Climatul etic și contextul organizațiilor: un model comprehensiv

Introducere
Evenimente ce implică scandaluri etice pe scară largă ale unor organizaţii precum AIG,
Countrywide Financial, Lehman Brothers și Siemens AG continuă să atragă atenţia. Aproape
toate aceste cazuri arată faptul că mediile disfuncționale din punct de vedere etic stau la baza
activităților ilegale și non-etice. Împreună, aceste cazuri subliniază rolul important al
contextului etic al organizaţiei în înţelegerea motivului pentru care au loc comportamente
non-etice și cum au ele loc.
Studiile arată că un climat organizațional etic influenţează procesul etic de luare a deciziilor
și comportamentul etic. Însă, ştim foarte puţine despre procesul prin care se derulează
influenţa sa și condiţiile prin care această influenţă este amplificată sau diminuată. Această
lucrare îşi propune să observe modul în care climatul etic influenţează comportamentul etic al
angajatului.
Climatul organizațional etic reflectă raţionamentele morale colective ale membrilor grupului.
Astfel, climatul etic îndeamnă angajatul să se gândească la probleme morale. În această
lucrare autorii încearcă să demonstreze faptul că deşi climatul etic oferă angajatului un
fundament pentru raţionamente eficiente referitoare la ceea ce este corect să facem,
transformarea acestui raţionament în acţiune depinde de efectul a doi factori contextuali:
emoția morala colectivă (sub forma empatiei colective) și eficacitatea etică colectivă.
Pe scurt, autorii sugerează faptul că e mai probabil ca raţionamentele morale reflectate în
climatul etic să se transforme în comportament etic atunci când (a) membrilor echipei le pasă
de cei afectați de către acţiunile lor (empatie) și (b) ei cred în abilitățile lor de a-și urma cu
succes deciziile (eficacitate). Astfel, raţionamentele morale colective (climat etic) vor fi
strâns legate de comportamentul etic atunci când raţionamentul colectiv este activat de emoţii
morale colective și grupul este autorizat de eficacitatea etică colectivă să acționeze în acord
cu acest raţionament.
În concluzie, autorii vor să demonstreze faptul că un climat etic, emoția morală colectivă și
eficacitatea etică colectivă interacționează pentru a crea un context etic global mai strâns
legat de un comportament etic.
Autorii acestui studiu îndreaptă literatura despre climatul și contextul etic spre noi direcții. Ei
încearcă să îmbunătăţească înţelegerea modului în care climatul etic se transpune într-un
comportament etic luând în considerare moderatorii relației dintre climatul etic și
consecințele etice. Aceștia se inspiră din modelul intuiționist social al motivației morale și
modelul infuziei afective pentru a prezice faptul că emoția morală colectivă este un important
moderator al acestei relații. De asemenea, autorii se bazează pe teoria plasticității
comportamentale și pe teoria social-cognitivă pentru a sugera faptul ca eficacitatea etică
colectivă moderează și ea relația dintre climatul etic și efectele etice.
În final, ipoteza autorilor implică o interacțiune terțiara între climatul etic, emoția morală
etică și eficacitatea etică colectivă. Astfel, ei prezintă o abordare comprehensivă în
înțelegerea mediului etic al organizației prin explorarea simultană a impactului multiplelor
influențe contextuale asupra conduitei etice.

Contextul etic al organizațiilor

Climatul etic
Climatul organizațional reflectă o percepție comună a angajaților cu privire la politicile,
practicile și procedurile pe care organizația le răsplătește, le susține și le așteaptă de la ei. Pe
baza unor pattern-uri de experiențe și comportamente întâlnite de indivizi într-o organizație,
climatul influențează procesul decizional al angajatului cu privire la ceea ce constituie un
comportament adecvat și dezirabil. Același principiu se aplică și în cazul eticii. Astfel,
climatele etice îndrumă angajații prin consolidarea sistemelor normative ce ghidează procesul
decizional și comportamentul etic.

Raționamentul moral colectiv ca bază a climatului etic

Climatul etic influențează comportamentul angajatului prin impactul său asupra procesului de
luare a deciziilor etice. Astfel, modelele de climate etice au de obicei la baza raționamente
morale utilizate de indivizi în luarea deciziilor morale.
