Universitatea “Lucian Blaga “din Sibiu Facultatea de Stiinte Socio-Umane

Departamentul de Stiinte Politice, Relatii Internationale si Studii de Securitate

Specializare : Studii de Securitate

ROLUL SERVICIILOR DE INFORMATII IN ARHITECTURA DE SECURITATE A MARII BRITANII

Prof. Coord. : Horia Savu

Studenti: Barbos (Milea) Maria

Cimpean Ioana Valentina Pitici Mirela Terbea Ioana

SIBIU 2012
Cuprins:

 


 

Serviciile secrete din Marea Britanie Special Branch (Serviciul Special) Millitary
Intelligence 5 (MI5) Millitary Intelligence 6 (MI6) Governrment Communication
Headquarters (G.C.H.Q.) Defence Intelligence Staff (D.I.S.)
SERVICIILE SECRETE DIN MAREA BRITANIE
British Intelligence Community (Comunitatea Informativă a Marii Britanii) este
formată din organe de stat cu rol de coordonare şi control, servicii secrete şi
structuri departamentale. Din datele publicate în ultimii ani rezultă următoarea
compoziţie a comunităţii informative britanice:

Special Branch, Military Intelligence 5 (MI5), Military Intelligence 6 (MI6),

Government Communications Headquarters (G.C.H.Q.), Defence Intelligence Staff
(D.I.S.),
SPECIAL BRANCH

Secţia Specială a Scotland Yard-ului a luat fiinţă în 1883, ca urmare a atentatelor

cu bombe din Londra. După ce seria atentatelor cu bombe a luat sfârşit (iunie
1885), Serviciul Special şi-a continuat activitatea, revenindu-i misiunea de
supraveghere a grupurilor politice irlandeze. În scurt timp activitatea Serviciului
Special s-a extins apoi şi asupra grupurilor de imigranţi străini, în special
anarhişti, acţiunile protestatare ale studenţimii indiene şi a străinilor. În
prezent, sediul Serviciului Special se află în clădirea Scotland Yardului, dar
brigăzile lui posedă birouri răspândite în toată Londra. Şefului Serviciului
Special îi revine şi funcţia de comisar adjunct, având în subordine trei
comandanţi, ai secţiilor Administraţie, Porturi şi Operaţii. În afara Comisarului
Poliţiei Metropolitane, şeful acestui serviciu este singurul ofiţer investit cu
dreptul de a comunica direct cu ministrul de interne şi poate fi chemat să
raporteze direct Cabinetului, din ordinul primului ministru.
Serviciul Special are în responsabilitate următoarele:

- protejarea membrilor Cabinetului şi a altor personalităţi politice, precum şi a

