Ion Vartic

Clanul
Descrierca IP a Bibliotecii Nalionale a Romaniei
Caragiale
V:lrti ,I n
,'11/111/ ,f/l'tlp,irt/c I [on Vartic. - Clllj-Napoca:
Ilihliol('\., ApOHrOr, 00 .
IX p" I x ,3 '111. - ( olcqia "lanllS")

Editura Biblioteca Apostrof

3400 Clllj-Napoca
str. Ia~ilor, nr. 14
telefon, fax: 02641 432 444
fca@from.ro

T.L. se vireaza la Unillnea Scriitorilor din Romania BIBLIOTECA

cont 2511.1-171.1/ROL. B.C.R., filiala sector 1, Bucure~ti

Carte aparuta eu sprijinul finaneiar

Q]
APOSTROF
al Ministerului Culturii ~i Cultelor
 Caragial
C lujul, 0 halta in drumul spre Berlin. ']"111.1 Pl' I,ll,
mi-am dat-o singur, fiind clujean, a [OSL:1t't'(' ,I (II I
afla exact dnd a fost Caragiale in Cluj ~i de dte ri. Pili ('111
Conta sigur pe doua vizite (asupra celei de a treia i pI I ('\11 I
vizite ma voi referi mai incolo). Prima data, nen :11.1111 II
a sosit, cu totul pe nea~teptate, in 3 septembrie 190 ,1IId,
pavaza unui pretext straveziu, cansemnat de saptamllJ:t1ld
clujean Rava~ul (interesul sau pentru 0 imaginara eXI ()
zirie etnografica1). Este, in rea1itate, 0 vizita de tatomn',
cire vine sa desaviqeasca tentativele scriitorului, incepu tl'
inca in 1891, de a se stabili in Ardeal (cu adt mai muh u
dt. acum praznicele in memoria Momuloaiei i~i araL:
efectele financiare binefacatoare, iar Caragiale i~i poaL .
oferi, in fine, rlvnitul exil voluntar). Cea de-a doua vizita
e legata deja de inre1egerea dintre scriitor ~i cuno~tinre1e
sale clujene; Caragiale e gat a sa-~i rina promisiunea de a
reveni, daca este dorit (v. scrisoarea Iui din 8 martie 1904
I "Domnul CaragiaLes-a esprimat favorabil despre CLuj" "Caragiale,
vestitul scriitor roman din Bucure~ti, a cercetat, in 3 sept. [st.]n. Clujul,
unde a petrecut 0 zi. Distinsul scriitor a spus directorului nostru [adica
lui Elie Daianu, editorul Riiva~uLui - n.n.] ca era informat din foile
bucure~tene ca aici ar fi o,espozirie etnografica romaneasca ~i a venit
sa 0 vada, dar s-a in~elat. In aceea~i zi, sara, d-l Caragiale s-a intors la
Sinaia. Clujul altfel i-a placut ~i ~i-a esprimat dorinp de a locui aici."
(Informarie inserata Larubrica "De peste saptamina" din Rdva~ul, anu]
I, nr. 24, din 12 septembrie 1903)
II, II 111111). \ 11111l'lliplil '111j'.111, prin inl 'rmediu1 pr
'I"ljllllill 1,:11' I ,ii.lIll1,Ii r~.spun I. b 14 martie 1904'ln
1IIId.I,II'P(.II,('I~isos'~L''ln 1uj'ln l8manie2.Princele
11111 1/11(' .d\·llli ':lr:lgi"l, 1ujul devine pentru 0 clipa
I dill p.II,!t· In pI. nul purei virtualitari - centrul spiri-
III Ii 1(.\ ii I1.\Iisi IV~lI, i aici se pune la cale ,,'lndeplinirea
1111111 Illll11 S vi al d linului vierii" marelui creator, adica
,II 1I'II.I~lCJ"111 g'lndire ~i simrire a Ardealului nostru".
I , 1!li c~ruia '1iplacea sa se 'lnchipuie pe sine ca trece, in
1III.Ipl(', , a un demon prin mulrime" - cu waterproojul
1111 Itl'i:1Lde sus pina jos, cu ~apca lasata pe ochi ~i cu pa~a-
I'llit (:11d american in buzunar - trebuie sa-i fi placut ~i
'. uLr iere teritoriul cezaro-craiesc cu fantasma unei "mi-
,illni neoficiale"3, pe care 0 va fi luat mai mult sau mai
plifin in serios. (Intr-o carte de ultima ora, Caragiale la
/lerlin, Georgeta Ene susrine, e adevarat, nu cu destule
pI" be, ca a luat-o foarte in serios.)
eea ce este, insa, sigur e ca, in ultimul sau deceniu ~i
jumatate de viara, Caragiale a evoluat decis, s-a radicalizat,
lovada sdnd corespondenra sa, 1907, Politica ~i literatura,
Morala ?i educatie etc. Scrisoarea sa catre Alceu U rechia
din 25 iulie 1905 ramine un text fundamental in privinp
civilizariei romane~ti, cu observaria ca incercarea multora
de a-I trece cu vederea e semnul unei imaturitari prelungite
2 "D[omnul] Caragiale, distinsul scriitor roman din Bucure~ti, a
petrecut, in 18l[una] c[urenta], in Cluj. De nou d. Caragiale s-a espri-
mat favorabil despre Cluj, ba ~i-a aratat chiar dorinra de a petrece
ocazional timp mai indelungat in acest frunta~ ora~ al Ardealului,
care-i place."
(Informarie inserata la rubrica "De peste saptamlna" din Rdva~ul, anul
II, nr. 13, din 26 martie 1904).
3 Daca scriitorul s-ar fi stabilit in Cluj, autoritarile cezaro-craie~ti
l-ar fi suspectat, cu siguran ra, ca are 0 "misi une neoficiala" din partea
statului roman, dupa cum il ~i avertizeaza Elie Daianu in scrisoarea
lui din 14 martie 1904: "Cu un cuvint: noi suntem indntari de hotarirea
Dv., de~i nu putem sa pierdem din vedere nici greutarile ce inevitabil
se vor ivi. Trebuie adeca sa Va spunem ca stabilirea Dv. aici ar fi privita,
fara doar ~i poate, ca 0 misiune neoficiala, dar cu atlt mai primejdioasa,
~i pentru noi cu atit mai cu banuiala." (v. numarul tematic Caragiale
din Apostrof, III, nr. 6-7-8, 1992, p. 29).

