NEGREA ADELAIDA IONELA

ROLUL KINETOTERAPIEI IN RECUPERAREA PACIENTUL

TÂNĂR ACTIV CU PAREZA DE NERV FACIAL

DEFINITIE SI GENERALITATI

Paralizia facial periferică prezinta o tulburare de nerv facial, care în mod

obișnuit asigură inervația musculaturii de la nivelul feței.Se deosebeste de
paralizia facială de tip central prin neafectarea motorie ce vizeaza un membru sau
doua membre pozitionate pe aceeasi parte , de lipsa tulburării de limbaj,afectarea
fiind strict la nivelul hemifețe. Paraliziile faciale periferice sunt determinate de cele
mai multe ori de procese patologice localizate în ultima treime a apeductului
Fallope. Determinismul lor este cel mai des infecţios, bacterian sau virotic,
virusurile determinate fiind foarte variate: gripale, Echo, Coxsackie, herpetice,
adenovirusuri . Aceasta pareza duce la afectarea mușchilor frontali și orbiculari ai
pleoapelor, fiind una destul de severa deoarece acesti mușchi primesc inervație
din ambele emisfere cerebrale (cortexul motor), în timp ce mușchii faciali inferiori
primesc inervație numai de la o emisferă,.
Exista multe afecțiuni care pot produce slăbiciunea sau paralizia mușchilor
feţei incă din faza acută a bolii, extinzându-se în timp, cel puţin doi ani, perioadă în
care bolnavul poate redobîndi un anume grad de autonomie.

1
 NEGREA ADELAIDA IONELA

SIMPTOMATOLOGIE ŞI EXAMEN CLINIC

Înainte cu 2-3 zile de la debut pot apărea dureri aurticulare după care
paralizia se instalează rapid, în decurs de câteva ore sau zile. Uneori bolnavii se
plâng de "faţă grea" sau "faţă artificială" fără a avea semne obiective de alterare a
sensibilităţii:
 dispariţia ridurilor frontale,
 coborârea vârfului sprâncenei,

 devierea nasului spre partea sănătoasă,

 dispariţia şanţului naso-genian,

 dispariţia şanţului naso-labial,

 deviaţia şi ştergerea comisurii labiale,

 buza superioară coborâtă,

 buza inferioară coborâtă,

 obrazul căzut.

Semnele clinice sunt de tip motor, senzitiv, senzorial şi parasimpatic.

Pentru funcţia motorie se va avea în vedere aspectul static şi dinamic al feţei
(mişcări voluntare, involuntare, reflexe).
În repaus se observă de partea paraliziei o asimetrie, cu:
 ştergerea pliurilor feţei (datorită hipotoniei musculare),
 lărgirea fantei palpebrale (lagoftamia),
 coborârea şi îngustarea comisurii bucale,
 turtirea narinei ce nu se mişcă în respiraţie,
 uneori secreţie lacrimală abundentă (epifora). Aceasta s-ar datora: paraliziei
muşchiului Homer care normal dilată sacul lacrimal; paraliziei orbicularului ce
determină deschiderea înafară a sacului lacrimo-nazal;
 absenţa clipitului favorizează iritarea corneană şi declanşarea reflexului
lacrimal.

2
 NEGREA ADELAIDA IONELA

În dinamică, semnele menţionate mai sus se accentuează. Bolnavul

 nu mai poate încreţi fruntea,
 nu poate închide ochiul
 nu poate arăta dinţii. la privirea în sus, datorită lagoftalmiei ochiul pare mai
mare (semn Neero).
 Suflatul, fluieratul, pronunţarea labialelor (m, b, p) se face cu dificultate.
 Paralizia buccinatorului produce zgomot la respirat, semnul pipei şi tulburări de
masticaţie.
 În protuzia limbii, aceasta deviază de partea bolnavă.
 În mimica emoţională şi vorbire, comisura bucală de partea sănătoasă este
atrasă puternic şi asimetria poate fi uneori mai bine relevată.
 În pareze se constată slaba contracţie a orbicularului.

