650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Din Evul Mediu localitatea va apărea menţionată neîntrerupt în

COMUNA SICHEVIŢA toţi anii următori: Schitthevitza (1690-1700), în însemnările lui

Marsigli, Süsevitza (1723), pe harta lui Mercy, Sekeviza (1761), în
harta oficială a districtului Palanca, iar cea mai convingătoare
1. AŞEZARE GEOGRAFICĂ mărturie este harta lui Griselini din 1776, unde apare sub denumirea
de Sikeviza:
Într-un loc mirific de pe Clisura Dunării, la hotarul dintre Munţii
Locvei şi Munţii Almăjului, este „răsfirată” comuna Sicheviţa, cu cele
19 sate ale sale: Sicheviţa, Gornea, Liborajdea, Cruşoviţa,
Lucacevăţ, Streneac, Martinovăţ, Zăsloane, Curmătura, Frăsiniş,
Cameniţa, Cârşie, Zănou, Cracu Almăj, Ogaşu Podului, Valea
Oreviţei, Valea Ravensca, Valea Sicheviţa şi Brestelnic.
Comuna Sicheviţa este situată în partea de sud a judeţului
Caraş-Severin şi se întinde de la Dunăre pe Valea Cameniţei pe o
suprafaţă de 126 km2. Ea se învecinează la vest cu oraşul Moldova
Nouă şi comuna Coronini, la nord cu comunele Gârnic, Şopotu Nou,
Dalboşeţ şi Bănia, la est cu Berzasca – satul Liubcova, iar la sud cu
fluviul Dunărea.
Fig. 1.1. Harta localităţii Sicheviţa (1776)
Sicheviţa este una dintre cele mai vechi aşezări din Clisura
Dunării, atestată documentar încă din Evul Mediu, cu o populaţie
Localitatea Sicheviţa, reşedinţa comunei, este o străveche
curat românească.
vatră cu urme de locuire încă din preistorie, aşezată acum la
Anul de atestare documentară este 1363, când este amintit ca
confluenţa dintre Valea Cameniţa şi Valea Sicheviţa. Satul îşi are
„om al regelui maghiar în partea răsăriteană a Munţilor Locvei pe
numele de la pârâul şi valea cu acelaşi nume şi este „locul de
Mihai de Zynkad” unde, prin Zynkad se înţelege Sicheviţa, aşa cum
baştină” al românilor de pe Clisura Dunării.
menţionează istoricul austriac F. Milleker [Ilieşiu N., 2011]. Tot aşa o
Satul Sicheviţa se află la o distanţă de 28 km de oraşul
numeşte şi Mateias Bél şi a fost tradus sub numele de atunci de
Moldova Nouă, la 80 km de Oraviţa, la 84 km de Orşova, la 140 km
„Synkovitza”, [Moisi A., 1934].
de municipiul Reşiţa şi la 201 km de Timişoara, capitala Banatului.

7 8
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Relieful
Pornind de la Podul Păzărişte, pe Valea Cameniţei, veţi
vedea de-o parte şi de alta a satului alternanţa un deal, o vale, un alt
deal, o altă vale. Suişuri şi coborâşuri blânde, ca oscilaţiile leagănului
tradiţional al satului Sicheviţa. Mereu o nouă privelişte. Dar, peste tot,
aceeaşi blândă armonie a peisajului. În zare se iveşte dealul de la
cumpăna râurilor Cameniţa şi Gravensca, numit atât de sugestiv de
localnici Botul Cracului. Culmile cele mai înalte sunt: Dealul Colţului
(579 m), Groşanăţ (578 m), Străineacul Mare (575 m) şi Băinul Mare
(481 m). Altitudinea cea mai coborâtă este la nivelul luncilor create
de-a lungul râului Cameniţa, oscilând între 92-95m în Lunca
Sicheviţei şi 85-87m în Lunca Gornei.
Satul Sicheviţa este la o altitudine medie de 104 m, fiind
adăpostit de culmile Cioaca (310 m) şi Ciordărin (284 m).
Satul Gornea este la o altitudine medie de 92 m, dealurile
cele mai importante fiind: Greda (306 m), Stenca (296 m), Păzărişte
(207 m) şi Căuniţa (175 m).
Relieful comunei este dezvoltat pe şisturi cristaline, având
forme comune cu aspect rotunjit, cu versanţi bine împăduriţi, doar pe
alocuri cu rupturi de pantă, îndeosebi spre Munţii Almăjului, unde
culmile urcă la peste 600 m. Astfel, apar izolat ,,chei” pe Valea
Sicheviţei, la Sălăştiuţ, pe Valea Gramensca şi la Cârşie pe râul
Cameniţa.
Două sunt resursele importante ale subsolului: granitul şi
caolinul. În trecut s-a exploatat arama (Cu) şi chiar aurul, din nisipul
aurifer de la vărsarea Cameniţei în Dunăre.
9 10
Sicheviţa – Monografie
Apele
Fluviul Dunărea constituie limita de sud a comunei Sicheviţa,
pe o lungime de aproape 17 km de la râul Alibeg la hotarul cu
localitatea Coronini şi Ogaşul Ierilor spre Liubcova.
După ce îşi adună apele din 6 ţări (Germania, Austria,
Slovacia, Ungaria, Croaţia şi Serbia) şi trece prin 4 capitale (Viena,
Bratislava, Budapesta şi Belgrad), dornic de a povesti tot ceea ce a
văzut, fluviul Dunărea intră în ţară pe teritoriul judeţului Caraş-
Severin, la Baziaş, şi parcurge 60 de km în judeţ la hotarul cu Serbia,
pentru a-şi continua drumul prin Banatul Montan spre Orşova,
formând defileul care îi poartă numele.
Acest ţinut de un farmec aparte, delimitat la vest de râul Nera
şi la est de râul Cerna, la Cazanele Dunării, este numit de localnici
„Clisura Dunării”.
Dunărea este cel de-al doilea fluviu ca lungime din Europa,
după Volga, cu un curs de apă de 2860 km, din care 1075 km sunt pe
teritoriul României. Partea cea mai încântătoare este între Baziaş şi
Orşova, cu a cărei frumuseţe nu poate rivaliza nicio altă porţiune sau
altă regiune din Europa.
Destinul dat de natură a făcut ca atât la obârşia fluviului, cât şi
la vărsare, locul să poarte numele cu atributul „negru”. Izvoarele sunt
în Munţii Pădurea Neagră (Schwartzwald, Germania), iar cele trei
braţe de la vărsare (Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe) îşi pierd apele în
Marea Neagră (România).
De sute de ani acestui ţinut bănăţean plin de farmec natural,
dar şi de istorie i se spune „Clisura Dunării”. Este spaţiu dunărean
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
dintre gura de vărsare a Nerei (km 1075 fluvial) şi gura de vărsare a
Cernei (km 955 fluvial) pe o distanţă pe 120 km.
Etimologic, cuvântul „clisură” provine din cuvântul „clis” care
înseamnă cheie pe greceşte, aşa cum afirmă unul dintre cei mai
apropiaţi cercetători ai Clisurii Dunării, prof. Alexandru Moisi.
Denumirea metaforică este una potrivită, întrucât se poate spune că,
dintotdeauna, defileul Dunării a fost cheia Apusului faţă de Orient.
Mai mult, „numirea este nimerită, întrucât atât la intrare, cât şi la
ieşire din strâmtoare, valea are o asemănare perfectă a unei chei
grandioase.” [Moisi A., 1934].
În sens restrâns, Clisura Dunării este valea îngustă a
Dunării de la Babacai până la Tabula Traiana, împărţindu-se în două
părţi: Clisura de Sus, de la Babacai până la hotarul dintre judeţele
Caraş-Severin şi Mehedinţi, în apropierea cataractei Greben, şi
Clisura de Jos, de la Greben la Tabula Traiana.
După intervenţia „omului” dornic de mărire, prin construcţia
barajului Porţile de Fier, natura şi-a reluat în mâini stăpânirea
sălbatică asupra Clisurii Dunării.
„Dunărea se scurge fără întoarcere asemenea nisipului prin
clepsidra timpului. Mereu alte ape trec prin faţa noastră în irepetabile
clipe, creând senzaţia stranie că timpul a devenit material,
întruchipându-se în unde.” [Meilă M., 1912].
Fluviul Dunărea este mereu viu ca o fiinţă uriaşă fluidă
plămădită din apă. Uneori poate fi blândă şi liniştită ca adierea unui
vând de primăvară. Alteori însă se agită mânată parcă de zbuciumul
oamenilor din aceste locuri.
Frumuseţea sălbatică, fără seamăn a priveliştilor clisurene
este dată şi de scurgerea apelor Dunării prin cele 5 chei ale Clisurii,
11
Sicheviţa – Monografie
care se închid şi se deschid printr-o alternanţă de îngustări şi
depresiuni:
• Îngustarea Baziaş - Divici (8 km), urmată de o
depresiune largă la Moldova Veche (27 km);
• Îngustarea Coronini - Alibeg (6,2 km) şi depresiunea
Sicheviţa (Gornea) - Liubcova (17 km);
• Îngustarea Berzasca - Greben (18 km) şi lărgirea
lungă Greben-Plavişeviţa (25 km);
• Cazanele Mari (3,8 km) cu Golful Dubova (1,4 km);
• Cazanele Mici (3,6 km) cu depresiunea Ogradena-
Orşova (10 km)
Cel mai important râu al comunei Sicheviţa este Cameniţa, care
izvorăşte din locul numit „Izvorul Petricica” (de origine slavă). După ce
îşi uneşte apele sale cu Gravensca şi Ravensca în amonte de satul
Sicheviţa, râul Cameniţa întâlneşte pârâul Valea Sicheviţei în vatra
satului, apoi curge „la vale” şi, după 13 km de la izvor, se varsă în
Dunăre, la podul Păzărişte, în dreptul kilometrului 1025 fluvial. Aici
este o frumoasă microdeltă a Cameniţei la Dunăre. Toate pâraiele de
pe teritoriul comunei curg radial spre Dunăre, de la pârâul Alibeg la
hotarul de vest cu Coronini, pârâul Liborajdea, pârâul Cruşoviţa,
până la pârâul Oreviţa, la hotarul de est cu satul Liubcova.
Pe cursurile râurilor Cameniţa şi Liborajdea sunt construite
vestitele mori ţărăneşti cu ciutură şi butoni, precum şi pive (vălaie),
gatere şi mici hidrocentrale pentru producerea curentului electric,
ingenios construite de localnici.
Pretutindeni sunt izvoare cu apă rece de băut şi fântâni
construite de mâna omului, a căror pânză freatică variază între 2 şi
12 m.
12
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Clima
Clima de pe teritoriul comunei Sicheviţa este cea specifică
Clisurii Dunării, una temperat-continentală, cu influenţe
mediteraneene.
Caracterul temperat al climei este dat de poziţia României la
jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord, cu valori ale
temperaturii medii anuale de 100 C.
Totodată, caracterul de climă continentală este asigurat de
poziţia centrală a României pe continentul european, la jumătatea
distanţei dintre Coasta Atlanticului şi Munţii Urali, cu diferenţe termice
dintre vară şi iarnă de 240 C, mai mari decât în regiunile cu climă
oceanică. În Clisura Dunării clima este mai blândă datorită
influenţelor mediteraneene, ceea ce face ca verile să fie
călduroase şi lungi, iar iernile nu prea geroase şi scurte. Primăverile
sunt timpurii, iar toamnele sunt târzii.
Din cauza unei astfel de clime, primăvara sunt inundaţii prin
topirea bruscă a zăpezilor, iar vara sunt ploi torenţiale scurte,
cunoscute sub denumirea de „ruperi de nori”. A rămas în memoria
localnicilor „potopul” din anul 1910, când au fost luate mai multe
case şi cel din 1970, precum şi „marea secetă” din anii 1973 şi 2003,
când fântânile au secat.
Clima este influenţată de vânturile ce bat în zonă. Vântul
dominant în Clisura Dunării este „Coşava” care, din cauza
diferenţelor mari de presiune atmosferică, bate puternic, „în
cascadă”, atingând viteza de 120 km/h, în perioada de primăvară
timpurie şi de toamnă târzie.
13
Sicheviţa – Monografie
Coşava este un vânt sud-estic rece şi puternic, care îşi
croieşte drum prin Porţile de Fier pe toată clisura către nord-vest. De
obicei, bate 2-3 zile, uneori chiar mai multe zile şi, foarte rar, numai o
singură zi.
În comuna Sicheviţa, acest vânt este mult mai domol
datorită aşezării comunei între dealuri pe direcţia nord - sud. Din
cauza intensităţii mari a vântului, trunchiurile copacilor cresc înclinate
în direcţia nord-vest, în care Coşava bate. Iarna, vântul troieneşte
zăpada şi, de multe ori, zăpada viscolită blochează drumul de acces
de pe malul stâng al Dunării dintre Moldova-Nouă şi Orşova. .
Un alt vânt care bate pe teritoriul Sicheviţei este „Gorneacul”.
Este un vânt umed care bate din direcţia nord-vest şi aduce mereu în
timpul verii ploi mari şi repezi, iar iarna zăpadă abundentă.
Pe lângă cele două vânturi cunoscute, în sudul Banatului suflă
şi „Austrul”, un vânt cald şi uscat care aduce secetă, motiv pentru
care localnicii îi zic şi „straiţă goală”.
Din Cronica Parohială a localităţii se poate menţiona că:
• vara, luna iulie este cea mai călduroasă (luna lui Cuptor), iar
maxima de temperatură s-a înregistrat în anul 1973, la
20 iulie 1973, de +410C;
• iarna, cea mai geroasă lună este ianuarie, însă temperatura
cea mai scăzută s-a înregistrat în 11 februarie 1929, de
-250C.
Dintre credinţele oamenilor bazate pe semnele vremii:
- când bate vântul umed Gorneacul este semn de ploaie;
- când bate vântul uscat Austrul este semn de secetă mare.
14
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Flora
În hotarul comunei Sicheviţa, pădurile ocupă o suprafaţă
într-un procent de aur de 62%, în care se întâlnesc: fagul, stejarul,
gorunul, frasinul, carpenul, cornul, teiul, alunul şi salcâmul. În lunca
Cameniţei şi pe lângă ape cresc: anini, plopi, ulmi şi sălcii.
Dintre plantele mediteraneene se pot admira îndeosebi:
liliacul, scumpia şi smochinul.
Plantele, arbuştii şi florile care cresc în stare sălbatică sunt
uşor de identificat: măceşul, porumbul, socul, murul, rugul, garofiţa
de munte, laleaua pestriţă, ghimpele, narcisa, măcrişul, macul
sălbatic, sunătoarea, muşeţelul şi lumânărica. Se mai pot vedea
plantele agăţătoare precum: iedera şi viţa sălbatică.
Poienile de pe dealurile Sicheviţei au o vegetaţie specifică
cu: trifoi alb, trifoi roşu, lucernă, măcriş iepuresc şi multă ferigă.
Toate poienile sunt înconjurate de tufe de zmeură şi de mure.
Cu pomii fructiferi puşi de schiviceni s-au creat adevărate
livezi de: pruni, meri, peri, cireşi, vişini, caişi, piersici, gutui, nuci,
duzi, scoruşi, măceşi, coacăzi, lămâi şi smochini.
În grădinile („plaţurile”) de lângă casă, localnicii cultivă:
cartofi, fasole, varză, ceapă, usturoi, pătrunjel, morcovi, castraveţi şi
ardei gras. Parcele de pământ sunt încă cultivate cu: porumb, grâu,
ovăz şi secară.
Pe suprafeţe tot mai reduse se cultivă viţa-de-vie. Ea se
cultivă fie aranjată pe spalier în curtea casei sau în grădină, fie pe
dealurile scăldate în soare toată ziua. Strugurii recoltaţi sunt folosiţi
pentru: must, vin şi răchie.
15
Sicheviţa – Monografie
Fauna
Prin varietatea şi bogăţia ei, fauna de pe teritoriul comunei
nu este cu nimic mai prejos decât flora. În pădurile din apropierea
celor două sate (Sicheviţa şi Gornea) şi ale celorlalte 17 cătune se
întâlnesc: lupul, vulpea, mistreţul, căprioara, căpriorul, jderul, vidra,
iepurele şi veveriţa.
Desigur, aceste animale sălbatice nu pot fi văzute oricând şi
oriunde. Ele au simţurile deosebit de dezvoltate şi se feresc din
calea omului. Doar mistreţii îşi fac simţită prezenţa în fiecare toamnă,
prin devastarea culturilor de porumb aflate răzleţe şi departe de sate.
Dintre păsările care se văd şi se aud în zonă se pot
menţiona: ciocârlia, rândunica, prepeliţa, mierla, privighetoarea,
cucul, ciocănitoarea, vrabia, turturica, piţigoiul, uliul, cucuveaua,
bufniţa, dumbrăveanca, cocostârcul, barza, porumbelul, raţa şi gâsca
sălbatică.
Dorinţa de a avea animale şi păsări frumoase este una din
trăsăturile specifice schiviceanului. În fiecare gospodărie se cresc
vaci pentru lapte şi porci pentru consumul propriu de carne sau
pentru vânzarea în târg. O parte din localnici au oi sau capre în stână
pentru lapte, lână şi carne. Creşterea cailor a devenit astăzi o
pasiune, deşi încă mai este şi o necesitate pentru munca ogorului.
Dintotdeauna, în fiecare curte, s-au crescut găini, gâşte, raţe şi curci,
atât pentru consumul propriu, cât şi pentru comerţ: carne, ouă şi fulgi.
Apele râurilor de munte de pe teritoriul Sicheviţei sunt încă
bogate în păstrăvul indigen şi clean. În apele Dunării trăiesc: somnul,
şalăul, crapul, ştiuca, cega şi carasul.
16
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
2. O PRIVIRE ISTORICĂ
Se spune că: „Istoria este facla trecutului pusă în întunericul
prezentului ca să lumineze viitorul.” [Moisi A., 1934].
Istoria comunei Sicheviţa este strâns legată de istoria
Banatului şi mai ales a Clisurii Dunării. A stabili trecutul acestui ţinut
numai după scrisul „străinilor” nu-i de ajuns, deoarece ei au căutat pe
toate căile a ne pierde pe noi şi a se ridica pe ei. O privire istorică a
locului s-a realizat pe zece perioade distincte şi şapte stăpâniri:
106 – 271 d.Hr. – stăpânire romană
271 – 1200 – alternanţă între stăpânirea bizantină şi
năvălirea popoarelor migratoare
1200 – 1552 – stăpânirea maghiară
1552 – 1716/1718 – stăpânirea otomană
1718 – 1867 – stăpânirea habsburgică (austriacă)
1867 – 1918/1919 – stăpânirea austro – ungară
1919 – până în prezent – teritoriu românesc
Fiecare perioadă a însemnat măriri şi decăderi în istoria
Clisurii Dunării şi, desigur, în existenţa Sicheviţei.
Clisura Dunării este „o ţelină nelucrată de nimeni în trecut şi
nici în prezent nu i se dă importanţă după merit. Pentru a cunoaşte
trecutul cu adevărat al Clisurii ar trebui să ne folosim exclusiv de
mărturia vie a obiectelor descoperite în pământul strămoşesc, care
ne vorbesc despre trecutul apropiat şi până la cele mai îndepărtate
timpuri. ” [Moisi A., 1934].
17
Sicheviţa – Monografie
1. Perioada preistorică
În Banatul Montan a trăit primul om modern din Europa, în
urmă cu 40000 de ani. Sunt mărturie fragmentele de mandibulă şi
craniu descoperite în 2002, în Peştera cu Oase din Valea Minişului,
în apropiere de Anina. Aceste rămăşiţe, cele mai vechi din Europa,
pun într-o nouă lumină evoluţia rasei umane, arătând că omul
european modern timpuriu prezintă trăsături atât ale omului Homo
sapiens, cât şi ale omului Neanderthal, în urma interacţiunii lor,
înainte ca ultimul să dispară.
Dacă este adevărat cum spun bătrânii că de la vatra Sicheviţei
şi până la Babacaia a fost un singur sat pe Clisura Dunării, atunci
cele 425 de desene rupestre din epoca de piatră, dar şi urmele de
locuire din perioada dacică descoperite în Peştera Chindiei, sunt o
mărturie a existenţei oamenilor pe aceste locuri. Pe pereţii de stâncă,
artiştii necunoscuţi au pictat păsări, flori şi alte însemne folosind
pigmenţi naturali şi argile colorate din împrejurimi. Oamenii primitivi
au găsit adăpost în peşterile de la Dunăre şi s-au stabilit în aceste
locuri, unde se găsea mai uşor hrană, iar clima era mai blândă.
Peşterile erau uscate şi ofereau condiţii mai bune de locuit, având o
temperatură constantă şi în care pătrundea cât şi cât lumina naturală.
Cercetările arheologice efectuate în anii 1967-1987 în
perimetrul comunei, coordonate şi efectuate de către prof.univ.dr.
Gheorghe Lazarovici, conf.univ.dr. Dumitru Ţeicu şi prof. Ion
Dragomir împreună cu arheologii Florin Medeleţ şi Săcărin Caius, au
scos la iveală „urme de locuire în bordeie, vetre de foc, unelte de
piatră şi din os, idoli şi altare de cult din lut din perioada paleolitică şi
neolitică. ” [Dragomir I., 2003].
18
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Epoca paleolitică. În primăvara anului 1968, la Căuniţa de Sus
- Gornea, au fost găsite la suprafaţă două piese: un topor de silex şi
un grătar discoidal, care „prin tehnica de execuţie manifestă tradiţii
paleolitice.” [Lazarovici Gh., 1977]. Descoperirile de la Gornea au
completat un gol în cercetarea epocii de piatră din Banat, fiind cele
mai timpurii din Clisură, cu o vechime de circa 40 000 de ani î.Hr.
Epoca neolitică. Tot pe terasa de la Căuniţa de Sus s-au găsit
fragmente ceramice aparţinând culturii Starčevo-Criş, culturii Vinča şi
mai târziu culturii Sălcuţa.
Epoca metalelor. Din epoca aramei, cea de trecere de la epoca
de piatră şlefuită la epoca bronzului, pe dealurile Păzărişte şi Bişteg,
s-a descoperit un topor-târnăcop de aramă cu braţele în cruce,
aparţinând culturii Coţofeni. Pentru epoca bronzului a fost mărturie
depozitul de bronzuri de 8 kg de la Păzărişte, compus din seceri,
lame de spadă şi brăţări cu spirală la cap, şi scos la iveală cu prilejul
construirii drumului de la Păzărişte la Gornea, în anul 1882, „a cărui
urmă s-a pierdut; la început se ştie că a fost la Vârseć, apoi i s-a
pierdut urma, aflându-se probabil la Budapesta sau la Viena… În
vara anului 1967, la Târcvişte-Gornea s-au găsit cuptoare de redus
minereu de cupru şi de metale preţioase, fapt ce denotă o largă
răspândire a metalurgiei bronzului în localitate.” [Dragomir I., 2003].
Urme şi aşezări din epoca fierului, perioadă care deschide cu
adevărat istoria triburilor daco-getice, au fost găsite la Căuniţa de Jos
(Cetate) şi la Liborajdea (un fragment de sabie !).
Odată cu apariţia primelor triburi dacice, în Banat a luat sfârşit
perioada denumită convenţional „preistorie” (150 î.Hr).
19
Sicheviţa – Monografie
2. Perioada dacică
Geto-dacii s-au stabilit în acest ţinut datorită bogăţiilor de pe
Valea Dunării, în zona localităţilor Baziaş, Divici, Pojejena, Mudava,
Coronini, Gornea, Sicheviţa, Liubcova, Sviniţa şi Dubova, unde au
fost găsite urmele unor aşezări dacice sub formă de cetăţi: ceramică,
vase, urne funerare, ornamente şi unelte.
Prezenţa şi evoluţia civilizaţiei daco-gete pe teritoriul comunei
Sicheviţa este dovedită de existenţa aşezării fortificate de la locul
numit „Ogaşul Padina cu Spini”, de pe malul stâng al Dunării, la 1,5
km de Căuniţa şi la nord de şoseaua spre Moldova Nouă. De
asemenea, la Zăsloane şi pe Valea Sicheviţei s-au găsit mai multe
fragmente ceramice şi vetre de foc. „Obiectele descoperite arată că
ceramica a fost lucrată cu mâna, dar sunt şi câteva fragmente din
pastă cenuşie lucrată la roată. Pasta este amestecată cu pietricele,
din care cauză, uneori, la suprafaţă, se observă mici umflături.
Culoarea vaselor este brună, cărămizie şi gălbuie, iar arderea este
bună. Suprafaţa vaselor la unele este foarte bine netezită şi uneori
lustruită. Ornamentele sunt sărăcăcioase şi constau în proeminenţe
şi butoni. Vasele reconstituite sunt sub formă de: oale cu gât evazat,
strachină tronconică, strachină bitronconică uneori cu fundul inelar,
vas în formă de sac, ceaşcă etc.” [Lazarovici Gh., 1977].
Despre geţi şi daci, istoricul Strabon (63 î.Hr. -19 d.Hr.)
menţionează în „Geografiile” sale că, în aval de cataracte, fluviul se
numea Istru, iar pe malurile sale locuiau geţii, în timp ce în amonte
de cataracte purta denumirea de Danubius, iar autohtonii erau dacii.
Ambele nume ale Dunării provin din noţiunea „purtător de
nori”, legat de fenomenul meteo frecvent întâlnit în Clisura Dunării.
20
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
În perioada de înflorire a Daciei sub Burebista (50 – 44 î.Hr.) şi
Decebal (87 – 106 d.Hr.), Banatul – cu munţi şi dealuri – era un ţinut
potrivit pentru fortificaţiile geto-dacilor. Din această perioadă sunt
cunoscute aşezările dacice în Banat: Mudava (Moldova Veche), Cula
la Coronini, Căuniţa la Gornea-Sicheviţa, Stenca la Liubcova,
Arcidava (Vărădia) pe Valea Caraşului, Berzobis pe Valea Bîrzavei,
Tibiscum (Caransebeş-Jupa) la vărsarea Bistrei în Timiş, Dierna
(Orşova) la vărsarea Cernei în Dunăre şi Tapae la Porţile de Fier ale
Transilvaniei, în hotarul dintre Banat şi Transilvania.
Istoricul roman Flarus afirma despre daci că: „ei sunt
aninaţi de munţii lor”, construindu-şi capitala Sarmizegetusa Regia
într-un loc greu accesibil, în Munţii Orăştiei: „Ocupaţiile lor principale
au fost agricultura şi creşterea animalelor, în special, oieritul.
Zăcămintele bogate de aur, aramă (Cu), fier şi sare, ca şi pădurile
favorizează în Transilvania de Vest şi în Banat dezvoltarea unui
minerit simplu şi a meşteşugurilor”. [Hromadka, G., 1993].
Mai mult, Herodot spunea că „geto-dacii se cred nemuritori”,
în înţelesul că admit nemurirea sufletului, care, după moartea
pământeană, merge la divinitatea lor, Zamolxis.
În Peştera Veterani de la Cazanele Dunării a fost
sanctuarul lui Zamolxis, zeul naţional al dacilor (Gino Lupi). Istoricul
român Florin Constantiniu menţionează tradiţia prin care geto-dacii
păstrau legătura cu zeul Zamolxis: „ei trimiteau la fiecare 5 ani un sol,
ales prin tragere la sorţi şi ucis prin aruncarea în sus, deasupra unor
suliţe în ale căror vârfuri cădea”.[Constantiniu, F., 2002].
După spusele lui Strabon, pentru că dacii preţuiau prea mult
vinul „pe care-l beau în coarne de bou”, regele Burebista,
întemeietorul primului stat dac centralizat, sfătuit de marele preot
21
Sicheviţa – Monografie
Deceneu, a dat poruncă să fie tăiată toată viţa de vie din întregul
regat. După moartea violentă a lui Burebista, statul dac se destramă
în cinci părţi, fiecare cu regele său.
În ţinutul Banatului Montan domnea principele dac Cotiso,
care, conform scrierilor lui Flarus, „de câte ori Dunărea îngheţată
lega cele două maluri, obişnuia să năvălească şi să devasteze
ţinuturile vecine”, aflate sub dominaţia romană.
3. Perioada romană
Romanii doreau Dacia pentru aurul ei. Aşa au început, în
timpul împăratului Tiberius, să construiască, pe malul drept al
Dunării, drumul roman ce traversa Clisura Dunării, între anii 33-34
d.Hr. Drumul a fost prelungit pe vremea împăratului Vespasian până
în dreptul actualei localităţi sârbeşti Milanovăc. Mai târziu, în anul 89
d.Hr., împăratul Dominiţian reface drumul construit în timpul domniei
lui Tiberius şi este terminat în zona Cazanelor în anul 103 d.Hr. de
către Traian. La ordinul împăratului Traian, drumul a fost tăiat prin
piatra Cazanelor, cu poduri de lemn aşezate pe grinzi ancorate în
stâncă. Pentru consemnarea evenimentului, pe malul drept al Dunării
(malul sârbesc!), romanii au săpat în stâncă faimoasa Tabula
Traiana, la intrarea în Cazane dinspre Orşova. Astăzi, o mare parte
a drumului roman se află sub apele Dunării, iar tabula scrisă a fost
ridicată cu câţiva metri mai sus pentru a rămâne vizibilă.
În primul război daco-roman (101-102 d.Hr.), cele 14
legiuni romane, cu 150 000 de ostaşi, sub conducerea lui Traian, trec
Dunărea pe poduri de vase, prin două locuri: la Lederata, în dreptul
vărsării Caraşului în Dunăre, şi la Dierna, la vărsarea Cernei în
Dunăre.
22
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Prima coloană, sub conducerea lui Traian însoţit de Hadrian,
viitorul său succesor, a trecut Dunărea la Lederata. Nu au lipsit
topometrii şi specialiştii în lucrări genistice care, îndată ce au trecut
fluviul, aveau ca misiune să facă ridicări topografice şi, acolo unde
erau aşezări dacice mai importante, au fost ridicate castre romane.
De la Lederata coloana a pornit pe Valea Caraşului până la Arcidava
(Vărădia), de aici urmând Valea Cernovăţului spre Centum Putea
(Surduc) şi Berzobis (Berzovia), apoi către Aizizis (Ezeriş-Fârliug),
Caput Bubali (Păltiniş-Banat) s-a ajuns la Tibiscum (Caransebeş-
Jupa). Acolo au făcut joncţiunea cu o a doua coloană de ostaşi
romani, care au trecut Dunărea tot pe pod de vase, la Dierna
(Orşova), sub conducerea lui Laberius Maximus, guvernatorul
Moesiei inferioare.
Între Dierna şi Tibiscum, coloana a mers pe culoarul Timiş-
Cerna, fiind construite castrele romane Ad Mediam (Mehadia),
Praetorium (Domaşnea), Ad Pannonios (Teregova), Gaganis şi
Masclianis. De la Tibiscum, armata romană a înaintat către inima
Daciei, străbătând Valea Bistrei, iar lupta s-a dat la Tapae, loc aflat la
hotarul dintre Banat şi Transilvania. Aici, la Porţile de Fier ale
Transilvaniei, dacii, sub comanda lui Decebal, sunt înfrânţi şi, în urma
tratatului de pace încheiat, Decebal este obligat, printre altele, să
cedeze romanilor teritoriul Banatului.
Dar Decebal n-a respectat tratatul, a reclădit cetăţi, a căutat
alianţe şi atunci, Traian, hotărât să ducă o a doua campanie de
cucerire a Daciei, l-a pus pe arhitectul grec, Apollodor din Damasc,
să clădească un pod peste Dunăre, la Drobeta Turnu Severin. Privit
ca o adevărată operă pentru acea vreme, podul avea 1135 m
lungime, 15 m lăţime şi se sprijinea pe 20 de piloni.
23
Sicheviţa – Monografie
Capul de pod poate fi văzut şi astăzi la Drobeta Turnu
Severin.
În cel de-al doilea război daco-roman (105-106 d.Hr.),
Traian şi armata romană trec Dunărea la Drobeta Turnu Severin, pe
podul lui Apollodor. De data aceasta, romanii pătrund cu trei coloane
spre capitala Daciei, Sarmizegetusa Regia, prin trei pasuri: Pasul
Poarta de Fier a Transilvaniei, Pasul Vulcan şi Pasul Turnu Roşu. Au
loc lupte crâncene şi, în cele din urmă, romanii cuceresc capitala
Sarmizegetusa, iar Decebal se sinucide, pentru a nu cădea în mâinile
romanilor.
Pentru a reconstitui acest război între daci şi romani, la
Roma s-a ridicat Columna Traiana, tot de către Apollodor din
Damasc, la 12 mai 113 d.Hr., pe care într-o spirală lungă de 200m
sunt arătate scene de lupte în care regele Decebal apare în trei
tablouri (bătălia de la Tapae, încheierea păcii şi momentul
sinuciderii), iar împăratul Traian, în 58 de tablouri. Întreaga coloană a
fost modelată din marmură de Carrara.
După cele două războaie (101 – 102 şi 105 – 106),
romanii, sub conducerea lui Traian, cuceresc Dacia şi o transformă în
provincie romană înfloritoare: Dacia Felix-Dacia roditoare, fertilă,
parte care cuprindea Banatul, Oltenia şi sud-vestul Transilvaniei.
Romanii stăpânesc Dacia 165 de ani, timp în care va avea
loc plămădirea poporului român.
Pentru valorificarea bogăţiilor din solul şi subsolul Banatului
Montan, romanii au unit cele două drumuri principale prin drumuri de
legătură secundare, precum cel de pe malul stâng al Dunării, de la
Dierna (Orşova) la Lederata (Ram-Baziaş), sau cel care străbate
Craina, Valea Almăjului şi Valea Nerei până la Arcidava (Vărădia), în
24
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Valea Caraşului. De-a lungul lor s-au ridicat aşezări tip „villae
rusticae” şi castre romane, cum sunt Villa rustica de la Căuniţa de
Sus (Gornea) şi Castrul roman de la Tarniţa (Pojejena).
Aproape întreaga zonă a Banatului Montan era strânsă ca
într-un cleşte în centura de formă triunghiulară a castrelor romane, cu
baza linia Dunării determinată de Lederata (Ram-Baziaş), la apus, şi
Dierna (Orşova), la răsărit. Vârful triunghiului era Tibiscum
(Caransebeş-Jupa), de unde drumul ducea pe Valea Bistrei până la
noua capitală a provinciei – Ulpia Traiana Augusta Dacica
Sarmizegetusa.
În goana lor după aur, mii de colonişti au venit din „toată lumea
romană” (toto orbe Romano, zice cronicarul vremii)[Djuvara, 2010].
Dacă în Munţii Apuseni, romanii extrăgeau aurul din subteran, în
Banat, ei îl obţineau îndeosebi prin spălarea nisipului aurifer din albia
râurilor Nera, Bârzava, Caraş şi a celorlalte râuri ale Clisurii Dunării.
Pentru a supraveghea malurile Dunării şi a păzi podul construit
de Traian, în Dacia Ripensis, provincie ce acoperea teritoriul actual al
Banatului, romanii au construit oraşe conduse de un prefect, aşa cum
se cunoaşte numele unuia dintre prefecţi, Marcus Papirus, din timpul
împăratului Antonius Pius (138 – 161 d.Hr.). În vremea lui Septimiu
Sever (193 - 211 d.Hr.), Dierna (Orşova) a primit rang de municipiu.
Totodată, coloniştii romani au făcut comerţ cu sare cu dacii liberi din
Crişana şi Maramureş, care erau în afara Imperiului Roman, au
cultivat viţă de vie şi s-au amestecat cu populaţia indigenă.
La primele contacte cu băştinaşii, romanii au avut surpriza să
constate că se înţelegeau ca şi cum ar vorbi aceeaşi limbă, ceea ce
a uşurat comunicarea şi întemeierea de familii mixte şi proprietăţi şi,
totodată, a favorizat naşterea poporului român şi a limbii române.
25
Sicheviţa – Monografie
Românii sunt urmaşii cu bune şi rele ai romanilor aventurieri şi
ai frumoaselor femei dace.
După cucerirea Daciei de către romani, a început o epocă
nouă în istoria locului unde este astăzi comuna Sicheviţa.
Primul teritoriu ocupat de romani şi ultimul părăsit de ei a fost
Clisura Dunării. Romanii s-au înţeles din vorbă cu dacii şi au păstrat
legătura, iar limba latină (vulgară !) s-a menţinut şi după părăsirea
teritoriului, lucru dovedit şi de faptul că misionarii creştini ai Romei
i-au încreştinat pe strămoşii noştri încă din secolul al IV-lea.
Mai mult, romanii au construit aşezări noi de tip rural, aşa cum
este şi villa rustica de la Gornea-Căuniţa de Sus, ale cărei vestigii
se pot vedea şi astăzi. „Clădirea era în formă de navă din piatră şi
cărămidă şi avea încălzire hippocaust; cercetările privind aşezările
din epoca romană şi romană târzie au arătat că villa rustica este din
secolul al IV-lea şi probabil a aparţinut unei familii înstărite. Pentru
construirea locuinţelor s-au făcut cuptoare de ars cărămidă, cum sunt
cele două cuptoare descoperite lângă villa rustica. Fiecare cuptor
avea o capacitate de circa 2000 bucăţi într-o şarjă. Un astfel de
cuptor a fost reconstituit la Muzeul Banatului Montan din Reşiţa.”
[Dragomir I., 2003].
În anul 1968 a fost identificată şi cercetată prin săpături
arheologice Cetatea romană târzie de tip Castellum quadrilurgium,
de la Căuniţa de Jos, construită după retragerea romană din Dacia
(sfârşitul secolului al III-lea). Acum, ruinele cetăţii sunt acoperite de
apele Dunării, după construirea barajului lacului de acumulare de la
Porţile de Fier. Cetatea era sub formă pătrată, de 41,5 x 41,5 m, şi cu
patru turnuri înalte la cele patru colţuri.
26
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Perioada romană este cea în care Clisura a strălucit ca

niciodată până atunci, dar nici de atunci până în zilele noastre.
Înflorirea şi belşugul ţinutului n-au durat însă prea mult, pentru că la
hotarul imperiului şi-au făcut apariţia popoarele migratoare.

4. Perioada stăpânirii bizantine

şi a năvălirii popoarelor migratoare

Între anii 271 – 275, sub conducerea împăratului Aurelian,

legiunile romane au trebuit să se retragă din Dacia atât din cauza
atacurilor carpilor (dacilor liberi), cât şi a năvălirii popoarelor
migratoare. Despre continuitatea legăturilor cu imperiul roman şi
după retragerea aureliană sunt mărturie tezaurele monetare
descoperite în Banat. Printre monedele găsite se remarcă „kosonii”,
Fig. 2.1. Cetatea romană târzie – Căuniţa de Jos (sec.III d.Hr.)
piese rare şi mult râvnite de către numismaţi.
De la anul 275 d. Hr. şi până în 1716, pe Clisura Dunării viaţă
„La cetatea romană s-au găsit cărămizi cu ştampila Legiunii a
paşnică nu a mai fost, din cauza popoarelor năvălitoare şi apoi din
VII–a Claudia (LEC VII CL), ştampila unităţii romane de Equittas
cauza turcilor. De aceea, „nu-i de mirare că odată cu retragerea
sagittari (arcaşi călări) şi monede romane dintr-o perioadă largă de
băştinaşilor de lângă Dunăre, din cauze binecunoscute s-au înmulţit
timp.” [Dragomir I., 2003].
urşii, lupii şi vulpile pe lângă sprintene căprioare şi cerbi, cu
În vara anului 1973, într-o perioadă când apele Dunării erau
croncănitul corbilor şi al bufniţelor. Clisura devine ţinutul sălbăticiilor,
mai scăzute din cauza secetei, învăţătorul Ion Dragomir din Gornea,
plin de ţânţari şi musca Golumbacă, iar în căldura verii cele două
directorul Muzeului sătesc, a găsit în Cetatea romană două
forme de vipere (vipera şi vipera cu corn), cunoscute şi astăzi,
fragmente din aceeaşi cărămidă pe care era un text în limba latină cu
mişunau prin frunzişul şi scorburile copacilor din pădurile seculare din
litere cursive.
acest ţinut. Pe atunci, mai tot ce putea avea omul erau poamele
Inscripţia de la Gornea este un document deosebit de
sălbatice şi mierea albinelor din butoarcele copacilor, pe lângă vânat
important pentru istoria formării limbii române şi prima mărturie, de
şi peşte. În aceste împrejurări, schivicenii au trăit în bordeie şi s-au
pe teritoriul provinciei Dacia, a trecerii de la scrierea pe papirus la
menţinut pe aceste locuri.” [Moisi A., 1934].
scrierea pe „tabula cerată”.