?i primitive: "In Ardeal ajung picioarcle In ~IPl' all' . r-
pului european; la Bucure?ti ?i Ploie~ti etc. Sla plin de
a
paraziri, singerat de sdrpinatura, dar frizat LaParisienne,
corpul bulgaro-riganesc, cea mai infecta ~i mai dezgus~a-
toare parte a acestui bastard ?i ignobil tip oriental". In
rezumat, Germania este, pentru Caragiale, "fruntea cor-
pului care a ajuns cu picioarele pina-n Carpari", adid pin a
In Ardeal, unde ar fi granirele spirituale ~i morale ale unui
cod sever de civilizarie europeana. El nU-$i alege ca loc de
exil nici Parisul,nici Roma, care "ii plac"; el alege vadit
impotriva firii: a$ezarea lui la Berlin e urmarea deciziei
unei gindiri radicalizate ("nu «'imi place» Germania, ci 0
iubeset'). Tocmai ca purificarea sa fie eficienta, Caragiale
'i$iaproprie - act mental! - un model de existenra nordic,
total strain temperamentului sau; pe urma Parisul poate
sa-ri evoce, macar fulgurant, Bucure~tiul; Berlinul, 'insa,
nu: rezulta, deci, 0 distantare reu$ita. Ceea ce se 'int'impla
cu Caragiale, s-a 'int'lmplat, mai demult, cu Gogol. "Amn-
du-ma 'in Rusia nu 0 vedeam aproape deloc", observa au-
torul RevizoruLui, care de aceea s-a obi$nuit sa practice, 'in
mai multe r'induri, autoexilul: "Indata ce 0 paraseam, Ru-
sia se 'intregea din nou in g'indurile mele; dorinp de a afla
elt mai multe despre ea se trezea iar $i tendinra de a cu-
noa$te pe orice om sosit recent din Rusia era din ce in ce
mai puternid", iar prin conversarii afla imediat ceea ce,
st'lnd 'in tara
, , ar fi aflat cu multa dificultate. Aceasta des-
prindere de cele din rara 'ii da lui Gogol ,,0 stare de spirit
odihnitoare", stare pe care 0 capata $i Caragiale ~i 0 aflam
conservata 'in fermedtoarea ?i 'inreleapta lui corespondenra
berlineza. Autorul Sufletelor moarte 'i$ida seama d la mij-
loc e yorba de un paradox ~i 11enunra ca atare: "... inte-
res'indu-ma at'lt de staruitor de Rusia, ram'in, 'in acela$i
timp, 'in afara Rusiei". Acesta e ~iparadoxullui Caragiale,
la care, sub presiunea problemelor romane~ti ce-l obse-
deaza, puterea de crearie nu scade, ci se abstractizeaza $i
se transfera, Intr-o anume masura, dinspre literatura spre
studiul politic-moral $i epistola. Iar acea "stare de spirit
{' IN 11,1111 III I J,I/I'II \111 /,1/1 FII.s '()
-----
clih nil :1 r ''', r ':I.lIl L:1l:din 'indepanarea de cele de-acasa,
agitale $i conjuncturale, da cheia tona~itarii diferite a mo-
mentelor berlineze (de tipul seninulm Repaus domznzca0
fata de aceea a momentelor bucure$tene, dupa cum in-
cheaga premisele calme ale ivirii lui Kir Janulea.
Incheind aceste variariuni pe tema exilului, trebuie sa
mai spun d, 'in viziunea "corpului european" conceput
de Caragiale, Germania rasare natural, organic, 'in prelun-
girea Ardealului, $i invers. Aleg'ind Berlinul, nenea Iancu
trebuie sa fi fost foarte mulrumit d de aici poate ram'ine
'intr-o legatura permanenta cu ardelenii, dispu$i nu numai
sa-i confere titlul de cel mai mare scriitor roman, ci $i pe
acela de g'inditor politic $i posibil arbitru In disputele lor
ideologice. Receptat 'in rara 'ind 'intr-un chip echivo~ ($i
ca mare creator, dar $i ca batrin "cioflingar"), Caragtale,
din interiorul radicalizarii sale, nu putea ramIne, evident,
insensibilla schimbarea substanriala de statut pe care i-o
acorda 'inaintea celor de acasa, ardelenii. Iar'in acest sens
scriso;rea lui Elie Daianu ram'ine un document semni-
ficativ, ca raspuns la aceea 'in care scriitorul'i$i exprima
intensa mea dorinta de a ma stabili" 'in Cluj, unde "m-a~
;utea vindeca, 'in li~i~te, d~ at'ite~ ~i-at'ltea ofense, ~I~niri
$i amariciuni". De altfel, 1m Hona Petra-Petrescu 11$1vo~-
be$te "despre dragostea cea mare pe care 0 are pentIu n01,
transilvanenii, cari «avem caractere $i convingeri» ".In fine,
e revelator felul in care i se adreseaza, continuu, Vasile
Goldi$: "Iubite, draga nene Iancule!" $i "Mult adorate,
draga nene Iancule!", cu precizarea d ardelenii vor face
"tot ce ne vei porunci d-ta".
Inzestrat cu 0 anume nelini$te de tip artistic, Elie Daia-
nu SMa decis 'in 1902, odata cu mutarea lui de la Blaj la Cluj
ca protopop, sa rina Note zilnice (fapt respectat p'ina la
capat, adid pin a in 1956). Am dutat, bine'inre!es, in jurn:l,
detalii asupra vizitelor lui nenea Iancu. Dm pacate, m
agenda pe 1903 e 0 singura 'insemnare (aceeadin 16 ~prilie:
referitoare la ecourile apaririei, 'in 4 apnlle, a pnmulm
numar al Rava~uLui), iar, apoi, jurnalul se 'intrerupe p'ina
 In 16 ianuarie 1905. Vizitele caragiaJicne SIJ1L v aL' abi;\
In agenda anului 1939, dar, dupa trei dec nii, n-au lTlai
ramas dedt dteva amanunte vagi, superficiale. Prevazator
lnsa, Elie Daianu transcrie In jurnal scrisoarea lui Cara-
giale ~i raspunsul sau (nepublicat integral plna acum),
textul celor trei carri po?tale germane ?i lnsemnarea scrii-
torului de pe 0 carte de vizita. Intre timp, prima ?i a treia
carte po?tala, precum ?i cartea de vizita s-au pierdut, tex-
tele ramlnlnd conservate doar datorita copierii lor In jur-
nal. Extrase de aici chiar de Elie Daianu, ele au fost publi-
cate de Ion Oarcasu (In Steaua, nr. 4, 1955) ?i transcrise
ca atare de Serban 90culescu In ediria sa 1.L. Caragiale,
Scrisori ~iaete, 1963. Intre forma tiparita a textelor?i aceea
copiata In jurnal exista, filologic vorbind, mici diferenre
(import ante, lnsa, In cazul primei carri po~tale, un de ori-
ginalul s-a pierdut)4.
Si-acum problema carrii de vizita, pe care scriitorul a
facut dteva lnsemnari, spre inform area destinatarului sau:
sub numele lui tiparit, Caragiale a adaugat: "din Bucure?ti",
a indicat locul din Cluj unde se afla (hotelul "New-York",
astazi, "Continental") ?i data: "joi 21 aug.". In discuriile
din 1955 cu 1. Oarcasu, Elie Daianu of era ?i 0 precizare:
1904, "dnd Caragiale In trecere prin Cluj ... " etc., precizare
neverificata de criticul clujean ?i ajunsa astfelln ediria lui
Serban Cioculescu. Sigur, e doar un mic detaliu de istorie
literara, dar Mo? Virgula merita aceasta clarificare! Da-
. tarea" 1904" ar marca 0 a treia vizita caragialiana la Cluj.
Dar ea nu mai e lnregistrata de Rava~ul, care Ie consem-
nase, scrupulos, pe celelalte doua. Apoi datarea respectiva
ar face aberanta lnsemnarea caragialiana (ceea ce nu e ca-
zul): dupa ce se cunosc In 1903, dupa schimbullor epis-
tolar din martie 1904, nenea Iancu i-ar trimite, totu?i, In
august 1904, lui Elie Daianu, la redaqie ori acasa, 0 carte
de vizita, precizlnd ca e yorba, lntr-adevar, de el, scriitorul
"din Bucure~ti" ?i nu de altcineva, fapt care, daca pot pen-
tru ca sa ma exprim astfel, ar fi cam ridicol. Cartea de
viziu ;11( 'L Lrilllis:, I, lapL, u azia viziLei sale inopinate
din 1903 $i indi a~ia "din Bucure?ti" era menita sa risi-
peasca lndoielile destinatarului oricum ~ocat. Nenea Iancu
dateaza, ca de obicei, In stil vechi, caci ,,21 august" cores-
punde lui 3 septembrie stil nou (care a cazut, lntr-adevar,
In anul acela, lntr-o joi).