EXAMENUL PARACLINIC

Au drept scop precizarea diagnosticului topografic, prognosticului şi

conduitei terapeutice. Cele mai utilizate teste sunt:
 Examenul electric clasic apreciază prin detecţie vizuală existenţa unei reacţii de
degenerare totală sau parţială după 2-3 săptămâni de la instalarea paraliziei.
 Electromiografia (EMG): după două săptămâni de la instalarea paraliziei
evidenţiază gradul de denervare, dar şi semnele timpurii de reinervare.
 Măsurarea timpului de latenţă a conducerii nervoase: normal acesta nu trebuie
să depăşească 4 msec de la stimulare. Acest timp poate fi uşor alungit
(vindecare rapidă); alungit (recuperare tardivă); inexcitabil (sechele, sincinezii).
Testul se face comparativ stânga/dreapta sau între ramul superior şi cel inferior
din aceeaşi parte.
 Electroneurografia sau testul Elsen poate fumiza elemente de prognostic dacă
este efectuată în primele 10 zile. Prin acest test se cuantifică procentul de fibre
nervoase atinse.
 Computer - tomografia craniană este un examen de mare valoare diagnostică.
 Pentru diagnosticul topografic al lezării nervului facial se recurge la:
 testul Schrimer (studiul secreţiei lacrimale),
3
 NEGREA ADELAIDA IONELA

 testul Blatt (studiul secreţiei salivare),

 studiul reflexului scâriţei,
 audiometria

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

Diagnosticul diferenţial se va face cu: paraliziile celorlalţi nervi cranieni care

dau simptomatologie asemănătoare (nv. III oculomotor, nv. V trigemen, nv. VI
abducens, nv. VIII vestibulo-cohlear) ; Paralizii ale nervului facial, dar cu altă
etiologie (metabolică, toxică, vasculară, tumorală, infecţioasă)

Metode si rezultate
Înaintea începerii unui program de recuperare funcţională este obligatorie
efectuarea unei evaluări complexe din care nu vor lipsi:
 testarea musculară (tonus, forţa de contracţie),
 examene electrice
 unele examene suplimentare necesare stabilirii topografiei leziunii

Tratamentul medical este eficace în paralizia “a frigore”.

De la subiecții evaluați, am adunat următorii parametrii: nume, vârstă, sex,
greutate, înălțime, tipul și orele de muncă pe zi,mediul la locul de munca /acasa,
probabilele cat si existentele afectiuni. Se recomandă regimul igieno-dietetic..
Pentru a aborda o recuperare neuro-motorie a afecţiunilor care interesează nervul
facial, trebuie avuta in vedere recuperarea muşchilor feţei şi ai pleoapelor,
Pentru pareza de nerv facial am indicat tehnici de masaj extra si
intrabucal , automasajul executat de catre pacient , termoterapie (Lampa Solux
,Cataplasme ), electroterapie (curenti exponential de joasa frecventa cu spectru
10-200 Hz,curenti triunghiulari ,curenti trapezoidali ) , bai galvanice, ultrasunet,
unde scurte , Kinetoterapie, T.O .
OBSERVAȚII : Tratamentul a decurs favorabil și pacientul s-a recuperat în mare
parte, dintre toti pacientii putini ramanand insa cu sechele minore.
4
 NEGREA ADELAIDA IONELA

Concluzii

Paralizia facială periferică este de obicei diagnosticată pe baza anamnezei,

examenului fizic și examenului neurologic care investighează funcția nervului
facial și elimină eventuale cauze mai grave de paralizie facială.
Examinarea pacientului continuă cu o evaluare subiectivă a funcției faciale restante
prin efectuarea unor mișcări voluntare obișnuite (testing facial).
Recuperarea, şi mai ales readaptarea unui individ cu deficite neurologice
începe încă din faza acută a bolii, extinzându-se în timp, cel puţin doi ani, perioadă
în care bolnavul poate redobândi un anume grad de autonomie.