27 28
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Este perioada „mileniului întunecat” când, pe teritoriul
Banatului, au năvălit popoarele migratoare: goţii (275), hunii (376),
gepizii (473), avarii (568) şi slavii, însă, cu excepţia unor perioade
scurte, în cea mai mare parte Banatul a fost sub stăpânirea
Imperiului Bizantin, până în jurul anului 1100. Convieţuirea româno-
slavă din secolele al VIII-lea şi al IX-lea a dus la formarea ducatelor.
Pe teritoriul Banatului de astăzi era ducatul lui Glad, mărginit de
Tisa, Mureş, Carpaţi şi Dunăre.
Pe malul sârbesc, între Dobra şi Bârniţa, acolo unde râul
Caesava se varsă în Dunăre, există vestigiile fortăreţei romano-
bizantine Novae, de unde generalul roman Priscus a traversat
Dunărea şi a ajuns pe malul bănăţean, la Conta Novae.
Tot în această perioadă, creştinismul se răspândeşte tot mai
mult, inclusiv în Banat, în urma Edictului de la Milano (313 d.Hr.) din
vremea împăratului Constantin cel Mare, când s-a încetat prigoana
împotriva creştinilor.
Un alt eveniment care a marcat istoria creştinismului a fost cel
din anul 395 d.Hr., când, după moartea împăratului Theodosie,
imperiul se divide pentru totdeauna în două împărăţii şi două
capitale: Imperiul Roman de Apus, cu capitala la Roma, şi Imperiul
Roman de Răsărit, cu capitala la Constantinopol, ceea ce a avut
consecinţe de lungă durată, pe care le simţim şi astăzi. Dacă în
împărăţia apuseană s-a păstrat ca limbă oficială latina, în cea
răsăriteană s-a adoptat din secolul al VII-lea limba greacă. Rivalitatea
dintre papa de la Roma şi patriarhul de la Constantinopol a dus, în
1054, la marea schismă a creştinismului, prin care biserica apuseană
şi-a zis „catolică”, adică universală, pe când cea răsăriteană şi-a zis
29
Sicheviţa – Monografie
„ortodoxă”, ceea ce înseamnă dreptcredincioasă. Dacă Imperiul
Roman de Apus s-a destrămat în anul 476 d.Hr., când a fost detronat
ultimul împărat, Augustus, Imperiul Roman de Răsărit a continuat să
existe ca stat bizantin până la căderea Constantinopolui sub turci, în
anul 1453. Toate aceste evenimente din trecut au făcut ca România
să fie astăzi „o insulă de latinitate într-o mare slavă”, cu religia
predominat creştin-ortodoxă.
5. Perioada medievală a stăpânirii maghiare
La cumpăna mileniului, teritoriul Sicheviţei şi întreg Banatul
aparţineau formaţiunii statale conduse de Glad. După cum se
relatează în cronica scrisă în latină de „notarul” anonim al regelui
Béla al Ungariei, ducatul lui Glad se întindea de la Mureş la cetăţile
Horom şi Urscia de la Dunăre: „Glad ducem qui dominum erabebat a
fluvio Morus usque ad castrum Horum” [Anonimus, Gesta
Hungarorum]. Încă din secolul al IX-lea, maghiarii pătrund în Câmpia
Panoniei: „Opriţi în expansiunea lor către apus, ungurii vor urmări
extinderea regatului către sud şi răsărit, împotriva slavilor şi
românilor, ba atacând chiar imperiul bizantin.” [Djuvara N., 2010].
Astfel, în anul 896, sub conducerea regelui lor Arpad, ungurii
atacă Banatul, îl înlătură pe voievodul slavo-român Glad şi, în mare
parte, ducatul bănăţean ajunge vasal faţă de maghiari. Abia în timpul
regelui Ştefan cel Sfânt (997 – 1038), maghiarii pun stăpânire pe
întreg teritoriul dintre Mureş, Tisa, Dunăre şi Cerna, după ce înving
oştile lui Ahtum, urmaşul lui Glad. Banatul va fi sub stăpânirea
maghiară între 1100 şi 1552, perioadă în care teritoriul va fi organizat
pe comitate: Timiş (prima atestare în 1175), Cenad (1187), Caraş
(1247) şi Iliad (1325).
30
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
În perioada 1100 -1200, războaiele dintre unguri şi bizantini se
ţin lanţ, cele mai multe lupte se duc pe Clisura Dunării, în jurul cetăţii
Cula de la Coronini, şi la vărsarea Caraşului în Dunăre.
Pe teritoriul Banatului erau mai multe cetăţi medievale de tip
fortificaţii; sunt mărturie cele 10 vestigii de astăzi:
(1) Cetatea Caraş de lângă Caraşova,
(2) Cetatea Cuieşti (1331) de la Bocşa-Buza Turcului,
(3) Cetatea Cula (1428) de la Coronini, în dreptul Stâncii
Babacaia de pe Dunăre,
(4) Cetatea Drencova (1419) aflată acum în apele Dunării, la
Berzasca,
(5) Cetatea-turn Ilidia (1312) de pe dealul de la Socolari -
Sasca Română,
(6) Donjonul de la Mehadia (1317),
(7) Cetatea-fortificaţie de la Pojejena (1419),
(8) Cetatea Sebeş din care se poate vedea nucleul cetăţii prin
ruinele bisericii medievale din centrul actual al municipiului
Caransebeş,
(9) Cetatea Tricule (1443) de lângă Sviniţa,
(10) Donjonul de la Turnu Ruieni (1467) din vecinătatea
Caransebeşului [Ţeicu D., 2009].
Istoricul Nicolae Ilieşiu, citându-l pe F.Milleker, afirmă că prima
atestare a Sicheviţei datează din anul 1363, când documentele
vremii îl menţionează ca „om al regelui maghiar în partea răsăriteană
a Munţilor Locvei pe Mihai de Zynkad” unde, prin Zynkad se înţelege
Sicheviţa sub numele de atunci de Synkovitza. [Ilieşiu N., 2011].
31
Sicheviţa – Monografie
Sicheviţa este una dintre cele mai vechi comune din Banat,
cu o populaţie curat românească şi cu puţine elemente „străine”
aduse de diferite stăpâniri.
Prima vatră a satului a fost situată la 8 km de actuala aşezare,
în locul numit „Cracul cu Morminţi”.
A doua vatră a fost în locul denumit de băştinaşi „Cracul Lat”.
Cea de a treia vatră este la confluenţa râurilor Cameniţa şi
Valea Sicheviţei, unde a rămas până astăzi.
Cel de-al doilea sat al comunei este Gornea şi apare
documentar în anul 1489, sub denumirea Gorni Liupkova (Liubcova
de sus – din limba slavă). Vechea vatră a satului a fost în locul numit
Bişteg, de unde, după invazia turcilor din 1738, s-a mutat în locul de
astăzi.
6. Perioada stăpânirii otomane
Aflaţi în plină expansiune teritorială, turcii otomani s-au
apropiat de Dunăre. După ce i-au învins pe sârbi pe Câmpia Mierlei
(Kosovopolje), în anul 1389, turcii şi-au înteţit raidurile în Banat. Au
încercat să le stea în cale nobilii şi cnezii bănăţeni.
Ca un rău care se revarsă, puterea otomană s-a întins sub
Soliman al II-lea Magnificul, peste sud-estul Europei. Au căzut pe
rând în stăpânirea turcilor: Belgradul (1521), Orşova (1522),
Budapesta (1541) şi Timişoara (1552).
De la ivirea turcilor la Dunăre (1392) şi până în 1716, cele mai
multe lupte s-au dus în Banat. Odată ocupat un teritoriu, turcii căutau
să câştige cât mai mult, fixând pentru fiecare localitate darea
(animale, produse, bani) ce trebuia să o plătească.
32
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Din anul 1552, când, la 30 iulie, Ahmed paşa ocupă Timişoara,
şi până în 1716, Banatul a fost sub stăpânirea Imperiului Otoman.
Teritoriul a fost transformat în paşalâc turcesc cu reşedinţa la
Timişoara, fiind divizat în sangeacuri, printre care se numărau
Orşova şi Moldova Nouă.
Stăpânirea turcească a Banatului a durat 165 de ani, între
1552-1716/1718.
Doar o fâşie din răsărit, Banatul de Lugoj şi Caransebeş, a fost
lăsată de otomani în Principatul Transilvaniei, pentru ca, în 1658, şi
această parte să fie ocupată de turci şi anexată Paşalâcului
Timişoarei.
În perioada stăpânirii otomane, aşa cum afirmă profesorul
Alexandru Moisi în monografia Clisurii Dunării: „Turcii nu şi-au bătut
capul cu biserica, stăpânirea obiceiurilor românilor, n-au purtat grija
drumurilor bune şi nici nu le-a trăsnit prin cap măcar cultul civilizaţiei.
Lenevia domina peste tot şi la mulţi le-a plăcut să nu muncească.
Aşa erau timpurile, căci cât câştiga creştinul tot pentru turc câştiga.”
[Moisi A., 1934].
Despre schiviceni, ca aproape toţi clisurenii, se poate spune că
ei s-au înţeles destul de bine cu turcii, deoarece aceştia
(re)cunoscându-le sărăcia, le impuneau dări mai mici. Mai mult, când
auzeau că vin corăbiile turcilor să-i încaseze, schivicenii băteau
toaca, la care semn toţi fugeau în pădure. În sfârşit, fiind înţelepţi, ei
n-au prea stat în sat, ci trăiau mai mult la sălaşe, cum trăiesc unii
dintre ei şi astăzi.
În timpul stăpânirii otomane, schivicenii şi-au pierdut pământul,
care a devenit proprietatea sultanului, cu dreptul de a dispune după
bunul plac. Se plătea dare în natură după pământ, animale şi stupi.
33
Sicheviţa – Monografie
Apoi, pe casă se plăteau bani în funcţie de câte porţi sau câte
„fumuri” avea casa. O altă dare era cea „împărătească”, pe cap de
locuitor, ca acesta să nu fie dus în robie şi vândut ca sclav.
Dintre cei care conduceau administraţia locală erau cnezii
locali „turcizaţi” şi aşa-numiţii încasatori de „biruri”. Aşa cum s-a
transmis vorba din bătrâni, în zonă era un astfel de „beg”, căruia
populaţia îi zicea „Piţu-Lula”, ceea ce însemna „copil din flori”. Acesta
era din cale-afară de rău cu băştinaşii, le punea biruri mari şi îi bătea
pentru cel mai neînsemnat lucru, de multe ori chiar şi fără nicio vină.
El mergea numai cu „şaica” – o sanie trasă de săteni, chiar şi-n
timpul verii. Faima cruzimii lui a ajuns la urechile paşei. Astfel, s-a
întâmplat că, venind paşa să încaseze birul de pe sate, locuitorii din
Clisură i s-au plâns acestuia despre nedreptăţile făcute de beg.
Atunci paşa l-a chemat numaidecât. „Piţu” a venit tras în sanie de o
mulţime de săteni şi, din ordinul paşei, fără multe forme, i s-a tăiat
capul, făcându-se dreptate sătenilor.
La sfârşitul secolului al XVII-lea, confruntările dintre Austria şi
Imperiul Otoman s-au intensificat. Culmea puterii otomane a fost
atinsă în anul 1683, când turcii încearcă încă o dată să deschidă
drumul semilunii spre Europa, asediind Viena. Aici, falnica armată
otomană primeşte lovitura de graţie de la armata austriacă sub
conducerea ducelui Carol al VI-lea, cu ajutorul din ultima clipă al
armatei germano-polone conduse de Jan Sobieski. Astfel începe
retragerea turcilor din Europa.
Prin atacuri ale armatei austriece şi contraatacuri ale
otomanilor, turcii sunt izgoniţi din Budapesta (1686) şi dintr-o parte a
Banatului. În luptele duse în zona Orşova-Caransebeş, în anul 1695,
cade feldmareşalul Franz (Francesco) Veterani în apropiere de
34
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Caransebeş, în timpul unui contraatac al otomanilor. La fel ca mulţi
dintre înaintaşii săi, Veterani a recunoscut importanţa strategică a
Banatului de munte; una din peşterile din zona Cazanelor Dunării
poartă numele Veterani. Dacă în 1688, austriecii îi alungă pe turci
din Belgrad, turcii recuceresc Belgradul în 1690 şi, ca urmare, 80 000
de sârbi conduşi de patriarhul Arsenije Črnojević îşi părăsesc locurile
natale şi se aşază în alte părţi, printre altele şi în Banat, pe malul
stâng al Dunării.
Războiul ţine 16 ani cu continue succese din partea armatei
austriece, avându-i ca aliaţi pe polonezi, veneţieni şi, mai târziu, pe
ruşi. În cele din urmă, în anul 1699, se încheie pacea de la Karlowitz
(Karlovič), în urma căreia Imperiul Habsburgilor devine o mare
putere, iar turcii pierd Belgradul şi o bună parte din Banat: Orşova,
Oraviţa, Lugojul, Caransebeşul, Valea Almăjului şi Clisura Dunării.
După cucerirea Timişoarei de trupele austriece conduse de
Eugen de Savoia, era turcească se isprăveşte în Banat.
7. Perioada stăpânirii imperiale habsburgice
La 18 octombrie 1716, prinţul Eugen de Savoia cucereşte
Timişoara, şi Banatul devine liber. După pacea de la Passarowitz
(Pojarevač), de la 21 iulie 1718, întregul Banat aparţine Imperiului
Habsburgic.
La propunerea lui Savoia, Banatul nu este retrocedat Ungariei,
ci este alipit la Austria şi devine domeniu al Coroanei imperiale
format din mai multe districte (judeţe).
Clisura Dunării a fost împărţită districtului Palanca. În fiecare
comună conducea un „cneaz”, peste mai multe comune era un
„obercneaz”, iar peste un district era un „verwalter”.
35
Sicheviţa – Monografie
Astfel, între anii 1717-1751, Banatul a fost sub Administraţie
Militară, care ulterior a fost înlocuită cu una Camerală, între
1751-1778.
Zona de graniţă a rămas însă tot sub control militar chiar şi în
perioada administraţiei civile.
Partea provincială a Banatului rămâne sub stăpânirea
austriacă timp de 60 de ani, până în 1778, iar în zona Graniţei
militare bănăţene încă aproape 100 de ani, până în anul 1872.
În funcţia de guvernator al „Banatului Timişoarei”, împăratul
Carol al VI-lea îl numeşte pe Contele Claudius-Florimund Mercy. El a
condus Banatul din 1716 până în 1734, impunând o organizare
militară atât pentru a dezvolta economic regiunea, cât şi pentru a
apăra imperiul de frecventele atacuri turceşti.
În 1719, prin Ordin al Camerei Aulice de la Viena, se cere
administraţiei Banatului ca „zona să fie bine populată şi pământul
lucrat şi să se introducă treptat breslele meşteşugăreşti”.
Cu acest Ordin a început în Banat şi, deci, şi-n Clisura Dunării
colonizarea cu austrieci, germani, cehi, slovaci, sârbi, croaţi şi alte
neamuri. Primul val de colonizări a avut loc între 1718-1740, numit şi
„Colonizarea caroliană”. Tot acum, din Oltenia au venit „bufenii”,
folosiţi la tăierea pădurilor, prepararea mangalului şi la cărăuşie.
Astfel, în anul 1728 se deschide o mină pentru neferoase (cupru,
plumb şi argint) la Moldova Nouă.
După moartea contelui Mercy, din 1734, urmaşul lui pe
postul de guvernator al Banatului a fost contele Andreas Hamilton,
care pune în funcţiune Băile Romane de la Băile Herculane şi
finalizează lucrările la celelalte băi (Apollo şi Venera), în 1736.
36
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Guvernatorul Hamilton ordonă trimiterea cu o navă pe
Dunăre, la Viena, a antichităţilor găsite la Băile Herculane, în urma
săpăturilor din anii 1734-1736, şi salvate de la distrugere prin
folosirea explozibilului. Din nefericire, o parte din piese s-au
scufundat odată cu nava, în dreptul podului cu lanţuri de la Pesta.
Celelalte piese împodobesc şi astăzi sălile Bibliotecii Imperiale şi ale
Muzeului de Istorie din Viena.
Înlocuirea „jugului de lemn al turcului cu cel de fier al
împăratului”, în care pământul, bunul cel mai de preţ al clisurenilor, a
fost socotit „proprietatea coroanei” şi împărţit anual pe familii de
colonişti, după bunul plac al cnezilor, birurile tot mai mari şi disciplina
dură a armatei austriece a creat multă nemulţumire în rândul
locuitorilor. Acest lucru a dus la nesupunerea şi fuga băştinaşilor în
munţi, aşa cum scrie Nicolae Stoica de Haţeg, în Cronica Banatului:
„Steagurile cu sfânta cruce toate bucatele şi verdeţurile câmpului
nostru ni le-au mâncat şi grea foame am răbdat, în păduri de coajă
de cer am mâncat”. [Stoica de Haţeg N., 1981].
De aceea, nu a fost de mirare că, în războiul din 1738-1739,
clisurenii au trecut de partea turcilor. După spusele celor bătrâni,
„schivicenii au pactizat cu turcii cu care s-au înţeles mai bine, aceştia
fiind mai înţelegători; ei îşi primeau birurile şi îi lăsau în pace, căci
dacă aveau ce lua, luau, iar de nu, nu. Ei spuneau că «n-au ce face
cu viaţa lor», pe când austriecii îi puneau la «mari cazne» pe cei care
nu îşi puteau plăti dările. Se cunoaşte povestea străbunicului lui
Emilian Anoca, din Liborajdea, care, fiind foarte sărac şi neavând cu
ce plăti birul, a fost spânzurat de picioare cu capul în jos şi aceasta
că să-l determine pe ceilalţi locuitori din Sicheviţa să-l ajute, plătindu-i
datoria (birul)”. [Dragomir I., 2003].
37
Sicheviţa – Monografie
Clisurenii au luptat alături de turci contra armatei imperiale ca
„seimeni”, adică localnici bănăţeni care „din cauza foamei” s-au pus
cu „sâmbrie” în armata turcească. Chiar paşa Mustafa, în anul 1938,
văzând satele bănăţene înfometate a adus pâine din Valahia (Ţara
Românească şi o împărţeau oamenilor de pomană.
Războiul dintre austrieci şi turci din anii 1738-1739 a avut
drept consecinţă preocuparea Împăratului de la Viena pentru paza de
graniţă, urmărind să se facă o colonizare cu mai multă băgare de
seamă şi nicidecât la întâmplare. Deoarece, după război, nemţii nu
s-au mai întors la vetrele lor din Clisura Dunării, în schimb au venit
sârbii de peste Dunăre, austriecii au căutat să se formeze o populaţie
amestecată din români şi sârbi. Băştinaşii cunoşteau bine
împrejurimile locurilor şi „apucăturile” turcilor, iar sârbii fugiţi din calea
urgiei turcilor erau credincioşi stăpânirii austriece. Prin pacea de la
Belgrad, din 1739, Banatul a devenit din nou ţinut de graniţă.
După moartea tatălui ei (Carol al VI-lea), în 1740, pe tronul
Austriei vine Maria Theresia (1740-1780). În timpul domniei
împărătesei Maria Theresia, se organizează cel de-al doilea val de
colonizare (1744-1772), numit „Colonizarea tereziană”.
Curtea de la Viena, dorind să extindă organizarea militară de
graniţă între Mureş şi Tisa până la Clisura Dunării, a efectuat o nouă
conscripţie (recensământ) a gospodăriilor din Banat, în anul 1749.
După conscripţia bisericească de la 1749, Sicheviţa avea
76 case.
În anul 1769, pe teritoriul Sicheviţei au fost aduşi colonişti
nemţi, austrieci, unguri şi sârbi, cu scopul ca acest teritoriu să devină
un centru economic mai puternic, românii schiviceni fiind deposedaţi
de pământul fertil de lângă Dunăre şi „împinşi” mai spre nord.
38
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Coloniştii erau o mână de lucru pentru exploatările din mine,
bufenii pentru tăierile din pădure, iar ţiganii aurari pentru spălatul
nisipului aurifer de la gura râului Cameniţa.
În anul 1764 este înfiinţat Regimentul iliric (sârbesc) de
grăniceri care, mai târziu, se va numi Regimentul de graniţă
româno-iliric nr. 13, cu sediul în Biserica Albă. Trei ani mai târziu, în
anul 1767, se va înfiinţa Regimentul german de grăniceri, care va fi
transformat în Regimentul româno-bănăţean nr. 13, cu sediul în
Caransebeş.
Sicheviţa a fost înregimentată în Regimentul româno-
bănăţean nr. 13, în anul 1772, iar prin Ordinul Imperial din
10 septembrie 1777 s-a dat fiecărui locuitor din Sicheviţa o
suprafaţă pătrată cu latura de 750 stânjeni (1 stânjen=1,89 m) pentru
loc de casă.
„Până atunci, schivicenii n-au avut case, ci au trăit împrăştiaţi
fără rând, în bordeie de pământ, viaţa lor nu se deosebeşte de cea a
animalelor, iar ei n-au cunoscut până acum nici vre-o autoritate”, aşa
cum afirmă profesorul Alexandru Moisi din raportul comisiei de
înregimentare de atunci. [Moisi A., 1934].
Viaţa liberă trăită de schiviceni pe acest teritoriu
reprezintă dovada cea mai elocventă că ei sunt descendenţi ai
dacilor şi romanilor pe aceste plaiuri şi oricâte cercetări s-ar
face, faptul acesta s-ar confirma tot mai mult: sunt românii
băştinaşi ai Clisurii Dunării !
Între 1774 şi 1777, învăţatul italian Francesco Griselini
vizitează Banatul. Scriitor, cartograf, geograf şi reprezentant de
seamă al „epocii luminilor”, Griselini este invitat de Maria Theresia şi
39
Sicheviţa – Monografie
Iosif al II-lea să studieze această regiune a Imperiului Austriac. El
scrie cartea „Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului
Timişoarei”, care apare la Viena în 1780. Una din traducerile de
seamă în limba română a lucrării este cea a eruditului cercetător
bănăţean Costin Feneşan, din 1984. [Feneşan C., 1984].
A urmat încorporarea Banatului în Ungaria, care a fost
proclamată oficial la 6 iunie 1778; în luna mai 1779, vechea
organizare districtuală (pe judeţe !) a fost înlocuită cu cea a noilor
comitate.
Odată cu introducerea (1780) a urbariului terezian (cartea
funciară), în anul 1783 s-a fixat hotarul comunei, când s-au luat în
plan pământurile din locurile: (1) Sicheviţa, (2) Alibeg, (3) Botul
Străineacului, (4) Cracul Lat, (5) Cruşoviţa, (6) Curmătură, (7) Dealul
Moşului, (8) Dealul Gârnic, (9) Fântâna Gârnicului, (10) Flămânda,
(11) Gârnic, (12) Greda (13) La Smidă, (14) Livadiţa, (15) Liborajdea,
(16) Martinovăţ, (17) Mironilor, (18) Padina Adâncă, (19) Priporul
Mare, (20) Ravensca, (21) Rumunilor, (22) Stâna Mărului, (23) Stâna
Băloi, (24) Spărtură, (24) Selişte, (25) Şiroviţa, (26) Străineacul, (27)
Ulma,
Carta Funduară (CF) s-a terminat în anul 1809. Comuna
Sicheviţa a avut atunci 125 familii, din care 122 familii de români,
două familii de croaţi şi un sârb fără soţie. Cele două familii de ţigani
nu au fost socotite, pentru că nu au primit pământ. Cele două familii
croate s-au aşezat aici, sârbul a fugit din Turcia şi s-a însurat tot aici,
iar familiile de ţigani s-au oprit în Sicheviţa. Toate aceste familii au
devenit treptat româneşti, ca şi celelalte familii de unguri, nemţi,
pemi, greci şi bulgari care au venit după întocmirea C.F.ului. Au
convieţuit şi s-au asimilat complet.
40
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Comuna a fost condusă între 1783 şi 1809 de un căpitan, un
plutonier, 2 fruntaşi şi 17 soldaţi grăniceri. Mai avea un preot şi un
învăţător român.
Fig. 2.2. Cătane grăniceri din Sicheviţa (1809)
Drumurile Sicheviţei de atunci erau:
• drumul spre Boşneac (Moldova Nouă), cu căruţa prin
fâneţele de lângă Dunăre, prin Cruşoviţa, în Valea
Liborajdiei, peste Dealul Alibeg, prin noul sat Neudorf
(Coroniniul de astăzi); pe potecă se ajungea prin
Vranovăţ, cu mers numai pe picioare;
• drumul spre Almăj, prin Cracul Almăjului;
• drumul spre Sasca, prin Lunca şi Ţarina satului, pe
Valea Cameniţei, pe sub Cârşie, pe Dealul (Cracul)
Gârnicului.
41
Sicheviţa – Monografie
În anul 1780, după 40 de ani de guvernare, moare
împărăteasa Maria Theresia.
Pe tron urcă fiul ei, Împăratul Iosif al II-lea, care rămâne
singurul suveran (1765-1790), după ce în perioada 1765-1780 a fost
coregent. Prima vizită imperială în staţiunea Băile Herculane este
cea a lui Iosif al II-lea, în anul 1768. Au urmat alte două vizite în
regiune, în anii 1770 şi 1773.
Tot în vremea împăratului Iosif al II-lea are loc cel de-al
treilea val de colonizare (1782-1787), numit „Colonizarea iosefină”.
Cronologic, evenimentele vremii au fost:
1787 - Recensământul populaţiei sub Iosif al II-lea arată că
în Banat erau 565 000 de locuitori.
1788 - Turcii mai încercă, pentru ultima dată, să revină în
Banat, năvălesc în Clisura Dunării şi devastează
toate localităţile din cale.
1789 - Austriecii îi alungă definitiv pe turci din Banat.
Din ultimul război dintre turci şi austrieci, în vremea
Împăratului Iosif al II-lea, este demnă de menţionat lupta împotriva
turcilor dusă de căpitanul Curea al Sicheviţei care, având tabăra
între Gornea şi Liubcova, îi ţine pe loc pe otomani timp de 2 zile şi 2
nopţi, aşteptând ajutoare de la cnejii bănăţeni. Dar acest ajutor nu a
mai venit, iar căpitanul a fost rănit şi luat prizonier împreună cu cei 30
de feciori din sat şi duşi la Tekia (de pe malul sârbesc), unde au fost
traşi în ţeapă. Bătrânii au transmis din generaţie în generaţie că din
„Dealul Moşului” s-a tras în turci cu un tun de cireş.
42
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Totodată, în urma războiului turco-austriac din 1788-1789, au
fost distruse cele trei pichete ale Sicheviţei: pichetul de la Liborajdea,
pichetul de la Şumiţa (la 1000 de stânjeni) şi pichetul de la Alibeg (la
750 de stânjeni de Şumiţa). Pichetele, care erau cu o bună vedere la
Dunăre, au fost ruinate şi de atunci nu s-au mai clădit, ci doar s-au
făcut simple puncte de observare.
Satul Gornea a fost înregimentat tot în anul 1772, iar în
situaţia din Cartea Funduară întocmită între 1783-1809 avea 86 de
familii de locuit. De asemenea, tot în ultimul război dintre austrieci şi
turci (1788-1789), au fost distruse şi cele două pichete dinspre
Liubcova: pichetul de la Căuniţa (cetate) şi pichetul de la Hotar.
Din lupta permanentă cu cele două imperii, otoman şi
austriac, şi-n comuna Sicheviţa s-au născut nu numai căpitani, ci şi
haiduci.
„Căpitani şi cătane, aprigi grăniceri păzeau cu rândul să nu-i
calce nici turcul, nici austriacul.” [Andrei N., 2007].
Haiducii erau oameni din popor care urmau „drumul codrului”
şi apoi „luau noaptea de la bogaţi, pentru a le da săracilor, ziua.”
Cetele de haiduci s-au format în Valea Almăjului (Adam
Neamţu), Valea Timişului (Mantu) şi pe Clisura Dunării (Pătru Hoţu).
Pătru Hoţu, zis şi Cobileanu, a trăit şi în comuna Sicheviţa,
satul Gornea. El era român din localitatea Cobiliţa din Serbia.
Haiducul a făcut multe jafuri şi omoruri, atât în Serbia, cât şi în Banat;
a jefuit un om bogat ceh din Gârnic şi chiar şi-a răpit propria
„concubină” din temniţa Golubăţului.
În anul 1808, locuitorii din Sicheviţa şi Gornea au luat parte
la răscoala iscată în rândul regimentului de grăniceri, sub comanda
locotenentului Scribete.
43
Sicheviţa – Monografie
În anul 1790, moare împăratul Iosif al II-lea şi pe tronul
Austriei urmează Leopold al II-lea şi Francisc I. De remarcat că
Francisc I (1792-1835) a fost ultimul împărat al Sfântului Imperiu
Roman de Naţiune Germană şi primul împărat al Imperiului Austriac
(1806-1835). În această perioadă imperială au fost multe evenimente
care au marcat hotărâtor dezvoltarea Banatului şi a Clisurii Dunării.
Din 1833, pe malul stâng (românesc) al Dunării, a început
construcţia drumului Orşova – Baziaş. Lucrarea a început din aval, şi
prima porţiune de la Orşova la Cazane s-a terminat în anul 1837.
După alţi doi ani, în 1839, s-a ajuns la Alibeg, pe teritoriul Sicheviţei,
iar în 1848, drumul s-a terminat până la Baziaş. Drumul de pe malul
românesc este cunoscut sub denumirea de „Drumul Szechenyi”,
după numele contelui Ştefan Széchenyi (1791-1860), cel care a avut
iniţiativa lucrărilor de regularizare a Dunării şi construcţie a drumului.
Revoluţia din 1848 aduce în vâltoarea evenimentelor mai
mulţi militanţi revoluţionari, dintre care se detaşează Eftimie Murgu
din Rudăria. El s-a bucurat de aprecierea unanimă a bănăţenilor,
care l-au propus, cu prilejul adunării de la Lugoj, din 15-27 iunie
1848, „suprem căpitan al Banatului”.
Revoluţia desfăşurată în Banat, de la 13 martie la 20 noiembrie
1848, îi prinde însă pe românii din Clisura Dunării dezbinaţi în două
de împrejurările că erau sub două administraţii: cei din comunele
grănicereşti erau de parte austriecilor, iar cei din comunele
montanistice erau de partea ungurilor, cum a fost cazul celor din
Moldova Nouă. Pentru schiviceni a rămas în memorie ziua de 19
august 1848, când grănicerii, sub conducerea căpitanului Ilie
Megheleş, originar din Gornea, i-au alungat pe honvezi din
44
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Moldova Nouă şi pe sârbii de dincolo de Dunăre, care au ocupat

singura localitate montanistică de pe Clisura Dunării. 8. Perioada dualismului austro-ungar
În memoria acestui conducător s-a ridicat o cruce de piatră, Prin dualismul austro-ungar, din anul 1867, Banatul ajunge din
cu inscripţii slavone, aflată în apropierea intersecţiei de la Păzărişte. nou sub administraţie maghiară. Doar graniţa militară rămâne până la
Ea a fost mutată de la locul iniţial, între Gornea şi Sicheviţa. dizolvarea ei, în 1872, sub administraţie austriacă. Tot în acest an,
Revoluţia ungurilor împotriva habsburgilor eşuează, iar împăratul Franz Iosef I este încoronat rege al Ungariei. El va vizita
Kossuth fuge în Turcia. Înainte de a trece Dunărea, la Orşova, Banatul în 1872 şi în 1896.
însoţitorii săi ascund coroana regală maghiară, coroana Sfântului Reintegrat Ungariei, Banatul a fost reorganizat pe comitate, iar
Ştefan, în apropierea Porţilor de Fier, la Ada-Kaleh. acestea erau împărţite în plase.
Tot în acest an, la 20 august 1848, pe tronul habsburgilor Cronologic, evenimentele au avut următoarea desfăşurare:
urcă Franz Iosef I (1848-1916), proclamându-se ca „împărat şi rege”, 1872 - Se desfiinţează graniţa militară; rămâne doar
introduce starea de asediu şi înfiinţează Voivodina. De la 22 ianuarie Comunitatea de Avere a Graniţei (CDA), cu sediul în
1849 trupele împărăteşti preiau graniţa de pe Clisura Dunării. Caransebeş, ca instituţie care înlocuieşte
Liniştea în Clisura Dunării a apărut după 20 august 1849, Regimentul de graniţă de pe vremea Mariei
când Lajos Kossuth a părăsit ţara şi s-a restabilit ordinea, însă cu Theresia.
multe condamnări la moarte, dar îndeosebi cu forma de bătaie 1896 - La 15/27 septembrie, se inaugurează Canalul
numită „şăbuială”, introdusă ca necesitate de stăpânirea austriacă navigabil Porţile de Fier, în cadrul unei ceremonii la
peste tot. După prăbuşirea revoluţiei maghiare, Banatul este pentru care au participat împăratul Austro-Ungariei, Franz
câtva timp din nou sub administraţia austriacă, ca parte a Iosef, regele României, Carol I, şi regele Serbiei,
„Voivodatului Serbiei şi al Banatului Timişan”, până în 1860, când Alexandru I.
acesta se dizolvă.
Perioada 1872-1918 a fost una dintre cele mai triste din istoria
Din statistica imperială de la 1855 sunt date importante
Clisurii Dunării şi mai dificile pentru locuitori, puşi în faţa unor
pentru istoria Sicheviţei. Comandantul Banatului era Johan Graf
nedreptăţi fără precedent: înlocuirea în şcoală şi în biserică a limbii
Coronini-Cranberg, de origine italiană. Sicheviţa avea 1088 de
române cu limba maghiară, înlăturarea treptată a românilor din
locuitori şi făcea parte din Compania a XII-a, cu sediul la Berzasca.
administraţia satelor, maghiarizarea numelor localităţilor şi a celor de
Comandantul Companiei era căpitanul Ion Jumanca. Preotul bisericii
botez în registrele de stare civilă. Acest lucru nu l-au mai făcut nici
era Cuzman Cuzmanovici, iar învăţător era Vasile Toma. Gornea
turcii şi nici austriecii.
avea 505 de locuitori şi învăţător era Arsenie Cuzmanovici.

45 46
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

cantonaţi în comună şi întreţinuţi de populaţie, timp de 6 luni. În acele

Date din statistica vremii (1896 şi 1910) privind satele vremuri tulburi, soldaţii sârbi sau alţi partizani îmbrăcaţi în uniformele
Sicheviţa şi Gornea sunt prezentate în tabelul 2.1. armatei sârbeşti au prădat locuitorii de haine, alimente şi multe vite.
Astfel, într-o noapte, un soldat sârb care a făcut pact cu hoţii de
Populaţia comunei Sicheviţa (1910) Tabelul 2.1 peste Dunăre, facilitându-le jafurile, din greşeală este ucis de
Sat Case Populaţie Supraf. Firme Nat. Mort. locuitorii satului Gornea. Pentru acest fapt, bărbaţii din comună au

Sicheviţa 755 2807 14 849 30 215 169 fost aşezaţi într-un singur rând, iar soldaţii sârbi au tras, împuşcând

(comuna) loc. jug. pe cinci dintre ei. Alţi 40 de bărbaţi au fost legaţi, bătuţi şi trimişi la

Gornea 338 983 1635 6 144 136 închisoare la Biserica Albă. Din aceştia, 10 au fost eliberaţi, iar 30 au

(sat) loc. jug. fost condamnaţi la 2 ani de închisoare. Unii dintre ei au dezertat
(evadat) din închisoare, dezarmând santinelele. Din temniţă, au fost

Cea mai mare catastrofă naturală pe teritoriul comunei eliberaţi de armata franceză şi cea română.

Sicheviţa s-a petrecut în 1910, când a fost „potopul” şi s-au revărsat

atât râul Cameniţa, cât şi râul Valea Sicheviţa. Au fost luate case,
s-au înecat oameni şi s-au produs mari pagube semănăturilor.
Locuitorii comunei Sicheviţa au participat în număr mare la
bătăliile Primului Război Mondial, unde s-au jertfit pentru libertatea
românilor, pe diferite fronturi din Europa. Soldaţii reîntorşi de pe front
în toamna anului 1918 au căutat să distrugă prăvălia evreului Gross,
un „tipic reprezentant” al stăpânirii maghiare de atunci.
Eroii au un monument ridicat în 1936, în incinta bisericii
ortodoxe din sat. Pe el se află inscripţia:
Pentru patrie 1914-1918.
La 2 noiembrie 1918, funcţionarii administraţiei maghiare şi
jandarmii părăsesc teritoriul comunei Sicheviţa, iar sârbii au intrat în
comună la 8 noiembrie 1918 şi au plecat la 19 martie 1919. Armata Fig. 2.3. Monumentul Eroilor 1914-1918
franceză a intrat la 20 martie 1919, părăsind comuna la 30 mai 1919, (Sicheviţa, 1936)
când a venit armata română. Aproape 200 de soldaţi sârbi au fost

47 48
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Lista eroilor din comuna Sicheviţa în timpul Primului Război

Mondial este dată în tabelul 2.2. Tabelul 2.2. (continuare)
Tabelul 2.2. Nr.
Nr. crt. Sat Erou Front
crt. Sat Erou Front 12 Sicheviţa Hergan Daniel, soldat, Galiţia
1 Sicheviţa Balaci Gheorghe, soldat, Italia regimentul 8 Honvezi
regimentul 8 Honvezi 13 Sicheviţa Hergan Iosif, soldat, Galiţia
2 Sicheviţa Balaci Gligore, soldat, Italia regimentul 43 Infanterie
regimentul 8 Honvezi 14 Sicheviţa Hergan Mihai, soldat, Galiţia
3 Sicheviţa Cărăbaş Pavel, soldat, Galiţia regimentul 8 Honvezi
regimentul 43 Infanterie 15 Sicheviţa Hergan Pavel, soldat, Italia
4 Sicheviţa Cărăbaş Mihai, soldat, Galiţia regimentul 43 Infanterie
regimentul 43 Infanterie 16 Sicheviţa Hergan Filip, soldat, Italia
5 Sicheviţa Circu Adam, soldat, Rusia regimentul 43 Infanterie
regimentul 8 Honvezi 17 Sicheviţa Jurca Pavel, soldat, Rusia
6 Sicheviţa Circu Nicolae, soldat, Galiţia regimentul 8 Honvezi
regimentul 43 Infanterie 18 Sicheviţa Juriţa Gheorghe, soldat, Galiţia
7 Sicheviţa Dragomir Mihai, soldat, Italia regimentul 8 Honvezi
regimentul 8 Honvezi 19 Sicheviţa Zaica Ioan, soldat, Italia
8 Sicheviţa Dan Nicolae, soldat, Italia regimentul 43 Infanterie
regimentul 8 Honvezi 20 Sicheviţa Zaica Marcu, soldat, Italia
9 Sicheviţa Drâmba Ilie, soldat, Italia regimentul 43 Infanterie
regimentul 43 Infanterie 21 Sicheviţa Zaica Nicolae, soldat, Rusia
10 Sicheviţa Gruiţa Ilie, soldat, Rusia regimentul 8 Honvezi
regimentul 43 Infanterie 22 Sicheviţa Vucea Iova, soldat, Italia
11 Sicheviţa Gruiţa Pătru, soldat, Rusia regimentul 43 Infanterie
regimentul 43 Infanterie

49 50
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Tabelul 2.2. (continuare) Tabelul 2.2. (continuare)

Nr. Nr.
crt. Sat Erou Front crt. Sat Erou Front

23 Gornea Avram Arsenie, soldat, Galiţia 34 Gornea Megheleş Ştefan, soldat, Italia
regimentul 8 Honvezi regimentul 17 Art.grea.

24 Gornea Bălean Ioan, soldat, Italia 35 Gornea Milivoi Antonie, soldat, Galiţia
regimentul 43 Infanterie regimentul 8 Honvezi

25 Gornea Drăgan Petre, soldat, Galiţia 36 Gornea Moza Costa, soldat, Italia
regimentul 8 Honvezi regimentul 43 Infanterie

26 Gornea Damian Sava, soldat, Galiţia 37 Gornea Popa Alexandru, soldat, Rusia
regimentul 17 Art.grea regimentul 43 Infanterie

27 Gornea Iorgovan Grigore, soldat, Galiţia 38 Gornea Stoicu Ioan, soldat, Italia
regimentul 8 Honvezi regimentul 8 Honvezi

28 Gornea Iorgovan Ghiţă, soldat, Galiţia 39 Gornea Strâmbei Grigore, soldat, Galiţia
regimentul 43 Infanterie regimentul 43 Infanterie

29 Gornea Jurj Adam, soldat, Galiţia 40 Gornea Strâmbei Ioan, soldat, Galiţia
regimentul 43 Infanterie regimentul 8 Honvezi

30 Gornea Lazarovici Mita, soldat, Rusia 41 Gornea Strâmbei Lazăr, soldat, Galiţia
regimentul 8 Honvezi regimentul 43 Infanterie

31 Gornea Megheleş Iova, soldat, Rusia 42 Gornea Strâmbei Nicolae, soldat, Galiţia
regimentul 8 Honvezi regimentul 43 Infanterie

32 Gornea Megheleş Mişa, soldat, Rusia 43 Gornea Şâşcu Ioan, sergent, Italia
regimentul 8 Honvezi regimentul 43 Infanterie

33 Gornea Megheleş Sava, soldat, Galiţia 44 Gornea Toma Pavel, soldat, Italia
regimentul 8 Honvezi regimentul 43 Infanterie

51 52
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
9. Perioada de administraţie românească
La 3 august 1919 a fost instalată administraţia românească.
Antanta îi atribuie României două treimi din Banat. Partea vestică o
primeşte Serbia, iar Ungaria nu-şi poate menţine decât o fâşie
îngustă în nord-vest, la Szeged. Zona montanistică a Banatului întră
integral în posesia României. Între 1919 – 1950, Banatul românesc a
fost organizat iniţial în două judeţe, Timiş-Torontal şi Caraş-Severin,
apoi în trei judeţe: Timiş-Torontal, Severin şi Caraş.
Comuna Sicheviţa a făcut parte din judeţul Caraş. În perioada
Imperiului Austro-Ungar, înainte de 1919, Sicheviţa avea în
componenţa sa localităţile Gârnic şi Ravensca. După 1919, Gârnicul
a devenit comună, iar Ravensca a trecut la comuna Şopotu Nou. Din
1927, Gornea a fost comună de sine stătătoare până în 1943, când a
trecut iar în componenţa comunei Sicheviţa. În perioada menţionată,
Notariatul era tot la Sicheviţa.
În perioada interbelică, în istoria Banatului se consemnează
anii:
1927 - Este anul când moare regele Ferdinand al României;
cum principele Carol este în mod legal dezmoştenit,
pentru că a fugit, în 1918, în Rusia, pentru a se căsători
cu Zizi Lambrino, tronul este trecut direct la fiul său,
Mihai, care are numai 6 ani; Carol al II-lea a revenit pe
tron în perioada 1930-1940 şi a impus dictatura regală,
în anul 1938.
1931 - Banatul este afectat de criza economică mondială din
anii 1929-1933.
53
Sicheviţa – Monografie
1933 - Staţiunea Băile Herculane şi Oraviţa au fost vizitate de
regele Carol al II-lea (1930-1940), însoţit de principele
Mihai, care avea vârsta de 12 ani. Principele Mihai a
vizitat a doua oară staţiunea Băile Herculane în 1938.
1944 - În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (1939-
1945), la 23 august 1944, România întoarce armele
împotriva germanilor, prin demiterea mareşalului
Antonescu de către regele Mihai, sprijinit de Blocul
Naţional Democratic constituit din naţional-ţărăniştii
reprezentaţi de Iuliu Maniu, liberalii - de Dinu Brătianu,
social-democraţii - de Titel Petrescu, şi comuniştii - de
Lucreţiu Pătrăşcanu.
1948 - La 11 iunie, are loc naţionalizarea fabricilor .
De suferinţe mari au avut parte schivicenii şi-n timpul celui
de-Al Doilea Război Mondial (1939-1945), deoarece pe teritoriul
Sicheviţei s-au dus lupte între trupele germane aflate în retragere şi
armata română.
O luptă grea s-a dat la Căuniţa, unde era amplasată o baterie
de 3 tunuri antiaeriene (flancuri) germane, care nu a vrut să se
predea. Ea a fost anihilată numai prin luptă de către ostaşii români ai
unei companii a Regimentului 94 Infanterie din Orşova. În această
luptă au căzut un sergent român şi comandantul german al bateriei
antiaeriene. Lupte s-au dat şi pe străzile satelor Gornea şi Sicheviţa
şi-n împrejurimi. Ostaşii români care au căzut au fost înmormântaţi în
cimitirele celor două sate, iar ostaşii nemţi căzuţi au fost ridicaţi de
armata germană şi luaţi cu ei în retragere.
În timpul acestor lupte grele, populaţia s-a retras în Dumbrava
(Gornea) şi în Glocina (Sicheviţa).
54
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
În perioada 1950 – 1968, organizarea administrativă a
Banatului românesc s-a făcut pe regiuni divizate în raioane. Până în
1952 au fost trei regiuni, Aradul - la sud de Mureş, Timişoara şi
Severin, apoi doar două regiuni, Arad şi Timişoara, iar din 1960, o
singură regiune, Timişoara, redenumită Banat.
Comuna Sicheviţa a făcut parte din regiunea Banat, raionul
Moldova Nouă.
În perioada socialistă, principalele evenimente din Banat au
fost:
1951-1955 – Are loc deportarea în Bărăgan a locuitorilor de la
frontiera cu Iugoslavia, numiţi „titoişti” şi „duşmani ai
poporului”.
1962 – Încheierea colectivizării forţate.
1964-1972 - S-a construit barajul Porţile de Fier, pentru punerea
în funcţiune a hidrocentralei pe Dunăre, într-un
parteneriat România – Iugoslavia. În urma formării
lacului de acumulare, au fost mutate Orşova şi
localităţile din jur şi a dispărut insula Ada-Kaleh.
1965 - Este anul în care la conducerea României ajunge
Nicolae Ceauşescu.
Vremurile din această perioadă au fost cu lumini şi umbre.
Pentru clisureni şi pentru bănăţeni, în general, au rămas în memorie
deportările în Bărăgan pentru toţi cei care aveau o orientare pro
capitalistă şi erau „pentru” modelul de societate aplicat de Tito în ţara
vecină, motiv pentru care erau numiţi „titoişti”.
Pentru a-i pedepsi pentru neloialitate faţă de noul regim
socialist din România, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri
nr. 200/1951, s-a hotărât ca unele categorii de locuitori din zona de
55
Sicheviţa – Monografie
frontieră cu Iugoslavia lui Tito, pe o adâncime de 25 km faţă de malul
stâng al Dunării, să fie strămutate în „interiorul” României.
Acţiunea de deportare a fost pusă în aplicare în ziua de
Rusalii, 18 iunie 1951. În noaptea de 18/19 iunie 1951 a început
„Golgota Bărăganului” pentru două familii, una din Sicheviţa şi una
din Gornea:
• Familia lui Mihai Sorescu, din Sicheviţa, formată
din 4 persoane: capul familiei, soţia, un băiat şi o
fată;
• Familia lui Adrian Popa, din Gornea, constituită tot
din 4 persoane: capul familiei, soţia şi două fete.
Periplul deportării celor două familii, încă viu în memoria
copilului de atunci, este relatată de domul Ştefan Sorescu:
„în ziua de Rusalii a anului 1951, am plecat cu un car tras de
boi încărcat cu haine, mâncare şi cele strict necesare pentru un trai
de supravieţuire, escortaţi de trupele de miliţie, până la Podul
Păzărişte. De aici, am fost îmbarcaţi într-un camion împreună cu
animalele şi lucrurile luate de acasă şi transportaţi la Orşova. Aici am
fost urcaţi în vagoane de marfă, toţi de-a valma. Din Orşova, cu
vagoanele pline ochi cu deportaţi din toate satele clisurene şi cu
puţinele lucruri pe care autorităţile le-au permis să le luăm cu noi,
trenul a pornit spre Feteşti –Gară, de lângă Bucureşti. Din gară, după
câteva zile de stat, am plecat, ajutaţi de ţăranii mobilizaţi de autorităţi,
am plecat spre localitatea ce ne-a fost desemnată ca «reşedinţă»:
Feteştii Noi.”
De fapt, localitatea exista doar cu numele, pentru că în acel
loc „dinainte pregătit” nu era altceva decât câmp, loc în care erau
înfipţi ţăruşi de lemn care marcau viitoarele străzi şi locurile de casă.
56
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Se mai aflau în acel loc câteva „căzi mari” pline cu apă stătută,
fiecare având circa 1500 l.
Ajunşi la „destinaţie” , fiecare familie s-a aşezat pe parcela ce
i-a fost dată. Timp de o lună şi jumătate, deportaţii au locuit în câmp,
sub cerul liber, dormind sub căruţe. În acest timp, ziua, deportaţii
lucrau cu toţii la seceratul grâului, care se făcea cu mâna sau cu
coasa. Grâul se treiera la maşini primitive de bătut şi vânturat. În
scurt timp, deportaţii au început (numai seara şi noaptea!) să-şi
construiască bordeie în care urmau să locuiască, pentru că se
apropia timpul ploios şi rece al toamnei şi apoi iarna geroasă din
Bărăgan. Pentru acoperişul bordeielor s-au folosit drept corni crengi
de salcâm, pe care le tăiau din pădurea din apropiere. Acoperişul era
din snopi de grâu, peste care se punea un strat de pământ.
După ce şi-au construit bordeiele, deportaţii au fost obligaţi de
autorităţi să-şi construiască case pe cadre de lemn. Casele, fără
fundaţie, erau din pământ amestecat cu pleavă şi cu apă, care era
pus în cofraje de scânduri, bătut cu maiul, ca „un fel de chirpici”.
Pentru acoperiş s-a folosit papura din gârle, pe care deportaţii
trebuiau să o plătească şi să şi-o taie singuri apoi.
Traiul din Bărăgan, timp de 4 ani şi jumătate, nu a fost deloc
uşor. Deportaţii trebuiau să muncească zilnic pe câmp, în soare,
ploaie sau vânt, fiind plătiţi doar cu 9 lei pe zi-lumină. Iernile erau
geroase şi crivăţul nemilos. Cu toate acestea, deşi nu au adus cu ei
mai nimic, deportaţii au reuşit să-şi ridice gospodării frumoase,
dovedind tuturor că erau oameni harnici. Din păcate, unii din
deportaţi au murit în Bărăgan, alţii s-au născut acolo, şi toţi au rămas
marcaţi pe viaţă. Nicio clipă însă nu şi-au pierdut speranţa că într-o
bună zi se vor întoarce pe pământurile natale, şi această speranţă
57
Sicheviţa – Monografie
le-a dat puteri să reziste. Ziua aceasta a venit de Naşterea
Mântuitorului, la Crăciunul din 25 decembrie 1955, când doi miliţieni
au mers din casă în casă să anunţe că se puteau întoarce la casele
lor din Banat, cu toată „agoniseala” strânsă cu atâta trudă în cei 4 ani
şi jumătate de deportare forţată în Bărăgan. Totodată, li s-a sugerat
să fie răbdători când vor ajunge în localităţile lor, până li se vor
elibera casele ocupate între timp de alţii.
Bucuria revederii locului natal, a rudelor, prietenilor şi vecinilor
de o viaţă a fost, însă, de scurtă durată, pentru că reprezentanţii
„puterii democratice” din sat, în frunte cu secretarul de partid local, au
început să exercite „presiuni” pentru a-i convinge pe schiviceni să se
înscrie la „întovărăşire”. Altfel, vor fi trimişi şi ei în Bărăgan ca şi
„chiaburii”. Întovărăşirea agricolă în Sicheviţa a început în Luncă şi
Ţarină, printr-o singură încercare de a se uni localnicii să lucreze
pământul împreună. După mai multe „bătăi” şi multă „sfadă”, în
Sicheviţa s-a renunţat la tovărăşie; doar la Gornea, unde era pământ
mai potrivit pentru a fi lucrat pe suprafeţe relativ mari, s-a făcut
Cooperativă Agricolă de Producţie. Satul Sicheviţa a rămas de atunci
până în prezent o localitate de oameni cu gospodării proprii.
Construirea Lacului de acumulare Porţile de Fier (1964-1971)
nu a avut urmări mari asupra aşezării, doar Căuniţa de Jos a fost
inundată şi odată cu ea şi cetatea romană cu alte mărturii
nedescoperite în trecut despre primii români băştinaşi de pe teritoriul
comunei Sicheviţa.
Din 1968 şi până astăzi, organizarea administrativă este pe
judeţe, Banatul Montan fiind împărţit în două judeţe: judeţul Caraş-
Severin şi zona Orşova – Cazanele Dunării, în judeţul Mehedinţi. De
atunci, Sicheviţa este în administraţia judeţului Caraş-Severin.
58
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Dintre evenimentele vremii se pot aminti:
1968 - România se opune invadării Cehoslovaciei de către sovietici
şi nu participă în noaptea de 20/21 august la acţiunea celor 5
ţări ale Tratatului de la Varşovia, URSS, RDG, Polonia,
Bulgaria şi Ungaria, de a ocupa Cehoslovacia. La 24 august
1968, în Vršac, Nicolae Ceauşescu s-a întâlnit cu Iosif Bronz
Tito, pentru a stabili împreună, România şi Iugoslavia,
strategia de a se apăra la un eventual atac al sovieticilor. Este
momentul de apogeu al României sub Nicolae Ceauşescu,
prin care s-a câştigat simpatia marilor puteri ale vremii.
1971 - 1972 - La 16 mai, s-a inaugurat Sistemul Hidroenergetic şi de
Navigaţie Porţile de Fier. Cele două mari centrale
hidroenergetice au fost fabricate la UCM Reşiţa.
Frontiera dunăreană a comunei Sicheviţa cu Iugoslavia a fost
în perioada 1968-1989 martora unor evenimente, de multe ori
tragice, legate de tentativele multor români, îndeosebi tineri, de a
trece Dunărea şi a fugi din România într-o altă lume pe care o
credeau mai bună. Unii au reuşit, alţii au sfârşit trist fie împuşcaţi, fie
înecaţi. Cei care au fost prinşi vii au fost condamnaţi la ani grei de
închisoare. Poate nu este departe ziua când pe Clisura de Sus se va
ridica un alt monument, tot atât de grandios ca şi „Statuia lui
Decebal” de la Cazane, închinat tinerilor cu „Aripi Frânte” în zborul lor
spre libertate.
10. Perioada contemporană postdecembristă
În 1989, Banatul devine prima regiune din România liberă de
comunism. Revoluţia din decembrie 1989, în România, a fost
declanşată din Timişoara, capitala Banatului.
59
Sicheviţa – Monografie
Teritoriul României, din punct de vedere administrativ, este
împărţit în: judeţe, municipii, oraşe, comune şi sate. Din 2004 au fost
create 8 regiuni de dezvoltare. Judeţul Caraş-Severin face parte
din Regiunea de Vest a României, alături de judeţele: Arad,
Hunedoara şi Timiş.
Schimbările de după 1989 au fost resimţite şi pe Clisura Dunării
la fel ca în tot Banatul.
Declinul industriei constructoare de maşini şi a industriei miniere
din zonă a dus la disponibilizarea multor schiviceni care lucrau la
mina de cărbuni de la Cozla şi mina de neferoase de la Moldova
Nouă. Mulţi tineri au plecat din sat, luând drumul municipiului
Timişoara, apoi, mai departe, în lumea mare, pe „Drumuri Europene”.
Cei care au rămas şi-au găsit cu greu un alt loc de muncă şi
numai „cei norocoşi” şi cu iniţiativă au investit în mici afaceri în zonă,
aşa cum sunt pensiunile şi casele de vacanţă de la Căuniţa şi
Şumiţa. Tot o şansă a fost şi „Embargoul” de la începutul anilor ’90,
instituit pentru Iugoslavia într-o perioada în care ţara vecină era
măcinată de război. Pe toate drumurile din Clisură a fost un du-te-
vino neîntrerupt cu carburanţi în cisterne şi canistre. Cei pricepuţi şi
viteji aveau bărcile cu care treceau benzina şi/sau motorina peste
Dunăre, unde se vindeau la un preţ bun. Noapte de noapte, în
localurile apărute ca ciupercile după ploaie se cânta şi se sărbătorea
câştigul: „Mărcile, mărcile / Sunt la pescarii cu bărcile !”
Cum orice minune nu ţine mult, în 1994, totul s-a oprit,
rămânând ca amintire doar ruinele unor staţii de benzină şi casele
renovate din satele clisurene.
De la 1 ianuarie 2007, Dunărea în Clisură a devenit o parte a
frontierei Uniunii Europene.
60
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

neamului românesc din care fac parte. Acum dau recruţi ţării, cât 10

3. POPULAŢIA comune din Clisură laolaltă.” [Moisi A., 1934].

Dacă am observa mai îndeaproape viaţa schivicenilor, ne-am
putea convinge şi astăzi că au o viaţă bazată pe puterile lor proprii.
Din toate documentele vremii se deprinde trăsătura de bază a
Greu se obişnuiesc să fie conduşi şi nu prea simt nevoia unei
comunei Sicheviţa. Este o străveche vatră de pe Clisura Dunării, cu o
administraţii. Se simt atât de bine în pădure, având toate cele
populaţie curat românească.
necesare unui trai modest şi total independent. Ei sunt ADN-ul cel
Un mare adevăr a mărturisit comisia de înregimentare a
mai sănătos, viguros, spornic şi îndestulat cu soarta lor dintre toţi
locuitorilor din Sicheviţa, din anul 1772, când a constatat că „ei au
locuitorii din Clisură. Numai cine are ocazia să-l vadă pe schivicean
trăit în vizuinile pădurilor de când se ştiu şi duc o viaţă care nu diferă
în largul lui, la „colibă” (sălaş !), în mijlocul naturii, unde trăieşte mai
mult de cea a animalelor şi aceşti locuitori, înainte de înregimentare ,
cu drag decât în casa lui din comună, poate vedea cât de grijuliu este
nu au cunoscut vreo autoritate.” [Moisi A., 1934].
cu gospodăria lui şi cum este gata în orice moment să se apere pe
La aceste afirmaţii ale comisiei imperiale, profesorul
sine şi averea lui. Numai cine cunoaşte îndeaproape traiul şi
Alexandru Moisi, atât de bun cunoscător al locuitorilor Clisurii, în anul
obiceiurile schivicenilor, îşi poate da bine seama că numai ei sunt
1934, precizează:
adevăraţii descendenţi ai strămoşilor daci şi romani şi sunt băştinaşii
„Din cele de mai sus amintite, onoratul cititor să nu-şi facă
români ai Clisurii Dunării.
convingerea că schivicenii trăiesc şi azi sau au trăit vreo dată o viaţă
Pe schiviceni şi astăzi „pădurea-i adăposteşte, sănătatea-i
sălbatică prin păduri, că rău se înşeală, întrucât tocmai ei au
ocroteşte şi necazul îi întăreşte”, cum este vorba lor tradiţională, atât
însuşirile cele mai frumoase a străbunilor daci şi romani prin
de cunoscută din bătrâni şi transmisă din generaţie în generaţie.
realizările lor de azi chiar care-i caracterizează perfect. Ei au fanfara
Oricum, schivicenii sunt mult mai buni, mai blânzi şi de
cea mai bună din Clisură, biserică model, şcoală nouă, monument al
omenie, mult mai altfel decât cred locuitorii comunelor din jur: sârbi,
eroilor şi cor de frumoase cântări. Locuitorii acestei comune nu vreau
pemi-cehi şi bufeni.
să ştie nici de bancă, nici de datorii, ei ştiu să cumpere pământ, dar
Revolta schivicenilor faţă de „domnii” care împărţeau
să vândă nu, mai ştiu să ocupe pământ din pădure şi cu timpul vor
pământul şi faţă de „coloniştii” care primeau din pământul lor s-a
lua înainte la toate comunele din jur atât economiceşte, cât şi
născut din nedreptăţile create în timp pentru această comună. Aşa
culturaliceşte. Stăpâni pe destinul loc, soldaţi neînfricoşaţi în războiul
cum se întrebă Alexandru Moisi: „De la care comună în decursul
mondial pe toate fronturile, eroi născuţi, cu simţ cultural aparte, ei
anilor s-a luat pământ mai mult pentru a înfiinţa altele noi, decât de la
merită admiraţia acelora care-i cunoaşte; sunt vrednici urmaşi ai
schiviceni ?

