3.

UTILIZAREA VIRGULEI ÎN PROPOZIŢIE ŞI FRAZĂ

I. A. În propoziţie, virgula desparte:

1. două sau mai multe părţi de propoziţie de acelaşi fel, aflate într-un raport de
coordonare prin juxtapunere. Ex:
- două sau mai multe subiecte: Dintre cei prezenţi rămân miniştrii[,]
primarii[,] consilierii[,] generalii şi arbitrii, iar cei care pleacă sunt
ageamiii[,] hazliii[,] fistichiii.;
- două sau mai multe complemente directe: Actorul inventează pe loc
biografii[,] destine[,] frânturi de viaţă pe care le aşază în cadre autentice.

2. părţile de propoziţie de acelaşi fel, coordonate prin joncțiune:

a. copulativ, când sunt legate prin:
- conjuncţia nici: Neavând bani[,] nici relaţii, şi-a încheiat prematur
cariera politică.
- cuplurile conjuncţionale nu numai… ci şi; nu numai… dar şi: Nu
numai arbitrii[,] dar și jucătorii ar trebui trași la răspundere.
- cuplul conjuncţional atât… cât şi: Atât eu[,] cât și prietenii mei
suntem de acord cu propunerea.
- locuţiunile conjuncţionale cumulative: precum şi; ca şi: Primarul[,]
ca și prietenul său, de altfel, se bucura de mare trecere.
b. adversativ, când sunt legate prin conjuncțiile dar, iar, însă, ci:
- dar: E cam scump[,] dar util.
 Observaţie! Când are valoare conclusivă, conjuncţia dar,
aflată în interiorul propoziţiei, nu se desparte prin virgule: Util ar fi
fost [] dar [] să schimb rapid tactica.
- iar: Pentru unii e târziu[,] iar pentru alţii devreme.
 Observaţie! Când iar este adverb, cu sensul „din nou”, nu
se desparte prin virgule: A venit [] iar [] la noi cu aceeaşi problemă.
- însă: Ideea este o propunere interesantă[,] însă doar atât.
 Observaţie! Conjuncţia însă nu se desparte prin virgulă
atunci când este aşezată în interiorul propoziţiei: Acele zile tu le-ai
uitat, eu[] însă[] nu.
c. disjunctiv corelativ, când conjuncţiile fie, ori şi sau precedă şi
primul termen: Vom merge fie mâine[,] fie poimâine.; Trebuie să ne
decidem sau pentru tine[,] sau pentru altul.
d. concluziv, când părţile sunt legate prin aşadar, deci, prin urmare:
Lingvistica generativă devine o ştiinţă de tip matematic[,] aşadar un
sistem formal.; Filosof[,] deci om de gândire speculativă.

1
  Observaţie! Aflată în interiorul propoziţiei, conjuncția deci nu
se desparte prin virgulă: Datoria artistului e[] deci[] să
găsească mijloacele de stil potrivite.

3.atributele izolate (apozițiile) de termenul regent (de obicei, pronume personale

şi nume proprii): El[,] Ionescu[,] îl cunoştea dinainte pe director.
 Observaţie! Apoziţia este de multe ori introdusă prin adverbele adică, anume
sau şi anume, înainte de care se pune virgulă, dar care nu se separă prin virgulă
de restul apoziției: Directorul firmei noastre[,] adică Ion Popescu[,] este
foarte inteligent.

4. adverbele de afirmaţie (= da, aşa, bine, sigur, desigur, fireşte, exact, într-
adevăr etc.), de negaţie (nu, ba, nici – cu valoare adverbială – etc.) şi
adverbele predicative incidente de restul propoziției: Nu se va putea nega[,]
desigur[,] implicarea echipei sale în afacere. Congresul a fost[,] poate[,] cel
mai important eveniment al începutului de an.
 Observaţie! Este greşită utilizarea virgulei după un adverb predicativ cu
rol de propoziţie regentă a unei subiective introduse prin conjuncţiile că
sau să: Dacă ai fi înţeles procedura, atunci fireşte[] că ai fi aplicat-o
corect.