Abordarea dominantă a conceptualizării și măsurării climatului etic este cea a lui Victor și
Cullen (1988). Aceștia susțin faptul că un climat etic influențează procesul decizional prin
reflectarea unor norme dominante de raționament etic în organizație și că aceste norme etice
emergente diferă atât față de înclinațiile etice individuale cât și față de raționamentul afectiv
față de climatul organizațional. Victor și Cullen descriu un proces prin care unitățile de
muncă dintr-o organizație dezvoltă tipuri de climate etice unice și omogene ce reflectă
normele etice instituționalizare în cadrul unității de muncă. Aceste tipuri de climate
influențează comportamentele membrilor prin creionarea unor probleme etice întâlnite în
structura companiei și a unor tipuri de raționamente etice ce pot fi folosite în rezolvarea
acelor situații.
Dovezile empirice demonstrează o legătură strânsă între climatul etic și outcome-uri etice. A
fost demonstrat faptul că un climat etic este strâns legat de procesul decizional etic și de
comportamentul etic, incluzând furtul, minciuna, falsificarea rapoartelor,acceptarea mitei,
abaterea angajatului.
O meta-analiză a 42 de cercetări a demonstrat o relație puternică între climatul etic și diferite
grade de comportament etic. Mai specific, climatele egocentrice (focusate pe propria
persoană) se asociază negativ cu comportamentul etic, pe când cele non-egocentrice (focusate
pe ceilalti) se asociază pozitiv cu comportamentul etic.
Ipoteza fundamentala H1
Climatul etic se află în relație cu comportamentul etic astfel încât climatele egocentrice se
asociază negativ cu outecome-uri etice, iar climatele non-egocentrice se asociaza pozitiv cu
acestea.
Accentul pus de cercetările climatelor etice asupra componentei raționale a contextului etic
este adecvat și corect dar nu în totalitate. Normele organizaționale cu privire la
raționamentele morale potrivite influențează comportamentul. Totuși, cercetările arată că
rațiunea reprezintă doar o parte din procesul prin care se formează comportamentul etic.
Componenta emoțională joacă de asemenea un rol critic.

Emoția morală
S-a demonstrat faptul că atât emoția cât și rațiunea joacă un rol important în formarea
judecății și comportamentului moral. Spre exemplu, Greene et al (2001) s-au folosit de un
RMN funcțional pentru a studia diferențele în activitatea cerebrală a unor subiecți ce
contemplau diverse tipuri de dileme morale. Subiecților li s-a prezentat „dilema tramvaiului”
în care un tramvai circulă scăpat de sub control și care urmează să ucidă 5 oameni dacă nu
este deviat de pe traiectoria sa. Cele 5 potențiale victime pot fi salvate doar dacă participantul
decide să tragă de o manetă care va trimite tramvaiul pe o rută alternativă, unde o singură
persoană va fi ucisă. În cea de-a doua variantă a problemei, și anume „dilema podului”
participantul și o persoană străină privesc tramvaiul de pe un pod situat deasupra șinelor. În
acest caz, cele 5 persoane pot fi salvate de participant doar dacă acesta este dispus să împingă
străinul de pe pod direct pe șine, astfel reușind să deraieze tramvaiul prin sacrificarea vieții
străinului.Rezultatele au arătat faptul că „dilema podului” implică o decizie mult mai
personală, și astfel mai emoțională. Greene et al (2001) au presupus faptul că diferențele în
perceperea a cât de personală este problema morală, vor influența diferite centre ale creierului
și vor reflecta diferite grade de emoție și rațiune asociate cu emiterea de judecăți. Rezultatele
celor două experimente au confirmat ipotezele.
Cercetări substanțiale au susținut rolul dual al rațiunii și emoției în emiterea de judecăți
morale, inclusiv dovezi din neuroștiințe (Greene et al, 2001), psihologie (Moore et al, 2008),
studii organizaționale (Godine and Thorne, 2001), etica afacerilor (Connelly et al, 2004) și
educția morală (MJorton et al, 2006).
