CAPITOLUL 2

CLASIFICAREA SPECIILOR POMICOLE

Clasificarea speciilor pomicole se poate face după mai multe criterii:

a. După ordinul, familia, subfamilia şi genul cărora aparţin (clasificarea botanică);
b. După morfologia părţilor aeriene, vigoare, longevitate şi alte caractere biologice
majore (clasificarea după habitus):
- pomi;
- arbustoizi;
- arbuşti;
- semiarbuşti;
- plante fructifere semierboase.
c. După structura fructelor, originea ţesuturilor ce participă la formarea mezocarpului
şi constituţia endocarpului: pomaceae, drupaceae, nucifere, bacifere.

2.1. Clasificarea botanică

Numărul speciilor pomicole care participă cu fructe în alimentaţie este de cca 140.
Dintre acestea, 85 specii sunt cantonate în zona tropicală şi subtropicală, iar restul în zona
temperată.
În România se întâlnesc peste 35 specii de pomi şi arbuşti fructiferi.
În cultură se întâlnesc cca.20 specii care aparţin unităţilor sistematice prezentate în
tabelul 2.1.
Majoritatea pomilor şi arbuştilor fructiferi din ţara noastră aparţin familiei Rosaceae,
cu mai multe subfamilii şi genuri. Fiecare gen este reprezentat de un număr mult mai mare de
specii (30-35), în tabel fiind prezentate numai cele de interes major pentru pomicultura
românească.
Precizăm că în cultura plantelor în general şi în pomicultură în special nu se lucrează
cu specia, ci cu soiul.
În pomicultură, alături de speciile cultivate (totalitatea soiurilor), mai sunt utilizate şi
specii spontane fie ca portaltoi, fie ca genitori în activitatea de selecţie şi ameliorare.
Tabelul 2.1.
CLASIFICAREA BOTANICĂ A SPECIILOR POMICOLE
Familia Subfamilia Genul Specia Denumirea populară
- domestica Borkh. - mărul cultivat
- silvestris Mill. - mărul pădureţ
-pumilla praecox Pall. - mărul dusen
Malus - pumilla paradisiaca -mărul paradis
Pall.
- baccata Borkh. - mărul siberian
Rosaceae Pomoideae - prunifolia Borkh - mărul chinezesc
- sativa Lam et. D.C. - părul cultivat
- piraster L. - părul pădureţ
Pirus - eleagnifolia Pall. - părul sălcioară
- nivalis Jac. - părul nins
- serotina Red. - părul chinezesc
- oblonga Mill. - gutui cultivat
8
 Familia Subfamilia Genul Specia Denumirea populară
Cydonia - japonica Pers. - gutui japonez
- domestica L. - scoruş
Sorbus - aucuparia L. - scoruş de munte
- melanocarpa Red. - scoruşul negru
- domestica L. - prunul cultivat
- institiţia Jussc. - prunul galben
Prunus
- cerasifera Mhr. - corcoduş
- spinosa L. - porumbar
- vulgaris Lam. - cais
- sibirica L. - caisul siberian
Armeniaca
- mume Carr. - caisul japonez
- mandehurica Schv. - cais de Manciuria
Prunoideae - vulgaris Mill. - piersicul
Piersica
- davidiana Karr. - piersicul lui David
- comunis L. - migdalul
Amygdalus
- nana L. - migdalul pitic
- avium L. - cireşul
- vulgaris Mill. - vişinul
Cerasus - mahaleb Mill. - mahaleb
- fructicosa Pall. - vişinul de stepă
- serotina - mălinul american
- vesca - fragul de pădure
- moschata Duchen - căpşun
Fragaria
- virginiana Mill. - fragul de Virginia
- chiloensis Duchen. - fragul de Chile
Rosoideae
- idaeus var. vulgatus L. - zmeurul roşu
- idaeus var. strigosus Mill. - zmeurul pufos
Rubus
- caesius L. - murul de câmp
- fructicosus L. - murul de pădure
- vulgaris Lam. - coacăz sălbatic
- rubrum L. - coacăz roşu
Ribes
- nigrum L. - coacăz negru
Saxifragaceae Ribesoideae
- aureum Pursh. - coacăz alb
- reclinata Mill. - agriş
Grossularia
- hirtella Spach. - agriş
- vitis idea L. - afinul roşu
Ericaceae Vaccinium - uliginosum L. - afinul vânăt
- myrtillus L. - afinul negru
Eleagnaceae Hippöphae - rhamnoides L. - cătina albă
Rhamnaceae Ziziphus - jujuba Mill. - zizifus
Cornaceae Cornus - mas L. - cornul
- regia L. -nucul comun
Juglandaceae Juglans
- nigra L. - nucul negru
- sativa Mill. - castanul
Fagaceae Castanea - dentata Borkh. - castanul american
-pumilla Mill. - castanul pitic
- avellana L. - alunul comun
- colurna L. - alunul turcesc
Betulaceae Corylus
- maxima Mill. - funducul
- pontica Koh. - alunul pontic
Morus - alba L. - dudul
Moraceae
Ficus - carica L. - smochinul
Sambucus - nigra L. - socul european
Caprifoliaceae
Lonicera - caerulea var. edulis L. - caprifoi
- chinensis Planch. - kiwi, actinidia
Actinidiae Actinidia
- deliciosa Achev. - actinidia chinezească

9
 Numai la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Iaşi au fost
introduse în cultură, de către prof. V. CIREAŞĂ, specii cum ar fi: Cătina Albă, Ziziphus
spina cristi, Lonicera coerulea, Aronia melanocarpa, cornul.

