Vaccinarea pro sau contra

Student: Alexandra Ioana Mocănașu

 ”Să îmi vaccinez sau nu copilul?” este întrebarea pe care şi-o pun toţi
părinţii încă din primele zile de viaţă ale celui mic. O mare parte dintre ei
aleg să nu îl imunizeze, iar numărul lor este în creştere, potrivit oficialilor
din Sănătate.

Conform datelor Centrului Naţional de Supravegherea şi Controlul

Bolilor Transmisibile (CNSCBT) din 2014, rata medie de acoperire
vaccinală este de 69,4% pentru vaccinul DTP4 (patru doze de vaccin
împotriva difteriei, tetanosului şi pertusis), pentru vaccinul contra
rubeolei, rujeolei şi oreionului este de 75,4%, iar pentru hepatita B este de
91,3%. Faţă de copiii născuţi cu un an anterior (iulie 2012), acoperirea
vaccinală a scăzut cu 4% în cazul vaccinului împotriva hepatitei B.

Părinţii care aleg să nu îşi imunizeze copiii o fac de teamă ca cel mic
să nu se îmbolnăvească sau chiar să decedeze din cauza unui simplu vaccin.
Îngrijorarea acestora este de înţeles, având în vedere că la o simplă căutare
pe internet despre orice tip de vaccin, printre rezultatele găsite se numără
şi o serie de articole în care diferiţi părinţi îşi povestesc pe forum-uri, blog-
uri sau prin presa internaţională şi, de ce nu, naţională, ce a păţit copilul
lor după ce a fost vaccinat. Unii părinţi susţin chiar că în urma unui vaccin
copilul lor s-ar fi îmbolnăvit de autism.

În plus, nevaccinarea este promovată în spaţiul public de

personalităţi din viaţa publică. Un exemplu în aceste sens este Olivia Steer,
care, anul trecut, spunea că vaccinurile sunt un mit şi îi îndemna pe
părinţi să nu îşi vaccineze copilul pentru că se îmbolnăveşte. „Nu
cred în ele pentru că toate vaccinurile au în compoziţia lor mercur şi
aluminiu, o combinaţie fatală, care de cele mai multe ori dă probleme de
sănătate copiilor, iar în cazurile mai grave autism. Mă ţin departe de ele”,
spunea Olivia Steer, într-o emisiune tv, în octombrie 2014.

Autorităţile le recomandă părinţilor înainte de a lua decizia de a-şi vaccina

sau nu copilul să se documenteze din surse credibile, nu de pe internet sau
de la persoane care nu au calificarea în domeniul imunologiei.
 În Franţa, de exemplu, părinţii sunt obligaţi să îşi vaccineze copiii
împotriva poliomelitei, a difteriei şi tetanusului. În caz contrar aceştia pot
ajunge chiar în instanţă, deoarece nevaccinarea împotriva bolilor
enumerate mai sus este încadrată de autorităţile franceze la categoria ”rele
tratamente aplicate minorului”. The Guardian a prezentat, în octombrie
anul trecut, cazul a doi părinţi din Franţa care au ajuns în instanţă după ce
au refuzat să îşi vaccineze copilul. Cei doi riscă doi ani de închisoare, plus o
amendă de 30.000 de euro pentru că au refuzat să îşi vaccineze cei doi
copii în vârstă de 3 şi 15 ani cu cele trei vaccinuri obligatorii pe motiv că
acestea făceau mai mult rău decât bine.

În Australia autorităţile nu le vor mai dea ajutoare părinţilor care

refuză să-şi vaccineze copiii. În prezent, australieni pot opta să nu le facă
copiilor lor anumite vaccinuri din motive religioase sau medicale, ori
declarând pe proprie răspundere că se opun vaccinării, dar ei primesc în
continuare alocaţii pentru creşterea copiilor. Însă conform noilor
reglementări, care vor intra în vigoare în ianuarie 2016, părinţii nu vor mai
primi ajutoare de la stat dacă refuză vaccinarea pe proprie răspundere.

În Italia sunt obligatorii patru vaccinuri: difteric, tetanic, polio şi

hepatita B. primul vaccin se face la vârsta de trei luni a copilului, inclusiv
cel împotriva hepatitei B, vaccin care în România se face în primele 24 de
ore de viaţă ale copilului.
În Belgia copiii nu pot fi înscrişi la şcoală dacă nu au făcut vaccinurile DTP,
Hub, antipoli, hepatitic B, ROR, antipneumococic şi antimeningococic.

În România ROR-ul şi antipneumococicul sunt incluse pe lista

vaccinurilor suplimentare. Părinţii care vor să îşi vaccineze copiii cu
acestea trebuie să scoată bani din buzunar. n Germania nu este obligatoriu
niciun vaccin. Sunt recomandate sugarilor şi copiilor vaccinurile: DTP,
Hib, antipolio, hepatitic B, antivaricelic, antipneumococic şi
antimeningococic. Sugarii nu sunt vaccinaţi la naştere. Doar în cazuri de
risc înalt se recomandă vaccinul hepatitic B la naştere.

În Olanda nu este obligatoriu niciun vaccin, iar vaccinurile recomandate

sugarilor şi copiilor mici sunt: antipolio, Hib, DTP, hepatitic B şi ROR.
Nu intră în schemă vaccinul BCG, iar la naştere nu este
obligatoriu/recomandat niciun vaccin.