5. substantivele (sau substitutele) în vocativ: Ce zici[,] vecine[,] bat diseară ai

noştri?
 Observaţie. Când sunt precedate de un adjectiv calificativ, cu care
formează o unitate, substantivele sau substitutele în vocativ nu se
despart prin virgulă de adjectivul respectiv: Dragă[] Maria, aș dori
să te invit la o cafea. Stimați[] membri ai comisiei, vă rețin atenția cu
două probleme. Dragile[] mele, luați-vă lucrurile și plecați acasă.

6. interjecţiile: Ei[,] ce zici?; Of[,] câte probleme am pe cap!

 Observaţie. Când sunt urmate de un substantiv în vocativ, cu care
formează o unitate, interjecţiile nu se despart prin virgulă de vocativul
respectiv: Măi[] băiatule, aş vrea să mai stăm de vorbă! Bre[] vecine,
lasă prostiile și apucă-te de muncă!

7. construcţiile gerunziale sau participiale:

a. construcţii gerunziale: Urmărind meciul[,] s-a enervat pe arbitri.
b. construcţii participiale: S-au repliat[,] odată intrate în partid[,]
înspre aripa de stânga.

2
 B. Nu se despart prin virgulă:

1. părţile de propoziţie coordonate prin:

a. conjuncţia copulativă şi: A primit de ziua ei flori[] şi ciocolată.
b. prepoziţia cu sau locuţiunea prepoziţională împreună cu, care au
valoarea conjuncţiei copulative şi: Actorii[] împreună cu privitorii
izbucniră într-un râs gălăgios.
2. părțile legate prin conjuncţiile ori, sau când acestea nu sunt folosite în
construcţii corelative: Puneţi toţi sacii, mici, mijlocii[] sau mari, în şopron.
3. atributele (substantivale, adjectivale, pronominale, verbale) neizolate de
termenul regent: Vom analiza propunerea de revizuire[] a legii
învăţământului. etc.
4. complementul direct aşezat imediat după predicat: Ne-am propus să
investigăm[] dedesubturile afacerii.
5. complementul indirect aşezat imediat după predicat: Ce vrei[] de la noi?
6. interjecţia ia de verbul următor, cu care formează o unitate: Ia[] luaţi loc aici
lângă calorifer.
7. subiectul de predicat: Unii[] îndrăznesc să mă strige cu numele zeului, dar
numele meu adevărat nimeni[] nu-l ştie.
 Observaţie! Când între subiect şi predicat apar intercalări, virgula este
justificată: Doi dintre aceştia[,] Gheorghe şi Ion[,] s-au enervat.
Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul în care intercalările apar între
atribut şi regentul său sau între complementul direct/ indirect aşezat
după predicat: Vom analiza propunerea de revizuire[,] în procedură
de urgență[,] a legii învățământului. Ne-am propus să investigăm[,]
indiferent de consecințe[,] dedesubturile afacerii. Ce vrei[,] totuși[,]
de la noi?
8. abrevierile etc., ș.a., ș.a.m.d., ș.cl. de elementele care le precedă.

II. A. În frază, se despart prin virgulă propozițiile coordonate:

1. prin juxtapunere, determinate sau nu de alte propoziţii:

a) principale: Echipa s-a motivat[,] s-a antrenat[,] a câştigat.
b) subiective: Desigur că se poate[,] se dorește[,] se impune să reușiți.
c) predicative: Succesul înseamnă să lupţi[,] să câştigi[,] să-ţi cunoşti
valoarea.
d) atributive: El este omul care ştie[,] face[,] concretizează.
e) completive directe: Ştiu că vei veni[,] că vei pleca[,] că totul va
rămâne la fel.

