la
nivel înalt de la Luxemburg, din decembrie acelaşi an.
Liderii europeni au început să acorde o mai mare importanŃă
Europei de Sud-Est, inclusiv României, în contextul crizei din Kosovo,
care a relevat necesitatea unei abordări pe termen lung a surselor
conflictuale. Tratativele de aderare a României la Uniunea Europeană au
început în 2000, când România a deschis 9 capitole de negociere şi a
încheiat 6 dintre acestea. În iunie 2002, România avea deja deschise 26 de
capitole de negociere, dintre care 12 capitole erau provizoriu închise.
La summit-ul Consiliului European de la Nisa, din
7-11 decembrie 2000, este semnată Carta Europeană a Drepturilor
Fundamentale şi se adoptă Tratatul privind extinderea U.E. şi accelerarea
reformării instituŃiilor europene. Se realizează progrese în domeniile

591
Mircea Nicolaescu, România şi Uniunea Europeană, în Integrarea
europeană, prioritate în politica externă a României, Coordonator Valentin
Lipatti, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1996, p. 41.
componenŃei Comisiei Europene, ponderii voturilor în Consiliul U.E.,
extinderii votului cu majoritate calificată, aplicării cooperării consolidate.
Tratatul de la Nisa desfiinŃează dreptul de veto al statelor membre în
domenii ce Ńin de politicile comune, de justiŃie şi afaceri interne, acest lucru
eliminând o parte din blocajele specifice în cazurile în care unele state
doreau o cooperare sectorială sporită. Doar domeniul politicii externe şi de
securitate comună rămâne preponderent interguvernamental. Consiliul
aprobă, de asemenea, agenda socială europeană, evaluează procesul de
cercetare european, coordonarea planurilor economice, siguranŃa şi
sănătatea consumatorului, siguranŃa maritimă, protecŃia mediului, serviciile
de interes general, libertatea, securitatea şi justiŃia, cultura, relaŃiile externe.
DelegaŃia României participantă la summit-ul de la Nisa, condusă
de preşedintele Emil Constantinescu, a susŃinut propunerea ca fiecare stat
membru al U.E. să dispună de un comisar european, să se introducă dubla
majoritate în ponderea voturilor din Consiliul Uniunii Europene şi să se
extindă domeniile de utilizare a voturilor cu majoritate calificată. De
asemenea, s-a arătat că diplomaŃia română preferă expresia „Europa unită
a naŃiunilor” faŃă de „Statele Unite ale Europei”.
Într-un discurs rostit la 25 aprilie 2001 în faŃa Camerelor reunite
ale Parlamentului României, comisarul european pentru extindere, Günter
Verheugen, exprimând angajamentul Comisiei Europene de a sprijini
eforturile României de a se alătura Uniunii Europene, sublinia: „Drumul
spre obŃinerea calităŃii de membru al U.E. este indiscutabil deschis pentru
România. Momentul aderării va depinde de eforturile României, de
rapiditatea procesului de pregătire.”592
La 9 decembrie 2003, ministrul integrării europene, Alexandru
Fărcaş, şi Vasile Puşcaş, negociatorul-şef al României cu U.E., au o
întrevedere, la Bruxelles, cu Günter Verheugen, în scopul analizării
Planului de priorităŃi în procesul de pregătire a României pentru aderarea
la Uniunea Europeană, în perioada decembrie 2003-decembrie 2004, şi a
măsurilor pentru accelerarea negocierilor de aderare.
Reuniunea Consiliului European de la Bruxelles, din 12-13
decembrie 2003, adoptă Strategia Europeană de securitate – O Europă
mai sigură într-o lume mai bună. Consiliul European relevă „continuitatea
şi ireversibilitatea procesului de extindere a Uniunii Europene cu România

592
Guvernul României, Ministerul Integrării Europene, Info 2, 2001, p. 4.
şi cu Bulgaria ca părŃi integrante ale acesteia. În acelaşi timp, este stabilit
calendarul de aderare a României la Uniunea Europeană – finalizarea
negocierilor în 2004, semnarea Tratatului de Aderare cât mai curând posibil
în 2005 şi aderarea efectivă la Uniunea Europeană în ianuarie 2007.”
Parlamentul European dezbate, la 10-11 martie 2004, Raportul
asupra progreselor realizate de România, întocmit de baroana Emma
Nicholson şi adoptat de Comisia de Politică Externă. Raportul sublinia că
aderarea României la U.E. în 2007 este condiŃionată de luarea, de către
autorităŃile de la Bucureşti, a măsurilor anticorupŃie, de asigurare a
independenŃei justiŃiei, a libertăŃii presei, de încetare a controlului
economic asupra mass-media, de încetare a abuzurilor poliŃiei. În plan
economic, Raportul afirma că România se apropie de statutul de
economie de piaŃă funcŃională. Parlamentul European adoptă cu 374 de
voturi pentru, 10 împotrivă şi 29 de abŃineri Raportul Nicholson, care
condiŃiona finalizarea negocierilor în 2004 şi aderarea în 2007 de
aplicarea recomandărilor cuprinse în acest document.
La 1 mai 2004 intră în vigoare Tratatul de Aderare, prin care
Uniunea Europeană realizează cea mai mare lărgire din întreaga sa
istorie. Un număr de zece state, având mai mult de 100 de milioane de
locuitori, aderă la UE: Cipru, Republica Cehă, Estonia, Letonia,
Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria. României şi
Bulgariei li se cere să depună ultimele eforturi necesare pentru a fi în
măsură să respecte criteriile de aderare.
La summit-ul Consiliului European de la Bruxelles, din
17-18 iunie 2004, la care se adoptă oficial proiectul Tratatului
ConstituŃional, s-a reconfirmat calendarul integrării europene, care preve-
dea semnarea Tratatului de Aderare cu România şi Bulgaria în 2005, cele
două state fiind considerate părŃi integrante ale procesului de extindere.
Consiliul European remarca progresele realizate de România în pregătirea
aderării şi recomanda autorităŃilor de la Bucureşti intensificarea eforturilor
pentru îmbunătăŃirea capacităŃii administrative, a reformei în justiŃie şi
continuarea reformelor economice şi a celor structurale. Consiliul European
afirma că principiile directoare care au stat la baza negocierilor de aderare
cu cele zece state ce s-au alăturat U.E. la 1 mai 2004 se aplică, de
asemenea, României şi Bulgariei.
La 6 octombrie 2004, Comisia Europeană dă publicităŃii Raportul
periodic de Ńară privind progresele realizate de România în 2004 în
pregătirea pentru aderarea la Uniunea Europeană, expus în cadrul
conferinŃei preşedinŃilor partidelor politice din Parlamentul European.
Comisia Europeană recomanda încheierea negocierilor până la sfârşitul
anului 2004; se făcea însă referire la faptul că România îndeplineşte
criteriul de economie de piaŃă funcŃională, dar Ńara noastră era criticată
pentru fenomene de corupŃie, presiuni politice asupra actului de justiŃie şi
îngrădirea libertăŃii presei. România va fi monitorizată în următorii doi ani
în privinŃa acestor probleme, fiind posibilă – se arăta în Raport – amânarea
cu un an a integrării în Uniunea Europeană, în cazul nerezolvării lor.
XII.5.1. Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană.
La 13 aprilie 2005, Parlamentul European aprobă aderarea României şi a
Bulgariei la Uniunea Europeană. RezoluŃia referitoare la aderarea
României la Uniunea Europeană în anul 2007 este aprobată cu 497 voturi
pentru, 93 împotrivă şi 71 de abŃineri. A urmat, la 25 aprilie 2005, în
Luxemburg, ceremonia oficială desfăşurată la AbaŃia de la Neumünster,
în cadrul căreia preşedintele României, Traian Băsescu, împreună cu
primul-ministru, Călin Popescu-Tăriceanu, ministrul afacerilor externe,
Mihai Răzvan Ungureanu, şi negociatorul-şef al României la U.E.,
Leonard Orban, semnează Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană,
alături de reprezentanŃii celor 25 de state membre ale U.E.: Regatul
Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală
Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei,
Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru,
Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului,
Republica Ungară, Republica Malta, Regatul łărilor de Jos, Republica
Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia,
Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al
Marii Britanii şi al Irlandei de Nord593. Cu acest prilej, şeful statului
român rosteşte un discurs în care sublinia: „Pentru noi, calitatea de
membru al U.E. va reprezenta îndeplinirea unui vis mai vechi de o
jumătate de secol, de a depăşi toate barierele şi de deveni parte a
comunităŃii europene de valori, prosperitate şi securitate. Fără îndoială,
integrarea în Uniune va reprezenta unul din cele mai importante momente