61 62
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Numai într-o perioadă de 100 ani, fosta stăpânire imperială a
ştirbit hotarul comunei pentru a-i aşeza în costă pe „colonişti” şi a
forma noile comune: Gârnic, Sfânta Elena, Liubcova de Jos, Padina
Matei şi Coronini.
Aşa a apărut neîncrederea şi „bătăile” cu vecinii, mai ales la
beţie şi din multă imprudenţă.
Cu toate acestea, schivicenii au avut în timp tăria sufletească
să treacă peste toate greutăţile şi înţelepciunea de a trăi în bună
înţelegere cu toţi vecinii care s-au aşezat în jurul comunei.
Pe locuitorii veniţi din Oltenia şi aşezaţi în localităţile din
vecinătate, Coronini, Padina Matei şi Moldova Nouă schivicenii, ca şi
toţi băştinaşii bănăţeni, îi numesc „bufeni”.
Porecla bufenilor, care are o nuanţă de „batjocură”, provine
de la faptul că oltenii au trecut din Ţara Românească în Banat numai
noaptea, ca bufniţa, date fiind condiţiile istorice ale vremii. Alţii susţin
că au fost numiţi bufeni pentru că au venit numai cu „burfele” pe ei.
Cu sârbii din Liubcova, schivicenii au trăit de sute de ani
împreună, având mult timp „culcuşul comun” la graniţa militară a
imperiului austriac. De fapt, cele trei sate: Sicheviţa, Gornea (Gori-
Liupkova) şi Liubcova (Doli-Liupkova) au multe obiceiuri şi tradiţii
comune.
Cu pemii de la Gârnic, locuitorii din Sicheviţa au mereu
schimburi de produse şi animale. Cel mai bun var pentru construcţia
caselor îl aduceau pemii-cehi de la Gârnic pentru întreaga Clisură.
Cartofi şi sămânţă de trifoi de la Gârnic se schimbau prin „troc” cu
porumb şi/sau grâu din Sicheviţa. Butoaiele de nuc pentru păstrarea
răchiei de Sicheviţa tot de la pemi erau cumpărate. Din grădina
fiecărui ceh nu lipseşte binecuvântatul nuc.
63
Sicheviţa – Monografie
Populaţia comunei Sicheviţa a evoluat de la prima
conscripţie (recensământ bisericesc) din 1749, când au fost 76 de
case cu 620 de locuitori, la 2285 de locuitori, după cel mai recent
recensământ din anul 2011.
La înscrierea în prima Cartă Funduară, între 1783-1809,
Sicheviţa a avut 625 locuitori, prin cele 125 de familii, dintre care:
122 familii de români, 2 familii de croaţi şi un sârb fără soţie. Mai erau
încă două familii de ţigani care, însă, nu au primit pământ. Ţiganii au
venit ca nomazi pe Clisura Dunării şi s-au aşezat în Sicheviţa. Se
susţine că ei, ca popor, au venit din nord-vestul Indiei, unde se
vorbeşte aproape aceeaşi limbă. Alţii susţin că ar fi venit din Egipt,
pentru că îndeosebi cei de pe Clisură le zic „faraoni”, numindu-i aşa
după regii vechiului Egipt.
În timp, populaţia băştinaşă română din Sicheviţa s-a mai
diversificat, prin venirea în comună a mai multor familii de „bufeni” cu
numele de Băloi, Novăcescu şi Moldovan, precum şi a familiilor Jurca
şi Dragomir, veniţi din Sasca. De altfel, în decursul timpului s-au
mai „adăpostit” aici de frica turcilor şi unguri, nemţi, cehi sau chiar
bulgari, care treptat au fost asimilaţi.
Din statisticile imperiale ale anilor 1855 şi 1896 se poate
vedea că Sicheviţa avea 1088 locuitori în 1855 şi 2174 locuitori în
1896, în timp ce satul Gornea avea 505 locuitori în 1855 şi 800
locuitori în 1896.
Evoluţia istorică a comunei Sicheviţa cu toate satele şi
cătunele este dată în tabelul 3.1.
64
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Evoluţia populaţiei Sicheviţei Tabelul 3.1.

Anul Nr. de Anul Nr. de Populaţia stabilă a Sicheviţei Tabelul 3.2.

locuitori locuitori Comuna Satul 1977 2002 2011

1749 620 1956 3600 SICHEVIŢA TOTAL, din care: 3552 2732 2285

1783 625 1960 3758 SICHEVIŢA 1.Sicheviţa 1434 1395 1286

1791 663 1965 3635 SICHEVIŢA 2.Gornea 906 662 590

1855 1593 1967 3557 SICHEVIŢA 3. Brestelnic 48 29 10

1880 1772 1970 3556 SICHEVIŢA 4. Cameniţa 49 14 10

1890 2174 1975 3771 SICHEVIŢA 5. Cârşie 110 58 37

1896 2974 1977 3552 SICHEVIŢA 6.Cracu Almăj 45 24 14

1900 2424 1980 3234 SICHEVIŢA 7. Cruşoviţa 213 106 64

1910 2807 1984 3100 SICHEVIŢA 8. Curmătura 46 26 10

1920 1988 1985 3123 SICHEVIŢA 9. Frăsiniş 76 33 12

1924 2400 1992 2804 SICHEVIŢA 10. Liborajdea 64 43 14

1930 2792 2002 2732 SICHEVIŢA 11. Lucacevăţ 66 31 28

1935 2705 2007 2579 SICHEVIŢA 12.Martinovăţ 37 24 17

1940 3114 2011 2285 SICHEVIŢA 13.Ogaşu Podului 23 10 8

SICHEVIŢA 14.Streneac 53 16 6
Se poate constata că în anul 1975 comuna a avut cel mai SICHEVIŢA 15.Valea Oreviţa 28 11 3
mare număr de locuitori din întreaga sa evoluţie. Ea se încadrează în SICHEVIŢA 16.Valea Ravensca 132 80 64
categoria comunelor cu o populaţie între 2000 şi 5000 de locuitori. SICHEVIŢA 17.Valea Sicheviţa 80 59 35
Structura populaţiei comunei Sicheviţa pe cele 2 sate şi 17 SICHEVIŢA 18. Zănou 53 60 47
cătune este dată în tabelul 3.2, pentru anii 1977, 2002 şi 2011 este SICHEVIŢA 19. Zăsloane 89 51 30
dată în tabelul 3.2. Sursa: Direcţia de Statistică a judeţului Caraş-Severin
Structura populaţiei comunei Sicheviţa pe etnii, după
recensământul din 2002 şi respectiv 2011 este dată în tabelul 3.3.

65 66
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Tabelul 3.3. Structura populaţiei comunei Sicheviţa pe vârstă, în anul

Anul Populaţie români rromi sârbi ucraineni cehi 2010 este dată în tabelul 3.6.

2002 2732 2678 33 10 6 5 Tabelul 3.6.

2011 2285 2237 33 10 3 2 Anul Populaţie 0-14 14 -25 26-42 43 – 60 peste

Sursa: Direcţia de Statistică a judeţului Caraş-Severin / vârstă ani ani ani ani 60 ani
2010 2590 358 444 509 563 716
Structura populaţiei comunei Sicheviţa pe religii, după M 1265 170 231 268 298 298
recensământul din 2002 şi respectiv 2011 este dată în tabelul 3.4. F 1325 188 213 241 265 418
Sursa: Direcţia de Statistică a judeţului Caraş-Severin

Tabelul 3.4.
Anul Populaţie Ortodoxă Romano- Baptistă Penticostală Se constată că în Sicheviţa se păstrează încă o proporţie
catolică bună între populaţia tânără, cea adultă şi cea în vârstă.

2002 2732 2579 4 144 5 Pe o suprafaţă de 42 ha teren de locuit al comunei Sicheviţa,

2011 2285 2158 2 120 5 densitatea medie a populaţiei ca raport între numărul locuitorilor şi

Sursa: Direcţia de Statistică a judeţului Caraş-Severin suprafaţa în ha a zonei de locuit este:

2285 : 42 = 54 locuitori / ha.
Structura populaţiei comunei Sicheviţa pe gen (sex), după Sporul de natalitate a populaţiei din Sicheviţa este dat pe
recensământul din 2002 şi respectiv 2011 este dată în tabelul 3.5. perioada 1970 - 2012 în tabelul 3.7.
Tabelul 3.7.
Tabelul 3.5. Anul 1970 1980 1990 2000 2010 2012
Anul Populaţie Bărbaţi Femei Născuţi 41 44 27 20 8 10
nr. % nr. % Decedaţi 39 38 47 51 50 43
2002 2732 1345 49,2% 1387 50,8% Spor 2 6 -20 -31 -42 -33
2011 2285 1029 45% 1256 55% natural
Sursa: Direcţia de Statistică a judeţului Caraş-Severin Sursa: Direcţia de Statistică a judeţului Caraş-Severin

67 68
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Urmărind cifrele se poate constata că, începând cu anul De remarcat este faptul că la toate recensămintele populaţiei
2000, natalitatea a scăzut simţitor, în timp ce mortalitatea a crescut în din comuna Sicheviţa, numărul femeilor a fost mai mare decât
limite date de îmbătrânirea biologică a populaţiei. Ca urmare, se numărul bărbaţilor. Evoluţia numărului de gospodării este dată în
înregistrează în ultimii 12 ani un spor natural negativ îngrijorător de tabelul 3.9.
mare pentru demografia comunei Sicheviţa. Numărul de gospodării din Sicheviţa Tabelul 3.9.
Sporul de migrare a populaţiei din Sicheviţa este analizat pe Comuna Satul 1966 1977 1988 2011
perioada 1998 - 2012 în tabelul 3.8. SICHEVIŢA TOTAL, din care:
Tabelul 3.8. SICHEVIŢA 1.Sicheviţa
Anul 1998 2000 2003 2006 2010 2012 SICHEVIŢA 2.Gornea
Sosiţi 21 39 44 29 30 46 SICHEVIŢA 3. Brestelnic
Plecaţi 28 37 62 34 32 45 SICHEVIŢA 4. Cameniţa
Spor -7 2 -18 -5 -2 1 SICHEVIŢA 5. Cârşie
migratoriu SICHEVIŢA 6.Cracu Almăj
Sursa: Direcţia de Statistică a judeţului Caraş-Severin SICHEVIŢA 7. Cruşoviţa
Mişcarea migratorie din comună, dată de numărul SICHEVIŢA 8. Curmătura
persoanelor sosite în localitate (inclusiv din străinătate) şi de numărul SICHEVIŢA 9. Frăsiniş
persoanelor plecate din localitate, este una oscilantă. Sporul SICHEVIŢA 10. Liborajdea
migratoriu a înregistrat o valoare negativă maximă în anul 2003. SICHEVIŢA 11. Lucacevăţ
După valori uşor negative în perioada 2006-2010, în anul 2012, SICHEVIŢA 12.Martinovăţ
sporul migratoriu, a fost după mulţi ani, uşor pozitiv. SICHEVIŢA 13.Ogaşu Podului
Potrivit recensământului din anul 2002, populaţia ocupată la SICHEVIŢA 14.Streneac
nivelul anului 2001 a fost de 72 persoane. Cei mai mulţi angajaţi ai
SICHEVIŢA 15.Valea Oreviţa
comunei Sicheviţa erau în învăţământ (26), după care în proporţii
SICHEVIŢA 16.Valea Ravensca
aproape egale erau persoanele angajate în transport şi poştă (12),
SICHEVIŢA 17.Valea Sicheviţa
construcţii (11) şi administraţie locală (10). Tot în acel an, 2001,
SICHEVIŢA 18. Zănou
populaţia inactivă a fost de 1138 persoane dintre care: 254 elevi, 439
SICHEVIŢA 19. Zăsloane
pensionari, 139 de casnice şi 299 de persoane întreţinute şi alte 7
Sursa: Direcţia de Statistică a judeţului Caraş-Severin
persoane erau în situaţii speciale.

69 70
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
4. BISERICA
Biserica a fost şi rămâne locul unde prin credinţă şi
rugăciune ne împăcăm cu noi înşine şi cu Dumnezeu:
Să mă împac cu tine Doamne,
Aş vrea, dar nu ştiu cum s-o fac.
Tu iubeşti şi ierţi pe oameni
Când suferă, când plâng şi tac.
(Nicolae Andrei, Gânduri ascunse, Almăj)
Nu ştim când s-a construit prima biserică din Sicheviţa, dar
ştim că Biserica Mântuitorului Hristos a prins rădăcini în sufletul
oamenilor atunci când doi sau mai mulţi s-au adunat în numele Lui.
„De sentimentul adânc religios au fost pătrunşi şi strămoşii
noştri daci, care plângeau pe noul născut, în schimb se bucurau când
cineva murea, crezând în nemurirea sufletului şi că toate suferinţele
trebuie să le îndure numai pe acest pământ.” [Moisi A., 1938].
Romanii tot „păgâni” au fost, însă odată cu colonizarea
Daciei, între ei erau şi mulţi creştini, care n-au putut făţiş să se
declare, din cauza prigonirilor. Abia în vremea lui Constantin cel
Mare, în anul 325, la Sinodul cel dintâi de la Niceea, a luat parte şi
Episcopul Teofil, din părţile noastre. Dacă a fost episcop, trebuie să fi
fost şi mulţi creştini pe aceste meleaguri !
Pentru a înţelege prezentul şi a „câştiga viitorul” credinţei
noastre în Mântuitorul Nostru Iisus, este nevoie să amintim tuturor că
oamenii din Sicheviţa, obişnuiţi cu traiul lor independent, n-au primit
71
Sicheviţa – Monografie
niciodată preoţi impuşi, indiferent de ce stăpânire a fost. Ei au ţinut
slujbele Dumnezeieşti ei de ei şi din tată în fiu, după obiceiurile
strămoşeşti.
Astăzi, în comuna Sicheviţa sunt două biserici creştin-
ortodoxe române şi două biserici baptise, câte una în fiecare din cele
două sate: Sicheviţa şi Gornea.
Biserica Ortodoxă Română din Sicheviţa
Hramul bisericii: Sfânta Treime, care se sărbătoreşte în
fiecare an, la Rusalii.
Din tradiţia locului reiese că locuitorii creştini au avut o
biserică încă de la prima vatră a satului, în locul numit sugestiv
„Cracu cu Morminţi”, despre care însă nu se cunosc niciun fel de
date istorice.
A doua biserică, cea veche, a fost din ,,bârnă” (lemn) şi era
situată vizavi de biserica actuală. Deoarece dominaţia turcă din acea
perioadă nu permitea ca biserica să aibă turlă, spre a nu rivaliza cu
minaretul geamiei lor şi pentru ca oamenii să nu se poată anunţa atât
de repede în caz de invazie, clopotniţa, din patru stâlpi de lemn, era
situată peste râul Sicheviţa, lângă vechea şcoală.
A treia biserică este cea care dăinuie şi astăzi şi este
construită între anii 1835-1836, în vremea Episcopului Iosif Raiacici
(1834 -1842), viitor Mitropolit de Carlovitz, preot paroh fiind Vasile
Cuzmanovici, dar care nu a mai fost sfinţită.
Abia în 1938, la 6 august, locaşul a fost târnosit de către
Episcop. dr. Vasile Lăzărescu.
72
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Biserica este construită din cărămidă, fundaţia este Actuala biserică este construită pe o suprafaţă de
construită din piatră, iar turnul este acoperit cu tablă. aproximativ 240 m2, în stil baroc. Forma este de navă, împărţită în
naos, pronaos şi altar, iar pe partea de vest are un pridvor. Absida
altarului este în formă de semicerc. Turnul bisericii este construit din
cărămidă în partea de jos, sus fiind acoperit cu tablă, iar în vârf
prevăzut cu o cruce de metal. Este dotată cu două uşi de intrare, una
situată spre vest, iar cealaltă spre sud. Pe zidurile laterale are
încastrate un număr de nouă ferestre, situate câte două în altar şi
solee şi cinci în naos. Grosimea zidului variază între 95 şi 130 cm.
Altarul are o lungime de 415 cm, până la iconostas, naosul împreună
cu soleea au o lungime de 1335 cm, iar pronaosul are o lungime de
355 cm. Lăţimea bisericii variază foarte puţin în funcţie de grosimea
zidului, între 670 şi 740 cm, în altar fiind cea mai mare lărgime.
Pridvorul are o lungime de 445 cm şi o lăţime de 680 cm.
Întregul interior al bisericii este pavat cu dale de granit în
formă de pătrat, vopsite cu motive florale. În turn sunt amplasate
două clopote din bronz, de dimensiuni diferite, iar pe clopotul cel
mare se află inscripţia „COMUNA SICHEVIŢA 1923”. Iniţial au fost
Fig. 4.1. Biserica Ortodoxă Română din Sicheviţa (1835)
trei clopote, care au fost duse la topit în timpul Primului Război
Mondial, iar la refacerea lor, în anul 1923, cel mic (cel pentru copii)
Credinţă şi adevăr
nu s-a mai refăcut.
Se spune că la construirea actualei biserici au participat toţi În interiorul turnului se mai găseşte o scară de lemn, care
credincioşii, şi cu atâta însufleţire încât cărămida de pe Valea facilitează urcarea la clopote, pe care sunt inscripţionate următoarele
Sicheviţei, unde a fost făcută şi arsă lânga ,,coliba lui Oale”, a fost nume: „COSTA SORESCU, LUNGU IOVA, PĂTRUŢ IANĂŞ 1940”.
dată din mână în mână, până la locul construirii. Nu s-au folosit Turnul are patru ferestre situate la nivelul clopotelor, iar deasupra lor
căruţele, deoarece autoritatea austro-ungară solicita anumite taxe de se află un ceas cu patru cadrane, ceas care nu a mai funcţionat şi
transport. care la renovarea turnului a fost demontat, rămânând doar
cadranele.

73 74
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Iniţial, biserica a fost acoperită cu şindrilă, ulterior fiind
acoperită cu ,,ţiglă mică”, iar în anii 2000-2001, prin grija preotului
Dorin Nistoran, s-a înlocuit ţigla cu una mai mare, din cauza
degradării accentuate a acoperişului.
Curtea bisericii este împrejmuită de un zid din piatră cu o
lungime de 250 de metri, acoperit cu cărămizi aşezate în „dungă”. Nu
se cunoaşte anul construcţiei zidului, dar se presupune că a fost
construit la începutul secolului a-XX-lea, până atunci biserica fiind
împrejmuită cu gard de lemn.
Poarta de intrare în curtea bisericii, uşa dinspre sud şi gardul
din faţa monumentului eroilor au fost realizate de către fierarul Brăilă
Mita, în anul 1911 (este ştanţat pe crucea de pe poartă).
Deasupra porţii de intrare în curtea bisericii a existat un arc
din cărămidă cu o cruce de metal, dar din cauza degradării
accentuate, a fost demolat în perioada anilor ’50. Biserica este
străjuită de şapte tei falnici, a căror vechime se pierde în decursul
anilor. Astăzi, coroana teilor se reface după ce au fost tăiate crengile.
Casa parohială a fost construită în anul 1860 şi este situată
în localitate, la numărul 428. Este compusă dintr-o sufragerie, trei
camere, bucătărie, baie şi hol mare. Mai dispune de grădină şi
dependinţe (grajd şi bucătărie de vară).
În anul 1910, în urma inundaţiilor care au avut loc, biserica a
avut nevoie de unele reparaţii, care s-au făcut în acel an.
Abia la data de 15 septembrie 1929 are loc sfinţirea actualei
biserici, după ce a fost renovată cu multă pricepere şi osteneală de
către preotul administrator Ilie Jurescu. „Răspunsurile liturgice la
această slujbă au fost date de către corul «Principele Mihai» din
Moldova Nouă şi corul bisericesc din Berzasca, iar corul şi fanfara
75
Sicheviţa – Monografie
din localitate au delectat mulţimea credincioşilor veniţi la această
manifestare.” [Moisi A., 1934].
În luna august, anul 1938, are loc târnosirea Sfintei Biserici,
când în localitate poposeşte P.S. dr. Vasile Lăzărescu, Episcopul
Caransebeşului. Cetăţenii localităţii, îndrumaţi de preotul paroh Ioan
Voin şi cu sprijinul primarului Gheorghe Gruiţa, organizează o
manifestare fastuoasă pentru această ocazie. La manifestare
participă pretorul Plasei, Mihail Grivei; Ioan Orăviţan, protopopul
tractului; protodiaconul Teodor Roşea, precum şi preoţii: Traian
Simu, din Ciuchici, Gheorghe Runcan, din Nicolinţ, Cornel Petrovici,
din Vrăniuţ, Valeriu Popescu, din Gornea, şi Iancu Beriogea, din
Răcăşdia. Corul bisericii şi fanfara locală au delectat mulţimea de
credincioşi cu cântece bisericeşti şi nu numai.1
În anul 1943, prin strădania preotului paroh Rusalin Simeria
şi cu sprijinul Despărţământului Abrud, al Cercului Cultural Sicheviţa,
din cadrul ,,Asociaţiunii pentru literatură română şi cultura poporului
român – ASTRA”, s-a cumpărat un ceasornic pentru biserică.
Sfinţirea lui a avut loc pe data de 4 decembrie a aceluiaşi an.2
Între anii 1945 - 1946, biserica se leagă, de jur - împrejur, cu
o centură de fier pentru consolidarea zidurilor.3
În anul 1961, preotul Gheorghe Sporea se ocupă de
repararea turnului bisericii, pentru ca între anii 1973 – 1974, în timpul
aceluiaşi preot, turnul să fie revopsit şi biserica tencuită în exterior.4
1
Foaia Diecezană, Caransebeş, Nr. 33, din 14.08.1938, p.5 – 6.
2
Revista „Transilvania”- Organ al Astrei, supliment la anul 75, Sibiu
1944, p. 28.
3
Inf. preot paroh, Parohia Ortodoxă Sicheviţa, Iconom Stavrofor
Nistoran Dorin
76
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
În anul 2002, se înlocuiesc ferestrele vechi ale bisericii
(ferestrele fiind încă de la construcţia bisericii), cu altele noi.
Ferestrele noi au fost realizate de către tâmplarul Ion Găină din
localitate.
Pe data de 3 noiembrie 2002, are loc sfinţirea picturii de către
P.S. dr. Laurenţiu Streza, Episcopul Caransebeşului, înconjurat de
către un sobor de preoţi şi diaconi. P.S. dr. Laurenţiu a fost însoţit la
Sicheviţa de PC pr. Constantin Bertea, vicar eparhial, PC pr. Ion
Văran, protopopul locului, şi diaconii Cătălin Mirişan şi Bogdan
Miclăuşi. Soborul de preoţi care au participat la slujbă a fost compus
din: PC. pr. Ioan Bocicai, din Berzasca, PC. pr. Iova Megheleş, din
Moldova Nouă, PC. pr. Ioan Moldovan, din Gornea, pr. Altman Iosif,
paroh Gîrnic, Biserica Romno-Catolică, PC. pr. Dorin Nistoran, din
Sicheviţa.
Din partea oficialităţilor administraţiei publice au fost prezenţi
următorii:
- ing. Gheorghe Pavel Bălan – prefect;
- ec. Ilie Mustăcilă – preşedintele Consiliului Judeţean;
- dr. Ioan Guga – senator;
- dr. Ada Cruceanu – director la Direcţia pentru Cultură,
Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional. Caraş-Severin;
- Gheorghe Birtea – primar;
- Rita Aldea – pictor;
- Mihai Bofan – pictor;
- Dr. Ing. Ioan Avram – director Neferal Bucureşti.
4Inf. Preot paroh, Parohia Ortodoxă Sicheviţa, Iconom Stavrofor
Nistoran Dorin
77
Sicheviţa – Monografie
În anul 2004, s-au înlocuit uşile de la intrarea în biserică,
lucrarea fiind realizată de către tâmplarii Iosif şi Ionică Gruiţa, din
localitate.
În anul 2007, cu sprijinul autorităţilor locale şi al credincioşilor,
s-a reparat turnul bisericii şi s-a acoperit cu tablă de aluminiu, vechea
tablă fiind grav avariată din cauza eroziunii. Un an mai târziu, în anul
2008, s-a introdus încălzirea centrală în interiorul bisericii şi s-a
montat o centrală termică proprie, pe lemne.
Corul mixt bisericesc ,,Renaşterea” a fost înfiinţat în anul
1912 de preotul Vasile Blaşiu şi condus de către Mihai Suru. El a fost
reorganizat în anul 1931 de către preotul Ioan Voin şi a fost compus
din 40 de membri.5
În anul 1934, dirijorul ţăran Vidu Guga, din Mercina, a recrutat
trei tineri talentaţi, pe care i-a instruit şi format ca dirijori. Aceştia
sunt: Tuţă Zaica, Petru Birtea şi Ioan Rusu. Ei au slujit, în decursul
vremii corul bisericii, unii dintre ei îndeplinind şi funcţia de cantori.6
De altfel, în comună a funcţionat şi o fanfară, numită
,,Doina”, înfiinţată în anul 1922, care a fost completată cu
instrumente în anul 1935, fiind compusă din 12 membri.7
În comuna Sicheviţa s-a născut fostul preot din Berzasca, care
a administrat periodic şi parohia din Sicheviţa, Arsenie Golumba, fiul
fostului preot din Sicheviţa, Sava Golumba.8
5
Al. Moisi, Monografia comunei Coronini şi a ţinutului Clisura, Judeţul
Caraş, de la anul 1784 -1934, Oraviţa 1934, p. 269.
6
Ana Sorescu, Monografia comunei Sicheviţa (manuscris),
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie, 1989, p.67.
7
Al. Moisi, Monografia comunei Coronini şi a ţinutului Clisura, Judeţul
Caraş, de la anul 1784 -1934, Oraviţa 1934, p. 269.
78
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Tot în Sicheviţa s-au născut şi preoţii Vasile Cuzmanovici,
Cozma Cuzmanovici şi Macu Cuzmanovici. Cel din urmă nu a slujit
niciodată în localitate.
În curtea bisericii, lângă monumentul închinat eroilor din
Primul Război Mondial, s-a ridicat, în anul 2009, o cruce din fier,
iluminată cu becuri neon, cu sprijinul primarului Petru Jurca.
La capătul satului, înspre nord, către comuna Gârnic, s-a
ridicat o cruce de către credincioşii comunei, în anul 1999, care a fost
reparată în anul 2007, prin grija preotului Dorin Nistoran. Crucea este
din ţeavă de fier, fiind acoperită cu acoperiş în patru ,,ape” (laturi), iar
în partea din faţă este înconjurată cu un gard de lemn, pe cruce fiind
aplicată Icoana Învierii Domnului. La această cruce se iese în
procesiune la Învierea Domnului, din doi în doi ani.
Crucea de piatră, din partea de est a localităţii, pe drumul ce
duce pe Valea Sicheviţa, este ridicată, în anul 1980, de către
credincioşi, fiind montată de către Zaica Adam (Tula).
Între localităţile Sicheviţa şi Gornea, înspre sud, se află o
cruce din fier cu acoperiş din tablă zincată, ridicată de către
credincioşii din ambele localităţi, în anul 1961. La această cruce ca şi
la cea dinspre nord, se iese în procesiune din doi în doi ani la
Învierea Domnului.
Primul cimitir cunoscut al localităţii a fost în a doua vatră a
satului, la confluenţa văilor Ravensca şi Gramensca, pe unde a fost
8
Al. Moisi, Monografia comunei Coronini şi ţinutului Clisura, Judeţul
Caraş, de la anul 1784 -1934, Oraviţa 1934, p. 265.
79
Sicheviţa – Monografie
via lui Zaica Arsenie. După strămutarea satului pe actuala vatră,
cimitirul a fost iniţial stabilit în ,,Dealul Ţarinii”, iar mai apoi, a fost
mutat în ,,Dealul Ciordărinului”, lângă ,,Cioaca a doua”, unde se
găseşte şi în prezent.9
Cimitirul avea în anul 1967 o suprafaţă de 6 295 m2, dar
suprafaţa sa s-a mărit, prin donaţii şi cumpărare, ajungând în prezent
la 11 050 m2. Este împrejmuit, de jur împrejur, cu gard de plasă
metalică. În cimitir nu există capelă.10
Cea mai veche cruce aflată în actualul cimitir este din piatră şi
datează din anul 1861. Pe ea se află încrustat cu litere slavone
următorul mesaj:
„еқатаріна супруга ‫׀‬ос подаратерговца јова на кристоя
родиласе 1800, інреставиласе 1861.”
„Soţia Ecaterina, trecută la Domul. n.1800, m.1861.”
Picturile din actuala biserică sunt realizate în anul 2002 de
către mâna pictorului Mihai Bofan, din Oraviţa. Interiorul bisericii nu a
mai fost pictat niciodată, pe pereţi fiind aplicate icoane, care s-au
degradat în timp. La executarea picturii din biserică s-a găsit o
singură pictură pe zidul dinspre nord, pictură ce reprezintă pe
Fecioara Maria cu Pruncul în Braţe. Nu se cunoaşte data când a fost
executată şi nici autorul. De asemenea, pe peretele de la apus,
deasupra de intrarea în biserică, pe pridvor, a mai existat o pictură ce
reprezenta Hramul bisericii – Sfânta Treime.
9 Arhiva Parohiei Ordodoxe Sicheviţa, Mărturiile Preotului Sporea
Gheorghe.
10
Inf. Preot paroh, Parohia Ortodoxă Sicheviţa, Iconom Stavrofor
Nistoran Dorin
80
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Pictura şi sculptura din biserică au următoarele reprezentări: Apostoli.

Altarul După Uşile Împărăteşti, se află Icoana Mântuitorului stând în

• spre răsărit: Împărtăşirea Apostolilor; picioare şi Binecuvântând. Urmează Uşa Diaconească cu

• sus, pe tavan: Maica Domnului pe Tron înconjurată de Arhanghelul Mihail, după aceea Icoana Sfântului Ioan Botezătorul. În

Îngeri, Iisus pe Tronul Arhieresc, înconjurat de Sfinţii partea cealaltă a uşilor este Icoana Maicii Domnului cu pruncul în

Ierarhi: Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Braţe, Uşa Diaconească cu Arhanghelul Gavril, urmată de Sf.

Ararambie Policar, Sf. Dionisie Areopagitul şi Sf. Nicolae.12

Grigorie Teologul. Deasupra soleei este reprezentat Iisus cu Evanghelia în

• spre sud: Jertfa lui Avram şi Diaconul Ştefan. stare de Binecuvântare, lângă El se găsesc cei patru Evanghelişti:
Matei, Marcu, Luca şi Ioan.
• spre nord: Sfânta Paraschiva şi Chemarea lui Moise;11
Sub solee sunt amplasate stranele, iar deasupra lor sunt

Iconostasul reprezentaţi următorii: Sf. Victor, Sf. Macarie, Sf. Dimitrie şi Sf.

Iconostasul este din lemn, însă nu se cunoaşte autorul şi Gheorghe.

perioada în care a fost realizat. Pe uşile împărăteşti este
reprezentată Buna Vestire, iar deasupra uşilor, Învierea Domnului
Iisus Hristos. Primul rând de icoane reprezintă:
• Intrarea Domnului în Ierusalim;
• Botezul Domnului în apa Iordanului;
• Naşterea Domnului;
• Înălţarea Domnului;
• Pogorârea Sfântului Duh;
• Schimbarea la Faţă.
Deasupra acestui registru se află reprezentaţi patru Apostoli,
iar deasupra lor Iisus Răstignit pe Cruce cu Maica Domnului şi Sf.
În partea de sud, lângă Icoana Hramului Bisericii, se găseşte
Tronul Arhieresc.
Pe peretele din partea de sud, deasupra scaunelor pe care
stau credincioşii, care sunt în număr de 14, se găsesc următoarele
icoane:
• Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena;
• Cuvioasa Paraschieva;
• Sf. Mărturisitori Ilie Iorest şi Sava Brancovici;
• Scena Spălării Picioarelor Apostolilor;
• Scena Răstignirii Mântuitorului.
Pe peretele din partea de nord, deasupra scaunelor pe care
stau credincioşii, care sunt tot în număr de 14, se găsesc
următoarele icoane:

11
Inf. Preot paroh, Parohia Ortodoxă Sicheviţa, Iconom Stavrofor
Nistoran Dorin 12 Ibidem

81 82
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
• Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana;
• Sf. Cuvioşi Mărturisitori Sofronie de la Cioara, Oprea
Miclăuş, Visarion Sarai;
• Scena Întoarcerii Fiului Risipitor.
Naos
Pe tavanul naosului se găsesc trei arcade pe care sunt
reprezentate următoarele icoane:
1. Scena Învierii Domnului; Naşterea Domnului.
2. Maica Domnului Rugătoare, înconjurată de Îngeri.
3. Potolirea Furtunii pe Mare; Învierea lui Lazăr.
Între naos şi pronaos este un perete de lemn prevăzut
cu două coloane care sprijină balconul, unde cântă corul bisericii. În
faţa acestui perete este situat baldachinul confecţionat din catifea
roşie cu sârmă aurită pictat cu Cei Patru Evanghelişti şi la mijloc
Sfânta Treime.
Pe partea de nord, lângă peretele ce desparte naosul de
pronaos, stă scrisă pisania:
„ACEASTĂ SF. BISERICĂ S-A CONSTRUIT ÎN ANII 1835-1836, DAR
NU A FOST PICTATĂ CU VREREA BUNULUI DUMNEZEU ŞI A PREAÎNCHINATEI
SF. TREIMI, HRAMUL ACESTEI SF.BISERICI ÎN ANUL DOMNULUI 2002 S-A
PICTAT ACEASTA SFÎNTĂ BISERICĂ PRIN SÎRGUINŢA ŞI TOATĂ CHELTUIALA
CREDINCIOŞILOR DIN SICHEVIŢA DE MÂNA PICTORULUI MIHAI BOFAN DIN
ORAVIŢA ÎN ZILELE P.S. LAURENŢIU STREZA,EPISCOPUL CARANSEBEŞULUI.
PROTOPOP- IOAN VĂRAN
PREOT PAROH DORIN NISTORAN
EPITROPI: CUZMANOVICI IOAN
POPOVICI VICHENTE
S-A SFINŢIT IN ANUL 2002-03 NOEMBRIE”
83
Sicheviţa – Monografie
Pronaosul
Pe tavanul pronaosului se află pictată scena Lui Iisus
Emanuel. Pe peretele de sud şi vest se află pictate icoanele:
• Sf. Proroc Ilie Tesviteanul cu corbul care îi aduce mâncare;
• Sf. Antonie cel Mare;
• Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul;
• Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul;
• Portretul P.S. Laurenţiu Streza – Mitropolitul Ardealului.
Pe pereţii de nord şi vest se află pictate icoanele:
• Cele trei Sfinte Muceniţe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora;
• Sf. Ioan Iacob Hozevitul de la Neamţ;
• Intrarea în Biserică a Maicii Domnului;
• Adormirea Maicii Domnului.
Deasupra pridvorului se găseşte turnul bisericii, iar deasupra
uşii, pe turn, spre apus, este pictată Icoana Hramului Sf. Treime.
La uşa de intrare dinspre sud (intrarea bărbaţilor) este pictată
Icoana Pogorârii Sfântului Duh.
Obiecte de cult
Din discuţiile purtate cu preotul paroh Dorin Nistoran, din
localitate, biserica deţine foarte puţine obiecte vechi de cult.
Cele trei icoane amintite de către Nicolae Ilieşiu, în lucrarea
sa „Monografia istorică a Banatului”, nu se mai găsesc în biserică.
Ele au fost predate Oficiului Protopopesc din Oraviţa, în anul 1976,
de către preotul Gheorghe Sporea. Odată cu ele s-au predat şi Uşile
Împărăteşti care datau de la construirea bisericii (1836).
84
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
În patrimoniul bisericii se găseşte o icoană din argint, ce
reprezintă Punerea În Mormânt a Mântuitorului, care are o lungime
de 125 cm şi o lăţime de 84 cm.
Pe lângă aceasta se mai găsesc un disc şi un potir de argint
aurit cu linguriţă, steluţă şi copie din 1950, precum şi încă un potir de
argint, a cărui vechime nu se cunoaşte.
Cărţi vechi
În inventarul Sfintei biserici nu se găsesc multe cărţi vechi, o
mare parte dintre ele fiind predate, de către Părintele Gheorghe
Sporea, în anul 1978, către Protopopiatul din Oraviţa. Cărţile care au
există în biserică se pot enumera astfel:
• Evanghelie, copertă din lemn de tei, Bucureşti, anul
1760;
• Cazanie, copertă din lemn de tei, Bucureşti, anul 1775;
• Liturghier, copertă din lemn de tei, datată din anul 1782;
• Evanghelie, copertă din lemn de tei, Blaj, anul 1778;
• Cazanie, copertă din lemn de tei, Viena, anul 1793;
• Liturghier, copertă din lemn de tei, datată din anul 1793;
• Triodion, copertă din lemn de tei, Blaj, anul 1793;
• Antologhion, copertă din lemn de tei, Bucureşti, anul
1786.13
În zilele noastre se găsesc în biserică următoarele cărţi:
• Sfânta Evanghelie, Sibiu, 1907;
• Apostolul, Sibiu, 1917.
13
Arhiva Parohiei Ordodoxe Sicheviţa, Proces-verbal de predare -
primire nr. 42/1978.
85
Sicheviţa – Monografie
Pe prima pagină a Sfintei Evanghelii, precum şi pe prima
pagină a Apostolului este scris următorul mesaj:
„Această sft. carte s’a cumpărat pe cheltuiala credincioşilor
Simeon Gruiţa Nr.36, Arsenie Circu Nr.147 şi Vichentie Zaica Nr. 146
din Loc. şi s’a dat sfintei noastre biserici întru pomenirea lor şi a
familiilor lor în anul D-lui 1920, luna August, ziua 22. Sicheviţa la
13/26 Decembre 1920.Silviu Novacoviciu adm.”14
Tot pe Sfânta Evanghelie, deasupra scrierii amintite mai sus,
este menţionat faptul că pe data de 17 august 1948, P.S. Veniamin
Nistor, Episcopul Caransebeşului, a oficiat Sf. Liturghie în biserica
din Sicheviţa, mesaj scris de către Preasfinţia Sa.
Arhivă
Arhiva parohială a Bisericii ortodoxe din Sicheviţa este destul
de limitat în documente, o mare parte din acestea fiind depuse la
Arhivele Statului şi la Arhiva Episcopiei din Caransebeş.
Documentele care se găsesc în prezent în arhiva
parohiei sunt următoarele:
• Pastorale, anii 1953 – 1956, I.P.S. Vasile – Mitropolit;
• Pastorale, anii 1999 – 2004, P.S. Laurenţiu – Episcop;
• Pastorale, anii 2005 – 2010, P.S. Lucian – Episcop;
• Foi matricole boteze, anii 1958 – 2010;
• Foi matricole cununii, anii 1967 – 2010;
• Foi matricole înmormântări, anii 1954 – 2010;
• Registru de casă, anii 1931 – 1941;
14
Arhiva Parohiei Ordodoxe Sicheviţa, Sfânta Evanghelie, Sibiu,
1907, Apostolul, Sibiu, 1917, p.1.
86
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

• Registru de casă, anii 1942 – 1958; 11.Arsenie Golumba (1929 -1930) – Adm. parohial din Berzasca

• Protocolul răposaţilor, anii 1930 – 1954; 12.Ioan Voin (1930 – 1940) – Preot

• Protocolul botezaţilor, anii 1937 – 1957; 13.Rusalin Simeria (1941 – 1944) – Preot
14.Gheorghe Posteuca (1944) – Preot refugiat
• Vânzarea scaunelor, anii 1961 – 1994;
15.Arsenie Golumba (1944 – 1945) – Adm parohial din Berzasca
• Registru partiz de venituri, anii 1999 – 2010;
16.Sergiu Groapă (1945 – 1946) ) – Adm parohial din Gornea
• Registru partiz de cheltuieli, anii 1999 – 2010;
17.Cuzman Jianu (1945 – 1948) – Adm. parohial din Vărădia
• Registru adeverinţe de înmormântare,anii 1999 – 2010;
18.Valentin Poleanu (1949 – 1951) – Preot refugiat din Basarabia
• Registru de materiale, anii 1999 – 2010;
19.Gheorghe Sporea (1951 – 1999) – Preot
• Dosare cu acte justificative, anii 1999 – 2010;
20.Dorin Nistoran (1999 - prezent) – Preot.
• Dosare cu corespondenţă, anii 1999 – 2010.

Cântăreţi
Preoţi
Activitatea preotului nu ar fi pe deplin realizată, dacă alături
Din cauza puţinelor documente existente, este greu de
de el nu ar avea un „cantor” (cântăreţ) destoinic, care să-l ajute în
stabilit o listă precisă a preoţilor care au slujit în bisericile din
activitatea de slujire.
localitate înainte de secolul al-XX-lea. Se cunosc următorii preoţi:
În parohia din localitatea Sicheviţa au slujit în decursul
1.Coman şi Ştefan (1751)15 – Preot
timpului mai mulţi cântăreţi, dar, din păcate, nu mai sunt cunoscuţi în
2.Gheorghe Cuzmanovici – Popovici (1775) – Preot
prezent decât foarte puţini dintre aceştia. Din informaţiile primite de la
3.Vasile Cuzmanovici (1835) – Preot
oamenii mai în vârstă din localitate, îi putem aminti pe următorii:
4.Cozma Cuzmanovici (1848) – Capelan şi Preot
Mihai Suru, Ilie Stoican, Iancu Puia, Ioan Rusu, Gheorghe Popovici,
5.Sava Golumba (? ) – Preot
Nicolae Popovici, Mihai Preda, iar în prezent este Anton Găină.
6.Arsenie Golumba (1894) – Preot administrativ
Printre cei mai de seamă cântăreţi pe care i-a avut Biserica
7.Vasile Murgu (1899 – 1902) – Preot
din Sicheviţa, se numără şi Nicolae Popovici.
8.Vasile Blaşiu (1903 – 1920) – Preot
S-a născut pe data de 23 ianuarie 1938, în localitatea
9.Silviu Novacoviciu (1920 – 1922) – Adm. parohial din Gornea
Sicheviţa, fiul lui Gheorghe şi Stanca Popovici, ţărani gospodari din
10.Ilie Jurescu (1922 – 1929) – Preot
localitate. Tatăl său a fost şi el, la rândul lui, cântăreţ la biserica din
15
Petru Bona, Parohiile Eparhiei Caransebeşului, Caransebeş, 2012, localitate, între anii 1950 – 1986. Nu se cunoaşte de la cine a învăţat
p. 266. să cânte la strană, probabil de la tatăl său.

87 88
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Între anii 1945 – 1949, a urmat cursurile Şcolii Generale din

Sicheviţa, ulterior urmându-le pe cele de asimilare, iar în anul 1977 a Obicei creştin
absolvit 8 clase.
De la vârsta de 23 de ani a cântat în corul bisericii, dirijat de Un obicei care se întâlneşte numai în comuna Sicheviţa este

Ioan Rusu. Din anul 1986, după ce a decedat tatăl său, Nicolae legat de aducerea porumbelului la biserică în noaptea de Înviere.

Popovici a urmat la strană împreună cu Ioan Rusu, până în anul Părinţii sau rudele credincioşilor care pleacă din această viaţă tineri

1992, când acesta a decedat. De atunci a rămas singur, activând la şi fără lumânare aduc la biserică o lumânare pe care o aprind în

strană. În acelaşi timp, a dirijat şi corul bisericii, atât în duminici şi Vinerea Patimilor după-amiază şi care se dă de pomană pentru

sărbători, cât şi la înmormântări, având o voce plăcută şi melodioasă. sufletul decedatului.

Pe lângă această activitate, Nicolae Popovici (Lae de peste În ziua de sâmbătă, seara, în jurul orei 20:00, rudele vin la

râu) a desfăşurat şi o vastă activitate artistică, activând în orchestra biserică cu o lumânare din ceară în formă de spirală, care se

populară locală, ca solist vocal şi instrumental, fiind cunoscut datorită pregăteşte acasă, peste care se pune un colac, iar în mână, cineva

vocii sale de toată „Clisura”, fiind socotit un rapsod popular, deoarece din familie ţine un porumbel. Toată lumea care a avut în decursul

compunea diverse melodii legate de viaţa omului şi de realizările lui. unui an răposaţi vine la biserică şi înconjoară masa, pe care este pus

În anul 2002 a trecut la cele veşnice, după o grea suferinţă. Isus în mormânt, cu farfuria în care se află lumânarea şi colacul pe

Fanfara la care activat o lungă perioadă, l-a condus cu lacrimi care o ţine în mână împreună cu porumbelul. Se pune câte un ban

pe ultimul drum. în tas.

În apropierea bisericii lor s-a găsit în jurul anilor 1810-1830, Toată această ceremonie ţine până aproape de miezul nopţii.

de către cetăţeanul Boia Creţa, din localitate, o piatră voievodală de După ce preotul dă lumina în biserică şi toată lumea iese

hotar, pe care este inscripţionat mesajul „EO, MIRCEA VOIVOD”.16 afară, credincioasele care ţin porumbelul ies afară şi dau drumul

Această piatră a fost adusă în biserică, dar a fost predată Oficiului păsării, care zboară din înaltul cerului, ducând sufletul celui răposat

Protopopesc din Oraviţa, în anul 1976 şi se găseşte astăzi în Muzeul uşurat de păcate la Dumnezeu.

Mitropoliei Banatului din Timişoara, prin grija I.P.S. Nicolae, Colacul se dă de pomană, lumânarea de ceară se lasă să

Mitropolitul Banatului.17 ardă în biserică până ce preotul cu procesiunea vine înapoi de la

locul unde iese cu Învierea, cu toate că în a doua zi de Paşti se iese
la cimitir aşa cum este obiceiul.
16 Arhiva Parohiei Ordodoxe Sicheviţa, Listă de inventariere din
19.12.1967, p. III. Creştinii se întorc cu toţii spre casă pentru a lua prânzul,
17
Arhiva Parohiei Ordodoxe Sicheviţa, Proces-verbal de predare - spunându-şi unii altora: „Hristos a Înviat!, Adevărat a Înviat”.
primire nr. 42/1978.

