Sunteți pe pagina 1din 84

Sculptura Art Deco din otel

inoxidabil austenitic la cladirea


Niagara-Mohawk Power in
Syracuse, New York

OTELURI
INOXIDABILE
Austenitice

Prof.Dr.Ing. Ionelia VOICULESCU


Scurt istoric
• Aparitia otelurilor inoxidabile poate fi considerat un moment
important al revolutiei industriale. Cu toate ca efectele
dezastruoase ale coroziunii asupra fierului si aliajelor sale au
fost cunoscute din cele mai vechi timpuri, numai la începutul
acestui secol s-au facut evaluarile cantitative ale acesteia.
• Speranta de a gasi o metoda de protectie a fierului care sa-i
redea într-o maniera eficace si durabila rezistenta la
coroziune, parea, pâna în 1800, de nerealizat.
• Istoria otelurilor inoxidabile este marcata de perioada foarte
mare care s-a scurs între momentul descoperirii proprietatilor
remarcabile ale fierului aliat cu crom (metal descoperit
în1797 de VAUGUELIN si izolat în 1854 de BUNSEN) si
momentul în care s-au început primele studii stiintifice asupra
acestui aliaj si exploatarea lui industriala.
• Putem compara aceasta situatie cu cea a penicilinei pe care
FLEMING a descoperit-o în 1928, iar aplicatiile ei terapeutice
au început dupa 13 ani adica în 1941. Pentru otelurile
inoxidabile aceasta perioada a fost de aproape 90 de ani.
Scurt istoric
• Primele observatii aupra proprietatilor chimice conferite fierului prin
introducerea de crom au fost facute de BERTHIER în 1821. Primele
compozitii de oteluri inoxidabile, datând de la începutul secolului, au
fost semnalate simultan de GUILLET,CHEVANARD si PORTEVIN, în
Franta, GOLDSCHMIDT, GIESEN si MONARTZ în Germania.
Rezultatele lor au fost strans legate de descoperirea proprietatilor
conferite fierului prin adaugarea unei cantitati suficiente de crom, care
face ca aliajul sa reziste foarte bine în numeroase medii agresive, ceea
ce în mod normal se numeste pasivitate.
• Dupa norma europeana EN10020, otelul inoxidabil este un aliaj de
fier, crom si carbon, cu mai mult de 10,5%Cr si mai putin de
1,2%C. Alte elemente cum sunt nichelul, molibdenul, titanul s.a., pot fi
adaugate pentru a conferi aliajului proprietati particulare.
• Denumirea de “OTELURI INOXIDABILE” este foarte restrictiva, ca si
cele folosite în engleza (stainless: otel inatacabil) sau cea în germana
(nicht rostende Stahl: otel care nu rugineste), denumiri care s-au impus
la începutul descoperirii lor datorita rezistentei evidente a acestor
oteluri la coroziunea atmosferica.
• În prezent când spunem despre un otel ca este inoxidabil trebuie sa
specificam: în raport cu care medii, lichide sau gazoase, în ce limita de
temperatura si rezistenta la coroziune în comparatie cu otelurile
ordinare sau cele slab aliate.
Domenii de utilizare
Domenii de utilizare
Domenii de utilizare
Domenii de utilizare
Domenii de utilizare
FAMILII DE OŢELURI INOXIDABILE
În funcţie de constituentul structural
preponderent la temperatura camerei,
există următoarea clasificare a oţelurilor
inoxidabile:
• - oţeluri martensitice;
• - oţeluri feritice;
• - oţeluri ferito – austenitice (duplex);
• - oţeluri austenito – feritice;
• - oţeluri integral austenitice.
Inoxidabile
• Steels are said to be stainless when they resist corrosion; the is achieved by
dissolving sufficient chromium in the iron to produce a coherent, adherent, insulating
and regenerating chromium oxide protective film on the surface. It is not surprising
therefore that they are used in the harsh environments of the chemical, oil production
and power generation industries, and in utility goods such as furniture, automotive
trims and cutlery, where both aesthetic appearance and corrosion resistance are
important design criteria.
• The stainless character occurs when the concentration of chromium exceeds about
12 wt%. However, even this is not adequate to resist corrosion in acids such as HCl
or H2SO4; higher chromium concentrations and the judicious use of other solutes
such as molybdenum, nickel and nitrogen is then needed to ensure a robust material.
• There are requirements other than corrosion which have to be considered in
engineering design. For this reason, there is a huge variety of alloys available, but
they can be classified into four main categories:
– hardenable stainless steels;
– ferritic stainless steels;
– austenitic stainless steels;
– duplex stainless steels.
– Specialist grades include the precipitation hardened or oxide dispersion strengthened alloys.
FAMILII DE OŢELURI INOXIDABILE
Diagrama de echilibru Fe-Cr
Diagrama de echilibru Fe-Cr-C

Sectiune Verticala prin


diagrama Fe-Cr-C
pentru 0.1% C
Diagrama Schaeffler
• Without carbon, the limit beyond which austenite no longer forms is about
13.5 wt% chromium. However, additions of carbon help stabilise the
austenite and therefore increase this limit (Fig. 6).
• Chromium and nickel equivalents are also used in the welding industry to
plot the microstructures obtained when a weld solidifies and cools to
ambient temperature (Fig. 7). Although these diagrams are popular, it
should be understood that they are not phase diagrams but rather represent
the microstructures obtained under specific cooling conditions.

Schaeffler diagram for weld metals.