593
„Monitorul Oficial” nr. 465 publică, la 1 iunie 2005, Tratatul de
Aderare a Republicii Bulgaria şi a României la U.E., precum şi Decretul
nr. 465 privind promulgarea Legii pentru ratificarea Tratatului.
în lunga istorie europeană a României.” În încheiere, şeful statului român
a reiterat mulŃumirile adresate Comisiei Europene, statelor membre şi
Parlamentului European pentru asistenŃa constantă şi îndrumarea acordate
României în pregătirea aderării. „Evenimentul de azi – arăta preşedintele
Băsescu – a fost posibil numai cu asistenŃa constantă şi îndrumarea
primite din partea Uniunii, pe tot parcursul procesului care ne-a dus la
acest moment aniversar. În ceea ce ne priveşte, vă pot asigura că vom
face toate eforturile pentru îndeplinirea angajamentelor. Vom continua
pregătirile cu energie şi hotărâre. Nu avem nici o intenŃie să ratăm
întâlnirea din 2007.”594
DeclaraŃia Parlamentului României, adoptată la 27 aprilie 2005,
saluta semnarea Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeană,
moment istoric de excepŃie pentru naŃiunea română. Semnarea Tratatului
de Aderare reprezintă – se arăta în DeclaraŃie – un eveniment politic de
maximă importanŃă, care pune capăt unei dramatice moşteniri şi deschide
oportunităŃi fără precedent pentru afirmarea rolului important al României
în edificarea Europei unite, fondată pe principiile libertăŃii, dezvoltării
durabile, toleranŃei şi respectului demnităŃii umane. Parlamentul
României exprimă întreaga sa recunoştinŃă poporului român, ale cărui
eforturi şi sacrificii imense au făcut posibilă transformarea în realitate a
visului european, menŃinut în permanenŃă viu mai mult de jumătate de
secol. Totodată, Parlamentul României relevă sprijinul constant şi crucial
acordat de partidele politice, de instituŃiile statului, de societatea civilă, de
mass-media, de societatea românească în ansamblul său, pe parcursul
celor 15 ani de la demararea procesului de integrare şi până la semnarea
Tratatului de Aderare.”595
Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană este
comun cu cel de aderare a Bulgariei şi constituie rezultatul integral al
procesului de negociere a celor 31 de capitole. Acest Tratat a fost elaborat
pe baza aceloraşi principii şi după aceeaşi metodă de lucru utilizată la
redactarea Tratatului de Aderare a celor zece noi state membre primite în
2004 de Uniunea Europeană.