89 90
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Biserica Ortodoxă Română din Gornea
Hramul bisericii: Aflarea moaştelor Sfântului Ierarh
Nicolae, care se sărbătoreşte în fiecare an la 9 mai
Din vorbele bătrânilor se spune că prima biserică din Gornea
fost la locul numit Ţârchevişte (biserică, în limba slavă), în secolul al
XIV-lea, pe promontoriul de piatră care se vede şi azi. În urma
cercetărilor arheologice întreprinse în anii 1968-1969, s-au găsit
morminte, o parte chiar lângă stâncă, la cca 15 m, iar cealaltă la villa
rustica spre est: un cimitir mare, aranjat după canoanele bisericeşti.
Între 1772-1809, când Gornea a fost înregimentată şi s-a
întocmit „Cartea Funduară”, se menţionează că satul avea o biserică,
probabil din lemn, şi era amplasată unde azi sunt casele familiilor
Micşa Alexandru şi Micşa Ştefan.
Actuala Biserică a fost zidită în anul 1834, cu cheltuiala
credincioşilor. Nu se cunosc arhitecţii şi antreprenorii, dacă vor fi fost.
A fost pictată în anul 1898 de pictorul Nicolae Haşca, ajutat de
ucenicul Petru Drăgilă din Prilipeţ. Zidirea bisericii s-a făcut cu
contribuţia benevolă a enoriaşilor. Hramul a fost şi este şi până astăzi
„Moaştele Sfântul Nicolae” (9 mai).
În 1913, biserica a fost renovată sub păstoria preotului Pavel
Popescu, după cum s-a constatat din inscripţia care se găseşte pe
peretele din fund al cafasului: „S-a renovat şi pictat biserica în anul
1913 sub domnia Împăratului Franţ Iosif I, Episcop dr. Miron Cristea
– protopop dr. Gheorghe Dragomir iar preot Pavel Popescu, au pictat
Nicolae Haşca şi Petru Drăgilă”.
91
Sicheviţa – Monografie
Din păcate, inscripţia a fost acoperită cu vopsea, după cel de
Al Doilea Război Mondial, în perioada comunistă.
Obiectele de cult, cărţile religioase s-au ridicat şi adus la
noua biserică.
Merită amintit un fapt deosebit, un miracol am putea spune,
şi anume: o tânără fată numită Miliţa, mai târziu căsătorită cu Iacob
Strâmbei, lucra pe schelă ajutând pe zidari în muncă; deodată ea
alunecă de pe schelă; toţi erau speriaţi, deoarece se aşteptau la o
moarte sigură, dar a intervenit minunea, căci în cădere fata s-a
agăţat cu cămaşa de un cui al schelei. Cămaşa fiind de fuior, deci
rezistentă, nu s-a rupt şi astfel fata scapă cu viaţă.
Atât preotul Ştefan Curici, cât şi epitropii şi comitetul pentru
construcţia bisericii ar fi trebuit să schimbe locul construcţiei în cazul
în care fata ar fi murit.
Construcţia Bisericii este în stil baroc, în formă de navă
împărţită în naos, pronaos şi altar. Nu are pridvor, altarul
terminându-se în semicerc. Are, de asemenea, un turn cu două
clopote. Reparaţii s-au mai făcut în decursul timpului, dar cea mai
importantă a fost cea din anul 1998, în timpul preotului Moldovan Ion,
biserica fiind resfinţită de P.S. dr. Laurenţiu Streza, Episcopul
Caransebeşului.
Ca obiect de cult se poate aminti un potir cu inscripţia:
„Cinstit de căpitanul Ilie Megheleş 1863” , scris în limba slavonă; este
un potir de aramă suflat în aur, dar care, în timp, s-a şters.
Biserica a fost vizitată de P.S. Episcop Veniamin Nistor, la
10 august 1942 şi la 17 august 1948, şi de P.S. Episcop Laurenţiu
Streza, în anii 2000 şi 2002.
Gornea a mai fost vizitată de Vaida Voievod şi St. Tătărăscu.
92
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Este de menţionat şi vizita secretă a regelui Petru, tatăl
regelui Alexandru, asasinat la locuinţa lui Iosa Avram (Busuioc),
pescar, care l-a găzduit în anul 1910 timp de câteva zile.
Lista preoţilor care au slujit este cunoscută doar din
1793-1834, când preotul Ştefan Curici hotărăşte zidirea bisericii noi şi
schimbă locul acesteia în mijlocul satului, unde se găseşte astăzi, cu
toate că zidirea bisericii era hotărâtă să se facă în alt loc, unde ar fi
fost mai izolată. Din vechea biserică s-a folosit doar partea lemnoasă
la împrejmuirea noii biserici.
Preoţi
Seria preoţilor şi diaconilor este dată după matricolele cu anii
în care au slujit:
1794 - 1805 – Mihail Belodedici – preot
1805 – 1805 - Atanasie Stanoevici – adm. preot
1805 - 1843 – Ştefan Curici – preot
1843 - 1848 – Nestor Lupulovici – capelan
1848 –1849– Cozma Cuzmanovici din Sicheviţa
1849 –1862 – Nicolae Popescu – preot
1862 – 1898 – Ioan Serafin - preot
1898 - 1899 – Arsenie Golumba – preot administrativ
1899 – 1900 – Vasile Murgu – preot
1900 -1904 - Alexandru Guga – preot
1904 – 1917 – Pavel Popescu – preot
1917– 1918 – Vasile Blasiu – administrator din Sicheviţa
1918 – 1922 – Silviu Novacovici – preot
1922 – 1924– Ilie Jurescu – administrator din Sicheviţa
93
Sicheviţa – Monografie
1924 – 1928 – Aurel Marta – preot
1928 – 1929 – Ilie Jurescu – administrator din Sicheviţa
1929 - 1929 – Arsenie Golumba – preot
1929 –1943 – Valeriu Popescu – preot
1943 – 1944 – Rusalin Simeria – preot
1944 – 1951 – Sergiu Groapă – preot
1951 - 1953 - Gheorghe Sporea – preot din Sicheviţa
1953 – 1958 – Păcescu Petre – preot
1958 – 1960 – Gheorghe Sporea – preot
1960 – 1962 – Ion Orăviţan– preot
1962 – 1978 – Gheorghe Sporea – preot
1978 – 1983 – Emil Găină – preot
1983 – 1985 - Gheorghe Sporea – preot
1985 – 1986 – Efta Nemeşagu – preot
1986 – 1998 – Constantin Potoceanu – preot
1998 – 2007 - Ioan Moldovan – preot
2007 – până în prezent, Daniel Nistoran - preot
Casa parohială este aşezată în centrul satului Gornea, fiind
clădită din cărămidă, în anul 1900, prin contribuţia benevolă a
credincioşilor din sat. Cimitirul are o suprafaţă de peste 5000 m2, iar
cea mai veche cruce de piatră din cimitir este din anul 1833.
Pe lângă cele două biserici ortodoxe, în comună sunt două
biserici baptiste, una în Sicheviţa şi cealaltă în Gornea. Biserica
baptistă din Sicheviţa a fost construită în anii 1928-1929, fiind
inaugurată în anul 1930. În Gornea credinţa creştin-baptistă a fost
adusă de Ilia Mărăşescu, casa lui devenind una de rugăciune încă
din anul 1925. După 1990, odată cu desfiinţarea CAP-ului, a fost
reprimită şi renovată clădirea proprie a bisericii construite în 1929.
94
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Până în anul 1942, când încep lucrările de reconstrucţie a

,,Şcolii de la pod”, vechea clădire fiind demolată până la fundaţie şi
5. ŞCOALA
reclădită sub altă formă, cursurile se desfăşoară în incinta ambelor
clădiri. Odată cu demolarea acestei clădiri, elevii învaţă numai în
Este foarte greu de precizat cu exactitate, de când datează
clădirea veche a primăriei, în schimburi: de dimineaţă şi după
primul act de educaţie din Sicheviţa, din cauza lipsei de documente
masă.19
şcolare şi bisericeşti de dinainte de anul 1918. Este posibil să fi
Lucrările decurg destul de bine, în prima parte, dar, după
existat şi şcoli confesionale, fiind şi locuitori greco-catolici, dar nu
ridicarea zidurilor şi acoperirea lor, lucrările sunt stagnate, datorită
sunt documente care să ateste acest lucru.
lipsei banilor şi a războiului. De abia în anul 1950 se încheie lucrările
Alexandru Moisi precizează în lucrarea sa de referinţă asupra
de reconstrucţie a şcolii, la care s-a mai adăugat o sală de clasă faţă
Clisurii Dunării că la anul 1783 comuna avea un învăţător naţional.
de forma de dinainte, s-a construit un coridor de acces din stradă,
Se spune că prin secolul al XIX-lea, comuna nu dispunea de
care făcea legătura cu cel din spate, şi s-a mutat poarta de intrare de
şcoală, cursurile se ţineau într-o casă particulară, în ,,casa cu stârc”
pe uliţa laterală pe uliţa principală, lângă albia râului Sicheviţa.
(a lui Bereci), casă care astăzi este demolată.O altă şcoală, posibil
Generalizarea învăţământului de 7 ani şi trecerea la
înaintea celei menţionate mai sus, a funcţionat într-o casă particulară
învăţământul de 8 ani a impus ca necesitate lărgirea spaţiului de
(casa Tincăi lui Anoca), pe al cărei loc se află în zilele noastre casa
şcolarizare, pentru a putea fi cuprinşi în clasele V-VIII toţi elevii de la
de la numărul 193, a lui Jurca Ştefan (Stevăn Codreanu)18. Cursurile
şcolile de pe raza comunei Sicheviţa. Pentru aceasta se construieşte
s-au desfăşurat, de la începutul secolului al XX-lea în clădirea din
o şcoală mai mare, pe două nivele, cu 8 săli de clasă, un laborator şi
centrul comunei, unde funcţiona şi primăria. Această clădire a fost
dependinţele necesare (cancelarie, birou director, magazii, arhivă),
demolată pe la mijlocul anilor ’70, pe locul ei construindu-se un
situată la limita dintre cele două sate, Sicheviţa şi Gornea, pentru a
complex alimentar şi mai multe apartamente de locuit.
scurta deplasarea elevilor din Satul Gornea până la şcoală, pe un
În anul 1931, Statul Român, prin autorităţile din Sicheviţa,
teren mlăştinos, cumpărat de comunitatea locală de la un anume
cumpără o veche crâşmă din localitate, cu o suprafaţă de 260 m2,
Ieremici. Lucrările se efectuează cu meseriaşi din localitate şi prin
situată lângă podul ce traversează râul Valea Sicheviţa, de la Firma
prestarea muncii voluntare de către cetăţeni şi o parte dintre elevii
Moritz Schemberger, din Orşova, pe care o amenajează pentru
desfăşurarea cursurilor şcolare.

19
Arhiva Şcolii Gimnaziale Sicheviţa, Registru de inspecţie a Şcoalei
18
Inf. Gruiţa Iosif, Sicheviţa, nr. 100 primare de stat din comuna Sicheviţa, anii 1928 – 1950, p. 31.

95 96
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
din clasele mai mari. Prin munca şi strădania inimosului director
Blagoe Novăcescu, la data de 15 septembrie 1966, noul edificiu
şcolar este dat în folosinţă.
Datorită faptului că numărul elevilor creştea, formând clase
paralele, este nevoie de mărirea spaţiului de învăţământ şi, în anul
1969, la această clădire se mai adaugă un număr de 4 săli de clasă,
prin alipirea lor de clădirea construită anterior.20
În anul 1938, învăţătorul director Constantin Barbu înfiinţează
grupa de străjeri din ,,Straja Ţării”, mişcare paramilitară aflată sub
coordonarea regelui Carol al II-lea, după ce a absolvit cursul
organizat pentru acest scop de la Breaza.
Numărul elevilor parcurge un traseu sinuos. În anul 1928 erau
înscrişi un număr de 90 de elevi, în anul 1935 el creşte până la 176
de elevi, urmând ca în anul 1940 să ajungă la 407 elevi. Această
creştere semnificativă a numărului elevilor înscrişi la şcoală se
datorează realizării unui recensământ amănunţit, dar şi natalităţii
crescute în rândul populaţiei. După anul 1940, populaţia şcolară
începe să scadă drastic. Această scădere se datorează războiului,
mortalităţii infantile, diferitelor boli, dar şi datorită înfiinţării unui post
de învăţător la Cruşoviţa, pentru copiii de la sălaşele din acea zonă,
ajungând în anul 1951 la un număr de 169 de elevi înscrişi în cele
două cicluri de învăţământ21.
20
Ana Sorescu, Monografia comunei Sicheviţa, (manuscris),
Universitatea Bucureşti Facultatea de Istorie, 1989, p.62.
21
Arhiva Şcolii Gimnaziale Sicheviţa, Registre matricole pe anii 1928
-1952.
97
Sicheviţa – Monografie
Urmează din nou o creştere a numărului de elevi, în anul 1964
sunt înscrişi 340 de elevi, pe raza comunei Sicheviţa, excluzând
Gornea, ajungând în anul 1970, cu tot cu unităţile şcolare din satele
aparţinătoare, la 421.
Deşi numărul elevilor înscrişi la şcoală este mare, frecvenţa la
cursuri este foarte scăzută, în special a elevilor din clasa I.
Majoritatea copiilor locuiesc la sălaşe situate la mare distanţă de
şcoală, care, fiind mici, întâmpină dificultăţi privind deplasarea.
În anul şcolar 1964 – 1965, se trece la învăţământul
generalizat de 8 ani, până la acel moment în cadrul şcolii existând
învăţământ doar până la clasa a VII-a.
În anul 1968, odată cu mărirea spaţiului de învăţământ, ia
fiinţă clasa a IX-a. Clasele IX-X, au funcţionat o scurtă perioadă,
între anii 1969 – 1974. Începând cu anul 1983, se reînfiinţează
treapta I de liceu (clasele IX-X), cu profil agricol, care funcţionează
neîntrerupt până în anul 1991, când se desfiinţează, revenindu-se la
învăţământul de 8 clase.
În anul 2007, prin iniţiativa Consiliului local şi a primarului
Gheorghe Birtea, se demarează proiectul de reabilitare a şcolii din
fonduri de la guvern. Tot în anul 2007 se dotează şcoala cu mobilier
nou, se înlocuieşte întreaga instalaţie electrică şi se construieşte
gardul împrejmuitor din beton şi fier forjat.
În primăvara anului 2011, din iniţiativa directorului Ion Popovici
şi cu sprijinul primarului Petru Jurca, se demarează lucrările de
reparaţii la clădirea şcolii din satul Gornea, care adăposteşte în
prezent doar o grupă de grădiniţă. Se construiesc grupuri sanitare
interioare şi se amenajează o sală pentru „programul lapte şi corn”.
98
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
În anul 1940, ia fiinţă un internat şi o cantină, ca sprijin pentru
elevii care vin de la sălaşe. Internatul funcţionează în casa numitului
Mihail Sorescu (Duca), casă aflată astăzi la numărul 178, până în
vara anului 1955, când, din cauza condiţiilor dificile de întreţinere şi a
înfiinţării şcolilor de la Liborajdia şi Valea Ravensca, se
desfiinţează22.
În toamna anului 1953, ia fiinţă Grădiniţa de copii din
Sicheviţa, la început ca grădiniţă sezonieră, iar mai apoi ca Grădiniţă
cu program normal. În prezent, grădiniţa, funcţionează în incinta
Şcolii Gimnaziale din Sicheviţa, cu două grupe.
În anul 1956, se mai deschid încă două unităţi de învăţământ
primar, în cătunele Liborajdea şi Valea Ravensca, care funcţionează:
cea de la Liborajdea în clădirea fostului pichet de grăniceri, de pe
malul Dunării, iar cea de pe Valea Ravensca, cu chirie în casă
particulară. Peste doi, trei ani, se deschid alte trei şcoli, în cătunele
Odăi (Străneac), Cârşie şi Valea Sicheviţa. Ele funcţionează fără
întrerupere până la închiderea lor din lipsă de elevi, în anul 1976, cea
din cătunul Valea Sicheviţa, în anul 1979, cea din cătunul
Liborajdea, în anul 1998, cea din cătunul Valea Ravensca, iar în anul
2000, cele din cătunele Cruşoviţa şi Odăi. Şcoala din cătunul Cârşie
mai funcţionează până în anul 2005, desfăşurându-şi activitatea într-
o clădire construită de comunitate.
În anul 1937 se înfiinţează al patrulea post de învăţător, iniţial
cu destinaţia Liuborajdea, iar mai apoi, din cauza densităţii mai mari
de elevi, este mutat în cătunul Cruşoviţa, dar din lipsă de cadre
22
Arhiva Şcolii Gimnaziale Sicheviţa, Dosar nr. 13, intrări – ieşiri, anii
1943 – 1944, p.17.
99
Sicheviţa – Monografie
didactice este ocupat abia în anul şcolar următor, 1938-1939, de
către învăţătorul Grigorie Diaconescu. Cursurile se desfăşoară în mai
multe case particulare, închiriate.
În anul 1940, se demarează lucrările pentru construirea
edificiului şcolar din cătunul Cruşoviţa, datorită numărului mare de
copii de la sălaşe, situate la o distanţă destul de mare de şcoala din
comună. Construcţia acestei şcoli se va face cu ajutorul Comunităţii
de Avere a fostului Regiment nr. 13 Grăniceresc sârbo-bănăţean.
În baza ordinului nr. 199/1940 al Inspectoratului Şcolar
Judeţean, cu privire la cumpărarea terenului necesar construirii noii
şcoli din Cruşoviţa, deoarece primăria nu dispune de teren propriu,
se propune şi se cumpără terenul de la cetăţeanul Ianăş Moldovan,
cu suma de 27 000 lei23.
Lucrările se desfăşoară destul de anevoios, din cauza situaţiei
din ţară şi a războiului, cetăţenii din cătunul Cruşoviţa prestând
muncă voluntară la construirea acestui edificiu şcolar. În anul 1949
construcţia este finalizată şi dată în folosinţă.
Între anii 1972 – 1975, sub supravegherea inimosului învăţător
Nicolae Nemeşagu, s-a legat clădirea şcolii cu o centură din bare de
metal, ca o prevenţie la extinderea crăpăturilor mari apărute în
ziduri.
În anul 1939 demarează construcţia unui nou local al şcolii din
satul Gornea, lucrare începută sub conducerea învăţătorului
Constantin Dascălu şi terminată de abia în anul 1951, sub
conducerea învăţătorului Valeriu Popenciu. Asupra învăţământului
23
Arhiva Şcolii Gimnaziale Sicheviţa, Registru de inspecţie a Şcoalei
primare de stat din comuna Sicheviţa, anii 1928 – 1950, p. 21.
100
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
din satul Gornea a stăruit mai mult învăţătorul Ion Dragomir, în
monografia satului Gornea, în care detaliază acest aspect.
Din documentele studiate de învăţător reiese faptul că, la
întocmirea Cărţii Funduare, în 1809, satul avea şcoală (din 1791) şi
biserică: „În 1820, Gornea avea o şcoală confesională, cum a şi
rămas până în anul 1896, al cărei învăţător era plătit de către
comună cu un salariu de 5 florini lunar, iar părinţii care aveau copii la
şcoală mai dădeau 10 kg porumb şi jumătate car de lemne.
Deoarece şcoala nu avea un local propriu, ci funcţiona în câte
o cămăruţă în case particulare, în 1830 se zideşte clădirea
propriu-zisă a şcolii, la un loc cu primăria, prin contribuţia materială şi
în muncă a locuitorilor, aşa cum s-a întâmplat şi cu biserica ridicată
în 1793 şi reclădită în 1834.
Din 1791 aşadar, până în 1896, învăţământul era confesional
şi se făcea în limba română. Din 1896 până în 1918 se introduce
obligatoriu învăţământul în limba maghiară, cu scopul de
deznaţionalizare a românilor, iar învăţătorii erau plătiţi de stat. Pentru
realizarea acestui scop sunt numiţi sau aduşi numai învăţători care
ştiau limba maghiară. Este demn de remarcat faptul că unii preoţi,
alături de învăţători au fost în fruntea luptei pentru luminarea
poporului. Preoţii, în lipsa învăţătorilor, făceau şi pe învăţătorii, aşa
cum s-a găsit în însemnările din arhiva bisericii. Localul vechii şcoli
avea două săli de clasă care erau insuficiente. De aceea, în 1939, se
fac demersuri în acest sens şi Comunitatea de Avere a Regimentului
de Graniţă aprobă suma de 450 000 lei pentru zidirea şcolii, iar
Inspectoratul Şcolar Caraş dă avizul favorabil cu data de 13
octombrie 1939. Lucrările merg foarte încet şi în aprilie 1943 clădirea
s-a ridicat în roşu până la acoperiş, dat fiind război, lucrările se
101
Sicheviţa – Monografie
sistează. Pentru ridicarea noii şcoli o activitate intensă a depus-o înv.
Constantin C. Dascălu şi comitetul de părinţi. Se munceşte apoi ani
de zile şi abia în 1951 localul a fost terminat şi dat în folosinţă sub
conducerea înv. Valeriu Popenciu.” [Dragomir I., 2003].
Din lipsă elevi, în anul 2010, şcoala se desfiinţează, în
această clădire funcţionând doar o grupă de grădiniţă24.
Şcoala Generală din Sicheviţa dispune, în prezent, de un
microbuz propriu, care transportă zilnic elevii de la sălaşe, la şi de la
şcoală, în condiţii de confort şi siguranţă.
Cadre didactice
După cum am arătat, în toamna anului 1918, întreaga arhivă
comunală a fost incendiată, iar documentele şcolare care au fost
depozitate acolo au fost distruse în întregime. Din această cauză
este foarte greu de reconstituit o listă precisă a învăţătorilor şi
directorilor până la acea dată.
În decursul anilor, numeroşi învăţători de pe întreg cuprinsul
ţării şi-au dat osteneala pentru educarea tinerei generaţii din
localitate. Din cauza condiţiilor vitrege, din acele vremuri, a izolării
localităţii (lipsa mijloacelor de transport, a trenului, a telefonului),
învăţătorii nu rămâneau perioade lungi de timp pe aceste plaiuri, ci
se transferau spre locuri cu condiţii mai bune.
24
Ion Dragomir Gornea, Monografia Satului Gornea, comuna
Sicheviţa, jud.Caraş-Severin, Ed. Marineasa, Timişoara 2003, p. 39.
102
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Dintre învăţătorii şi profesorii care au depus o muncă 1938 – 1939 Charlotte Petrovici, Ion D. Roşu, Constantin Barbu,
intelectuală la şcoala din Sicheviţa îi amintim pe următorii: Constantin Cochină;25
1939 – 1940 Ion G. Ionescu, Constantin Barbu, Charlotte Petrovici,
Şcoala Gimnazială Sicheviţa: Dumitru Gorgoi;
1940 – 1941 Constantin Barbu, Charlotte Petrovici, Dumitru Gorgoi,
1843 Nicolae Curici Constantin Bruciu, Margareta Bruciu;
1855 Vasile Toma 1941 – 1942 Constantin Barbu, Charlotte Petrovici, Dumitru Gorgoi,
1918 – 1919 Titus Farcaş Constantin Bruciu, Margareta Bruciu;
1919 – 1920 Titus Farcaş, Maria Curie 1942 – 1943 Constantin Barbu, Terezia Bălean (Hanna), Dumitru
1920 – 1921 Titus Farcaş, Maria Curie Gorgoi, Constantin Bruciu, Margareta Bruciu;
1921 – 1922 Titus Farcaş, Maria Curie 1943 – 1944 Constantin Barbu, Terezia Bălean, Dumitru Gorgoi,
1922 – 1923 Alexandru Ioviţă, Maria Curie Constantin Bruciu, Margareta Bruciu;
1923 – 1924 Alexandru Ioviţă, Florin Teculeanu 1944 – 1945 Constantin Barbu, Maria Posteucă, Maria Crîngoiu,
1924 – 1925 Alexandru Ioviţă, Eufenia Ioviţă Dumitru Gorgoi,
1925 – 1926 Alexandru Ioviţă, Petre Dinu 1945 – 1946 Constantin Barbu, Dumitru Gorgoi, Terezia Bălean,
1926 – 1927 Gheorghe Câtu, Nicolae Frumosu Vladimir Navruc, Elisabeta Navruc;
1927 – 1928 Gheorghe Câtu, Alexandru C. Mitroaică 1946 – 1947 Constantin Barbu, Dumitru Gorgoi, Terezia Bălean,
1928 – 1929 Ioan Udreş , Charlotte Petrovici, Maria Băcilă Vladimir Navruc, Elisabeta Navruc;
1929 – 1930 Ioan Voiculescu, Irma Werth, Maria Băcilă 1947 – 1948 Vladimir Navruc, Dumitru Gorgoi, Terezia Bălean,
1930 – 1931 Ioan Voiculescu, Irma Werth Elisabeta Navruc, Constantin Barbu, Xenia Gorgoi;
1931 – 1932 Ioan Voiculescu, Irma Werth 1948 – 1949 Vladimir Navruc, Dumitru Gorgoi, Terezia Bălean,
1932 – 1933 Ioan Voiculescu, Irma Werth Elisabeta Navruc, Maria Andrei, Xenia Gorgoi;
1933 – 1934 Charlotte Petrovici, Irma Werth, Liobomir Roşu 1949 – 1950 Charlotte Marcovici (Petrovici), Petre Văcăroiu, Maria
Andrei, Vasile Maria, Gheorghe Popa, Ion Băroiu;
1934 – 1935 Nicolae Ciupagea, Charlotte Petrovici, Ion D. Roşu
1935 – 1936 Nicolae Ciupagea, Charlotte Petrovici, Ion D. Roşu
25
1936 – 1937 Nicolae Ciupagea, Charlotte Petrovici, Ion D. Roşu Arhiva Şcolii Gimnaziale Sicheviţa, Registru de inspecţie a Şcoalei

1937 – 1938 Charlotte Petrovici, Ion D. Roşu, Constantin Barbu primare de stat din comuna Sicheviţa, anii 1928 – 1950, p. 21.

103 104
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

1950 – 1955 Gheorghe Popa, Valeriu Popenciu, Petre 1965 – 1970 Blagoe Novăcescu, Sofia Birtea
Văcăroiu, Charlotte Marcovici (Petrovici), Luxiţa Secotă, Sava (Stâmbei), Ion Morariu, Adam Dragomir, Ştefan Capezan, Ionel
Megheleş, Elena Dragomir(Berculescu), Vasile Maria, Ionel Fuchs, Fuchs, Zoe Circu, Mileva Rusu, Nicolae Petrişor, Gherghina Beloia,
Ion Dragomir, Maria Goia, Mircea Goia, Iulia Miheţ, Ana Bălaşa, Matei Mălăelea, Sava Megheleş, Doina Zăgănescu, Filareta Moza,
Maria Popa, Ana Jianu, Gheorghe Ion, Sofia Porundeanu, Petre Silvia Mălăelea, Ion Dudilă, Stela Marcu, Andrei Nistoran, Aurora
Păcescu26; Nistoran, Alexandra Petruţ, Gheorghe Petruţ, Ştefania Popa, Elena
Omescu, Ştefan Eder, Vasile Popa, Aurica Moza, Alfred Eckstein,
1955 – 1960 Cornel Mengher, Ionel Fuchs, Vasile Florica Eckstein, Nicolae Grimacovschi, Cornelia Cuzmanovici,
Andrei, Maria Andrei, Mihai Iacob, Gheorghe Popa, Maria Popa, Cristina Popa, Ecaterina Stancovici, Maria Hergane, Adam Hergane,
Petre Văcăroiu, Cornelia Bihoi, Zoe Vlad, Nicoleta Vlad, Elena Ozum, Gabriela Dumitru, Ottilia Popa, Ana Gruiţa, Persida Iorgovan,
Blagoe Novăcescu, Janeta Boţilă, Elena Marişescu, Gheorghe Magdalena Novăcescu;
Deheleanu, Gheorghe Dumitrescu, Stana Latovlevici, Aurel Alexi, 1970 – 1975 Blagoe Novăcescu, Zoe Circu (Vlad),
Saveta Hanţ, Adam Rusu, Emil Fieraru, Ion Morariu, Ana Iliescu Ionel Fuchs, Magdalena Dragomir (Novăcescu), Mileva Rusu, Rodica
(Stancu), Ciceroni Dragoşin, Gheorghe Ion, Ion Dragomir;27 Ulariu, Gabriela Dumitriu, Alexandru Moza, Alexandra Petruţ, Maria
Hergane, Tudoriţa Moza, Andrei Nistoran, Aurora Nistoran, Ion
1960 – 1965 Blagoe Novăcescu, Zoe Circu (Vlad), Morariu, Adam Hergane, Misirca Novăcescu, Adam Dragomir,
Maria Andrei, Eugenia Cănuci, Elena Marişescu, Ionel Fuchs, Elena Pălăduica Dragomir, Vasile Popescu, Eugenia Bojin, Elena
Baitz (Stănilă), Elena Marin, Elena Ion, Doina Raichici, Gheorghe Novăcescu, Gheorghe Popovici, Eleonora Popa, Otilia Popa, Ciţa
Nebunu, Lucia Barbu, Viorica Medvighi, Ilie Franţ, Petru Răduţ, Ion Popa, Vasile Popa, Floarea Vrăjitoru, Maria Ion, Ion Marişescu
Soroceanu, Elena Omescu, Vasile Nedea, Silvia Lupoianu, Elisabeta 1975 – 1980 Novăcescu Blagoe, Zoe Circu, Ionel
Kadanez, Anelisse Münster, Florica Nicolae, Saveta Hanţ, Matei Fuchs, Iulia Micanovici, Maria Hergane, Adam Hergane, Tudoriţa
Mălăelea, Gheorghe Duţă, Dobriţa Nebunu, Ion Morariu, Sergiu Moza, Alexandru Moza, Mihai Marc Socolescu, Eleonora Popa,
Poleac 28; Adam Dragomir, Pălăduica Dragomir, Bogdan Herdi, Letiţia Oarcea,
Elena Roşu, Lătânca Văcean, Ana Sorescu (Iovănel), Dumitru
Boarnă, Vasile Popa29;
26
Fond Şcoala de 7 ani Sicheviţa, 713/1923 - 1960 Cataloage,
Caransebeş.
27 29 Ibidem
Ibidem
28 Ibidem

105 106
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
1980 – 1985 Ana Sorescu, Novăcescu Blagoe, Zoe
Circu, Ionel Fuchs, Maria Hergane, Adam Dragomir, Tudoriţa Moza,
Alexandru Moza, Catincel Chişărău, Mihai Marc Socolescu, Aurel
Perţ, Rozalia Perţ, Letiţia Oarcea, Elena Roşu, Antonie Popa, Adam
Hergane, Gaşpar Ion, Dumitru Boarnă, Maria Radosavlevici, Simona
Călogi, Ştefan Megheleş, Emilia Petruţ, Doina Benga, Luminiţa
Semenescu, Ana Chiţu30;
1985 – 1990 Ana Sorescu, Zoe Circu, Maria Hergane,
Adam Dragomir, Tudoriţa Moza, Alexandru Moza, Elena Moza,
Milena Nestorovici, Veronica Nistoran, Ion Vucea, Carmen Bolchiş,
Antonie Popa, Kramer (Chiţu) Ana, Mihai Marc Socolescu, Ana Popa,
Floarea Birtea, Florica Creţa, Tiberiu Chiş, Vasile Petruţ, Adam
Hergane31;
1990 – 1995 Ana Sorescu, Zoe Circu, Maria Hergane,
Adam Dragomir, Tudoriţa Moza, Alexandru Moza, Antonie Popa,
Darinca Stoian, Pălăduica Novăcescu, Silvia Mladenovici, Tincuţa
Cermac, Adam Hergane, Ana Frimu (Popa), Gheorghe Sporea;
1995 – 2000 Ana Sorescu, Zoe Circu, Maria Hergane,
Adam Hergane, Adam Dragomir, Tudoriţa Moza, Alexandru Moza,
Ana Frimu, Ion Popovici, Maria Popovici (Beloia), Tincuţa Cermac,
Gheorghe Sporea, Florica Amalia Găină (Roşu), Antonie Popa,
Simona Carmen Dragomir (Tudor), Maria Călina (Gruescu), Alina
Creţa (Dragomir), Ana Marcu, Claudia Minodora Moldovan, Mirela
Lenuţa Vereş, Dorin Nistoran32;
30 Ibidem
31
Ibidem
32
Ibidem
107
Sicheviţa – Monografie
2000 – 2005 Ana Sorescu, Maria Hergane, Adam
Hergane, Adam Dragomir, Tudoriţa Moza, Mihai Avram, Lazăr Petruţ,
Ion Popovici, Maria Popovici, Florica Amalia Găină, Delia Maşek,
Alina Creţa, Adelina Marcu, Dorin Nistoran, Blagoe Lucian Roşu,
Florica Bâcleşan, Antonie Nemeşagu, Nelu Megheleş, Adrian Marcel
Rusu, Georgeta Teodora Lazarovici, Ana Marcu, Mărioara Găină-
Hergan, Antonie Popa, Claudia Minodora Moldovan, Maria Ţundrea,
Constantin Daniel Nistoran;
2005 – 2010 Ana Sorescu, Adam Dragomir, Adam
Hergane, Ion Popovici, Maria Popovici, Florica Amalia Găină, Ana
Stepnicica (Marcu), Alina Creţa, Maria Ţundrea, Slavca Dumitrovici,
Antonie Nemeşagu, Constantin Daniel Nistoran, Claudia Minodora
Moldovan, Nicolae Diaconu, Blagoe Lucian Roşu, Mărioara Găină-
Hergan, Florica Micicoi, Maria Jurca, Daniela Novăcescu, Mărioara
Anoca, Mihaela Diana Mihăiloni, Ionel Broşteneanţu, Alina Oana
Artenie, Corina Bându, Cătălin Dragomir;
2010 – 2012 Ion Popovici, Maria Popovici, Florica
Amalia Găină, Adam Hergane, Adam Dragomir, Alina Creţa, Daniela
Câmpean (Novăcescu), Blagoe Lucian Roşu, Nelu Megheleş, Olivera
Lupulovici, Corina Bându, Hadrian Narcis Folea, Mărioara Anoca,
Tincuţa Suru, Mărioara Găină-Hergan, Gheorghiţă Băloi, Marius
Cristian Buzatu, Cristina Angelica Iovanovici;
2012 – 2013 Florica Amalia Găină, Ion Popovici, Maria
Popovici, Adam Dragomir, Alina Creţa, Daniela Câmpeanu, Corina
Bându, Sofia Ticartici, Mărioara Găină-Hergan, Gheorghiţă Băloi,
Marius Cristian Buzatu, Cristina Angelica Iovanovici, Hadrian Narcis
Folea, Tincuţa Suru, Ana Sorescu, Elena Boboescu.
108
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

1925-1926 Aurel Marta (preot), Sava Megheleş – învăţător

Şcoala primară Gornea: Gornea
1926-1927 Aurel Marta (preot), Ioan Udreş, Nicolae Mircioiu
1791 învăţători: Paul Trăilovici, Vasile Ianaşa, Spiridon 1927-1928 Nicolae Mircioiu, Ioan Udreş
Ianaşa, decorat pentru 50 de ani de învăţământ, Mihail Ianaşa. 1928-1929 Nicolae Mircioiu, Irma Werth (cl. I-V), Nicolae Popescu
Până în 1805 nu se cunosc numele învăţătorilor care au 1929-1930 Nicolae Popescu, Irma Werth, Aurora Popescu
funcţionat la şcoală, probabil tot cei menţionaţi în 1791. 1930-1931 Nicolae Popescu, Irma Werth (cl. I-V), Aurora
1805-1843 învăţător preotul Ştefan Curici Popescu
1843-1846 învăţător Iacşa 1931-1932 Nicolae Popescu, Aurora Popescu
1846-1875 Arsenie Cuzmanovici, Simion Scumpia 1932-1933 Nicolae Popescu, Irma Werth (cl. I-V)
1875-1896 Filip Megheleş, învăţător originar din Gornea 1933-1934 Nicolae Popescu, Aurora Popescu
1896-1904 Ion Străin din Gârbovăţ, Gazdy Ianoş, Kovaci 1934-1935 Nicolae Mihăilescu, Aurora Popescu, Petru Bogoevici,
Ida, Şandor Ianoş înv. suplinitor
1904-1913 Lucaci Petru, Kovaci Ida, Gundeş Ilona, 1935-1936 Nicolae Mihăilescu, Aurora Popescu
Şandor Ianoş, Maria Curie 1936-1937 Nicolae Mihăilescu, Aurora Popescu, Theodor Buracu
În 1910 erau deja două şcoli: una „oficială”, la primărie, iar 1937-1941 Constantin C. Dascălu, Aurora Popescu
cealaltă, cu caracter privat-confesional, la Popa Petru Mărgeanu; se 1941-1942 Constantin C. Dascălu, Aurora Popescu, Gheorghe
menţionează însă că ar mai fi funcţionat o şcoală şi la Avram Popa. Buda, Elena Băcilă
1913-1915 Învăţători Maria Curie, Dumitru Văluşescu 1942-1943 Constantin C. Dascălu, Aurora Popescu, Gheorghe
1915-1916 Dumitru Văluşescu, Maria Curie Buda
1916-1917 Maria Curie 1943-1945 Constantin C. Dascălu, Spiridon Hudumac, Olga
1917-1918 Latinca Hudumac, Vladimir Navruc, Elena Navruc
1918-1919 Silvinius Novacovici (preot), Megheleş Filip 1945-1946 Constantin C. Dascălu, Florentina Teodorov – începe
1919-1920 Silvinius Novacovici (preot) alfabetizarea
1920-1922 Silvinius Novacovici (preot), Maria Vuian 1946-1947 Constantin C. Dascălu, Maria Andrei, Valentina
1923-1924 Maria Vuian, Roşu Gogu Jenică Teodorov, Popa Aurica
1924-1925 Învăţătorul Nicolae Mircioiu, Lucreţia Marta, 1947-1948 Valentina Teodorov, Maria Andrei

109 110
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

1948-1949 Valentina Teodorov, Larisa Groapă, învăţătoare Iovan prof. supl., Tudoriţa Moza – prof., Alexandru
suplinitoare Moza – prof. supl. cl. I-ViI, Ştefan Cioancă înv. supl.,
1949-1950 Valeriu Popenenciu, Valentina Teodorov, Viorica Muru Elena Urlăţeanu – înv.supl.,Elena Dragomir – înv.
1950-1951 Valeriu Popenenciu, Viorica Muru calif.
1951-1953 Viorica Muru 1964-1965 Ion Dragomir – dir., Elena Dragomir – înv. calif.,
1953-1954 Viorica Muru, Goia Mircea, Ştef Grigore, Olimpia Milevuţa Moza – înv. supl. cl. I-VIII, Iovan Ion – prof.
Gărăiacu spl., Paulina Goanţă – prof. supl. Alexandru Moza –
1954-1955 Ion Dragomir, Elena Dragomir prof. supl., Tudoriţa Moza – prof. supl., Adam
1955-1956 Elena Dragomir, Miheţ Iuliana, Constantin Gheorghe dragomir – prof. supl., Vasile Popa – prof. supl.
1956-1957 Elena Dragomir, Constantin Gheorghe, Ileana Deatcu 1965-1966 Iona Dragomir – di., Elena Dragomir – înv., Roşu
1957-1958 Elena Dragomir, Ileana Deatcu, Olimpia Epure elena – înv. supl., Strâmbei Sofi – prof. supl., Iova
1958-1959 Elena Dragomir, Ileana Deatcu Moza, Doina Vucec Vasile – prof. supl., Petre Kolar – prof. supl., Milevuţa
1959-1960 Elena Dragomir, Ileana Moza, Zamfira Codrea, Viorica Moza – înv. supl.
Paici, Zoe Dădulescu 1966-1967 Ion Dragomir – înv. dir., Elena dragomir – înv.
1960-1961 Alexei Aurel dir., Elena Dragomir înv., Zamfira 1967-1984 Ion Dragomir – înv. dir. cl. I-IV, elena Dragomir – înv.
Condrea înv., Ion Dragomir prof. – se înfiinţează cicl. se pensionează
II, cu cl. a V-a, profesori Nicolae Seidel Elena 1985-1986 Ion Dragomir – înv. dir., Cornelia Luţă – înv.
Omescu, Florica Nicolae, Nica Paulina înv. 1986-1988 Ion Dragomir – înv. dir. – se pensionează, Cornelia
1961-1962 Ion Dragomir – dir., Elena Omescu – prof. supl., Ana Luţă – înv.
Drăghici – înv., Elena Dragomir înv., Viorica Drăcea 1988-1990 Ion Vucea – înv. dir., Cornelia Luţă – înv.
înv. supl., Gheorghe Nebunu prof. supl., Florica 1990-1998 Ştefan Megheleş – înv. dir. cl. I-IV
Nicolae, prof. supl. 1998-2000 Ştefan Megheleş – înv. dir., Nelu Megheleş – înv.
1962-1963 Ion Dragomir – di., Gheorghe Nebunu – prof. supl., 2000-2001 Ştefan Megheleş – înv. rămâne un singur post
Elena Omescu – prof. supl., Margareata Balaban -
prof. supl., Aurelia Ienciu - prof. supl., Ion Iovan prof. În anul şcolar 1960-1961, la Gornea, ia fiinţă grădiniţa
supl., Irina Plachi – prof. supl., Elena Dragomir – înv. sezonieră, unde au funcţionat educatoarele:
1963-1964 Ion Dragomir – dir., Elena Omescu – prof. supl., Ion

111 112
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

1960-1961 Omescu elena – educ. Supl.

1961-1962 Giurici Enuică Elena – educ. Supl. Şcoala primară Cruşoviţa:
1962-1963 Elena Enuică – educ. Grigorie Diaconescu, Gheorghe Dumbravă, Ion C. Ionescu,Vasile
1963-1964 Elena Enuică – educ., Maria Iacoban - educ. Atănăsoaie, Aurelia Sălăgeanu, Maria Andrei, Blagoe Novăcescu,
1964-1968 Maria Iacoban - educ. Vasile Andrei, Elena Marin, Elena Omescu, Sava Megheleş,
1968-1969 Maria Iacoban - educ., Stela Marcu – educ. Alexandru Stoian, Seidl Nicolae, Eva Roiban, Nicolae Stoican,
1969-1970 Stela Marcu – educ. Nicolae Nemeşagu, Doina Benga, Florica Dragomir, Ştefan
1970-1971 Duma Marieta- educ. calif. Megheleş, Mărioara Hergan, Florica Creţa, Ana Moldovan (Sârbu),
1971-1972 Dudulescu (Tărăscu) Ana – educ. calif. Ion Popovici.
1972-1974 Iacoban Maria – educ. necalif.
Şcoala primară Liborajdia:
1974-1975 Rusu Mileva şi Dauşe Maria – educ. necalif.
Cornel Bălana, Nicolae Enache, Atanasie Popescu, Petre
1975-1977 Nermeşagu Ingheborg – educ. calif.
Apostolescu, Ilie Marcu, Milan Anoca, Ion Laţcu, Elena Dragomir,
1977-1981 Uduli Diona – educ. necalif.
Adam Dragomir, Mitruţa Rusu, Rodica Toroapă.
1981-1982 Toroapă rodica – educ. calif.
1982-1983 Cârstea Coca – educ. necalif.
Şcoala primară Valea Ravensca:
1983-1985 Popa Ana - educ. necalif.
Ion Gheorghe, Zoe Circu (Vlad), Maria Andrei, Floarea Birtea, Ana
1985-1986 Creţa Florica – educ. necalif.
Sorescu (Petruţ), Blagoe Novăcescu, Ana Stepnicica (Marcu), Maria
1986-1990 Nistoran Veronica – educ. calif.
Călina (Gruescu).
1990-2001 Moza Cediţa – educ. calif.

Şcoala primară Odăi:

La grădiniţa din Sicheviţa au îndrumat primii paşi ai copiilor
Janeta Boţilă, Maria Coltor, Ilie Costescu, Persa Iorgovan, Eva
pentru şcoală educatoarele:
Roiban, Ioana Sârb, Maria Nemeşagu, Timotei Cocârtău, Mihai
Popovici, Ştefan Cioancă, Arsenie Gruiţa, Elena Moza, Luca Veselin,
Elena Aricescu, Maria Iacoban, Lătânca Văcean (Sorescu), Marieta
Vasile Circu, Mărioara Hergane, Sava Megheleş, Nicolae Preda,
Duma, Iconia Guran, Maria Danşe, Ana Terescu, Mileva Rusu,
Daniela Veran, Dumitru Boarnă, Ileana Marian (Ţintaş), Petru Birtea,
Florica Popa, Maria Călina, Florica Micicoi, Ecaterina Lupulovici,
Dorina Brăilă, Iglica Balaci (Brăilă), Ion Popovici, Maria Călina
Alina Creţa, Ecaterina Lenuţa Nistoran, Simona Carmen Dragomir.
(Gruescu), Blagoe Lucian Roşu.

113 114
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Şcoala primară Valea Sicheviţa:
Ion Dragomir, Aurelia Medvighi, Eugenia Cănuci, Dochia Miculescu,
Aurelia Luţă, Stela Marcu, Magdalena Dragomir, Elena Dragomir.
Şcoala primară Cârşie:
Gheorghe Scăenuşu, Pavel Beloia, Simion Danşe, Mitruţa Rusu,
Adam Dragomir, Filip Florea, Gela Duroi, Ion Vucea, Elena Moza,
Floarea Birtea, Ana Sorescu (Petruţ), Blagoe Lucian Roşu, Nelu
Megheleş.
Directori
De-a lungul anilor, slujind cu dăruire, cu un imens
devotament pentru munca de dascăl şi pentru educarea şi
„dezgheţarea minţii” copiilor de ţăran, meşteşugar şi intelectual din
localitatea Sicheviţa, directorii de şcoală au făcut ca învăţământul din
localitate să persevereze şi locuitorii să aibă o viaţă mai bună prin
„ştiinţa de carte”.
Primul învăţător director cunoscut în localitate din
documente, menţionat de către Nicolae Ilieşiu este Nicolae Curici pe
la 184333.
De pe la începutul secolului al XX-lea se pot preciza cu
siguranţă directorii care au condus şcoala din Sicheviţa.
33
Nicolae Ilieşiu, Monografia istorică a Banatului: Judeţul Caraş –
Severin, Ed. Mica Valahie, Bucureşti 2011, p. 274 – 276.
115
Sicheviţa – Monografie
Ei sunt următorii:
Titus Farcaş (până în 1922) – Înv. Diriginte34
Alexandru Ioviţă ( 1922 – 1926) – Înv. Diriginte
Gheorghe Câtu (1926 – 1927) – Înv. Diriginte
Nicolaie Frumosu (1927 – 1928) – Înv. Diriginte
Ioan Udreş (1928 – 1929) – Înv. Director
Ioan Voiculescu (1929 – 1934) – Înv. Director
Liubomir Roşu (martie 1934 – sept. 1934) – Înv. Director
Nicolae Ciupagea (sept. 1934 – dec. 1934) – Înv. Director
Ion D. Roşu (dec. 1934 – 1939) – Înv. Director
Constantin Barbu (1939 – 1942) – Înv. Director
Dumitru Gorgoi (1942 – 1943) – Înv. Director
Constantin Barbu (1943 – 1946) – Înv. Director
Vladimir Navruc (1946 – 1949) – Înv. Director
Petre Văcăroiu (1949 – 1950) – Director
Ion Băroiu (1950 – 1951) – Director
Valeriu Popenciu (1951 – 1952) – Director
Gheorghe Popa (1952 – 1955) – Director
Cornel Mengher (1955 – 1956) – Director
Ionel Fuchs ( 1956 – 1959) – Director
Blagoe Novăcescu (sept. 1959 – oct. 1972) – Director
Andrei Aurel Nistoran (oct. 1972 – sept. 1975) – Director
Adam Hergane (sept. 1975 – sept. 1980) – Director
34
Anuarul Romaniei Mari 1924-1925 - online de la Biblioteca
Congresului S.U.A., p.296.
116
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Ana Sorescu (1 sept. 1980 – 30 iunie 1989) – Director
Maria Hergane ( 1 iulie 1989 – 31. dec 1989) – Director
Ana Sorescu (1 ian. 1990 – 30 sept. 1997) – Director
Alexandru Moza ( 1 oct. 1997 – 31 aug. 2000) – Director
Mihai Avram (1 sept. 2000 – 14 martie 2003) – Director
Ana Sorescu (15 martie 2003 – 31 aug. 2009) – Director
Ion Popovici (1 sept. 2009 – 12 dec.2011) – Director
Maria Popovici (13.dec 2011 – 31 aug. 2012) – Director
Florica Amalia Găină (1 sept. 2012 – prezent) –
Director35
Dascăl de seamă
Blagoe Novăcescu, fiul lui Vichentie şi al Misircăi, vede
lumina zilei pe data de 23 ianuarie 1928, în comuna Sicheviţa, într-o
familie de ţărani muncitori din cătunul Cruşoviţa. Frecventează
şcoala primară atât în cătunul natal, cât şi în comună, unde se
dovedeşte a fi un elev foarte silitor, cu rezultate şcolare deosebite şi
un scris caligrafic. Este apreciat în dese rânduri de către învăţătorul
Ion D. Roşu, care îi spune că o să ajungă un ,,dascăl” destoinic, când
va fi mare, lucru care se va realiza mai târziu.
În anul 1946, se căsătoreşte cu Silvia Gruiţa, împreună cu
care are patru fete: Magdalena, Misirca, Elena şi Ana.
În anul 1959 este numit director al Căminului Cultural din
localitatea Sicheviţa, iar la puţin timp preia „frâiele” Şcolii Generale
din Sicheviţa, fiind numit director al acestei instituţii. O lungă perioadă
35
Arhiva Şcolii Gimnaziale Sicheviţa, Matricole, Registre intrări – ieşiri
1920 -1999;
117
Sicheviţa – Monografie
de timp ocupă în paralel cele două funcţii, cu deosebită abnegaţie şi
devotament.
Pe la mijlocul anilor ’60 se înscrie la Facultatea de istorie, dar
din motive necunoscute renunţă la aceasta doar după un an.
Desfăşoară o bogată activitate culturală şi artistică, înfiinţând
formaţii de dansuri populare, formaţia de „lăuţi cu tolcer” (vioară cu
goarnă), ansamblul de teatru şi un numeros şi valoros cor mixt, cu
care a participat la diferite festivaluri, fiind premiat de nenumărate ori.
La începutul anului 1961, prin strădania şi prin munca, de
acum, directorului Blagoe Novăcescu, demarează lucrările la şcoala
nouă. Acest edificiu este finalizat în anul 1966, dar din cauza lipsei
spaţiului i se mai adaugă încă patru săli de clasă în anul 1969.
Directorul supraveghează permanent lucrările de construcţie,
participând, când era nevoie, chiar la munca fizică.
Tot lui i se datorează înfiinţarea claselor a IX-a şi a X-a în anul
1969, uşurând prin aceasta deplasarea elevilor spre Berzasca sau
Moldova Nouă, unde puteau să-şi continue studiile.
În anul 1993 se îmbolnăveşte destul de grav, iar pe data de
18.01.1994, la doar 66 de ani, părăseşte aceasta lume, lăsând în
urmă multe lucruri neterminate. Este înmormântat în cimitirul local,
până unde este condus de un mare număr de oameni, care l-au
cunoscut şi apreciat în decursul vieţii.
În anul 2012, s-a propus ca Şcoala Gimnazială din Sicheviţa
să poarte numele „Blagoe Novăcescu”.
118
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Suprafaţa: 12621 ha
6. PRIMĂRIA
Populaţie: 2285 loc
Localităţi: 19 sate: Sicheviţa, Gornea,
Primăria comunei este în localitatea Sicheviţa, nr. 396, având
Brestelnic,Cameniţa, Cârşie, Cracu
următoarea fişă de prezentare:
Almăj, Cruşoviţa, Curmătură, Frăsiniş,
Liborajdea, Lucacevăţ, Martinovăţ,
Ogaşu Podului, Streneac, Valea
Oreviţa, Valea Ravensca, Valea
Sicheviţei, Zănou, Zăsloane
Consiliul Local: 11 consilieri:
1. Avram Mihai
2. Beloia Sava
3. Circu Milan
4. Circu Adam
5. Damian Georgel
6. Dragomir Adam
7. Gaina Hergan Arsenie
8. Jurca Ilie
9. Jurca Petru
10. Popa Nicolae
11. Suru Andrei Adrian
Preşedintele Se stabileşte prin rotaţie pe o perioadă
Consiliului Local: de 3 luni
Adresa: Sicheviţa, nr.396, Utilităţi:
cod poştal: 327335
- căi de acces: DN 57 şi DJ 571A
Primar: Nicolae Kramer
- reţea de apă: Se realizează alimentarea cu apă a
Viceprimar: Adam Circu
celor două localităţi, Sicheviţa şi
Secretar: Ionel Roman Subţire
Gornea printr-o reţea de 7,5 Km
Telefon/Fax: 0255 / 545 188
-reţea de canalizare: Lungimea reţelei de canalizare în cele
E-mail: primăria_sichevita@yahoo.com
două sate este de 4,7 km

119 120
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

- reţea electrică Comuna are 13 sate din cele 19

racordate la o reţea de energie Sănătate: Există un dispensar medical între
electrică. Cele 6 sate neelectrificate Gornea şi Sicheviţa, cu un medic de
sunt: Curmătura, Frăsiniş, Lucacevăţ, familie: dr. Dulamă Octavian.
Martinovăţ, Streneac şi Valea Oreviţa. Asistenţă medicală: o asistentă cu
Pentru electrificarea acestor sate sunt pregătire de specialitate;
deja proiecte care aşteaptă finanţarea. Farmacie: un punct farmaceutic în
Iluminatul public este asigurat în centrul comunei Sicheviţa.
localităţile Sicheviţa şi Gornea cu o Medic veterinar: nu există
reţea de 7,7 km. Educaţie: În comună există o Şcoală Gimnazială
la Sicheviţa şi două grădiniţe, una în
- reţea de Telefonie fixă: Romtelecom există în Sicheviţa şi una în Gornea.
telecomunicaţii localităţile: Sicheviţa, Gornea şi În anul şcolar 2012-2013 există un
Liborajdea. număr de: 51 de preşcolari, 16 copii în
Telefonie mobilă: Semnal pentru „Clasa zero”, 72 de elevi în ciclul
telefonia mobilă în reţele Orange, primar şi 79 de elevi în cilcul gimnazial.
Vodafone şi Cosmote există în Pregătirea este asigurată prin cele 19
majoritatea satelor, mai puţin în: cadre titulare: 3 educatoare, 5
Brestelnic, Liborajdea, Martinovăţ şi învăţători şi 11 profesori:
Valea Oreviţa. Profesori:
Televiziune: prin cabluTV 1. Cirpean Daniela
2. Creţa Alina
Radio: se recepţionează unde radio 3. Iovanovici Cristina Angelica
pentru posturile locale 4. Suru Tincuţa
5. Buzatu Cristian Marius
Internet: accesul la Internet este în 6. Folea Narcis Hadrian
toate satele electrificate 7. Băloi Gheorghita
8. Bandu Corina
- reţea de gaz: Nu există 9. Ticartici Sofia
10. Sorescu Ana
11. Dragomir Adam

121 122
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Poliţie: Postul de poliţie se găseşte în

Învăţători: localitatea Sicheviţa, având două
1. Boboescu Elena cadre: Mreaja Mihai şi Duicu Daniel
2. Găină Hergan Mărioara Pe raza comunei nu există unităţi de
3. Popovici Ion
4. Popovici Maria jandarmi şi firme de pază.
5. Găină Florica Amalia La nivelul comunei există şi o unitate
de pompieri voluntari.
Educatoare:
Drumuri: Lungimea totală a drumurilor pe raza
1. Nistoran Ecaterina Lenuţa
2. Lupulovici Veriţa comunei este de 34,6 km, din care:
3. Dragomir Simona Carmen 11,6 km pe DN 57, 12 km pe DJ571A
şi 11 km pe drumurile comunale.
Cultură: Comuna Sicheviţa are două cămine
Imobiliare: Comuna are 1089 de locuinţe din care:
culturale, unul în Sicheviţa şi unul în
1071 proprietate privată şi 18
Gornea, şi o bibliotecă comunală cu
proprietate publică.
peste 8300 de volume.
Preţul caselor variază în funcţie de
Căminul cultural din Sicheviţa a fost
aşezare şi este între 15 000 – 30 000
construit în anul 1956, pentru ca în
de euro. Preţul terenurilor este diferit:
anul 1974 să i se anexeze încă un
• intravilan: 15-20 euro/m2
corp de clădire.
• extravilan:2200 euro /ha.
Căminul cultural din Gornea a fost
Sărbători Ruga satului:
construit în anul 1964. Din 27 iulie
tradiţionale: Sicheviţa: în zile de Rusalii, când
1969 şi până 25 iunie 2013 a găzduit
este hramul bisericii „Sfânta Treime”.
Muzeul sătesc Gornea, cu cele patru
Gornea: la 9 mai, când este hramul
săli de expoziţie ale sale.
„Aflarea moaştelor Sfântului Ierarh
La 25 iunie 2013 va avea loc
Nicolae”.
inaugurarea Muzeului sătesc „Ion
Târgul din sat: are loc bilunar, în
Dragomir” din Gornea, în fosta clădire
prima şi a treia duminică din lună.
a şcolii primare din localitate.