Diagrama Schaeffler
• The limits, for the chemical composition
are:
• C < 0,2 % N = 0,05 % for % Cr 0 - 18 %
• S < 1 % 0,07 18 - 25 %
• Mn < 4 % 0,10 > 25 %
• Mo < 3 %
• Nb < 1,5 %
Diagrama Schaeffler
• This diagram is interesting because, by quantifying the amount of types of
structures (ferrite, martensite, austenite), it does give an indication that the
material will comply with the standard. This is possible at a time that the metal
is still in the melting furnace because it does use the chemical composition that
is taken before pouring.
• In this way corrections of the chemical composition are still possible.
• It is very useful for austenitic stainless steels because the amount of ferrite
must be restricted (material becomes magnetic) and for martensitic stainless
steels because the amount of delta-ferrite must be controlled.
Diagrama Schaeffler
• Austenite : above the lines (0-25) till (16-12) till
(36-36)
• Ferrite : under the line (11-0) till (36-9)
• Duplex : within the lines (36-36) till (16-12) till
(22-4) till (36-9)
• Martensite : within the lines (0-7) till (3-0) till (7-
0) till (12-8) till (0-19)
• “Precipitation hardening” types are mostly
located in the zone with the presence of
“austenite + martensiet” or “austenite +
martensite + ferrite”.
Structuri comerciale
• Austenite : austenite + 0 –5 - 10 % ferrite
• Ferrite : ferrite + carbides (chromium-carbides, TiC,
NbC...)
• Duplex : 40 - 60 % austenite, 60 - 40 % ferrite
• Martensite : martensite + (0 - 5 %) carbides + (0 - 15 %)
delta-ferrite
• Precipitation-hardened : martensite + austenite + (ferrite)
+ intermetallic components
• A stainless steel needs a minimum of 12 % of chromium
in the matrix. Due to this condition, the part of the graph
below a chromium-equivalent of 12 % is not applicable.
Reguli de calcul
EXEMPLE
During the calculation, the following rules will be applied:
• 1. if the real chemical composition is not known, two calculations will
be made: one with the minimum and one with the maximum values.
Doing this, we obtain an area (zone), in which the real composition
• will be present.
• 2. silicon: mostly the maximum is given. We will calculate with:
minimum 0,3 % if the maximum is 1,0 % and minimum 0,6 % if the
maximum is 1,5 or 2,0 %.
• 3. manganese: we take a minimum of 0,6 % if only a maximum value
is given.
• 4. nickel and molybdenum: the minimum is 0 % if only a maximum is
given.
• 5. carbon: if only a maximum is given:
– minimum 0,01 % if the maximum is 0,04 % or lower and
– minimum 0,04 % if the maximum is higher as 0,04 %.
Exemplu
1. GX 20 Cr 14
C Si Mn Cr Ni
0,16-0,23 1,0 max 1,0 max 12,5-14,5 1,0 max
• Creq min = 12,5 + 0,3x1,5 = 12,95
• Creq max = 14,5 + 1,0x1,5 = 16,00
• Nieq min = 0,0 + 0,16x30 + 0,6x0,5 = 5,10
• Nieq max = 1,0 + 0,23x30 + 1,0x0,5 = 8,40
• This steel can be located in three area:
– martensite,
– ferrite + martensite and
– ferrite + martensite + austenite.
• Due to the presence of mostly 5 to 15 % of chromium-carbides
(carbides remove and chromium and carbon from the matrix), the
commercially delivered steels will be located in the “ferrite +
martensite” zone.
Exemplu
2. GX 6 CrNiMo 18 10
C Si Mn Cr Ni Mo
0,07 max 1,5 max 1,5 max 18,0-20,0 10,0-12,0 2,0-3,0

– Creq min = 18,0 + 2,0x1 + 0,6x1,5 = 20,90


– Creq max = 20,0 + 3,0x1 + 1,5x1,5 = 25,25
– Nieq min = 10,0 + 0,04x30 + 0,6x0,5 = 11,50
– Nieq max = 12,0 + 0,07x30 + 1,5x0,5 = 14,85

Localizare
Austenitic sau austenito-feritic.
Diagrama de Long
This refines the Schaffler diagram by
taking account of the strong austenite
stabilising tendency of nitrogen. The
chromium equivalent is unaffected but
the nickel equivalent is modified to
Ni (eq) = Ni + (30 x C) + (0.5 x Mn) + (30
x N)
The diagram, identifying the phase
boundaries is shown below. This shows
the ferrite levels in bands, both as
percentages, based on metallographic
determinations and as a ferrite number
'FN', based on magnetic determination
methods.
Combined Schaeffler / WRC 1992
Constitution Diagram
Diagrama WRC

