Ceea ce impresioneaza la aceasta varsta este amploarea vietii imaginative a copilului,

usurinta cu care el trece, in orice moment, din planul realitatii in cel al fictiunii.

Se apreciaza ca, daca afectivitatea este motorul activitatii copilului, imaginatia este calea,
mijlocul, metoda de realizare a ei. „Se pare ca cei care au inteles cel mai adecvat si profund
relatia dintre imaginatie si procese afectiv-motivationale au fost Robot si Freud. Primul
definind imaginatia ca „proprietatea pe care o au imaginile de a se reuni in combinatii noi”,
precizia si mecanismul prin intermediul caruia se produc combinatiile dintre imagini.

Freud raporteaza imaginatia exclusiv la afectivitate, el concepand imaginatia ca o realizare

in plan mintal a dorintelor refulate sau frustrate.

Si in perioada prescolara, se remarca o stransa legatura intre imaginatie si planul afectiv.

Starile afective (emotiile, sentimentele) declanseaza, faciliteaza sau inhiba imaginatia.

La varsta prescolara, imaginatia intra intr-o noua faza de dezvoltare, capata noi aspecte.
Acest fapt este conditionat de mai multi factori. Sub influenta jocului si a activitatilor
obligatorii (povestiri, desen, modelaj etc.), sub indrumarea parintilor si a educatoarei,
experienta copilului se imbogateste, sfera reprezentarilor se extinde, se dezvolta gandirea,
apar trebuinte si interese noi, se intensifica tot mai mult functia reglatoare a sistemului
verbal. Toate acestea au efect pozitiv si asupra functiilor imaginative. Imaginatia
dobandeste, fata de perioada anteprescolara, trasaturi calitative noi, devine tot mai
voluntara.

In prelucrarea analitico-sintetica a impresiilor senzoriale si a reprezentarilor incep sa apara

si sa se precizeze elementele creatoare.

Un aspect foarte important al dinamicii imaginatiei este faptul ca in interpretarea realitatii

copilul manifesta animism si artificialism; si una si alta sunt opera imaginatiei infantile.

„Treptat se contureaza astfel unele elemente ale fanteziei creatoare. Copilul transfigureaza
imaginativ obiectele cu care se joaca: bastonul pe care-l calareste se transforma in cal,
scaunul rasturnat devine automobil etc.”(Chateau, J., Copilul si jucaria, pag.56)

Desenele prescolarilor mici ca si constructiile se caracterizeaza prin faptul ca redau

elemente izolate ale imaginii obiectului, nelegate sau legate neadecvat unele de altele. O
particularitate a subiectului la aceasta varsta este lipsa lui de stabilitate cum apare in desen,
constructii, modelaj. De pilda, cateva cuburi reasezate sau adaugate in plus schimba cu
totul subiectul constructiei: casuta devine tren sau o coloana de soldati in mars („un-doi”,
spune copilul). La fel, o liniuta trasata involuntar transforma subiectul desenului, ii confera
un alt continut imaginativ (catelul devine fluturas, casuta-fluturas).

In procesul comunicarii verbale cu cei din jur, imaginatia prescolarului mic se dezvolta si se
manifesta totodata. Copiii sunt fermecati de continutul fantastic al basmelor si povestirilor.
Basmele si povestirile contribuie intr-o insemnata masura la dezvoltarea imaginatiei
reproductive si a celei creatoare. Dar atitudinea copiilor fata de continutul fantastic al
basmelor nu ramane aceeasi pe parcursul perioadei prescolare. Prescolarii mici accepta –
adesea fara discernamant critic - continutul basmului, crezand ca acesta corespunde
faptelor realitatii. Prescolarul mic crede, de pilda, ca penita si matura pot sa stea de vorba
ca oamenii, ca vulpea cea isteata l-a pacalit pe urs.

Atitudinea critica fata de continutul fantastic al basmelor se dezvolta abia intre 5 si 7 ani,
cand copilul face distinctie mai neta intre fictiv si real: incepe sa inteleaga ca nu tot ceea ce
se relateaza in basme se intampla si in realitate.

Dezvoltarea imaginatiei copiilor in jurul varstei de 6 ani se realizeaza pe urmatoarele

directii: se intensifica procesul de combinare a reprezentarilor pe plan intern, in sensul ca
acesta se elibereaza din ce in ce mai mult de situatiile externe, de actiunile practice.
Procesul de interiorizare se exprima prin fazele superioare de dezvoltare a functiei
imaginative ca actiune mintala. Astfel, inainte de a incepe sa se joace, sa construiasca, sa
deseneze, copilul reflecteaza in prealabil asupra temei, isi elaboreaza un plan mintal de
desfasurare a jocului, de realizare a constructiei, desenului.

In felul acesta, in dezvoltarea imaginatiei, accentul se deplaseaza, treptat, de la exterior

spre interior.

In concluzie, imaginatia copilului de varsta prescolara se dezvolta in stransa unitate cu

dezvoltarea lui psihica. Perioada prescolara este perioada in care se manifesta pentru prima
data capacitatea de creatie artistica la copil. Imaginatia creatoare cunoaste o larga
dezvoltare pe linia unui context tot mai larg, logic, in produsele activitatii. „Imaginatia
indeplineste la copil un rol de echilibrare sufleteasca, rezolva contradictia dintre dorintele si
posibilitatile copilului”(M. Debesse, 1970)