Simbolistica Insulei lui Euthanasius

“stânci urieșești”-”o valeo grădină”-”un lac”-”în mijlocul lacului o insulă”

Bătrânul sihastru Euthanasius, în scrisoarea din incipitul capitolului III, ne descrie

insula și grădinile ei fantastice.Aceasta relevă viziunea paradisiacă,asemănată
fiind cu grădinile Raiului.Însuși din descrierea lui Emineascu deducem faptul
că,insula e un adevărat miracol,care reușește la final să rezolve drama dintre
Cezara și Ieronim,făcându-i fericiți.Nuvela lui Emineascu introduce simbolul în
contextul unei iubiri nepermise,iar insula bătrânului Euthanasius devine un
refugiu.Ea fiind accesibilă doar unor anumiți oameni,cei care tind cu întreaga lor
ființă către realitatea și beatitudinea începutului,a stării primordiale.Insula este
un simbol al eternități reflectată în moartea și iubirea paradisiacă.Oază în mijlocul
apelor,evocare a paradisului și spațiu fără ieșire,insula reprezentând o forma
aflata sub permanentă amenințare a încecului și a dizolvări.Aceasta este
înconjurat de stânci,care sunt drept protectori,o fortăreață,un turn tare de
refugiu și ca salvare a lor,acest sens fiind folosit și de Iehova-tată al
Israelului.Valea,un alt simbol ce apare, și semnifică deschiderea în partea de sus,
deci partea receptivă la influenţele cereşti. Valea este complementul simbolic al
muntelui, locul unde se unesc pămîntul şi apa cerului pentru a da recolte
bogate.Depre lac Mircea Eliade afirmă că :” apa reprezintă în fparte multe tradiți
haosul primordial de dinainte de creație”,pe când insula simbolizează
creația.Acesta simbolizează ochiul pămîntului prin care locuitorii lumii subterane
pot să privească oamenii, dobitoacele, plantele etc. Lacurile sînt considerate nişte
palate subterane, dătătoare de viaţă oamenilor, garanţie a existenţei.Așadar
regresie prin reintegrare in arhetip,de abolire a experienței umane,reîntoarcere la
starea adamică de dinainte de cădere,care nu avea" istorie".Cunoscând vocația
filozofică a lui Eminescu suntem îndrituiți să acordăm simbolului și metafizicii un
rol important în explicația operei sale. Aceste simboluri se dovedesc a fi
ecumenice,deci valabile metafizicesște și în jurul lor nici o hermeneutică nu
este excesivă.Mitul ca si visul sunt de natură extrarațională și se impun spiritului
uman cu tăria unei" revelații".