5.3.

PROIECTAREA MECANISMELOR CU CAME (sinteza)

În cazul sintezei mecanismelor cu came se impun anumite condiţii pe care trebuie să

le îndeplinească legile de mişcare ale tachetului şi se cere determinarea structurii
mecanismului, a principalelelor lui dimensiuni, inclusiv profilul camei.
Exemple de condiţii impuse legilor de mişcare ale tachetului:
- realizarea unei deplasări totale a tachetului (liniară – h – , sau unghiulară – u )
pentru o anumită deplasare a camei,
- fazele de funcţionare ale tachetului (ridicare, staţionare, coborâre), în funcţie de
deplasarea camei (ciclograma mişcării),
- condiţii impuse pentru legea deplasării tachetului (ex.: lege liniară, parabolică,
sinusoidală, cosinusoidală), sau a vitezei, sau a acceleraţiei tachetului (ex.: viteză constantă,
acceleraţie constantă), sau a integralei deplasării tachetului – cronosecţiunii (ex. cronosecţiune
maximă – ceea ce corespunde, în cazul mecanismelor de distribuţie ale motoarelor, unei
optimizări a capacităţii de trecere a gazelor, adică debite maxime de combustibil în timpul fazei
de admisie),
- condiţii dinamice (ex.: reducerea forţelor de inerţie, a şocurilor şi vibraţiilor la
capetele fazelor active ale tachetului).
Determinarea dimensiunilor optime ale unui mecanism cu camă este o problemă de
optimizare.
Funcţia obiectiv poate fi una din următoarele mărimi care necesită o valoare minimă:
- gabaritul camei,
- inversul randamentului,
- momentul motor maxim,
- lucrul mecanic necesar efectuării unei rotaţii complete a camei.
Restricţiile se pot referi la limitarea:
- valorilor maxime ale unghiurilor de presiune în faza de urcare şi în faza de coborâre a
tachetului,
- mărimii maxime a razei de curbură negative…
În general, funcţiile obiectiv şi restricţiile sunt funcţii neliniare de dimensiunile
necunoscute ale elementelor. Pentru rezolvarea sistemelor neliniare se folosesc metodele
programării neliniare: metoda Newton-Raphson, metoda gradientului, …
Exemplu de succesiune a rezolvării problemelor de sinteză ale mecanismelor cu
camă:
- alegerea sau impunerea legii de mişcare a tachetului,
- alegerea optimă a unghiului de presiune,
- determinarea razei minime a cercului de bază al camei din condiţii cinematice, astfel
încât unghiul de presiune să nu depăşească valoarea critică de blocare a tachetului,
- determinarea profilului camei,
- calculul cinetostatic şi de rezistenţă al camei,
- stabilirea elementelor constructive ale mecanismului,
- desenul de execuţie al camei.
Prin ciclograma mişcării se înţelege reprezentarea succesiunii fazelor mişcării şi a
mărimilor acestora, în coordonate carteziene (deplasarea tachetului în funcţie de deplasarea
camei), polare sau sub formă tabelară, în conformitate cu caracteristicile procesului tehnologic.
De obicei cama se deplasează cu viteză liniară constantă sau cu viteză unghiulară
constantă, adică are mişcare uniformă.
Tachetul are patru faze pentru cel mai simplu mod de mişcare (Fig. 24):
 - faza de ridicare,
- faza de repaus sau staţionare superioară,
- faza de coborâre,
- faza de repaus sau staţionare inferioară.
Unghiurile corespunzătoare de rotaţie ale camei se numesc unghiuri de fază.
În Fig. 24 s-a reprezentat deplasarea tachetului - ST în funcţie de unghiul de rotaţie al
camei C şi s-au făcut notaţiile:
u - unghiul corespunzător fazei de ridicare a tachetului,
 rs ,  ri - unghiul corespunzător fazei de repaus superior/inferior al tachetului şi
c - unghiul corespunzător fazei de coborâre a tachetului.
ST