WRC 1992 Constitution Diagram


Determinarea cantitatii de ferita
delta

Magne Gage
Ferrite Number versus Ferrite Content
The Ferrite Number is not equal to the volumetric ferrite content (%). Although an absolute ferrite content can not be measured accurately,
a reasonable estimate of the ferrite content can be made by dividing the Ferrite Number by the factor f (% ferrite = FN / f) which
is dependant of the iron content in the weld metal as shown in figure 4.
Limitations
With the practice of measuring the Ferrite Number or ferrite content, welding conditions deviating from the standardized conditions
have always to be taken into account. Furthermore, comparison tests showed that the accuracy between measurements in various
laboratories may show differences up to +/- 10%.
Precipitate Phases
• These include carbides, nitrides or intermetallic compounds. Since most
stainless steels serve at ambient temperature, the intermetallic compounts
are of little relevance as they are extremely slow to precipitate because
even though they may be thermodynamically stable phases, they are
difficult to nucleate.
• It is evident from Figure 6 (Fe-Cr-C phase diagram) that typical martensitic
steels should exhibit ferrite and M23C6 in equilibrium at for example, 600°C.
In practice, this carbide is only found after relatively long ageing. because it
is preceded by Intermediate phases in the sequence cementite, M2X and
M7C3, leading finally to M23C6.
• These precipitation sequences become more complex in heavily alloyed
ferritic or austenitic stainless steels, such as those destined for the power
generation industry. Considerable effort is being devoted to understanding
and estimating the precipitation sequences in such alloys because the are
intended to serve safely for 30 or more years, i.e., for time periods far in
excess of what can be reasonably achieved in the alloy development
exercise (Robson and Bhadeshia, 1997; Fujita and Bhadeshia, 2002;
Sourmail, 2001; Sourmail and Bhadeshia, 2003).
Carburi
• The carbides formed at high temperatures (500 to 850
°C) will be of the type M23C6 .
• Those formed at lower temperatures, during tempering
or stress relieving, will be of the types M3C, M7C3 and
M23C.
• More alloying elements will initiate complex carbides:
– Tungsten W M2X X is alloying element
– Molybdenum Mo M2X and M23C M is (Fe, C, X)-combination
– Vanadium V MX and M23C
– Niobium Nb MX
– Titanium Ti MX
– Chromium Cr M23C6, M7C3 and in a lesser degree M3C, and
M23C
Carburi
• The carbides take carbon and chromium out of the matrix. The first
two types (M23C6 en M7C3) do contain about 40 to 60 % of
chromium. The amount of chromium compared to the amount of
carbon, taken out the matrix by the M23C6 carbides, can be
estimated (not correct value) as:
% Crcarbides = 14,54 * (% C).
• But not all the carbon will combine with chromium to form carbides,
even with a very slow (but realistic) cooling. In the special types of
austenitic stainless steel, the carbon is equal or lower than 0,03 %
and for these types nearly never carbides are formed. So we can
estimate that this amount of carbon, at least, remains in the matrix.
• So the “minimum” amount of chromium, still in the matrix (for the
maximum amount of carbides) is:
% Crmatrix = % Crchemical compositon - 14,54 * (% C – 0,03).
• So, the higher the carbon, the more carbides can be formed and the
faster the cooling must be to avoid their formation.
Tipuri de oteluri inoxidabile austenitice
• oteluri de tip 18Cr -10Ni, cu 0,02-0,15%C;

• oteluri stabilizate la coroziunea intergranulara prin adaugarea de titan sau niobiu;

• oteluri cu continut scazut de nichel pentru a favoriza durificarea prin ecruisare;

• oteluri cu continut ridicat de nichel pentru a favoriza ambutisarea adânca si pentru


aplicatii criogenice;

• oteluri cu rezistenta mecanica crescuta prin adaugarea de azot;

• oteluri in care manganul este substituit în parte de nichel;


• oteluri cu rezistenta la coroziune ameliorata prin adaugare de molibden si cupru;

• oteluri rezistente la oxidarea la cald prin adaugarea de siliciu;

• oteluri la care comportarea la fluaj este ameliorata datorita adaugarii de N, Mo, W, V,


Ti, Nb si B;
• oteluri pentru electrozi de sudare;

• oteluri cu prelucrabilitate imbunatatita prin adaugarea de sulf, seleniu, cupru, etc.


Structura

• La temperatura ambianta otelurile inoxidabile


austenitice au o structura formata din austenita, ferita
alfa si carburi de tipul M23C6.
• Aceasta structura se obtine în cazul racirii lente.
• Dupa tratamentul de hipercalire, cu racire rapida,
structura este formata numai din austenita.
• Structura austenitica asigura o rezistenta foarte mare
la coroziune, plasticitate ridicata ceea ce permite
aplicarea cu rezultate bune a deformarii plastice la
rece, sudabilitate buna, duritate si limita de curgere
scazuta, proprietati paramagnetice.
Evolutia austenitei la diferite tipuri de
transformari
Structura austenitei

Imagine fractografica, austenita in otel 304.


Structura austenitei

Austenita placata prin pulverizare


• Atac electrochimic, 500x. cu alumina
Structura austenitei

Austenita, cunoscuta si sub


denumirea de fier Gama, este
o faza ne-magnetica alotropa
a fierului sau solutie solida de
carbon in fier γ.
In otelul nealiat, austenita se
gaseste in domeniul
temperaturii critice eutectoide
de peste AC3 (921 oC); alte
tipuri de otel prezinta diferite
domenii de existenta care
depind de alierea cu diferite
elemente.
Denumirea sa provine de la
Otel inoxidabil de tip 316, continand faza Sir William Chandler Roberts-
sigma. Austen (1843–1902).
Structura austenitei

Austenite is a metallic, non-magnetic solid solution of carbon and iron


that exists in steel above the critical temperature of 1333°F ( 723°C).
Its face-centred cubic (FCC) structure allows it to hold a high
proportion of carbon in solution. In many magnetic alloys, the Curie
point, the temperature at which magnetic materials cease to behave
magnetically, occurs at nearly the same temperature as the
austenite transformation. This behavior is attributed to the
paramagnetic nature of austenite, while both martensite and ferrite
are strongly ferromagnetic.
Structura austenitei