demnitarilor străini aflaţi în vizită oficială în Marea Britanie, supravegherea
turiştilor străini, grupurilor de imigranţi, a organizaţiilor subversive; -
supravegherea porturilor, aeroporturilor şi paza clădirilor ambasadelor şi a
personalului diplomatic; - furnizarea de liste ale potenţialilor „asasini” spre a
fi comparate cu datele vizitatorilor la ambasade; - depistarea supravegherii
ambasadelor de către agenţii unor ţări „duşmane” (de regulă, în colaborare cu MI5);
- întocmirea listelor de străini şi a celor cu ascendenţă străină, în
eventualitatea unui conflict al Marii Britanii cu un alt stat. - răspunderi
speciale în ceea ce priveşte apărarea secretelor oficiale şi colaborarea strânsă cu
serviciile de informaţii, îndeosebi cu MI5, în finalizarea cazurilor de spionaj, în
sensul că operează arestări, instrumentează şi pregăteşte probe pentru procesele
persoanelor acuzate de spionaj, ofiţerii săi putând să se prezinte în faţa
tribunalului.
MILLITARY INTELLIGENCE 5 (MI5)
Secret Service Bureau (Biroul Serviciului Secret) era Serviciul naţional de
contraspionaj al Marii Britanii si a luat nastere la 1 octombrie 1909, iar in anul
1910 Biroul Serviciului Secret a fost divizat in doua sectiuni; prima sectiune
fiind Home Section (Secţiunea Interne) şi cea de a doua fiind Foreign Section
(Secţiunea Externe). În ianuarie 1916 Secţiunea Interna a capatat numele de
Military Office 5 (M.O.5), iar in scurt timp a fost numit Military Intelligence 5
(MI5). Inca de la înfiinţarea sa si până în 1940 poziţia de director general al MI5
a fost deţinută de Vernon Kell, cunoscut sub denumirea de K, iar directorul de la
MI6 s-a numit Manfred Cumming, desemnat prin iniţiala C. MI5 s-a ocupat de
contraspionajul militar, competenţele sale fiind ulterior extinse pe întreg
teritoriul Marii Britanii devenind Serviciul de Securitate . În 1953, conducerea
MI5 a fost transferată în sarcina ministrului de interne( Home Secretary) , fără
însă ca serviciul să devină un organism al acestui minister. Din 1953 MI5 a
funcţionat în baza unei directive emise de ministrul de interne, care stabilea
rolul directorului general al serviciului. El a fost adoptat oficial abia în 1989,
prin apariţia Security Service Act. În decembrie 1991 numirea oficială, dată
publicităţii, a noii directoare a serviciului, Stella Rimington, a constituit, la
rândul său, un nou pas în direcţia transparenţei. Cu exceptia directorului general,
MI5 aplica o stricta secretizare in ceea ce priveste datele angajatilor . Legea
Secretelor Oficiale a impiedicat permanent publicarea unor informatii despre
serviciile de informatii. MI5 era caracterizat de David Shayler, fost angajat, ca
fiind un,,serviciu paranoic, ineficient, birocratic, membrii sai fiind obsedati de
spionarea oamenilor politici si a proprilor colegi”.Tot Shayler a facut dezvaluiri
despre activitatile MI5, cum ar fi: -interceptarea convorbirilor telefonice
-urmarirea unor staruri ale muzicii catalogate drept ,,periculoase” -neimpiedicarea
a doua atacuri sangesoare atentate cu bomba despre care avusese informatii,cele
doua atacurii fiind unul produs in Londra in 1993 si unul in 1994 care viza
ambasada Israelului din Londra. Una dintre cele mai importante dezvaluiri ale lui
David Shayler de pana acum este de un proiect de asasinare a liderului libian
Moammer El Khadafi pus la cale de doi ofiteri ai servicilor secrete. Atentatul a
avut loc in 1996 intr-o localitate situata la 300km de Tripoli, acest atentat a
esuat din cauza ca explozibilul care a fost plasat, din greseala, sub o alta
masina din coloana oficiala.
Dezvaluirile lui Shayler au determinat o serie de reactii dure la adresa
Serviciului din partea unor personalitati politice si publice din Marea Britanie.
La cererea Londrei , serviciului francez de contraspionaj l-a arestat pe Shayler in
august 1998, dar tribunalul nu a acceptat extradarea, Sayler fiind eliberat dupa 3
luni. David Shayler a fost arestat in portul Dover, la intoarcerea in tara
(2000),atunci el a sustinut ca s-a intors in tara pentru a demonstra ca a dezvaluit
secretele MI5 din patriotism in interesul public si ca nu a pus niciodata in
pericol securitatea nationala. Din octombrie 2000 a intrat in vigoare un amendament
impus de Comisia Europeana pentru Drepturile Omului potrivit caruia deconspirarea
unor astfel de secrete de stat poate fi justificata de ,,interesul public”.