Cercetările asupra climatului etic oferă o bază solidă pentru recunoașterea importanței
raționamentului moral colectiv ca parte a unui context organizațional etic. Totuși cercetările
nu s-au pronunțat cu privire la emoții.
Integrarea emoției morale în tema contextului organizațional presupune adresarea a trei
întrebări. În primul rând, poate emoția morală să fie privită ca un construct colectiv? În al
doilea rând, care dintre emoțiile morale pot fi considerate un punct de start adecvat în
conceptualizarea emoției morale colective aflată în relație cu etica? Iar în final, ce rol joacă
emoția morală în procesul prin care raționamentul moral este asociat unui comportament
moral?
Emoția morală - construct colectiv
Prima problemă importantă în considerarea emoției morale ca parte a contextului etic
organizaționale este dacă există sau nu percepții colective asupra emoțiilor împărtășite în
cadrul unităților de muncă. Cercetările arată faptul că emoția sau afectul se pot manifesta ca
un construct la nivel de grup, iar emoțiile împărtășite reprezintă o caracteristică stabilă a
grupurilor.
George (1990) a definit tonul afectiv ca o reacție afectivă consistentă și omogenă în cadrul
grupului și a sugerat faptul că indivizii cu interese afective similare vor fi atrași, selectați și
păstrați într-un mediu organizațional particular, ceea ce va duce la ton afectiv ușo de
identificat în acel grup. Rezultatele au arătat faptul că tonul afectiv a fost într-adevăr prezent
în grup și a prezis outcome-uri precum comportamentul prosocial. Alte studii au arătat faptul
că emoțiile colective influențează alte outcome-uri organizaționale precum identitatea
comunală (Heise and O`Brien 1993), identificarea limitelor grupului (Frijda and Mesquita
1994) și obiectivele organizaționale și ale grupului (Hochschild 1983, Sutton 1991).
Empatia ca emoție morală colectivă
Empatia, definită ca o reacție emoțională la situația unei alte persoane și caracterizată prin
sentimente de compasiune, sensibilitate și compătimire, este cel mai bun candidat pentru
explorarea impactului emoției morale colective, din mai multe motive.
În primul rând, prin focusarea sa pe starea de bine a altora, empatia este o emoție non-
egocentrică (focusată pe ceilalți) ceea ce este relevant în cazul comportamentului etic. Astfel,
aceasta se află în paralel cu definiția emoțiilor morale luând în considerarea faptul că acestea
se asociază cu interesele sau starea de bine a societății ca întreg sau măcar a persoanelor din
jur.
În al doilea rând, empatia este asociată mai degrabă cu o varietate de comportamente
prosociale decât cu un răspuns comportamental specific. Aceasta a fost identificată atât de
psihologia dezvoltării cât și de cea socială ca fiind o componentă necesară funcționării
cognitive necesară în luarea deciziilor morale.
În al treilea rând, empatia este vazută ca o emoție morală fundamentală , ce servește ca o
componentă în construirea altor emoțiilor morale. Spre exemplu, sentimentele de culpabilitate
și rușine pot fi conceptualizate ca fiind derivate din empatie întrucât se bazează pe aceasta în
formarea lor conceptuală.
În concluzie, empatia colectivă reprezintă reacție empatică omogenă în cadrul unității de
muncă, ce poate fi constituită dintr-un grup de muncă, departament sau chiar întreaga
organizație. Aceasta definește un mediu organizațional în care membrii săi fac un efort să se
pună în locul celorlalți și să înțealagă modul în care deciziile și acțiunile lor îi afectează pe
cei din jur. Într-un mediu organizațional empatic, oamenii se angajeaza în reflectări și
conversații cu cei din jur și consideră ideile și informațiile tuturor atunci când iau o decizie. O
unitate de muncă mai empatică este caracterizată prin angajați cărora le pasă de toți cei din
jurul lor și sunt preocupați de sentimentele și starea de bine a acestora.