123 124
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

19.Milutin Belodedici 1938-1940

Din cauza arderii arhivei, în anul 1918, la Primăria Sicheviţa
20.Iova Moza 1940-1941
nu s-au mai găsit documente pe baza cărora să se poată întocmi o
21.Milutin Belodedici 1941-1945
listă a tuturor primarilor din comună. De aceea, am apelat la bătrânii
22.Mihai Mărişescu 1945-1946
satului, cu ajutorul cărora am reconstituit-o, cronologic, începând cu
23.Popa Pavel 1946-1948
anul 1855.
24.Ion Stoicu 1948-1949 (delegat)
Primari
25.Gheorghe Damian 1949-1952 (preşedinte)
1951-1952 – de acum preşedinte
1.Iovan Lupulovici 1855-1867 26.Cuzmanovici Iosif va fi pe comună prin reforma
2.Costa Peia 1867-1872 administrativă
27.Stoica Nicolae 1952 august -1953 mai
3.Zaharia Stanomir 1872-1885
28.Cârjoi Gheorghe 1953 mai -1955 februarie
4.Costa Neda 1875-1879
29.Zaica Ion 1955 februarie -1958 februarie
5.Sava Avram 1879-1883
30.Roşu Blagoe 1958 februarie -1960 august
6.Tudor Stanomir 1883-1886
31.Dragomir Radu 1960 august -1960 decembrie
7.Iacob Călina 1886-1890
32.Popa Simion 1960 decembrie -1967 februarie
8.Vicea Damian 1890-1893
33.Circu Ilie 1967 februarie -1969 martie
9.Adam Popa 1893-1902
34.Gruiţa Iosif 1969 martie -1973 iunie
10.Petru Strâmbei 1902-1906
35.Văceanu Tănase 1973 iunie -1982 octombrie
11.Macu Rupnic 1906-1912
36.Creţa Ion 1982 octombrie -1989 decembrie
12.Nicolae Moza 1912-1915
37.Dragomir Ion 1989 decembrie -1992 martie
13.Lazăr Rupnic 1915-1918
38.Fuchs Ionel 1992 martie -1996 mai
14.Petru Strâmbei 1918-1921
39.Avram Mihai 1996 mai -2000 iunie
15.Ioan Popa 1921-1930
40.Birtea Gheorghe 2000 iunie -2008 iunie
16.Gheorghe Moza 1930-1933
41.Jurca Gheorghe 2008 iunie -2012 iunie
Comisie interimară 1933-1934
42.Kramer Nicolae 2012 iunie - prezent
17.Sava Lazarovici 1934-1937
18.Pavel Popa 1937-1938

125 126
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Notari (secretari) comunali Pe raza comunei Sicheviţa îşi desfăşoară activitatea în bune
condiţii mai multe firme mici şi mijlocii, dintre care, cele principale,

Notarii şi secretarii, identificaţi după registrele Primăriei sunt prezentate în tabelul 6.1.

Sicheviţa, începând cu anul 1895, au fost: Tabelul 6.1.

Nr. Denumire firmă Locul Activitatea Nr. ang.

1895 -1896 1. Lecsö Kalman crt.

1896 -1898 2. Richel Alois 1 Cooperativa de credit Sicheviţa Credit 2
1898 -1904 3. Pizar Iosif
1904 -1907 4. Merkler Antonie „Caransebeşana” cooperatist
1907 -1908 5. Balaban Ioan 2. S.C. Cameniţa SRL Sicheviţa Alimentaţie 4
1908 -1917 6. Cure Mihai
1917 -1919 7. Karolyi Gheorghe 3. S.C. Jurca Ilie SRL Sicheviţa Transport 8
1919 -1921 8. Craici Milan 4. S.C. Tehnocontact SRL Sicheviţa CaTV şi Internet 2
1921 -1926 9. Karolyi Gheorghe
1926 -1931 10. Paleu Valeriu 5. S.C. Ion & Iasmina SRL Sicheviţa Alimentaţie 2
1931 -1931 11. Craiovan Aurel 6. S.C. Imperial SRL Sicheviţa Comerţ 2
1931 -1932 12. Mirea Pavel
1932 -1933 13. Marchescu Gheorghe 7 S.C. Charly Com SRL Sicheviţa Alimentaţie 2
1934 -1934 14. Dumitrescu Ioan 8. S.C. Olteanu SRL Gornea Comerţ 2
1934 -1938 15. Marcovici Gheorghe
1938 -1939 16. Şandor Ladislau 9. S.C. Moza Trans SRL Gornea Transport 4
1939 -1942 17. Popovici Liviu
10 Farmacia Barna Sicheviţa Medicamente 2
1942 -1949 18. Băleanu Virgil
1949 -1949 19. Pitic Vasile (secretar) 11. AF Pădureanu Sicheviţa Alimentaţie 2
1949 -1953 20. Zaica Ioan
12. AF Stefi Sicheviţa Prelucr. lemn 2
1953 -1955 21. Popa Gheorghe
1955 -1958 22. Roşu Blagoe 13. AF Juriţa Sicheviţa Prelucr. lemn 4
1958 -1960 23. Ţoia Vasile
1960 -1966 24. Rusu Adam 14 AF Căuniţa Gornea Turism 10
1966 -1968 25. Popovici Ilie 15. AF Şumiţa Liborajdea Turism 3
1968 -1992 26. Birtea Gheorghe
1992 -1999 27. Rusu Adam
1999 - prezent 28. Subţire Roman Ionel

127 128
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

7. ECONOMIA 8. AGRICULTURA

Primăria Sicheviţa este în continuă căutare de investitori, Faptul că Sicheviţa a avut mult pământ şi de o calitate destul
identificând noi oportunităţi de dezvoltare economică a comunei prin de bună, favorizat de o climă blândă a făcut ca ocupaţia principală a
exploatarea şi valorificarea resurselor naturale de pe teritoriu, oamenilor să fie agricultura cu ramurile ei de bază: cultivarea
cum ar fi: plantelor şi creşterea animalelor.
îmbutelierea apei minerale de la Izvorul de sub Cârşie, situat După recensământul agricol din anul 2010, datele principale
la 4 km de Sicheviţa şi cu un debit de 10 l /s; din registrul agricol al comunei se pot vedea în tabelul 7.1., pentru
exploatarea şi valorificarea caolinului pentru porţelan, gresie cultivarea plantelor pe terenurile arabile ale comunei, şi în
sau faianţă. Zăcământul este situat la 5 km distanţă de satul tabelul 7.2., pentru creşterea animalelor.
Sicheviţa; Tabelul 7.1.
exploatarea şi valorificarea granitului existent pe raza Nr. Situaţie teren pe
Suprafaţa
comunei, la cele două cariere de granit; crt. categoria de folosinţă
construirea de case de vacanţe, pensiuni, moteluri şi hoteluri, 1 Teren arabil 2000 ha
la drumul naţional DN 57. 2 Păşuni şi fâneţe 1807 ha
dezvoltarea celor două porturi industriale de la Dunăre, unul 3 Livezi 76 ha
la Căuniţa, iar celălalt la Liborajdea. 4 Vii 4 ha
Pentru fiecare investitor, administraţia locală asigură anumite 5 Neutilizat 44 ha
facilităţi: 6 Teren împădurit 132 ha
concesionări de terenuri; 7 Curţi şi clădiri 42,45 ha
scutiri de impozite pe teren timp de 5 ani de la finalizarea
investiţiei;
Deşi tinerii de astăzi nu mai sunt atât de legaţi de pământ şi
o infrastructură îmbunătăţită de la an la an;
sat, cultivarea plantelor constituie, alături de creşterea animalelor,
prezentare şi reprezentare în comunitate.
principala ocupaţie a locuitorilor din Sicheviţa. Cele mai importante
Economia comunei Sicheviţa se poate dezvolta în viitor prin
culturi sunt de grâu, porumb şi ovăz, precum şi de plante furajere:
turism şi agricultură.
trifoi şi lucernă.

129 130
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Tabelul 8.2.
Porumbul se cultivă încă din secolul al XVI – lea. Până în
Situaţie efectiv de
anul 1850, porumbul se cultiva în Sicheviţa numai în „cuiburi”. Nr. crt. Număr de capete
animale
Pământul era săpat cu târnăcopul sau sapa şi porumbul era pus în
cuiburi. 1 Bovine 610

După introducerea porumbului ca plantă de cultură, mămăliga, 2 Ovine 491

denumită de localnici „coleşă” , va deveni alimentul de bază pentru 3 Caprine 432

schiviceni. 4 Porcine 1108

Astăzi, porumbul se cultivă în „rânduri”, când seminţele se pun 5 Păsări 14962

în brazdă şi se foloseşte plugul de prăşit. 6 Cabaline 248

Grâul este o plantă mai pretenţioasă şi de aceea cultura lui nu 7 Albine 3000
este uşoară. Când în sat grâul se recolta manual, el se tăia cu secera
sau coasa, se făceau snopi şi crâştaşi şi, după ce stătea câteva zile Răspândită încă de timpuriu sub forma păstoritului, creşterea

bune, era dus la treierat. animalelor la „colibă” a constituit o activitate permanentă a locuitorilor

Cultura pomilor fructiferi este bine dezvoltată în Sicheviţa, mai din Sicheviţa.

ales cea de pruni. Dacă în trecut femeile îngrăşau păsări – gâşte, raţe - pe care

Din prunele de toamnă se face „pesmet”, iar din prunele de le duceau la târg la Berzasca (duminica) şi la Moldova Nouă

vară şi din cele „galbene” se face „răchia de Banat”. (sâmbăta) şi, totodată, vindeau lapte, ouă şi brânză pe care luau

O parte din prunele de toamnă erau fripte sau uscate, fiind un bani, astăzi, este nevoie de investiţii în comună pentru:

aliment căutat pe perioada postului. construirea unui abator pentru achiziţionarea şi

Plantele furajere, în special trifoi şi lucernă, s-au cultivat sacrificarea animalelor şi păsărilor;

mereu, pentru că oamenii au învăţat în timp că „rotirea culturilor” este deschiderea unui centru de colectare şi procesare a

o necesitate pentru „odihna” şi reîmprospătarea pământului. fructelor pentru a produce sucuri şi alte băuturi. Din

Cultura legumelor nu a fost nicicând o preocupare deosebită comună se pot achiziţiona anual 300 tone de prune şi

pentru a face comerţ. Fiecare familie cultivă numai pentru nevoile 230 tone de mere, pere şi de alte fructe;

proprii: ceapă, varză, fasole, roşii, ardei, castraveţi, morcovi, pătrunjel achiziţionarea şi valorificarea mierii de albine de la cei

şi mai ales cartofi. De obicei fasolea se cultiva împreună cu peste 50 de apicultori din comună, care deţin peste 300

porumbul, în cultură ascunsă. O singură cultură a dispărut: cânepa. de familii de albine.

131 132
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
9. TURISM
După 650 de ani de existenţă, Sicheviţa a rămas un sat
bănăţean tradiţional, unde există una dintre cele mai căutate atracţii
turistice tradiţionale ale Clisurii Dunării: Ansamblul de mori cu
ciutură şi butoni din Sicheviţa.
Tot atât de vechi ca şi morile de la Rudăria, morile de la
Sicheviţa (existente din 1809) funcţionează şi astăzi. Toate morile de
apă sunt cu „ciutură” şi ax vertical, considerate pe drept cuvânt a fi
precursoarele turbinelor Kaplan.
Căutaţi cele 10 mori de apă de la Sicheviţa, aşezate şirag pe
o distanţă ce se întinde pe 10 km (2 ore de mers pe jos), de la
Dunăre la izvoarele apelor din munţi, şi veţi vedea elementul unic
prin care se deosebesc de cele de la Rudăria. Apa nu se aduce la
ciutură pe „jgheab”, ci prin „butoni”, un tub din lemn sau din ciment
prin care se măreşte debitul apei care izbeşte paletele radiale ale
ciuturei. Majoritatea morilor sunt ridicate direct pe cursul apei, însă
veţi întâlni şi mori la care apa este adusă pe „ierugă”. După cum este
locul, morile sunt ridicate pe furci de lemn, cu picior de piatră spre
albie şi cu un altul direct pe sol. Un alt element unic în această zonă
este construcţia „morii cu două încăperi”. Dacă în sat morile sunt
monocelulare, cele de pe cătune sunt cu două încăperi: una pentru
moară şi una pentru „grajd”, unde stau caii sau boii care au tras
căruţa sau carul cu „măciniş”, pe perioada cât durează măcinatul.
Morile sunt construite din bârne de lemn „lipite” cu pământ
galben (lut) şi au acoperişul de şindrilă „în două ape”. Lângă piatra
133
Sicheviţa – Monografie
morii fixată direct pe axul ciuturei, este vatra cu horn deschis, pentru
ca „morarul” să se încălzească noaptea la foc.
Fiecare moară este un monument de arhitectură populară
pentru cei pasionaţi de agroturism şi vor să trăiască „viaţa la ţară”
pentru câteva zile de vacanţă. Căutaţi să prindeţi „pe viu” din tainele
morăritului. Natural, fiecare moară poartă un nume, după cătunul
(locul) unde este moara sau după numele schiviceanului care are
„coliba” (sălaşul) lângă moară. După denumirea morilor, de la Dunăre
până sus în sat la Izvoarele Săliştiuţ, descoperiţi „taina” locului:
Moara lui Moza - Moara lui Trifu - Moara de la Cioacă
(Cioaca) - Moara de la Stupă (Stupa) - Moara de la Zăsloane
(Zăsloanea) - Moara lui Creţa - Moara lui Iedu - Moara de la Botu
Cracului - Moara lui Zaica - Moara de la Gura Izvorului.
Morile sunt aşezate pe cele două râuri importante, Cameniţa
(7 mori) şi Gravensca (3 mori). Din cele două mori cu „vâltori”
construite în sat, Moara cu buşniţă a lui Brăilă (Macu) se poate
vedea la Liborajdea, iar Moara cu văială a lui Brăilă (Gheorghe) de
la Cârşie se poate vizita la Muzeul „ASTRA” din Sibiu. Vălaiele sau
„buşniţele”, cum le spun localnicii, sunt precursoarele maşinilor de
spălat, în care prin căderea apei de la înălţime asupra ţesăturilor de
lână sau in, acestea se spală într-o pâlnie tronconică, alcătuită din
„strobori” de lemn înfipţi înclinat în pământ şi cu un mic spaţiu între ei
pentru scurgerea apei. Prin căderea apei şi orientarea laterală a
jetului de apă, se creează curenţi turbionari în interior şi se realizează
spălarea.
134
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

• se pune făina în sac cu lopăţica ca să nu îţi faci „pete

Vă propunem să trăiţi „o zi de moară” din viaţa satului
tradiţional bănăţean şi să căutaţi răspunsuri la întrebările:
Cum …
• se abate apa din cursul principal pe „ierugă” printr-un
stăvilar, formându-se „iazul” morii;
• se bate „găleţaua” la moară prin care bunoniul se umple
cu apă şi jetul iese cu presiune focalizat pe „cupele”
(paletele) radiale ale ciuturei;
• se stabileşte sensul „drept” sau „îndărătnic” al rotirii
ciuturei după mişcarea soarelui şi a lunii pe cer, în sensul
acelor ceasornicului sau contrar;
• se pun grăunţii de grâu, porumb sau ovăz din „burduf” în
coşul morii suspendat deasupra pietrelor;
• cad boabele în „postăviţă” printr-o curgere continuă şi
trepidantă dată de „şiocot”;
• se macină grăunţii în „sânul” dintre piatra „alergătoare” şi
piatra”stătătoare”;
• se pune „nuiaua” în gura pietrei alergătoare pentru
distribuirea periferică uniformă a boabelor;
albe” pe haine;
• se „ferecă” piatra alergătoare cu ciocanul pentru ca
pietrele de moară „să muşte” grăunţii şi să dea făina
după o reţetă cunoscută din bătrâni şi transmisă din
generaţie în generaţie, ca şi „rândul” la moară;
• se împiedică pătrunderea crengilor cu un grătar înaintea
butoniului;
• se opreşte moara cu „stavila” de lemn pusă la gura
butoniului.
• se „frige” porumbul pe jar în vatra cu horn a morii pentru
a fi mâncat cu brânză de Banat;
• se face „scalda” la stropii de moară şi „înălbirea” cu
albele „flori de săpun” care cresc în jurul morii;
• se dă „guriţă” peste „postăviţă” şi se pune „fânarul”
pentru iubiri împlinite.
Căutaţi „moara cu noroc” pentru a simţi sufletul ţăranului
român între chemarea iubirii şi chemarea pământului, prin doinele
cântate din fluier şi din frunză:

• se face făină mai fină sau mai „mare” prin reglarea pietrei
alergătoare de la „ridicător” prin care se urcă sau se Chemarea iubirii Chemarea pământului

coboară furca cu „broasca”, piatra-pivot cu o scobitură de Hai mândro să ne iubim, Pădure, soră pădure,

susţinere a „călcâiului” butucului roţii de moară; Până nu îmbătrânim. Să nu mă mai spui la nimeni,

• se gustă făina luată cu lopăţica din „gura mâşnicului” Floare de băgrin, C-am trudit o vară-n tine,

pentru a testa gustul unic al făinii de Banat; Toate trec şi vin. La pământ dorul mă ţine.

135 136
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

• primeşte răchia culoarea aurie cu ajutorul „bureţilor de

Veniţi în lunile de toamnă să gustaţi într-o „zi de fript la fag”;
căzan” renumita Răchie de Banat şi să descoperiţi secretele • se obţine răchia „profriptă” pentru „goştii” de seamă
producerii ei prin întrebările: invitaţi la nedeie (rugă);
Cum … • se coc cartofii în jar pentru a-i mânca cu brânză şi a
• se face focul domol în „vatra” cazanului pentru ca răchia creşte omului înecat în necazuri sau bucurii „pofta de
să nu „se afume”, ci să fie bună, tare şi dulce; răchie”;
• se pune „comina” de prune la fiert în cazan, într-o • se obţine „trăgula” din vrej pentru a trage răchia din
„proporţie de aur” între zeamă şi amestec; „buce” sau „damigeană” pentru a o pune în pahare;
• se roteşte (învârte!) axul cu palete ca să nu „se prindă” • se păstrează răchia de Banat în butoaie de salcâm,
comina de fundul cazanului în timpul fierberii; stejar sau dud pentru ai păstra culoarea şi gustul;
• se prinde de cazan „alambicul” cu serpentina de aramă • devine răchia „bătrână” după un număr de ani şi se oferă
prin care vaporii condensaţi se transformă în cu dop de „tuleu” la „domni”;
miraculoasa licoare; • se face „răchia fiartă” servită nuntaşilor la tradiţionala
• se răceşte serpentina în „vasul colector” cu apă adusă nuntă bănăţeană.
pe „jgheab” din râul Cameniţa sau pârâul Sicheviţa cu În amurg, când răchia de prună vă înveleşte, vine la „căzan”
ajutorul unei „roţi cu căuşe” , o roată verticală cu ax să vă cânte din „lauta cu tolcer” Laie Chioru sau Grigore Moza. Un
orizontal de tip turbină Pelton; cântec popular autentic despre o Aniţă crâşmăriţă din sat:
• curge răchia printr-o „slăvină” în „buric” - butoiul de
De trei zile stau la crâşmă, C-a trecut şi postul mare,
măsurat;
Cu ortaşii mei de ducă. Crâşmăriţa-i ne-ţucată.
• se face degustarea cu linguriţa pentru ca „mirosul
De trei zile beau şi-mi cântă, Şi crâşmarul nu-i în stare,
sâmburelui” să nu te adoarmă;
Laie Chioru din lăută. Foaie verde, foaie lată.
• se verifică tăria cu „rambuşul” pentru a nu se obţine o
răchie prea „lungă” (slabă ca număr de grade);
Zi, lăutare, într-un cântec Zi, măi Laie, de-o bălaie
• se ia „zecimea” de către cazangiu ca vamă pentru
De-o Aniţă crâşmăriţă, Cu trupşor subţire –nalt,
producerea răchiei;
Un drac cu ochii vânăţi Tu c-un ochi nu vezi, ţigane,
Şi un surâs de copiliţă. Să-l închizi şi pră-lalalt.

137 138
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Cu pluguşorul se colindă în noaptea de Anul Nou, iar cel mai

Lauta cu tolcer numai la Sicheviţa se întâlneşte, în întreg vechi text din sat este unul aparte şi original, care nu s-a pierdut
Banatul. Este o vioară care în locul cutiei de rezonanţă a viorii clasice odată cu trecerea timpului:
are „un tolcer” . Vibraţiile de la membrană sunt preluate de „căluşul” Bună seara, c-a-nserat, Nu mai e noapte alta,
tolcerului şi amplificat în interiorul goarnei. Noi cu plugul ne-am luat, Noapte sfântă ca aceasta,
În vremuri nu demult apuse, haiducii au lăsat urme în Munţii Noul an să vi-l vestim, Nu urăm pentru pituţi,
Banatului şi pe Clisura Dunării. Unele s-au păstrat în mintea Cu bucurie să vă găsim. Nu cântăm pentru bănuţi,
oamenilor, altele în locurile ascunse, ferite de ochiul poterii, mereu în La mulţi ani cu sănătate, Ci păstrăm obiceiuri bune,
căutare pe cărările ascunse ale pădurilor. Vă puteţi imagina acele Să vă dea Domnul de toate. De pe vremurile străbune.
vremuri ascultând, numai la Sicheviţa, „Doina Haiducilor” (Nicolae Mulţi ani să trăiţi ! Buni ani să trăiţi !
Popovici): Şi la anu’ fericiţi ! Şi la anu’ înmulţiţi !
Pe sub poala codru’ verde Să fi fost ceas doisprezece Hăis, cea, hăis, hăis, Hăis, cea, hăis, hăis,
Un micuţ foc se vede, Frigeau toţi la un berbece, Că mai avem de mers. Că mai avem de mers.
Nu ştiu focu-i potolit Ei cu troaca beau răchie
Ori de haiduci ocolit. Braconieri de meserie. Primul colindător care intră în casa unui bănăţean trebuie să fie
un copil. Copilul aduce noroc, aşa spune tradiţia. Colindătorii
În mijlocul codrilor Bună ziua, hoţilor, primesc colaci şi mere, bani şi dulciuri.
E banda haiducilor, Să trăiţi, jandarmilor, Priviţi fotografia, pare un tablou pictat care imortalizează
Cu puştile la spinare Şi la un semnal pe loc colindătorii anului 2012.
Ei se duc la vânătoare. Haiducii deschise foc., Staţi de vorbă cu schivicenii, veţi fi uimiţi de graiul pe care-l
(Iar jandarmii toţi fugiră, vorbesc. Ca şi la almăjeni sau gugulani, cuvintele lor au ceva vechi,
Până-n sat nu se opriră.) neşlefuit şi curat. Parcă aţi asculta o voce din trecut, de departe.
Parcă ar fi dacii acum aproape 2000 de ani. O limbă veche, ca un
Tradiţia face parte din viaţa acestui sat şi este o şansă unică cântec, ce vă sună cunoscut, ca o muzică ce te unge la inimă.
să participaţi ca turişti la: Măsuratul oilor, Tăierea porcului, Hora Din sat urcaţi în Munţii Locvei şi Munţii Almăjului. Veţi vedea
miresei, Jocul de pomană, Slobozirea apei, Turcii, Praznicul casei, cât de bogat e peisajul: pajişti pline cu flori de câmp, mulţime de
Ruga satului cu jocul bătrânesc în aer liber, Mărţişorul şi Pluguşorul. păsări, codri seculari şi păşuni înverzite. La toate acestea se adaugă
tradiţionalele căpiţe de fân şi căruţele trase de cai sau de boi. Veţi

139 140
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

avea impresia că v-aţi întors în timp şi că vă aflaţi într-o epocă de cu „case răsfirate”, cea mai mare aşezare rurală din Clisura
mult uitată. Crezi că ai cuprins cu privirea tot acest spaţiu, dar acesta Dunării.
creşte, se amplifică tot mai sublim, făcându-te să simţi cât de mărunt Nu puteţi pleca din Sicheviţa fără a vizita Muzeul sătesc „Ion
eşti. Veţi ajunge în păduri umbroase în care se simte aerul curat, Dragomir” din Gornea, Mănăstirea „Intrarea în biserică a Maicii
răcoarea umbrei şi mirosul reavăn al pământului. Este clipa în care Domnului” de la Păzărişte şi Villa Rustica de la Căuniţa.
puteţi să faceţi silvoterapie ! Muzeul sătesc „Ion Dragomir” din centrul localităţii
Silvoterapia Gornea, inaugurat la 27 iulie 1969, are două expoziţii. Una
dedicată arheologiei şi una etnografiei locului.
Dacă iubiţi pădurea, faceţi silvoterapie activă sau pasivă în
În „Sala de arheologie” veţi vedea exponate dispuse pe
mijlocul „codrului”. Este o terapie cu ajutorul arborilor. Pentru turiştii
epoci istorice din preistorie şi perioada romană. În această vreme,
sportivi sunt potrivite alergările uşoare sau „montainbike” într-un ritm
când lumea este mai preocupată de „provocările” prezentului, prin
de 3-5 km pe oră, urcând şi coborând dealul dintr-o vale în alta, ca o
pasiunea şi înţelegerea faţă istoria locurilor ale învăţătorului Ion
formă „activă” de silvoterapie pentru întărirea organismului. Pentru
Dragomir, în muzeu veţi vedea una din „scrierile dunărene”
iubitorii de drumeţie este de preferat mersul pe jos, cu exerciţii la
descoperite de echipa arheologică condusă de prof.univ.dr
umbră şi „îmbrăţişări” ale copacilor. Este forma „pasivă” de
Gheorghe Lazarovici, o cărămidă romană cu scriere cursivă în
silvoterapie pentru combaterea stresului şi refacerea organismului.
limba latină din perioada stăpânirii romane.
Totul se petrece în aerul din pădure care conţine ioni negativi de
Tot aici, vă veţi imagina cum arăta cetatea romană de la
oxigen, adevărate „vitamine ale aerului” cu proprietăţi multiple:
Căuniţa,ale cărei ruine se află sub apele Dunării, privind macheta
activează circulaţia sângelui, oxigenează bine creierul, creşte
de reconstituire a cetăţii din muzeu.
numărul de globule roşii, uşurează respiraţia şi favorizează somnul.
„Fortăreaţa romană avea patru turnuri de apărare la colţuri, iar
Este un remediu excelent pentru: astm bronşic, bronşită cronică,
la partea sudică, spre Dunăre, două turnuri şi o poartă, căci intrarea
hipertensiune arterială, insomnie, stări de nervozitate şi de stres.
se făcea de pe apă. Aici locuiau limitanei, ostaşi de pază care
Dacă veţi face şi o „cură” de fructe de pădure, atunci urarea din
controlau malul stâng al Dunării.” [Dragomir I., 2003].
Banat „sănătate şi bucurie” este împlinită.
Cetatea era o „Contra Nove” la cetatea romană bizantină

Să nu fiţi surprinşi de „colibele” (sălaşele) în formă de stup „Novae”, de pe celălalt mal al Dunării, malul sârbesc.

de albine ce împânzesc colinele. Sicheviţa este un sat tradiţional Inscripţia cu litere cursive în limba latină de pe cărămida
romană constituie un „document-mărturie” pentru formarea limbii
române, având un înţeles unitar:

141 142
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Textul în limba latină: Textul în limba română:

„Rogo et peto primicere
tunc puellam Bariam teretrum
pedis ego Sterius modo
rudis cunscio me reddere
Bes sam ex sium visu peto
e rogo primicere reddas
mihi seretrum (tu)m venet
Bessa ulam emet et tolet
mihi cor pater Flaccus”
Când are nevoie de linişte şi lumină, călătorul îşi poate
„Te rog şi te implor primicere
îndrepta paşii spre mănăstirile din Banatul Montan. Deşi nu au faima
pentru că pe Bariam (sclava)
celor din Moldova, prin locurile de legendă în care sunt zidite, prin
o prăpădeşti cu totul eu Sterius
simplitatea vieţii de început de lume şi prin mărimea redusă a
sunt chezaş a-ţi reda
construcţiilor, în mănăstirile din Banatul Montan te simţi mai aproape
pe Bessa cu orice chip
de cer.
te rog primicere redă-mi
Drumul este obositor, dar credincioşii creştini mai în vârstă din
comoara mea atunci va veni
partea locului spun că „Dumnezeu ne numără paşii pe care îi facem
Bessa zburând şi va sălta
până la mănăstire, iertându-ne atâtea păcate câţi paşi facem”. Poate
inima ta de tată Flaccus”
că, de aceea, aşezămintele din Banatul Montan au fost zidite în locuri

Căutaţi să identificaţi piesele de ceramică romană lucrată atât mai retrase, destul de greu accesibile, stând mai degrabă cu faţa

cu mâna, cât şi la roată, cu însemnele solare şi brăduţi, descoperite câtre singurătate decât spre lume.

la Villa Rustica de la Căuniţa. Lângă ferma romană s-au scos la După Dobrogea, Banatul este, în mod cronologic, a doua

iveală şi cele două cuptoare de ars cărămidă. O reconstituire a regiune din România unde s-a dezvoltat viaţa monahală. Aşa cum

unui cuptor este expusă la Muzeul Banatului Montan din Reşiţa. spun izvoarele istorice, Sfântul Andrei a fost întâiul apostol care a

În „Sala de etnografie” se pot admira costume populare ajuns la Marea Neagră pentru a-i creştina pe daco-romani, strămoşii

vechi de peste 100 de ani şi atât de ingenioasele „unelte” din epoca românilor. În peştera din Dobrogea, Sfântului Apostol i-a fost uşor să

de …lemn, donate de locuitorii satului: războiul de ţesut din 1887, ţină predici despre credinţa în Iisus, deoarece dacii dintotdeauna

cu ale sale creaţii după „izvod”, strungul de lemn vechi de aproape credeau într-un singur zeu, Zamolxe. Sfântul Apostol Andrei,

90 de ani(de la un ceh din sat), cârceagul de apă realizat dintr-o ocrotitorul românilor, este sărbătorit în fiecare an la 30 noiembrie.

singură bucată din lemn de nuc decorat cu motive dacice, Pentru credinţa sa, a fost bătut şi răstignit pe o cruce în formă de X,

„burduşul” din piele de viţel, în care ţăranul îşi ducea porumbul la în oraşul Patras, din Grecia.

moară şi se întorcea cu făină de mălai, şi „cheia oarbă”. Apoi, ucenicii lui s-au dus de-a lungul Dunării până în Banat şi

Deşi este un sat de români, în obiceiurile, portul şi graiul din au răspândit creştinismul încă din primul secol după Hristos.

Sicheviţa veţi descoperi influenţa locuitorilor satelor din jur, a pemilor Odată cu pătrunderea creştinismului în Dacia Pontică

de Gârnic, a sârbilor de la Liubcova, a „bufenilor” de la Coronini şi (Dobrogea) prin Sfântul Apostol Andrei şi, apoi prin ucenicii lui în

Padina Matei şi a nemţilor de la Moldova Nouă. sudul Banatului, începând cu secolul al VII-lea, au apărut

143 144
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
aşezările de sihaştri de-a lungul Dunării, în locuri prielnice de refugiu
şi de nevoinţă, în peşterile de pe Defileul Dunării, de la Dierna până
la Mudava, şi în Munţii Banatului până în apropiere de Oraviţa. Mai
târziu, primii sihaştri s-au răspândit pe valea singuratică a râului
Cerna şi în Munţii Semenic.
Majoritatea călugărilor au fost anonimi. Au rămas doar „urme”
din chilii: obiecte cu simboluri creştine (cum este inelul de aur cu
simboluri creştine descoperit la Băile Herculane) şi tradiţii locale care
amintesc de existenţa unei vieţi călugăreşti în Banatul Montan.
„Primele aşezări călugăreşti atestate documentar în Banat
datează din a doua jumătate a secolului al X-lea. Cea mai veche
dintre ele se consideră Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din
Morisenia (Cenadul de astăzi), din anul 1002, când sihăstria a fost
transformată în mănăstire cu viaţă de obşte de către Ahtum,
principele Banatului, prin aducerea unor călugări greci de la Vidin.”,
aşa cum arată P.S Lucian, episcopul Caransebeşului [Timiş C.,
2011].
Încă de la primul pas înăuntrul unei mănăstiri din Banat simţi
acea senzaţie de împăcare cu toţi, dar în mod deosebit cu tine însuţi,
pe care numai locurile sfinte ţi-o pot da. E linişte şi totuşi un zumzet
pluteşte în aer. E nemişcare şi totuşi percepi mişcarea la fiecare pas.
E altfel ! E o pace interioară căreia, odată întors înapoi, în lumea
mireană, ai să-i duci dorul toată viaţa. Aprinderea unei lumânări la
mănăstire echivalează cu reaprinderea credinţei, cu împlinirea unui
vis. Spovedania la mănăstire te scapă de frământările produse de
greutatea apăsătoare a grijilor lumeşti.
Bănăţenii s-au născut creştini. În bisericile şi mănăstirile din
Banatul Montan, majoritatea bănăţenilor intră şi ies tot timpul. E o
145
Sicheviţa – Monografie
mişcare continuă, credincioşii aprind lumânări pentru pomenirea
morţilor şi sănătatea celor vii şi îngenunchează într-o atmosferă
liniştită şi încărcată de arome de tămâie în faţa icoanelor făcătoare
de minuni, unde îşi găsesc mângâierea.
Dacă blândeţea ar trebui să poarte un chip şi să existe într-un
trup, acestea ar fi cu siguranţă cele ale unui călugăr din mănăstirile
cărăşene.
Ca să nu rataţi o astfel de întâlnire, este important să sesizaţi
agerimea minţii din spatele cuvintelor pline de bunăvoinţă şi privirea
blândă cu care te priveşte drept în ochi.
Retrăgându-se din lume, călugărul rămâne în comuniune
spirituală cu lumea pentru care se roagă neîncetat. Meditaţi adânc la
răspunsurile pe care le veţi primi la întrebări despre existenţa umană:
Când va veni sfârşitul lumii ?
Când nu va mai fi cărare între om şi aproapele lui.
Ce este raiul ?
O mare de iertare şi un munte de rugăciune.
Care sunt judecăţile lui Dumnezeu ?
Omul nu le poate înţelege pentru că nu a cunoscut nemurirea.
Prin cunoaşterea tainei existenţei în credinţă, verbul după care
ne călăuzim în viaţă nu va mai fi „a avea”, ci „a fi”, în sensul de a
deveni. A avea este trecător, pe când a fi este etern.
Liniştea sufletului, precum o numesc sihaştrii este maica
rugăciunii şi a faptelor bune. „Isihia în limba greacă, sau sihăstria în
graiul românesc, este un dar cu care Dumnezeu a înzestrat în mod
armonios întreaga creaţie, de la îngeri şi oameni până la păsările
cerului şi florile câmpului. Prin linişte se înţelege armonie, o împăcare
a omului cu inima sa, cu conştiinţa sa, cu semenii săi. Ea este atât
146
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
exterioară, firească, cât şi interioară, fără de care omul nu poate
creşte normal, nu se poate forma, nici nu poate realiza ceva de folos
în viaţă. Nimeni nu se poate ruga la Dumnezeu cu mintea şi inima
tulburată de griji, de gânduri şi de patimi. Liniştea exterioară este a
pământului roditor, a cerului înstelat, a păstorului înconjurat de turmă,
a ţăranului legat de pământ, a mamei cu pruncul la sân. Liniştea
interioară este mama sănătăţii, o linişte a inimii prin credinţă şi
înţelepciunie.” [Bălan I., 1982].
Sunt trei paşi pentru a ajunge un turist la liniştea dorită. La
prima treaptă a liniştii ajung toţi care trăiesc cât mai mult în mijlocul
naturii. De aceea, aproape toate mănăstirile din Banatul Montan sunt
în locuri retrase, unde şoaptele rugăciunilor celor care le vizitează se
amestecă cu foşnetul pădurilor, murmurul văilor şi trilul păsărilor.
La a doua treaptă a liniştii se poate ajunge dacă, odată ajunşi
la mănăstire, veţi căuta bucuria în lucruri simple. Admiraţi culorile vii
şi desăvârşirea artistică a frescelor din interiorul bisericilor
mănăstirilor care parcă prind viaţă prin scene biblice în care se
înfăţişează viaţa Mântuitorului pe pământ şi se continuă cu
Spovedania creştinului până la Judecata de apoi şi Scara raiului.
Cea de treia etapă a liniştii se atinge numai de creştinii care,
odată ajunşi la o mănăstire, rămân acolo pentru mai multe zile şi pe
„cărarea credinţei” sunt cuprinşi de dor de Dumnezeu, se roagă fără
gânduri, îşi stăpânesc imaginaţia şi simţurile şi dobândesc darul
lacrimilor de bucurie şi de iubire pentru toţi semenii deopotrivă.
La mănăstire, credincioşii sunt chemaţi la slujbă şi rugăciune
cu clopotele sau cu toaca. Toaca este o scândură lungă în care se
loveşte cu două ciocănele tot de lemn. Există aici credinţa că toaca
este scândura din arca lui Noe de la potop. Potopul este o revărsare
147
Sicheviţa – Monografie
a râurilor peste ţărm. Astăzi, creştinii din Banat sunt chemaţi cu toaca
la rugăciune în faţa „potopului” de ispite ce se revarsă în fiecare zi.
Nou Mănăstire Gornea-Sicheviţa este pe o veche vatră a
sihaştrilor din Clisura Dunării. Ea este aşezată la 250 m de Dunăre,
la o răscruce de două drumuri: Orşova-Moldova Nouă (DN 57) şi
Podul Păzărişte – Gârnic (DJ 571A).
Săpăturile arheologice efectuate pe Clisura Dunării, la Villa
Rustica de la Căuniţa, au scos la iveală obiecte cu însemne creştine
ce datează din perioada romană, secolele II–III, fiind o dovadă a
existenţei în aceste locuri a unei vieţi creştine timpurii. Îndemnat de
aceste descoperiri, în anul 2001, primarul de atunci al comunei
Sicheviţa, Gheorghe Birta, a lansat ideea de a se construi un
aşezământ monahal pe locul fostului pichet de grăniceri, pentru
reînnoirea vieţii spirituale pe aceste meleaguri şi păstrarea tradiţiei
creştine ortodoxe. Aşa s-a ridicat singura vatră călugărească pe o
rază de aproape 100 km din Clisura Dunării, printr-un semn tainic al
Maicii Domnului, cum mărturiseşte maica stareţă Macaria:
„Această vatră monahală este o minune a Maicii Domnului al
cărei glas l-am auzit, eu şi maica Anastasia, în Mănăstirea Dealu
(Târgovişte), la vremea amiezii unei zile din anul 2000, când ne
rugam în chilii separate; Sfânta Fecioară spunându-ne în acelaşi timp
cuvintele: Să ieşiţi din această mănăstire şi să-mi faceţi un mic
paraclis pe Dunăre, în rând cu şapte chilii, şi să duceţi viaţă
pustnicească !”
Cu adevărat viaţa monahală a început în luna mai 2001,
odată cu venirea în acest loc a măicuţelor Macaria şi Anastasia
Grăpean.
148
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Astăzi, pretutindeni în mănăstire, se simte o atmosferă de Clisura de sus, de lângă Coronini, în apropierea Cetăţii Golumbac,
sfinţenie, odată cu binecuvântarea locului, la 21 noiembrie 2001, de de pe malul sârbesc. De atunci, din această peşteră ies roiuri de
către IPS Laurenţiu Streza, episcopul de atunci al Caransebeşului, cu „musca columbacă” şi ţânţari, dăunătoare îndeosebi vitelor.
prilejul sărbătorii „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, care a În acest timp, Iovan Iorgovan se întoarce trist pe Valea Cernei,
devenit hramul mănăstirii. Biserica nouă a mănăstirii a fost construită în căutarea celei mai frumoase fete, prin care îşi căuta împlinirea.
între anii 2003-2010 şi are forma de „cruce” bizantină. Deşi are puţini Nimeni nu ştia să-i dea un sfat, nici măcar cucul singuratic.
ani de viaţă monahală, Mănăstirea Gornea-Sicheviţa este tot mai Căutându-şi adăpostul în Grota Haiducilor, voinicul supraveghea cu
mult căutată de credincioşii din zonă şi de turişti din alte părţi. Aici, mare grijă izvorul de „apă vie” de unde a primit putere, pentru a
veţi vedea la răsărit de soare „Slobozitul apei”, iar în amurg, când vedea „cine apă venea să bea / ca să n-o tulbura”. Până într-o zi
bat clopotele sau toaca de lemn, veţi avea imaginea mormintelor din când la izvor zări o căprioară cu ochii înlăcrimaţi, aşa cum balada
sat înconjurate cu pietre de râu date cu var alb, care simbolizează cântată în Sicheviţa spune :
„hotarul” sau „vama” de trecere dintre viaţa pământeană şi viaţa cea Iovan Iorgovan „Cucule ! Cucule ! Astă sprinteioară
veşnică: Braţ de buzdugan Ce-ţi cânţi numele La fugă uşoară
Returnă pe Cerna Cine vine la izvor Nu e căprioară
„Din pământ sub iarbă verde Sus în ceriul luminat, După Ana doina Cu inimă de dor Ci dalbă fecioară,
Unde nimeni nu te vede, În loc bine judecat, Cu ochi trişti căuta Să bea apă vie Chip de fată mare
Pe cuc întreba: Să-mi fie soţie. Răsărit de soare.
În Sicheviţa s-a născut „finalul fericit” al Legendei Iovan
Iorgovan. Toate legendele şi baladele populare redau lupta eroului Pentru a afla adevărul, Iorgovan se prefăcu că o vânează.
Iovan Iorgovan cu balaurul, într-o atmosferă de mister. Cele cinci Atunci căprioara a strigat că „nu este căprioară” şi s-a prefăcut în
lupte sunt localizate în strânsă legătură cu înfăţişarea locurilor din „dalbă fecioară”. Iovan Iorgovan a îngenuncheat şi cu lacrimi de
Valea Cernei şi cu însuşirile tămăduitoare ale izvoarelor termale de bucurie în ochi i-a spus că e aşa cum o visase şi o vrea de mireasă.
pe aceste meleaguri. Aici, în Valea Cernei, s-a încins o nuntă mare, ca-n poveşti, la care a
Ultima luptă dintre Iovan Iorgovan şi balaur are loc la luat parte alături de nuntaşi şi întreaga natură.
Cazanele Dunării. Balaurul a intrat într-o peşteră, unde voinicul l-a Şi astfel, ca şi basmul Cernei, Drumul lui Hercules se
uciş, tăindu-i ultimul cap. După cum spune legenda, la puţin timp sfârşeşte tot acolo unde a început: la minunea izvoarelor calde peste
după omorârea balaurului, capul acestuia „tot fugea” şi rostogol s-a care este ocrotitor zeul puterii, Hercules.
dus pe apa Dunării în sus, până la peştera „Gaura cu muscă” de pe