594
România – Uniunea Europeană. Cronologie 1989-2005,
Coordonator Mihail E. Ionescu, Editura Militară, Bucureşti, 2006,
p. 404-405.
595
Ibidem, Anexa nr. 26, p. 598.
 PărŃile generale ale Tratatului consacră aderarea României şi a
Bulgariei la Uniunea Europeană, precum şi faptul că, prin aderare, cele
două state devin parte la Tratatul de instituire a ConstituŃiei pentru
Europa, în condiŃiile reglementate prin Protocolul anexă.
De asemenea, se precizează data intrării în vigoare a Tratatului –
1 ianuarie 2007, precum şi faptul că acesta va fi ratificat de părŃile
contractante, conform procedurilor interne, urmând ca instrumentele de
ratificare să fie depuse până la 31 decembrie 2006. Conform clauzei
finale, dacă unul din cele două state nu depune instrumentul de ratificare
până la această dată, Tratatul va intra în vigoare pentru celălalt stat.
Partea I a Tratatului (Principiile) conŃine definiŃii şi prevederi
privind caracterul obligatoriu pentru România şi Bulgaria al tratatelor
fundamentale şi al actelor adoptate de instituŃiile comunitare şi de Banca
Centrală Europeană anterior aderării celor două state la Uniunea
Europeană. România şi Bulgaria au obligaŃia de a modifica, până la data
aderării, tratatele încheiate cu state terŃe care sunt incompatibile cu
dreptul comunitar. În caz contrar, aceste tratate vor fi denunŃate. De
asemenea, România şi Bulgaria vor participa în cadrul Uniunii
Economice şi Monetare, de la data aderării, fiind considerate state cu
derogare de la adoptarea monedei unice, conform articolului 122 al
Tratatului de instituire a ComunităŃii Economice Europene.
Partea a II-a a Tratatului conŃine prevederile instituŃionale, respec-
tiv participarea României şi Bulgariei la instituŃiile Uniunii Europene:
• România va avea 35 de locuri în Parlamentul European, pentru
perioada 2007-2009. După această dată, numărul locurilor în Parlamentul
European va fi stabilit prin decizie a Consiliului European.
• România va avea 14 voturi în Consiliul Uniunii Europene.
• România are dreptul la un judecător la Curtea de JustiŃie a
Uniunii Europene şi unul la Tribunalul de Primă InstanŃă. Mandatul este
de şase ani. La fiecare trei ani se vor schimba, alternativ, treisprezece sau
paisprezece judecători.
• România va avea 15 membri în Comitetul Economic şi Social
şi 15 membri în Comitetul Regiunilor.
• România are dreptul de a numi membri în Comitetul Director al
Băncii de InvestiŃii, precum şi în Comitetul ŞtiinŃific şi Tehnic prevăzut
de Tratatul EURATOM.
 • Limba română şi limba bulgară devin limbi oficiale ale Uniunii
Europene.
Partea a III-a (Prevederile permanente) stipulează acceptarea
măsurilor negociate permanente (prevăzute într-o anexă), cuprinde
referirea la mecanismul efectuării adaptărilor tehnice ale acquis-ului
adoptat până la 1 octombrie 2004 (cut-off date).
Dintre adaptările tehnice pot fi menŃionate: etichetarea produ-
selor electrice şi electronice; lista de specii de plante şi animale protejate
în România; calificări, lista profesiunilor liberale şi a instituŃiilor de
învăŃământ care au eliberat diplome în acest sens; lista punctelor de fron-
tieră; lista aeroporturilor internaŃionale; lista produselor chimice peri-
culoase; traducerea în limba română a tuturor termenilor de specialitate în
diverse domenii (exemplu: societăŃi pe acŃiuni, societăŃi în nume colectiv,
societăŃi în comandită simplă, societăŃi în comandită pe acŃiuni, societăŃi
cu răspundere limitată, taxă de drum, autostrăzi, drumuri naŃionale,
drumuri judeŃene, drumuri comunale etc); lista statelor cărora România le
solicită viză şi diferitele categorii de viză; lista instituŃiilor din România
participante la procesul de achiziŃii publice.
Partea a IV-a (Prevederile temporare) se referă la măsurile
tranzitorii convenite în cadrul negocierilor (conŃinute în anexă), preve-
derile instituŃionale şi prevederile financiare cu caracter temporar.
Potrivit prevederilor instituŃionale cu caracter temporar, România
are obligaŃia de a desfăşura alegeri pentru Parlamentul European „nu mai
târziu de 31 decembrie 2007”.
Conform prevederilor financiare cu caracter temporar, România
va contribui la capitalul subscris Băncii Europene de InvestiŃii cu
42,3 milioane de euro. ContribuŃia României la Fondul de Cercetare
pentru Cărbune şi OŃel este de 28,88 milioane de euro.
De asemenea, în perioada de tranziŃie, România va beneficia de
Facilitatea Schengen, având ca scop finanŃarea acŃiunilor desfăşurate la
frontiera externă în vederea implementării acquis-ului Schengen, precum
şi de Facilitatea pentru fluxuri monetare (Cash-flow Facility), având ca
scop îmbunătăŃirea acestora. Alocările pentru România vor fi de:
• 297,2 milioane de euro în 2007;
• 131,8 milioane de euro în 2008;
• 130,8 milioane de euro în 2009.
 Se stipulează gestionarea de către agenŃiile de implementare a
fondurilor din cadrul asistenŃei de preaderare, acordată prin programul
PHARE, programul PHARE-CBC (Cross-border cooeration), programul
ISPA, programul SAPARD şi Facilitatea pentru perioada de tranziŃie.
Suma totală a alocărilor pentru acŃiuni structurale în perioada
2007-2009 va fi de:
• 1.399 milioane de euro în 2007;
• 1.972 milioane de euro în 2008;
• 2.603 milioane de euro în 2009.
Partea a IV-a conŃine, ca şi în cazul celor zece state care au aderat
la Uniunea Europeană, la 1 mai 2004, trei clauze generale de salvgardare
referitoare la PiaŃa Comună596, PiaŃa Internă597, JustiŃie şi Afaceri
Interne598.
FaŃă de Tratatul celor zece state candidate, în cazul României şi
al Bulgariei se prevedea posibilitatea aplicării unei clauze de amânare a
aderării. Consiliul European, prin vot în unanimitate, la recomandarea
Comisiei Europene, putea adopta decizia de amânare a datei aderării cu
un an, până la 1 ianuarie 2008, dacă în urma monitorizării Comisiei se
constata că stadiul pregătirii şi implementării acquis-ului de către cele
două state demonstrează pregătirea insuficientă a acestora pentru a deveni
membre ale Uniunii.
Partea a V-a (Prevederi referitoare la adaptările instituŃionale)
cuprinde dispoziŃii privind adaptările instituŃionale care sunt necesare în
596
Dacă până la sfârşitul a trei ani de la aderare, vor apărea dificultăŃi
grave şi persistente într-un anumit sector economic, sau care ar putea deteriora
situaŃia economică într-un anumit domeniu, România sau Bulgaria pot solicita
Comisiei Europene autorizaŃia de a lua măsuri de protecŃie pentru a ameliora
situaŃia creată şi a ajusta respectivul sector economic al PieŃei Comune.
597
Dacă în primii trei ani de la aderare, România şi Bulgaria nu îşi
îndeplinesc angajamentele asumate în cadrul negocierilor, periclitând astfel
funcŃionarea PieŃei Interne, Comisia Europeană, din proprie iniŃiativă, sau la
solicitarea unui stat membru, poate să ia măsurile necesare pentru remedierea
acestei situaŃii. Această clauză poate fi invocată şi înaintea aderării celor două state.
598
Dacă în România şi Bulgaria există întârzieri cu privire la
implementarea prevederilor comunitare referitoare la recunoaşterea mutuală în
domeniul civil şi penal, Comisia Europeană, din proprie iniŃiativă sau la solicitarea
unui stat membru, poate, până la sfârşitul a trei ani de la intrarea în vigoare a
Tratatului, să ia măsurile necesare şi să specifice condiŃiile de aplicare a acestora.
urma aderării României şi Bulgariei la Uniunea Europeană. Se prevede
obligaŃia României şi a Bulgariei de a adopta toate măsurile necesare
pentru a se conforma, la data aderării, directivelor şi deciziilor adoptate de
instituŃiile Uniunii Europene. Aceste măsuri includ şi obligaŃia de a opera
măsuri legislative interne necesare. FaŃă de Tratatul celor zece, s-a
introdus în plus obligaŃia vechilor state membre de a lua măsurile
necesare pentru a modifica legislaŃia lor internă, acolo unde aceste
modificări au fost impuse de adaptările actelor comunitare ca urmare a
aderării Bulgariei şi României la Uniunea Europeană.

