Despre tata şi noi

poezie [ ]

-------------------------
de Cristian Popescu

Mama îşi întinde rugina pe buze şi mişcă lin evantaiul ca să împrăştie lumina de lună prin
cameră, ca să-şi aducă aminte mai bine. Eu alerg repede-repede dintr-o parte în alta a camerei şi
mă lovesc cât mai tare de pereţi ca să sune ca un clopot.

***

Am auzit c-o să-ţi dea voie în vacanţa de iarnă şi tu o să-ţi înhami două-trei muşte la suflet ca să
te aducă direct la noi
în bucătărie unde va mirosi a sarmale şi cârnaţi.

***

Ce bine e în poze, lângă tine! Eu m-aş veseli şi n-aş mai pleca dacă nu m-ai ţine tu în poza aia pe
după umăr.

***

Mi-am tatuat pe umeri epoleţii tăi, mi-am tatuat pe piept

decoraţiile tale şi sub ele s-au înşirat deja ridurile.
Am tras cu ochiul şi am văzut că tu vii în fiecare dimineaţă
de foarte departe până în dreptul pozei atârnate de perete.
Şi-ţi lipeşti fruntea de luciul imaginii şi priveşti în gol până când ne trezim noi şi trebuie să
zâmbeşti.

***

Aseară mama ne-a explicat că unora le ajunge să moară

într-o noapte tot ce-au trăit în vreo 70 de ani. Ne-a explicat că tu, dacă ai trăit 54 de ani, trebuie
să mori 54 de ani şi de-abia după aia îţi trece.
***

Tu ai fost colonel. Eu sânt liniştit. Zodia mea era de mult

înscrisă în stelele de pe epoleţii tăi. În nopţile de vară,
când cerul e senin, iau poziţia de drepţi.

***

Ce bine c-am putut să ne potrivim şi noi zilele după tine,

atunci, la sfârşit, când stăteai întins între lumânări şi arătai tuturor vârsta exactă.

***

În locul pozei de pe crucea ta am pus o oglinjoară din poşeta mamei şi ea vine la mormânt s-
aducă ceva flori şi înainte să plece îşi aranjează părul şi se rujează în oglinjoara aia.

***

La înmormântare, când noi, familia, ne aplecam pe rând şi sărutam pentru ultima dată fruntea
rece a lui tata, asistenţa,
foarte numeroasă, a fost impresionată de cât de tandre şi dulci erau săruturile noastre şi a început
să aplaude.

***

Tu ai murit, de zece ani. La mulţi ani şi gata. Eu alerg

repede-repede dintr-o parte în alta a camerei şi mă lovesc tare de pereţi. Ca să sune ca un clopot.