Dumitru Țepeneag

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dumitru Țepeneag (n. 14 februarie 1937, București, România[1]) este
un prozator român-francez contemporan stabilit laParis. Dumitru Țepeneag
Este membru marcant al grupului oniric, teoretician al onirismului literar
românesc. I s-a retras cetățenia română printr-un decret prezidențial, în
1975, după care s-a stabilit la Paris, unde, pentru câtva timp, a fost unul
dintre animatorii exilului literar românesc. După 1990, face naveta între
Paris și București, unde desfășoară o intensă activitate publicistică și
editorială.

Este unul dintre traducătorii cei mai importanți de limbă franceză în

limba română și viceversa. A tradus romancieri ca Alain Robbe-Grillet,
Pinget, eseiști ca Albert Béguin, filozofi ca Jacques Derrida, Alexandre
Kojève etc. Din română în franceză a tradus din operele unor poeți
contemporani, printre care Leonid Dimov, Daniel Turcea, Ion Mureșan,
Marta Petreu, Emil Brumaru și Mircea Ivănescu. În Franța a publicat un
roman, Pigeon vole, sub pseudonimul Ed Pastenague.

Date personale
Născut 14 februarie 1937 (80 de
Cuprins ani)
București, România[1]
Biografie Naționalitate română
Opere publicate Cetățenie Franța
Povestiri Ocupație prozator, eseist, publicist
Romane Limbi limba franceză
Jurnale Activitatea literară
Publicistică Activ ca scriitor literatura contemporană
Referințe critice (on-line) Mișcare/curent Onirism
literar
Note
Specie literară Onirism
Bibliografie Textualism[*]
postmodernism
Legături externe
Nouveau Roman[*]
Operă de debut Exerciții
Modifică date / text
Biografie
Urmează cursurile școlii primare la Școala Iancului, apoi liceul, mai întâi la Literatura română
Mihai Viteazul, de unde e mutat disciplinar la Matei Basarab; exmatriculat Pe categorii
și de aici pentru indisciplină își ia bacalaureatul la Mihai Viteazul. Devine
student la Drept, dar nu își finalizează studiile, apoi absolvă cursurile Istoria literaturii române
Institutului Pedagogic și se dedică literaturii. În 1966, alături de Leonid Evul mediu
Dimov, Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Iulian Neacșu, Secolul 16 - Secolul 17
Emil Brumaru, Sorin Titel, Florin Gabrea și Virgil Tănase, pune bazele unui Secolul 18 - Secolul 19
curent literar nou, onirismul estetic. Au fost susținuți la un moment dat de Secolul 20 - Contemporană
poetul Miron Radu Paraschivescuși publicați în revista Povestea Vorbei, un
Curente în literatura română
supliment al revistei Ramuri din Craiova. Publică, alături de ceilalți membri
Umanism - Clasicism
ai grupului, în România, între anii 1964-1972, dar după „Tezele din iulie”
Romantism - Realism
1971, prin care Nicolae Ceaușescu instituie o cenzură extrem de dură și
Parnasianism - Simbolism
limitează libertatea de expresie a scriitorilor români, gruparea se va
Naturalism - Modernism
desființa. E constrâns să plece în exil, la Paris, unde va publica mai multe
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
romane, majoritatea traduse din limba română de Alain Paruit, iar două
Suprarealism - Proletcultism
scrise direct în franceză. Unul dintre ele, Cuvîntul nisiparniță (Le mot
Neomodernism - Postmodernism
sablier), debutează în limba română, pentru ca exact la jumătatea textului să
treacă la limba franceză, iar acest text poate fi considerat chiar o metaforă a Scriitori români
operei și biografiei autorului româno-francez. După 1990, revine practic în Listă de autori de limbă română
România, unde se implică în viața culturală. Gabriel Dimisianu își amintește Scriitori după genuri abordate
„Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite […] adună articole, notații, Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
mici eseuri și interviuri, texte apărute, cele mai multe, în presa noastră de Poeți - Eseiști
după 1989 (sunt și câteva din anii'70, când Țepeneag a susținut, cu Nuveliști - Proză scurtă
intermitențe, rubrica Șotron, la România literară, Luceafărul, Argeș), acest Literatură pentru copii
volum, așadar constituie o piesă foarte concludentă pentru ceea ce spuneam
că este marea dorință de reintegrare a lui D. Țepeneag.”[2] A mai publicat, Portal România
Portal Literatură
în această perioadă, o trilogie din care fac parte romanele Hotel Europa,
Proiectul literatură
Pont des Arts și Maramureș. Ultimul roman publicat în română și franceză e
La belle Roumaine. A fost influențat de autorii Noului Roman francez, iar
pe o parte dintre ei i-a și tradus în limba română. Critica a discutat, în cazul
povestirilor, despre o posibilă influență a suprarealismului sau a prozei scurte a lui Franz Kafka. Face parte din comitetul de redacție
al revistei Po&sie. A publicat cronici, adevărate «lovituri chirurgicale» în La Revue littéraire. În anul 2008 i se decernează Premiul
Uniunii Latine pentru întreaga activitate literară.