3
 f) completive indirecte: Mă gândesc să alerg[,] să zbor[,] să străbat
văzduhul.
g) circumstanţiale de loc: Am mers unde ne-a spus el[,] unde n-am
mai fost niciodată.
h) circumstanţiale de timp: Am fost la mare când a fost urât[,] când
trei zile a plouat continuu.
i) circumstanţiale de cauză: S-a supărat pe el că nu a sunat[,] că nu
a venit[,] că nu l-a vizitat deloc.
j) circumstanţiale de scop: Sunt verificaţi să nu doarmă[,] să nu-şi
părăsească postul.
k) circumstanţiale de mod: Vederea ei îl făceau cum e un mieluşel[,]
cum prietenii nu-l ştiau.
l) circumstanţiale condiţionale: Nu vei reuşi dacă nu insişti[,] dacă
nu eşti ambiţios.
m) circumstanţiale consecutive: S-a supărat aşa de tare aşa încât n-a
vorbit cu nimeni[,] încât a stat nemişcat ore întregi.
n) circumstanţiale concesive: Deşi plânge[,] deşi regretă, tot fapta
este cea care rămâne.
o) cu elipsa verbului copulativ: Pe ordinea de zi[,] două puncte
importante.

2. prin conjuncţii copulative:

a) nici: Nu caut vorbe pe ales[,] nici nu ştiu cum aş începe.
b) nu numai… ci şi: Disciplinele nu numai trebuie[,] ci şi pot să fie
unificate.
c) nu numai… dar şi: Actorul se bucura nu numai pentru rolul
primit[,] dar şi pentru că ştia că îl meritase.

3. prin conjuncţii adversative:

a) ci: Oamenii ajung să accepte că lucrurile nu sunt mereu albe şi
negre[,] ci mai pot fi şi gri.
b) dar: E cam scump[,] dar îmi place.
c) iar: Scena politică suferă de conflicte de interese[,] iar aparenta
neutralitate a unora dintre actorii zilei sugerează un cameleonism
de circumstanţă.
d) însă: Ar ieşi pe coridor[,] însă cum să te clinteşti din loc într-un tren
arhiplin?
e) or: M-a invitat la film[,] or eu eram ocupat la acea oră.
f) și: Mi-a promis chiar el cartea[,] și nu înțeleg de face acum pe
uitucul.

4. prin conjuncţii disjunctive:

a) ba: Ba prin casă[,] ba pe-afară, bodogănea întruna că îşi pierduse
banii.

4
 b) fie: Ne vom reorganiza, fie pentru că dorim să ne extindem[,] fie
pentru că ni se oferă această posibilitate.
c) ori: Ori frica de a-i tulbura m-a reţinut să le-o spun[,] ori sugestia
mulţimii mi-a înfricat orice pornire[,] ori poate asistam la o
situaţie care mă depăşea.
d) sau: Sau că strada aceea nu mai este[,] sau că memoria îmi joacă
feste.

5. prin conjuncţii conclusive: Sorbise cafeaua[,] deci se trezise de-a binelea.

B. Nu se despart prin virgulă coordonatele de orice fel legate prin:

a) şi copulativ: Studenților le place să învețe[] şi să se distreze

deopotrivă.
 Excepţie: când apar grupuri de mai multe propoziţii coordonate care încep
toate cu şi copulativ (mai ales în stilul narativ), se foloseşte virgula înaintea
lui şi: Și merse[,] și merse[,] și merse cale lungă să-i ajungă. Și du-te[,] și
vino[,] și du-te din nou[,] și întoarce-te[,] și oprește-te[,] și pornește iar la
drum.
b) sau: Uneori, nici nu ştia dacă el este copacul[] sau copacul este el.
c) ori: Simţea nevoia să citească explicaţiile[] ori poate se afla într-o
stare când avea nevoie de multe lămuriri.