O 360
o

u rs c ri

Fig. 24

Acest ciclu corespunzător unei rotaţii complete a camei se reia atât timp cât
mecanismul funcţionează.
În fazele de urcare şi coborâre tachetul poate avea o mişcare variată exprimată prin
numeroase funcţii sT  f (C ) .
Patru legi de bază se utilizează mai des în practică:
- legea liniară,
- legea parabolică,
- legea sinusoidală şi
- legea cosinusoidală.
Legea liniară se referă în mod special la faza de ridicare a tachetului, deoarece la faza
de coborâre tachetul poate realiza şi altă lege. Pentru o lege liniară sT( C ) (Fig. 25a), tachetul
are o mişcare uniformă (viteza redusă a tachetului sT' (  C ) are valoare constantă, Fig. 25b),
atunci când cama are mişcare uniformă (adică viteza unghiulară a camei este constantă
C  cons tan t ). Se observă că diagrama acceleraţiilor nu este continuă (Fig. 25c). Acceleraţia
are valoarea zero, excepţie punctele de trecere de la o fază la alta, unde valorile sunt infinite
(discontinuităţi de ordinul doi). În realitate, mecanismul nu realizează aceste şocuri. Materialul
se tasează elastic sau plastic, şi astfel acceleraţiile se reduc în mod considerabil, implicit forţele
de inerţie. Deoarece acceleraţiile au totuşi valori mai mari decât cele admisibile, pentru
reducerea acestora în plaja de valori admise, ramurile diagramei din punctele unghiulare se
racordează între ele (Ex. Fig. 26a).
Pentru o deplasare a tachetului după o lege de mişcare liniară, profilul camei va avea
forma curbei spirala lui Arhimede (Fig. 27a). Spirala lui Arhimede reprezintă locul geometric
al unui punct care se deplasează cu o viteză liniară constantă (v=constant) pe o rază care se
roteşte cu viteză unghiulară constantă (   cons tan t ) (Fig. 27b).

Fig. 25

Ecuaţia spiralei lui Arhimede în coordonate polare este: ρ  at , unde: ρ este raza
polară a punctului curent de pe curbă, t este unghiul razei punctului curent exprimat în radiani,
iar a este o constantă care determină pasul spiralei lui Arhimede. Pasul spiralei reprezintă
distanţa dintre două profiluri consecutive ale spiralei (după o întoarcere a spiralei - 3600) şi
este egal cu 2a (Fig. 27). Raza de curbură şi coordonatele centrului de curbură într-un punct
curent al spiralei se determină la lucrările de laborator.
La o mişcare uniformă a camei, când tachetul ia contact cu profilul camei sub formă de
spirala lui Arhimede, tachetul se mişcă cu viteză constantă; adică, la unghiuri egale descrise de
camă, tachetul efectuează deplasări egale, astfel că raze succesive aflate la unghiuri egale una
de alta, vor avea diferenţa în lungime constantă.
Descriem în continuare trasarea spiralei lui Arhimede pentru o deplasare a tachetului
de la raza R1 până la raza R2 faţă de centrul camei, după o lege de mişcare liniară, pentru o
rotaţie a camei de la unghiul 1 la unghiul  2 (Fig. 28).
 a

Fig. 26
 a

ct

v=ct
t

b
Fig. 27
 Se împarte unghiul  (  2 - 1 ) într-un număr convenabil de părţi egale (în Fig. 28 s-a
împărţit în 6 părţi egale - 6 unghiuri având valoarea  / 6 ), iar diferenţa razelor din cele două
extremităţi în acelaşi număr de părţi egale (în Fig. 28 s-a împărţit s în 6 părţi egale, adică
fiecare are valoarea s / 6 ). Se construiesc atât razele cât şi arcele de cerc prin unghiurile,
respectiv prin segmentele noi formate; acestea se intersectează în puncte formând patrulatere
curbilinii. Se unesc punctele de pe diagonalele patrulaterelor, formând spirala lui Arhimede
(Fig. 28).

S
S/6

R2
/6

R1

Fig. 28

Alegerea optimă a unghiului de presiune

Reacţiunea camei faţă de tachet acţionează pe direcţia normalei (dacă nu se ţine cont
de frecare).
Cu cât unghiul de presiune este mai mic, forţa utilă va fi mai mare.
Unghiul de presiune este limitat cu scopul limitării fenomenului de autoblocare a
tachetului.
Deoarece pe profilul camei normala este variabilă şi unghiul de presiune este variabil.
Dacă unghiul  este prea mare, se ajunge la blocarea mecanismului, când unghiul 
se numeşte critic.
 critic  350 ...60 0 .
Valorile maxime pentru unghiul de presiune pentru fazele de urcare şi pentru cele de
coborâre se stabilesc în plajele precizate mai jos.
 critic urcare  35 0 ...45 0
 critic coborare  450 ...60 0
Se pot determina expresii pentru unghiul  din:
- condiţii geometrice şi cinematice;
- condiţii dinamice.
 Raza minimă a cercului de bază. Determinarea relaţiei dedependenţă dintre  critic şi raza
cercului de bază din condiţii cinematice