Relația dintre climatul etic și emoția morală colectivă

Ce de-a treia problemă relevantă în înțelegerea rolului emoției morale colective este relația sa
cu climatul etic și raționamentul moral colectiv reprezentat de climatul etic. Un climat
organizațional etic reflectă normele colective ale raționamentului moral din cadrul unității de
muncă, principiile morale aplicate problemelor morale emergente și dilemelor. Totuși, înainte
ca aceste norme generale să își poată exercita influența asupra comportamentului, ele trebuie
să fie activate. Un simț colectiv al empatiei - și reacțiile pe care acesta le trezește față de alții
precum compasiune sau compătimire - pot servi ca un astfel de agent activator. O emoție
morală precum empatia acționează precum un catalizator, activând și concentrându-și atenția
și resursele cognitive asupra unei anumite probleme sau persoane. Acest lucru sugerează
faptul că emoția morală interacționează cu raționamentul moral influențând astfel
comportamentul etic. Două perspective teoretice ne oferă informații cu privire la procesele
prin care are loc această interacțiune.
Modelul social intuiționist (SIM) al lui Leffel (2008) asupra motivației morale sugerează
faptul că emoția morală amplifică (moderează) impactul raționamentului moral asupra
comportamentului prin plasarea actorilor într-o stare înaltă de pregătire pentru a acționa
moral și pentru a duce până la capăt raționamentul moral. În plus, cadrul acestui model
sugerează faptul că indivizii nu răspund întotdeauna unei situații etice cu un raționament
moral atent gândit, ci mai degrabă invocă răspunsuri rapide, automatizate bazate pe intuiția
morală. Leffel (2008) afirmă faptul că aceste intuiții morale motivează comportamentul moral
prin impactul lor asupra emoției morale, unde aceasta din urmă joacă rolul unui amplificator
al emoției morale prin plasarea actorilor într-o stare motivațională și cognitivă în care există o
tendință crescută de a se angaja în acțiuni prosociale și morale. El explică faptul că fiind o
virtute ce îi privește pe cei din jur, empatia activează această tendință spre comportamente
etice focusate pe cei din jur întrucât propriul eu este plasat, psihologic vorbind, în situația
altei persoane. O unitate de muncă ce experimentează un simț al empatiei colective se va afla
astfel într-o stare de pregătire pentru o acțiune morală, iar normele colective privind
raționamentul moral prezente în climatul colectiv ale acestei unități de muncă va impulsiona
acea acțiune.
Modelul infuziei afectului (AIM) vorbește de asemenea despre activarea mecanismelor prin
care emoția morală influențează relația dintre raționamentul moral și comportamentul etic.
Forgas (1995) a definit infuzia afectului ca procesul prin care informația încărcată afectiv își
va exercita influența și va deveni parte din procesul decizional, intrând în dezbateri și în final
creionând decizia.
Afectul influențează modul în care individul gândește prin procesele pregătitoare ce
determină cum va fi encodată și extrasă informația și cum această informație va fi folosită în
formarea deciziilor. Indivizii se confruntă de obicei cu o cantitate mare de informație dar au
tendința de a se focusa pe informația congurentă cu starea lor afectivă. Astfel, starea empatică
își concentrează atenția asupra informației ce presupune starea de bine a celorlalți. În plus,
indivizii petrec mai mult timp și efort encodând informația congruentă cu afectul luor (În
acest caz cu empatia), iar această encodare selectivă face ca aceste detalii să fie mai ușor
accesibile memoriei mai târziu. La fel, informația congruentă cu afectul va fi mai ușor extrasă
din memorie, iar această amintire selectivă face ca această informație să fie mai disponibilă
atunci când aplicăm principiile raționamentului moral în timpul procesului decizional. Astfel,
emoția servește la întărirea relației dintre raționamentul moral și acțiune prin stabilirea a ce
informație este encodată și extrasă din memorie și cum va fi ea folosită în raționamentul
folosit în situații morale.
Ambele modele descriu procese prin care prezența emoției morale întărește relația dintre
gândirea morală și comportament.
Ipoteza doi (ipoteza activatoare) (H2) Emoția morală colectivă (empatia colectivă)
moderează relașia dintre climatul etic și comportamentul etic, astfel relația climat-
comportament va fi mai puternică atunci când empatia colectivă este mai ridicată.