149 150
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

lactate, munca şi cheltuielile vor fi diferite şi se împart diferit. Pentru a

10. CULTURA defini clar ce oi are fiecare stăpân şi cât lapte dau oile, se face
,,măsuratul oilor”.
Prin ”măsurat” se determină cantitatea de lapte pe care o dau
Tradiţia face parte din cultura populară a schivicenilor. Pentru
oile fiecărui proprietar şi se calculează brânza cuvenită fiecăruia.
ei a renunţa la obiceiuri, datini şi credinţe, înseamnă a renunţa la
Măsuratul oilor începe înainte de Sfântul Gheorghe, în data de
identitate. Vom prezenta, în încheierea lucrării, modul cum se
22 aprilie, când mieii nu mai sunt lăsaţi să sugă lapte de la oi, adică
păstrează o parte din tradiţii, cu speranţa că ele vor fi transmise şi
sunt ,,înţărcaţi”. Apoi pe 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe, oile sunt
generaţilor care vin.
mulse spre a se vedea cât de rodnice sunt în ceea ce priveşte
laptele. Aceasta activitate se numeşte ,,năprăor”.
Măsuratul oilor
De dimineaţă, cineva din familie, de obicei copiii, erau trimişi
Tradiţia din Sicheviţa, asemănătoare celei din Valea Almăjului
cu oile la păscut, aceştia întorcându-se în jurul prânzului.
este strâns legată de oierit. După ce oile au fost gestante peste iarnă
Se face o ,,turtă”, din făină de mălai, se împodobeşte
(perioada de gestaţie la oi este undeva la 150 de zile, adică 5 luni de
,,găleata” în care se mulg oile cu o ramură de salcie, câteva fire de
zile), fată mieii, apoi urmează să reintre în ciclul firesc şi să înceapă
lână vopsită în culoare roşie şi cu un fir de leuştean, iar pe fundul
perioada în care oile sunt folositoare pentru laptele lor.
găleţii se pun câteva monede . Monedele din ,,găleată” sunt date
Pentru a da lapte bun şi mult, oile trebuie duse în locurile cele
copiilor, sau celui care a ,,păzit” oile în dimineaţa respectivă. După ce
mai bune de păşunat (care nu sunt jos în luncă, ci sus, pe dealuri, în
s-a finalizat activitatea de muls a oilor, laptele este măsurat cu
apropierea pădurilor), unde iarba este mult mai potrivită pentru
,,raboşul”, este strecurat prin ,,străcătoare” (bucată de tifon), şi
hrană. Creşterea oilor presupune multă muncă şi mult efort, de
,,închegat”, iar după aceia caşul este adunat şi pus să se scurgă, tot
aceea este rentabil ca mai multe familii să îşi adune oile la un loc
în ,,străcătoare”. ,,Turta” din mălai este înmuiată în laptele muls şi
(nici prea multe oi la un loc nu e bine, dar nici prea puţine nu e bine).
este împărţită în trei părţi, prin rupere, de către trei persoane, cel mai
Turma astfel formată se numeşte ,,stână” (o turmă de oi), iar
în vârstă din familie fiind în interiorul ,,strungii”(curţii unde se mulg
reprezentanţii fiecărei familii poartă numele de ,,stăpâni” (se unesc
oile), iar alţi doi membri ai familiei, în afară. La ruperea ,,turtei”, cel
cu oile la o stână).
din interiorul ,,strungii”, spune ,,cucu”, iar cei de afară îi răspund
Pentru că nu toate oile sunt la fel de rodnice (unele dau lapte
„răscucu”. Acest ritual are ca scop, menţinerea sănătăţii oilor şi o
mai mult, altele mai puţin), pentru că nu toţi stăpânii au acelaşi număr
producţie de lapte cât mai mare.
de oi (poate unul are 10 oi, altul are 30), aşa şi laptele, produsele

151 152
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Cu o seară înaintea ,,măsuratului oilor”, toţi ,,stăpânii”aduc
oile în ,,stână”, unde fiecare îşi mulge propriile oi, fără a se măsura
laptele muls. Acest lapte este adunat, în comun, iar din el se face un
caş mare, care se împarte celor care urmează să ducă oile la păscut,
în dimineaţa următoare.
În dimineaţa zilei ,,măsuratului” (la două săptămâni după
,,năprăor”), se adună cei care urmează sa meargă cu oile la păscut
,,păcurarii”, reprezentanţi ai fiecărui familii, îşi iau bucata de caş,
pregătită de seara şi pleacă cu stâna la păşune.
În aceeaşi dimineaţă, fiecare ,,stăpân”, duce câte o lumea începe şi discută: cutare a avut cel mai mult lapte, dar a avut
,,oară”(pasăre, găină), la stână, pentru a o pune în supă. Supa era
făcută în comun, într-un cazan sau oală de lut mai mare. Ceilalţi
membri ai familiilor (stăpânii), cei care rămân la stână, se ocupă de
friptul mielului ,,în brucă”(la proţap), spunând poveşti în jurul focului şi
cinstindu-se cu o,,gură de răchie”.
În jurul prânzului, stâna se întoarce de la păşune şi este
întâmpinată de către cei prezenţi şi de către ,,lăutaşi”(mică orchestră
populară), care intonează ,,Marşul oilor”. Oile sunt introduse într-un
ţarc, iar fiecare familie işi mână oile din ţarc către strungă, la strungă
fiind un mulgător din familia respectivă (câte un stăpân). Oile sunt
lăsate să iasă una câte una din ţarc către strungă.
Găleata în care se mulgeau oile, o căldare din lemn (scorbură
de salcie care are un fund si un mîner din tei împletit, ca o mănuşă),
era pregătită din timp, având pe fundul ei câţiva banuţi şi puţină apă.
Apa din găleată se aruncă asupra oilor proprii, pentru a se curăţa de
rele si de boli, iar bănuţii rămân în găleată până ce se măsoară
laptele.
153
Sicheviţa – Monografie
După ce fiecare termină de muls oile, se adună toţi pentru a
măsura cantitatea de lapte mulsă de fiecare stăpân. Măsurarea se
face într-o găleată specială cu ,,raboşul”, băţ de lemn care are
gradaţii ce corespund unui volum dintr-un vas de dimensiune
cunoscută (de exemplu oca avea 1 litru si 200 de grame). Astfel se
măsoară cât lapte e în găleată. Apoi se scrie cantitatea de lapte dată
de oile fiecăruia. Bănuţii din fundul găleţii se dau celor care au fost cu
oile la păşune de dimineaţă. Evident că după intocmirea acestei liste
se va vedea cine a avut oile ce au dat cel mai mult lapte. Sigur,
şi cele mai multe oi sau cutare a avut trei găleţi de lapte la 15 oi, dar
altul a avut doar două găleţi la tot atâtea oi, oare de ce le mai ţine? şi
aşa mai departe.
Stăpânul ce are oile cu cel mai mult lapte, devine baciul
stânei, conducătorul stăpânilor. Baciul va fi cel ce stabileşte regulile:
cum se păzesc oile, cum se ia laptele de la oi, stabileşte când se
despart oile toamna, stabileşte cine e vinovat când s-a petrecut un
necaz la oi şi aşa mai departe. Cel care are cel mai puţin lapte muls,
poartă numele de ,,pircă”. Oile se păzesc cu rândul de către stăpâni,
împreună cu un cioban angajat, numit în trecut ,,dăuric”, în ordinea
cantităţii de lapte mulsă.
Laptele muls este strecurat, închegat, adunat şi pus să se
scurgă în ,,străcătoare” (tifon). Caşul rezultat era dat
,,codreanului”(pădurarului silvic), spre a mai ,,închide ochii” la
păşunarea prin pădure. Pe lângă acel caş, i se mai ducea
pădurarului un ciolan de miel, de la fiecare stăpân şi o sticlă de
,,răchie.”
154
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
După ce s-a terminat întreaga operaţiune de muls, măsurat şi
închegat, începe adevărata petrecere. În trecut, ,,se trăgea” cu
puşca pe deasupra oilor, pentru a alunga spiritele rele, care veneau
să fure laptele oilor şi să le ,,stângăcească” (îmbolnăvească).
Fiecare stăpân se aşează, împreună cu invitaţii, pe iarbă, în
ordinea cantităţii de lapte muls, începând cu baciul şi îşi pune
bucatele, drobul de miel, ,,răchia de prună” şi mielul fript ,,în brucă”
pe un ,,măsai”(faţă de masă). Se face o rugăciune şi se dă ,,în
sănătatea oilor”, după care se trece la ospăţ. Supa şi pasărea este
scoasă din cazan şi fiecare gazdă îşi ia partea. Oamenii pleacă de la
unii la alţii să se cinstească cu răchie. Înainte, atât stăpânii, cât şi
ciobanii ştiau să cânte la fluier şi era o plăcere să asculţi doinele şi
jocurile cântate cu patimă. Se tocmea şi o formaţie de ,,lăutaşi” de
,,lăuţi cu tolcer”(vioară cu goarnă), cei mai reprezentativi fiind fraţii:
,,Laie şi Mita Chioru” (Nicolae Jurca şi Dumitru Jurca), care
înveseleau mulţimea prin cântecele lor. Se încingeau jocuri aprige,
iar petrecerea ţinea până târziu către seară.
Odată cu trecerea zilelor călduroase ale verii, se iroseşte şi
iarba de sus, de la pădure, vine toamna. Aşa că baciul decide dacă e
cazul să ,,răznească”(separe) oile din stână şi fiecare stăpân să le ia
acasă. De obicei între 15 august şi 1 septembrie oile sunt ,,răznite”
daca iarba nu mai corespunde. Totuşi dacă sunt condiţii, oile pot sta
mai mult în stână, totul depinzând de hrană.
După ce oile erau despărţite din stână şi fiecare le lua acasă,
stăpânii se întâlneau şi făceau o mică petrecere, la care se făcea o
,,coleşă” (mămăligă) caldă cu lapte şi brânză, care era ,,udată” cu o
,,răchie” bună.
155
Sicheviţa – Monografie
Ruga satului de Rusalii
Sărbătoarea Rusaliilor, se suprapune, la Sicheviţa, cu
„nedeia”(ruga). Anual luni şi marţi după Rusalii, fiecare casă locuită
din sat este plină de „goşci”, care participă la masa gazdei, servind
din bucatele pregătite cu multă pricepere, precum şi din friptura de
miel „în brucă”(la proţap).
Fiind o sărbătoare a bisericii, ruga e şi un prilej de a se da
donaţii către aceasta. Astfel, câte unul dintre cei mai marcanţi
membri ai comunităţii este desemnat, în fiecare an, ,,naşul bisericii”.
,,Naşul” este desemnat de către consiliul parohial, ori se oferă
voluntar. Acesta, în ziua respectivă, oferă bisericii o donaţie în bani
sau obiecte de cult. La slujba religioasă din acea zi aduce un colac
frumos, de sărbătoare. Donaţia naşului se consemnează în registrele
bisericii.
După masa de prânz, gazda, împreună cu oaspeţii, după ce
se „schimbă” (îmbracă) în „ţoale”(haine) frumoase, merg în centrul
comunei pentru a participa la „joc”(horă), unde este adusă muzică
„bună”. În trecut jocul începea foarte devreme, dar, din păcate,
astăzi, s-a mai pierdut din obicei.
Organizarea petrecerii rugii (negeii), cade în sarcina
,,căpăraşilor”. Aceştia sunt de obicei tinerii satului care adună bani de
la fiecare casă (ori se hotărăşte o sumă fixă, ori dă fiecare după
posibilităţi, dar cum bănăţeanul e om ,,fălos” nu prea se lasă unii mai
prejos decât alţii). Din aceşti bani ei tocmesc muzicanţii ce urmează
să cânte la ruga satului.
În ultimii ani, hora de deschidere a rugii o pornesc câteva
perechi de elevi, îmbrăcaţi în vechiul costum popular.
156
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Marţi, în ultima zi a nedeii, credincioşii ies la „morminţi”,
procesiunea fiind asemănătoare cu cea de la Paşti. După ce se
reîntorc de la cimitir, credincioşii merg spre casă, pentru a lua masa,
iar, mai apoi sosesc la horă pentru a-şi etala, ţinuta şi calităţile
artistice.
Obiceiuri legate de momentele mari ale vieţii
Naşterea şi botezul
Naşterea unui copil este totdeauna prilej de bucurie pentru
părinţi dar, mai ales, pentru bunici. Naşii sunt păstraţii din străbuni,
preluându-se naşii băiatului.
Încă, înainte să nască, femeile gravide sunt scutite de munci
mai grele şi li se îndeplinesc toate poftele, li se aduce să mănânce
orice fel de ,,poamă” (fruct) ca să ,,nu li se lase” şi să piardă sarcina.
Întotdeauna, existau femei mai în vârsta, pricepute, care erau
denumite moaşe şi care asistau la naşterea pruncului, tăindu-i
buricul.
La naştere, femeile pentru a o imita pe Fecioara Maria,
năşteau pe un aşternut de paie sau fân, aşezat pe jos şi nu în pat.
După naşterea copilului, acesta era scăldat, de către moaşă şi
bunică într-o ,,carliţă” (covată) de lemn, unde se punea şi ,,molitvă”
(apă sfinţită, aghiasmă). Apa în care a fost scăldat copilul trebuia
vărsată în acelaşi loc, între flori, ca cel nou-născut să fie frumos ca o
floare. După aceea copilul era înfăşat într-o pernă special
confecţionată pentru acest moment, iar aceasta era legată strâns cu
o faşă, pentru ca picioarele copilului să nu se deformeze, şi pus în
leagănul pregătit dinainte.
157
Sicheviţa – Monografie
La trei zile după naştere se aşează în jurul noului născut
buchete de flori, ceşcuţe cu miere, franzeluţe etc. şi se aşteaptă
,,ursitorile”, care vor veni peste noapte să-i ,,ursească”(prezică) şi
să-i hotărască destinul. Cele care stau de veghe, trebuie se se
,,căznească” să nu adoarmă pentru a le auzi pe ursitoare.
Pentru a le îmblânzi pe ursitori se punea la geam, sub oblon,
plăcinte, un pahar cu vin, unul cu ţuică şi unul cu apă, ele urmând să
se ospăteze şi, drept răsplată să ureze noului născut numai lucruri
bune, sănătate şi viaţă lungă, să fie bogat şi bun cu toată lumea să
fie ,, fălos pe lume, nu cu lumea”.
Pe timpul verii, fiind perioada muncii câmpului si neavând în
grija cui să lase copilul, el sugând la mamă, era pus într-un ,,leagăn”
portabil, confecţionat din coajă de tei, frumos încrustat şi cusut cu
diferite motive din rafie, tot din tei, şi purtat de către mamă, aproape
permanent în spate. Peste leagăn se punea o ,, lăstăviţă”(păturică),
ţesută la război, special pentru acest scop.
Ca să nu fie ,,deochiat”, copilului i se lega la mână o bucată
de aţă de culoare roşie, iar la capul pruncului, sub pernă, se punea
un fir de busuioc sfinţit, spunându-se diferite cuvinte ,,magice”,
pentru a-l feri de rele, boli şi necazuri.
În caz de boală sau deochi, copilului i se descânta, ,,i se
stingeau cărbuni” aprinşi într-un pahar cu apă, iar cu apa de la stins
se ungea acesta pe frunte, şi la buric.
Mama alăpta copilul o lungă perioadă, de până la doi ani,
după care îl ,,înţărca”. Ca să poată să-l ,,înţărce” mai uşor, mamele
se murdăreau pe sân cu diferite substanţe (gem, mujdei de usturoi),
pentru ca pruncului să-i treacă pofta de supt.
158
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
După o anumită perioada, copilul era botezat, fiind însoţit la
biserică de moaşă şi naşă, care suportau o parte din cheltuieli. După
botezul de la biserică, acasă sau, mai nou, la Căminul cultural, se
făcea o petrecere, cu ,,lăutaşi”, unde erau invitate toate neamurile,
vecinii şi prietenii, toţi aceştia aducând daruri copilului, constând în
hăinuţe, încălţăminte şi bani.
Nunta
Căsătoriile se făceau, în cele mai multe cazuri la vârste
fragede, in special pentru fete, care erau ,,peţite” încă de mici copile.
Încă din copilărie, copiii erau învăţaţi să joace jocurile care se jucau
în sat (brâul, hora şi ardeleana), de către părinţi sau bunici, fiind
aşezaţi cu picioarele, pe picioarele lor, în timp ce aceştia jucau.
După o anumită perioadă, în care cei doi tineri ,,vorbeau”,
părinţilor băiatului le revenea sarcina să meargă în peţit la casa fetei.
Peţitul era pregătit din timp, ca nu cumva mirele să fie refuzat, fapt
destul de grav pentru onoarea băiatului şi a familiei lui.
Pe lângă părinţii mirelui mai veneau si câteva rude apropiate
(fraţi, unchi,mătuşă), numărul lor fiind impar. Ei erau primiţi de către
părinţii fetei şi de către o parte din rudele acesteia, cu răchie, prăjituri
şi erau poftiţi înăuntru pentru a hotărî data nunţii şi modalitatea în
care se v-a face aceasta. Tot atunci se discuta zestrea pe care urma
să o primească fata, dacă se ducea noră la ,,socri”, sau băiatul dacă
,,se băga ginere în casă” . Condiţiile de ,,ginere în casă” prevedeau
nişte drepturi, obligaţii şi în cazul în care tinerii căsătoriţi nu mai stau
nici la părinţii fetei, nici la cei ai băiatului şi ,,se răznesc” (se separă).
Cam cu o săptămână înainte de nuntă, începeau pregătirile
necesare, atât din punct de vedere organizatoric, cât şi al pregătirii
159
Sicheviţa – Monografie
mesei festive. Se tăiau viţei, porci, ,,oară”(păsări), se făceau
plăcintele, prăjiturile, sarmalele etc.
În seara dinaintea nunţii (sâmbătă seara), naşul, mirele,
nuntaşii şi rudele mirelui, merg la casa miresei cu ,,ţoala”(rochia
miresei, haine, încălţări), însoţiţi de muzică, care cântă pe tot
parcursul drumului. După depunerea hainelor la fereastra miresei,
gazda dă ,,goşcilor” o gustare, iar după aceea se trece la joc, până
ce mireasa îmbracă pe rând toate rochiile aduse, mai puţin cea de
mireasă.
A doua zi, duminică, după ce se merge după ,,naşul”,
„stăroica” dă nuntaşilor o gustare, iar mai apoi se pleacă cu întreg
alaiul după mireasă. Ajunşi la poarta miresei, se făceau glume, se
încuia poarta, iar în poartă aştepta cineva din familia miresei
îmbrăcat haios, care întreba:,,Ce căutaţi la noi?”, la care cei veniţi cu
alaiul spuneau: ,,Căutăm o căprioară, care ne-a scăpat de la
vânătoare”, ,,La noi nu este”, ,,Bine, vă dăm voie, dar mai întâi să vă
arătăm pe asta” şi le prezintă o babă îmbrăcată în alb ca o mireasă,
pe care cei sosiţi, o refuză, spunându-le că e bătrână şi urâtă, apoi le
prezintă o fetiţă frumos îmbrăcată, care va fi ,,govia” (mireasa) mică.
,,Nu este asta, acum e prea mică, la vremea ei o să fie ea
,,căprioara”, pe care o vor căuta alţii”.
În sfârşit se aduce adevărata ,,govie”, de către un ,, cumnat de
mînă” (givăr), la apariţia căreia toţi răspund ,,Da, asta e”. Mirele o
preia, o sărută, îi dă bani şi buchetul de flori.
Mireasa pune florile ,,în piept” naşilor, socrilor şi nuntaşilor,
după care alaiul, însoţit de muzicanţi, mergând în coloană, doi câte
doi, în pereche, cu stăgariul la urmă, pleacă spre centrul comunei,
pentru a se cununa, înainte la primărie, apoi la biserică. Pe parcursul
160
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
drumului, mireasa este condusă de către un „cumnat de mână”, iar
mirele de către o „govie de-a doilea”.
Pe drumul până în centrul comunei alaiul de nuntă, este
întâmpinat de mese cu ,,răchie fiartă”, scoase în drum de către
neamuri , vecini, prieteni. Au fost cazuri când oaspeţii veniţi la nuntă,
din alte părţi, necunoscând obiceiurile de aici, au tot servit pe drum,
de la fiecare masă, mai multe pahare ca, la un moment dat, au fost
nevoiţi ,,să tragă pe dreapta”, până se mai trezeau.
După terminarea cununiei religioase si după ce preotul îi
sfătuia pe tinerii ,,însurăţei”, asupra responsabilităţilor pe care le vor
avea în viitor, se juca în centru hora mirilor, cu lumânările de cununie
în mână, cu preotul care conducea hora şi stăgariul în ,,coadă”.
Dacă lumânarea unuia dintre miri se stinge sau se consumă
mai repede, înseamnă că şi viaţa acestuia este mai scurtă decât a
celuilalt.
În continuarea nunţii jucau ,,înaite” naşul, stăroica, socrii, etc,
până spre seară, când se intra în cămin, unde erau pregătite din timp
mesele, pentru a se servi: ,,tăiţeii” (supa), ,,sarmele” (sarmalele),
,,carnea” (friptura) şi ,,colacii” (prăjiturile), după care se strigau
,,darurile” de către ,,cumnatul de mână” (givăr), sau dacă acesta era
timid, de către altcineva ,,bun de gură”.
Înainte darurile constau din diferite articole de
îmbrăcăminte şi încălţăminte, obiecte de uz casnic, plapome, perne,
veselă, iar azi, în mare parte se compun din bani în moneda
naţională sau în valută. Banii se predau naşului, care-i
contabilizează, iar la sfârşit sunt înmânaţi tinerilor căsătoriţi, cu sfatul
de a-i folosi cu chibzuinţă.
161
Sicheviţa – Monografie
Dimineaţa, nuntaşii şi o parte din mesenii care au rezistat
până la ziuă duc naşul şi mireasa cu ,,dârzele” (darurile) primite la
casa mirelui, unde-i aşteaptă iarăşi o masă îmbelşugată, inclusiv
răchie fiartă după care se retrag, după posibilităţi, fiecare la casa lui.
A doua zi, după masă (luni), petrecerea se dă la casa mirelui
unde ceremonialul este acelaşi.
A treia zi, seara, se ţinea ,,cuscria”, la care participau cuscrii,
femeile şi bărbaţii care s-au ocupat cu ,,ajutatul” la pregătirea şi buna
desfăşurare a nunţii. Acest obicei nu se mai ţine în prezent,
,,serviciul” fiind un impediment important pentru fiecare persoană.
În zilele noastre se mai practică, în dese rânduri, pentru a nu fi
,,cheltuiala prea mare” nunta în comun. După o înţelegere prealabilă
a cuscrilor, nunta se face într-o singură zi, iar darurile se strigă
separat, menţionându-se pentru cine sunt făcute (mire sau mireasă).
Moartea şi înmormântarea
Moartea este un fapt natural, care este privită ca o trecere din
lumea pământeană în altă lume, unde vom merge cu toţii şi unde v-a
fi o viaţă lipsită de griji.
După credinţa populară, moartea este prevestită prin diferite
semne: vise ale apropiaţilor, semne bizare, cântecul ,,cionvicei”
(cucuvelei) în apropierea casei, zgomote prin podul casei etc.
Urletul unui câine prevesteşte moartea cuiva. Un alt lucru care
arată că un om va trece la cele veşnice este şi faptul că în casa
muribundului se sparge ceva, de exemplu o oglindă. Cel care este pe
moarte visează că se găseşte în case necunoscute, în camere mari,
albe şi goale. Aceste vise arată familiei că nu-l vor mai avea, peste
puţin timp, alături de ei.
162
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Toate aceste semne prevestitoare de moarte sunt descifrate
de către cei apropiaţi muribundului, familia şi rudele apropiate. Uneori
şi cel care este pe moarte înţelege aceste semne.
Se credea că odată apărute toate aceste semen, moartea nu
mai putea fi alungată. Familia ştia că cel în cauză îi va părăsi. Uneori
muribundul are o moarte chinuitoare iar bătrânii cred că acestuia îi
pare rău să părăsească viaţa şi pe cei dragi. Se crede că muribundul
s-a legat puternic sufleteşte de cineva şi nu vrea să părăsească acea
persoană. Familia cheamă preotul să facă o rugăciune specială
pentru ieşirea sufletului pentru cel ce se chinuie. Se aprinde o
lumânare.
Dacă omul este certat cu cineva din sat cere să fie adusă
acea persoană pentru a-şi cere iertare de la ea şi să poată părăsi
lumea aceasta iertat de oameni şi de Dumnezeu.
În momentul în care muribundul dă semne că va trece la viaţa
de veci, cei din familie aprind o lumânare la căpătâiul acestuia şi
plâng.
Dacă cel decedat a murit singur, neavând o lumânare a prinsă
la cap, o persoană apropiată, mortului ,,ţine golâmbul” (porumbelul),
un ceremonial care se desfăşoară în biserică, în seara de inviere.
După ce omul a murit, el este scos afară pentru a fi spălat de
către nişte femei mai în vârstă, apoi îmbrăcat cu haine noi, nepurtate
de altcineva, deoarece se crede că dacă va fi înmormântat cu lucruri
care au aparţinut cuiva, acea persoană va muri imediat după ce
decedatul va fi înmormântat cu acele lucruri şi pus la loc răcoros, pe
podea sau în curte unde se face ,,priveghiul”.
„Arângul” (clopotul) se trage, începând cu ziua morţii, pe toată
perioada cât mortul este acasă şi pe perioada înmormântării. Există
163
Sicheviţa – Monografie
obiceiul ca dacă decedatul este bărbat să se tragă clopotele de trei
ori, cu interval scurt, între ele, dimineaţa si seara, iar dacă este
femeie doar de două ori , la acelaşi interval. Această activitate se
face pe baza unei taxe stabilite de către Consiliul Parohial, care se
plăteşte de către familia decedatului.
La priveghi sosesc, pe rând, mai întâi rudele, vecinii, prietenii
apropiaţi, apoi şi o parte a oamenilor din sat. Acelora care participă la
priveghi li se dă băutură (ţuică) şi plăcinte, la care în prealabil se
spune ,,să fie de pomană lui…”. La mort vin şi câteva femei care-l
deplâng pe defunct, amintindu-i că a lăsat casa săracă prin plecarea
dintre cei vii.
După o perioadă, corpul celui decedat se aşează în ,,săcrin”
(coşciug), în care se pune o foaie de ,,poneavă” (cearşaf), făcută
special pentru acest eveniment, o pernă la cap. În sicriu se pun o
parte din lucrurile pe cere le-a folosit pe lumea asta, dacă era mai în
vârstă şi purta ,,cârjie” (baston), aceasta se pune cu el. În buzunarul
mortului se pune un piaptăn, o oglindă şi alte ustensile care să-i
servească mortului pe lumea cealaltă. Tot în buzunarele mortului se
mai pun monede şi bomboane, în cazul în care are copii sau nepoţi
decedaţi să aibă ce să le dea când îi ies în întâmpinare.
La picioarele mortului se pun spini, pentru a-l înpiedica pe
acesta să se facă ,,moroni” (strigoi). Se credea că mortul vrând să
se scoale, se înţepa şi renunţa să se mai arate. Pentru a avea cu ce
plăti vama, cu ocazia trecerii punţii, ce desparte lumea aceasta de
cea spirituală, în mâna mortului se pun bani şi se leagă picioarele
mortului ca să fie inpiedicat, să nu se mai întoarcă strigoi.
Exista în trecut obiceiul de a se cânta "Zorile", în fiecare
dimineaţă dinaintea înmormântării, la ora 5, odată cu ivirea zorilor.
164
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Se cântau în faţa casei mortului, la geamul camerei unde se găsea
aşezat. De zorit, zoreau femei bătrâne, 3, 5, 7, sau 9 nici mai multe,
nici mai puţine. Era obligatoriu ca numărul celor ce zoresc să fie
impar. Acest obicei a dispărut.
La casa mortului femeile vin cu lumânări, pe care le aprind şi
le dau de pomană mortului şi morţilor apropiaţi. Această acţiune se
face, mai ales de către rudele apropiate, iar lumânările se transmit
uneia dintre rudele apropiate mortului.
În ziua înmormântării, se aduc ,,stagurile”(steagurile), mortul
este scos ,,sub poartă” pus pe ,,scară” şi se aşteaptă venirea
preotului. La scoaterea mortului din cameră, de către o parte din
oamenii „care sunt la dus”, membrii familiei se închid în cameră şi
sparg un borcan , spre a alunga spiritul acestuia şi să nu se mai
întoarcă „moroni”(strigoi).
Dacă mortul este ”june” sau „fată mare” care nu au fost
căsătoriţi se confecţionează un steag negru, care însoţeşte decedatul
până la cimitir şi este postat pe mormânt, lângă cruce.
La steaguri, care pot fi, în număr impar, 9, 11, 13, la care se
adaugă crucea neagră, se pun „peşchire” (prosoape)
„cârpe”(baticuri). Tot la fel se procedează şi cu cei care duc mortul,
lor, fiindu-le agăţate de umărul opus celui pe care duc. La ,,dus” sun
de obicei şase persoane apropiate mortului, în dese rânduri nepoţi.
Săpatul gropii se începe de dimineaţă, iar dacă pământul este
mai tare şi nu a fost înmormântat nimeni de o lungă perioadă de
timp, se începe cu o zi înaintea înmormântării. La cimitir merg cinci
persoane, dintre care una aste o rudă apropiată mortului, care ştie
locul şi patru persoane care vor săpa groapa. Persoana tămâiază
locul unde se v-a săpa groapa, după care pleacă de la cimitir.
165
Sicheviţa – Monografie
Preotul face o slujbă religioasă corespunzătoare, după care
cei apropiaţi îşi iau rămas bun de la decedat, „iertându-l”. La mort se
spun numai lucruri de bine, de bun simţ, după care cortegiul pleacă
spre biserică, unde mortul este introdus în biserică, unde se face o
nouă slujbă, după care în bătaia „arângului” (clopotului), se pleacă
spre „morminţi” (cimitir). Pe drum se fac mai multe „ogini” (scurte
opriri), unde se cântă cântece bisericeşti de către preot şi corul
bisericesc, care răspunde preotului, după care este anunţat cel care
a comandat odihna. „Oginele” se fac de obicei, la încrucişarea de
drumuri sau în faţa casei unor oameni care au comandat şi plătit taxa
stabilită.
La cimitir se face ultima „slujbă”(rugăciune), după cre sicriul se
coboară în mormânt, peste care se aruncă cu monede sau cu
pământ. La fel se procedează şi cu acele cu care au fost agăţate
prosoapele şi baticurile.
Sicriul este aşezat cu faţa şi picioarele spre răsărit, ca mortul
„să vadă răsăritul soarelui”. Peste sicriu se pune „boalta”(bârne de
lemn), după care cei care au săpat groapa o acoperă cu pământ.
şi Persoana care a mers cu groparii de dimineaţă, dă de pomană un
prosop şi un colac, persoanei care a început săparea gropii.
Cei care au participat la înmormântare, se reîntorc spre casă,
iar care au participat, activ, preotul, cantorul precum şi o parte dintre
rude, merg la casa defunctului, unde se organizează „ţara”(pomana).
La pomană, sunt pregătiţi din timp, colacii aşezaţi în farfurii,
împreună cu o bucată de brânză, o bomboană, un măr şi altele, care
după o slujbă scurtă realizată de către preot, sunt împărţiţi celor
prezenţi. Tot pe masă se mai pune supă, sarmale, friptură, prăjituri şi
166
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
sticle cu ţuica s-au vin. Dacă este perioadă de post, mâncarea este
potrivită, în special cu varză şi fasole.
Timp de şase săptămâni, o femeie apropiată, decedatului,
merge, în fiecare dimineaţă, la cimitir pentru a tămâia mormântul.
Această acţiune se face cu un polonic, în care se găseşte jar, peste
care se adaugă tămâie. Tămâiatul se face prin ocolirea mormântului
de trei ori.
La şase săptămâni de la deces se organizează o pomană de
o mai mică amploare, la care se dau de pomană „ţoale” (haine), unei
persoane mai nevoiaşe sau unei persoane apropiate decedatului. Pe
lângă haine se dau de pomană şi anumite obiecte (scaun, găleată,
farfurie, lingură etc), spre a-i fi necesare pe lumea cealaltă.
Se mai face „slobozitul apei”, o scurta pomană cu un ritual
specific pe malul unui râu. După terminarea ritualului se aprind două
lumânări încolăcite, care se pun în două cutii sau două coji de
„troacă” şi se lansează pe râu, să plutească.
Pomeni se mai fac la jumătatea de an, un an sau şapte ani.
Femeile văduve, care fac pomeni soţilor decedaţi, „îşi dau de
pomană” şi lor, haine, obiecte şi chiar alimente, pentru ca urmaşii să
nu mai aibă grijă de aceasta, după moartea lor.
La un an de la moarte, sau la o sărbătoare ,,mare” (Paşte,
Rusali, Crăciun), în special, dacă persoana decedată este mai
tânără, se dă „joc de pomană”. Jocul este pornit de către un grup de
trei fete şi trei feciori foarte tineri, rude apropiate cu răposatul, care
nu au mai jucat în joc până la acel moment. Cele trei perechi ţin în
mână lumânări aprinse, farfurii cu prăjituri şi sticle cu „răchie”. Pe
umeri poartă fiecare câte un dar de „răscumpărare”, constând într-un
prosop pentru băieţi şi o năframă pentru fete. O femeie mai în vârstă,
167
Sicheviţa – Monografie
mamă, bunică sau mătuşă a celui decedat, trece pe sub picioarele
fiecărui dansator un prosop, pentru a „dezlega” jocul. Acest ritual se
repetă de trei ori, după care în joc intră şi alte perechi de tineri. Pe
parcursul jocului se face anunţul, în special de către unul dintre
„muzicanţi”, că jocul „ Să fie de pomană lui......”(numele celui/celei
decedat/e). La sfârşitul jocului cei care au purtat farfuriile şi sticlele cu
băutură, merg printre mulţime şi poftesc pe cei prezenţi se ia din
prăjituri şi să bea din ţuică, zicând: „Să fie de pomană, cui s-a numit”,
iar cei care primesc răspund: „Bogdaproste”.
Obiceiuri legate de marile sărbători religioase
Crăciunul
În Ajunul Crăciunului se obişnuia ca bătrânii din sat să se
ducă unii pe la alţii, unde se cinsteau cu câte un pahar de ,,răchie,, şi
nuci si-l aşteptau pe ,,Moş Crăciun”.
Copiii se pregăteau cu câteva zile mai înainte, se organizau
în cete şi mergeau cu colinda în seara de Ajun, pe la casele
oamenilor din sat.
Din repertoriul pe care-l foloseau copiii, amintim colindele:
Moş Crăciun; Scoală gazdă, nu dormi; Florile dalbe etc. După ce
terminau de colindat, gazdele le dădeau copiilor, nucii, plăcinte,
colaci, mere, dar şi bani, apoi colindătorii plecau mai departe.
În prima zi de Crăciun, primul om străin care vine în casa
gospodarului este pus să fie ,,cloţă”, i se dă un coş cu grăunţe sa-l
ţină în mână, el fiind aşezat pe scaun, şi i se zice o zicală care
trebuie să sporească numărul de pui în anul care începe: ,,câte
boabe în coş, atâţia pui frumoşi”.
168
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
După terminarea ritualului de mai sus, oaspetele dă la
orătănii grăunţele din coş zicând: ,, Na, mâncaţi-le şi să faceţi atâtea
ouă, să fiţi sănătoase la fel şi gazda voastră”. Dacă e bărbat, gazda îl
cinsteşte cu un pahar de răchie, iar dacă e femeie cu o prăjitură.
A doua zi, în prima zi de Crăciun, se umbla cu ,,Steaua”.
Copiii îşi pregăteau piesa ,,Irodul”, în care era prezentată naşterea
Pruncului Hristos, venirea magilor de la răsărit cu darurile: aur,
smirnă şi tămâie, discuţia lor cu împăratul Irod, găsirea lui, dăruirea
cadourilor sus menţionate, urzelile lui Irod pentru a-l ucide pe Hristos,
visul salvator, fuga în Egipt, uciderea pruncilor etc.
Anul Nou
În seara de Revelion, copiii umblă cu ,,Pluguşorul” pe la
casele gospodarilor din sat, iar gazdele le dăruiesc colindătorilor
fructe, colaci, prăjituri şi bani. În ziua de Anul Nou, gospodarul intră în
grajd, unde ţesală vitele să fie frumoase, curate şi sănătoase tot anul.
Din bătrâni, se spune că aşa cum e timpul la Anul Nou, aşa
va fi anul care începe, dacă ninge, anul va fi mănos, cu recolte
bogate, iar dacă e cald anul nu va fi prea bun.
Boboteaza
Boboteaza, serbată în ziua de 6 ianuarie, încheie ciclul
sărbătorilor de iarnă şi are, pe lângă înţelesurile creştine - momentul
naşterii spirituale a Mântuitorului - trăsături de mare sărbătoare
populară.
Imediat după Anul Nou, cu vreo doua, trei zile înainte de
bobotează, preotul satului, însoţit de cantorul bisericii, epitropii şi
,,crâsnicul”, plecau prin sat, mergând din casă în casă, pe la casele
169
Sicheviţa – Monografie
credincioşilor pentru a duce vestea botezului Mântuitorului Iisus
Hristos, în apa Iordanului.
Preotul intra în casă, însoţit de cei menţionaţi mai sus,
cântând ,,În Iordan, Botezându-Te, Tu Doamne ...”, stropind pereţii
fiecărei camere cu busuiocul îmbibat în aghiasmă. Pe masă din
„soba de la drum” (camera mare), erau pregătite din timp, după
posibilităţile omului: o farfurie cu fasole, doi ştiuleţi de porumb, câteva
ouă şi bani, care erau preluate de „desăgar”(cel cu traista).
Când venea preotul cu ,,Iordanul”, cele mai isteţe fete ,
puneau pe pragul casei o curea peste care trecea preotul şi cu
ajutorul unui fir de busuioc din buchetul acestuia aşezate sub pernă,
se spunea că ele îşi visau ursitul.
În trecut, după ce preotul rostea Troparul Botezului şi stropea
cu agheasmă în casa şi pe gospodari, era invitat să se aşeze pe
laviţă. Sub ,,poneava” (pătura) de pe laviţă erau aşezate, din timp,
boabe de porumb - ,,ca să stea cloştile pe oua” - şi busuioc - ,,ca să
vină peţitorii”. Busuiocul acesta era folosit, mai târziu, în
descântecele de dragoste.
De altfel, unii din preoţii, care au slujit în trecut în localitate,
mergeau cu ,,Iordanul” şi pe la ,,colibele”(sălaşele) din cătunele mai
apropiate (părintele Ioan Voin şi părintele Gheorghe Sporea).
În ziua de Bobotează (6 Ianuarie), preotul, însoţit de slujitorii
din biserică şi de alaiul de credincioşi se deplasa pe malul râului
Cameniţa, (pe strada lui Balaci), unde desfăşura slujba de sfinţire a
apei. Enoriaşii luau ,, molitva” (aghisma) direct din râu în căni sau
sticle. ,,Molitva”, era dusă acasă, iar a doua zi, de dimineaţă, se
dădea tuturor celor din casă să bea, ,,pe inima goală”(nemâncat). Se
punea câteva picături din această ,,apă sfinţită” în hrana tuturor
170
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
animalelor din ogradă, spre a fi ferite de boli şi dăunători pe
parcursul întregului an. Sticla cu aghiasmă se punea la loc sigur şi se
păstra întreg anul, ca să se poată apela la ea ori de câte ori era
nevoie.
Paştele
În noaptea de Înviere, după împărţirea luminii la biserică,
preotul , împreună cu mulţimea de enoriaşi care se afla în biserică,
pleacă cu lumânările aprinse, în pelerinaj la troiţele de la capătul
satului. Într-un an se merge la nord, iar în anul următor la sud, unde
printr-o înţelegere prealabilă, se întâlnesc cu preotul şi credincioşii
din satul Gornea. Are loc o slujbă comună, in care corurile celor două
biserici ,,se întrec” în cântări.
Pe tot parcursul drumului copiii bat toaca la biserică, iar casele
pe unde trece cortegiul au toate luminile aprinse.
La terminarea slujbei se reîntorc cu toţii la biserică unde
depun ,,steagurile” şi continuă slujba până spre dimineaţă.
Încă din prima zi de Paşte, copiii iau câteva ouă şi merg cu ele
în centrul comunei unde se ,,bate” la ouă, se ciocnesc ouăle cu un
ban, o monedă, ceva mai mică. Unul ţine oul în palmă, iar altul care
plăteşte o taxă dinainte stabilită, încearcă sa-l lovească cu moneda.
Dacă moneda se învinge în ou, oul revine celui care a dat cu banul,
precum şi taxa iniţială, dacă nu înfige moneda în ou, pierde taxa
depusă, iar oul rămâne proprietarului.
A doua zi de Paşte se iese la cimitir cu steagurile, preotul sub
baldachin şi cortegiul de credincioşi. Femeile poartă in mână un coş
cu diferite dulciuri, ouă roşii, colaci şi o sticlă cu vin, pentru a da de
pomană morţilor pa care îi au înmormântaţi acolo.
171
Sicheviţa – Monografie
Preotul face o slujbă scurtă de ,, citire a morţilor”, după care,
pleacă, împreună cu cantorul şi epitropii prin cimitir pentru citirea
unor cruci noi, sau a unora decedaţi de curând, la solicitarea familiilor
celor care doresc acest lucru.
Se dau de pomană ouă roşii, prăjituri, dulciuri, fructe, se
stropesc mormintele cu vin, iar bărbaţii primesc răchie de pomană,
zicând: ,,Să fie de pomană mortului căruia i s-a numit.” Copiii se
ocupă cu colectarea ouălelor, pentru a le folosi mai apoi la bătut.
Creştinii se întorc cu toţii spre casă pentru a lua prânzul, spunându-şi
unii altora: ,,Hristos a înviat!, Adevărat a înviat!”.
Portul popular
Portul popular din Sicheviţa, este, din păcate pe cale de
dispariţie. El este foarte asemănător cu cel din zona Almăjului. Se
mai păstrează în zilele noastre doar prin intermediul unor manifestări
culturale, de către elevii şcolii din localitate (dansuri populare,
interpreţi vocali). În trecut portul popular era necesar şi datorită lipsei
banilor şi a accesului la ţinuta modernă, dar era şi un simbol şi o
mândrie a locului de baştină.
Femeile purtau:,,ciupag”, ,,poale”, ,,şorţ” şi ,,opreg”, iar pe cap
purtau ,,cârpă”. Se încălţau cu ,,obele” şi opinci.
La femeile mai în vârstă (bătrâne), ,,ciupagul” şi ,,poalele”
puteau fi făcute dintr-o singură piesă, numită ,,chimeşă”. Atât
,,ciupagul”, ,,poalele” şi ,,chimeşele” erau confecţionate din pânză
ţesută la ,,război”, unde ,,urzeala”, era din bumbac, în care se
,,băteau” fire de cânepă toarse subţire.
,,Poalele”, în partea de jos, şi mânecile ,,ciupagului” erau
ornate cu zimţişori de ,,cipcă”(dantelă).
172
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
,,Chimeşele” de ,,ţinut” se purtau numai la sărbători, erau
cusute cu aţă de diferite culori închise. Partea de jos a poalelor era
mai largă, deoarece se adăuga ,,clinurile” (bucăţi de pânză
triunghiulară). Poalele şi chimeşa lungă erau strânse deasupra
şoldurilor cu un ,,brăcinar”(bucată de sfoară), care le mula pe talie.
În faţă se purta ,,şorţul”, confecţionat în dese rânduri la
războiul de ţesut, în partea de jos având motive naţionale, populare
şi ,,cipcă”. Pe unele şorţuri se punea ,,cipca”pe întreaga margine a
acestuia.
„Opregul” era purtat în partea din spate şi era şi el ţesut cu
aceleaşi motive ca şi şorţul, dar de dimensiuni mai mici. La sărbători
mari „şorţul” şi „opregul”, erau confecţionate din ,,somot” (catifea)
negru. Femeile mai în vârstă purtau, uneori „chiţele” la spate în loc
de opreg, altele chiar şi în faţă. Chiţelele erau făcute din fire de lână
colorate, prinse de un brâu.
„Cârpa” (baticul) era făcută în mod special din „somot” sau
,,ţiclon” şi era de obicei colorată. Ele erau mari şi aveau pe margini
„ciucuri”(franjuri)mari şi acopereau şi jumătate din umeri. Pe timp de
iarnă năframele erau confecţionate din material mai gros.
„Obelele”erau făcute din lână, ţesute la război, de culoare
roşie sau neagră, puse peste ciorapi şi legate cu ,,nojiţele” opincilor.
Pe timp mai călduros, femeile mai purtau doar ciorapi, tot din lână,
tricotaţi tot de ele.
„Opincile” erau confecţionate din piele de vită sau de porc,
argăsită, iar ulterior erau făcute din cauciuc. În sărbătorile mai mari,
femeile din familii mai înstărite, purtau ghete înalte ce se încheiau cu
şnururi încrucişate.
173
Sicheviţa – Monografie
Fetele mai tinere purtau în picioare „opincuţe”din piele de porc
şi din postav, sau tălpuite cu cauciuc din camere de maşină, frumos
încreţite în faţă şi-n spate numiţi „bocicoşi”.
Pe timp de iarnă când erau geruri năprasnice, femeile purtau
peste haine „şube”sau „căpute” din postav, tesute la război şi bătută
şi îndesită la „văială” (buşniţă).
Bărbaţii purtau: „chimeşă”, „izmene”, „laibăr”, „clăbăţ”, „obiele”
şi opinci.
„Chimeşa”, care era până deasupra de genunchi şi „izmenele”
erau făcute din pânză de cânepă sau bumbac ca şi la femei.
Chimeşa „de ţinut”(pentru zile de sărbătoare) era cusută cu guler, pe
piept cu mătase albă, iar la mâneci strânsă în „pumnaşi”.
La brâu se încingeau cu „brăciri”, ţesute în casă, dar şi cu
brâuri de somot, cusute cu fir de mătase. Cei mai înstăriţi purtau
„praştie” din piele, cu ornamente şi împunsături sau aplice metalice
pe ele, cu buzunare în care îsi ţineau banii sau „amnarul”,
„cremenea”, „iasca” şi,,doanul” cei care fumau.
Peste cămaşă se purta „laibărul” (vestă) confecţionat din
postav subţire de culoare maro sau neagră, având buzunarele,
gulerul şi marginile, tivite cu somot negru. Pe timpul iernii se purtau
„pieptare”(cojoace) din piei de miel vopsite, care se încheiau pe
lateral cu nasturi şi aveau două proeminenţe mai lungi în faţă şi în
spate, spre a ţine de frig.
Se mai purtau pe timp de iarnă cojoace lungi din piele de oaie,
sau „căpute”(paltoane), făcute din dimie neagră, ca de altfel
„cioarecii”(pantalonii).
174
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Pe cap se purta „clăbăţ”, din blăniţă de miel negru, dar şi
fumurii sau albe, iar pe timp de vară purtau pălărie cumpărată din
târg.
În picioare se purtau, ca şi femeile „obele”din lână, de obicei
neagră cu şnur de diferite culori: alb, roşu, cenuşiu. Opincile erau din
piele de porc sau bovină cu „gurgui” mare, legate cu „nojiţe”peste
„obiele”, într-un sistem ingenios ca să nu poată să iasă din picioare,
chiar dacă se împotmoleau cu noroi argilos.
Graiul
În comuna Sicheviţa toţi locuitorii sunt de origine română.
Deşi se vorbeşte limba română dialectul bănăţean, întâlnim şi cuvinte
de origine sârbă, maghiară şi germană.
Întâlnim elemente arhaice latineşti care aparţin diferitelor
sfere semantice. Astfel, folosit foarte des de locuitorii comunei este
cuvântul „astruc”, care înseamnă a acoperi o casă din latinescul
„astrucare”. De la acest verb prin derivare s-au format cuvintele:
„astrucământ” cu sensul de acoperiş şi „astrucat” cu sensul de
acoperit.
Un alt cuvânt des folosit este „hoară” cu sensul de păsări de
curte de la latinescu „ovaria”. Ca o caracteristică a limbii a limbajului
din această zonă este influenţa lexicală din alte limbi. Ca urmare a
contactului cu populaţia sârbă din satul vecin Liubcova, populaţia
comunei Sicheviţa a asimilat cuvinte din limba sârbo-croată.
Astfel întâlnim împrumuturi variate cum ar fi: „uică”- unchi, iar
în sârbo-croată „ujko”, „paprică”- ardei din „paprika”, „grage” –
lemnărie de la acoperişul caselor, din „grada”.
175
Sicheviţa – Monografie
Mai târziu populaţia bănăţeană intră în contact cu populaţia
germană colonizată aici. Ca urmare a convieţuirii populaţiei localnice
cu populaţia germană, vorbitor şi-au însuşit aceste cuvinte, îndeosebi
cele legate de terminologia meseriilor ca: „şuştăr”(cizmar), iar în
germană se scrie „schuster”, „maltăr” (mortar pentru tencuială), iar în
germană „malter”, „ştrimf”(ciorap) din germanul „strimpfe”;
„fereang”(perdea) din „vorhang”.
În timpul stăpâniri austro-ungare au pătruns cuvintele de
origine maghiară, unele din ele fiind pe cale de dispariţie. Cu toate
acestea continuă să fie persistente următoarele cuvinte: „covaci”
(fierar), în maghiară „kavacs”, „firiz”(ferestrău), în maghiară „füresz”,
„arşou”(hârleţ) din maghiarul „äsó”.
Locuitorii comunei Sicheviţa posedă particularităţi lexicale
caracteristice subdialectului bănăţean la care se adaugă influenţele
exercitate datorită contactului cu populaţii deosebite din punct de
vedere lingvistic.
În ceea ce priveşte literatura populară, se observă prezenţa
prozei populare sub forma povestirilor, legendelor şi snoavelor.
Se remarcă o bogată circulaţie a legendei despre „musca
porumbacă” sau cea a lui „Iovan Iorgovan”.
Snoavele cu caracter satiric excelează mai ales în Gornea.
În forme destul de bine conservate se întâlneşte cântecul epico-liric
„Petru Mantu”. Cântecul liric este prezent sub toate speciile lui: de
dragoste, de întristare, de soartă, etc.
Întâlnim şi colinde laice de păstori la Sicheviţa. Ca genuri
muzicale la sărbătorile de iarnă, întâlnim colindele, la nuntă se cântă
cântecul miresei, iar dintre cântecele lirice amintim doina şi cântecele
propriu-zise. Ca gen muzical funerar este bocetul.
176
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
Dintre dansurile populare care se dansează în comună
putem enumera: brâul, hora, argeleana, învârtita, sârba bănăţeană,
căluşarii, de doi etc.
Carul şi „cocia” (căruţa) erau în trecut principalele mijloace
de transport, atât pentru persoane, cât şi pentru materiale.
Iluminatul încăperilor se făcea cu ,,opaiţul”, care folosea un
fitil înmuiat în seu de oaie, iar mai apoi lampa cu ,,petrol”.
Pe măsuţele din vechile case ţărăneşti din vechime, hrana se
servea din ,,blidele” din lut cu ajutorul unor linguri din lemn.
,,Trăgacea” era folosită pentru tras răchia din ,,vas” (butoi).
Era confecţionată din fructul plantei cu acelaşi nume ,,troacă”
(Lagenaria siceraria), care era cultivată în spatele grajdului, lângă
grămada de gunoi, unde era cel mai fertil pământ din grădină.
În comună era o fanfară, două tarafuri de muzică populară, o
formaţie de lăuţi cu tolcer dirijată de Grigore Moze, laureat al
Festivalului de muzică populară Maria Tănase – 1975, care a
participat cu ansamblul „Semenicul” din municipiul Reşiţa la turneele
întreprinse în Italia, Cipru, Suedia, Franţa, Elveţia, Norvegia, Irlanda,
Iugoslavia şi alte ţări.
Tinerii din Sicheviţa au fost mereu talentaţi atât la sporturile
de echipă (fotbal, handbal), cât şi la cele individuale (atletism, înot,
tenis de masă, tenis de câmp).
La ceas aniversar pentru Comuna Sicheviţa, am consemnat
în această carte momente, oameni şi fapte drept mărturii ale
identităţii noaste româneşti, iar cel care o citeşte să găsească
mângâiere, puţină frumuseţe şi o lacrimă de suflet pentru aceste
meleaguri.
Sicheviţa, 25 iunie 2013
177
Sicheviţa – Monografie
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
1. Bona P.,[1990], Sicheviţa. Demografie. Arhitectură
populară, MJEIL Caransebeş
2. Bona P.,[2012], Parohiile Eparhiei Caransebeşului,
Editura Foaia Diecezană, Caransebeş
3. Dragomir I.,[2003], Monografia satului Gornea, Editura
MarineasA, Timişoara
4. Feneşan C.,[1970], Contribuţii la istoricul învăţământului
în Graniţa militară bănăţeană la sfârşitul secolului al
XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, în Studii de
istorie a Banatului, vol. II, Timişoara
5. Ilieşiu N., [2011], Monografia istorică a Banatului:
Judeţul Caraş – Severin, Ed. Mica Valahie, Bucureşti
6. Lazarovici Gh., [1977], Gornea – Preistorie, Reşiţa
7. Moisi A., [1934], Monografia comunei Coronini şi
ţinutului Clisua, judeţul Caraş, Oraviţa
8. Moisi A., [1938], Monografia Clisurii, Editura Librăria
Românească, Oraviţa
9. Popovici G., [2013], Banatul montan – ghid turistic,
Editura Tim, Reşiţa
10. Sorescu A., [1989], Monografia comunei Sicheviţa,
(manuscris), Facultatea de Istorie, UB, Bucureşti
11. Ţeicu D., [2000], Banatul Montan în Evul Mediu, Ed.
Banatica, Timişoara
12. xxx Arhiva Şcolii Gimnaziale Sicheviţa, 1928 -2012
178
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Nr. Nr. de
Localitate Nume şi prenume Adresă
crt. Pers.
ANEXĂ ŞI FOTOGRAFII 38. SICHEVITA AVRAM PETRU SICHEVITA NR.40 0
39. SORESCU
SICHEVITA CRISTIAN JIVA SICHEVITA NR.41 4
40. SICHEVITA CRETA NICOLAE SICHEVITA NR.42 4
Locuitorii comunei Sicheviţa la 25 iunie 2013 41. SICHEVITA DRAGOMIR SAVA SICHEVITA NR.43 3
42. SICHEVITA MOZA IOVA SICHEVITA NR.44 2
Nr. Nr. de 43. SICHEVITA PETRUT IOSIF SICHEVITA NR.2 1
Localitate Nume şi prenume Adresă
crt. Pers. 44.. SICHEVITA ANOCA SAVA SICHEVITA,NR.3 5
1. SICHEVITA PETRUT IOSIF SICHEVITA NR.2 1 45. SICHEVITA BITA ANA SICHEVITA NR.45 0
2. SICHEVITA ANOCA SAVA SICHEVITA,NR.3 5 46. SICHEVITA BELOIA VASILE SICHEVITA NR.46 3
3. SICHEVITA DRAGOMIR ILIE SICHEVITA NR.4 6 47. SICHEVITA CUZMANOVICI IOAN SICHEVITA NR.47 7
4. SICHEVITA JURJ ION SICHEVITA NR.5 6 48. SICHEVITA BELOIA VICHENTE SICHEVITA NR.48 3
5. SICHEVITA JURJ SAVA SICHEVITA NR.6 5 49. SICHEVITA DRAGOMIR SAVA SICHEVITA NR.49 7
6. SICHEVITA JURITA MIHAI SICHEVITA NR.7 1 50. SICHEVITA BRAILA ADAM SICHEVITA NR.50 3
7. SICHEVITA BALOIA VOICHITA SICHEVITA NR.8 1 51. NOVACESCU
8. SICHEVITA BALOIA VOICHITA SICHEVITA NR.9 0 SICHEVITA MAGDALENA SICHEVITA NR.51 1
9. SICHEVITA OLTEAN ION SICHEVITA NR.10/A 2 52 SICHEVITA VELA VASILE SICHEVITA NR.52 2
10. SICHEVITA DRAGAN MILITA SICHEVITA NR.10 1 53 SICHEVITA POPA FLOAREA SICHEVITA NR.53 0
11. SICHEVITA CHITU VASILE SICHEVITA NR.11 5 54 SICHEVITA MARCU EMILIAN SICHEVITA NR.54 3
12. SICHEVITA BELOIA ELENA SICHEVITA NR.12 3 55 SICHEVITA CIRCU IOAN SICHEVITA NR.55 4
13. SICHEVITA CHITU MARIA SICHEVITA NR.13 1 56 SICHEVITA CRETA IOAN SICHEVITA NR.56 2
14. SICHEVITA CHITU JARCU SICHEVITA NR.14 0 57 SICHEVITA VUCEA ELENA SICHEVITA NR.57 0
15. SICHEVITA PETRUT IONICA SICHEVITA NR.16 4 58 SICHEVITA MOZA MARIOARA SICHEVITA NR.58 2
16. SICHEVITA PETRUT LAZAR SICHEVITA NR.17 1 59 SICHEVITA MARCU NICOLAE SICHEVITA NR.58 A 3
17. SICHEVITA BALACI DUMITRU SICHEVITA NR.18 3 60 SICHEVITA PUIA NICOLAE SICHEVITA NR.59 4
18. SICHEVITA CIRCU MIHAIL SICHEVITA NR.19 6 61 NOVACESCU
19. SICHEVITA BELOIA MARIA SICHEVITA NR.20 1 SICHEVITA BLAGOE SICHEVITA NR.60 3
20. SICHEVITA CIRCU GHEORGHE SICHEVITA NR.21 4 62 SICHEVITA CIRCU DANILA SICHEVITA NR.61 2
21. SICHEVITA STOICAN ILIE SICHEVITA NR.23 3 63 SICHEVITA CIRCU MILAN SICHEVITA NR.62 5
22. SICHEVITA HERGANE PETRICA SICHEVITA NR.24 1 64 BELOVICI GHE-
23. STOICOVICI SICHEVITA FLORIN SICHEVITA NR.63 3
SICHEVITA FLOAREA SICHEVITA NR.25 0 65 SICHEVITA CHITU ILIE SICHEVITA NR.64 1
24. SICHEVITA MARCU ILIE SICHEVITA NR.26 3 66 SICHEVITA CIRCU PETRU SICHEVITA NR.65 3
25. SICHEVITA MARCU IOSIF SICHEVITA NR.26 A 3 67 SICHEVITA PUIA NICOLAE SICHEVITA NR.66 2
26. SICHEVITA DRAGOMIR ION SICHEVITA NR.27 5 68 SICHEVITA DRIMBA VASILE SICHEVITA NR.67 7
27. SICHEVITA CIRCU GHEORGHE SICHEVITA NR.28 6 69 SICHEVITA BRAILA MILAN SICHEVITA NR.68 2
28. SICHEVITA BELOIA MIHAITA SICHEVITA NR.30 4 70 SICHEVITA CIRCU VASILE SICHEVITA NR.69 0
29. SICHEVITA BELOIA MIHAI SICHEVITA NR.31 5 71 GRUITA
30. BIRTEA SICHEVITA GHEORGHE SICHEVITA NR.70 3
SICHEVITA GHEORGHE SICHEVITA NR.32 2 72 SICHEVITA HERGANE ELENA SICHEVITA NR.70 A 6
31. SICHEVITA BELOIA ILIE SICHEVITA NR.33 5 73 SICHEVITA MARCU MARIA SICHEVITA NR.71 1
32. SICHEVITA MARCU ANA SICHEVITA NR.34 3 74 SICHEVITA CRETA IOAN SICHEVITA NR.72 2
33. SICHEVITA ANOCA PETRIA SICHEVITA NR.35 0 75 SICHEVITA PETRUT SAVA SICHEVITA NR.73 2
34. SICHEVITA ANOCA MARIA SICHEVITA NR.36 4 76 SICHEVITA CRETA NICOLAE SICHEVITA NR.74 4
35. STROIA ION- 77 SICHEVITA RADONEA ILIE SICHEVITA NR.75 4
SICHEVITA AVRAM SICHEVITA NR.37 4 78 SICHEVITA DRIMBA PETRU SICHEVITA NR.76 2
36. SICHEVITA STROIA AVRAM SICHEVITA NR.38 4 79 SICHEVITA SORESCU IGLICA SICHEVITA NR.77 1
37. SICHEVITA BELOIA PETRICA SICHEVITA NR.39 3