Pentru determinarea razei minime a cercului de bază la came în literatura de specialitate se

specifică două metode: metoda hodografului vitezelor şi metoda Flocke aproximativă.
Cercul de bază este cercul pe care se află profilul camei când tachetul este în faza de
repaus inferior. Cu cât raza cercului de bază este mai mică gabaritul va fi mai mic.
În cazul în care se impune deplasarea tachetului în funcţie de deplasarea camei s(  ),
trebuie calculată mărimea razei cercului de bază şi a excentricităţii, acestea determinând
dimensiunile de gabarit ale camei.
Deoarece unghiul de presiune, care influenţează buna funcţionare a mecanismului,
depinde de raza cercului de bază, se va determina o relaţie de dependenţă între raza cercului de
bază şi unghiul de presiune.
Pentru înţelegerea procedurii de determinare a razei minime cu ajutorul hodografului
vitezelor se consideră mecanismul camă rotativă (1) – tachet translant cu vârf (2) din Fig. 29,
realizat la scara lungimilor kl. Dezaxarea tachetului este aleasă astfel încât momentul forţei de
rezistenţă tehnologică să fie de sens contrar momentului motor.
În continuare se va determina unghiul de presiune în funcţie de parametrii geometrici ai
mecanismului.
Se consideră două cazuri: o poziţie instantanee a mecanismului în cursa de urcare (Fig.
29) şi o poziţie instantanee a mecanismului în cursa de coborâre.

B n
2

V A21
u
V A2

V A1
C
A D
s

r
F
u
s0

e O
E

1
ro
1

Fig. 29

Pentru poziţia instantanee a mecanismului în faza de urcare se determină viteza de

deplasare a tachetului cu ecuaţia vectorială:
 v A2  v A1  v A21
unde: v A2 reprezintă viteza punctului A2 de pe tachet, v A1 reprezintă viteza punctului A1 de pe
profilul camei, iar v A21 reprezintă viteza relativă dintre cele două puncte.
v A1  1r ; v A1  OA
Ecuaţia vectorială se construieşte pe schema cinematică la scara kv, astfel ca v A1 desen să
coincidă cu marimea lui rdesen , şi se roteşte apoi triunghiul vitezelor cu 900 în sensul vitezei
unghiulare 1 .
Deoarece s-a impus mărimea lui v A1desen să fie egală cu rdesen, scara vitezelor se va
determina cu relaţia:

v A1 1r r
kv    1  1  k l .
v A1desen rdesen r
kl
v A1
Vitezele s-au ales la această scară, k v  , pentru a se gasi o dependenţă între
rdesen
mărimile cinematice (poziţia şi viteza tachetului) şi geometria camei (raza cercului de bază,
excentricitatea tachetului şi unghiul de presiune).
ds ds d ds
v A2    1  s  1
dt d dt d

s1 e s1 e
 
v A desen  edesen k kl kl  1 kl s  e
tg u  2  v  
s desen  s0 desen s s0 s s0 s  s0
 
kl kl kl k l
unde r0 este raza cercului de bază al camei.

Pentru poziţia instantane a mecanismului în faza de coborâre se procedează în mod

similar:
s 1 e s 1 e
 
v A2 desen  edesen k kl k l  1 kl s  e
tg c   v   .
s desen  s0 s s0 s s0 s  s0
desen  
kl kl kl k l
În concluzie:
s'  e
tg u  u
su  s0

s'c  e
tg c  .
sc  s0
Din cele două relaţii anterioare se observă că unghiul de presiune în faza de urcare este
mai mic decât unghiul de presiune în faza de coborâre.
Se determină s0 şi e din sistemul anterior de ecuaţii.
 ds
Dacă se cunoaşte s şi va rezulta un unghi  variabil pe conturul camei.
d
Se scriu relaţiile anterioare pentru valoarile maxime ale vitezei (deoarece în vecinătatea
acestei valori unghiul de presiune este maxim) pentru cursa de urcare şi de coborâre şi se
determină necunoscutele s0 şi e. Cu aceste valori se va determina raza minimă a cercului de
bază, r0.