XII.6. SemnificaŃia integrării europene a României

După semnarea Tratatului de Aderare, România a făcut în
continuare obiectul unui regim strict de monitorizare. MotivaŃia rezida
într-o anumită neîncredere în capacitatea statului român de a-şi onora
angajamentele la termenele stabilite după aderare.
În cursul anului 2006, România a depus eforturi însemnate pentru
a rezolva problemele, restanŃele semnalate în Raportul de Ńară din 2005,
precum: reforma justiŃiei, securizarea frontierelor sau crearea agenŃiilor de
plăŃi din agricultură. Concomitent, Bucureştiul a dus un adevărat maraton
diplomatic pentru ratificarea la timp a Tratatului de Aderare al României de
către toate statele membre ale U.E. şi pentru obŃinerea unor rapoarte
intermediare pozitive, care să poată să facă posibilă aderarea la 1 ianuarie
2007. Drumul parcurs a fost încununat de succes.
Aderarea României la Uniunea Europeană a însemnat realizarea
unui ansamblu de acomodări obligatorii ale întregului angrenaj social,
economic şi politic al Ńărilor candidate. „Aderarea va avea loc de îndată ce
Ńara asociată respectivă va fi în măsură să-şi asume obligaŃiile ce decurg
din aderarea sa, îndeplinind condiŃiile economice şi politice cerute”,
preciza Decizia Consiliului European, din decembrie 1994, de la Essen.
În sinteză, până la orizontul anului 2000, România şi toate celelalte state
asociate erau chemate să realizeze: compatibilitatea de sistem politic şi
economic cu statele Uniunii Europene; armonizarea legislaŃiei cu acea
parte a acquis-ului comunitar care priveşte piaŃa internă; ajustarea
structurală, în care costurile se resimt pe termen scurt, iar avantajele se
manifestă pe termen mediu şi lung; reorientarea întregii structuri fizice,
sociale şi pentru protecŃia mediului către spaŃiul european599.
Uniunea Europeană este o asociaŃie de state caracterizată prin
grade diferite de integrare. Obiectivul său declarat îl constituie realizarea
unei „uniuni din ce în ce mai strânse” între membrii săi, o formulă care
acoperă perspective diferite, de la federalism la confederaŃie.
Fundamentul său îl reprezintă dezvoltarea cooperării funcŃionale între
state şi cedarea de suveranitate, care se extinde de la un domeniu la
celălalt, începând cu realizarea, în 1951, a ComunităŃii Europene a
Cărbunelui şi OŃelului, proces continuat prin instituirea ComunităŃii
Economice Europene şi a ComunităŃii Europene a Energiei Atomice
(Euratomului) în 1958, a Actului Unic European în 1987, care a dus la
Tratatul Uniunii Europene, semnat la Maastricht, la 7 februarie 1992 şi
intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993. Chiar dacă nu avea personalitate
juridică internaŃională, Uniunea Europeană apărea ca o entitate politică cu
vocaŃie federală. „Identificarea politică şi juridică a U.E. demonstrează că
această construcŃie europeană continuă, reprezentând un imens câmp de
experimente şi avându-şi scopul final în intensificarea relaŃiilor de
solidaritate şi integrare între popoare şi state.”600
Perioada anilor 2000-2004 se caracterizează prin transformarea
„construcŃiei comunitare dintr-una funcŃional-sectorială într-una federa-
list-interguvernamentală”, trecându-se „de la o integrare politică
implicită spre una explicită şi de la aceasta spre o federaŃie de state-na-
Ńiuni”601.
Uniunea Europeană a devenit o organizaŃie suprastatală cu
aspiraŃii de tip federalist, deşi structurile sale instituŃionale cunosc încă
multe dificultăŃi în funcŃionare, iar integrarea statelor membre, mai ales în
unele domenii ce Ńin eminamente de suveranitatea naŃională, este încă
pusă sub semnul întrebării. În schimb, ordinea juridică a Uniunii
Europene, instituită prin tratatele fondatoare şi cele modificatoare, se
dovedeşte a fi un instrument eficient pentru realizarea obiectivelor

599
Ibidem, p. 52-53.
600
Iordan Gheorghe Bărbulescu, Uniunea Europeană de la economic la
politic, Editura Tritonic, Bucureşti, 2005, p. 219.
601
Iordan Gheorghe Bărbulescu, Uniunea Europeană de la naŃional la
federal, Editura Tritonic, Bucureşti, 2005, p. 11.
acesteia. Anii 2003-2004 au fost marcaŃi de negocierea Tratatului
ConstituŃional, „o premieră în relaŃiile internaŃionale”602.
În România dezbaterile privind Tratatul instituind o ConstituŃie
pentru Europa şi consecinŃele acestuia s-au desfăşurat în cadrul unui
Forum constituŃional iniŃiat în anul 2002 de Camera DeputaŃilor în
parteneriat cu AsociaŃia Pro-DemocraŃia. Au avut loc numeroase
conferinŃe, consultări, Work-shop-uri (ateliere de lucru) la care au luat
parte diferite componente ale societăŃii civile (O.N.G.-uri, sindicate,
patronate, mass-media etc.), reprezentând atât materializarea conceptului
de democraŃie participativă, cât şi o premieră pentru România, inspirată
de practicile europene de consultare a cetăŃenilor în legătură cu deciziile
politice fundamentale603.
Ideile referitoare la eventualele modificări ce urmau să fie aduse
ConstituŃiei României au fost din cele mai diverse şi au abordat aproape
toate aspectele organizării statale, fiind concretizate în 13.108 propuneri
care priveau: drepturile, libertăŃile şi obligaŃiile cetăŃeanului; relaŃiile
dintre cetăŃean şi autorităŃi, insistându-se asupra obligaŃiilor statului faŃă
de cetăŃenii săi; reglementarea problemei proprietăŃii: implicaŃiile
integrării României în structurile euroatlantice asupra conceptului de
suveranitate a statului; independenŃa puterii judecătoreşti, autonomia
locală; relaŃiile dintre autorităŃile centrale şi cele locale; structura
Parlamentului – atribuŃiile celor două camere, principala funcŃie a
Parlamentului – controlul parlamentar asupra guvernului; prerogativele
prezidenŃiale şi desemnarea preşedintelui României; funcŃionarea
economică a statului ş.a.
Concluziile Forumului au fost preluate de către Comisia pentru
elaborarea propunerii privind revizuirea ConstituŃiei, făcând obiectul
Anexei a II-a a Proiectului de revizuire. În total, în Propunerea legislativă
de revizuire a ConstituŃiei, în forma adoptată de Camera DeputaŃilor la

602
Mihai V, Zodian, Coordonate ale politicii externe şi de securitate
promovate de România, în Lumea 2005. Enciclopedie politică şi militară (Studii
strategice şi de securitate), Coordonatori Teodor Frunzeti, Vladimir Zodian,
Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2005, p. 222-
223.
603
Sanda Cincă, Reforma ConstituŃională din România în perspectiva
integrării euroatlantice, în România şi integrarea euroatlantică, op. cit.,
p.81-82.
30 iunie 2003, se regăsesc un număr de 21 de propuneri, rezultate din
Raportul final al Forumului constituŃional.
Modificarea ConstituŃiei viza transformări în raportul dintre
instituŃiile politice, dar şi redefinirea suveranităŃii în contextul extinderii
N.A.T.O. şi al integrării europene, în scopul unei mai bune structurări
economice şi sociale a perspectivei constituŃionale604.
La finalizarea textului de modificare a ConstituŃiei României605
din 199185, s-a Ńinut seama atât de recomandările Comisiei de la VeneŃia
din perioada 2002-2003, cât şi de dezbaterile care au avut loc în cadrul
„ConvenŃiei privind viitorul Europei”, care la acel moment se aflau în
plină desfăşurare şi care s-au finalizat cu Proiectul de Tratat al noii
ConstituŃii a Europei.
Tratatul ConstituŃional, aprobat de ConferinŃa interguvernamen-
tală de la Roma din 18 iunie 2004, reflecta „constituŃionalizarea explicită
a construcŃiei politicii europene. Pentru a deveni însă şi valabil, rămâne să
fie şi ratificat, ceea ce nu este chiar un «galop de sănătate», aşa cum a
dovedit-o rezultatul negativ al referendumurilor din FranŃa şi Olanda.”606
Foarte important este că Tratatul ConstituŃional reuşeşte să definească un
nou cadru politic şi să asigure o nouă percepŃie a Europei, ceea ca va
permite o şi mai mare aprofundare a procesului comunitar607.
Principalele consecinŃe juridice pe care le presupune integrarea
României în structurile europene sunt: abandonarea competenŃei suverane
de a legifera în domeniile care devin de competenŃă comunitară; renun-
Ńarea, în privinŃa izvoarelor dreptului comunitar, la procedeul receptării
prin lege a normelor internaŃionale în dreptul intern; modificarea structurii
dreptului intern prin integrarea componentei comunitare, superioare
tuturor normelor de drept intern, inclusiv a normelor constituŃionale cu