"
I nfine, cum era Clujullnceputului
se vor fi imprimat In creierullui
de veac? Ce imagini
Caragiale? Piara cea
mare a ora~ului era atunci 0 suprafara plana goala ca-n
palma, fara nici un fel de accesorii, scorlnd cu atlt mai
mult In relief catedrala. Apoi, aici, statuia lui Matei Cor-
vin era deja instalata (din 12 octombrie 1902, cu fast im-
perial, In prezenra arhiducelui Iosif August), iar In 1904
a fost a?ezat ~i grariosul Sf. Gheorghe In lupta cu Balaurul
(dar In alt loc dedt cel de astazi, In piara din capul strazii
Flnului ce mai pastreaza ca reper actuala Biblioteca Cen-
trala Universitara). Sosind la Cluj, Caragiale l?i stabile?te
statuI major la neobarocul hotel "New-York" (cu cafe-
neaua aferenta), la driva pa?i de redaqia Rava~ului de pe
pomenita strada a Flnului. In piara mare se putea sta ~i
la Cafe "Europa", citind ziarele ~i ascultlnd "clopotele
din turnul cel mare" al Domului Sf. Mihail, ori putea fi
cercetata libraria "Eric Fabritius", In care se gaseau ~i
caqi romane~ti. (De altfel, din martie 1904 funqioneaza
~i 0 tipografie romaneasca, "Carmen", al carei proprie-
tar e Petru Baririu, nepotul marelui Baririu.) Mare ama-
tor de bresla~i ~i precupere, nenea Iancu trebuie sa fi
reperat ?i Salonul de ras, frizat ~i parfumerie al d-lui
Teodor Terziu, care se adresa clientelei cu remarcabila
invitarie: "Rog onorata inteligenra pentru binevoitorul
sprigin". N-a scapat nici ocazia de a face 0 partida de
placere In parcul ora?ului, stlnd pe terasa pavilionului
aflat In dreptul insulirei cu brazi ?i lebede de pe lac.
evoca chiar Elie Daianu In jurnalul sau: "Odat:i, stlnd In
°
parcul ora~ului, la pavilionul care acu me 11l u7.'ul 'LI10 1'~1
fic, pe terasa, poveste~m, ~iel admira frllmusera p isajlllui
in apus de soare ...". In fara terasei, havuzul Cll nimfe $i
centauri ~itradirionalul chio~c in care fanfara dnta, pentru
avizatul public, faimoasele valsuri ~i polci.
C aragiale ~i complexul lui Fiesco. Exista ereatori
mari, dotari eu 0 eon~tiinra individuala hipertrofiata,
ee se simt sufocari intr-o rara mica, intr-o "rara de a doua
mina" ~i intr-o cultura mica, "ruda saraca" a marilor eul-
turi. Ei se simt demni de 0 patrie mare, unde, in mod auto-
mat, ar aparrine unei "culturi universale". Aeestei traume
a creato~lui frustrat de celebritate i-am spus "eomplexullui
Fiesco". Insu~i Hamlet sufera de complexullui Fieseo. Sau,
mai pine spus, arhetipullui Fiesco este Hamlet. Cici Dane-
marea nu este numai "putreda", ci - fapt prea adesea trecut
cu vederea - 0 rara mica, neincapatoare pentru ambiria ~i
visele "dulcelui print", king of infinite space. "Danemarca
eo temnira. "Pentru mine e 0 temnira", exclama prinrul.
Si prime~te 0 replica agera: "Doar ambiria te face s-o vezi
a~a. Danemarea e prea strimta pentru mintea ta". De altfel,
e eu adevarat 0 boala daneza, dupa cum remarca, ironic,
Kierkegaard in jurnalul sau: "Copenhaga ~iDanemarca sint
un fund de provineie". Dar $i 0 boala poloneza, de pilda,
ilustrata de Gombrowiez. Sau romaneasca, exemplifieata de
Cioran, Ionesco, Vinea $.a. Chiar daca i~i ia trauma in ris -
exasperat de ,,0 rara de mofturi", Caragiale "pusese de gind
sa paraseasca acest Orient ineult $i sa se exileze de bunavoie
in Oeeidentul luminat - la Keeikemet" -, cristalizarea
romaneasca a eomplexului e legata de persoana sa.
l ril1l:) L< n~1 i 'II Liz..1I'
' 'lar~ a handicapului de a fi un
scriiLOf mare Intr- ~adl mica se produce la noi In 1912,
datorita lui Gherea; acesta, Intr-o epistola a sa catre Koro-
lenko, provocata de ~ocul trait la moartea fulgeratoare a
autorului Momentelor, scria: "Caragiale este cel mai mare
om, dupa inteligenra singurul supraorp pe care am avut
ocazia sa-Ilnt'llnesc vreodata in viara. In condiriile triste
~i mizere ale rarii, el nu a facut ~i nu a scris nici a suta
parte din ceea ce Atotputernicul I-a inzestrat. Si, iata,
acest om cu 0 imensa inteligenra ~i talent moare, ~i afara
de mica Romanie nimeni nu a suflat un cuvint despre el.
Probabil ca nici dumneata, Vladimir Galaktionovici,
pin a acum n-ai aflat nimic despre moartea lui Caragiale".
Scrisoarea lui Gherea se transforma intr-o adeyarata la-
mentarie, in care transpar clar termenii nenorocoasei
ecuatii: "Sarmanele ~i nenorocitele noastre rari mici ~i
inap~iate, dar ~i mai sarmani ~i nefericiri sunt acei oa-
meni mari care se nasc in aceste rari mici ".
Epistola lui Gherea ne ajuta sa vedem mai bine cauza
esenriala a autoexilarii prietenului sau. Un instinct genial
I-a impins pe Caragiale sa se desprinda de "patria daco-
roman a" , sa prefere "franzela exilului", cu gindul de "a se
spala purin in aerul nordic de rugina orientala". Adid. a~a
cum ar spune Milan Kundera - cunoscator parit elinsu~i
al tragediei nariunilor mici ~i al creatorilor lor nedreptariri
_, Caragiale a fugit din "familie". Caci, dupa Kundera, 0
natiune mica" e un fel de "familie", de care creatorul, un
::fi~" incomod, este legat "prin multiple sfori"; a~a ca, daca
ea nu reu~e~te sa-l distruga, atunci macar 11 minimalizeaza
cu "indulgenra materna", numindu-l, pe deasupra, ~i "tra-
dator detestabil", in cazul ca se razvrate~te, critidnd-01.
Acesta e ~i cazullui Caragiale, asfixiat nu numai de "mu-
cigaiala orientala", ci ~ide atmosfera "familiala" a rarii sale.
Daca, mai spune Kundera, Nietzsche, de pilda, bruscheaza
germanitatea ori daca Stendhal de clara ca prefera Italia
I Milan Kundera, Les Testaments trahis, Paris, Gallimard, 1993, pp.
231-236,302-305.
 Frantei, nici un german, nici un [ran z nu~' ~imL\ jignil;
in schimb, daca un ceh (sau, 'in cazul nostru, un r m;1n)
'indrazne~te sa faca acela~i lucru, "familia sa", ofensaL; )
arunca anatema asupra lui.
Caragiale este etichetat nu numai anti-roman, ci chiar
neroman: "calator strain 'in mijlocul nostru". Trednd din-
colo de orizontul filistin al "familiei", ne dam 'insa seama
ca ~i Eminescu e, de fapt, un "calator strain in mijlocul
nostru ". Se 'intelege mai bine ce vreau sa spun, revaz'ind
observatia ce n-o putea face dedt Cioran, care - chiar g'in-
dind in franceza - are in creier engrama culturii romane~ti,
fatal reductibila la doi poli: Eminescu ~iCaragiale: unul care
ne idealizeaza prea puternic, altul care ne dezidealizeaza
prea acut: "Si on veut connaitre un pays, on do it pratiquer
ses ecrivains de second ordre, qui seuls en reflerent la vraie
nature. Les autres denoncent au transfigurent la nullite de
leurs compatriotes: ils ne veulent ni ne peuvent se mettre
de plain-pied avec eux. Ce sont des temoins suspects". Ace~ti
"manori suspeqi" cov'ir~esc "familia", deformindu-i, ~i'in-
tr-un sens, ~i'in celalalt, imaginea. Ei s'int universali, "fami-
lia" e locala. Iar pina dnd "familiei" i se atenueaza ~ocul
~i ii accepta, "martorii suspeqi" sint marginalizati sau
pleaca in exil voluntar. Ibsen e un exemplu canonic.