Eficacitatea etică colectivă ca moderator al relației dintre climatul etic și

comportamentul etic
O să ne întoarcem acum atenția asupra eficacității etice colective și rolul său în influențarea
relației dintre climatul afectiv al unei organizații și comportamentul etic. Eficacitatea
colectivă reflectă credința comună dintr-o unitate de muncă în abilitatea sa colectivă de a
organiza și executa cu succes acțiunile necesare pentru a obțiune rezultatele așteptate
(Bandura, 1997). Autorii acestui studiu sugerează faptul că eficacitatea etică colectivă
interacționează cu raționamentul moral pentu a inlfuența comportamentul etic. Astfel,
raționamentul moral colectiv reflectat într-un climat organizațional etic nu este sufiecient
pentru a obține un comportament etic; indivizii trebuie de asemenea să creadă că sunt capabili
să execute cu succes cursul dezirabil al acțiunii lor etice. Membrii unei unități de muncă pot
să nu știe exact ce trebuie făcut, dar dacă au încredere în abilitatea colectivă de a obține
outcome-ul dorit este mai probabil ca ei să îl obțină. Eficacitatea etică colectivă oferă
încredere în abilitățile grupului, astfel influențând membrii grupului să își urmeze intențiile
morale.
Două perspective morale descriu acest proces prin care eficacitatea colectivă interacționează
cu raționamentul moral colectiv (climat etic) pentru a obține un comportament etic.
Teoria plasticității comportamentale (Brockner 1988) sugerează faptul că eficacitatea
colectivă oprește influențele negative ale mediului înconjurător asupra grupului, acestea
amenințând să rupă legătura dintre raționamentul moral (a ști exact ce e de făcut) și
comportamentul moral (a face acel lucru). Teoria social-cognitivă (Bandura 2001) descrie
câteva procese cognitive specifice prin care are loc acea oprire.
Teoria plasticității comportamentale (Brockner 1988) pune problema de ce anumți actori
sunt mai plastici - mai influențați negativ de condiții nociv din mediul lor organizațional-
decât alții. Brockner a sugerat că stima de sine reprezintă o cauză majoră a variațiilor
observate ale plasticității, alte studii susținând această afirmație. Pierce et al (1993), spre
exemplu, a descoperit faptul că angajații unei utilități electrice cu stima de sine ridicată erau
mai puțin afectați negativ de ambiguitatea rolurilor, conflicte și volumul mare de muncă.
Jex și Gudanowski (1992) au extins și mai mult cercetarea plasticității prin luarea în
considerare a rolului eficacității colective ca un amortizor al factorilor negativi din mediu. Ei
au descoperit faptul că eficacitatea colectivă a oprit angajații dintr-o universitate de la
impactele dăunătoare ale numeroși factori din mediu, precum ambiguitatea rolurilor, volum
mare de muncă și constrângeri situaționale de tipul lipsei de materiale, întreruperi și instruiri
deficiente. În același mod, autorii prezentului studiu anticipează faptul că eficacitatea etică
colectivă va opri membrii organizației de la influența factorilor negativi din mediu ce pot
deteriora relația dintre raționamentul moral colectiv și acțiunile etice, Teoria social cognitivă
a lui Bandura descrie procesele prin care poate avea loc această oprire.
Potrivit teoriei social cognitive, convingerile eficacității colective afectează performanța prin
activarea grupului și a proceselor individuale ce reflectă aspecte strategice, operaționale și
motivaționale. În mod strategic, eficacitatea colectivă nfluențează deciziile despre ceea ce
este important pentru grup, ce provocări trebuie experimentate, tipul de viitor pe care grupul
urmărește să îl obțină și planurile și strategiile ce trebuie dezvoltate pentru ca grupul să atingă
acele realizări. În ceea ce privește etica, nivelui mai înalte de de eficacitate colectivă etică va
servi la focusarea atenției membrilor grupului asupra acțiunilor etice. Oferind un amortizor
pentru distragerile ce pot duce la focusarea pe probleme non-etice.
Din punct de vedere operațional, eficacitatea colectivă afecteaza modul în care grupul își
manageriază resursele limitate. Eficacitatea colectivă poate influența deciziile grupului depre
locul unde trebuie aplicate resursele pentru o perfromanță bună. Convingeri eficace puternice
pot implica o gândire analitică mai eficientă, ceea ce poate impulsiona procesul de rezolvare
a problemelor. Grupurile cu convingeri puternice în ceea ce privește eficacitatea colectivă
rămân de asemenea mai focusate pe problemă.