C. Se despart de regentă sau de termenul regent prin virgulă:

1. subordonatele juxtapuse acesteia:

a) condiţionale: Ai bani[,] ai respect, n-ai bani[,] aştepţi la coadă.
b) concesive: De-oi găsi magazinul deschis ori închis[,] tot te caut.

2. atributiva izolată (explicativă): Detectivul[,] singurul capabil să găsească

un răspuns la această enigmă[,] a dispărut.

3. completiva directă antepusă: Ce ştiu[,] nu vreau să ţin secret.

4. completiva indirectă antepusă: Cui vrea înghețată[,] îi oferim.

5. subordonata temporală: a) antepusă: Când o face plopul pere[,] atunci vom

ieși din criză.; b) când regenta cuprinde alte elemente circumstanţiale: Îi veni
somnul târziu[,] când se revărsau zorile.

5
6. subordonata cauzală, antepusă sau postpusă: Întrucât nu-mi găseam
cuvintele[,] a trebuit să improvizez.; Adu-mi de mâncare[,] că mi-i foame!

7. subordonata de loc antepusă: Pe unde ai umblat[,] acolo să rămâi!

8. subordonata modală: Cum îți așterni[,] așa dormi.

9. subordonata consecutivă: Au fost repuși în drepturi[,] astfel încât eroarea

judiciară să fie, măcar în parte, reparată.

10. subordonata finală (circumstanțiala de scop), antepusă și postpusă: Ca să te

convingi[,] de aceea ți-am făcut această demonstrație. Și-a făcut bagajele cu
atenție[,] să nu-și uite ceva.

11. subordonata concesivă:

a) antepusă: Chiar dacă nu găsim banii[,] deschidem seiful.
b) postpusă: Răspunse zâmbind la toate întrebările[,] deşi în sinea lui
fierbea de mânie.

12. subordonata opoziţională: Fiul lui îşi pierdea vremea prin baruri[,] în loc
să înveţe carte.

13. subordonata cumulativă: Pe lângă că i s-au furat banii[,] a luat şi bătaie.

14. propoziţiile intercalate, izolate: Vom declara că[,] dacă arbitrii nu fac
performanță[,] le reziliem contractul.

15. propoziţiile incidente: Închide fereastra[,] zise[,] vine frig.

D. Nu se despart prin virgulă de regentă:

1. subordonata subiectivă, antepusă ori postpusă: Să te destituie[] îmi convine.

Se pare[] că a venit iarna.

2. subordonata predicativă, antepusă ori postpusă: Norocul meu a fost[] că m-

au angajat foarte repede la club.

6
3. atributiva neizolată (determinativă): Am intrat în vorbă cu un domn[] care
îngrijea plantele.
 Observaţie. În general, vorbitorii au un grad de libertate în a decide dacă o
atributivă e izolată (explicativă) sau neizolată (determinativă) prin simpla
încadrare (sau nu) a ei între virgule. Există câteva situaţii în care atributiva
nu poate fi izolată:
a) când substantivul determinat este în acuzativ precedat de prepoziţie
şi articulat hotărât: Nu am niciun respect pentru politicienii[] care,
chipurile, ne reprezintă interesele.
b) când subordonata este introdusă prin una din conjuncţiile că, să,
dacă, de: Unii au impresia[] că zboară în cercuri înalte. Prietenii
tăi aveau toate motivele[] să se simtă bine. Întrebarea[] dacă vine
și-au pus-o și alții. Are prostul obicei[] de vociferează în public.
c) când subordonata atributivă e introdusă prin pronumele relativ cine
la forma de G, cui: Să te usuci de dorul[] cui ştiu eu.
d) când atributiva este introdusă prin pronumele relativ care la G: Ne
vom ocupa de problema[] căreia încă nu i s-a găsit o rezolvare
acceptabilă.
e) când atributiva este introdusă printr-un pronume relativ, iar
elementul regent este un pronume demonstrativ de tipul cel, cea, cei,
cele: Rămânem mereu[] cei care am fost.
f) când elementul regent este determinat de un substantiv în acuzativ
cu prepoziţie, întreaga construcţie fiind considerată o unitate logică:
Să încetinim succesiunea de imagini[] ce ni se perindă azi prin faţa
ochilor.
g) când elementul regent e un substantiv în genitiv: Factorii invocaţi nu
explică natura mediului[] de care ne apropiem.
h) când elementul regent are şi alte determinări atributive, de
identificare sau de calificare: Condiţiile istorice[] în care se află
unele state în acest secol nu sunt deloc favorabile.
i) când elementul regent este exprimat prin pronumele nehotărât tot:
Tot[] ce pot spune e c-am rămas fără cuvinte.