r0  s02  e 2
Pe baza construcţiei anterioare se va determina raza minimă a cercului de bază pe cale
grafică, folosind hodograful vitezelor.
Etapele procedurii sunt următoarele:
- se trasează graficul deplasarea tachetului în funcţie de unghiul de rotaţie al camei, la
scara kl,
- se trasează graficul vitezei absolute a tachetului în funcţie de unghiul de rotaţie al
camei, la scara kv  k l  1 , ceea ce este echivalent cu trasarea graficului vitezei reduse
s
la scara kl (se reprezintă segmentele corespunzătoare unghiurilor camei ),
kl
- se împart unghiurile de rotaţie ale camei într-un număr de părţi egale atât pe diagrama
deplasării tachetului s(  ) , cât şi pe diagrama v(  ) ,
- se rabat cu 900 vitezele absolute în sensul lui 1 ,
- se desenează vitezele rabătute pe o axă paralelă cu deplasarea tachetului, în punctele de
extremitate ale deplasărilor corespunzătoare unghiurilor camei, şi se obţine hodograful
vitezelor,
- se trasează două drepte înclinate la unghiurile de presiune maxime faţă de axa de
referinţă a hodografului vitezelor,  u pentru cursa de urcare, respectiv  c pentru cursa
de coborâre, şi se translatează acestea paralel cu ele însele până ce ajung tangente la
hodograful vitezelor; dreptele formează două domenii, D şi D’,
- cupla de rotaţie a camei se poate alege oriunde în domeniul D, dar raza minimă de bază
se obţine între punctul de intersecţie al celor două drepte şi punctul corespunzător
deplasării minime a tachetului, aflat pe axa de referinţă a hodografului; această rază
minimă se obţine pentru excentricitatea e care se determină din desen, şi anume abscisa
punctului de intersecţie al celor două drepte,
- dacă se doreşte o altă excentricitate e1, raza minimă se determină intersectând o
dreaptă verticală aflată la distanţa e1 faţă de axa de referinţă, iar dacă se doreşte un
mecanism axat raza minimă va fi O1A.

După determinarea razei minime şi a excentricităţii se determină profilul ideal al camei, prin
plasarea pe raze, la unghiurile corespunzătoare, de la cercul de rază minimă spre exterior, a
deplasărilor tachetului din diagrama S(  ) dată. Se unesc extremităţile acestor segmente şi se
obţine profilul ideal, care corespunde cu profilul camei dacă tachetul este cu vârf. Dacă
tachetul este cu rolă sau cu taler se determină corespunzător fiecărui caz profilul real al camei.
De exemplu, pentru tachetul cu rolă se desenează rola cu centrul pe curba profilului ideal şi
cama va reprezenta înfăşurătoarea acestor role (aplicaţii la laborator şi curs).
 v

D'
D

x
45

1ma
O
s A rb
m in

x
2 ma
1

s v

Fig. 30
 Cinetostatica mecanismului cu camă

Se consideră cama rotativă şi tachetul translant (Fig. 31).

Condiţia de deplasare a tachetului în ghidaj este:
P cos   Q  N 1  N 2
unde:  este coeficientul de frecare de alunecare dintre tachet şi ghidaj.
Din sistemul format din două din ecuaţiile de mai jos se determină expresiile lui N1 şi
N2 .
 M ( 2 )  0 ; CB  N  CB  F
C 2 f2  CA  N1  CA  Ff 2  0
 M ( 2 )  0 ; AD  Q  AB  N
A 2  AB  F f 2  AC  P  0
 M ( 2 )  0 ; BD  Q  BA  N
B 1  BA  F f 1  BC  P  0
 F ( 2 )  0 ; P sin   N  N
x 1 2

M (2) 0;
C

i j k i j k i j k
xB  xC y B  yC 0  xB  xC y B  yC 0  x A  xC y A  yC 0
N2 0 0 0  N 2 0  N1 0 0
i j k
 xB  xC y B  yC 0 0;
0  N 1 0
 N 2 ( y B  yC )  N 2 ( x B  xC )  N 1 ( y A  yC )  N 1( xB  xC )  0
Expresiile lui N1 şi N 2 se înlocuiesc în (1) şi rezultă:
Q
P
f ( a ,b , d , ,  )
Pentru f=0, P tinde la infinit, şi se obţine valoarea lui  critică.
Condiţia    critic trebuie să fie îndeplinită pentru fiecare valoare a parametrului b
variabil, în general  fiind variabil în fiecare punct de pe profilul camei.

Fig. 31