604
Cristian Pârvulescu, Reforma constituŃională – aşteptări şi
(re)construcŃie politică, în Forumul constituŃional – Raport Final, Bucureşti,
2003, p. 27.
605
Cristian Ionescu, ConstituŃia României. Legea de revizuire a
ConstituŃiei, comentată şi adnotată cu dezbateri parlamentare, Editura All Beck,
Bucureşti, 2003, p. 306-307.
606
Iordan Gheorghe Bărbulescu, Uniunea Europeană de la naŃional la
federal, op. cit., p. 301.
607
Ibidem, p. 332.
toate consecinŃele pe care aceasta le implică608. În acest sens, ConstituŃia
României din 1991 a fost revizuită în 2003, fiind adaptată aderării la
N.A.T.O. şi la Uniunea Europeană. S-a introdus o secŃiune nouă, ale cărei
prevederi cuprind permisiunea, pe de o parte, de a se efectua transferul de
puteri suverane în favoarea Uniunii Europene şi, pe de altă parte, de a se
asigura eficienŃa dreptului comunitar în modalitatea conturată prin
deciziile CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene.
Astfel, titlul VI – Integrarea euroatlantică – din ConstituŃia
României revizuită subliniază: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor
constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări
comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faŃă de dispoziŃiile contrare
din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”609.
În cadrul procesului de integrare europeană, competenŃele
suverane ale statului sunt supuse unei duble acŃiuni: transferuri de
suveranitate atât în favoarea Uniunii Europene, cât şi în favoarea
comunităŃilor locale. Aderarea la Uniunea Europeană va avea ca efect
transmiterea anumitor atribuŃii exercitate de către preşedinte, parlament
sau guvern către instituŃiile europene. Astfel, actele normative general-
obligatorii nu se vor emite în mod exclusiv la Bucureşti. „Până când statul
nu renunŃă la directa sa subordonare faŃă de dreptul internaŃional, el îşi
păstrează statalitatea suverană. Prin urmare, oricât de largi ar fi
competenŃele suverane transferate de statele membre către Uniunea
Europeană, aceste transferuri nu lezează calitatea lor de state
suverane”610.
Integrându-se în Uniunea Europeană, România are menirea de a
contribui la construcŃia unor finalităŃi economico-sociale şi spiritual-
culturale convergente Europei contemporane. Românii sunt chemaŃi să
realizeze conjuncŃia spiritului românesc cu cel european, să depăşească
ceea ce vine din straturile profunde ale unui alt tip de civilizaŃie, să se
alinieze „nu numai la standardele administrative, instituŃionale, politice şi

608
E. Forika, B. Petrea, Suveranitate naŃională şi/sau integrare
europeană? Despre o cursă lungă cu mulŃi participanŃi mai vechi sau mai noi, în
„Studii InternaŃionale”, nr. 7, 2002, p. 125.
609
ConstituŃia României, Bucureşti, 2003, p. 84.
610
Ioan CodruŃ Lucinescu, Suveranitatea naŃională a României în
contextul integrării europene, în România şi integrarea euroatlantică,
op. cit., p. 126, 127, 132.
juridice europene, dar şi la felul de a gândi şi de a percepe existenŃa
omului european contemporan”611.
„Prin poziŃia sa geostrategică, prin potenŃialul său economic şi
uman, prin valoroasa zestre culturală originală, România poate îndeplini
un rol însemnat în noua construcŃie europeană, aflată în proces ireversibil
de extindere şi perfecŃionare instituŃională. Aceasta creează importante
obligaŃii şi răspunderi, chemate să satisfacă exigenŃele şi logica integrării,
îndeosebi prin asigurarea consistenŃei, continuităŃii şi consecvenŃei
programelor de reformă în toate domeniile, care să conducă la creşterea
continuă a calităŃii vieŃii populaŃiei – criteriu suprem al întregului demers
naŃional al integrării”612.
XII.6.1. 1 ianuarie 2007 – momentul istoric al aderării României
la Uniunea Europeană. La 26 septembrie 2006, preşedintele Comisiei
Europene, Jose Manuel Durrao Barroso, a anunŃat oficial, la Strasbourg,
că România şi Bulgaria vor fi primite în Uniunea Europeană la 1 ianuarie
2007, concluzia Comisiei fiind aceea că ambele Ńări îşi pot asuma
drepturile şi obligaŃiile de membre ale Uniunii Europene. Barroso a
adăugat că aderarea celor două Ńări „va marca o realizare istorică –
încheierea celui de-al cincilea val de extindere a Uniunii Europene”,
iniŃiat în mai 2004. Se crea astfel un bloc comunitar cu o populaŃie de
aproape 500 de milioane locuitori, mai mult decât cea a S.U.A., în care
trăiesc circa 300 de milioane de persoane. Dacă se raportează, însă,
rezultatele economice la populaŃie, produsul intern brut pe locuitor este
mult mai mic în Uniunea Europeană faŃă de Statele Unite, ceea ce arată că
bătrânul continent a rămas în urmă la capitolul productivitate.
Raportul final al Comisiei Europene privind strategia extinderii,
prezentat la 8 octombrie 2006, la Bruxelles, de comisarul european pentru
extindere, Olli Rehn, reafirma că România şi Bulgaria vor fi în poziŃia de
a-şi asuma drepturile şi obligaŃiile în cadrul Uniunii Europene începând
cu 1 ianuarie 2007, ca urmare a progreselor realizate. Un paragraf al
documentului sublinia laconic că guvernele de la Bucureşti şi Sofia