As it cools, this structure either breaks down into a mixture of ferrite


and cementite (usually in the structural forms pearlite or bainite), or
undergoes a slight lattice distortion known as martensitic
transformation. The rate of cooling determines the relative proportions
of these materials and therefore the mechanical properties (e.g.
hardness, tensile strength) of the steel.
• Austenite can contain far more carbon than ferrite, between 0.8% at
1333°F (723°C) and 2.08% at 2098°F (1148°C). Thus, above the
critical temparture, all of the carbon contained in ferrite and cementite
(for a steel of 0.8% C) is dissolved in the austenite. From 912 to 1,394
°C (1,674 to 2,541 °F) alpha iron undergoes a phase transition from
body-centred cubic (BCC) to the face-centred cubic (FCC)
configuration of gamma iron, also called austenite. This is similarly soft
and ductile but can dissolve considerably more carbon (as much as
2.04% by mass at 1,146 °C (2,095 °F)). This gamma form of iron is
exhibited by the most commonly used type of stainless steel for
making hospital and food-service equipment.
Structura austenitei

The austenitic structure has good creep resistance and good oxidation
resistance
Otel AISI 304L sinterizat
Structura austenitei

• Quenching (to induce martensitic transformation), followed by tempering (to


break down some martensite and retained austenite), is the most common
heat treatment for high-performance steels. The addition of certain other
metals, such as manganese and nickel, can stabilize the austenitic
structure, facilitating heat-treatment of low-alloy steels. In the extreme case
of austenitic stainless steel, much higher alloy content makes this structure
stable even at room temperature.

The ferritic stainless steel


on the left has a body
centered cubic (bcc)
crystal structure. By
adding nickel to this
stainless steel the
structure changes from
bcc to face centered cubic
(fcc), which is called
austenitic
Structura austenitei

• On the other hand, such elements as


silicon, molybdenum, and chromium tend
to de-stabilize austenite, raising the
eutectoid temperature (the temperature
where two phases, ferrite and cementite,
become a single phase, austenite). The
addition of certain alloying elements, such
as manganese and nickel, can stabilize
the austenitic structure, facilitating heat-
treatment of low-alloy steels.
Structura austenitei

Adding 8% nickel
to a ferritic
chromium
stainless steel
makes an
austenitic
chromium-
nickel stainless
steel, for
example Type
304 stainless
steel.
Faze si constituenti in oteluri
inoxidabile austenitice
Matricea de baza este alcatuita din solutii
solide α si γ continând elemente de aliere
dizolvate interstitial (de exemplu C si N) sau
substituind atomul de fier (de exemplu Cr, Ni, Ti).
Constituentii minori sunt formati din fazele
interstitiale si intermetalice si din incluziuni.
Fazele interstitiale: tipurile de carburi cele mai
frecvente sunt M23C6. Mai pot exista Cr23(B,C)6 si
Cr23C6. Carbura Cr23C6 poate dizolva elemente
ca Mo, W, V si Ni. Se pot forma si alte carburi de
crom: Cr7C3, Cr6C, precum si nitruri de tip CrN si
Cr2N. Prezenta elementelor caTi, Nb sau Zr
conduc la formarea de carburi, nitruri sau
carbonitruri de tip MX având structura cubica cu
fete centrate [teza doctorat - Cercetari privind
comportarea la coroziune a otelurilor inoxidabile supuse
deformarii plastice si nitrurarii ionice – Cluj Napoca].
.
Faze si constituenti in oteluri inoxidabile
austenitice
• Fazele intermetalice sunt :
– faza sigma (ζ) cu retea cristalina complexa în
care compozitia poate merge de la tipul B4A la
tipul BA4;
– faza de tipul AB2 si faza Laves (n), în
prezenta molibdenului (Fe2Mo), titanului,
niobiului,volframului, etc.
– faza intermetalica cu caracter electronic, de
tip Hume-Rothery, cum sunt faza χ cu retea
cristalografica izomorfa.
Efectul elementelor de aliere

Curbele de început de precipitare a carburilor în functie de


timpul de mentinere dupa încalzirea de punere în solutie la
temperatura ridicata pentru diferite concentratii ale carbonului.
Fenomene de precipitare
• După punerea în soluţie este indispensabila o
răcire rapida pentru a evita precipitarea în
cursul răcirii.
• Cu cât conţinutul de carbon este mai mic, cu
atât durata de menţinere până la apariţia
precipitatelor este mai mare.
Imperfectiuni structurale
• Structura de baza a acestor oteluri este austenita-γ
(CFC) cu un parametru al retelei de aγ =0,3595 nm.
• Structura CFC prezinta particularitatea de a fi una din
cele doua structuri compacte,alaturi de reteaua cristalina
hexagonala (HC).
• Atomii sunt dispusi în mod “dens” ca niste bile, identice
si nedeformbile.
• Planurile dense [111] au o structura compacta (centrul
atomilor în vârfurile unor triunghiuri echilaterale)

Impachetarea c.f.c. Directii dense (110), planuri dense {111}


Dislocatii si defecte de impachetare
• Deplasarea dislocatiilor prin cristal produce o alunecare, de
marime si directie anumita, definita prin vectorul BURGERS al
dislocatiei. Acest vector nu poate lua valori arbitrare ci numai valori
corespunzatoare distantelor dintre punctele de retea, ceea ce
înseamna ca alunecarea reciproca a doua parti din cristal se face
pe distanta care leaga o pozitie atomica de echilibru de alta pozitie
de echilibru.
• În cazul otelurilor inoxidabile austenitice, cu retea CFC, cristalul se
obtine prin asezarea de structuri atomice compacte (111) în
succesiunea ABC ABC ...