2.2.Clasificarea speciilor pomicole după habitus

Pomi propriu-zişi (fig. 2.1.) sunt plante viguroase cu un singur trunchi bine definit şi o
coroană de dimensiuni mari care, împreună, pot ajunge la înălţimi de 5-15 m şi o durată a
vieţii de 15-100 ani şi chiar mai mult (ex. castanul). Aceştia se pot obţine atât pe cale
vegetativă, cât şi pe cale generativă.

Fig. 2.1. Pom propriu-zis

Din această grupă fac parte: nucul, cireşul, prunul, mărul, castanul etc.
Arbustoizii (fig. 2.2.) au caractere intermediare între pomi şi arbuşti; cresc mai puţin
înalţi (5-6m); formează mai multe tulpini de grosimi diferite; intră relativ repede pe rod (3-4
ani) şi trăiesc aproxmativ 20-30 ani. Se înmulţesc, în general, pe cale vegetativă şi, mai rar,
prin seminţe. Din această grupă fac parte alunul, cireşul, vişinul arbustoid, scoruşul, cătina
albă, ziziphus, gutuiul arbustoid etc.
Arbuştii (fig. 2.3.) au o talie mică (1-2m), formează numeroase tulpini subţiri
(diametrul 1-3 cm) din zona coletului şi drajonează; au ciclul de dezvoltare scurt; intră pe rod
repede (anul II), dar trăiesc puţin (10-15 ani); durata de viaţă a unei tulpini este de aproxmativ
4-6 ani. Cele mai reprezentative specii din această grupă sunt: coacăzul negru şi roşu, agrişul,
afinul etc.

Fig. 2.2. Arbustoid Fig. 2.3. Arbust

Semiarbuştii (fig. 2.4.), au numeroase tulpini, erecte sau semierecte, de grosimi mici
(cca 1cm) lungi de 1-3m. Tulpinile trăiesc doi ani, apoi se usucă, iar plantele se regenerează
prin drajoni care, de altfel,. este şi principala metodă de înmulţire. O tufă trăieşte 10-15 ani.
Zmeurul şi murul sunt cele mai reprezentative specii din această grupă.

10
 Fig. 2.4. Semiarbust Fig. 2.5. Plantă semierboasă

Plantele fructifere semierboase (fig. 2.5.) formează tufe mici de 25-30 cm înălţime.
Tulpina se ramifică la nivelul solului formând segmente anuale de 2-3 cm, care vor
forma stoloni şi rădăcini adventive. Frunzele mor în fiecare an, însă tulpinile trăiesc 6-8 ani.
Din această grupă fac parte căpşunul şi fragul.

2.3. Clasificarea după structura şi originea fructelor (pomicolă)

Pomaceaele cuprind specii cu seminţe propriu-zise, cum este cazul la măr, păr, gutui,
moşmon, păducel şi scoruş. Fructul la aceste specii este “fals “ deoarece rezultă atât din ovar,
cât şi din receptacolul florii concrescute şi poartă denumirea de poamă (fig. 2.6.). Plantele din
această grupă sunt pomi propriu-zişi sau arbustoizi, cu o plasticitate ecologică ridicată.
Mugurii florali sunt micşti şi se află situaţi către vârful ramurilor roditoare, mai rar
lateral, diferenţierea făcându-se centripet. Degarnisirea este lentă. Suportă bine tăierile
şi diferite forme de coroană, îşi vindecă rănile relativ uşor. Majoritatea soiurilor sunt
autosterile. În acelaşi timp acestea sunt compatibile cu foarte mulţi portaltoi.
Drupaceaele includ pomi cu fructe adevărate - drupe simple - rezultate numai din
dezvoltarea ovarului. Mezocarpul - pulpa - este elastic la prune, cireşe, vişine, încât suportă
bine loviturile şi transportul, neelastic la piersici şi caise, depreciindu-se la lovituri şi transport
necorespunzător.
Endocarpul este lignificat (sâmbure), închizând în interior o singură sămânţă, rar două
(fig. 2.7).
Speciile din această grupă au repausul de iarnă mai scurt, fiind de multe ori expuse
temperaturilor scăzute din primăvară.
Mugurii florali au întodeauna o poziţie laterală (niciodată apicală), fiind solitari,
grupaţi şi în alternanţă cu cei vegetativi. În punctele de fructificare nu se formează noi organe
de rod, ci rămân numai urmele suberificate ale pedunculilor fructelor, de aceea ramurile se
degarnisesc mult mai rapid.
Nuciferele cuprind specii ale căror fructe sunt achene sau nuci propriu-zise, cum este
cazul la alun , castan; drupe false la nuc sau drupe la migdal. Majoritatea nuciferelor sunt
plante unisexuat monoice longevive. “Fructul” acestor specii este constituit din sămânţa
propriu-zisă, învelită într-o coajă; mezocarpul necomestibil eliberează la maturitate sămânţa
închisă în endocarpul lignificat sau sâmburos.(fig. 2.8.). Sunt fructe rezistente la lovituri,
manipulare şi transport etc.
Baciferele includ specii ale căror fructe sunt bace propriu-zise, ca la coacăz, agriş,
afin, fructe false (poliachene) ca în cazul căpşunilor şi fragilor, sau polidrupe, ca la zmeură şi
mure (fig. 2.9.). Plantele din această grupă sunt arbuşti (coacăzul şi agrişul), semiarbuşti
(zmeur şi mur) şi semierboase (frag şi căpşun).

11
Fig.2.6. Poamă Fig.2.7. Drupă

Fig.2.8. Nucă

Fig.2.9. Bacă

12