4. completiva directă aşezată după regentă: Portarul spune[] să lăsaţi cheia

lângă avizier.

5. completiva indirectă aşezată după regentă: Nu s-a sfiit[] să vină într-o zi

de duminică.

7
6. circumstanţiala de loc aşezată după regentă: Acolo merg cu tot
dinadinsul[] unde văd că-i grămada mai mare.

7. circumstanţiala de timp aşezată după regentă: Doar ştii cum face[] când e
binedispus.

8. circumstanţiala de scop, când e introdusă prin conjuncţia de: Zilnic

mergeam la izvor[] de aduceam apă proaspătă., respectiv când apare după
regentă, introdusă prin locuțiunea ca să: Îi ceruse ceasul[] ca să nu întârzie.

9. consecutiva aşezată după regentă şi introdusă prin conjuncţia de:

Degetele-astea mă dor[] de nu le mai simt. Te critic[] de nu te vezi! Era
frumoasă[] de la soare te puteai uita, dar la dânsa, ba.

10. propoziţia instrumentală: Cu ce arde acolo[] ştiu c-ar fi trăit bine un an tot
satul.

11. propoziţia sociativă: Fugeau cu toţii în toate părţile[] cu ce apucau a lua.

12. circumstanţiala de relaţie: Cu atât mai bine[] pentru cine nu va apuca zilele
apocalipsei.

13. circumstanţiala de excepţie: Nu-i mai rămânea altceva[] decât să fugă din
ţară.

14. propoziţia predicativă suplimentară: Ajunge la serviciu râzând şi făcându-

şi colegii[] să uite problemele zilnice.

15. circumstanțiala cauzală, finală, modală, consecutivă, condițională, când

acțiunea pe care o exprimă prezintă importanță pentru acțiunea din regentă:
Era tăcere şi umbră[] fiindcă lumina cerului senin abia dacă răzbătea până
aici. (CC Cauză); Ideea este să ne grăbim[] să ajungem acasă. (C Scop /
Finală); Cum ai vrut tu[] s-a întâmplat, nu cum am vrut eu. (CCM); Avea de
umblat atât de mult[] încât nu mai prididea cu graba. (Consecutivă); De-ar
fi[] să moară caii[] când vor câinii şi tot n-ar fi loc pentru ei în partid.
(Condiţională antepusă + CCT); Lucrurile se complică însă[] dacă ne
gândim ce înseamnă, pentru noi, politica. (Condiţională postpusă)

8
 ADDENDA. SITUAŢII (SELECTIVE) CÂND VIRGULA ESTE
OBLIGATORIE ÎNAINTE DE ŞI

■ în faţa lui şi adverbial (adverb de mod de întărire), mai ales când el apare în
construcţii corelative:
Putem afirma că finalitatea romanului este şi socială[,] şi literară.
Pe vremea aceea, eram şi şef[,] şi angajat.
A avut norocul, şi înainte[,] şi în prezent, să ocupe funcţii importante. (în faţa
primului şi virgula este obligatorie întrucât construcţia şi înainte, şi în prezent
este intercalată)
Spectacolul aruncă în derizoriu toate motivele şi personajele basmelor
copilăriei: şi zmeii[,] şi peţitorii[,] şi fata de împărat[,] şi împăratul[,] şi
popii[,] şi religia[,] şi credinţa[,] şi, în general, totul.
Filmul său[,] şi când dezbate tranşant atitudini faţă de mentalitatea
familială[,] şi când discută probleme de muncă[,] şi când notează poezia
înfiripării unor sentimente de iubire, surprinde firescul.