Principalele competente in activitatea informativa a MI5 au fost actualizate odata
cu adoptarea, in 1989 a Legii privind Serviciu de Securitate, modificata in 1994.In
conformitate cu acestea MI5 are competente de solutionare a ,,delictelor grave” din
interiorul tarii. In compunerea MI5 intra 5 departamente de informatii precum si
doua departamente administrative: 1.Departamentul de protectie- raspunzator de
securitatea angajatilor si de informatiile vehiculate in cadrul MI5.
2.Departamentul de Resurse Operative si Informatii- asigura recrutarea
agentilor,cautarea informatiilor si misiunilor operationale. 3.Departamentul pentru
contracararea terrorismului international- corespunzator de contracararea acestor
amenintari cooperand cu celelalte servicii de informatii britanice precum si cu
alte servici de informatii straine. 4.Departamentul pentru contracararea
terorismului irlandez si a altor forme de terorism intern,insarcinat cu lupta
impotriva terorismului atat pe teritoriul national cat si in strainatate.
5.Departamentul pentru contraspionaj si neproliferare acesta fiind raspunzator
pentru contracararea spionajului inclusiv al celui industrial precum si de
supravegherea transferurilor de tehnologie,,sensibila”.
MILLITARY INTELLIGENCE 6 (MI6 )
MI6 îşi are originea în Secret Service Bureau, creat în 1909, fiind Secţia Externă
a acestuia. Dupa izbucnirea primului război mondial avea sarcina de a culege
informaţii din străinătate şi de a desfăşura activităţi de contraspionaj în afara
Imperiului Britanic. Existenţa MI6 nu a fost recunoscută oficial decât în 1992, iar
baza sa legală a fost stabilită, pentru prima oară, prin Intelligence Services
Act .În conformitate cu aceasta, MI6 are ca principale obiective de activitate: 
culegerea de informaţii din exterior;  punctarea, evaluarea şi recrutarea pe
teritoriul ţării a cetăţenilor străini;  sarcini de contraspionaj şi
contrainformaţii externe;  acţiuni sub acoperire în zonele de interes britanic din
afara graniţelor. În viziunea premierului britanic, printre sarcinile MI6 se
numără: obţinerea de informaţii despre alte state, infiltrarea propriilor agenţi în
serviciile de spionaj adverse, promovarea prin mijloace secrete a intereselor
politice, economice şi de securitate ale Marii Britanii, elaborarea de studii,
analize şi prognoze în diferite domenii şi punerea lor la dispoziţia primului
ministru pentru orientare în luarea deciziilor guvernamentale. În ultimii ani,
printre priorităţile MI6 au fost incluse lupta împotriva proliferării armelor
nucleare, chimice şi biologice, precum şi combaterea traficului de droguri. MI6
este subordonat, formal, Foreign Office-ului (Ministerul de Externe) şi real
primului ministru şi Parlamentului, în faţa căruia prezintă anual un raport de
activitate. MI6 este structurat în patru directii operative: Direcţia pentru
Personal şi Administraţie, Direcţia Serviciilor Auxiliare, Direcţia pentru
Securitate şi Afaceri Publice şi Direcţia pentru Planificare şi Producţie. Ultima
direcţie, este centrul MI6, care culege informaţii din: Marea Britanie, fostul bloc
sovietic, Europa, Emisfera vestică, Africa, Orientul Mijlociu şi Orientul
Îndepărtat. Fiecare din aceste zone cuprinde un grup de ţări.
După 1991, Departamentul pentru probleme globale, avea ca obiectiv principal
traficul de droguri, personalul angajat fiind format din ofiţeri specializaţi în
crima organizată. Cadrele MI6 sunt selecţionate din universităţi, ministere,
cluburi etc. şi lucrează, de la început, ca salariaţi în aceste instituţii Pentru
realizarea sarcinilor, MI6 colaborează cu Ministerul de Externe, MI5 şi Special
Branch în interiorul ţării, iar în străinătate cu Defence Intelligence Staff şi
alte servicii similare din Alianţa Nord Atlantică. Sarcinile MI6 sunt trasate de
Coordinator of Intelligence Security (C.I.S.), în îndeplinirea lor cooperând cu
Centrul Guvernamental de Comunicaţii (GCHQ). Activitatea lui MI6 are caracter
strict secret, informaţiile nefiind date publicităţii, iar potrivit Legii
Serviciilor de Informaţii, MI6 nu poate fi tras la răspundere pentru operaţiuni
ilegale efectuate pe teritoriul altor state în cazul în care acestea au fost făcute
cu acceptul prealabil al Ministerului de Externe britanic. Richard John Tomlinson,
un fost agent MI6, a reusit sa faca publica o lista cu numele a 117 angajati ai