179 180
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Nr. Nr. de Nr. Nr. de

Localitate Nume şi prenume Adresă Localitate Nume şi prenume Adresă
crt. Pers. crt. Pers.
80 SICHEVITA DRAGOMIR ION SICHEVITA NR.79 2 118 SICHEVITA ZARIA PALADUICA SICHEVITA NR.113 1
81 SICHEVITA SOIANTU ILIE SICHEVITA NR.80 5 119 SICHEVITA SAVICI MARIA SICHEVITA NR.114 6
82 SICHEVITA HERGAN IOSIF SICHEVITA NR.81 3 120 SICHEVITA LAZAROVICI ADAM SICHEVITA NR.115 4
83 GAINA-HERGAN 121 SICHEVITA VELA ANA SICHEVITA NR.116 2
SICHEVITA ARSENIE SICHEVITA NR.81 A 2 122 SICHEVITA VELA CRISTIAN SICHEVITA NR.117 2
84 SICHEVITA POPOVICI IOVA SICHEVITA NR.82 2 123 SICHEVITA BALOIA MIHAIL SICHEVITA NR.118 2
85 ACURMULOAIE 124 SICHEVITA MARCU ANA SICHEVITA NR.119 2
SICHEVITA IULCA SICHEVITA NR.83 4 125 SICHEVITA ZAICA CHITA SICHEVITA NR.120 1
86 GAINA-HERGAN 126 SICHEVITA SUBTIRE DANITA SICHEVITA NR.122 1
SICHEVITA ARSENIE SICHEVITA NR.85 0 127 BALAURE
87 SICHEVITA POPOVICI AVACUM SICHEVITA NR.86 2 SICHEVITA PALADUICA SICHEVITA NR.123 3
88 SICHEVITA MARCU STANCA SICHEVITA NR.87 1 128 SICHEVITA ZAICA ILIE SICHEVITA NR.124 2
89 SICHEVITA ZAICA MARIA SICHEVITA NR.89/4 2 129 SICHEVITA CIRCU VICHENTIE SICHEVITA NR.125 0
90 SICHEVITA SIMA FLORENTINA SICHEVITA NR.89/3 3 130 LAZAROVICI
91 SICHEVITA HERGANE ION SICHEVITA NR.89/5 1 SICHEVITA MISIRCA SICHEVITA NR.126 1
92 SICHEVITA IANCOVICI MARIA SICHEVITA NR.89/6 1 131 SICHEVITA CIRCU ELENA SICHEVITA NR.127 1
93 SICHEVITA STOICAN MARIA SICHEVITA NR.89/7 3 132 SICHEVITA CIRCU PAVEL SICHEVITA NR.128 2
94 IANCOVICI 133 SICHEVITA STOICAN MARGITA SICHEVITA NR.129 1
SICHEVITA DIONISIE SICHEVITA NR.89/8 1 134 SICHEVITA PETRUT VIORICA SICHEVITA NR.130 6
95 SICHEVITA DRAGOMIR ILIE SICHEVITA NR.89/2 0 135 SICHEVITA GRUITA ION SICHEVITA NR.131 5
96 SICHEVITA CERMAC FLOAREA SICHEVITA NR.90 2 136 SICHEVITA CIRCU MILEVA SICHEVITA NR.132 1
97 SICHEVITA BRAILA PERSA SICHEVITA NR.91 4 137 SICHEVITA BELOIA ION SICHEVITA NR.133 5
98 HERGAN 138 SICHEVITA SORESCU PAVEL SICHEVITA NR.134 3
SICHEVITA MAGDALENA SICHEVITA NR.92 3 139 SORESCU
99 DRAGOMIR SICHEVITA NICOLAE SICHEVITA NR.135 2
SICHEVITA BLAGOE ROMEO SICHEVITA NR.93 0 140 SICHEVITA HERGANE ELENA SICHEVITA NR.136 1
100 SICHEVITA GRUITA PETRU SICHEVITA NR.94 2 141 SORESCU
101 RUSU ADRIAN- SICHEVITA DUMITRU SICHEVITA NR.137 6
SICHEVITA MARCEL SICHEVITA NR.95 1 142 SICHEVITA ZAICA MIHAI SICHEVITA NR.138 4
102 RUSU LAZAR- 143 SICHEVITA ZAICA ADAM SICHEVITA NR.139 2
SICHEVITA CRISTIAN SICHEVITA NR.96 2 144 SICHEVITA NR.139
103 SICHEVITA BELOIA RADU SICHEVITA NR.97 2 SICHEVITA ZAICA ADAM A 0
104 SICHEVITA SORESCU JARCU SICHEVITA NR.98 6 145 SICHEVITA CIRCU SILVIA SICHEVITA NR.140 1
105 SICHEVITA GRUITA IOSIF SICHEVITA NR.100 1 146 SICHEVITA SOIANTU EMILIAN SICHEVITA NR.141 1
106 BELOIA PETRU- 147 HERGANE
SICHEVITA MILOSA SICHEVITA NR.101 1 SICHEVITA FLOAREA SICHEVITA NR.142 1
107 SICHEVITA BELOIA NICOLAE SICHEVITA NR.102 1 148 SICHEVITA SORESCU MIHAI SICHEVITA NR.143 1
108 SICHEVITA BIRTEA ION SICHEVITA NR.103 4 149 SICHEVITA BALAUR MIHAI SICHEVITA NR.144 4
109 SICHEVITA CIRCU GHEORGHE SICHEVITA NR.104 2 150 SICHEVITA CIRCU FLORICA SICHEVITA NR.145 2
110 SICHEVITA GRUITA IGLICA SICHEVITA NR.105 1 151 SICHEVITA GRUITA ELENA SICHEVITA NR.146 1
111 SICHEVITA SORESCU VIDA SICHEVITA NR.106 5 152 MARCU
112 SICHEVITA STOICAN ANA SICHEVITA NR.107 1 SICHEVITA PALADUICA SICHEVITA NR.147 1
113 SICHEVITA ROIBAN LIBOMIR SICHEVITA NR.108 7 153 SICHEVITA CHITU ADAM SICHEVITA NR.148 4
114 SICHEVITA HERGAN AVACUM SICHEVITA NR.109 2 154 SICHEVITA POPOVICI PETRICA SICHEVITA NR.149 4
115 SICHEVITA SORESCU ANA SICHEVITA NR.110 1 155 CIRCU
116 SICHEVITA PETRUT MARIAN SICHEVITA NR.111 4 SICHEVITA MARGARETA SICHEVITA NR.150 3
117 SICHEVITA ROIBAN LIBOMIR SICHEVITA NR.112 1 156 SICHEVITA PATRUT ILIE SICHEVITA NR.151 3
157 SICHEVITA MICSA IONEL SICHEVITA NR.152 3

181 182
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Nr. Nr. de Nr. Nr. de

Localitate Nume şi prenume Adresă Localitate Nume şi prenume Adresă
crt. Pers. crt. Pers.
158 SICHEVITA GRUITA AVRAM SICHEVITA NR.153 3 196 SICHEVITA CIRCU PETRU SICHEVITA NR.211 2
159 BELOIA 197 SICHEVITA HERGAN PETRU SICHEVITA NR.212 6
SICHEVITA GHEORGHE SICHEVITA NR.154 5 198 SICHEVITA HERGANE ADAM SICHEVITA NR.213 4
160 SICHEVITA VESELIN IOSIF SICHEVITA NR.155 3 199 SICHEVITA VACEAN LATINCA SICHEVITA NR.214 2
161 SICHEVITA HERGANE MILUTIN SICHEVITA NR.156 3 200 SICHEVITA BELOIA STELA SICHEVITA NR.215 3
162 SICHEVITA CIRCU ADAM SICHEVITA NR.157 7 201 SICHEVITA NR.215
163 SICHEVITA CIRCU ILIE SICHEVITA NR.158 3 SICHEVITA BELOIA PERSA A 0
164 SICHEVITA BELOIA ELENA SICHEVITA NR.161 1 202 SICHEVITA DRAGOMIR VASILE SICHEVITA NR.216 3
165 SICHEVITA HERGANE IOSIF SICHEVITA NR.174 2 203 SICHEVITA JURITA MIHAI SICHEVITA NR.217 4
166 SICHEVITA JURITA ION SICHEVITA NR.175 2 204 SICHEVITA JURITA IOAN SICHEVITA NR.218 1
167 SICHEVITA VESELIN ELENA SICHEVITA NR.176 4 205 SICHEVITA MARCU ELENA SICHEVITA NR.219 2
168 SICHEVITA CIRCU ELENA SICHEVITA NR.177 1 206 SORESCU
169 SICHEVITA SORESCU STEFAN SICHEVITA NR.178 5 SICHEVITA VICHENTE SICHEVITA NR.220 0
170 SICHEVITA ZARIA MILUTIN SICHEVITA NR.179 1 207 UNGUREANU
171 SICHEVITA IOVA ANA SICHEVITA NR.183 1 SICHEVITA IONEL SICHEVITA NR.221 10
172 SICHEVITA VELA MARIA SICHEVITA NR.184 1 208 SICHEVITA DRAGOMIR MIHAI SICHEVITA NR.222 0
173 MILENCOVICI 209 NOVACESCU
SLAVOLIUB SICHEVITA EMILIAN SICHEVITA NR.223 2
SICHEVITA CRISTIAN SICHEVITA NR.185 4 210 SICHEVITA FUCHS DUMITRU SICHEVITA NR.224 7
174 SICHEVITA STOICAN JIVCU SICHEVITA NR.187 1 211 SICHEVITA STROIA ELENA SICHEVITA NR.225 2
175 SICHEVITA GRUITA ILIE SICHEVITA NR.188 3 212 SICHEVITA JURCA STANA SICHEVITA NR.226 1
176 SICHEVITA BRAILA ANA SICHEVITA NR.189 1 213 SICHEVITA VELA ANA SICHEVITA NR.227 3
177 SICHEVITA MARCU MILAN SICHEVITA NR.190 1 214 SICHEVITA MOZA ILIE SICHEVITA NR.228 3
178 SICHEVITA SORESCU MIHAIL SICHEVITA NR.191 3 215 SICHEVITA STOICAN ION SICHEVITA NR.229 3
179 SORESCU MILUTIN 216 SICHEVITA RADONEA ILIE SICHEVITA NR.230 3
SICHEVITA ADRIAN SICHEVITA NR.192 5 217 SICHEVITA MOZA IULIANA SICHEVITA NR.231 3
180 SICHEVITA JURCA STEFAN SICHEVITA NR.193 5 218 SICHEVITA CIRLEA ION SICHEVITA NR.232 3
181 SICHEVITA GRUITA PETRU SICHEVITA NR.195 5 219 SICHEVITA PETRUT ILIA SICHEVITA NR.233 2
182 SICHEVITA JURCA ION SICHEVITA NR.196 6 220 SICHEVITA VOIN GHEORGHE SICHEVITA NR.234 4
183 SORESCU 221 SICHEVITA ZAICA ILIE SICHEVITA NR.235 6
SICHEVITA GHEORGHE SICHEVITA NR.197 2 222 DRAGOMIR
184 NISTORAN DANIEL SICHEVITA NICOLAE SICHEVITA NR.236 3
SICHEVITA CONSTANTIN SICHEVITA NR.198 5 223 DRAGOMIR
185 SICHEVITA CIRCU VICHENTE SICHEVITA NR.199 2 SICHEVITA NICOLAE SICHEVITA NR.237 2
186 SICHEVITA STOICAN ILIE SICHEVITA NR.200 4 224 SICHEVITA GRUITA DARINCA SICHEVITA NR.238 4
187 BELOIA 225 SICHEVITA SORESCU NICOLAE SICHEVITA NR.239 0
SICHEVITA GHEORGHE SICHEVITA NR.201 1 226 SICHEVITA MURGU DRAGOTIN SICHEVITA NR.240 5
188 RADONEA 227 SICHEVITA MOZA MITA SICHEVITA NR.241 4
SICHEVITA MAGDALENA SICHEVITA NR.202 1 228 SICHEVITA MURGU ILIE SICHEVITA NR.242 1
189 SICHEVITA CIRCU ZOE SICHEVITA NR.203 1 229 SICHEVITA STROIA ARSENIE SICHEVITA NR.243 0
190 SICHEVITA MICSA ANA SICHEVITA NR.205 1 230 SICHEVITA CIRCU PAVEL SICHEVITA NR.244 5
191 SICHEVITA JURITA IOSIF SICHEVITA NR.206 4 231 SICHEVITA GRUIA BRINDUSA SICHEVITA NR.245 1
192 SICHEVITA GRUITA MIHAIL SICHEVITA NR.207 3 232 SICHEVITA SIMA CRISTINA SICHEVITA NR.246 2
193 CIRCU 233 LUPULOVICI
SICHEVITA MAGDALENA SICHEVITA NR.208 2 SICHEVITA DUMITRU SICHEVITA NR.247 3
194 SICHEVITA ZAICA NICOLAE SICHEVITA NR.209 3 234 SICHEVITA VRINCEANU FENCA SICHEVITA NR.248 3
195 SICHEVITA DRAGOMIR RADU SICHEVITA NR.210 1 235 ORBULESCU
SICHEVITA RODICA SICHEVITA NR.249 5

183 184
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Nr. Nr. de Nr. Nr. de

Localitate Nume şi prenume Adresă Localitate Nume şi prenume Adresă
crt. Pers. crt. Pers.
236 SICHEVITA SIRBU DIVNA SICHEVITA NR.250 2 274 SICHEVITA HERGANE MIHAELA SICHEVITA NR.289 1
237 SICHEVITA BRAILA ION SICHEVITA NR.251 3 275 SICHEVITA SURU IOSIF SICHEVITA NR.290 2
238 SICHEVITA FIROLOVICI ILIE SICHEVITA NR.252 2 276 LAZAROVICI
239 ORBULESCU SICHEVITA NR.252 SICHEVITA EMILIAN SICHEVITA NR.293 1
SICHEVITA MARIA A 3 277 SICHEVITA PETRUTI VASILE SICHEVITA NR.294 2
240 UNGUREANU 278 SICHEVITA ZAICA PALADUICA SICHEVITA NR.295 7
SICHEVITA CONSTANTI SICHEVITA NR.253 2 279 SICHEVITA CIRCU MARIA SICHEVITA NR.296 3
241 SICHEVITA IORGA MICSA SICHEVITA NR.254 4 280 SICHEVITA HERGANIE ILIE SICHEVITA NR.297 4
242 SICHEVITA PADUREAN MIHAI SICHEVITA NR.255 6 281 SICHEVITA NR.297
243 SICHEVITA SIMU ILIE SICHEVITA NR.256 2 SICHEVITA PETRUT PETRU A 5
244 PADUREANU 282 SICHEVITA STOICAN NICOLAE SICHEVITA NR.298 3
SICHEVITA ARSENIE SICHEVITA NR.257 2 283 SICHEVITA RADONEA ANTON SICHEVITA NR.300 3
245 SICHEVITA DRAGOMIR VASILE SICHEVITA NR.258 6 284 POPOVICI
246 SICHEVITA PADUREAN STANA SICHEVITA NR.259 4 SICHEVITA VICHENTE SICHEVITA NR.301 2
247 SICHEVITA FUCHS VASILE SICHEVITA NR.260 2 285 POPOVICI SICHEVITA NR.301
248 SICHEVITA PADUREAN IOANA SICHEVITA NR.262 2 SICHEVITA NICOLAE A 3
249 GRUIA LAZAR- 286 SICHEVITA MARCU ILIE SICHEVITA NR.302 4
SICHEVITA ROBERT SICHEVITA NR.263 5 287 SICHEVITA STROIA ION SICHEVITA NR.304 3
250 SICHEVITA DRAGOMIR IOVA SICHEVITA NR.264 5 288 SICHEVITA JURCA CRISTINA SICHEVITA NR.306 1
251 SICHEVITA JURCA ION SICHEVITA NR.265 5 289 SICHEVITA PATRUT VASILE SICHEVITA NR.307 2
252 SICHEVITA SITARU DRAGHITA SICHEVITA NR.265 6 290 SICHEVITA VELA VASILE SICHEVITA NR.308 2
253 SICHEVITA NR.266 291 SICHEVITA BRAILA ION SICHEVITA NR.309 0
SICHEVITA SIMU FLOAREA A 3 292 SICHEVITA CIRCU GHEORGHE SICHEVITA NR.310 3
254 SICHEVITA DUTU IULCA SICHEVITA NR.267 4 293 SICHEVITA DOBROMIR MARIA SICHEVITA NR.311 1
255 SICHEVITA IANCOVICI MARIA SICHEVITA NR.268 5 294 SICHEVITA JURCA ANTONIE SICHEVITA NR.312 6
256 SICHEVITA IANCOVICI VASILE SICHEVITA NR.269 6 295 SICHEVITA GRUITA ANA SICHEVITA NR.313 2
257 SICHEVITA HOTAC ILIE SICHEVITA NR.270 5 296 SICHEVITA MARCU VICHENTE SICHEVITA NR.314 6
258 SICHEVITA JURCA ILIE SICHEVITA NR.271 2 297 DRAGOMIR
259 SICHEVITA DUTU MARIA SICHEVITA NR.272 1 SICHEVITA ECATERINA SICHEVITA NR.315 1
260 SICHEVITA DAN ANA SICHEVITA NR.274 5 298 SICHEVITA DUTU MILAN SICHEVITA NR.316 6
261 SICHEVITA JURITA NICOLAE SICHEVITA NR.275 3 299 SICHEVITA GAINA IOSIF SICHEVITA NR.317 3
262 SICHEVITA PUIA LAZAR SICHEVITA NR.276 3 300 SICHEVITA PUIA ADAM SICHEVITA NR.318 4
263 ORBULESCU 301 SICHEVITA PUIA IOSIF SICHEVITA NR.319 0
SICHEVITA FLORICA SICHEVITA NR.277 4 302 SICHEVITA JURCA GHEORGHE SICHEVITA NR.320 2
264 SICHEVITA FIRULESCU LAZAR SICHEVITA NR.278 5 303 SICHEVITA BERESIU MARIA SICHEVITA NR.321 0
265 SICHEVITA POPOVICI ILIE SICHEVITA NR.279 2 304 SICHEVITA LAZAROVICI MEILA SICHEVITA NR.322 1
266 ORBULESCU 305 SICHEVITA BRAILA MISIRCA SICHEVITA NR.323 1
SICHEVITA MIHAI-ION SICHEVITA NR.281 1 306 SICHEVITA GRUITA PAVEL SICHEVITA NR.324 1
267 SICHEVITA PUIA MARIA SICHEVITA NR.282 5 307 SICHEVITA GAINA ION SICHEVITA NR.326 4
268 IANCOVICI 308 SICHEVITA GAINA STEFAN SICHEVITA NR.327 2
SICHEVITA GHEORGHE SICHEVITA NR.283 4 309 SICHEVITA MARCU PETRE SICHEVITA NR.328 4
269 SICHEVITA JURITA ILIE SICHEVITA NR.284 3 310 SICHEVITA MARCU DANITA SICHEVITA NR.329 0
270 SIMA LUCIAN- 311 SICHEVITA HERGANE ION SICHEVITA NR.330 2
SICHEVITA PETRU SICHEVITA NR.285 6 312 SICHEVITA CIRCU PAVEL SICHEVITA NR.331 3
271 SICHEVITA MARCU PETRU SICHEVITA NR.286 0 313 SICHEVITA CIRCU ILIE SICHEVITA NR.332 0
272 SICHEVITA SIRBU AURELIA SICHEVITA NR.287 1 314 SICHEVITA MEGHELES ILIE SICHEVITA NR.333 3
273 SICHEVITA BRAILA NICOLAE SICHEVITA NR.288 4 315 SICHEVITA ZAICA ROMANITA SICHEVITA NR.334 5

185 186
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Nr. Nr. de Nr. Nr. de

Localitate Nume şi prenume Adresă Localitate Nume şi prenume Adresă
crt. Pers. crt. Pers.
316 SICHEVITA PETRUT PETRU SICHEVITA NR.335 5 332 SICHEVITA RUSU LAZAR SICHEVITA NR.367 3
317 SICHEVITA NR.335 333 SICHEVITA GAINA DANILA SICHEVITA NR.368 1
SICHEVITA GRUITA LAZAR A 2 334 SICHEVITA GAINA PERSIDA SICHEVITA NR.369 3
318 POPOVICI 335 BIRTEA
SICHEVITA VICHENTIE SICHEVITA NR.336 2 SICHEVITA GHEORGHE SICHEVITA NR.370 2
319 MOLDOVAN 336 SICHEVITA STOICAN LATANCA SICHEVITA NR.372 1
SICHEVITA MARITA SICHEVITA NR.337 5 337 SICHEVITA PETRUT EMILIAN SICHEVITA NR.373 2
320 SICHEVITA MARCU GRIGORE SICHEVITA NR.338 2 338 SICHEVITA BALACI LAZAR SICHEVITA NR.374 1
321 SICHEVITA CHITU JARCU SICHEVITA NR.339 3 339 SICHEVITA CIRCU VASILE SICHEVITA NR.375 2
322 SICHEVITA POPOVICI ION SICHEVITA NR.340 2 340 SICHEVITA POPOVICI ION SICHEVITA NR.376 4
323 SICHEVITA NR.340 341 SICHEVITA PETRUT LAZAR SICHEVITA NR.377 0
SICHEVITA POPOVICI PAVEL A 6 342 SICHEVITA BELOIA ION SICHEVITA NR.378 4
324 SICHEVITA BIRTEA PAVEL SICHEVITA NR.341 0 343 POPOVICI
325 POPOVICI SICHEVITA GHEORGHE SICHEVITA NR.379 0
SICHEVITA BRINDUSA SICHEVITA NR.342 2 344 SICHEVITA NOVACESCU MILAN SICHEVITA NR.381 2
326 SICHEVITA HERGANE LAZAR SICHEVITA NR.343 2 345 SICHEVITA MOLDOVAN VASA SICHEVITA NR.382 3
327 SICHEVITA PETRUT MARIA SICHEVITA NR.344 2 346 SICHEVITA MOLDOVAN VASA SICHEVITA NR.383 0
328 LAZAROVICI 347 DANES ALIN
SICHEVITA VERGINA SICHEVITA NR.345 2 SICHEVITA NARCIS SICHEVITA NR.384 2
329 SICHEVITA BELOIA NICOLAE SICHEVITA NR.346 0 348 SURU ANDREI-
330 SICHEVITA RADONEA MARIA SICHEVITA NR.347 3 SICHEVITA ADRIAN SICHEVITA NR.385 3
311. SICHEVITA MARCU MARIA SICHEVITA NR.348 4 349 SICHEVITA CARABAS SAVA SICHEVITA NR.386 1
312 CUZMANOVICI 350 SICHEVITA SIRVU IOAN SICHEVITA NR.387 4
SICHEVITA VICHENTIE SICHEVITA NR.349 3 351 SICHEVITA PETRUT ION SICHEVITA NR.388 3
313 SICHEVITA MARCU ADAM SICHEVITA NR.350 7 352 SICHEVITA BALOIA MEILA SICHEVITA NR.389 8
314 NOVACESCU ILIE- 353 SICHEVITA JURITA PAUL SICHEVITA NR.390 1
SICHEVITA GHE SICHEVITA NR.351 5 354 SICHEVITA JURITA VICHENTE SICHEVITA NR.391 2
315 SICHEVITA MARCU ILIE SICHEVITA NR.352 2 355 SICHEVITA JURITA ILIE SICHEVITA NR.392 3
316 SICHEVITA CIRCU CATALINA SICHEVITA NR.353 4 356 SICHEVITA BALACI MARITA SICHEVITA NR.393 1
317 SICHEVITA JURCA MILAN SICHEVITA NR.354 5 357 SICHEVITA CIRCU IOAN SICHEVITA NR.394 2
318 SICHEVITA SIRBU VASILE SICHEVITA NR.355 2 358 SICHEVITA BRAILA LAZAR SICHEVITA NR.397 2
319 SICHEVITA IEDU TOMA SICHEVITA NR.356 4 359 SICHEVITA ONIGA NICOLAE SICHEVITA NR.398 0
320 SICHEVITA NR.356 360 SICHEVITA ONIGA ANA SICHEVITA NR.399 1
SICHEVITA BIRTEA ILIE A 2 361 SICHEVITA POPOVICI SAVA SICHEVITA NR.400 6
321 SICHEVITA BELOVICI TOMA SICHEVITA NR.357 0 362 SICHEVITA JURCA LATINCA SICHEVITA NR.401 0
322 SICHEVITA BERBENTEA IOAN SICHEVITA NR.358 0 363 SICHEVITA STROIA IGLICA SICHEVITA NR.402 4
323 SICHEVITA NR.358 364 SICHEVITA JURCA AVACUM SICHEVITA NR.403 1
SICHEVITA BERBENTEA ILIE A 5 365 CUZMANOVICI
324 SICHEVITA CIRCU ARSENIE SICHEVITA NR.359 6 SICHEVITA MARIA SICHEVITA NR.404 2
325 SICHEVITA BELOVICI ILIE SICHEVITA NR.360 3 366 SICHEVITA POPA ION SICHEVITA NR.405 2
326 SICHEVITA GRUITA BOJINCA SICHEVITA NR.361 2 367 HATU MARIAN-
327 SICHEVITA JURITA MIHAI SICHEVITA NR.362 1 SICHEVITA NICODIN SICHEVITA NR.406 3
328 SICHEVITA DRIMBA SAU SICHEVITA NR.363 3 368 SICHEVITA HATU ION SICHEVITA NR.407 5
329 SICHEVITA LAZAROVICI IOSIF SICHEVITA NR.364 3 369 SICHEVITA CHITU SAVA SICHEVITA NR.408 0
330 SICHEVITA GRUITA ILIE SICHEVITA NR.365 2 370 SICHEVITA ION GHEORGHE SICHEVITA NR.409 2
331 GRUITA SICHEVITA NR.365 371 SICHEVITA NR.409
SICHEVITA GHEORGHE A 6 SICHEVITA ION PAUN A 3
372 SICHEVITA ILICI SAVA SICHEVITA NR.410 5

187 188
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Nr. Nr. de Nr. Nr. de

Localitate Nume şi prenume Adresă Localitate Nume şi prenume Adresă
crt. Pers. crt. Pers.
373 SICHEVITA NR.410 410 JURCA
SICHEVITA ILICI GHEORGHITA A 3 SICHEVITA MAGDALENA SICHEVITA NR.447 2
374 SICHEVITA NR.410 411 DRAGOMIR
SICHEVITA ILICI GHEORGHITA A 0 SICHEVITA GHEORGHE SICHEVITA NR.448 5
375 SICHEVITA HERGANE VELIMIR SICHEVITA NR.412 0 412 SICHEVITA KRAMER ANA SICHEVITA NR.449 2
376 SICHEVITA JURJ MELANIA SICHEVITA NR.413 1 413 SICHEVITA ZARIA STANCA SICHEVITA NR.450 2
377 SICHEVITA NR.413 414 SICHEVITA ZGARDEA ELENA SICHEVITA NR.451 1
SICHEVITA JURJ BANUT A 6 415 SICHEVITA BRAILA MACU SICHEVITA NR.452 2
378 SICHEVITA SURU PAU SICHEVITA NR.414 2 416 SICHEVITA ANOCA MILAN SICHEVITA NR.453 1
379 SICHEVITA MILENCOVICI IOAN SICHEVITA NR.415 2 417 CIRCU
380 SICHEVITA MILENCOVICI IOAN SICHEVITA NR.415 0 SICHEVITA GHEORGHEVICI SICHEVITA NR.454 3
381 SICHEVITA JURITA ANA SICHEVITA NR.416 1 418 SICHEVITA STROIA ELENA SICHEVITA NR.455 1
382 SICHEVITA MOLDOVAN ILIE SICHEVITA NR.417 5 419 SICHEVITA MOLDOVAN ILIE SICHEVITA NR.456 0
383 SICHEVITA JURCA ILIE SICHEVITA NR.418 4 420 SICHEVITA ANOCA PAU SICHEVITA NR.457 1
384 SICHEVITA ROIBAN MIHAIL SICHEVITA NR.419 1 421 SICHEVITA BRAILA IOSIF SICHEVITA NR.458 2
385 SICHEVITA DRAGAN EVA SICHEVITA NR.420 4 422 SICHEVITA STOICAN MILAN SICHEVITA NR.460 4
386 SICHEVITA ANOCA ELENA SICHEVITA NR.421 1 423 BELOIA ADRIAN
387 SICHEVITA DRAGOMIR FILIP SICHEVITA NR.423 2 SICHEVITA GABRIEL SICHEVITA NR.461 1
388 SICHEVITA CIRCU ELEONORA SICHEVITA NR.425 4 424 UNGUREANU
389 SICHEVITA DUMITRU MIHAI SICHEVITA NR.426 2 SICHEVITA CONSTANTIN SICHEVITA NR.462 3
390 SICHEVITA NR.426 425 SICHEVITA BELOIA ELENA SICHEVITA NR.464 1
SICHEVITA DUMITRU MARIA A 4 426 GRUITA MELANIA
391 SICHEVITA NR.426 SICHEVITA LUCIA SICHEVITA NR.465 1
SICHEVITA DUMITRU SORIN B 1 427 SICHEVITA BRAILA EMILIAN SICHEVITA NR.466 6
392 SICHEVITA DIRLOSAN IOAN SICHEVITA NR.427 4 428 SICHEVITA NR.467
393 SICHEVITA VOIN EMIL SICHEVITA NR.429 1 SICHEVITA MARCU ILIE A 1
394 SICHEVITA DRIMBA MARIA SICHEVITA NR.432 4 429 SICHEVITA CIRCU GHEORGHE SICHEVITA NR.468 0
395 SICHEVITA JURJ FLOAREA SICHEVITA NR.433 2 430 SICHEVITA STROIA VASILE SICHEVITA NR.468 a 0
396 DRAGOMIR 431 SICHEVITA BRAILA GHEORGHE SICHEVITA NR.469 5
SICHEVITA VALENTINA SICHEVITA NR.434 2 432 SICHEVITA BELOAIA VASILE SICHEVITA NR.470 2
397 SICHEVITA CIRCU GHEORGHE SICHEVITA NR.435 1 433 SICHEVITA MARIUTA RODICA SICHEVITA NR.471 0
398 SICHEVITA MEGHELES DORU SICHEVITA NR.436 1 434 SICHEVITA CIRCU ION SICHEVITA NR.472 5
399 SICHEVITA ION BOGDAN SICHEVITA NR.437 6 435 SICHEVITA VELA DUMITRU SICHEVITA NR.473 4
400 SICHEVITA POPOVICI EVA SICHEVITA NR.438 5 436 SICHEVITA OLTEANU ELENA SICHEVITA NR.474 2
401 SICHEVITA FUCHS ION SICHEVITA NR.439 2 437 SICHEVITA ROIBAN MIHAIL SICHEVITA NR.475 5
402 SICHEVITA NR.439 438 SICHEVITA MATEIEVICI MARIA SICHEVITA NR.476 5
SICHEVITA FUCHS MILAN A 3 439 SICHEVITA STOICAN SANDA SICHEVITA NR.477 0
403 SICHEVITA FUCHS ILIE SICHEVITA NR.440 6 440 SICHEVITA DRAGOMIR ION SICHEVITA NR.479 2
404 DRAGOMIR 441 SICHEVITA ROIBAN PETRU SICHEVITA NR.480 4
SICHEVITA TONICA CTIN SICHEVITA NR.441 3 442 SICHEVITA DRAGOMIR ADAM SICHEVITA NR.481 2
405 SICHEVITA BRAILA MARIA SICHEVITA NR.442 3 443 SICHEVITA NR.481
406 SICHEVITA DRAGOMIR ANA SICHEVITA NR.443 1 SICHEVITA LUDOSAN ANA A 3
407 GHEORGHEVICI 444 MOLDOVAN
SICHEVITA AVRAM SICHEVITA NR.444 6 SICHEVITA FLOAREA SICHEVITA NR.482 1
408 POPOVICI 445 SICHEVITA NR.482
SICHEVITA VICHENTE SICHEVITA NR.445 0 SICHEVITA MOLDOVAN MILCA A 1
409 SICHEVITA MARCU PETRU SICHEVITA NR.446 3 446 SICHEVITA MOLDOVAN ANA SICHEVITA NR.483 2
447 SICHEVITA VOIN EMIL SICHEVITA NR.484 0

189 190
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Nr. Nr. de Nr. Nr. de

Localitate Nume şi prenume Adresă Localitate Nume şi prenume Adresă
crt. Pers. crt. Pers.
448 SICHEVITA MOLDOVAN ILIE SICHEVITA NR.485 3 SICHEVITA NR.14
449 SICHEVITA GRUIESCU ION SICHEVITA NR.486 3 483 VALEA V - SICHEVITA
450 SICHEVITA JURJ IONELA SICHEVITA NR.487 4 SICHEVITA MARCU MARIA NR.15 0
451 SICHEVITA BELOVICI ARSENIE SICHEVITA NR.488 1 484 VALEA V - SICHEVITA
452 SICHEVITA BELOVICI NICOLAE SICHEVITA NR.489 6 RAVENSCA MARCU ADAM NR.16 3
453 BLOANCA MOZA 485 VALEA V - SICHEVITA
SICHEVITA MARIA SICHEVITA NR.492 2 RAVENSCA BELOIA NICOLAE NR.17 1
454 SICHEVITA CHIRICESCU ION SICHEVITA NR.493 4 486 VALEA V - SICHEVITA
455 SICHEVITA ANOCA NICOLAE SICHEVITA NR.495 3 SICHEVITA GRUITA PETRU NR.18 5
456 SICHEVITA SURU GHEORGHE SICHEVITA NR.497 1 487 VALEA V - SICHEVITA
SICHEVITA HERGAN AVACUM NR.19 0
457 SICHEVITA ROTH ION SICHEVITA NR.498 2
488 VALEA V - SICHEVITA
458 SICHEVITA BELOIA ANTONIE SICHEVITA NR.499 2
SICHEVITA ZAICA LAZAR NR.21 2
459 SICHEVITA STOICAN NICOLAE SICHEVITA NR.500 0
489 VALEA V - SICHEVITA
460 SICHEVITA SECULARIAN SAVA SICHEVITA NR.501 1
SICHEVITA VALA IOSIF NR.22 2
461 SICHEVITA PETRUT ILIE SICHEVITA NR.502 3
490 VALEA V - SICHEVITA
462 SICHEVITA MOZA ANA SICHEVITA NR.504 1 SICHEVITA VESELIN LUCA NR.23 2
463 SICHEVITA DRAGOMIR IOSIF SICHEVITA NR.505 0 491 VALEA V - SICHEVITA
467 DRAGOMIR SICHEVITA LAZAROVICI LAZAR NR.24 4
SICHEVITA NICOLAE SICHEVITA NR.507 2 492 VALEA V - SICHEVITA
468 SECULARIAN SICHEVITA SOIANTU ILIE NR.25 0
SICHEVITA PETRU SICHEVITA NR.508 2 493 VALEA DRAGOMIR V - SICHEVITA
469 GHEORGHICA SICHEVITA VICHENTIE NR.26 3
SICHEVITA NICOLAE SICHEVITA NR.509 1 494 VALEA V - SICHEVITA
470 SICHEVITA LUDOSAN LILIANA SICHEVITA NR.510 1 SICHEVITA SORESCU MIHAIL NR.27 1
471 VALEA 495 VALEA V - SICHEVITA
SICHEVITA V - SICHEVITA NR.1 0 SICHEVITA ZAICA SOFIA NR.28 0
472 VALEA 496 VALEA V - SICHEVITA
SICHEVITA DRAGOMIR VASILE V - SICHEVITA NR.3 4 SICHEVITA POPOVICI PETRICA NR.29 0
473 VALEA 497 OGASU
SICHEVITA RADONEA GAIA V - SICHEVITA NR.4 0 PODULUI ZAICA PETRU OG-PODULUI NR.1 0
474 VALEA 498 OGASU CIRCU
SICHEVITA MITRAN ILIE V - SICHEVITA NR.5 0 PODULUI MARGARETA OG-PODULUI NR.2 0
475 VALEA 499 OGASU
SICHEVITA DRAGOMIR VASILE V - SICHEVITA NR.6 0 PODULUI MARCU PAVEL OG-PODULUI NR.3 2
476 VALEA 500 OGASU
SICHEVITA DRIMBA STELUTA V - SICHEVITA NR.8 1 PODULUI HOTAC SAVA OG-PODULUI NR.5 0
477 VALEA 501 OGASU
SICHEVITA DRIMBA SAU V - SICHEVITA NR.9 2 PODULUI CIRCU PAVEL OG-PODULUI NR.6 1
478 VALEA V - SICHEVITA 502 OGASU
SICHEVITA DRIMBA MILCA NR.10 1 PODULUI CIRCU SOFIA OG-PODULUI NR.7 1
479 VALEA V - SICHEVITA 503 OGASU
SICHEVITA MEGHELES DORU NR.11 1 PODULUI CIRCU PETRU OG-PODULUI NR.8 0
480 VALEA 504 OGASU
RAVENSCA- V - SICHEVITA PODULUI CIRCU LAZAR OG-PODULUI NR.9 0
CEHIA CIRCU LATINCA NR.12 1 505 OGASU
481 VALEA V - SICHEVITA PODULUI CHITU MARIA OG-PODULUI NR.10 0
SICHEVITA SAVICI GHEORGHE NR.13 1 506 MN Gornea CHITU ION OG-PODULUI NR.11 4
482 VALEA SAVICI LAZAR V - SICHEVITA 1

191 192
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Nr. Nr. de Nr. Nr. de