Aparitia unui defect de impachetare la deformarea


plastica a unui cristal cu retea c.f.c.
Defecte de deformare - MACLE
• În timpul deformarii plastice a otelurilor inoxidabile apar ca si la
celelalte metale si aliaje, macle de deformare.
• Macla reprezinta o portiune dintr-un cristal cu o alta orientare
cristalina decât restul cristalelor. La microscop ele apar nuantate
diferit fata de restul grauntelui, ca urmare a diferentei de orientare
cristalina pusa in evidenta de atacul cu reactivi metalografici.
• Maclele de deformare apar ca urmare a unor forfecari în cristal în
cursul procesului de deformare. Se remarca faptul ca vectorul
forfecarii este vectorul BURGERS al unei dislocatii SHOCKLEY.
• Un defect de împachetare poate fi considerat ca un generator de
macla. O suprapunere de defecte de împachetare va duce la
formarea unei macle mecanice. O dislocatie SHOCKLEY δC face sa
treaca atomii dintr-un plan (111) din pozitia A în B ; B în pozitia C
siC în pozitia A.
• Astfel se poate spune ca macla mecanica se poate forma fie prin
forfecarea directa a austenitei, fie prin suprapunerea defectelor de
împachetare.
Modificari structurale
• Otelurile inoxidabile pot suferi modificari
de structura prin aplicarea unor prelucrari
termice sau mecanice:
– tratament termic (impus de procesul de
fabricatie);
– deformare plastica la rece (oteluri
austenitice);
– recoacere dupa deformare la rece;
– tratament termomecanic la temperatura înalta
(impus de exemplu otelurilor laminate la cald
sau supuse solicitarilor mecanice la
temperatura înalta).
Modificari structurale
• Exemple tipice de structuri ale unor oteluri inoxidabile:
a) otel cu structurã feriticã;
b) otel cu structurã martensiticã;
c) otel cu structurã austeniticã;
d) otel cu structurã austenito-feriticã (duplex).
Transformarea martensitica în otelurile
inoxidabile
• Transformarea martensitica duce la aparitia a doua faze: faza ε, hexagonal
compact, neferomagnetica si faza α', cubica cu volum centrat tetragonal,
feromagnetica.
• Fazaα' corespunde martensitei α' specifica otelurilor cu continut redus de
carbon (oteluri inoxidabile) si nu permite aparitia unei deformari a retelei
tetragonale.
• Aceste faze pot aparea prin transformarea spontana a austenitei la o
temperatura mai mica decât MS, temperatura care depinde de compozitia
aliajului. Nu s-a reusit sa se puna în evidenta punctele MS pentru cele doua
faze α' si ε.
• La temperaturi mai mari de MS, transformarile pot sa apara si în timpul
deformarii plastice a materialului, pâna la o temperatura limita Md, peste
care transformarea martensitica nu mai este posibila. Daca se executa
deformarea la rece la temperatura Md≥Ms+150...200°C atunci nu are loc
transformarea austenitei în martensita, indiferent de gradul de deformare
aplicat.
• Se poate astfel defini fie o temperatura de început de transformare
martensitica Ms, de origine termica, fie o temperatura Md de transformare
martensitica produsa prin deformare plastica. Aceste temperaturi pot fi
calculate plecând de la compozitia chimica a otelului:

Ms = 1302 -42(Cr%)-61(Ni%)-33(Mn%)-28(Si%)-1667(%C+Ni) [̊C]


Formarea martensitei intr-un otel austenitic de tip
18-8 la diferite temperaturi in functie de alungire
• Pentru o tempertura Ms foarte scazuta (de exemplu -188oC), un
otel poate suferi o transformare martensitica prin deformare;
• procentajul de martensita formata, depinde în acelasi timp de
gradul real de deformare plastica si de temperatura: pentru un
grad de deformare dat, procentajul de martensita creste cu
tempertura de deformare.
• Astfel, rezulta ca se poate defini o temperatura Md
corespunzatoare unei deformari date.
Efectul elementelor principale de aliere –
Cr, Ni asupra Ms
Evolutia temperaturii Ms într-un
otel cu 10-14% Ni în functie de
continutul de Cr pentru 0,06% si
0,008% C.

Evolutia temperaturii Ms într-un


otel 18%Cr si 0,04%C în
functie de continutul de nichel .
Efectul deformarii plastice

Influenta deformarii plastice si a


Influenta deformarii plastice temperaturii de preracire la -196°C
asupra proportiei de ε si α' dupa hipercalire la 1050°C, asupra
formata într-un otel 18/8 cu proportiei de ε si α„.
putin carbon.
Efectul deformarii plastice