Caragiale n-are, ca Eminescu, stofii de "sinucis al socie-
tatii". Dintr-un instinct vital sigur, imediat ce a avut su-
ponul financiar necesar, Caragiale a ie~it in afara "familiei",
care cu greu a acceptat sa-i recunoasca statutul de mare
scriitor. Alecsandri I-a avut de la sine, dar nu pentru ca era
mare scriitor, ci pentru ca era aristocrat. In schimb, lui
Caragiale, fara autoritate naturala, fiind plebeu ~i cu "stu-
diile la ~coala lumii", - dar reformator de tip european al
scenei, sincron cu Chroneck ~i Antoine - 0 "tara de mof-
turi" nu-i recunoa~te nici macar competenta de director
general al Teatrelor, fiind mai preocupata de faptul ca, pe
un post ocupat 'inainte de "ni~te barbati serio~i ~i de con-
sideratie", se afla acum 0 "pu~lama" ~iun "moftangiu" "ca
aIde Caragiali". Explicaria greutarii cu care i s-a admis,
I()LLI~i, 1I1111i"ci( Ilill pozl~ia 'inalta de scriitor repre-
);11'''
z nLaLiv "C ana 'i11111 ntalitatea romaneasca de atunci ~i
'inca de azi, profund marcata de anistorism.
Biografia lui Caragiale se suprapune pe un moment de-
isiv, dnd Romania "e imbrincita spre istorie", fiind, insa,
'in conflict ~i frinata de 0 "Romanie patriarhala, sateasca,
anistorica", in rezumat, de "Romania eterna" care n-are,
deloc, apetitul formelor istorice2. In acest moment, noi,
"eternii sateni ai istoriei", intram, totu~i, intr-o urbanitate
incipient a, iar -in termenii lui Noica preluati deschis din
Blaga - cultura minora, adica populara ~i, deci, anonima,
tinde sa fie 'inlocuita de "cultura con~tienta", care e insa in~i-
viduala, personala. Dar, 'intr-o tara statuta in anistorism ~i
in cultura de tip minor, anonima, "lipse~te categoria perso-
nalitatii". De aceea, la noi, persista 0 mentalitate care nu ia
in serios diferenta dintre cultura de tip minor, anonima, ~i
cultura de tip major, personalizata, confundindu-Ie ~i pu-
nindu-Ie pe picior de egalitate. Si, de aceea, nu-l ia in serios,
cu adevarat, nici pe Caragiale. Respingindu-l, totodata,
deoarece face critica "familiei", adica a romanitatii.
Expatrierea lui Caragiale e un gest facut ~i impotriva
"familiei", ~i impotriva "Romaniei eterne" din Romania
istorica pe cale de cristalizare (ce, la rindul ei, i se pare, inca,
doar 0 imitarie grotesca de Europa). Autoexilullui este 0
inaintare in istorie substantiala, gestul celui care vrea sa
fie un ora~eanal istoriei. (Vezi ~i Cioran: "Ora~ul este isto-
rie de fiecare clipa".) Iar ca ora~ean al istoriei nu sufera
deloc de boala romaneasca a dezradacinarii3. Nu mi se
2 Vezi, pentru toata demonstraria, Constantin Noica, Pagini despre
sufletul romanesc, Bucure~ti, Colecria "Luceafarul", 1944, pp. 7-38. Spre
deosebire, Insa, de Cioran, Noica e indecis: acuza "Romania eterna"
In aceea~i masura In care 0 justifica.
3 Boala dezradacinarii apare la un popor care e mai legat de natura
dedt de istorie. Goga e un caz semnificativ: de~i, ca ardelean, e un
promotor al ofensivei In istorie, suf1ete~te simte mereu impulsul "sa
fac 0 opera de revenire la matca: sa ma reraranesc". Citind pasajele de
la pp. 33-34 ale Fragmentelor autobiografice ale lui Goga (Editura "Car-
tea Romaneasca", 1933), mi-a venit In minte Caragiale. Cu acea extra-
ordinar de acida "novela", in pustzuL Lumiz mari, In care pare ca pa-
 pare surprinzator ca, de$i cun s LOr allimbii $i 'ullurii
franceze, el nu opteaza pentru Paris ca re$edin~a. El aUL:,
instinctiv, un loc care sa nu-i aminteasca de "familie" ., dl'
Bucure$ti, "micul Paris", $i de Mitica, "micul parizian ".
Cauta, deci, un loc cl't mai "nefamilial". De aceea, cerce-
teaza, pe rind, Sibiul, Bra$ovul, Clujul, decizindu-se, ofen-
siv, in prelungirea unei opriuni coerente, pentru Berlin. Or,
intre cele trei ora$e transilvane $i Berlin se contureaza un
teritoriu compact: spariul central-european. Cind el spune
ca traie$te ,,In mijlocul Europei civilizate", acest lucru tre-
buie inreles $i la propriu, $i la figurat. In Berlin, eli$i aran-
j~aza un "Stamm-coIf', un "caldur gemutlich colri$or", de
unde, distanpt $iinseninat, prive$te inapoi, inspre "familie".
Si astfel se cristalizeaza paradoxul ultimului Caragiale (sfa-
rimat inainte de deplina lui rodire prin moanea prematura
a creatorului): ca scriitor, regreseaza, adeseori, spre Balcani
$i Orient (vezi Kir Ianulea, Pastrama-trujanda,Abu-Hassan),
ca ginditor, insa, el avanseaza catre 0 viziune $i 0 mentalitate
central-europene, nutrite de solul ce se intinde din "Ger-
mania, fruntea corpului", pina in Ardeal, unde "ajung pi-
cioarele incalrate ale corpului european". Ellasa, in acest
sens, doua capodopere epistolare: scrisorile din 7/20 iulie
$i 25 iulie/7 august 1905 catre Alceu U rechia. Precum $i
pamfletul politic 1907. Din primavara pina-n toamna, care
e, totodata, un studiu sociologic al celui care nu se mai arata
doar "ca simplu comediante", ci "ca istoric" $i care a invatat
"ca omul trebuie sa spuna europene$te, nu greco-rigane$~e,
ceea ce crede ".
In toamna lui 1903, Napasta - drama scrisa de unul din
• •• I\. • ..((
"acel oamenl man care se nasc III aceste ran mlCl - e
reprezentata, cu succes notabil, la Theatre de l'Odeon
rodiaza, anticipativ, reveria reraranirii a lui Goga ~i care e " istoria unui
baiat de la rara, care, dupa ce face studii Inalte, la noi ~i-n Europa,
ajunge profesor In mare vaza la Bucure~ti. Suflet curat, plin de aVlnt,
de iluziuni, ca orice copil sanatos din popor", dezorientat ~i dezgustat,
lnsa, cUrlnd de "pustiullumii mari", se relntoarce "acasa la tara de
unde a plecat a~a de de multo Acolo, i se rede~teapta toat~ a~inti'rile
sfintei copilarii", se rerarane~te ~.a.m.d.