Opere publicate

Povestiri
Exerciții, București, Editura pentru literatură, 1966
Frig, București, Editura pentru literatură, 1967
Așteptare, București, Cartea Românească, 1971; ed. a II-a, 1993
Exercices d'attente, traducere de Alain Paruit, Paris, Flammarion, 1972
Prin gaura cheii, București, Allfa, 2001
Attente, Paris, P.O.L., 2003

Romane
Arpièges, Flammarion, 1973, tradus deAlain Paruit după romanul Zadarnică e arta fugii, publicat în România, la
[3]; versiunea engleză cu titlulVain Art of the Fugue apare
Editura Albatros, abia în 1991; reeditat la Editura Art, 2007
în 2007; a mai fost tradus în sârbă și maghiară; versiunea în turcă, traducere de Leyla Ünal, Sonsuz Kaçișlar,
Istanbul, Pupa Yayinlari, 2010
Les noces nécessaires, Flammarion, 1977, tradus de Alain Paruit după romanulNunțile necesare, publicat în
România în 1992; reeditări, Editura All, 1998; Editura Art, 2008 [4]; versiunea engleză cu titlulThe Necessary
Marriage apare în 2009
Le mot sablier. Cuvântul nisiparniță, roman bilingv, Éditions P.O.L., 1984; ultima ediție, Timișoara, Ed. Universității de
Vest, 2005
Roman de gare, scris direct în franceză, 1985, tradus în română de autor cu titlulRoman de citit în tren, Iași,
Institutul European, 1993
 Pigeon vole, scris direct în franceză, 1988; tradus în română de către autor cu titlulPorumbelul zboară, București,
Univers, 1997; tradus în engleză în 2008 cu titlulPigeon Post [5]

Hotel Europa, București, Editura Albatros, 1996; versiunea francez ǎ, în traducerea lui Alain Paruit, apare în același
an la Éditions P.O.L.; romanul a mai fost tradus în germană, maghiară, slovenă și cehă
Pont des Arts, în traducerea lui Alain Paruit, Éditions P
.O.L., 1998; versiunea românească la Editura Albatros, 1999
Maramureș, Cluj, Editura Dacia, 2001; în traducerea lui Alain Paruit, cu titlulAu pays du Maramureș, apare în
același an la Éditions P.O.L.; ultima ediție, Editura Corint, 2006
La belle Roumaine, Pitești, Editura Paralela 45, 2004; ediția în francez ǎ apare la P.O.L., în 2006, în traducerea lui
[6][7]
Alain Paruit; reeditat la Editura Art în 2007 ; versiunea în portugheză, în traducerea lui Isabel Fraga, la Editura
Oceanos, în 2009; versiunea în bulgară, traducere de Rumyana Stancheva, Krasivana rumŭnka, Sofia, Balkani,
2010; versiunea în turcă, traducere de Leyla Ünal,Romen Dilberi, Istanbul, Pupa Yayinlari, 2010
Camionul bulgar, Iași, Polirom, 2010; ediția în francezǎ apare la P.O.L., în 2011, în traducerea lui Nicolas Cavaillès,
cu titlul Le camion bulgare

Jurnale
[8]
Un român la Paris, Cluj, Dacia, 1993, ediția definitivă, Cartea Românească, 2006