Din punct de vedere motivațional, eficacitatea colectivă poate afecta gradul de efort implicat
d e membrii grupului în activitatea lor. De asemenea, ea poate influența dacă membrii
grupului gândesc optimist sau pesimist, dacă sunt vulnerabili la stres sau depresie și dacă se
gândesc la modalități de a crește pe plan personal sau dimpotrivă de a se reține. În plus,
aceste convingeri cu privire la eficacitatea colectivă afectează procesul de setarea a țelurilor
în care niveluri mari de eficacitate motivează țeluri mai solicitante și o dedicarea mai mare în
atingerea lor.
Ipoteza 3 (ipoteza facilitatoare) (H3)
Eficacitatea etică colectivă moderează relația dintre climatul etic și comportamentul etic
astfel încât relația dintre climat și comportament va fi mai puternică atunci când eficacitatea
etică colectivă va fi mai ridicată.
Teoretizarea ipotezelor 2 și trei au condus autorii acestui studiu spre posibilitatea unei
interacțini pe trei căi. Aceștia se așteaptă ca relația puternică dintre climatul etic și
comportamentul etic să aibă loc atunci când atât nivelul empatiei colective cât și cel al
eficacitășii colective este înalt.
Ipoteza 4 (Ipoteza interacțiunii) (H4) O interacțiune dintre climatul etic, emoția morală
colectivă și eficacitatea etică colectivă poate exista dacă efectul interactiv dintre climatul etic
și emoția morală colectivă (precum in H2) este mai puternic atunci când nivelul eficacității
colective este ridicat.
Metoda de cercetare
Participanți
Realizatorii acestui studiu au contactat potențiali participanți cu ajutorul unei echipe de
studenți dintr-o universitate mare prin efectul bulgărelui de zăpadă. Echipa a identificat
organizații dornice să participe la acest studiu al climetului organizațional. Ei au primit un
răspuns pozitiv din partea a 117 departamente din 103 organizații. Membrii echipei au
distribuit chestionare supervizorului și 5 angajați din fiecare echipă. Cei 648 respondenți din
702 chestionare împărțite au reprezentat o rată de răspuns de 92,3%. Media de vârstă a
respondenților a fost de 30,4 ani, iar 54% au fost bărbați. Respondenții au ocupat un post în
companie pe o perioadă medie de 4.2 ani și în departamentul actual pe o perioadă medie de
3.1 ani.
Procedură
Chestionarele completate de angajați au măsurat caracteristici demografice, climatul etic
(raționamentul moral colectiv), emoția morală colectivă (empatia colectivă) și eficacitatea
etică colectivă. Chestionarele completate de supervizori au măsurat, pe lângă cele menționate
mai sus, comportamentul etic din cadrul unității lor de muncă.
Criterii
Climatul etic. Pentru măsurarea tipului de raționament moral colectiv s-a folosit versiunea lui
Schminke et al (2005) a scalei climatului etic cu 16 itemi realizată de Victor and Cullen
(1988).
Emoția morală colectivă (empatia colectivă). Emoția morală colectivă a fost măsurată pe o
scală de 7 itemi bazată pe dimensiunea preocupării empative din cadrul indexului de
reactivitate interpersonală a lui Davis (1980), dar cu itemi modificați pentru a reflecta
focusarea pe nivelul de departament. Angajații au indicat pe o scală 1-5 cât de acurat descrie
itemul departamentul din care fac parte. Scorurile înalte au reflectat niveluri înalte de empatie
colectivă.
Eficacitatea etică colectivă. Eficacitatea etică colectivă a fost măsurată pe o scală cu 3 itemi
adaptată dupa cea a lui Schwartz (1973). Angajații au indicat pe o scală 1-5 cât de acurat
descrie itemul departamentul din care fac parte.
Comportamentul etic. Comportamentul etic a fost măsurat prin scala comportamentului etic a
lui Trevino and Weaver (2001), Supervizorii au indicat pe o scală 1-5 cât de des au observat
diverse comportamente non-etice în unitatea lor de muncă în ultimul an.