lin I :lI'is, sui IIUllli'll' UlllIi IramL1Lurgla moda, Andre de
r I . Ti.n ri r 111~1 i, ana~i la studii la Paris, protesteaza
public, precizind ca textul e, in realitate, 0 piesa roma-
neasca, aparrinind lui "Ion L. Caragiale, auteur tres connu
en Roumanie". Sigur pe sine, de la inalrimea gulliverica
a culturii mari care nu percepe micile culturi, plagiatorul
replica, arogant, ca "j'avoue que cette popularite n'avait
a
pas suHit me faire connaitre M. Caragioli"4. Istoricii
literari se intreaba $i azi de ce "Monsieur Caragioli" - care,
abia dupa ce se aclimatizeaza la Berlin, Ie va repro$a co-
nationalilor sai ca nu inteleg Momentele, "de$i e 0 carte
europeana" - n-a reaqionat public in nici un fel. Pas i-
vitatea caragialiana se explica, probabil, intr-un singur
mod: resemnare de scriitor inchis intr-o cultura mica,
lasindu-se difuzat peste hotare macar $i fraudulos, prin-
tr-un intermediar. De aceea, respingind sugestia lui Dela-
vrancea de a-I da in judecata pe plagiator, Caragiale ar fi
raspuns, cu un anume masochism, ca prefera "sa afle
adresa precisa a lui Andre de Lorde, ca sa-i trimeata 0
scrisoare prin care sa-i multumeasca frumos ca, gratie lui,
o piesa, care n-a reu$it in Bucure$ti, a reu$it la Paris". 0
butada lucida $i, mai ales, profetica. Cum Napasta a fost
adaptata $i reprezentata sub un nume strain, Caragiale
pierde prima ocazie importanta de a se impune pe plan
european prin intermediul Teatrului "Antoine", care lansa
$i consacra, in capitala cultural a a lumii, 0 dramaturgie de
tip nou. Oricum, imi este limpede ca, fara s-o fi recunoscut
vreodata explicit $i calcindu-$i pe inima, Caragiale a scris
Napasta incercl'nd sa fie in ton cu drama momentului: e
o tentativa de sincronizare cu teatrul analitic $i cu acela
al cazurilor psihice insolite (de aceea 11 $i plagiaza Andre
de Lorde). Scriind drama intr-o maniera care nu-i convine,
el cl'$tiga pariul cu sine, dar lozul cl'$tigator $i-l insu$e$te
altcineva. Caragiale e, cum a spus, "un om fara noroc".
4 Vezi dosarul plagiatului realizat de Marin Bucur, In Opera vietii.
o biografie a lui I.L. CaragzaLe, II, cap. XXIV, Cartea Romaneasca,
1994.
 Destinlll sau face a dramaturgul ': I' 'Viii;, lill Illd
A A d A I'
111 cln , in actua ltatea ellropeana, dar mer u printr-ul1
intermediar, Confirmlndu-i blltada. Un hazard maliti s
tipic caragialian, face, de pilda, ca tocmai In seara m~rti
scriitorului sa se prezinte la Paris, la Theatre des Variet~s,
spectacolul Un soir de Paques, anunpt ca "legenda roma-
neascf anonima iar nu ca dramatizare dupa 0 faclie de
Pa~te.In fine, a doua mare ocazie de impunere europeana,
ratata ~i ea, apare dupa 0 jumatate de secol, fiind inter-
mediata de catre Ionesco. Produclnd senzarie ~i contra-
rietate dupa reprezentarea primelor sale anti-piese, lui
Ionesco i se cauta un precursor roman ~i astfel e reactua-
lizat, virtual, Caragiale. Dar - de~i 11 ~i traduce In fran-
ceza In anii '50 ~i de~i 11considera, repetat, drept "cel mai
mare autor dramatic necunoscut"S - Ionesco,vrlnd sa
apara clt mai francez ~i interesat doar de destinul pro-
priu, 11 neaga ca precursor pe Caragiale ~i, implicit, 11
devalorizeaza, sugerind ca acesta a fost, de fapt, influen-
rat de scriitorii francezi care I-au influenrat ~i pe el.
Soarta mondiala a lui Caragiale e sa fie receptat mereu
ca un mare "necunoscut". Citindu-l din Intlmplare Intr-o
traducere germana, Erika Mann, fiica "Vrajitorului", se
5 Eugene Ionesco, Portrait de Caragiale, In Notes et contre-notes,
Gallimard, 1966; de asemenea, Ionesco, Liuerature roumaine, suivi de
"Grosse chaleur", adapte de!.L. Caragiale, Fata morgana, 1998, p. 32
(unde se spune, totodata, ca Eminescu ~i Caragiale sInt sortifi"it l'oubli
eternel", deoarece au scris Intr-o limba fara circulafie); v. apoi Claude
Bonnefoy, Entretiens avec Eugene !onesco, Paris, Editions Pierre
Belfond, 1966, p. 27.
Monica Lovinescu, care, In anii '50, a tradus Impreuna cu lonesco
teatrullui Caragiale, observa ca: "Intre doua pie~e, Eugen, Inca nesigu;
pe 0 audienfa pe care publicul din sala, redus la prea purine persoane (~i
pentru C£ntiireata, ~i pentru Lecfia), n-o lasa sa se prevada, pentru a se
destinde s-a Intors spre Caragiale" (La apa Vavilonului, Humanitas,
1999, p, 74). Devenit brusc celebru, lonesco s-a dezinteresat de soarta
traducerilor, care n-au mai aparut dedt In 1994 la Editura "L:Arche"
(avlnd ca postfara ionescianul Portret allui Caragiale). N u mai e acela~i
lucru, Reactualizarea mondiala a lui Caragiale ar fi putut deveni Intr-a.
devar reala doar In momentul In care interesul pentru Ionesco era
maXIm.
a :\L:'l"ulllit:i" I~'."ICt'st >'1':\ )j"I,': "Un necunoscut de
Lolia lui g I. 'urn Ltc nu afla lumea despre un autor
de asemenea anvergura?"6
i Caragiale pare sa sufere doar paqial de complexullui
Fiesco. Sau, mai exact, l~i minimalizeaza trauma, per-
sifllnd-o, teatralizlnd-o: "Eu sunt un geniu, ma. Dupa ce
am sa mor, 0 sa vederi!". Sufera, Insa, deschis pentru el
prietenii sai, ca Gherea, dupa cum am ararat, sau ca Va-
sile Goldi~, care de clara ca scriitorul "ar fi vrednic de un
neam ca cel al francezilor ori cel al germanilor". Lucid,
Caragiale se mulrume~te cu faptul ca, a~a cum i se des-
tainuie~te lui Luki, "am dat, In mine, un om celebru
pentru Romania", neuitind Insa, ulcerat, ca, de~i "cele-
bru, nimeni nu lua cuvlntullui In seama". E clar ca "fa-
milia" - repet, In sensul pe care i-I da Kundera - nu-l
suporta: nu-l considera demn sa fie academician, 11 res-
pinge, de doua ori, de la premiile Academiei, cu insulte,
transmirlndu-i ca trebuie "sa Invere a respecta nariunea
sa, iar nu sa-~i bata joc de ea" asemeni acelor "straini
rauvoitori pentru romani". "Familia" nu-l considera
demn nici sa fie deputat: nu e "marcant", cum i-ar spune
celebrul deputat. Impasul perpetuu al scriitorului na-
rionalln rara sa e rezumat concis de Alexandrina Ca-
ragiale: "Orice cerea, nu i se acorda"7. El pleaca Intr-un
exil voluntar, pentru ca Romania e prea strimta pentru
mintea lui: "Prostullri da Intotdeauna l~ cap. Nu vezi ~i
cu mine? Am fugit din rara de pro~ti ... ". Intr-o rara mare,
pro~tii slnt mai rasfirari, Intr-o "familie", te sufoca.
De~i "nebun genial", cum exclama, aratlndu-~i bosa ge-
niului din frunte, Caragiale e, de fapt, un "am cuminte".