• Deformarea otelurilor inoxidabile austenitice are loc dupa


mecanisme complexe care includ:
– alunecarea normala a dislocatiilor la aliajele care au o mare energie
de împachetare (EDI)
– alunecare plana de dislocatii disociate în aliaje cu o slaba energie de
împachetare. În urma acestor alunecari au loc:
• formarea fazei hexagonale ε;
• formarea maclelor mecanice;
• formarea martensitei α' prin unul din urmatoarele mecanisme:
• γ→ε→α' sau γ→α'.
– Aceste doua mecanisme pot coexista, preponderenta unuia asupra
altuia fiind strâns legata de parametrii reali si cei teoretici ai fazei ε.
• Cea mai buna plasticitate este obtinuta atunci când diferitele
mecanisme pot sa se succeada în loc sa se confrunte. Aceasta
apare în timpul unei deformari la o temperatura apropiata de cea a
punctului Md sau când deformarea este facuta, în parte, peste Md,
în parte sub Md (efect TRIP).
Tratamente termice
• Otelurile inoxidabile austenitice contin în general mai putin de
0,15%C, aceasta cantitate fiind în întregime solubila în austenita când
temperatura este mai mare de 1000oC. Daca sunt racite lent sau
mentinute între 500-900oC, carburile pot precipita si prin aceasta pot
compromite anumite proprietati de utilizare.
• Pentru a evita acest neajuns se aplica tratamentul de hipercalire.
Hipercalirea este un tratament termic aplicat otelurilor austenitice care
se efectueaza printr-o încalzire de punere în solutie a carburilor la o
temperatura ridicata, cuprinsa între 1000oC si 1150oC,urmata de o
racire rapida în apa sau în aer (pentru piesele mici), pentru a evita
precipitarea carburilor la limita de graunte.
• Carburile prezente în otelurile inoxidabile austenitice sunt de tipul
(CrFeMo)23C6 cu continut ridicat în crom, iar precipitarea lor pe limita
grauntilor duce la o saracire în crom a matricei adiacente, care
provoaca o sensibilitate a metalului la coroziunea intergranulara. O
mentinere între 600-1000oC duce la precipitarea fazei sigma, ceea ce
predispune la fragilizare si pierderea caracteristicilor de utilizare.
Fisuri
• The microstructure consists
of a ferrite matrix containing
a volume fraction of around
20% of austenite. Ferrite
grains, formed as a result of
dynamic recrystallization, are
small and equiaxial, while
austenite particles are
elongated and aligned in the
direction of deformation. This
micrography also shows the
formation of some cracks at
interphase boundaries,
although most of them are
located at the ferrite/ferrite
boundaries.
Fisurarea la cald
Austenitic structures have a tendency to hot cracking

Hot cracking occurs slightly


above the melting
temperature of the lowest
melting constituent.
At this moment in the
welding solidification
process, dendrites are
surrounded by regions
containing interdendritic
low-melting liquid.
Strain causes fracture of
the solid bridges.

Schaeffler diagram, area of hot cracking


Fisurarea la cald

Keep away from oil and grease, clean


painstakingly after welding, use stainless
steel brushes.
Rezistenta la coroziune a oţelurilor
inoxidabile
Teorii privind coroziunea intergranulară

1. Teoria sărăcirii în Cr – reducerea continutului de Cr sub


12% in stratul intergranular datorita precipitării carburilor
de Cr micşorează local rezistenţa la coroziune.
2. Teoria electrochimică - consideră zona cu precipitate
ca o pilă cu 3 electrozi, dintre care unul este matricea cu
conţinut normal de Cr, al doilea matricea sărăcită in Cr
iar al treilea carbura de Cr, ansamblul fiind scăldat în
electrolitul reprezentat de mediul de lucru. Curenţii de
micropilă determină corodarea matricei mai sărace in Cr.
3. Teoria tensională - are în vedere promovarea
intercristalină a coroziunii pe seama tensiunilor
mecanice determinate de precipitarea carburilor.
Mechanism of sensitisation
• As explained earlier, sensitisation is caused by the formation of chromium carbides on
grain boundaries. The precipitates absorb chromium from the adjacent austenite
causing a localised breakdown in passivity.

This short description of the problem hides most of its interesting complexity.
The minimum chromium concentration reached in the austenite ajacent to the
carbide is in principle determined by the appropriate part of the phase diagram,
which predicts that the chromium content of the austenite in equilibrium with
M23C6 (cγM23C6) is slightly lower than the bulk composition. However, the
minimum concentration reached in the austenite is smaller than indicated by the
phase diagram because of multicomponent diffusion effects, the dynamics of the
solute fluxes towards the precipitates.
• In normal conditions, austenitic stainless steels are given a high-temperature heat-treatment, often
called a solution-treatment, which gives a fully austenitic solid solution. However, at temperatures
below about 800°C, there is a tendency to precipitate chromium-rich carbides as the alloy enters
the carbide plus austenite phase field.
• The main carbide phase is M23C6, where the 'M' stands for a mixture of metal atoms including
iron, molybdenum, chromium and manganese, depending on the steel composition and heat-
treatment. These carbides require long-range diffusion in order to precipitate and hence can be
avoided by rapid cooling from the solution-treatment temperature.
• The precipitation of M23C6 and M7C3 occurs primarily at the austenite grain surfaces which are
heterogeneous nucleation sites; it can occur in a matter of minutes at temperatures around 750°C.
The chemical composition in the vicinity of the grain boundaries can be altered by the
precipitationof the chromium-rich particles. The resulting chromium-depleted zone at the grain
boundaries makes them susceptible to intergranular anodic-attack even under stress--free
conditions. Once again, the anodic regions present a much smaller area (grain boundaries)
compared with the rest of the exposed surface which is cathodic; the localised rate of corrosion at
the boundaries is therefore greatly exaggerated. This is the essence of sensitisation.
• Sensitisation in the context of welded samples leads to the phenomenon of weld decay. Regions
are created in the heat-affected zones of the welds which precipitate carbides, become sensitised
and fail by localised corrosion, almost as if the weld is unzipped in the sensitised region.
Remedies to Sensitisation
• Figure shows that the steel is safe from sensitisation at low times because precipitation has not
yet occurred with a vengence. Prolonged heat treatment makes the steel safe by permitting
diffusion to eliminate chromium concentration gradients in the austenite.

Time and temperature dependency of sensitisation (Mayo, 1997).


Evitarea sensibilizarii
A variety of solutions exist to avoid sensitisation:
• The first one is to reduce the carbon content of the steel, making it more difficult to precipitate
carbides. Stainless steels with an 'L' associated with their numerical designation (e.g., 304L and
316L) have been manufactured with carbon cocentrations less than about 0.03 wt%, which
compares against the normal grades which typically have some 0.08 wt% of carbon. Figure 4
shows how carbon accelerates sensitisation.