MI6, iar pe langa aceasta, el a facut publice anumite activitati ale
serviciului.Conform celor spuse de Tomlinson MI6 ar fi fost implicat: - in
asasinarea presedintelui sarb Slobodan Milosevici, - spionarea altor state europene
precum Germania(interes economic), Franta (interes militar), Spania, Italia si
Elvetia, - accidentul in care si-a pierdut viata Printesa Diana de Walles.
GOVERNMENT COMMUNICATIONS HEADQUARTERS (G.C.H.Q.)
Centrul Guvernamental de Comunicaţii este o agenţie specializată în interceptarea
comunicaţiile radio, telefonice, Internet şi prin satelit. GCHQ are atât sarcini de
apărare a teritoriului, cât şi de culegere a informaţiilor din străinătate. El se
subordonează Ministerului de Externe, fapt ce-i facilitează colaborarea cu MI6,
căruia îi înregistrează mesajele radio din străinătate GCHQ a apărut în 1919 din
unirea lui ROOM 40, serviciul de cifru al Marinei regale (Royal Navy), cu MI8,
serviciul de cifrare a armatei, în Gouvernment Code and Cypher School (Şcoala
Guvernamentală de Cifruri şi Coduri - G.C. & C.S.). Denumirea de GCHQ datează din
1942. Activităţile esenţiale sunt concentrate în două diviziuni: Diviziunea J
(Special SIGINT), care se ocupă de interceptarea comunicaţiilor din spaţiul Europei
de Est şi Diviziunea K (General SIGINT), care acoperă zona Europei Occidentale.
Alte diviziuni mai importante sunt: Diviziunea H (Cripto-analiză), responsabilă cu
decriptările, Diviziunea S (Operaţiuni strategice), Diviziunea T (Analiză
statistică), Diviziunea V (Tehnologie), Diviziunea X (Informatică), însărcinată cu
trierea informaţiilor interceptate, Diviziunea W (Transmisiuni) şi Diviziunea Z
(Legături), care se ocupă de cooperarea cu serviciile aliate. Există indicii
conform cărora în ultimii ani staţiile de ascultare din subordinea GCHQ au fost
reorganizate şi dotate cu mijloace ultramoderne, astfel încât să fie capabile să
intercepteze întreaga gamă a comunicaţiilor externe. GCHQ este condus, din iulie
1996, de David Omond şi dispune de un nou sediu pentru care guvernul a pus la
dispoziţie suma de 250 milioane de lire
DEFENCE INTELLIGENCE STAFF ( D. I. S )
domeniul militar obţinute din surse deschise şi secrete, se subordonează
ministrului Apărării şi dispune de trei componente principale: militar-terestră,
aeriană şi navală. D.I.S. provine din Joint Intelligence Bureau (J.I.B.), structură
creată în 1946, care asigura coordonarea serviciilor de informaţii din cadrul
armatei, Amiralităţii şi forţelor aeriene regale (Royal Air Force). În structura sa
sunt incluse următoarele departamente: Intelligence Service (Informaţii
strategice); Management and Support of Intelligence (Conducere şi Sprijin);
Scientific and Tehnical Intelligence (Informaţii tehnico-ştiinţifice); Economic
Intelligence (Informaţii economice). În prezent, D.I.S. are ca principale atribuţii
furnizarea de informaţii, evaluări cu caracter militar şi geostrategic şi sprijină
în diverse zone operaţionale de interes Cartierele Generale Reunite, structurile
similare ale ţărilor NATO şi alte departamente guvernamentale britanice. Cadrele
Serviciului acţionează de regulă în străinătate sub acoperire de ataşaţi militari
sau chiar ca diplomaţi în alte sectoare de activitate, precum şi ca membri în
organisme militare ale NATO, delegaţii militare, ori în calitate de comercianţi,
turişti sau reprezentanţi ai unor asociaţii de caritate. În 1994, ca urmare a
încetării războiului rece, D.I.S. a fost redus şi restructurat. Bugetul său anual a
fost diminuat de la 70 la 50 de milioane de lire sterline. În 1997, D.I.S. avea
circa 600 de angajaţi, provenind de la trei arme, inclusiv civili. D.I.S. răspunde
şi de concentrarea informaţiilor referitoare la superioritatea armamentelor şi la
verificarea tratatelor de dezarmare, precum şi de coordonarea activităţilor
desfăşurate de ataşaţii militari britanici. Şeful D.I.S., militar de carieră, cu
experienţă în activitatea informativ-operativă, este Director General of
Intelligence (DGI), iar adjunctul său este Deputy Chief of Defence Staff
(Intelligence), responsabil cu problemele de informaţii la nivelul Şefului de stat
major al Apărării, al Comitetului Şefului de stat major şi al altor organe ale
Ministerului Apărării. Din 1996 la conducerea D.I.S. se află generalul-locotenent
Sir John Foley.

Serviciul de Informaţii al Apărării are sarcina să obţină, evalueze şi valorifice

informaţiile din