El evita ca de la 0 margine a Europei sa aterizeze direct In
centrul lumii, la Paris. Ponderat, alege un centru inter-
mediar: Berlinul. "Un instinct bun 11 m'ina", observa, cu
6 Ion Iano~i, Cu Erika Mann despre Caragiale, In numarul tematic
Caragiale din Apostrof, nr. cit., pA.
7 Alexandrina Caragiale, SOfia nemuritorului, despre creatorul dra-
maturgiei romane~ti, un interviu de Gaby Michailescu, In Duminica,
I, nr. 2, din 20 septembrie 1942.

acuitate, Cella Delavrancea, referindu-. hi:1f L1 a' asta
opriune. Vreme de aproape un deceniu ~i jumatate, ellna-
inteaza, virtual, dinspre Estul Europei spre Europa Cen-
trala: trednd, mai Intli, prin Sibiu ~iBra~ov, lanslnd apoi
faimosul anunr ca vrea sa lase "Orientul acesta Inapoiat"
~i sa se a~eze "In Occidentulluminat, In Ungaria", ca sa
penduleze, 1'1 sflr~it, Intre Cluj ~i Berlin. Paradoxal cum
e, Caragiale nu mai suporta sa fie provincial, optind sa
ramlna, la alt nivel, tot provincial. Nu vrea sa devina
"universal", adica parizian, ci doar central-european. Dar
nu la periferia Europei Centrale, ci chiar In miezul ei.
De altfel, Caragiale Ii ~i replica lui Zarifopol ca el este
berlinez, adica "provincial", caci nu traie~te In "creierul
omenirii" (adica la Paris).
La sflr~itul anului 1903 ~iIn primavara lui 1904, el face
doua calatorii prin Europa, cu glndul ascuns de a gasi locul
unde sa se a~eze In exilul sau voluntar. Slnt calatorii de
tatonare: Elveria 11 plictise~te; Olanda doar 11 amuza; Parisul
11 deconcerteaza ~i 11 amere~te: "perspectivele imense parca
vor sa te £nghita (s.n.), In piap Concordiei i-a venit rau
privind In depanare Arcul de Triumf" p.m.d.; Italia, "rara
lui preferata", 0 parase~te In graba, "lngrozit" de lipsa de
igiena; Austria, care Ii place prin "graria vieneza" ~ipeisajul
ca ,,0 gradina", nu reu~e~te nici ea sa-l rerina definitiv, de~i
e "patria idolilor lui" Beethoven ~i Mozart. Daca ar fi ales
estetic, ar fi optat, probabil, pentru Italia sau Austria; el, Insa,
alege pragmatic (iar calatoriile lui europene nu slnt atit de
tatonare ezitanta, dt de confirmare a unei dec!zii luate
dinainte): nelipsit de latura artistica ~i cu atit mai purin de
aceea decadenta (pe care "domnul Conte" Mateiu a repe-
rat-o imediat), Berlinul e, In primul rInd, un solid ~i recon-
fortant ora~ burghez. De ce, optind pentru civilizaria ger-
mana, nu s-a stabilit la Dresda, Leipzig, Miinchen, ci la
Berlin? Pentru ca, fie ~i cu moderarie, 11 ghideaza ideea
de centru: "Sa ~tii, doctore -Ii spune filosofului D. Gusti
-, totdeauna ~i oriunde vei locui, chiar In Albania, sa
preferi capitala, caci ea este centrul vierii".
• I/i 11.1 1/ I \1 I ( All'll \ 1/1 I III FII:s '()
--------
M tivatiile aut exilarii slnt Imparrite, foane bine, de
catre Serb~n Cioculescu, In "cauze materiale" ~i "deter-
mina~te morale". Cauzele materiale Ie enumera, sintetic,
manorul sau Zarifopol: " S-a Intrebat adesea lumea noas-
tra: de ce se a~ezase Caragiale In Berlin? Din trebuinra de
ordine ~i de confon, pot spune eu, dupa c£te am auzit de
Lad£nsuL (s.n.). Confortul era deplin ~i, pe atunci, mai
ieftin mult dedt In orice alt ora~ european, inclusiv Bu-
cure~tiul. Iar ordinea Illndnta pe Caragiale, pur ~isimplu.
In adevar gospodaria prusiana, publica ~ipaniculara, tre-
buia sa fie ca un delicios rasfar omului care Imbatrinise
In 0 rara ce, •III acest punct, contrast a ec Iatant cu P'rusia "8 .
Despre nevoia de ordine, confort, igiena ~i, deci, de urba-
nitate moderna vorbesc ~i Tu~ki Caragiale ~i Cella Dela-
vrancea. De aceea, Caragiale l~i alege locuinrele In Wil-
mersdorf ~i Schone berg, cartiere berlineze periferice, mai
ieftine deci, dar cu construqii noi. Plna ~i nazurosul
Mateiu concede sa remarce aceste calitari ale ora~ului, de~i
pe elll intereseaza cu totul altele: "Ora~ul e frumos ~ic~rat
mai ales In cartierele noi unde toate casele sunt ca lll~te
prajituri ~isclipesc de curarenie toate geamurile ~iclanrele
de pe la u~i". De altfel, Indntat-teroriza~, nenea. I~n.cu
dedica, Intr-o scrisoare catre Alceu Urechia, 0 pagllla lll-
treaga "fuziliadei" covoarelor care are !oc, prin tradirie, la
fiecare sflqit de saptamlna berlineza. In rezumat, Serban
Cioculescu conchide ca scriitorul este "un mare amator
de confon burghez. Din civilizaria occidentala, nici una
nu i se parea, sub raportul acesta, comparabila cu cea ger-
mana", pentru ca ellnsu~i, dovedindu-se In epoca exilul~i
"contrariul tipului boem", este "un burghez confonabl~,
«gemiitlich», cum spun nemrii, bine instalat In domest!-
citatea sa"9. Iar Pompiliu Constantinescu, completindu-l
pe Cioculescu, observa ca aceste caracteristici creioneaza
8 Paul Zarifopol, Caragiale pe scurt, In Pentru arta literara, II,
ed. cit., p. 54. .
9 Serban Cioculescu, Viata lui II. Caragiale, ed. Clt., p. 286; Cara-
gialia~a, Bucure~ti, Editura Eminescu, 1987, p. 203.
 "fizionomia burgheza" a lui Caragiale, dezv:lJuind,J ndLd
lui de bun burghez", "iubitor de confon material ~i 1110-
ra 1"10.
Motivariilor materiale, exterioare, Ie corespund acelea
interioare, spirituale, inlesnind impreuna confonul fizic
~i moral al "bunului burghez" Caragiale. Cella Delavran-
cea ne-a lasat 0 manurie plina de concretere, epica, extrem
de revelatoare: "Ordinea domnea in apartamentullui, 0 familia berlineza). "Pentru mine el era Atotpu ternicul",
ordine cronometrica. La ora fixa ie~ea din odaie, masa nu
intirzia niciodata. Ne intorceam de la plimbare cu exac-
titudinea fixata de el". Si: "Caragiale era imbracat ingrijit
ori de dte ori ie~ea in ora~. Programul cotidian era scru-
pulos orinduit de el, mesele regulate, pendula ~i ceasor-
nicele sun au simultan in casa. Consulta des orarul cailor
ferate ~i aprecia exactitatea trenurilor germane"ll. Pe bi-
roul sau stateau, orinduite, colile de hirtie, creioanele,
agenda, mersul trenurilor ~icalendarul ( mai ales ultimele
doua nu pot lipsi, cum singur spune, de pe masa "unui bun
burghez").