Figure shows that an excessive amount of chromium can eliminate austenite


at all temperatures, making it impossible to achive a γ to α transition. This is
the domain of the ferritic stainless steels discussed below.
Microaliere
• An alternative is use solutes (such as Nb, Ti, V or Ta) which have a greater affinity for
carbon than chromium. These are called stabilised stainless steels, for example,
types 321 (Ti stabilised) and 347 (Nb stabilised) austenitic stainless steels. Titanium
cannot in general be used to make alloys deposited by arc welding because it readily
oxidises; type 347 is used instead as a filler metal. In welding applications, grade 321
is not used as a filler metal because titanium does not transfer well across a high
temperature arc. Niobium stabilised 347 is used instead as a filler metal.
• Stabilisation involves more than just an addition of Nb or Ti. A heat-treatment must be
performed to stimulate the formation of TiC or NbC, for example by hoding at 900°C
for one hour. This is because during lower temperature heat treatments, M23C6 may
form faster than TiC or NbC.
• In some cases, a solution-treatment can be given after fabrication to dissolve
carbides which may have formed on grain boundaries.
• A variety of other factors impact on the problem, such as the austenite grain size and
the crystallographic character of the grain boundaries. Sensitisation can be avoided
by grain boundary engineering (Shimada et al., 2002), by creating a crystallographic
textures which favours low-energy boundaries which are less effective as
heterogeneous nucleation sites. A reduction in the austenite grain size can also help
by increasing the number density of any carbides and hence reducing the extent of
associated Cr diffusion fields.
Environmentally assisted
cracking
• Environmentally assisted cracking (EAC) is a generic term used to describe the
consequences of a three--fold interaction between stress, environment and
microstructure, an interaction which leads to unexpected failure with no ductility,
usually involving a period of slow crack growth prior to final failure.
• Failure occurs at applied stresses well below the macroscopic yield strength. The
stress can be due to factors other than the intended design stress, for example,
residual stress induced during fabrication.
• An aqueous environment is required in the form of immersion or via a thin film on the
surface when the component is exposed to humid atmospheres. Dissolved oxygen
and anionic species such as chlorides and fluorides accelerate EAC.
• Some forms of this kind of cracking can be particularly dangerous because it may
take thousands of hours for a crack to nucleate, but considerably less for it to
propagate. Dramatic examples of catastrophic failure include the collapse of
swimming pool ceilings becuase of the stress corrosion cracking o Type 304 or 316
austenitic stainless steels. For this reason, it has been suggested that 6 wt% Mo
austenitic stainless steels should be used in these environments.
• Recent work has shown that it is also possible to sensitise titanium--containing
stainless steels by the grain boundary precipitation of Ti(C,N) at 1100°C, by a
microgalvanic mechanism (Joe and Kim, 1999).
• A sensitised steel becomes more sensitive to EAC when impurities such as sulphur
and phosphorus segregate to the austenite grain boundaries (McIntyre et al., 1996).
Coroziune intercristalina
Efectele coroziunii

Fisurare datorata coroziunii intr-un otel inoxidabil austenitic 304L expus in


mediu cu methanol si acid oxalic.
Efectele coroziunii

Goluri de fluaj in otelul inoxidabil tip RA – 330, prezentat prin iluminare


in contrast de faza (interferenta Nomarski) (200X).
Efectele coroziunii

Coroziune tenso-fisuranta in otel inoxidabil 310, expus in gaz natural cu


continut ridicat de sulf (100X).
Efectele coroziunii

Fisuri si crăpături intr-un tub din Multiple corrosion fatigue cracks at the I.D.
otel inoxidabil turnat 304 expus in of a AISI 1020 carbon steel downhole tool.
etilena la temperaturi ridicate The tool was rotating with the I.D. exposed
(100X). to a water based drilling fluid. 2% Nital Etch,
50X
H2S SSC Cracks in a 17-4pH stainless steel
stud from an O&G Wireline Valve Manifold
Assembly
Grain boundary corrosion and intergranular cracking from excessive
solution annealing temperatures in a 316L stainless steel
microstructure. Oxalic acid etch. (50X)
304 Stainless Steel White Water
Filter Screen Corrosion

Tunneling corrosion of a 304 stainless steel screen wire in a papermill white stock
water service thought to be influenced by microbiologically induced corrosion (MIC).
Fragilizarea oţelurilor inoxidabile
• În cazul oţelurilor inoxidabile, Cr nu influenţează decât
tenacitatea. Aceasta este controlată mai ales de conţinutul
de C şi N2, a căror solubilitate în ferită scade foarte mult
odată cu creşterea conţinutului de Cr.
• Ca urmare, la conţinuturi mari de Cr, C şi N2, vor apare
precipitate din ce în ce mai abundente, sub formă de
carburi, nitruri sau carbo-nitruri, având ca rezultat
micşorarea tenacităţii matricei de ferită faţă de cea
corespunzătoare oţelurilor feritice comune, oţelurile
devenind din ce în ce mai dificil de utilizat.
• Pornind de la aceste constatări au apărut oţelurile ELY
(Extra Low Interstitial) la care conţinutul de carbon este C <
0,01% iar cel de azot N2< 0,005%, impunându-se condiţia
ca suma C+N2 să nu depaşească 0,001%.
• De exemplu la 28-35% Cr, C < 0,002% până la 0,006% şi
N2
Rupere fragila