Controlul variabilelor. A fost demonstrat faptul că luarea decizilor etice este influențată de
vârstă (Kohlberg 1984), astfel cercetătorii au controlat vârsta medie a membrilor
departamentului. De asemenea, având în vedere că perecepțiile colective asupra factorilor
contextuali sunt absorbite în timp, aceștia au fost atenți la media perioadei în care
participanții au ocupat un loc de muncă în unitatea lor.

Rezultate
Ipoteza 1 (H1) Așa cum a prezis ipoteza fundamentală, climatul etic bazat pe raționament
focusat pe sine s-a asociat semnificativ și în mod negativ cu comportamentul etic. Însă
climatul etic bazat pe un raționament focusat pe ceilalți nu s-a asociat, Astfel, rezultatele au
susținut ipoteza doar parțial. Totuși, ambele dimensiuni ale climatului etic au fost implicate în
interacțiuni mai înalte (vezi ipoteza 4).
Ipoteza 2 ( H2). Deoarece au fost măsurate două dimensiuni ale climtului etic, modelul
autorilor a inclus doi termeni ai interacțiunii ce oferă testări ale acestei ipoteze. Rezultatele
testării acestui nivel mai scăzut de interacțiune este de asemenea susținut de un nivel mai
înalt de interacțiune propuse de Ipoteza 4.
Primul termen (raționament focusat pe ceilalți X emoția morală colectivă) a arătat un efect
semnificativ al intercațiunii în direcția prezisă susținând ipoteza 2. Cel de-al doilea termen
(raționament focusat pe sine X emoția morală colectivă) nu a fost semnificativ, ipoteza fiind
susținută parțial. Empatia colectivă întărește relația dintre climatul etc focusat pe ceilalți și
comportamentul etic, dar nu moderează relația dintre climatul etic focusat pe sine și
comportamnt etic,
Ipoteza 3 (H3). La fel ca în cazul ipotezei 2 se propun doi termeni ale interacțiunii oferind
testări ale ipotezei.
Prima interacțiune (raționament focusat pe ceilalți X eficacitate etică colectivă) nu a fost
semnificativă. Totuși, cea de-a doua interacțiune (raționament focusat pe sine X eficacitatea
etică colectivă) a arătat un efect semnificativ în direcția prezisă. Aceste rezultate oferă un
suport parțial al ipotezei, arătând faptul că eficacitatea etică colectivă întărește relația dintre
climatul etic focusat pe sine și comportamentul etic, dar nu moderează relația dintre climatul
etic focusat pe ceilalți și compotamentul etic.
Ipoteza 4 (H4). Coeficienții pentru interacțiunile pe trei nivele (raționament focusat pe ceilalți
X emoție morală X eficacitate etică și raționament moral focusat pe sine X emoție morală X
eficacitate colectivă) au fost semnificativi și în direcția prezisă. În ambele cazuri, niveluri mai
ridicate de eficacitate colectivă au întărit efectul moderato al emoției morale colective. Pe
scurt, rezultateele acestui studiu indică faptul că un climat etic, emoția morală colectivă și
eficacitatea etică colectivă interacționeaă spre a influența comportamentul. În particular,
relația dintre climatul etic și comportamentul etic este mai puternică în prezența empatiei
colective și a eficacității colective și e cea mai puternică atunci când cele din urmă sunt
înalte.
Concluzii
Scopul central al acestei cercetări a fost să ofere o viziune mai comprehensivă asupra
modului în care climatul etic influențează cimportamentul etic. Modelul prosu de autori face
acest lucru, și astfel reprezintă o conceptualizare comprehensivă a contextului etic al
organizației, a relației dintre componentele sale și impactul său asupra comportamentului etic.
În concluzie, rezultatele acestui studiu oferă noi informații cu privire la structura climatului
etic și a factorilor contextuali care cresc sau atenuează efectele sale. Totuși, rezultatele
îndreaptă spre mai multe întrebări importante pentru cercetătorii interesațide înțelegerea
structurii și impactului contextului etic organizațional. Astfel, este nevoie de cercetări viitoare
pentru a clarifica aceste probleme adiționale.