În Spania nu este obligatoriu niciun vaccin, iar cele recomandate

copiilor sunt: DTP, antipolio (VPI), Hib, hepatitic B, MMR (ROR) şi
antimeningococic. Nu intră în schemă vaccinul BCG, iar la naştere nu este
obligatoriu/ recomandat niciun vaccin.

În Anglia nu este obligatoriu niciun vaccin, iar cele recomandate

copiilor sunt vaccinurile DTP, antipolio, Hib, ROR şi antimeningococic C.
Vaccinul BCG este recomandat la vârsta de 10-14 ani şi doar în cazuri de
risc înalt, la naştere.

Rata de imunizare în România este de sub 75% pentru mai multe tipuri
de vaccin

Acoperirea vaccinală în România se păstrează sub nivelul

recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), de 95 la sută,
pentru boli precum difterie, tetanos, rujeolă, rubeolă, oreion şi hepatită B,
în principal din cauza refuzului vaccinării.

Şeful Biroului OMS în România, Victor Olszavsky, spune că în urmă

cu zece ani, acoperirea vaccinală în România era de peste 95 la sută, însă în
prezent în unele judeţe este şi sub 68 la sută pe unele vaccinuri.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă o acoperire vaccinală de peste

95 la sută, nivel considerat singurul care poate garanta eliminarea unor
boli precum rujeola şi rubeloa şi prevenirea reapariţiei unor boli înlăturate.
Cu toate acestea, România înregistrează procente sub 75% pentru mai
multe tipuri de vaccin.

"O rată de vaccinare inferioară recomandărilor OMS poate

reprezenta un pericol pentru sănătate publică, crescând riscul izbucnirii
unor epidemii. Este extrem de important ca populaţia să cunoască
pericolele care pot apărea în cazul neacoperirii vaccinale corespunzătoare,
deoarece vaccinurile oferă protecţie nu numai individului, ci şi
colectivităţii, împiedicând transmiterea multor boli infecţioase.
 De asemenea, informarea cu privire la problematica imunizării
trebuie să fie realizată exclusiv din surse credibile, de către profesionişti în
domeniul medical sau de către persoane instruite în acest sens. Atragem
atenţia că reticenţa cu privire la utilitatea vaccinarii este cauzată de multe
ori de o informare eronată sau incompletă, alimentată de surse neavizate",
a declarat Alexandru Rafila, preşedintele Societăţii Române de
Microbiologie.

Anual, peste 3 milioane de copii sub vârsta de 5 ani mor, la nivel global, din
cauza nevaccinării

Conform datelor Centrului Naţional de Supravegherea şi Controlul

Bolilor Transmisibile (CNSCBT) din 2014, rata medie de acoperire
vaccinală este de 69,4% pentru vaccinul DTP4 (patru doze de vaccin
împotriva difteriei, tetanosului şi pertusis), pentru vaccinul contra
rubeolei, rujeolei şi oreionului este de 75,4%, iar pentru hepatita B este de
91,3%. Faţă de copiii născuţi cu un an anterior (iulie 2012), acoperirea
vaccinală a scăzut cu 4% în cazul vaccinului împotriva hepatitei B.

Aceleaşi date arată că 30,3% dintre aceşti copii au fost depistaţi ca fiind
incomplet vaccinaţi în raport cu vârsta, în creştere faţă de anul precedent,
când procentul era de 26%.

Neprezentarea continuă să rămână principalul motiv al vaccinării

necorespunzatoare în raport cu vârsta. Contraindicaţiile medicale ocupă al
doilea loc în clasamentul motivelor vaccinării necorespunzătoare vârstei,
urmate de disfuncţionalităţi în furnizarea vaccinului, în creştere marcantă
faţă de anul precedent.

Reducerea vaccinării împotriva rujeolei, rubeolei şi oreionului a dus, în

ultimii ani, la două epidemii de rujeolă şi una de rubeolă, România
pierzându-şi statutul de ţară care avea tentativa de eliminare a rujeolei de
pe teritoriul ei.

Potrivit statisticilor, anual, peste 3 milioane de copii sub vârsta de 5

ani mor, la nivel global, din cauza nevaccinării. Datele mai arată că bolile
pneumococice reprezintă principala cauză de mortalitate la nivel global la
copiii cu vârste sub 15 ani, dintre afecţiunile care pot fi prevenite prin
vaccinare. Bolile pneumococice nu afectează doar copiii, ci şi adulţii.

Cifrele arată că peste 1.600.000 de persoane mor din această cauză, dintre
care aproape 1 milion sunt copii cu vârste sub 5 ani.
În România, conform Institutului Naţional de Sănătate Publică, rata
mortalităţii infantile din cauza bolilor pneumococice la nivelul anului 2010
la 1.000 născuţi vii a fost de 9,79. Acest lucru situează ţara noastră pe locul
doi, după Republica Moldova, deasupra mediei europene, ţinând cont de
faptul că media este de 4,18 decese la 1.000 de născuţi vii.

În cazul meningitei pneumococice, rata medie de mortalitate în Europa

este estimată de 38%. Mai mult, această boală are şi efecte negative pe
termen lung, printre care se numără retardul mental, convulsii, tulburări
motorii, tulburări de vorbire şi surditate.