■ în faţa lui şi adversativ (şi = dar, iar, însă, ci, or):

Am fost la petrecere[,] şi nu vreau să afle tata.
Mi-a promis chiar el cartea[,] şi nu înţeleg de ce face acum pe uitucul.
Fă ce spune doctorul[,] şi nu ce face el.
Citind din nou reţeta, am avut impresia că ceva îmi scăpase[,] şi era un
detaliu important.

■ când are valoare conclusivă, fiind sinonimul lui deci:

Ploaia a încetat[,] şi putem ieşi la plimbare.

■ când înaintea lui se află un substantiv în vocativ:

Maria[,] şi tu ţi-ai pierdut ceasul?

■ când înaintea lui se află o interjecţie:

Ei[,] şi ce mai zici acum?
Bre[,] şi tu chiar crezi ce spunea!

■ în construcţii cu şi narativ:
Şi merse[,] şi merse, până s-a întunecat.

■ când şi-ul introduce o construcţie apozitivă, când virgula separă obligatoriu

construcţia apozitivă la stânga:
Băiatul cel mare[,] şi anume Ion, este foarte obraznic.

9
■ când înaintea lui şi se află o apoziţie, când virgula separă în mod obligatoriu
construcţia apozitivă la dreapta:
M-am întâlnit cu Ion, vărul meu[,] şi nu mi-a spus nimic de tine.

■ când şi-ul introduce o construcţie intercalată, când virgula separă obligatoriu

construcţia intercalată la stânga: Vom declara că[,] şi dacă îşi fac treaba, îi eliminăm
pe cei doi actori din trupa noastră.

■ când şi-ul se află după o construcţie intercalată, când virgula separă obligatoriu
construcţia intercalată la dreapta:
Am intrat în primărie, pentru că pe primar îl căutam[,] şi i-am prezentat
solicitările noastre.

■ când şi-ul introduce o construcţie incidentă, când virgula separă obligatoriu

construcţia la stânga:
Aplică legea[,] şi nici poveste, pentru că altfel te vom destitui!

■ când şi-ul se află după o construcţie incidentă, când virgula separă obligatoriu
construcţia la dreapta:
Închideţi odată telefonul, ne spuse iritat[,] şi fiţi atenţi la lecţie!

■ Când şi-ul introduce o consecutivă, fiind sinonim cu încât:

Avea de umblat atât de mult[,] şi nu mai prididea cu graba.

■ când şi-ul se află după o subordonată condiţională separată prin virgulă de regenta
ei:
[Dacă] Ai bani[,] şi respect vei avea!

■ când şi-ul se află după o subordonată concesivă antepusă, separată obligatoriu prin
virgulă de regenta ei:
Cu toate că era extrem de serios din fire[,] şi mirele începu să râdă la
bancurile spuse de tine.

■ când şi-ul se află după o subordonată cumulativă, care se desparte prin virgulă de
regentă:
Pe lângă că i s-au adus inerentele reproşuri[,] şi concedierea şi-a primit-o
urgent.

■ când şi-ul introduce diverse circumstanţiale separabile prin virgulă la stânga şi la

dreapta:
Ne-am plimbat[,] şi vara asta, doar cu gândul la mare. Ai venit[,] şi de data
asta, cu mâna goală. Politica tranziţiei este[,] şi acum, ca şi atunci, una falimentară.
Te-ai dus[,] şi la socrii tăi, cu aceleaşi poveşti. Am încercat[,] şi pe această cale, să te
reabilitez, dar se pare că nu am reuşit. S-au supărat[,] şi dintr-o prostie, şi acum nu
mai vor să vorbească cu mine.

10