Apoi, Caragiale poseda caracteristicile intelectualului
burghez, a~a cum Ie enumera Nicolaus Somban in lega-
tura cu tatal sau, berlinez ~iel, de altfeJ12.Anume: e intru
totul un om al dialogului, cu 0 inclinare innascuta spre
paradoxuri, formulari ~ocante $i sclipitoare, anecdote ~i
istorioare, conferinre conversarionale. De aceea, rine casa
deschisa, cu "lume multa" (cum precizeaza Alexandrina
Caragiale). In casa se fac lecturi cu voce tare cu intreaga
familie, dupa cum se face permanent muzica (vezi, in
acela~i sens, amintirile lui Nicolaus Somban: "Citi~ul cu
glas tare, ca ~i muzica in casa, [... J facea parte din cultura
10 Pompiliu Constantinescu, Scrieri, II, edij:ie lngrijita de Constanj:a
Constantinescu, Editura pentru literatura, 1967, p. 40.
11 Cella Delavrancea, C£teva amintiri ... , In :. Amintiri despre Ca·
ragiale, ed. cit., pp. 62-63; Cella Delavrancea, Scrisori, edij:ie lngrijita,
prefara ~i note de Valeriu Rapeanu, Editura Eminescu, p. 360.
12 Nicolaus Sombart, Tinerete in Berlin, traducere de Magdalena
Marculescu, prefara de Rodica Binder, Bucure?ti, Editura Univers,
1999, p. 37.
burgh 'I.: "). I\c rd, imp rLan~a unei mese bune, pe care
o supravegheaza personal, ~i de lacare nu lipse~te nicio-
data "berea blonda berlineza", "rinuta la el, zi ~i noapte,
la 0 anumita temperatura". Ca parinte, Caragiale se inte-
greaza in lumea tarilor de la sflqitul secolului al XIX-lea
~iinceputul celui urmator: e un tata tiranic, autoritar, care
nu admite replica (de aceea Mateiu e iute expulzat din
marturise~te, peste ani, Tu~ki. De~i tremura pentru viap
copiilor sai, nu-~i exteriorizeaza iubirea: "... cu noi -
spune tot Tu~ki - nu avea excese de duio$ie, foane rar ne
mingiia ~i noi ne apropiam de el cu sfiala ~i-l sarutam pe
furi$". E aici principiul de baza al pedagogiei "lumii de
ieri" burgheze (minurios analizat de Stefan Zweig): la
optsprezece-nouasprezece ani, Tu~ki $i Luki sint inca
tratari ca ni~te copii nematurizari, fara nici un drept la
opinie personala ~i independenra. Iritat ca baiatului sau
precoce ii place poezia simbolista, Caragiale "a batjo-
corit-o intr··atit, inclt fratele meu Luki a izbucnit in
hohote de plins, declarind ca tata nu pricepe «poezia
adevarata». Tatal meu, in schimb, ridea cum I-am vazut
foane rar, cu hohote". Tu~ki prime~te primul dar de la
tatal ei abia dnd impline~te optsprezece ani, iar frivoli-
tatea cea mai nevinovata ii este cenzurata nemilos: "Seve-
ritatea lui pentru purtarile noastre era neinduplecata. Eu
- poveste~te TU$ki - nu mai eram copil, dar dnd venea
vreun tinar de virsta mea, invitat la masa, daca glumeam
cu el, tata se uita crunt la mine ~i ma ameninra pe ~optite
ca ma scoala imediat de la masa"13.
Bunul burghez berlinez sta zile intregi in casa, nepa-
rasindu-~i ,,«me~ii» turce~ti-specialitate Stambul $i flanela
rupta in coate". E in stare sa renunre la orice, spune Alexan-
drina Caragiale, "rinea sa-i ramina doar papucii, tutunul
~i cama$ile de lina". Din dnd in dnd viziteaza "gradinip
mea burgheza", dintr-un "stamm-coIf' al berariei, pri-
vind "peisajul" preferat. Cu gusturi pre-mateine, intra
13 Tu~ki Caragiale, Amintiri ... , In Apostrof, nr. cit., pp. 15-16.
 'insa ~i 'in dte un Weinrestaurant, ,,'intre lumc C ;1rl
eleganta" prin care chelnerul circula ca "un adevarat
secretar de ambasada de cel mai sever stil", ~i chiar ~i ,,'in
tentrum la Cafe National- un loc foane interesant , statie ,
de bai de mare mixte pe uscat - un pandemonium ". Dupa
obicei nemtesc, duminica merge cu toata familia 'intr-un
mic restaurant de cartier, unde-~i tachineaza copiii cu re-
verii jucate de me~te~ugar onest: "Visa pentru mine sa
ma casatoresc cu un «Klempner Meister» (me~ter tini-
chigiu) ~i fratele meu Luki sa ia 0 fata care era casierita"
'in modestullocal. "Tata se entuziasma: «Dite, mai», 'zi-
cea el fiului sau, «asta e fata voinica. Veti avea copii multi
~i sanato~i ".
lubind ordinea ~ilucrurile a~ezate, Caragiale are, chiar
~i dnd pare ca doar glume~te, 0 stricta etica burgheza. E
"om cu tabieturi", nu "nihilist". Ca Ja~ burghez", nu a-
proba "ispravile de carbonaro" ale lui Gherea, prefer'ind
sa fie "infam burghez" dedt aventurier ca Racovski. lar
'intr-un moment gray din amurgul vietii sale, face - 'in
scrisoarea catre Vlahuta din 23 ianuarie/5 februarie 1912
- 0 declaratie categorica, pe un ton concis: "Eu nu sunt
un erou - eu sunt un burghez". In prelegerile lui univer-
sitare, filosoful Kojeve g'inde~te la fel ca batr'inul audient
al ~colii lumii: "Burghezul (care, 'in principiu, nu lupta,
nu-~i risca viata) trebuie sa munceasca"14. Or, bunul bur-
ghez Caragiale are, la maturitate, un cult al muncii. In
numele caruia, de pilda, 'ii trimite, de la Berlin, lui Ma-
teiu, "nesarata plachie de sfaturi ~i dojene" lunara, 'in-
demn'indu-l sa purceada odata "pe calea muncii". Fiul, pe
moment, comtede Karabey, 'ii scrie, 'in 1907, lui N.A. Boi-
cescu, ca "Tata nu e bun de nimic fin: sa Inveti, sa tlmpe~ti
~isa te tlmpe~ti, nu mai are idee nici de lume , nici de viata
, poarta-le sanatos, ~inu-ti mai pese de Iocul na~terii autorului
eleganta" ~i, iritat la culme, 11 parodiaza cu verva dra-
ceasca: "Tata Imi scrie 'in genul urmator: « Frere, [...] il
[aut travailler, erudier, adica, tache de bien remplir ta vie,
Alexandre Kojeve, Introduction
14 aLaLecture de Hegel. Le~ons sur
LaPhenomenoLogie de L'Esprit, Galimard, 1990, p. 190.
en t?'avaiL!lnt, 'r! travaillant, en travail/ant". ~i 'inca, plin
de savoare echivoca: "Travaille, mafille, vendange, grap-
pille" 15.
o Fapt logic, burghezul Caragiale devine, totodata, un
artist cu 0 tot mai accentuata con~tiinta burgheza. Fiind
inteligent, nu talentat, lipsa harului 0 supline~te munca.
De aceea, zile ~i nopti, sta, cum spune, In atelier: e, deci,
un meseria~: cizmar, lapidar, mozaicar. Me~te~ugar cinstit,
sta In atelier ~i finiseaza, cu multa rabdare, "In-cruntat,
febril, ursuz". "Nu se poate arta fara migaleala." Pentru
lucrul "vietii de meseria~" are 0 multime de sinonime: da
lustru, dichise~te, piaptana, ia la frecu~, ciocane~te, face
perieturi, spala 'in mai multe ape ~.a.