Publicistică
Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, Iași, Institutul European, 1993
Călătorie neizbutită, București, Cartea Românească, 1999
Războiul literaturii nu s-a încheiat, București, All, 2000
Destin cu popești, Cluj, Dacia & Biblioteca Apostrof, 2001
Clepsidra răsturnată. Dialog cu Ion Simuț, Pitești, Paralela 45, 2003
Capitalism de cumetrie, Iași, Polirom, 2007
Frappes chirurgicales (scris în franceză), Paris, P.O.L., 2009

Referințe critice (on-line)

Daniel Cristea-Enache, în „România literară”, nr
. 45, 16-22 noiembrie 2005
Marius Miheț, în „Familia”, nr. 10/2005
Laura Pavel, în „Apostrof”, nr. 10, 2006
Marian Victor Buciu, în „Ramuri”, nr. 1, 2008
Marius Miheț, în „Familia”, nr. 3, martie 2011
Bianca-Burța-Cernat, în „Observator cultural”, nr
. 669, 12 aprilie 2013

Note
1. ^ a b "Dumitru Țepeneag" (https://d-nb.info/gnd/122393651), Gemeinsame Normdatei, accesat la 22 decembrie
2014
2. ^ Gabriel Dimisianu, Amintiri și portrete literare, Humanitas, 2013, p. 168-169
3. ^ Zadarnică e arta fugii (Dumitru Țepeneag) - Carte - Editura AR T - Cărți (http://www.editura-art.ro/carte/zadarnica-e
-arta-fugii) (copertă de Marin Gherasim)
4. ^ Nunțile necesare (Dumitru Țepeneag) - Carte - Editura AR T - Cărți (http://www.editura-art.ro/carte/nuntile-necesar
e) (copertă de Marin Gherasim)
5. ^ Dumitru Țepeneag, publicat din nou în Statele Unite(http://www.observatorcultural.ro/Dumitru-Tepeneag-publicat-d
in-nou-in-Statele-Unite*articleID_21577-articles_details.html) , Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 469,
aprilie 2009, accesat la 29 ianuarie 2014
6. ^ La belle Roumaine (Dumitru Țepeneag) - Carte - Editura AR T - Cărți (http://www.editura-art.ro/carte/la-belle-rouma
ine) (copertă de Marin Gherasim)
7. ^ Sunt frumoase romancele?(http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/sunt-frumoase-romancele-3179674/), 22 august
2008, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013
8. ^ Imposibila intoarcere (http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/imposibila-intoarcere-3093704/), 9 mai 2008, Daniel
Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 31 martie 2013
Bibliografie
Nicolae Bârna, Țepeneag. Introducere într-o lume de hârtie, București, Albatros, 1998
Marian Victor Buciu, Țepeneag între onirism, textualism, postmodernism , Craiova, Aius, 1998
Daiana Felecan, Între veghe și vis sau Spațiul operei lui D. Țepeneag , Cluj, Limes, 2006
Laura Pavel, Dumitru Țepeneag și canonul literaturii alternative
, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2007
Nicolae Bârna, Dumitru Țepeneag, Cluj, Biblioteca Apostrof, 2007
Laura Pavel, Dumitru Tsepeneag and the Canon of Alternative Literature, translated by Alistair Ian Blyth, Champaign
& Dublin & London, Dalkey Archive Press, 2011

Legături externe
fr Biographie bei P.O.L. Editeur
fr Biographie bei Bibliomonde.com
ro Editura Polirom
„Șotroanele“ lui Dumitru Țepeneag, Cezar Gheorghe, Observator cultural - numărul 669, aprilie 2013
ro Tepeneag Un portret in sepia”, Marius Mihet, „Familia”, nr. 2, februarie 2017

Interviuri

„Nu cu individualitati impui o literatura: trebuie o falanga!“. Interviu cu Dumitru TEPENEAG

, Ovidiu Șimonca,
Observator cultural - numărul 290, octombrie 2005
La 14 februarie, Dumitru Tepeneag a implinit 70 de ani, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 359, februarie
2007

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Dumitru_Țepeneag&oldid=11251426

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 24 iulie 2017, ora 19:12.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.