611
Damian Hurezeanu, Determinări cultural-spirituale ale procesului
de integrare în Uniunea Europeană, în „Opinia NaŃională”, nr. 387
din 23 februarie 2004.
612
Aurelian Bondrea, România la începutul secolului XXI. Starea
naŃiunii 2004, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004, p. 113.
trebuie să-şi îndeplinească angajamentele asumate şi după momentul
aderării, în domeniile justiŃiei, luptei împotriva corupŃiei şi reformei din
administraŃie; în caz contrar, s-ar putea recurge la clauze de salvgardare.
De altfel, această formulare, identică cu aceea din raportul Comisiei
Europene din 26 septembrie 2006, a fost introdusă în ultimul moment, ca
răspuns indirect la cererea cancelarului Germaniei, Angela Merkel, care
solicitase o reconfirmare a progreselor României. De altfel, Germania a fost
ultimul stat comunitar care a ratificat Tratatul de aderare a României la
Uniunea Europeană. La 24 noiembrie 2006, Bundesratul, Camera
Superioară a Parlamentului Germaniei, a adoptat, cu unanimitate de voturi,
Legea privind ratificarea Tratatului, definitivându-se astfel procedurile fără
de care România nu ar fi putut deveni membru al Uniunii Europene.
Preşedintele Comisiei Europene a relevat în plenul Parlamentului
de la Strasbourg că, după România şi Bulgaria, extinderea europeană va fi
temporar sistată. Uniunea Europeană nu va mai primi noi membri până ce
nu va fi adoptat Tratatul ConstituŃional, menit să reglementeze modul de
funcŃionare al unei Europe cu mai mult de 27 de membri.
Summit-ul şefilor de stat şi de guvern din 14 şi 15 decembrie
2006 de la Bruxelles a adoptat decizia oficială de intrare a României şi a
Bulgariei pe poarta Uniunii Europene. Documentul final al reuniunii
consemna: „Consiliul European urează un călduros «bun venit» României
şi Bulgariei ca membri ai Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007”.
Aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană poate fi
apreciată ca o corectare a unei greşeli istorice comise de marile puteri occi-
dentale la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, care au permis ocu-
parea Europei de Est de către Uniunea Sovietică şi ridicarea „Cortinei de
Fier”.
Premierul finlandez Matti Vanhanen, a cărui Ńară asigura, în
decembrie 2006, preşedinŃia Uniunii Europene, a declarat la sfârşitul
reuniunii din 14-15 decembrie că au fost schiŃate cele mai bune căi pentru
a se asigura că „viitoarele extinderi vor reprezenta de asemenea un
succes”. De fapt, Consiliul European nu a luat nici un fel de decizii
concrete, nici în privinŃa relansării Tratatului ConstituŃional, nici în cea a
viitoarelor extinderi. Documentul final al reuniunii de la Bruxelles anunŃa
doar că preşedinŃia germană va putea prezenta, în prima jumătate a
anului 2007, „concluzii ale consultărilor cu statele membre” asupra
deblocării Tratatului. Ca de obicei, divizaŃi în această privinŃă, liderii
Uniunii Europene au convenit că trebuie recuperate acele părŃi mai
importante ale Tratatului ratificat deja de 18 state ale Uniunii Europene, şi
a căror aplicare ar putea facilita procesul decizional în Europa Celor 27.
În privinŃa unor noi valuri de extindere, concluziile summit-ului
de la Bruxelles din decembrie 2006 reafirmă că „poarta Uniunii rămâne
deschisă” şi atenuează tonul variantei propuse iniŃial, conform căreia „o
nouă extindere ar depinde de capacitatea de absorbŃie a Uniunii”. Noilor
candidate nu li se pun în mod explicit condiŃii mai dure decât cele cu care
au avut de-a face România şi Bulgaria, de exemplu, însă negocierile
pornesc de la principii mai severe, pe care oficialii europeni le-au
desprins din experienŃa negocierilor cu Bucureştiul şi Sofia. Se stipulează
astfel că „problemele dificile, precum ar fi reformele în domeniul
administraŃiei şi justiŃiei şi lupta împotriva corupŃiei vor trebui soluŃionate
în primele faze ale negocierilor.” Cât despre fixarea unei date pentru
aderarea unuia sau altuia dintre noii candidaŃi – nu se mai pune această
problemă. Fiecare candidat va fi admis „când va fi pregătit”.
La sfârşitul lunii decembrie 2006, înalŃi oficiali europeni au sosit
la Bucureşti pentru a sărbători „Revelionul integrării României în
Uniunea Europeană”. Preşedintele Parlamentului European, Josep Borrell
Fontelles, comisarul pentru extindere, Olli Rehn, fostul şef al DelegaŃiei
Comisiei Europene la Bucureşti, Jonathan Scheele, au participat la
manifestările organizate de autorităŃile române, în noaptea dintre ani,
pentru a marca aderarea României la Uniunea Europeană. La evenimente
a participat şi Frank-Walter Steinmeier, ministrul de externe al
Germaniei, Ńară care a preluat preşedinŃia U.E. la începutul anului 2007,
Ivailo Kalfin, ministrul de externe al Bulgariei, Per Stig Moller, şeful
diplomaŃiei daneze, baroneasa Emma Nicholson şi Graham Watson
liderul liberalilor democraŃi în Parlamentul Europei (ALDE).
În ultima zi a anului 2006, Olli Rehn a vizitat Sibiul – care, în
prima zi a anului 2007, a devenit Capitală Culturală Europeană, statut
care îl împarte, în acest an, cu oraşul Luxemburg.

Dintre semnificaŃiile aderării României la Uniunea Europeană

notabilă este aceea potrivit căreia oamenii pot trece peste barierele
trecutului dureros, ale diferenŃelor naŃionale şi religioase, ale decalajelor
economice, şi pot convieŃui într-un mediu superior de civilizaŃie, de
respect al valorilor.
Prin aderarea la Uniunea Europeană, se deschide o nouă epocă
în istoria României. Scrutându-şi prezentul în contextul unei inevitabile
globalizări, poporul român îşi întrevede destinul într-o Europă a secolului
XXI, unită şi paşnică, democratică şi prosperă, într-o nouă Europă a
naŃiunilor libere.
BIBLIOGRAFIE