Tu~ki crede ca tatal ei avea 0 psihologie robusta, clasica,
simplificata: "Nu cuno~tea melancolia", dupa cum nici "nu
avea depresiuni nervoase sau deprimari. Era ori vesel, ori
Incruntat ... Ciici la el veselia alterna cu supararea, nemai-
lasind loc altor sentimente cu jumatate de tonuri ... De dnd
mi-aduc aminte, se vorbea de tata astfel: «bine dipus» sau
«prost dispus» ". De aceea 11 pasiona Beethoven ~i nu-l
suporta pe Chopin, "cu framintarea lui jalnica ~i tristetea
bolnavicioasa". Lucrurile nu slnt, Insa, chiar atlt de simple.
Cinstitul meseria~ e, totu~i, un artist cu 0 psihologie ~i 0
gindire mult mai complicate. Cu 0 zona de umbra ~i de
ascunzi~uri dintre cele mai surprinzatoare. Dar creatorul nu
e deloc dispus sa Ie Iumineze, dispIadndu-i ~i rlvna cu care
primii sai biografi vor sa intre, " ma rog frumos, ca Intr-un
dulap de Iemn, In sertarele un de se ascund maruntaiele
mele". El despar;:e 'in mod categoric opera - obiectul caruia
i-a dat lustru - de "viata Iui de meseria{ de intimitatea
actului de creatie: "Clnd ai d-ta 0 pereche de ghete, [...]
~i de-mprejurarile vietii Iui". Noroc ca, alaturi de opera
scrisa, exist a opera Iui orala, despre care contemporanii
15 Mateiu 1. CaragiaLe - un personaj. Dosar aLexistentei, Ingrijit ~i
coordonat de AI. Oprea, Muzeul Literaturii Romane, 1979, pp. 184
~i186.
scriitorului ne asigura. ca era uimitoare ~i lill 'ar' I) '-;1\1
parvenit dteva frinturi stralucitoare. Ref! xii lapidar'
ale "spiritului sau epigramatic" (cum, foarte exact, i I-a
denumit Blaga). La 0 asemenea refleqie epigramatica
vreau sa ma refer, caci ea ascunde in cochilia ei sugestii
bine comprimate despre miezul ambiguu al artistului.
E adevarat ca nu e orala, ci, in felul ei aparte, tot scrisa.
Cum prietenii 11presau sa-~i scrie odata comedia abia
schirata, Titirca, Sotirescu et Cia, Caragiale, strlns cu u~a,
ca sa scape de aceste insistenre, Ie-a replicat ca n-ar fi in-
spirat dedt ,,~ezind la masa me di brad, c' coane, cu per-
delili lasate". De dte ori sosea de la Berlin, scriitorullocuia
in apartamentul familiei Vlahura, a~a ca indatoritoarea
doamna Ruxandra Vlahura i-a comandat pe loc "vestita
masa de lemn alb". "Cum s-a a~ezat la masa, cu cele tre-
buitoare pentru scris, Caragiale a rasturnat, din gre~eala,
calimara, fadnd 0 pata mare de cerneala". "I s-a parut ca
e un semn rau. Unga pata de cerneala, pe sdndura neteda
~i alba, a scris: «Toate meseriile necurate lasa pete», ~i s-a
iscalit"16.
16 Victor Eftimiu, La moartea lui Caragiale, in •·.Amintiri despre
Caragiale, ed. cit., p. 67. Apoi: Serban Cioculescu, Viata lui I.L. Cara·
giale, ed. cit., p. 226-227; de asemenea, Cella Delavrancea, Scrieri, ed.
cit., pp. 331 ~i 349. Vezi ~i scrisoarea lui Caragiale catre Vlahu~a din
13/25 mai 1911.
Intimplarea are 0 asemenea faima, indt, intr-un lung articol de
prezentare a scriitorului pentru publicul francez, Un grand ecrivain
roumain: Caragiale, aparut in La Grande Revue (caietul din iulie
1922), Matei Rum - aclimatizat la Paris ca Mate'i Roussou, publicist
francez ~i director al unei reviste de teatru - evoca ~i el "cette table"
devenita "La Table de Caragiale", reprodudnd totodata "cette pensee,
plaisante a moitie seulement: «Tous les metiers malpropres laissent
des taches»" (v. p. 87). Studiullui Matei Rusu are un ~apou de aver-
tizare, in care e yorba tocmai de soarta ingrata a scriitorului mare
nascut intr-o fara mica: "Ce n'est pas un bipede exotique que, pour son
hrangete, j'expose au Jardin d'acclimatation des Lettres fran~aises. C'est
d'un peuple - petit, j'en conviens -, un ecrivain vigoureux et richement
varie, et sincere noblement .. Sa place est parmi les Grands, qui ont eu
la bonne fortune d'entendre, autour de leur berceau, les sons d'une
langue mondiale" (p. 80).
I': Ill()1l1~'111
llil !.\ 'Ili:d k inspir~1~i., care cristalizeaza
'pig .111l:lli".Art:1 'Sl " P J1lru aragiale, 0 "meserie ne-
ural, ". u alte cuvinte: impura; dubioasa; echivoca; sus-
pecta. Desfadnd cochilia refleqiei prin sinonimie, ajun-
gem direct la Thomas Mann. Con~tiinra burgheza 11face
pe Thomas Mann alias Tonio Kroger sa vada in arta ~i
in artist "ceva profund echivoc, profund suspect, profund
dubios". Artistul are 0 "con~tiinra incarcata" (0 avea ~i
Caragiale!) ~i e privit cu "suspiciune", asemeni unui "in-
~elator", unui "escroc" sau unui "Bohemien". 0 intilnire
insolita intre cei doi scriitori. Cu 0 menriune: In vreme
ce artistul Caragiale ajunge la 0 con~tiinra burgheza, bur-
ghezul Thomas Mann ajunge la 0 con~tiinra de artist.
Traind in epoca burgheza, Caragiale se comporta,
con~tient, ca scriitor profesianist, intrerinindu-se, pe dt
poate, din gazetarie ~i literatura. Dar, cum spune el in-
su~i, in Romania, un scriitor, oridt de celebru, "ar muri
de foame daca ar trebui sa traiasca din munca lui". Ca
orice artist, de aIde! - care, din egoism creator, ar vrea
sa se de dice exc1usiv artei sale - el rlvne~te la statutul de
intrerinut. De aceea, pretinde mereu funqii formale sau
substitute de renta viagera: "Miine, in Bucure~ti, 11vad
pe conul Petrache [Carp]. Parca-l aud ce-o sa-mi spuie,
dnd m-o vedea: «Aha, ai venit sa-ri fac rast de ceva pa-
rale!». Dar eu am sa-i raspund demn: «Nu-mi trebuie
parale! Eu sunt mindru! Mie sa-mi dai 0 sinecura» ". Prin
asemenea sinecuri el proiecteaza a "dec1asare simbolica"
(cum nume~te Sartre procedeul), urmarind sa subziste ca
parazit, asemeni aristocratului, parazitul prin definirie:
.
De! Si noi literatii suntem un fel de baieri - a~Indrazni
,,~
sa zic, din na~tere: avem ~i noi etichetele noastre, daca n-a-
vem blazaane ...". Aici, Caragiale-Tatal se intersecteaza cu
Mateiu, scriitorul aristocratizat, aflat ~ielin cautarea "filo-
nului aurifer". Pina la urma, din aceasta situarie paradoxa-
la, pe Caragiale- Tatalll salveaza m6~tenirea Momuloaiei.
Si astfel, red~tigindu-~i statutul de burghez, el traie~te, la
Berlin, ca meseria~ cinstit al scrisului.
 Excluzind ideea intoarcerii in j:ara. Mul~umindll-s' "\I
"franzoala surgunului", exilul sau voluntar e definitiv:
"...tatei - spune Tu~ki - ii placeau schimbarile ~i se plic-
tisea repede de lucrurile a~ezate. Totu~i n-a mai vorbit
niciodata sane inapoiem in rara ~i toate planurile lui de
viitor erau ca sa raminem stabiliri in Germania".