Cleavage facets on a 410 stainless steel component


fracture surface resulting from brittle fracture.
Formarea fazei σ
• Faza σ este un compus alcatuit din atomi de Fe si Cr.
• În oţelurile feritice cu 18% Cr, fără alte elemente de
aliere, faza fragilizantă σ, în anumite condiţii,
micşorează şi rezistenţa faţă de coroziunea ce apare
după 103 † 104 ore de functionare prin menţinere la
550°C.
• Creşterea conţinutului de Cr reduce timpul de
precipitare şi măreşte temperatura la care precipita
faza ζ. Adăugarea de Si şi mai ales Mo, scurtează
foarte mult acest timp.
• De exemplu la un oţel cu 17% Cr şi 2% Mo la 600°C,
faza ζ apare după 200 de ore de menţinere. Similar cu
cazul oţelurilor austenitice Cr-Ni, precipitarea fazei ζ
începe numai după o precipitare prealabilă de carburi în
masa fertitică care astfel devine sărăcită în Cr.
Intermetallic phase embrittlement: Sigma phase

• Intermetallic phases (Sigma phases) may form at


temperatures between 500 and 900°C in ferritic stainless
steels containing more than 14% Cr.

Schaeffler diagram, area of intermetallic phase embrittlement


Faza sigma
Sigma

Sigma

Faza Sigma (particule de culoare roşie) in otel refractar inoxidabil 310 expus la
temperaturi ridicate.
Masuri pentru evitarea aparitiei carburilor

• 1. Heat treatment
• Pay attention that during the heat treatment:
• 1. carbon dissolves very quickly in the matrix
• 2. chromium does not solve easily (relative large atom)
and the stay at high
• temperature must be sufficiently long
• 3. too long stay on high temperature does increase the
grain size of the matrix,
• which leads to a somewhat lower ductility.
• 2. An increasing amount of carbon will tend to form more
austenite (present times 30
• in the nickel-equivalent) but the tendency to form
carbides will also increase.
Masuri pentru evitarea aparitiei carburilor

• For a carbon percentage > 0,10 %, even with the fastest


cooling, they cannot
• be avoided.
• To avoid the formation of carbides, a special type of
stainless steel is
• produced, having C </= 0,03 %.
• The austenitic types with this low carbon are designated
with the letter “L” in
• the „American) ASTM standards. The production of them
is very difficult and
• an extra metallurgical treatment (vacuum, argon
flushing…) will be necessary,
• which increase the cost.
Masuri pentru evitarea aparitiei carburilor

• 2. Another solution, except low carbon, it to “stabilise” the stainless steel


with
• titanium (Ti) and or niobium (Nb). These elements have a strong tendency
to
• form carbides, which will be formed at high temperatures (normal cooling
• around 1000 to 1100 °C). The chromium carbides, depending on the cooling
• rate do form in the temperature range of 650 - 900 °C.
• If the titanium or niobium content is sufficient to combine all available
carbon
• (perhaps except 0,03 %), than no carbon is anymore available for the
• chromium.
• The following ratio‟s do comply with these conditions:
• Theoretically : %Ti / %C = 4 and %Nb / %C = 8
• EN-standard : %Ti / %C = 5 and %Nb / %C = 10
• ASTM-standard : 0,20 % + 4(%C + %N) < (%Ti + %Nb) < 0,80 %
Fragilizarea la 475°C

• Aceasta este o formă particulară de fragilizare care apare cu prilejul


unei recoaceri în jurul temperaturii de 475°C, la oţelurile inoxidabile ce
conţin ferită (feritice, austenito-feritice, ferito-austenitice).
• La concentraţii de peste 12% Cr este necesar un timp de menţinere
foarte îndelungat pentru apariţia acestui mod de fragilizare (105ore).
• Prin creşterea conţinutului de Cr, Si, Al, Mo timpul de menţinere se
reduce foarte mult. Carbonul reduce această tendinţă de fragilizare
datorită faptului că producerea carburilor determină sărăcirea în crom a
matricei metalice de bază.
• Această fragilizare se produce sub aproximativ 500°C ca urmare a
unor procese de segregare care au loc în ferită. Se separă mai întâi o
fază feromagnetică bogată în Fe, numită faza α apoi o fază α’ bogată
în Cr şi paramagnetică. Nici una dintre acestea nu este decelabilă cu
ajutorul microscopiei optice datorită precipitării foarte fine. Se obţine
creşterea durităţii, a rezistenţei la rupere, a limitei de curgere,
micşorându-se alungirea şi gâtuirea la rupere dar, mai ales rezilienţa
şi tenacitatea la rupere.
Comportarea la sudare

• Oţelurile feritice cu Cr au apărut mai târziu decât cele austenitice,


datorită creşterii preţului Ni şi a încadrării acestui metal între
materialele strategice.
• Prin dezvoltarea oţelurilor feritice cu Cr s-a urmărit înlocuirea
oţelurilor austenitice Cr-Ni. Din păcate, oţelurile feritice nu au reusit
să le înlocuiască pe cele austenitice decât pentru anumite aplicaţii,
deşi sunt mult mai ieftine şi au o rezistenţă superioară faţă de
coroziunea fisurantă sub sarcină. Acestea prezintă totodată
următoarele dezavantaje:
– sudabilitate slabă;
– sensibilitate, în anumite condiţii, faţă de fisurarea la rece;
– caracteristici mecanice ale sudurilor nesatisfăcătoare în cazul unor
aplicaţii pretenţioase;
– prelucrabilitate mecanică slabă.