Antonescu-Hitler. CorespondenŃă şi întâlniri inedite. 1940-1944, vol. I şi II,

EdiŃie Vasile Arimia, Ion Ardeleanu, Ştefan Lache, Cozia Editura – Co,
Bucureşti, 1991.
Armata română în al doilea război mondial, vol. I, Eliberarea Basarabiei şi a
părŃii de nord a Bucovinei (22 iunie – 26 iulie 1941), Coordonatori
Alesandru DuŃu, Mihai Retegan, Editura Militară, Bucureşti, 1996.
Bărbulescu, Iordan Gheorghe, Uniunea Europeană de la economic la politic,
Editura Tritonic, Bucureşti, 2005.
Bărbulescu, Iordan Gheorghe, Uniunea Europeană de la naŃional la federal,
Editura Tritonic, Bucureşti, 2005.
Betea, Lavinia, Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceauşescu şi Iliescu.
Convorbiri, Editura Evenimentul Românesc, Bucureşti, 1997.
Bold, Emilian, Seftiuc, Ilie, Pactul Ribbentrop-Molotov. Antecedente şi
consecinŃe, Institutul European, Iaşi, 1998.
Bondrea, Aurelian, România la începutul secolului XXI. Starea naŃiunii 2004,
Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.
Bondrea, Aurelian, Starea naŃiunii 2000. România încotro?, vol. I, Editura
FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2000.
Bossy, Raoul, Amintiri din viaŃa diplomatică (1918-1940), Volumul al II-lea,
1938-1940, EdiŃie şi indice de Stelian Neagoe, Editura Humanitas,
1993.
Bossy, Raoul, Jurnal (2 noiembrie 1940 – 9 iulie 1969), PrefaŃă de Florin
Constantiniu, EdiŃie îngrijită de Ion Mamina, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 2001.
Buşe, Constantin, Dascălu, Nicolae, DiplomaŃie în vreme de război. De la Carta
Atlanticului la Carta O.N.U., Editura UniversităŃii din Bucureşti, 2000.
Buzatu, Gheorghe, România şi Marile Puteri (1939-1947), Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2003.
Buzatu, Gheorghe, Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial, vol. I,
Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988; vol. II, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 1995.
Calafeteanu, Ion, DiplomaŃia românească în Sud-Estul Europei. (martie 1938-
martie 1940, Editura Politică, Bucureşti, 1980.
Calafeteanu, Ion, Români la Hitler, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti,
1999.
Chiper, Ion, Constantiniu, Florin, Pop, Adrian, Sovietizarea României. PercepŃii
anglo-americane (1944-1947), Editura Iconica, Bucureşti, 1993.
Ciobanu, Mircea, Noi convorbiri cu Mihai I al României, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1992.
Constantiniu, Florin, Între Hitler şi Stalin. România şi pactul Ribbentrop-
Molotov, Editura Danubius, Bucureşti, 1991.
Constantiniu, Florin, 1941. Hitler, Stalin şi România. România şi geneza
operaŃiunii „Barbarossa”, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti,
2002.
Constantiniu, Florin, DuŃu, Alesandru, Retegan, Mihai, România în război,
1941-1945. Un destin în istorie, Editura Militară, Bucureşti, 1995.
Cretzianu, Alexandru, Ocazia pierdută, EdiŃia a doua, Institutul European, Iaşi,
1998.
Dandara, Livia, România în vîltoarea anului 1939, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1985.
Deletant, Dennis, România sub regimul comunist, FundaŃia Academia Civică,
Bucureşti, 1997.
Denize, Eugen, MâŃă, Cezar, România comunistă. Statul şi propaganda.
1948-1953, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2005.
DiplomaŃi germani la Bucureşti. 1937-1944. Din memoriile dr. Rolf Pusch,
ataşat la legaŃie, şi dr. Gerhard Stelzer, consilier de legaŃie, EdiŃie
îngrijită, note, indice şi selecŃia materialului ilustrativ de Cristian
Scarlat, Editura All Educational, Bucureşti, 2001.
Dobrinescu, V.Fl., EmigraŃia română din lumea anglo-saxonă, Institutul
European, Iaşi, 1993.
Dobrinescu, Valeriu Florin, România şi organizarea postberlică a lumii
(1945-1947), Bucureşti, 1988.
DuŃu, Alesandru, Sub povara armistiŃiului. Armata română în perioada
1944-1947, Editura Tritonic, Bucureşti, 2003.
DuŃu, Alesandru, Modificări ale statu-quo-ului teritorial european. 1938-1941.
Preliminarii, conŃinut şi consecinŃe, Editura FundaŃiei România de
Mâine, Bucureşti, 2005.
Fătu, Mihai, Consens pentru salvarea naŃională (septembrie 1940-august 1944),
Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 1996.
Fisher GalaŃi, Stephen, România în secolul al XX-lea, Institutul European, Iaşi,
1998.
Funderburk, David B., Un ambasador american între Departamentul de Stat şi
dictatura comunistă din România. 1981-1985 (Prinstripes and Reds),
traducerea Betty Funderburk, Editura Dacon, ConstanŃa, 1994.
Gafencu, Grigore, Politica în exil: 1942-1957, Studiu introductiv şi selecŃia
textelor de Nicolae Petrescu şi Gheorghe Zamfir, Editura Oscar Print,
Bucureşti, 2000.
Gafencu, Grigore, Preliminarii la războiul din răsărit, Editura Globus, 1996.
Gafencu, Grigore, Jurnal, iunie 1940- iulie 1942, vol. 1, EidŃie îngrijită, note şi
indici de Ion Ardeleanu şi Vasile Arimia.
Gheorghe, Ion, Un dictator nefericit. Mareşalul Antonescu (Calea României spre
Statul satelit), EdiŃie şi studiu introductiv de Stelian Neagoe, Editura
Machiavelli, Bucureşti, 1996.
Giurescu, Dinu C., România în al doilea război modial (1939-1945), Editura All
Educational, Bucureşti, 1999.
Giurescu, Dinu. C., Guvernarea Rădescu, Editura All, Bucureşti, (1996).
Grad, Cornel, Al doilea Arbitraj de la Viena, Institutul European Iaşi, 1998.
Hillgruber, Andreas, Hitler, Regele Carol şi Mareşalul Antonescu. RelaŃiile
germano-române. 1938-1944, EdiŃie şi studiu biobibliografic de Stelian
Neagoe, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994.
HudiŃă, Ioan, Jurnal politic (1 ianuarie 1940 – 6 septembrie 1940), Studiu
introductiv şi note de Dan Berindei, Institutul European, Iaşi, 1998.
HudiŃă, Ioan, Jurnal politic. 1 ianuarie – 24 august 1944, Studiu introductiv şi
note de Dan Berindei, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1997.
Iliescu, Ion, RevoluŃia trăită, Editura RedacŃiei PublicaŃiilor pentru Străinătate,
Bucureşti, 1995.
Integrarea europeană prioritate în politica externă a României, coordonator
Valentin Lipatti, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucueşti, 1996.
Istoria politicii externe româneşti în date, Coordonator Ion Calafeteanu, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 306-831.
Istoria României în date, coordonare Dinu C. Giurescu, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 2003, p. 440-809.
Istoria românilor, Vol. VIII, România întregită (1918-1940), Coordonator Ioan
Scurtu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 507-626.
Lache, Ştefan, łuŃui, Gheorghe, La Roumanie et la Conférence de paix de Paris
(1946), Bucureşti, 1987.