Localitate Nume şi prenume Adresă Localitate Nume şi prenume Adresă
crt. Pers. crt. Pers.
507 BRESTELNIC GRUIA DOMNICA BRESTELNIC NR.1 0 MARIOARA SIDA
508 BELOIA LENUTA 545 NOVACESCU
BRESTELNIC MIHAELA BRESTELNIC NR.2 2 CRUSOVITA ADAM CRUSOVITA NR.1 3
509 BRESTELNIC JURITA ELENA BRESTELNIC NR.3 1 546 CRUSOVITA CARABAS PAVEL CRUSOVITA NR.3 2
510 BRESTELNIC VELCOTA NICOLAE BRESTELNIC NR.4 1 547 CRUSOVITA PETRUT ANA CRUSOVITA NR.4 0
511 BRESTELNIC CIRCU MARIA BRESTELNIC NR.5 1 548 CRUSOVITA
512 BRESTELNIC VELCOTA EVA BRESTELNIC NR.7 2 -ITALIA BIRTEA GHEORGHE CRUSOVITA NR.5 4
513 BRESTELNIC JURITA MILAN BRESTELNIC NR.8 0 549 CRUSOVITA HERGANE ADAM CRUSOVITA NR.6 2
514 BRESTELNIC JURITA PERSA BRESTELNIC NR.9 1 550 CRUSOVITA HERGANE VELIMIR CRUSOVITA NR.6 A 3
515 BELOIA 551 CRUSOVITA
BRESTELNIC CONSTANTIN BRESTELNIC NR.11 2 DECEDAT CRETA ION CRUSOVITA NR.7 0
516 BRESTELNIC BELOIA MIHAITA BRESTELNIC NR.12 0 552 BIRTEA PETRU-
517 VALEA BALAURE CRUSOVITA SORIN CRUSOVITA NR.8 2
OREVITA PALADUICA V - OREVITA NR.1 0 553 CRUSOVITA PETRUT CHITA CRUSOVITA NR.9 1
518 VALEA 554 CRUSOVITA CRETA ZAHARIA CRUSOVITA NR.10 0
OREVITA SORESCU VASILE V - OREVITA NR.2 1 555 CRUSOVITA CIRCU ADAM CRUSOVITA NR.11 2
519 VALEA 556 CRUSOVITA DRAGOMIR IGLICA CRUSOVITA NR.12 1
OREVITA BELOIA IOAN V - OREVITA NR.3 0 557 CRUSOVITA HATU ION CRUSOVITA NR.13 0
520 VALEA BALOIA 558 CRUSOVITA SOIANTU TINCA CRUSOVITA NR.14 1
OREVITA MARGARETA V - OREVITA NR.4 0 559 CRUSOVITA
521 VALEA -ITALIA BALACI ILIE CRUSOVITA NR.15 0
OREVITA ZARIA NOVAC V - OREVITA NR.5 2 560 CRUSOVITA BALACI LAZAR CRUSOVITA NR.16 0
522 LUCACEVAT BIRTEA SAVA LUCACEVAT NR.1 5 561 CRUSOVITA BALACI ION CRUSOVITA NR.17 0
523 LUCACEVAT MOLDOVAN ILIE LUCACEVAT NR.3 2 562 CRUSOVITA BALAS ANA CRUSOVITA NR.18 0
524 LUCACEVAT PETRUT ION LUCACEVAT NR.4 2 563 STOICAN
525 LUCACEVAT PETRUT MIHAI LUCACEVAT NR.5 0 CRUSOVITA ALEXANDRA CRUSOVITA NR.20 0
526 LUCACEVAT PETRUT ION LUCACEVAT NR.6 5 564 CRUSOVITA POPOVICI MARIA CRUSOVITA NR.21 1
527 LUCACEVAT BACILA ANA LUCACEVAT NR.7 0 565 CRUSOVITA CARABAS ION CRUSOVITA NR.22 1
528 LUCACEVAT PETRUT MARIN LUCACEVAT NR.8 3 566 CRUSOVITA POPOVICI ION CRUSOVITA NR.23 0
529 LUCACEVAT PETRUT MARIA LUCACEVAT NR.9 1 567 CUZMANOVICI
530 LUCACEVAT PETRUT ANA LUCACEVAT NR.10 1 CRUSOVITA VASILE CRUSOVITA NR.26 1
531 LUCACEVAT PETRUT NICOLAE LUCACEVAT NR.11 4 568 CRUSOVITA SORESCU ILIE CRUSOVITA NR.27 1
532 LUCACEVAT PETRUT LAZAR LUCACEVAT NR.13 2 569 CRUSOVITA CARABAS ANA CRUSOVITA NR.28 1
533 LUCACEVAT VELA ILIE LUCACEVAT NR.14 1 570 CRUSOVITA BRAILA IULIANA CRUSOVITA NR.29 0
534 LUCACEVAT NR.10 571 CRUSOVITA BRAILA ZAHARIA CRUSOVITA NR.30 1
LUCACEVAT PETRUT ANA A 2 572 CRUSOVITA BRAILA MACU CRUSOVITA NR.31 2
535 MARTINOVAT POPOVICI ILIA MARTINOVAT NR.1 0 573 CRUSOVITA CIRCU ELENA CRUSOVITA NR.32 0
536 MARTINOVAT STROIA ION MARTINOVAT NR.2 1 574 CRUSOVITA CARABAS MACU CRUSOVITA NR.33 2
537 MARTINOVAT SORESCU ILIE MARTINOVAT NR.4 0 575 CRUSOVITA POPOVICI EVA CRUSOVITA NR.34 1
538 SORESCU 576 LIVADARIU
MARTINOVAT DUMITRU MARTINOVAT NR.5 0 CRUSOVITA TINCUTA CRUSOVITA NR.35 1
539 MARTINOVAT STROIA IOVANA MARTINOVAT NR.6 1 575 CRUSOVITA BIRTEA SOFI CRUSOVITA NR.36 1
540 MARTINOVAT CHITU ANA MARTINOVAT NR.8 2 578 CRUSOVITA BIRTEA FLOAREA CRUSOVITA NR.37 3
541 MARTINOVAT STROIA VASILE MARTINOVAT NR.9 2 579 CRUSOVITA BERBENTEA ILIE CRUSOVITA NR.38 0
542 MARTINOVAT JURCA NICOLAE MARTINOVAT NR.10 2 580 DRAGOMIR
543 MARTINOVAT STROIA ILIE MARTINOVAT NR.11 2 CRUSOVITA MAGDALENA CRUSOVITA NR.39 1
544 MARTINOVAT SORESCU MARTINOVAT NR.12 7 581 CRUSOVITA ZAHANAICU
MOLDOVA-N CRISTIAN CRUSOVITA NR.40 0

193 194
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Nr. Nr. de Nr. Nr. de

Localitate Nume şi prenume Adresă Localitate Nume şi prenume Adresă
crt. Pers. crt. Pers.
582 SORESCU 618 VALEA
CRUSOVITA DUMITRU CRUSOVITA NR.41 1 RAVENSCA MARCU NICOLAE V - RAVENSCA NR.1 2
583 CRUSOVITA DRAGOMIR MIHAI CRUSOVITA NR.42 1 619 VALEA GRUITA ARSENIE-
584 CRUSOVITA SOIANTU TINCA CRUSOVITA NR.44 0 RAVENSCA FLORIN V - RAVENSCA NR.2 2
585 CRUSOVITA SECULARIAN SAVA CRUSOVITA NR.45 0 620 VALEA
586 CRUSOVITA MILENCOVICI IOAN CRUSOVITA NR.47 0 RAVENSCA PETRUT SIDA V - RAVENSCA NR.3 0
587 CRUSOVITA SIRBU VASILE CRUSOVITA NR.49 1 621 VALEA SORESCU
588 CRUSOVITA PETRUTI ILIE CRUSOVITA NR.51 4 RAVENSCA ELISABETA V - RAVENSCA NR.4 1
589 CRUSOVITA PETRUT MARIAN CRUSOVITA NR.52 0 622 VALEA
RAVENSCA SURU PALADIA V - RAVENSCA NR.5 3
590 CRUSOVITA STOICAN ELENA CRUSOVITA NR.54 4
623 VALEA
591 CRUSOVITA POPOVICI VASILE CRUSOVITA NR.55 1
RAVENSCA SURU MARGARETA V - RAVENSCA NR.6 1
592 SECULAREAN
624 VALEA
CRUSOVITA MILAN CRUSOVITA NR.56 3
OREVITA CHITU SAVA V - RAVENSCA NR.7 4
593 CRUSOVITA CIRCU IOSIF CRUSOVITA NR.57 4
625 VALEA
594 CRUSOVITA MOLDOVAN ILIE CRUSOVITA NR.58 3
RAVENSCA MOZA MARIOARA V - RAVENSCA NR.8 0
595 CRUSOVITA
626 VALEA
MOLDOVA NICOLICIN DUSAN CRUSOVITA NR.59 0
RAVENSCA CIRLEA SEMENICA V - RAVENSCA NR.9 1
596 STOIANOVICI
627 VALEA V - RAVENSCA
CRUSOVITA MLAGEA CRUSOVITA NR.60 0
RAVENSCA CRETA ZAHARIA NR.10 0
597 BIRTEA
628 VALEA V - RAVENSCA
CRUSOVITA GHEORGHE CRUSOVITA NR.61 0
RAVENSCA VOIN DANILA NR.11 3
598 CRUSOVITA CIRCU IONEL-
629 VALEA V - RAVENSCA
MOLDOVA VASILE CRUSOVITA NR.62 4
RAVENSCA POPOVICI IOVA NR.12 4
599 LIBORAJDEA MARCU ILIE LIBORAJDEA NR.1 0
630 VALEA V - RAVENSCA
600 LIBORAJDEA MOLDOVAN VASA LIBORAJDEA NR.3 0 RAVENSCA RADONEA ANA NR.13 1
601 LIBORAJDEA ZAICA MILAN LIBORAJDEA NR.5 1 631 VALEA V - RAVENSCA
602 BRAILA LINA RAVENSCA JURITA PAU NR.14 3
LIBORAJDEA VALERICA LIBORAJDEA NR.6 1 632 VALEA V - RAVENSCA
603 CUZMANOVICI RAVENSCA GAINA DANILA NR.15 3
LIBORAJDEA MARIA LIBORAJDEA NR.7 0 634 VALEA V - RAVENSCA
604 LIBORAJDEA ANOCA EMILIAN LIBORAJDEA NR.8 2 RAVENSCA CIRCU LAZAR NR.16 1
605 LIBORAJDEA ANOCA VELIMIR LIBORAJDEA NR.8 A 1 635 VALEA V - RAVENSCA
606 LIBORAJDEA ROIBAN MIHAIL LIBORAJDEA NR.10 2 RAVENSCA HERGANE DORU NR.17 0
607 LIBORAJDEA MARCU PETRE LIBORAJDEA NR.11 0 636 VALEA V - RAVENSCA
608 BIRTEA SILVIU- RAVENSCA HERGANE MILUTIN NR.18 0
LIBORAJDEA ADRIAN LIBORAJDEA NR.12 4 637 VALEA V - RAVENSCA
609 LIBORAJDEA BRAILA EMILIAN LIBORAJDEA NR.13 0 RAVENSCA MARCU PETRU NR.19 1
610 LIBORAJDEA BRAILA IOSIF LIBORAJDEA NR.14 0 638 VALEA GAINA V - RAVENSCA
611 BELOVICI RAVENSCA MAGDALENA NR.20 1
LIBORAJDEA GHEORGHE-FL LIBORAJDEA NR.15 0 639 VALEA V - RAVENSCA
612 LIBORAJDEA MARCU ADAM LIBORAJDEA NR.1 A 2 RAVENSCA ZAICA MACU NR.21 6
613 BRAILA 640 VALEA V - RAVENSCA
LIBORAJDEA GHEORGHE LIBORAJDEA NR.16 0 RAVENSCA GRUITA ANA NR.22 2
614 LIBORAJDEA BRAILA ADAM LIBORAJDEA NR.17 1 641 VALEA V - RAVENSCA
615 LIBORAJDEA ROIBAN MIHAIL LIBORAJDEA NR.18 0 RAVENSCA RADONEA MARIA NR.23 1
616 LIBORAJDEA ROIBAN LIBOMIR LIBORAJDEA NR.19 0 642 VALEA V - RAVENSCA
617 LIBORAJDEA ILICI MARIA LIBORAJDEA NR.20 0 RAVENSCA BELOIA VOICA NR.24 1

195 196
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Nr. Nr. de Nr. Nr. de

Localitate Nume şi prenume Adresă Localitate Nume şi prenume Adresă
crt. Pers. crt. Pers.
643 VALEA V - RAVENSCA 670 ZANOU SORESCU MARIA ZANOU NR.9 2
RAVENSCA CIRCU MILAN NR.25 0 671 ZANOU JURITA ARSENIE ZANOU NR.10 5
644 VALEA V - RAVENSCA 672 ZANOU GRUITA EVA ZANOU NR.11 3
RAVENSCA STOICAN GAVRILA NR.26 2 673 ZANOU VOIN EMIL ZANOU NR.12 3
645 VALEA V - RAVENSCA 674 ZANOU HERGANE MILEVA ZANOU NR.13 1
RAVENSCA SURU ILIE NR.27 3 675 ZANOU DRAGOMIR MIHAI ZANOU NR.14 3
646 VALEA V - RAVENSCA 676 ZANOU MARCU SOFIA ZANOU NR.15 2
RAVENSCA GRUITA ION NR.28 2 677 CAMENITA STOICAN ADAM CAMENITA NR.1 3
647 VALEA V - RAVENSCA 678 CAMENITA FUCHS VASILE CAMENITA NR.2 0
RAVENSCA MARCU MARIA NR.29 3 679 CAMENITA FUCHS ILIE CAMENITA NR.4 0
648 VALEA V - RAVENSCA 680 CAMENITA STOICAN EVA CAMENITA NR.1/A 1
RAVENSCA MARCU PETRE NR.30 2 681 CAMENITA CIUCULESCU EVA CAMENITA NR.5 0
649 VALEA V - RAVENSCA 682 CAMENITA DRAGOMIR GAIA CAMENITA NR.6 1
RAVENSCA MALL IOAN NR.31 3 683 CAMENITA CIRCU FLOAREA CAMENITA NR.7 0
650 VALEA V - RAVENSCA 684 PLES STOICAN
RAVENSCA MARCU FLOAREA NR.35 1 CAMENITA FLAVIUS-EDUARD CAMENITA NR.8 4
651 VALEA V - RAVENSCA 685 CAMENITA JURITA FLOAREA CAMENITA NR.10 1
RAVENSCA HERGANE IOSIF NR.36 4 686 POPOVICI
652 VALEA V - RAVENSCA CAMENITA VASILICA CAMENITA NR.11 0
RAVENSCA GRUITA LAZAR NR.37 1 687 CIRSIE PETRUT DUMITRU CIRSIE NR.2 4
653 VALEA V - RAVENSCA NR.6 688 CIRSIE JURITA CRISTINA CIRSIE NR.3 3
RAVENSCA SURU LAZAR A 2 689 CIRSIE BIRCEA MILAN CIRSIE NR.4 4
654 CRACU 690 CIRSIE BRAILA NICOLAE CIRSIE NR.5 6
ALMAJ MOZA ANA CRACU ALMAJ NR.1 1 691 CIRSIE HERGANE ION CIRSIE NR.6 2
655 CRACU 692 CIRSIE JURCA ELENA CIRSIE NR.7 0
ALMAJ POPA ION CRACU ALMAJ NR.3 0 693 CIRSIE BRAILA SAVA CIRSIE NR.8 0
656 CRACU 694 CIRSIE CIRCU ELENA CIRSIE NR.10 1
ALMAJ JURITA FLORICA CRACU ALMAJ NR.4 1 695 CIRSIE JURCA LATINCA CIRSIE NR.11 2
657 CRACU 696 CIRSIE STOICAN ADAM CIRSIE NR.12 0
ALMAJ MOZA IOVA CRACU ALMAJ NR.5 3
697 CIRSIE JURCA MARIA CIRSIE NR.13 1
658 CRACU
698 CIRSIE JURCA NOVAC CIRSIE NR.14 2
ALMAJ CHITU GHEORGHE CRACU ALMAJ NR.6 2
699 CIRSIE JURCA TUTA CIRSIE NR.15 3
659 CRACU
700 CIRSIE BELOIA PAVEL CIRSIE NR.16 0
ALMAJ MOZA CUZMA CRACU ALMAJ NR.7 6
701 CIRSIE EDU MARIA CIRSIE NR.17 5
660 CRACU
702 CIRSIE JURCA PALADUICA CIRSIE NR.18 0
ALMAJ MARCU PETRU CRACU ALMAJ NR.8 0
703 CIRSIE IEDU MARIA CIRSIE NR.19 3
661 CRACU
ALMAJ MOZA SOFIA CRACU ALMAJ NR.9 1 704 CIRSIE STROIA ADAM CIRSIE NR.20 0
662 ZANOU MOZA IOSIF ZANOU NR.1 2 705 CIRSIE JURCA ION CIRSIE NR.21 0
663 ZANOU PETRUT PETRU ZANOU NR.2 5 706 CIRSIE JURITA NICOLAE CIRSIE NR.22 0
664 ZANOU CIRCU PETRU ZANOU NR.3 0 707 CIRSIE BRAILA NICOLAE CIRSIE NR.23 1
665 DRAGOMIR ION 708 FRASINIS JURCA BRINDUSA FRASINIS NR.1 0
ZANOU MIHAI ZANOU NR.4 2 709 FRASINIS ILICI VICHENTIE FRASINIS NR.2 3
666 DRAGOMIR 710 FRASINIS BIRCEA ION FRASINIS NR.4 1
ZANOU EMILIAN ZANOU NR.5 3 711 FRASINIS BIRCEA MILAN FRASINIS NR.4 A 0
667 ZANOU DRAGOMIR MILAN ZANOU NR.6 2 712 FRASINIS RADONEA FILIP FRASINIS NR.5 1
668 ZANOU COCORA ION ZANOU NR.7 5 713 FRASINIS BRAILA NICOLAE FRASINIS NR.6 0
669 ZANOU HERGANE ION ZANOU NR.8 9 714 FRASINIS NOVACESCU ION FRASINIS NR.9 0

197 198
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Nr. Nr. de Nr. Nr. de

Localitate Nume şi prenume Adresă Localitate Nume şi prenume Adresă
crt. Pers. crt. Pers.
715 NOVACESCU 752 STRANIAC MOLDOVAN ANA STRANIAC NR.2 A 0
FRASINIS BLAGOE FRASINIS NR.10 2 753 DUMITRASCU
716 FRASINIS SORESCU MILEVA FRASINIS NR.11 3 GORNEA ZORA GORNEA NR.2 5
717 FRASINIS VESELIN IOAN FRASINIS NR.12 2 754 VLADISAVLEVICI
718 FRASINIS ZAICA ILIE FRASINIS NR.13 0 GORNEA CONSTANTIN GORNEA NR.3 5
719 CURMATURA JURCA ILIE CURMATURA NR. 1 0 755 MOLDOVAN
720 CURMATURA VELA VASILE CURMATURA NR. 3 0 GORNEA MARIANA GORNEA NR.5 0
721 CURMATURA VELA GHEORGHE CURMATURA NR. 4 0 756 STANOIEVICI
722 CURMATURA HERGANE MARIA CURMATURA NR. 5 1 GORNEA LIUBITA GORNEA NR.6 4
723 CURMATURA HERGANE ION CURMATURA NR. 6 0 757 GORNEA CRETA VASILE GORNEA NR.7 4
724 CURMATURA HERGANE LAZAR CURMATURA NR. 7 2 758 GORNEA CRETA ZAHARIA GORNEA NR.8 2
725 SORESCU 759 GORNEA LUPULOVICI LAZAR GORNEA NR.9 5
CURMATURA NICOLAE CURMATURA NR. 8 4 760 LUPULOVICI A
726 CURMATURA CIRCU DUMITRU CURMATURA NR. 9 1 GORNEA LAZAR GORNEA NR.10 0
727 CURMATURA MURGU PETRU CURMATURA NR. 11 2 761 MICSA
GORNEA MAGDALENA GORNEA NR.13 1
728 STOICAN
ZASLOANE ALEXANDRA ZASLOANE NR.1 1 762 GORNEA CIRCU ILIE GORNEA NR.14 2
729 ZASLOANE MARCU ION ZASLOANE NR.3 0 763 GORNEA SISCU ANA GORNEA NR.15 0
730 ZASLOANE RADONEA ILIE ZASLOANE NR.4 4 764 LUNGU
GORNEA PARASCHIVA GORNEA NR.16 4
731 ZASLOANE BRAILA MARIA ZASLOANE NR.5 1
765 BELODEDICI
732 ZASLOANE JURCA ANA ZASLOANE NR.6 0
GORNEA NICOLAE GORNEA NR.17 1
733 UNGUREANU
766 GORNEA IANOSEVICI MARIA GORNEA NR.18 1
ZASLOANE IONEL ZASLOANE NR.7 0
767 GORNEA PETRUT MIHAI GORNEA NR.19 2
734 ZASLOANE BIRTEA MACU ZASLOANE NR.8 4
768 HERGAN
735 ZASLOANE BIRCEA ILIE ZASLOANE NR.9 4
GORNEA GIURGEVCA GORNEA NR.20 1
736 HERGAN
769 BALOIA
ZASLOANE VICHENTIE ZASLOANE NR.10 2
GORNEA GHEORGHE GORNEA NR.21 1
737 ORBULESCU
770 GORNEA BALOIA SAVA GORNEA NR.22 5
ZASLOANE FLORICA ZASLOANE NR.11 0
771 GORNEA POPESCU MARIA GORNEA NR.23 0
738 NOVACESCU
ZASLOANE EMILIAN ZASLOANE NR.12 3 772 GORNEA SISCU LATANCA GORNEA NR.24 1
739 ZASLOANE PETRUT MILAN ZASLOANE NR.14 0 773 GORNEA HERGAN IULIANA GORNEA NR.26 1
740 ZASLOANE RADONEA EMILIAN ZASLOANE NR.15 5 774 GORNEA TITAN SAVA GORNEA NR.27 0
741 HERGANE 775 GORNEA SISCU LATAINCA GORNEA NR.28 0
ZASLOANE ARSENIE ZASLOANE NR.16 5 776 HERGAN
742 HERGANE GORNEA GHEORGHE GORNEA NR.29 3
ZASLOANE MARIOARA ZASLOANE NR.18 0 777 GORNEA DRAGAN LAZAR GORNEA NR.30 4
743 ZASLOANE MEGHELES ILIE ZASLOANE NR.19 0 778 HERGAN MARIAN
744 ZASLOANE NAGY GHICA ZASLOANE NR.20 0 GORNEA VALENTIN GORNEA NR.31 0
745 GAINA HERGAN 779 PETRUT
ZASLOANE SILVIU IOSIF ZASLOANE NR.21 1 GORNEA VICHENTIE GORNEA NR.32 2
746 STRANIAC SORESCU NISTOR STRANIAC NR.3 1 780 PETROMAN
GORNEA NICOLAE GORNEA NR.33 3
747 STRANIAC BELOIA ILIE STRANIAC NR.4 4
781 GORNEA VELICICU ELENA GORNEA NR.34 1
748 STRANIAC PETRUT MARIA STRANIAC NR.5 0
782 BELODEDICI
749 STRANIAC BALOIA SANDU STRANIAC NR.6 1
GORNEA ELENA GORNEA NR.35 0
750 STRANIAC TUNDREA ILIE STRANIAC NR.7 0
783 DRAGOMIR
751 STRANIAC ZAICA PETRU STRANIAC NR.8 0
GORNEA STEFAN GORNEA NR.37 2

199 200
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Nr. Nr. de Nr. Nr. de

Localitate Nume şi prenume Adresă Localitate Nume şi prenume Adresă
crt. Pers. crt. Pers.
784 BELODEDICI 825 GORNEA SISCU EUFROSINA GORNEA NR.83 2
GORNEA PERSA GORNEA NR.38 1 826 GORNEA SISCU LAZAR GORNEA NR.84 5
785 GORNEA SIMA EVA GORNEA NR.39 6 827 GORNEA DRAGAN IOVA GORNEA NR.85 5
786 BELODEDICI 828 DRAGAN
GORNEA ELENA GORNEA NR.40 4 GORNEA ROMANITA GORNEA NR.86 0
787 GORNEA DAMIAN ION GORNEA NR.41 6 829 GORNEA GRUIA GHEORGHE GORNEA NR.87 6
788 GORNEA SMEU PETRUS GORNEA NR.42 1 830 GORNEA SISCU LAZAR GORNEA NR.88 1
789 NICOLICI 831 GORNEA SISCU PETRU GORNEA NR.89 2
GORNEA ANASTASIA GORNEA NR.43 1 832 GORNEA MOZA EVA GORNEA NR.90 1
790 GORNEA COJOACA MARIA GORNEA NR.44 0 833 MOZA SEBASTIAN-
791 GORNEA BALABAN VUTA GORNEA NR.45 1 GORNEA GHEORGHE GORNEA NR.91 1
792 GORNEA MEGHELES PETRU GORNEA NR.46 4 834 GORNEA MOZA GHEORGHE GORNEA NR.92 2
793 BELODEDICI 835 GORNEA CIRCU ARSENIE GORNEA NR.93 5
GORNEA MILEVA GORNEA NR.47 1 836 LAZAROVICI
794 GORNEA POPA NICOLAE GORNEA NR.48 3 GORNEA VASILE GORNEA NR.94 2
795 GORNEA PETCUT ELENA GORNEA NR.49 1 837 GORNEA MEGHELES ANA GORNEA NR.95 4
796 GORNEA DAMIAN PETRU GORNEA NR.50 2 838 GORNEA MARCU DANITA GORNEA NR.96 0
797 GORNEA DAMIAN VICHENTE GORNEA NR.51 2 839 GORNEA PETICA EVA GORNEA NR.97 0
798 LUPULOVICI 840 ROIBAN
GORNEA EMILIA GORNEA NR.52 1 GORNEA GHEORGHE GORNEA NR.99 2
800 NEMESAGU 841 GORNEA CIOANCA ILIE GORNEA NR.101 4
GORNEA MARIAN GORNEA NR.55 2 842 MARTINESCU
801 GORNEA SISCU MARIA GORNEA NR.56 5 GORNEA CONSTANTIN GORNEA NR.102 0
802 GORNEA ARTENI IGLICA GORNEA NR.57 0 843 GORNEA POPA GHEORGHE GORNEA NR.103 2
803 GORNEA MILIVOI LAZAR GORNEA NR.58 1 844 GORNEA POPA ANA-LENUTA GORNEA NR.104 2
804 GORNEA MOZA MARIA GORNEA NR.59 1 845 GORNEA
805 GORNEA IORGOVAN ION GORNEA NR.60 2 846 GORNEA MEGHELES IOAN GORNEA NR.105 2
806 GORNEA MOZA MARIA GORNEA NR.61 0 847 GORNEA POPA ANA GORNEA NR.106 2
807 GORNEA DAMIAN ANTONIE GORNEA NR.62 5 848 GORNEA CALINA MARIAN GORNEA NR.107 3
808 GORNEA ANOCA CECILIA GORNEA NR.63 1 849 GORNEA POPA IOVANA GORNEA NR.108 1
809 GORNEA MARCU EVA GORNEA NR.64 2 850 MOZA MARINA-
810 GORNEA STOICU MIHAIL GORNEA NR.65 3 GORNEA VICTORIA GORNEA NR.109 1
811 GORNEA STOICU FLOAREA GORNEA NR.66 2 851 GORNEA MOZA ALEXANDRU GORNEA NR.110 2
812 GORNEA STOICU NICOLAE GORNEA NR.67 1 852 GORNEA AVRAM ION GORNEA NR.111 6
813 GORNEA PUIA REMUS GORNEA NR.68 3 853 GORNEA MOZA MARIAN GORNEA NR.112 5
814 GORNEA SIMA ILIE GORNEA NR.69 4 854 GORNEA MILIVOI PETRU GORNEA NR.113 5
815 GORNEA DUTESCU DANIELA GORNEA NR.70 3 855 GORNEA POPA ANTONIE GORNEA NR.114 3
816 GORNEA ORBULESCU ION GORNEA NR.71 3 856 GORNEA DIMICI STANCA GORNEA NR.115 0
817 GORNEA SISCU ION GORNEA NR.72 4 857 GORNEA STANOMIR SAVA GORNEA NR.116 2
818 GORNEA MEGHELES ILIE GORNEA NR.73 2 858 STRANIAC CHIRU PALADIA GORNEA NR.117 0
819 GORNEA AVRAM CHITA GORNEA NR.74 2 859 GORNEA PETRUT VASILE GORNEA NR.118 5
820 HERGAN 860 GORNEA MICSA FLOAREA GORNEA NR.120 5
GORNEA GIURGEVCA GORNEA NR.75 0 861 GORNEA LUPSICI ILIE GORNEA NR.121 4
821 GORNEA STOIAN PETRIA GORNEA NR.76 1 862 GORNEA LUPSICI IOVANA GORNEA NR.122 3
822 GORNEA ROSU TRAIAN GORNEA NR.77 1 863 GORNEA GURGU GRIGORE GORNEA NR.123 6
823 GORNEA PAICI ELENA GORNEA NR.80 0 864 GORNEA GURGU LATINCA GORNEA NR.124 1
824 GORNEA POPA PERSIDA GORNEA NR.82 1 865 GORNEA BELOIA FLOAREA GORNEA NR.125 1

201 202
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Nr. Nr. de Nr. Nr. de

Localitate Nume şi prenume Adresă Localitate Nume şi prenume Adresă
crt. Pers. crt. Pers.
866 GORNEA DOBROMIR ANA GORNEA NR.127 0 903 BELOIA
867 GORNEA TRIFU DRAGHINA GORNEA NR.128 0 GORNEA PALADUICA GORNEA NR.164 5
868 GORNEA POPA PERSIDA GORNEA NR.129 2 904 MOZA
869 STANIMIR GORNEA GHEORGHITA GORNEA NR.165 4
GORNEA MARGARETA GORNEA NR.130 1 905 GORNEA MOZA AUREL GORNEA NR.166 1
870 GORNEA MOZA ILIE GORNEA NR.131 2 906 DAMIAN
871 GORNEA MOZA MACU GORNEA NR.131 A 3 GORNEA GHEORGHE GORNEA NR.167 4
872 DRAGAN 907 GORNEA ANOCA ELENA GORNEA NR.168 1
GORNEA ROMANITA GORNEA NR.132 2 908 PIRVU
873 GORNEA MARASESCU MIHAI GORNEA NR.133 1 GORNEA CONSTANTIN GORNEA NR.169 1
874 AGHICIUC 909 GORNEA RADONEA ANA GORNEA NR.171 0
GORNE CORNELIU GORNEA NR.134 4 910 VENEMOZER
875 GORNEA CUZMANOVICI ILIE GORNEA NR.135 2 GORNEA MILEVA GORNEA NR.172 2
876 CUZMANOVICI 911 GORNEA PAICI ION GORNEA NR.174 4
GORNEA LAZAR GORNEA NR.136 5 912 GORNEA LAZAROVICI SAVA GORNEA NR.175 3
877 GORNEA VELA GHEORGHE GORNEA NR.137 4 913 NEMESAGU
878 GORNEA ENUICA LAZAR GORNEA NR.138 0 GORNEA ANTONIE GORNEA NR.176 3
879 GORNEA ANTOHE MARICEL GORNEA NR.139 3 914 GORNEA NEMESAGU ANA GORNEA NR.176 A 1
880 MICSA 915 GORNEA NOVACESCU SAVA GORNEA NR.177 1
GORNEA ALEXANDRU GORNEA NR.140 1 916 NOVACESCU
881 GORNEA MICSA VALERIA GORNEA NR.141 3 GORNEA PAVEL GORNEA NR.178 4
882 DAMIAN 917 GORNEA SIMA ILIE GORNEA NR.179 2
GORNEA VICHENTIE GORNEA NR.142 3 918 GORNEA PUIA GHEORGHE GORNEA NR.179 A 3
883 TURCU LAURA 919 GORNEA POPA PETRU GORNEA NR.181 5
GORNEA MIRELA GORNEA NR.143 3 920 GORNEA IOVA VASILE GORNEA NR.182 2
884 GORNEA GRUITA ILIE GORNEA NR.144 0 921 GORNEA IOVA FLORIN GORNEA NR.183 4
885 GORNEA AVRAM MIHAI GORNEA NR.145 2 922 GORNEA POPA FLOAREA GORNEA NR.184 1
886 GORNEA MICSA DUMITRU GORNEA NR.146 4 923 GORNEA MOZA AVRAM GORNEA NR.185 2
887 GORNEA ANOCA IOSIF GORNEA NR.147 2 924 GORNEA TANASIE ELENA GORNEA NR.186 1
888 IORGOVAN 925 GORNEA TANASIE ELENA GORNEA NR.187 0
GORNEA STANCA GORNEA NR.148 3 926 GORNEA LUPSICI MARIA GORNEA NR.188 4
889 GORNEA IOVA ARSENIE GORNEA NR.149 3 927 GORNEA MICSA EFTIMIE GORNEA NR.189 1
890 GORNEA BALOIA LATINCA GORNEA NR.150 0 928 GORNEA POPA PAVEL GORNEA NR.190 2
891 GORNEA POPA ION GORNEA NR.151 4 929 GORNEA MICSA MILEVA GORNEA NR.191 1
892 GORNEA MOZA NICOLAE GORNEA NR.152 2 930 GORNEA BIRTEA FLOAREA GORNEA NR.192 0
893 COTOJMAN 931 STRIMBEI
GORNEA CONSTANTIN GORNEA NR.153 2 GORNEA ALEXANDRA GORNEA NR.193 1
894 GORNEA MOZA MARIA GORNEA NR.154 2 932 GORNEA MOZA ANA GORNEA NR.194 1
895 GORNEA NEMESAGU MARIA GORNEA NR.155 1 933 GORNEA MOZA PERSIDA GORNEA NR.195 1
896 LUPULOVICI 934 IOVANOVICI
GORNEA VASILE GORNEA NR.156 2 GORNEA NICOLAE GORNEA NR.196 0
897 GORNEA ROSU ILIE GORNEA NR.157 5 935 GORNEA MOZA TUDOR GORNEA NR.197 4
898 GORNEA POPOVICI TOMA GORNEA NR.158 4 936 GORNEA MOZA FLOAREA GORNEA NR.197 A 1
899 GORNEA POPA PERSIDA GORNEA NR.159 1 937 GORNEA PATRUT ANTONIE GORNEA NR.198 2
900 GORNEA NEMESAGU EVA GORNEA NR.160 4 938 GORNEA DANES VASILE GORNEA NR.199 4
901 GORNEA BIRTEA SOFIA GORNEA NR.162 0 939 GORNEA STRIMBEI ION GORNEA NR.200 2
902 GORNEA MICSA VASILE GORNEA NR.163 3 940 GORNEA DANES VASILE GORNEA NR.200 A 0
941 GORNEA ISER VALERIA GORNEA NR.202 4

203 204
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Nr. Nr. de Nr. Nr. de

Localitate Nume şi prenume Adresă Localitate Nume şi prenume Adresă
crt. Pers. crt. Pers.
942 GORNEA GRUITA ILIE GORNEA NR.203 2 978 GORNEA MEGHELES ILIE GORNEA NR.242 0
943 GORNEA MOZA MAGDALENA GORNEA NR.204 2 979 GORNEA FUCHS MIHAI GORNEA NR.244 5
944 GORNEA POPA PETRU GORNEA NR.205 1 980 GORNEA PLESA MILEVA GORNEA NR.245 1
945 MOZA VICTOR- 981 GORNEA CARABAS ION GORNEA NR.246 3
GORNEA IONEL GORNEA NR.206 1 982 GORNEA STRIMBEI PETRU GORNEA NR.247 2
946 GORNEA POPOVICI EVA GORNEA NR.207 1 983 AVRAM
947 STRIMBEI GORNEA ALEXANDRU GORNEA NR.248 1
GORNEA MAGDALENA GORNEA NR.208 2 984 GORNEA DOCHIOIU STEFAN GORNEA NR.250 1
948 GORNEA CALINA ION GORNEA NR.209 3 985 LUNGAUER
949 SISCU MARIANA GORNEA CUMBRIA GORNEA NR.251 4
GORNEA GETA GORNEA NR.210 1 986 BACILA
950 GORNEA CALINA ELENA GORNEA NR.211 0 GORNEA ALEXANDRU GORNEA NR.252 6
951 GORNEA DRAGOMIR JIVCA GORNEA NR.212 1 987 GORNEA BACILA ANA GORNEA NR.253 1
952 GORNEA DRAGOMIR LAZAR GORNEA NR.213 4 988 GORNEA LUPSICI NICOLAE GORNEA NR.255 1
953 GORNEA BELE ELENA GORNEA NR.214 0 989 GORNEA BACILA ELENA GORNEA NR.256 2
954 GORNEA STRIMBEI SIMONA GORNEA NR.215 1 990 IORGOVAN
955 GORNEA DAMIAN NICOLAE GORNEA NR.216 6 GORNEA CRISTINA GORNEA NR.258 2
956 SICHEVITA MOZA ANA GORNEA NR.217 1 991 GORNEA NIESCU IOSIF GORNEA NR.259 4
957 CALINA 992 GORNEA MINDRU GICU GORNEA NR.260 1
GORNEA ALEXANDRU GORNEA NR.218 3 993 GORNEA CIRCU SAU GORNEA NR.264 4
958 GORNEA CIRCU MIHAI GORNEA NR.219 2 994 MATEIEVICI
959 GORNEA STRIMBEI SAVA GORNEA NR.220 4 GORNEA LUMINITA GORNEA NR.265 4
960 GORNEA BELOIA ADAM GORNEA NR.222 0 995 FARCAS
961 MOZA MIRCEA- GORNEA VICHENTIE-FLORIN GORNEA NR.266 3
GORNEA IOAN GORNEA NR.223 0 996 LUNGU
962 GIURICI BOJIN- GORNEA PARASCHIVA GORNEA NR.267 1
GORNEA IONEL GORNEA NR.224 1 997 GORNEA JURJ EMILIAN GORNEA NR.268 3
963 GORNEA DAMIAN VICHENTE GORNEA NR.226 2 998 GORNEA POPA NICOLAE GORNEA NR.269 0
964 GORNEA- 999 GORNEA MICSA FLOAREA GORNEA NR.270 2
RESITA ZAICA OCTAVIAN GORNEA NR.228 0 1000 GORNEA MOZA ANA GORNEA NR.271 4
965 GORNEA LUPSICI LAZAR GORNEA NR.229 4 1001 GORNEA POPA VASILE GORNEA NR.272 4
966 BELODEDICI 1002 GORNEA POPA MILEVA GORNEA NR.273 1
GORNEA MARIAN GORNEA NR.230 1 1003 GORNEA IOVA MIHAI GORNEA NR.274 2
967 MEGHELES 1004 GORNEA POPA MIHAI GORNEA NR.275 6
GORNEA STEFAN GORNEA NR.231 2 1005 GORNEA AVRAM FLOAREA GORNEA NR.276 1
968 GORNEA POPA ALEXANDRA GORNEA NR.232 4 1006 GORNEA POPA LAZAR GORNEA NR.277 2
969 HIRJABA 1007 GORNEA TITAN GHEORGHE GORNEA NR.278 2
GORNEA DRAGHITA GORNEA NR.233 5 1008 TERESCU
970 GORNEA LAZAROVICI ANA GORNEA NR.234 1 GORNEA ROMULUS GORNEA NR.279 2
971 GORNEA CERBU VASILE GORNEA NR.235 1 1009 GORNEA LUPSICI NICOLAE GORNEA NR.280 2
972 VLADISAVLEVICI 1010 GORNEA AVRAM LAZAR GORNEA NR.281 2
GORNEA AURORA GORNEA NR.236 1 1011 GORNEA AVRAM LAZAR GORNEA NR.282 0
973 GORNEA MEGHELES MARIA GORNEA NR.237 1 1012 STRIMBEI
974 GORNEA RONYESZ SOFIA GORNEA NR.238 1 GORNEA ANASTASIA GORNEA NR.283 3
975 GORNEA CALINA ELENA GORNEA NR.239 2 1013 GORNEA MICSA IOSIF GORNEA NR.284 2
976 GORNEA MEGHELES ALIN GORNEA NR.240 1 1014 GORNEA MARISESCU ELENA GORNEA NR.285 1
977 PATRASCU 1015 GORNEA POPA ANA GORNEA NR.287 6
GORNEA ARSENIE GORNEA NR.241 2 1016 GORNEA BACILA PETRU GORNEA NR.289 1

205 206
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Nr. Nr. de
Localitate Nume şi prenume Adresă
crt. Pers.
1017 GORNEA SORESCU MILEVA GORNEA NR.290 1
1018 GORNEA DAMIAN IOVANA GORNEA NR.291 2
1019 GORNEA BELODEDICI IOVA GORNEA NR.292 5
1020 GORNEA BACILA VASILE GORNEA NR.293 3
1021 GORNEA MOZA NICOLAE GORNEA NR.295 3
1022 GORNEA CIOANCA ILIE GORNEA NR.297 0
1023 GORNEA STRAMBEI LAZAR GORNEA NR.221 1
1024 CERBU
GORNEA EUFROSINA GORNEA NR.225 1
1025 GORNEA IORGA GHEORGHE GORNEA NR. 1 2
1026 GORNEA NICOLICI ALEX GORNEA NR. 299 4
1027 MARTINESCU
GORNEA DANIEL MARIUS GORNEA NR. 300 1

Colibă (Sălaş) Moară cu ciutură şi butoni

207 208
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
GLOSAR
ACEIÁT - Îmbrăcat curat
ÁGIMĂ - Numele unei specii de ceapă înrudită cu arpagicul,
haşmă
ARÂNG, ARÁNG - Clopot
ARVĂLÚC - 1. Băutură oferită după încheierea unui târg;
aldămaş
ARMÁR(IU) - Dulap, garderob
ASTRUCÁ - A se acoperi, a se înveli
ASTRUCĂMÂNT - 1. Acoperământ (în general). 2.
Acoperişul casei sau al porţii
AVLÍE - 1. Curte, obor, ocol, voreţ. 2. Cimitir
BĂGRÍN - 1. Salcâm. 2. Salcâm galben
BĂL - Blond, bălai
BÍNĂ - Scenă, podium
BRĂCINAR - Sfoară cu care se legau poalele la femei şi
izmenele la bărbaţi
BRĂCÍRE - Brâu îngust pentru încins, ţesut din lână şi purtat
atât de bărbaţi, cât şi de femei
BÚMB - Nasture
BURÍU - Vas (din lemn) în care curge ţuica la distilare (pe o
scară gradată se indică tăria acesteia)
BUŞNIŢĂ – vâltoare, instalaţie ţărănească în care se
scămoşează stranile (covoare, pături)
CACÍCA - De-a cacica De-a ţurca
CÁRLIŢĂ - Albie făcută dintr-o bucată de lemn, cu diferite
întrebuinţări, covată din lemn scobit, de obicei de tei, de plop sau de
salcie
CAÚC - Vas de lemn (de frasin sau de paltin) ori de metal cu
coadă, ca o lingură mare, cu care se scoate apă de băut dint-un vas
mai mare (găleată, doniţă, hârdău)
CĂSÁP - Măcelar
CĂPÚT - Haină bărbătească în formă de manta
CĂTĂNÍE - Serviciu militar. 2. Militărie
CÂRCEÁG - Urcior de pământ din care se bea apa
CÂRPĂ – Batic, năframă
CÉICĂ - 1. Mătuşă. 2. Soră mai mică a tatălui. 3. Termen
general de adresare către o femeie mai în vârstă
209
Sicheviţa – Monografie
CERÍME - 1. Tavan 2. Baldachin
CHIMEŞĂ – Cămaşă
CHÍTĂ - 1. Mănunchi de flori, de frunze etc. 2. Mănunchi
format din 12 fuioare de in sau de cânepă. 3. Snop de grâu. 4.
Păpuşă de tutun. 5. Ciorchine de cireşe. 6. (La viţa de vie) Tufă. 7.
Stol de păsări. 8. Joc de copii nedefinit mai îndeaproape
CHIŢĂLE – Piesă a porului popular făcută dintr-un brâu de
care atârnă şuviţe de fire de lână sau beteală, până sub genunchi; se
punea în spate în loc de opreg, iar câteodată în faţă, îndeosebi la
copile. Fotă
CIOARECI – pantaloni din lână sau postav
CIOBÂRNÁC - 1.Prăjină lungă cu care se duce căldarea sau
hârdăul în spinare. 2. Butoi de 30-80 de litri, cu gura strâmtă şi fundul
larg pentru lăturile porcilor sau pentru murat varza
CIOMVICĂ – Cucuvea
CIUPÁG - 1. Parte a iei de deasupra brâului. 2. Ie
CIURUÍ - 1-2. A (se) cerne cu ciurul. 3. A (se) găuri în mai
multe locuri 4. A curge ca prin ciur. În Banat, acest verb are şi sensul:
„a alege”
CLĂBĂŢ - Căciulă conică mare, din piele de miel sau de
oaie
CLIÁNŢ - Trecătoare printre dealuri. 2. Picior de deal. 3. Colţ
de stâncă
CLÍSĂ - Slănină
COCÍE - 1. Trăsură pe arcuri, mică şi uşoară; 2. Căruţă
COLÉŞĂ - Mămăligă moale
COLEŞĂRIU - 1. Băţ cu care se mestecă mămăliga sau
balmoşul (făcăleţ)
CÓMINĂ - Tescovină
COTĂRÍŢĂ - Cotarcă (coş de nuiele)
COVÁCI - Fierar
COVÉI - Cotitură. Drum cotit
CRUMPÉL - Cartof
CÚINĂ - 1. Bucătărie 2. Bucătărie de vară. 3. Loc unde se
găteşte mâncare
CUMACE – prietene legate prin jurământ de credinţă şi
loialitate una faţă de alta
DÂRZĂ - Zdreanţă
DESTRUCÁ - A dezveli
210
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

DRÚGĂ - Drug (Bară de fier sau de lemn având diverse PANŢÉR - Platoşă
întrebuinţări = sucitor) PARAZOL - Umbrelă
DUŞÉG - Pilotă umplută cu pene, dună, foiţă, iorgan, oghial, PECMÉZ s.n. 1. Magiun 2. Dulceaţă
plapumă, saltea PLÉU - 1. Tablă, tinichea (din care sunt confecţionate
FOÁLE - Abdomen obiecte sau părţi de obiecte). 2. Obiect confecţionat din tablă
FODURI – Volănaşe la mâneci sau la poale POALE – Piesă din pânză de bumbac, cânepă sau in, ce se
FRĂGÁR(IU) - Dud poartă de la brâu în jos până cu o palmă sub genunchi
FUNDOÁNE - Partea de dinainte a unei case PODRÚM - Pivniţă
GĂIGÁNĂ - Jumări din ouă PONEÁVĂ - Ţesătură groasă de lână, de bumbac, de fuior
GLÁJĂ - Vas de sticlă; cf. şip, butelie, garafă, flacon etc., din care se fac macaturi, covoare, preşuri, cearşafuri sau alte
GOVIE – Mireasă aşternuturi ţărăneşti; obiect confecţionat dintr-o astfel de ţesătură (în
HÂRŢ - Şoarece special) cearşaf
IMÁLĂ - 1. (Regional) Murdărie. 2. Noroi PÓTCĂ - Ceartă. Scandal. Supărare. Necaz
IMÓS - 1. (Regional) Murdar 2. Plin de noroi RÁINĂ - Cratiţă, tigaie
IORGÁN - Plapumă din ţesătură ţărănească RĂCHÍE - Ţuică
ÎNCELUÍ - 1. A (se) înşela 2. A decepţiona. 3. A constata că RUDĂRÍE - Loc subteran de unde se extrag minereuri; mină;
a fost înşelat zăcăminte
LĂSTĂVIŢĂ – păturică ţesută în casă, din lână, cu motive SCHÍLAV - Schilod. Sleit de puteri (din cauza bătrâneţii).
florale sau romboidale SCRÓB - Mâncare asemănătoare cu terciul, făcută din făină
LÉSNE - (Care este) ieftin fiartă
LÓPTĂ - Minge SMÍNTĂ - Greşeală
LUMÍNĂ - Lumânare SÓBĂ - Cameră, bucătărie, tindă
MĂSÁI - 1. Faţă de masă. 2. Şervet, şerveţel, prosop; spec. SÓMOT - Catifea
ştergar pentru împodobit pereţii, în casele ţărăneşti; p. ext. bucată de STROJÁC - Saltea cu paie
pânză care are diferite întrebuinţări (casnice) SÚCNĂ - Fustă (simplă, confecţionată dintr-un material gros)
MÂNĂTURI – Duhuri rele ŞĂGÂRT - Ucenic
MÂNECÁRE - Pornire. Plecare ŞCĂTÚLĂ - Cutie
MÂTCĂLĂU – Sărbătoare tradiţională ce se ţine pe 10 mai ŞIŞTORI – Brâu ţesut din lână cu care se încingeau babele
MEREÚŢ - Mărunt, domol, cu voce scăzută, pe şoptite, încet TAIER - Farfurie întinsă, taler:
MÓŞ - 1. Bunic, ascendent (mai îndepărtat), înaintaş, TOLCÉRIU - Pâlnie
strămoş UÍCĂ - Unchi
MURONI – Strigoi ÚINĂ, UINÍŢĂ s.f. 1. Soţia fratelui sau vărului unuia dintre
OBIELE – Învelitoare din lână ţesută cu care se înveleau părinţi. 2. Termen folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o mătuşă. 3.
picioarele de la genunchi în jos; se legau cu curele şi erau introduse Termen respectuos de adresare pentru o femeie mai în vârstă. Lele,
în opinci nană
OCOŞÍ - 1. A face pe deşteptul, a se fuduli 2. A face mofturi. VĂTRÁI s.n. Obiect de uz casnic, de lemn sau de metal, de
3. A se obrăznici. a pune mintea la contribuţie, a chibzui obicei în formă de cârlig lung sau de lopăţică cu coadă lungă, cu care
OGAŞ – Vale prin care se scurg apele se scormoneşte sau se trage jarul sau cenuşa
OGINĂ – Odihnă; scurtă pauză când preotul citeşte ceva din VRÉJI s.m.p. Pănuşe de porumb
Evanghelie şi pomeneşte pe cei care au plătit ogină ZOMONÍŢĂ s.f. Bordei
OLCÚŢĂ - Oală mică, oliţă

211 212
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Harta de atestare (1776)

Cărămida romană cu scriere cursivă

Panorama localităţii Gornea - Căuniţa

213 214
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

Primăria Sicheviţa (2013)

Monumentul Eroilor din Sicheviţa (2013)

Şcoala Gimnazială Sicheviţa (2013)

215 216
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

La măsurat

Biserica Ortodoxă (1835-2013

La arat

217 218
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

MORILE DE APĂ DIN SICHEVIŢA CHEMAREA APEI

CHEMAREA PĂMÂNTULUI

Îmblânzirea apei Truda boabelor

O zi de moară

Roata morii se-nvârteşte Rodul iubirii de pământ

219 220
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

CHEMAREA IUBIRII CHEMAREA ISPITEI

Frumuseţile sufletului şi gingăşia mâinilor

Fructul trăgaçei

„Colindătorii” – un tablou pictat

O zi de fript la căzan

221 222
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

CHEMAREA MUZICII
CHEMAREA PORTULUI

Fanfara unită din Gornea şi Sicheviţa Grigore Moza şi

lauta sa cu tolcer

Nicolae Popovici şi glasul său unic de rapsod popular

223 224
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

MUZEUL SĂTESC DIN GORNEA (1969)

CHEMAREA NUNŢII

225 226
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

CHEMAREA CREDINŢEI CHEMAREA DUNĂRII

Villa Rustica Peştera Gaura cu Muscă de pe Dunăre

Dunave, Dunave – Dunăre, Dunăre

Mănăstirea Gornea-Sicheviţa

227 228
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

CHEMAREA TRADIŢIEI CHEMAREA GRÂNELOR

Dans şi…

… fotbal

229 230
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

CHEMAREA CĂLĂTORIILOR NUMAI PENTRU GUST

Pensiunea Căuniţa

Pensiunea Şumiţa

231 232
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

SCHIVICENII, …TRECEREA VAMEI

CREDINŢA ŞI …

233 234
 650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

INAUGURAREA MUZEULUI „ION DRAGOMIR” LA … SFIŢIREA LUCRĂRILOR BISERICII ORTODOXE ŞI …

SFÂNTA LITURGHIE LA SICHEVIŢA

GORNEA, 25 IUNIE 2013

235 236
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013) Sicheviţa – Monografie

RUGĂCIUNE ŞI … ANIVERSARE ŞI …

MARE SĂRBĂTOARE
TRADIŢIE LA 650 DE ANI

237 238