Lipatti, Valentin, În tranşeele Europei. Amintirile unui negociator, Editura
Militară, Bucureşti, 1993.
Lungu, Corneliu Mihail, Negreanu, Ioana Alexandra, România în jocul Marilor
Puteri. 1939-1940. Documente 1938-1941, Editura Curtea Veche,
Bucureşti, 2000.
Mamina, Ion, Consilii de coroană, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997.
Manoilescu, Mihail, Dictatul de la Viena. Memorii, iulie-august 1940, EdiŃie
Valeriu Dinu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1991.
Marele şoc. Din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir
Tismăneanu. Despre comunism, postcomunism, democraŃie, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2004.
Misiunile lui A.I. Vâşinski în România (Din istoria relaŃiilor româno-sovietice,
1944-1946). Documente secrete, Bucureşti, 1997.
Moisuc, Viorica, DiplomaŃia României şi problema apărării suveranităŃii şi
independenŃei naŃionale în perioada septembrie 1938-mai 1940, Editura
Academiei, 1971.
Olteanu, Constantin, România, o voce distinctă în Tratatul de la Varşovia,
Memorii. 1980-1985, Editura Aldo, Bucureşti, 1999.
Olteanu, Constantin, DuŃu, Alesandru, Antip, Constantin, România şi Tratatul de
la Varşovia. Istoric. Mărturii. Documente. Cronologie, Editura Pro
Historia, Bucureşti, 2005.
Onişoru, Gheorghe, Instaurarea regimului comunist în România, Bucureşti,
2002.
Onişoru, Gheorghe, Istoria contemporană universală după 1945, Editura
FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.
Păiuşan, Cristina, Ion, Narcis Dorin, Retegan, Mihai, Regimul comunist din
România. O cronologie politică (1945-1989), Editura Tritonic,
Bucureşti, 2002.
Păun, Nicolae, Păun, Ciprian Adrian, Ciceo, Georgiana, Albu-Comânescu, Radu,
Finalitatea Europei – ConsideraŃii asupra proiectului instituŃional şi
politic al Uniunii Europene, Editura FundaŃiei pentru Studii Europene,
Cluj-Napoca, 2005.
Quinlan, Paul D., Clash Over Romania. British and American Politics toward
Romania: 1938-1947, vol. II, Los Angeles, 1977.
Recueil des Documents de la Conférence de Paris, Palais du Luxembourg.
29 juillet – 15 octobre 1946.
Regele Carol al II-lea al României. Însemnări zilnice. 1937-1951, vol. II,
13 martie-15 decembrie 1939, EdiŃie îngrijită, note, glosar şi indice de
Nicolae Rauş, Editura Scripta, Bucureşti, 1997.
Regele Carol al II-lea al României. Însemnări zilnice 1937-1951, vol. III,
15 decembrie 1939-7 decembrie 1940, EdiŃie îngrijită, note, glosar şi
indice de Nicolae Rauş, Editura Scripta, Bucureşti, 1998.
RelaŃiile româno-sovietice. Documente, vol II, 1935-1941, Editura FundaŃiei
Culturale Române, Bucureşti, 2003.
Retegan, Mihai, 1968. Din primăvară până în toamnă. SchiŃă de politică externă
românească, Editura RAO, Bucureşti, 1998.
Romalo, Mihnea, România în al doilea război mondial (1941-1945), Editura
Vestala, Bucureşti, 2001.
Roman, Petre, Mărturii provocate: convorbiri cu Elena Ştefoi, Editura Paideia,
Bucureşti, 2002.
România în anticamera ConferinŃei de pace de la Paris. Documente,
Coordonator Marin Radu Mocanu, Arhivele NaŃionale ale României,
Bucureşti, 1996.
România – Marele sacrificat al celui de-al doilea război mondial. Documente,
vol. I (editate de Arhivele Statului), Coordonator Marian Radu Mocanu,
Bucureşti, 1994.
România-NATO, Cronologie 1989-2004, Coordonator Mihail E. Ionescu, Editura
Militară, Bucureşti, 2004.
România. Retragerea trupelor sovietice din România. 1958, Coordonator Ioan
Scurtu, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1996.
România şi integrarea euroatlantică, Editura Institutului de ŞtiinŃe Politice şi
RelaŃii InternaŃionale, Bucureşti, 2004.
România şi integrarea europeană, Coordonatori Ana Maria Dobre, Ramona
Coman, Institutul European, Iaşi, 2005.
România – Uniunea Europeană. Cronologie 1989-2005, Coordonator
Mihail E. Ionescu, Editura Militară, Bucureşti, 2006.
Sănătescu, Constantin, Jurnal, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993.
Sbârnă, Gheorghe, Parlamentul şi politica externă a României. 1919-1940,
Editura Sylvi, Bucureşti, 2000.
Sbârnă Gheorghe, Românii şi proiectele federale europene, Editura Sylvi,
Bucureşti, 2002.
Scurtu, Ioan, Istoria contemporană a României (1918-2005), Editura FundaŃiei
România de Mâine, Bucureşti, 2005.
Scurtu, Ioan, RevoluŃia Română din Decembrie 1989 în context internaŃional,
Editura Enciclopedică, Editura Institutului RevoluŃiei Române din
Decembrie 1989, Bucureşti, 2006.
Scurtu, Ioan, Buzatu Gheorghe, Istoria României în secolul XX (1918-1948),
Editura Paideia, Bucureşti, 1999.
Simion, A., Dictatul de la Viena, EdiŃia a II-a revăzută şi adăugită, Editura
Albatros, Bucureşti, 1996.
Soulet, Jean-François, Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în
zilele noastre, Editura Polirom, 1998.
Structuri politice în Europa Centrală şi de Sud-Est (1918-2001), vol. I şi II,
Coordonator Ioan Scurtu, Editura FundaŃiei Culturale Române,
Bucureşti, 2003.
Sturdza, Mihail, România şi sfârşitul Europei. Amintiri din Ńara pierdută, Editura
Frande, Alba Iulia – Paris, 1994.
ŞuŃa, Ion, România la cumpăna istoriei. August ’44, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti,
1991.
Tătărescu, Gheorghe, Mărturii pentru istorie, EdiŃie de Sanda Tătărescu-
Negropontes, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1996.
Troncotă, Cristian, Eugen Cristescu. Asul serviciilor secrete româneşti –
Memorii, mărturii, documente, cu o PrefaŃă de Dan Zamfirescu, Editura
Roza Vânturilor, Bucureşti, 1994.
Vianu, Alexandru, Buşe, Constantin, Zamfir, Zorin, Bădescu, Gheorghe, RelaŃii
internaŃionale în acte şi documente (R.I.A.D.), vol. II (1939-1945),
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976.
Vlad, Constantin, DiplomaŃia secolului XX, FundaŃia Europeană Titulescu, 2006.
23 August 1944. Documente 1944, vol. II, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1984.
23 August 1944, Documente, vol. III, 1944-1945, Bucureşti, 1985.
1956. Explozia. PercepŃii române, iugoslave şi sovietice asupra evenimentelor
din Polonia şi Ungaria, EdiŃie întocmită de Corneliu Mihai Lungu şi
Mihai Retegan, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996.
1989. Principiul Dominoului. Prăbuşirea regimurilor comuniste europene, EdiŃie
de Dumitru Preda şi Mihai Retegan, Editura FundaŃiei Culturale
Române, Bucureşti, 2000.
 Redactor: Constantin FLOREA
Tehnoredactor: Marcela OLARU
Coperta: Marilena BĂLAN

Bun de tipar: 19.02.2007; Coli tipar: 25

Format: 16/61×86

Editura FundaŃiei România de Mâine

Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6
Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro
e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro