ECONOMIA TURISMULUI

Lect. univ. drd. Carmen Boghean

DISCIPLINA DE SPECIALITATE LA SPECIALIZAREA

ECONOMIA COMERTULUI, TURISMULUI SI SERVICILOR
CUPRINS
CAPITOLUL I TURISMUL DELIMITARI CONCEPTUALE.....................................
......3
1.1 Concepte si clasificari folosite în turism....................................
.........................................................................3
1.2 Forme ale activitatii turistice.............................................
................................................................................
.4
1.3 Evolutia turismului international si tendintele actuale.....................
...................................................................6
CAPITOLUL II IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA ECONOMIEI...............................
10
2.1 Impactul macroeconomic al turismului........................................
.....................................................................10
2.2 Efectul multiplicator al turismului.........................................
...........................................................................11
2.2.1 Turismul si ocuparea fortei de munca......................................
..................................................................12
2.2.2 Turismul international si echilibrarea balantei de plati externe..........
........................................................12
2.3 Impactul social al turismului...............................................
.............................................................................14
CAPITOLUL III ORGANIZAREA SI CONDUCEREA TURISMULUI.............................1
5
3.1. Organisme internationale de turism.........................................
........................................................................15
3.2. Rolul statului în turism.....................................................
...............................................................................1
6
3.3. Organizarea si coordonarea activitatilor turistice.........................
....................................................................19
3.4. Agentiile de turism, veriga de baza a institutiilor care activeaza în industr
ia calatoriilor si turismului...........22
3.5. Începuturile organizarii miscarii turistice în România...........................
..........................................................27
CAPITOLUL IV RELATIILE MANAGER-SUBORDONATI ÎN ÎNTREPRINDERILE
TURISTICE.......................................................................
.........................................................31
4.1. Functiile manageriale de conducere operativa...............................
......................................................................31
4.2. Modele comportamentale ale personalului întreprinderilor de turism...........
......................................................33
4.3.1. Necesitatea creativitatii în întreprinderile turistice.......................
...................................................38
4.3.2. Procesul de creativitate.................................................
........................................................................38
4.3.3. Tehnici de stimulare a creativitatii.....................................
.......................................................................39
4.3.4. Rolul managerului în monitorizarea creativitatii...........................
..........................................................41
4.3.5. Rolul managerului în armonizarea obiectivelor în relatiile conducatori-subord
onati..................41
CAPITOLUL V TURISMUL ÎN ROMÂNIA.....................................................
.....................43
5.1. Succinta prezentare a ultimei jumatati de secol............................
...................................................................43
5.2 Analiza macromediului.......................................................
.............................................................................45
5.2.1 Mediul economic...........................................................
............................................................................45
5.2.2 Mediul socio-cultural.....................................................
...........................................................................45
5.2.3. Mediul politic...........................................................
...............................................................................4
6
5.2.4 Mediul tehnologic.........................................................
.....................................................................49
5.2.5 Mediul ecologic...........................................................
.......................................................................49
CAPITOLUL VI. ANALIZA PIETEI TURISTICE ROMÂNESTI..................................
.51
6.1. Cererea turistica..........................................................
................................................................................
....51
6.1.1. Tipologii de cerere turistica............................................
..........................................................................53
6.1.2. Comportamente generatoare de cerere turistica............................
............................................................55
6.2. Oferta turistica...........................................................
................................................................................
......58
6.2.1. Caracterizare conceptuala................................................
........................................................................58
6.2.2. Resursele turistice - naturale si antropice - ale României.................
........................................................59
6.3. Capacitatea de cazare turistica............................................
............................................................................60
6.3.1 Capacitatea de cazare pe forme de turism..................................
................................................................61
6.3.2. Capacitatea si calitatea structurilor de cazare turistica................
..............................................................63
6.4. Turismul si economia în tara noastra.........................................
......................................................................64
CAPITOLUL VII TURISMUL SI MEDIUL................................................
..........................65
7.1. Protectia si conservarea mediului, necesitate obiectiva a dezvoltarii turis
mului.............................................65
7.2. Aspecte ale degradarii mediului prin turism................................
...................................................................66
7.3. Conceptul de dezvoltare durabila în turism...................................
...................................................................68
7.4. Indicatorii capacitatilor de suport pentru turism..........................
....................................................................71
7.5. Principalele actiuni de protectie si conservare a mediului si a potentialul
ui turistic..........................................72
CAPITOLULVIII ROMÂNIA CA DESTINATIE TURISTICA ANALIZA S.W.O.T....75
8.1 Puncte forte. Puncte slabe..................................................
..............................................................................75
8.1.1 Puncte forte..............................................................
................................................................................
.75
8.1.2 Puncte slabe..............................................................
...............................................................................8
0
8.2 Oportunitatile si amenintarile..............................................
............................................................................84
8.2.1 Oportunitati..............................................................
................................................................................
84
8.2.2 Amenintari................................................................
................................................................................
86
Teste grila.....................................................................
..............................................................88
BIBLIOGRAFIE....................................................................
....................................................92
CAPITOLUL I TURISMUL DELIMITARI CONCEPTUALE
1.1 Concepte si clasificari folosite în turism
Etimologic, cuvântul turism" provine din termenul englez tour" (calatorie), sau to
tour", to make a tour" (a calatori, a face o calatorie), termen creat în Anglia, în j
urul anilor
1700, pentru a desemna actiunea de voiaj în Europa - în general si în Franta - în specia
l. La
rândul sau, acest termen englez deriva din cuvântul francez tour" (calatorie, plimbar
e,
miscare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de calatorie
de agrement.
Termenul francez are radacini si mai adânci, el deriva din cuvântul grec tournos" si,
respectiv,
din cel latin turnus" si înseamna tot calatorie în circuit. Din termenul turism" a der
ivat si cel
de turist", adica persoana care efectueaza calatoria pentru placerea proprie.
Se pune problema clarificarii unor aspecte legate de termenul turist". Profesorul
englez F.
W. Ogilvie, în 1933, considera ca fiind turisti ... toate persoanele care satisfac
cel putin doua
conditii, si anume sunt departate de casa pentru o perioada care nu depaseste un
an si cheltuiesc
bani în acele locuri fara ca sa-i câstige ". Asemanator se pronunta si compatriotul
sau A. C. Norwal
(1936), care considera ca turistul este acea persoana care intra într-o tara strain
a pentru orice
alt scop decât de a-si stabili o resedinta permanenta sau pentru afaceri si care c
heltuieste, în
tara unde se stabileste temporar, banii câstigati în alta parte". Cel care a elabora
t o definitie a
turismului - acceptata pe plan mondial, a fost profesorul elvetian dr. W. Hunzik
er, acesta
apreciind ca: Turismul este ansamblul de relatii si fenomene care rezulta din dep
lasarea si
sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul si deplasarea nu
sunt motivate
printr-o stabilire permanenta si o activitate lucrativa oarecare'' (1940).
Zece ani mai târziu The Shorter Oxford English Dictionary (Oxford, 1950) - defines
te
turismul ca fiind ...teoria si practica din sfera calatoriilor; calatoria fiind d
e placere", iar
turistul drept ...cel care face un tur sau mai multe tururi, în special cel ce face
aceasta pentru
recreere; cel care calatoreste de placere sau pentru motive culturale, vizitând di
verse locuri
pentru obiectivele interesante ale acestora, pentru peisaj sau altele asemanatoa
re".
Dictionarul Enciclopedic Român (1966, vol. IV) propune urmatoarea definitie a
turismului: Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea
pe jos sau cu
diferite mijloace de transport a unor distante, pentru vizitarea regiunilor pito
resti, a localitatilor,
a obiectivelor culturale, economice, istorice etc."
Dictionnaire Touristique International (1969) contine si el o formulare: Turismul
reprezinta ansamblul de masuri puse în aplicare pentru organizarea si desfasurarea
unor
calatorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor org
anizatii, societati
sau agentii specializate, fie pe cont propriu, pe o durata limitata de timp, pre
cum si industria
care concura la satisfacerea nevoilor turistilor" si tot în Dictionarul turistic i
nternational
(1980) se precizeaza ca turismul se distinge de calatorie prin aceea ca implica p
entru persoana
în cauza, pe de o parte, alegerea deliberata a tintei, pe de alta, preocuparea exc
lusiva pentru
satisfacerea placerii sale".
Sintetizând cele enuntate, prin turism se întelege:
în primul rând, ansamblul de activitati prin care omul îsi petrece timpul
liber calatorind în alta localitate sau tara, pentru a vizita oameni si locuri, mo
numente si
muzee, pentru a-si îmbogati cunostintele generale, pentru a se distra si a face sp
ort, pentru
odihna sau tratament;
în al doilea rând, industria creata pentru satisfacerea tuturor bunurilor si
serviciilor solicitate de turisti la locul de destinatie, la un înalt nivel calita
tiv si în conditiile
protectiei si conservarii resurselor turistice, în special, si a mediului înconjurat
or, în general.

Luând în considerare rapida schimbare pe care a suferit-o mediul economico-social în

care se desfasoara turismul în perioada de la ultima Conferinta Internationala a O
NU privind
turismul (Roma 1963), Conferinta Internationala asupra turismului si statisticii
turismului de la
Ottawa din iunie 1991 a recomandat noi definiri ale conceptelor de baza în turism:

Turismul se refera la activitatile unei persoane care calatoreste în afara mediului

sau obisnuit, pentru mai putin de o perioada specificata de timp si al carei sco
p principal
de calatorie este altul decât exercitarea unei activitati remunerate la locul de v
izitare."
Din perspectiva acestei definitii si a normelor elaborate recent de Organizatia
Mondiala a
Turismului este considerat turist orice persoana care se deplaseaza spre un loc s
ituat în afara
resedintei obisnuite pentru o perioada mai mica de 12 luni si ale carei motive p
rincipale de
calatorie sunt altele decât exercitarea unei activitati remunerate în locul vizitat.
Astfel sunt
considerati turisti persoanele care:
efectueaza o calatorie de agrement (vacanta, concediu);
se deplaseaza în statiunile baneo-climaterice în scopul tratamentului sau îmbunatatiri
i
starii de sanatate;
se deplaseaza în alte localitati în scopul de a participa la competitii sportive;
calatoresc în scopuri profesionale, adica participa la conferinte internationale,
reuniuni stiintifice sau misiuni religioase etc;
se deplaseaza în scopuri culturale.

1.2 Forme ale activitatii turistice

In cadrul activitatilor turistice se pot identifica urmatoarele forme:
turismul intern (domestic tourism) - rezidentii unei tari care calatoresc în
propria tara;
 turismul international receptor (inbound/international-receptor tourism) - vizit
area
unei tari date de catre non-rezidenti;
turismul international emitent (outbound/outgoing tourism) - rezidentii unei tar
i
date care viziteaza alte tari.

Aceste trei forme de baza se pot combina, rezultând alte trei forme derivate de tu
rism:
turism interior - incluzând turismul intern si turismul receptor;
turism national - incluzând turismul intern si turismul emitator;
turism international - incluzând turismul receptor (incoming) si turismul emitator
(outgoing).

Evenimentele de dupa 1989 au reprezentat un nou punct de plecare pentru turismul

românesc. Managerii au fost obligati sa faca fata concurentei destinatiilor extern
e, interzise
pâna atunci în România. Marile orase din vest si statiunile de la Marea Neagra au fost
principalele tinte. La început, majoritatea românilor au preferat tot litoralul române
sc. în
prezent, agentii de turism spun ca destinatiile externe se vând foarte bine. Dupa
ce a pierdut clar
cursa cu Turcia si Grecia, iar destinatii precum Spania sau Egipt sunt din ce în c
e mai solicitate,
din acest an si litoralul bulgaresc pare sa fi luat o felie consistenta din piat
a româneasca. În
ultimii ani, turismul românesc a suferit modificari semnificative. Importanta lito
ralului a scazut,
iar infrastructura învechita i-a determinat pe multi turisti sa se orienteze catre
alte locuri. Marii
câstigatori par a fi agroturismul, zonele montane si Delta Dunarii. Specialistii s
unt de parere ca
ar putea aparea noi statiuni cu potential turistic.
În tara noastra sunt prezente aceste forme de turism si sunt intrate de mai multe
decenii
atât în teoria turismului, cât si în activitatile turistice desfasurate de catre unitati
le prestatoare de
servicii turistice. Activitatea turistica, datorita complexitatii si multiplelor
abordari pe care le
suporta, se mai poate clasifica si în functie de urmatoarele criterii:
a) dupa motivele calatoriei.
loisir, recreere si vacanta (odihna);
vizite la rude si prieteni;
afaceri si motive profesionale;
tratament medical;
religie/pelerinaje;
alte motive.

b) dupa gradul de mobilitate al turistului di stingem:

turismul de sejur (lung/rezidential; mediu; scurt).
turismul itinerant (de circulatie);
turismul de tranzit.
c) în functie de caracteristicile sociale si economice ale cererii:
turismul particular;
turismul social;
turismul de masa.

d) dupa modul de angajare al prestatiilor turistice distingem:

turismul organizat;
turismul neorganizat;
turismul mixt.

e) dupa vârsta participantilor:

turismul pentru prescolari;
turismul pentru elevi;
turismul pentru tineret (18-31 ani);
turismul pentru adulti (31-60 ani);
turismul pentru vârsta a III-a.

Aceste forme de turism nu trebuie privite în mod izolat, ele suprapunându-se prin
anumite caracteristici comune.
1.3 Evolutia turismului international si tendintele actuale
Evolutia, atât a turismului, cât si a turismului international se caracterizeaza, la
nivel
mondial, printr-o tendinta de crestere datorita influentei factorilor economici,
demografici,
politici, sociali. Turismul international are, în aceasta situatie, cea mai import
anta crestere
datorita dorintei oamenilor de a vizita alte tari, de a cunoaste alte civilizati
i, obiceiuri dar si
datorita progresului tehnic înregistrat în domeniul transporturilor, progres care pe
rmite calatorii
mai rapide si mai confortabile pe distante din ce în ce mai lungi.
Evolutia turismului international se poate aprecia prin actiunea a doi indicator
i:
sosirile/plecarile de turisti si încasarile/cheltuielile din turismul internationa
l.
Tabel nr. 1: Sosirile si încasarile din turismul international perioada 1950-1999

Anul
Sososiri de turisti
(mii)
Încasari (mld) (USD)
1950
25.3
2.1
1960
69.3
6.9
1970
165.8
17.9
1980
287.8
102
1990
266.2
1995
1995
566.4
393.3
1999
664.4
455.5

Sursa: WTO, Compendium of Statistic

Din informatiile prezente în tabel se poate observa o crestere accentuata a turism
ului
international în anii '60 si '70, urmata de o încetinire a ritmului de crestere.
Indicatorul încasari" prezinta o crestere mult mai accentuata, care se datoreaza si
fenomenului inflationist, pe lânga ceilalti factori de influenta (cresterea numaru
lui de sosiri, a
duratei sejurului, a cheltuielilor ocazionate de activitatea turistica, a distan
tei de deplasare).
Previziunile WTO se refera la o încetinire a ritmului de crestere atât a sosirilor,
cât si a
încasarilor. Sunt luate în considerare ritmuri medii anuale de crestere situate în jur
de 4%
(echivalentul unei dublari la un interval de 18 ani) pentru ambii indicatori de
masurare a
circulatiei turistice internationale.
WTO considera ca în anul 2020 numarul de sosiri din turismul international va ajun
ge la
1,56 mld. Din acest numar, 1,2 mld vor reprezenta calatoriile în tarile învecinate (
regionale) si
0.4 mld vor fi calatorii pe distante lungi (inter-regionale).
In tabelul 2 se poate observa cresterea sustinuta a zonei Asia-Pacific care, în pe
rioada
2010-2020 îsi va dubla numarul de sosiri internationale si va devansa în ceea ce pri
veste cota
de piata continentul american. Cea mai mare rata de crestere anuala o are zona O
rientului
Apropiat, aceasta dublându-si numarul de sosiri internationale în acelasi interval.
Repartizarea sosirilor internationale pe regiuni geografice confirma pozitia de
lider a
Europei (717 milioane), urmata de Asia de Est si Pacific (397 milioane) si de co
ntinentul
american (282 milioane). Urmeaza Africa, Orientul Apropiat si sudul Asiei.
Tabel nr. 2: Previziunea sosirilor de turisti internationali pe regiuni

Anul de
baza

Previziuni
Cresterea
anuala
(%)
Cote de piata
1995
2010
2020
1995-2020
1995
2020
Lumea
565.4
1006.4
1561.1
4.1
100
100
Africa
20.2
47.0
77.3
5.5
3.6
5.0
America
108.9
190.4
282.3
3.9
19.3
18.1
Asia de Est si
Pacificul
81.4
195.2
397.2
6.5
14.4
25.4
Europa
338.4
527.3
717.0
3.0
59.8
45.9
Orientul
Mijlociu
12.4
35.9
68.5
7.1
2.2
4.4
Asia de Sud
4.2
10.6
18.8
6.2
0.7
1.2
Intraregional
464.1
790.9
1183.3
3.8
82.1
75.8
Long-Haul (b)
101.3
215.5
377.9
5.4
19.9
24.2

Sursa: World Tourism Organization

(a) Intraregional include sosirile din tari de origine nespecificate.
(b) Long-Haul este definit ca restul, mai putin turismul intraregional.

Calatoriile pe distante lungi vor avea o tendinta de crestere mai accentuata (5.
4%/an)
decât calatoriile pe distante scurte (3.8%/an). Astfel, de la o pondere de 82% a c
alatoriilor pe
distante scurte în anul 1995, se va ajunge în 2020 ca acestea sa detina aproape 76%
din piata
turismului international.
In privinta încasarilor din turismul international se apreciaza atingerea sumei de
2000 mld USD în anul 2020. Astfel se apreciaza ca se vor cheltui ~ 5 mld USD în fiec
are zi în
întreaga lume.
Pâna în anul 2020, numarul turistilor, la nivel mondial, va ajunge la 1,6 miliarde,
mai
mult decât dublu fata de evidentele existente la nivelul anului 2005, aproximativ
700 milioane.
Vicepresedintele Comisiei Europene, Gunter Verheugen, responsabil de politicile
întreprinderilor si industriei, a declarat: Sectorul european al turismului se afla
în plina
expansiune. Politica noastra vizeaza, în principal, ameliorarea si competitivitate
a sectorului
european al turismului, precum si crearea a noi locuri de munca, sustinând dezvolt
area
durabila a sectorului", în turism lucreaza circa sapte milioane de persoane în doua
milioane de
unitati turistice - hoteluri, restaurante, baruri, agentii de turism. Contributi
a la Produsul Intern
Brut în UE este de 5%. Din sectoarele conexe, cum ar fi transportul, alte sectoare
dezvoltate pe
orizontala, contributia la PIB ajunge pâna la 11%, si mai mult de 20 de milioane d
e locuri de
munca. La Forumul european de turism, gazduit de Malta, au fost abordate teme, c
um ar fi:
dezvoltarea în domeniul turismului, ameliorarea reglementarilor cu un mai mare acc
ent pe
directiva servicii", legatura dintre competitivitate si pregatirea profesionala.
Comisia
Europeana a lansat prima editie a forumului în anul 2002.
Referitor la piata europeana din care face parte si România, WTO identifica urmato
arele
tendinte macroeconomice care se vor manifesta în viitorul apropiat:
Se previzioneaza ca sosirile internationale de turisti sa atinga 1,56 miliarde în
2020 cu o crestere medie anuala de 4,1%. Se estimeaza ca vor creste calatoriile
pe distante
lungi (de la 18% la 24% în 2020) în detrimentul calatoriilor inter-regionale.
Pâna în 2020 Europa Centrala si de Est va atrage mai multi turisti decât tarile
din Europa de Vest.
Sosirile internationale de turisti în Europa vor ajunge la 717 milioane în 2020, cu
o
crestere anuala de 3%, sub media mondiala de 4,1% fapt care va diminua cota de p
iata a
Europei.
Franta va ramâne cea mai importanta tara receptoare de turisti din Europa (pâna
în 2020 se va ajunge la aproape 106 milioane de turisti internationali).
Cele 10 tari balcanice vor ajunge sa primeasca în 2020 pâna la 79 milioane turisti,
92% dintre ei fiind atrasi de Grecia, Bulgaria, România si Croatia. Acest lucru se
datoreaza unei
cresteri anuale de 4,6% în perioada 1995-2020.
 Pâna în 2020, 346 milioane de turisti vor vizita zona Mediteranei (reprezentând 22%
din totalul mondial al sosirilor).

Pe lânga aceste previziuni de natura pur economica sunt necesare si anumite previz
iuni
de natura social-psihologica pentru a putea întelege nevoile / dorintele noilor tu
risti si a veni în
întâmpinarea lor cu produse si servicii care sa satisfaca întocmai asteptarile acestor
a. OMT
identifica tendintele care se vor manifesta, în acest sens, pe piata europeana:
Turismul este promovat de catre guverne mai mult pentru profiturile economice
obtinute decât pentru beneficiile sociale si îmbunatatirea calitatii vietii.
Cresterea concurentei între destinatiile de vacanta si alte forme de petrecere a
timpului liber.
Cresterea importantei Internetului ca mijloc de promovare si vânzare.
Parcurile de distractii tematice vor deveni din ce în ce mai populare prin
oferirea unei game largi de atractii si facilitati într-o zona relativ compacta.
Introducerea monedei unice EURO are ca principal rezultat cresterea numarului
de calatorii intraregionale.
Cresterea rapida a numarului de low cost airlines" va avea ca efect cresterea
calatoriilor intraregionale.
Consolidarea tour-operatorilor europeni va continua prin înghitirea" operatorilor d
e
dimensiuni medii lasând marii operatori si micii operatori specializati sa deserve
asca piata.
In societatile vestice se manifesta o tendinta de crestere a numarului
persoanelor în vârsta, a ratei divorturilor, a familiilor monoparentale si a casator
iilor la
vârste mai înaintate si a respectului fata de natura.
Cultura reprezinta o componenta a calatoriei la peste 60% dintre turistii europe
ni.

Aceste previziuni, atât cele de natura economica, cât si cele psiho - sociologice su
nt
necesare pentru crearea unei oferte turistice corespunzatoare evolutiei si cerin
telor pietei.
Aceasta este o abordare la nivel macro-economic care va trebui aprofundata prin
analize pe
termen scurt ale pietei.
CAPITOLUL II IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA ECONOMIEI

În ansamblul unei economii nationale, turismul actioneaza ca un element dinamizato

r al
sistemului economic global, el presupunând o cerere specifica de bunuri si servici
i, cerere care
antreneaza o crestere în sfera productiei acestora. De asemenea, cererea turistica
determina o
adaptare a ofertei, care se materializeaza în dezvoltarea structurilor turistice s
i indirect în stimularea
productiei ramurilor participante la: construirea si realizarea de noi mijloace
de transport, instalatii
de agrement pentru sporturi de iarna, nautice etc. Dezvoltarea turismului conduc
e astfel, la un
semnificativ spor de productie.

2.1 Impactul macroeconomic al turismului

Cu toate ca are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are si o contrib
utie aparte la
realizarea valorii adaugate. Având ca specific consumul mare de munca vie, de inte
ligenta si
creativitate, turismul participa la crearea valorii adaugate într-o masura mai mar
e decât alte
ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare.
De asemenea, turismul antreneaza si stimuleaza productia din alte domenii. Studi
ile de
specialitate au evidentiat faptul ca activitatea unor ramuri este determinata în m
are parte de
nevoile turismului.
Turismul reprezinta totodata un mijloc de diversificare a structurii economiei u
nei tari.
Astfel, necesitatea de adaptare a activitatii turistice la nevoile tot mai diver
sificate, mai complexe
ale turistilor determina aparitia unor activitati specifice de agrement, transpo
rt pe cablu.
În primele patru luni ale anului, deficitul de cont curent al balantei de plati, c
alculat ca
suma între soldurile operatiunilor cu bunuri si servicii, veniturile înregistrate si
transferurile
curente de bani din strainatate, a înregistrat 1,39 miliarde de euro, cu 77% mai m
ult decât anul
trecut. Tendinta este totusi de descrestere a deficitului, cum dupa primele trei
luni ale anului
curent dezechilibrul era superior cu 85% fata de primul trimestru al anului 2004
. Schimburile
comerciale în primele patru luni înregistreaza un dezechilibru în favoarea importurilo
r de
1,8 miliarde de euro, cu aproape 70% mai mult decât în perioada similara din 2004. S
ectorul
Serviciilor a înregistrat, de asemenea, un deficit de 210 milioane de euro, un max
im negativ
fiind atins pe segmentul transporturi, respectiv 108 milioane de euro. în domeniul
serviciilor turistice a fost înregistrat un excedent de 20 milioane de euro. Potri
vit datelor
remise de BNR, datoria externa pe termen mediu si lung a crescut cu 14,2% fata d
e finele
anului trecut, pâna la nivelul de 20,7 miliarde de euro. Din aceasta, peste jumata
te, respectiv
10,6 miliarde de euro, a fost datoria externa publica si public garantata. în prim
ele patru luni
ale anului curent, românii din strainatate au trimis în tara 897 milioane de euro, c
u aproape o
treime mai mult decât în perioada corespunzatoare a anului trecut. (Adevarul, 28/06/
2005).
Pe lânga toate acestea, turismul reprezinta si o cale (în unele cazuri chiar singura
) de
valorificare superioara a tuturor categoriilor de resurse si în special a celor na
turale:
frumusetea peisajelor, calitatile curative ale apelor minerale sau termale, cond
itiile de clima.
Exista tari care realizeaza pâna la 80% din PIB (I-le Maldive) din activitatea tur
istica, dar
si tari cu o economie dezvoltata (Franta 7.3% PIB, Elvetia 7.7% PIB) care au pon
deri ridicate ale
activitatii turistice în PIB. Fata de aceasta situatie, în România, turismul contribui
e cu 2-3% la
realizarea PIB.
Pentru tara noastra - în etapa actuala, ca urmare a prezentei unor resurse turisti
ce
neexploatate si insuficient puse în valoare, turismul constituie o ramura cu posib
ilitati
însemnate de crestere si deci ramâne o sfera de activitate care poate absorbi o part
e din forta de
munca ramasa disponibila prin restructurarea economica.
Trebuie mentionat si faptul ca turismul este capabil sa asigure prosperitatea un
or zone
defavorizate, putând fi un remediu pentru regiunile dezindustrializate. Aceasta pr
in dezvoltarea
unor zone mai putin bogate în resurse cu valoare economica mare, dar cu importante
si atractive
resurse turistice naturale si antropice. Datorita acestui fapt el este considera
t o pârghie de
atenuare a dezechilibrelor interregionale.
O alta forma de manifestare a efectelor economice ale turismului o reprezinta c
ontributia
sa la asigurarea unei circulatii banesti echilibrate, realizata deopotriva pe se
ama turismului
intern si international.

2.2 Efectul multiplicator al turismului

Este vorba, în primul rând, despre un asa-numit efect direct care consta în cresterea
veniturilor în sectorul turistic (salarii, profituri ale hotelurilor, restaurantel
or, agentiilor tour-
operatoare), ca urmare a cheltuielilor diverse efectuate de turisti în decursul un
ei anumite
perioade de timp, de obicei un an. în al doilea rând, avem în vedere efectul indirect
care vizeaza
impactul cresterii cheltuielilor pentru serviciile turistice asupra ramurilor pr
oducatoare de
bunuri de consum la care firmele turistice apeleaza în mod inevitabil pentru a-si
sustine oferta
turistica la parametri competitivi. In fine, în al treilea rând, poate fi urmarit si
 un efect indus
asupra întregii economii nationale, deoarece atât veniturile celor ce lucreaza nemij
locit în turism,
cât si cele ce revin sectorului producator de bunuri de consum sunt reinvestite în v
ederea
procurarii altor marfuri si servicii de care au nevoie. Asistam astfel la un pro
ces de multiplicare
a cererii agregate la scara macroeconomica.
Potrivit Organizatiei Mondiale a Turismului efectul multiplicator poate fi defi
nit ca
volumul suplimentar de venituri realizat de o unitate de cheltuieli a turistului
, care va fi utilizat
în economie.
Pornind de la modelul keynesian al multiplicatorului investitiilor, în literatura
de
specialitate se indica o formula de calcul a multiplicatorului turistic astfel:
R=l/1 -c'
R = multiplicatorul turistic care arata de câte ori se multiplica în economia natio
nala
fiecare unitate monetara cheltuita de turist.
c' = înclinatia marginala spre consum turistic care arata cu cât creste cheltuiala
pentru consumul turistic la cresterea cu o unitate monetara a veniturilor din tu
rism.
2.2.1 Turismul si ocuparea fortei de munca
Turismul, prin faptul ca este un mare consumator de munca vie, joaca un importa
nt
rol în economie. El creeaza noi locuri de munca, participând astfel la atragerea exc
edentului
de forta de munca din alte sectoare, contribuind astfel la atenuarea somajului.
Numarul mare al
celor care lucreaza în domeniul turismului are ca explicatie faptul ca posibilitat
ile de mecanizare-
automatizare a operatiunilor turistice sunt limitate.
De la jocul copiilor, la distractia adultilor, animatorul a început sa fie o pers
oana din ce în
ce mai cautata si în România. Acum, în ofertele de joburi de vara se întâlnesc si anunturi
de
genul Animatori Grecia care vor lucra în hoteluri. Responsabilitati: buna desfasura
re a
programului de animatie, propunerea programului catre oaspetii hotelului, activi
tati
sportive în timpul zilei (polo de apa, volei, ping-pong, aerobic, sporturi de apa)
, precum si
evenimente culturale si sportive din cursul serii. Trebuie sa fie o persoana din
amica, sa aiba
spirit de echipa si capacitate de comunicare. " Din pacate, în toti acesti ani, în R
omânia nu au
debutat, decât sporadic, cursuri de specializare reala a animatorilor, nici pentru
copii, nici pentru
adulti. Chiar daca, aparent, jobul lui este distractia, responsabilitatea este e
norma.
De asemenea, ramânând tot în sfera relatiei turism-forta de munca, trebuie amintit ef
ectul
indirect al cresterii numarului celor ocupati în acest sector. Studiile arata ca u
n loc de munca
direct din turism poate crea 1-3 locuri de munca indirecte si induse. Aceasta se
explica prin
aceea ca turismul, fiind un mare consumator de bunuri si servicii, influenteaza
benefic
utilizarea fortei de munca în ramurile furnizoare ale acestuia (agricultura, indus
tria alimentara,
constructii).
2.2.2 Turismul international si echilibrarea balantei de plati externe
Una dintre trasaturile majore ale evolutiei economiei mondiale o reprezinta cre
sterea si
diversificarea schimburilor internationale. Astfel, turismul apare ca o componen
ta importanta
a relatiilor economice internationale.
Turismul egiptean reprezinta o industrie care a adus în 2004 un profit de 6,6 mil
iarde
de dolari, bani scosi de pe urma celor peste 8 milioane de turisti care au vizit
at tara. Pentru
multe alte natiuni, între care ne numaram si noi, aceste cifre ar reprezenta un ob
iectiv fantezist,
numai ca egiptenii au priceput de foarte mult timp ca turismul poate fi un colac
de salvare pentru
o tara saraca, dar care are ce arata, si au reusit sa transforme acest sector într
-o veritabila
masina de facut bani.
Adevarata lectie egipteana nu este însa felul în care au reusit locuitorii Tarii Fa
raonilor sa
scoata 6,6 miliarde de dolari de la nemti, americani, englezi, francezi sau rusi
, ci faptul ca
egiptenii n-au nici cea mai mica intentie sa se opreasca aici. Recent, presedint
ele Hosni
Mubarak a anuntat ca guvernul egiptean a realizat un program, în urma caruia numar
ul de turisti
care viziteaza statul ar trebui sa se majoreze, anual, cu circa un milion. În aces
t fel, pâna în
2015 numarul vizitatorilor ar urma sa depaseasca 18 milioane pe an, iar daca sum
ele câstigate de
pe urma fiecarui turist ramân constante, este de asteptat ca veniturile realizate
anual de Egipt
din turism sa sara" de 15 miliarde de dolari.
Este binecunoscut faptul ca turismul face parte din structura comertului invizi
bil
mondial, reprezentând una dintre principalele componente ale acestuia. Comertul
invizibil este o forma a schimburilor economice internationale care nu au ca obi
ect o marfa.
Comertul invizibil se materializeaza si formeaza balanta invizibila" sau balanta s
erviciilor",
componenta importanta a balantei de plati externe a unei tari. In cadrul balante
i
serviciilor, încasarile si cheltuielile provenite din activitatea turistica se înreg
istreaza în
contul balantier numit calatorii". Astfel, în creditul acestui cont se înscriu venitu
rile rezultate
din activitatea turistica, iar în debit cheltuielile ocazionate de desfasurarea ac
tivitatii turistice.
În legatura cu rolul turismului în echilibrarea balantei de plati externe a unei ta
ri, în
functie de marimea si semnul soldului contului calatorii", dar si de marimea si s
emnul
soldurilor celorlalte conturi balantiere, putem avea una din urmatoarele situati
i:
a) Contul calatorii" are un sold pozitiv, atunci acesta poate contribui, în functie
si de soldul celorlalte conturi balantiere, dupa caz la:
reducerea deficitului balantei de plati;
echilibrarea balantei de plati;
cresterea excedentului balantei de plati.

b) Contul calatorii" are un sold negativ, atunci acesta poate contribui la:
 cresterea deficitului balantei de plati;
reducerea excedentului balantei de plati;
dezechilibrarea balantei de plati.

Pentru a întelege si mai bine locul si rolul turismului în cadrul balantei de plati
externe a unei tari, analizele economice trebuie completate si cu alte elemente
care tin de
obiectivele majore ale politicii comerciale si chiar cu cele ale politicii exter
ne, în general.
2.3 Impactul social al turismului
Pe lânga consecintele economice, turismul are si o profunda semnificatie socio-um
ana.
El actioneaza, prin natura sa, atât asupra turistilor în mod direct, cât si asupra pop
ulatiei din
zonele vizitate. De asemenea, efectele turismului se rasfrâng si asupra calitatii
mediului, a
utilizarii timpului liber si nu în ultimul rând asupra legaturilor dintre natiuni.
Turismul este, dincolo de toate, un element care favorizeaza comunicarea, schim
bul de
idei, de informatii, stimulând largirea orizontului cultural cu efect asupra forma
rii intelectuale.
Una dintre cele mai importante functii ale turismului consta în rolul sau reconfo
rtant, în
calitatea sa de a contribui la regenerarea capacitatii de munca a populatiei, atât
prin formele
de odihna, cât si prin formele de tratamente balneo-medicale. Totodata, turismul r
eprezinta un
mijloc de educatie, de ridicare a nivelului de instruire, de cultura si civiliza
tie a oamenilor.
Asadar, turismul contribuie nu doar la satisfacerea nevoilor materiale, ci si l
a
satisfacerea nevoilor spirituale ale oamenilor. Orice pas al unei calatorii devin
e o aventura a
cunoasterii; la fiecare pas mori si învingi de bucurie, ineditul te face sa renast
i, natura te
reînalta pe soclul fiecarei zile, martor la propriul miracol .
Raspunzând unor cerinte de ordin social, turismul se afirma si ca un important mi
jloc de
utilizare a timpului liber. Evolutia contemporana a economiei mondiale este cara
cterizata de
tendinta de crestere a timpului liber, fapt ce ridica probleme privind organizar
ea si utilizarea
eficienta a acestuia.
Daca privim activitatea turistica ca pe una de productie, cu intrari si iesiri,
se observa ca
aceasta presupune exploatarea unei game variate de resurse, cele naturale având un
rol
fundamental. în consecinta, turismul exercita influenta asupra mediului si compone
ntelor sale.
Tot în plan socio-economic, dar si politic, trebuie amintit rolul deosebit de impo
rtant
al turismului în intensificarea si diversificarea legaturilor între natiuni pe plan
mondial. într-
adevar, alaturi de comertul propriu-zis, turismul international tinde sa devina
una din
formele principale de legatura dintre oameni situati pe continente diferite.
CAPITOLUL III ORGANIZAREA SI CONDUCEREA TURISMULUI

Organizatiile internationale de turism au un caracter permanent, iar modul de

functionare a lor este stabilit prin intermediul unor tratate multilaterale. Pri
ncipalele obiective ale
activitatii lor se refera la promovarea turismului, reglementarea unitara a rapo
rturilor juridice si
economice dintre organizatiile de turism, pregatirea personalului ce activeaza în
acest sector,
înlaturarea piedicilor ce stau în calea dezvoltarii turismului, facilitarea schimbul
ui de experienta
în oricare din domeniile de servire turistica mondiala etc.

3.1. Organisme internationale de turism

Organizatiile internationale de turism au un caracter permanent, iar modul de
functionare a lor este stabilit prin intermediul unor tratate multilaterale. Pri
ncipalele obiective ale
activitatii lor se refera la promovarea turismului, reglementarea unitara a rapo
rturilor juridice si
economice dintre organizatiile de turism, pregatirea personalului ce activeaza în
acest sector,
înlaturarea piedicilor ce stau în calea dezvoltarii turismului, facilitarea schimbul
ui de experienta
în oricare din domeniile de servire turistica mondiala etc.
Una dintre cele mai mari organizatii internationale de turism cu caracter
interguvernamental este Organizatia Mondiala a Turismului (O.M.T.), care a fost în
fiintata în
1975 (prima adunare generala a avut loc în mai 1975, la Madrid). O.M.T. preia si c
onfirma
experienta pozitiva de colaborare internationala în domeniul turismului, dobândita d
e Uniunea
Internationala a Organismelor Oficiale de Turism (U.I.O.O.T.). Spre deosebire de
fosta
U.I.O.O.T., O.M.T. este o organizatie internationala guvernamentala, în sensul ca
reprezentarea
în cadrul ei se face în numele guvernelor tarilor membre. Obiectivele fundamentale a
le O.M.T.
sunt, conform statutului, "promovarea si dezvoltarea turismului, cu scopul de a
contribui ia
expansiunea economica, la întelegerea internationala, la pace si la prosperitate,
ca si la
respectul universal, la respectarea drepturilor si libertatilor umane fundamenta
le, fara
deosebire de rasa, sex, limba sau religie". Pentru realizarea acestor obiective,
O.M.T. trebuie sa
acorde o atentie deosebita intereselor tarilor în curs de dezvoltare.
O.M.T. are rolul de centru mondial al informatiilor turistice, prin schimbul de
date
asupra turismului national si international, în special sub forma de culegeri stat
istice, prin
schimbul de informatii privind legislatia si reglementarile în vigoare în domeniul t
urismului în
statele membre sau în legatura cu evenimente din domeniul turismului. Organizatia
este un
instrument de initiativa în mâna statelor membre pentru organizarea de cooperari în do
meniul
turismului, în special în domeniul formarii si perfectionarii cadrelor (O.M.T. dispu
ne de un
centru international specializat în acest domeniu), în sectorul conceptiei produsulu
i turistic,
organizarii si promovarii ofertei turistice (prin cooperari cu P.N.U.D. sunt org
anizate diverse
misiuni de sprijin sectorial). Organizatia furnizeaza membrilor sai studii, rapo
arte, analize,
manuale si alte materiale de referinta în domeniul economiei, finantelor si turism
ului.
Tara noastra, ca membru fondator al O.M.T., a fost prezenta în toate fazele impuse
de
procesul de organizare si de delimitare programatica a noii organizatii, începând di
n 1979,
România a fost aleasa, pentru un mandat de patru ani, în Consiliul Executiv al O.M.T
.,
candidând din partea grupului tarilor europene, iar în 1981 a fost aleasa vicepresed
inte al acestui
organ de conducere. Pe linia colaborarii multilaterale, tara noastra participa l
a activitatea a 12
organisme si forme guvernamentale si neguvernamentale de cooperare turistica. în g
rupa
formelor de colaborare cu caracter interguvernamental, alaturi de O.M.T., se înscr
ie
Consfatuirea Organelor Guvernamentale de Turism din Tarile Balcanice - forma de
consultare periodica în cadrul aplicarii Acordului de colaborare multilaterala bal
canica din mai
1971.
Dintre organizatiile cu caracter neguvernamental (la care participa si România, pr
in
intermediul asociatiilor profesionale, mentionam: Federatia Universala a Asociat
iilor
Agentiilor de Voiaj (F.U.A.A.V. / U.F.T.A.A.), care este, în momentul de fata, cea
mai
reprezentativa organizatie internationala neguvernamentala cu profil turistic, A
lianta
Internationala de Turism (A.I.T.) si Federatia Automobilistica Internationala (F
.I.A.),
Federatia Internationala de Termalism si Climatologie (F.I.T.E.C.), Federatia
Internationala a Scriitorilor si Ziaristilor din Turism (F.I.J.E.T.), Academia I
nternationala
de Turism, Federatia Mondiala a Bucatarilor si Cofetarilor, Organizatia Internat
ionala a
Transportatorilor pe Cablu (O.I.T.A.F.), Biroul International de Turism Social (
B.I.T.S.)
etc.

3.2. Rolul statului în turism

Înca de la sfârsitul secolului trecut, dar mai ales în perioada interbelica si pâna în zil
ele
noastre, dezvoltarea turismului a atras atentia cercurilor guvernamentale din di
verse tari cu
potential turistic, care au început sa traga importante foloase de pe urma acestei
activitati. Cu
toate acestea, problema promovarii turismului a fost lasata în întregime în seama init
iativei
private, fara o coordonare pe plan central a eforturilor institutiilor si firmel
or care participau la
dezvoltarea turismului (companii feroviare si de navigatie maritima, firme hotel
iere, asociatii de
propaganda, turing-cluburi etc).
Degradarea activitatii economice în perioada primului razboi mondial a determinat
guvernele sa adopte masuri speciale de redresare a economiilor lor nationale, in
clusiv pe linia
dezvoltarii turismului. în aceasta perioada au aparut primele încercari de instituti
onalizare a
turismului si primele organizatii semioficiale sau oficiale de turism.
Interesele guvernelor pentru promovarea turismului si masurile de creare a unor
organisme oficiale, prin care statul sa-si poata exercita rolul de organizare si
coordonare a
turismului, s-au concretizat si în diverse acorduri si conventii de colaborare int
ernationala,
semnate în perioada interbelica, precum si în legi menite sa contribuie la dezvoltar
ea acestei
activitati.
În perioada de reconstructie de dupa cel de-al doilea razboi mondial o serie de gu
verne
europene au continuat eforturile pentru stimularea dezvoltarii, în continuare, a t
urismului. în
acest scop au fost alocate fonduri considerabile pentru dezvoltarea bazei materi
ale si a
infrastructurii turismului, finantate atât din bugetele de stat, cât si prin contrib
utia unor
organizatii internationale, printre care un loc de frunte a revenit Programului
Natiunilor Unite
pentru Dezvoltare (P.N.U.D.).
Progresul rapid a fost sustinut si de investitiile masive de capital ale întreprin
zatorilor
privati, care necesitau si o îndrumare si coordonare pe linie de stat. în consecinta
, guvernele au
ajuns la concluzia ca singura cale de evitare a efectelor negative care rezultau
din conflictele de
interese de stat. semistatale, de grup sau private, consta în coordonarea dezvolta
rii turismului sub
directa îndrumare a organismelor guvernamentale.
Pe de alta parte, importanta nationala crescânda a industriei turistice, privita s
ub aspect
economic, social, politic si cultural, precum si relatiile care s-au statornicit
pe linie
guvernamentala între tari, au determinat coordonarea treptata a politicii de organ
izare si
promovare a turismului de catre autoritatile statale.
În afara rolului de coordonator (de exemplu în cazul încheierii unor acorduri
guvernamentale de colaborare turistica, a elaborarii unor proiecte de legi, decr
ete etc. legate de
reglementarea unitara pe plan national a activitatilor turistice etc), statele e
xercita totodata o
importanta functie de dezvoltare a turismului si în politica de investitii si amen
ajari turistice. Este
vorba de coordonarea eforturilor investitorilor pentru realizarea unor amenajari
turistice de mari
proportii, cum este cazul crearii unor noi zone si statiuni de interes turistic,
- montane sau de
litoral, - unde dezvoltarea infrastructurii turistice (dotarea retelei de cai fe
rate, de autostrazi,
sosele, canalizare, aeroporturi, asigurarea echilibrului ecologic etc.), depases
te puterea financiara
a agentilor economici investitori.
Competitia pentru atragerea traficului turistic international spre tarile primit
oare creste
considerabil o data cu intrarea în circuitul turistic a unor noi tari, cu noi atra
ctii turistice, ceea ce
impune în toate tarile - chiar si în cele cu un turism dezvoltat si cu o baza materi
ala moderna -
elaborarea unor programe guvernamentale de dezvoltare si amenajare complexa a un
or zone si
statiuni de interes turistic, posibil a fi realizate numai cu sprijinul statelor
.
În consecinta, se remarca o crestere accentuata a rolului coordonator al organisme
lor
guvernamentale si în ceea ce priveste exploatarea complexa si controlata a resurse
lor naturale si
antropice ale teritoriului national, pastrarea echilibrului ecologic al acestor
zone destinate
prioritar activitatilor turistice, în cadrul unor programe generale de dezvoltare.

Amploarea rolului organismelor guvernamentale în aceste politici de dezvoltare tur

istica
variaza, fireste, în functie de conditiile politice, economice si sociale din fiec
are tara si chiar din
fiecare zona de interes turistic.
Cooperarea economica si tehnico-stiintifica internationala a adaugat noi dimensi
uni
interventiei statului în domeniul turismului. O data cu recunoasterea turismului c
a factor al
dezvoltarii social-economice, pe plan international s-a trecut, în mod sistematic,
la includerea sa
în programele de asistenta si cooperare tehnica ale unor organisme internationale,
precum si în
programele bilaterale de asistenta.
În scopul ridicarii productivitatii industriei turistice, statul are un rol import
ant în
procesul de pregatire si perfectionare profesionala, a personalului la toate niv
elurile. Acest
proces de pregatire si perfectionare este întreprins în strânsa cooperare cu instituti
ile private si
departamentele direct interesate în formarea profesionala a cadrelor si în continua
ridicare a
calificarii profesionale a personalului din industria turistica. Eforturile depu
se în acest proces
trebuie apreciate, prin urmare, ca fiind la fel de importante ca si cele din inf
rastructura sau
promovare.
Direct sau indirect, statul are un rol însemnat si în procesul de orientare a cereri
i
turistice. Turismul modern este produsul direct al dezvoltarii social-economice
a tarilor,
respectiv al unui nivel determinat de venituri, al unui timp i liber sporit etc.
Dezvoltarea
turismului de masa a creat probleme serioase cu privire la sezonalitatea cererii
turistice si la
esalonarea concediilor si vacantelor; statele au facut si continua sa faca efort
uri pentru rezolvarea
acestor probleme.
Statele participa la actiunile de promovare a turismului si prin procesul elabor
arii
diverselor reglementari legate de activitatea turistica. Importantele beneficii
pe care le aduce
turismul economiilor nationale au determinat majoritatea tarilor sa faciliteze d
ezvoltarea
circulatiei turistice internationale, prin desfiintarea sau simplificarea la max
imum a formalitatilor
de trecere a frontierei nationale pentru turistii straini.
Evident, legislatia turistica trebuie sa tina pasul permanent cu orientarea si d
ezvoltarea
în perspectiva a circulatiei turistice si cu noile circumstante în cadrul carora se
deruleaza
fluxurile turistice.
Din cele prezentate rezulta ca, în conditiile unei economii moderne, politica de r
ealizare
a obiectivelor economice si sociale de interes major pentru economia nationala (
printre care
implicit si obiectivele turistice sau cele care servesc interesele turismului) s
unt în competenta
directa a organismelor de stat, singure în masura sa decida utilizarea fondurilor
publice.
Sintetizând experienta internationala cu privire la modalitatile de actiune ale gu
vernelor
diferitelor tari, în vederea coordonarii eforturilor organismelor publice si priva
te pentru
promovarea turismului, rezulta urmatoarele posibilitati de sprijinire, pe linie
de stat, a dezvoltarii
turismului:
- definirea coordonatelor strategiei generale, de dezvoltare a turismului (deter
minarea
prioritatilor si a formelor de turism posibil a fi promovate cu eficienta maxima
, utilizarea
prioritara a terenurilor si amenajarea turistica a teritoriului);
- evaluarea, în cadrul dezvoltarii generale, a nevoilor probabile de mijloace de c
azare
si alte obiective de baza materiala turistica;
- coordonarea cercetarilor în domeniul turismului, incluzând si sistemele
informationale pentru culegerea datelor statistice indispensabile atât cercetarilo
r, cât si pentru
fundamentarea strategiei de promovare a turismului intern si international;
- punerea în aplicare, prin unitati de stat si private, a programelor de formare s
i
perfectionare profesionala a cadrelor necesare industriei turistice;
- reglementarea si controlul functionarii diferitelor compartimente sau componen
te ale
industriei turistice, în vederea stimularii, protejarii si asigurarii cadrului leg
al al activitatii,
corespunzator intereselor industriei turistice, în general, si intereselor turisti
lor nationali si
internationali, în special;
- furnizarea serviciilor cu caracter general, indispensabile expansiunii turisti
ce;
- desfasurarea campaniilor de promovare turistica generala si sprijinirea campan
iilor
de publicitate turistica comerciala ale agentilor economici din industria turist
ica.

3.3. Organizarea si coordonarea activitatilor turistice

Turismul este un sector de activitate cu profil complex, un agregat de servicii
si
activitati cu implicatii multiple în toate ramurile vietii nationale. Apare eviden
t, în acest caz, ca
turismul, ca sector de activitate social- economica, nu poate fi limitat exclusi
v la activitatea unui
singur departament sau organism guvernamental. De aceea, în turism, mai mult ca în a
lte
sectoare de activitate, trebuie sa se consolideze o strânsa coordonare între diverse
le departamente
guvernamentale si organizatii care se ocupa cu activitatea turistica. în consecint
a, în afara
coordonarii centrale a activitatii turistice la nivelul economiei nationale, tre
buie sa existe o
coordonare si între reprezentantii organismelor guvernamentale de turism la nivel
zonal si,
respectiv, local.
Functia de coordonare a întregului ansamblu de masuri de promovare a turismului se
realizeaza prin intermediul organismelor nationale de turism.
Organismele nationale de turism sunt menite sa coordoneze politica turistica nat
ionala,
constituind totodata si instrumentul de executare, îndrumare si control al activit
atii turistice
nationale.
Organizatia Mondiala a Turismului (O.M.T.), a carei membra este si tara noastra,
a
elaborat urmatoarea tipologie a organismelor nationale de turism:
- ministere de sine statatoare (ex: Ministerul Turismului);
- ministere mixte sau combinate {ex., Ministerul Comertului si Turismului, Minis
terul
Turismului si Transporturilor Aeriene, Ministerul Turismului si Culturii sau Spe
ctacolelor,
Ministerul Turismului si Sporturilor etc);
- secretariate de stat pentru turism, organisme de sine statatoare sau în cadrul u
nor
ministere mixte;
- departamente în cadrul unor ministere mixte;
- comitete de stat sau comisariate pentru turism;
- oficii nationale de turism (guvernamentale);
- autoritati nationale de turism;
- directii generale de turism, în cadrul unor ministere mixte sau al unor departam
ente
etc.

Dupa cum se observa în aceasta grupare, exista o multitudine de organisme national

e de
coordonare a activitatii de turism si o considerabila disproportie între natura si
responsabilitatea
organului însarcinat cu coordonarea activitatii turistice.
Responsabilitatile organismelor guvernamentale de turism, în afara actiunilor de
publicitate, includ functiile vitale de coordonare a tuturor activitatilor de tu
rism, elaborarea si
punerea în aplicare a programelor nationale de dezvoltare turistica, reprezentarea
pe plan intern
si international nu numai a organizatiilor turistice, ci si a guvernelor tarilor
respective.
Mai trebuie mentionat si faptul ca industria turistica, prin legaturile ei cu ap
roape toate
sectoarele vietii economice, impune ca organismele de turism sa mentina o legatu
ra continua cu
toate departamentele, organismele, firmele si organizatiile interesate si implic
ate în dezvoltarea
turismului.
În acest scop, în multe tari - printre care si România - au fost create consilii
interdepartamentale de turism, înfiintate pe baza unor acte normative, în care sunt
reprezentate
ministerele, departamentele, institutiile si alte organisme guvernamentale, a ca
ror activitate are
tangenta cu industria turistica. în aceste consilii sunt reprezentate si organizat
iile
neguvernamentale si principalele firme prestatoare de servicii turistice.
Pe plan teritorial, functiile de conducere ale statelor pentru dezvoltarea si pr
omovarea
turismului sunt exercitate de o multitudine de institutii, uniuni, federatii, pa
tronate, societati,
agentii, filiale etc, ale caror competente, atributii, structuri organizatorice
etc. sunt adaptate
cerintelor specifice locale ale turismului receptor si emitent din raza administ
rativa a unui
teritoriu (regiune, zona, centru turistic, statiune etc).
Organismele turistice care functioneaza ca intermediare între firmele economice
angrenate în industria turismului, sau care îndeplinesc pe plan teritorial un rol de
coordonare a
activitatii turistice desfasurate în aceste firme, pot fi clasificate, în sens orizo
ntal si vertical, în
urmatorul mod:
1. Organizatii orizontale (organizatii profesionale):
1.1. Organizatii nationale:
- organizatii private (de transport, de hotelarie, agentii de voiaj etc);
- organizatii publice.
1.2. Organizatii internationale:
- organizatii private;
- organizatii publice.
2. Organizatii verticale:
2.1. Organizatii nationale:
2.1.1. Organizatii private
- cu caracter local ( societati de dezvoltare, sindicate de initiativa, asociati
i de interes);
- cu caracter regional (oficii si asociatii regionale);
- cu caracter national (asociatii si oficii nationale)
2.1.2. organizatii publice:
- cu caracter national (directii, Oficii Nationale de Turism, Comisariate, Minis
tere ale
Turismului);
- cu caracter regional (oficii si administratii regionale de turism);
- cu caracter local (oficii si administratii turistice)
2.2. Organizatii internationale:
- organizatii private (de exemplu: F.I.T.E.C., B.I.T.S.)5.
- organizatii publice (de exemplu: O.M.T., O.C.D.E.)6.
Mai trebuie mentionat rolul organismelor consultative private care activeaza în
zonele, statiunile sau localitatile de interes turistic (societatile de dezvolta
re, asociatiile de
interese, comitetele si centrele de initiativa, sindicatele de initiativa etc),
create cu scopul de a
sprijini actiunile colective de promovare a activitatilor desfasurate de firmele
turistice si agentiile
private de voiaj, societatile comerciale prestatoare de servicii hoteliere, unit
atile de agrement,
societatile de transport etc.
Cele mai reprezentative organisme de acest fel sunt sindicatele de initiativa, c
are
constituie celula de baza a întregii activitati organizatorice si promotionale a i
ndustriei turistice
în majoritatea tarilor cu o industrie turistica dezvoltata.
Sindicatele de initiativa sunt organisme de interes local, constituite de cele m
ai multe
ori sub forma unor asociatii sau comitete fara scop lucrativ, având ca obiect de a
ctivitate
promovarea turismului pe plan local, propaganda turistica colectiva si furnizare
a de informatii
pentru turisti, apararea intereselor prestatorilor de servicii si asigurarea cel
or mai favorabile
conditii de primire a turistilor.

3.4. Agentiile de turism, veriga de baza a institutiilor care activeaza în industr

ia
calatoriilor si turismului
Diversitatea formelor de turism care pot fi practicate pe un teritoriu receptor,
precum si
complexitatea elementelor componente ale unui produs turistic, în care serviciile
oferite de
prestatori se regasesc în cele mai diferite proportii, au creat o multitudine de o
rganizatii si firme
care mijlocesc sau presteaza direct serviciile solicitate de turisti.
Aceste firme turistice pot îmbraca, dupa caz, cele mai diverse forme organizatoric
e,
purtând în consecinta, variate denumiri. Tinând seama de profilul si volumul de activi
tate, de
sfera lor de interese (în functie de raza lor de activitate, de conditiile specifi
ce în care-si
desfasoara activitatea, de formele de proprietate etc)', de legislatia existenta
în aceasta materie în
diverse tari, categorisirea lor riguros stiintifica nu este posibila, mai ales d
aca se are în vedere si
faptul ca unele firme pot avea functii turistice exclusive, iar altele numai fun
ctii turistice
ocazionale sau tangentiale.
Agentiile de turism private formeaza veriga de baza a institutiilor care activea
za în
industria turismului. Pot fi considerate ca agentii de turism unitatile economic
e care dispun de
mijloace de productie si fonduri circulante adecvate pentru conceperea si presta
rea de servicii în
vederea satisfacerii cererii turistice.
Una din clasificarile mai des întâlnite în literatura turistica de specialitate împarte
întreprinderile economice care activeaza în turism, în functie de prestatiile oferite,
în doua
categorii principale:
- firme turistice primare, care se consacra exclusiv sau preponderent activitati
i de
turism si, în consecinta, existenta lor este direct dependenta de rezultatele econ
omice ale acestei
activitati.
Printre firmele turistice primare pot fi amintite: stabilimentele care ofera ser
vicii de
cazare, alimentatie si servicii speciale (ghizi, instructori de sport, interpret
i etc), sanatoriile si
clinicile din statiunile turistice care ofera servicii de tratament balneomedica
l, societatile
comerciale specializate în transporturi turistice (carreers), firmele producatoare
de marfuri pentru
necesitatile turistilor (cadouri, amintiri etc), firmele prestatoare de servicii
de agrement etc.
- firmele secundare sau indirecte, a caror activitate principala de prestari de
servicii
are un caracter general, subordonata intereselor si cerintelor populatiei locale
, dar care într-o
anumita masura presteaza si servicii turistice.
Practic, în aceasta categorie pot fi inclusi deci toti prestatorii de servicii gen
erale, care
dintr-un considerent sau altul nu au fost cuprinsi ca firme turistice primare. G
ama de servicii
prestate de aceste firme fiind foarte diversa, delimitarea functiilor lor turist
ice nu este posibila în
toate cazurile.
În cadrul întreprinderilor turistice primare, o pozitie deosebita o ocupa întreprinder
ile
profesionale de mijlocire a serviciilor turistice, al caror prototip clasic îl con
stituie agentiile de
voiaj, birourile de turism, operatorii de tururi - într-un cuvânt, agentiile de turi
sm.
Agentiile de turism au fost create ca rezultat al dezvoltarii si intensificarii
circulatiei
turistice, având rolul unor societati comerciale de distributie pentru facilitarea
contactelor
organizate între clientela turistica potentiala din tara (zona, localitatea etc.)
de resedinta a
turistilor si firmele prestatoare de servicii turistice (hoteluri si restaurante
, de transport, de
agrement etc.) din tara (zona, localitatea etc.) receptoare, aleasa de turisti c
a destinatie pentru
vizitare si petrecerea concediilor.
În consecinta, agentiile de turism organizeaza, ofera si deruleaza o gama diversif
icata
de aranjamente turistice, care includ deplasarea, sejurul si agrementul acestora
în cadrul
calatoriilor întreprinse. Astfel, în final, în produsul turistic oferit se materialize
aza nu numai
serviciile prestatorilor, ci si logistica de combinare a serviciilor preluate cu
serviciile proprii ale
agentiilor, ceea ce contribuie la conferirea unui grad mai ridicat de originalit
ate produselor
turistice si a unei mai mari satisfactii pentru consumatorii serviciilor cumpara
te.
Spre deosebire de retelele clasice de distributie a marfurilor si produselor, în c
onditiile
specifice ale activitatii turistice se comercializeaza de fapt doar "imaginea" u
nui produs turistic si
nu produsul însusi, dat fiind ca între momentul achizitionarii printr-un aranjament
al produsului
turistic si momentul consumului efectiv al pachetului de servicii programate exi
sta un decalaj
considerabil de timp si spatiu. în consecinta, agentiile de turism îndeplinesc, pe lân
ga functiile
comerciale de intermediere si functii de informare-promovare a actiunilor turist
ice, care devin o
faza deosebit de importanta a valorificarii produselor respective.
În evolutia ascendenta a circulatiei turistice s-a format, în fiecare tara, o retea
vasta de
agentii de voiaj si de birouri de turism, dintre care majoritatea s-au specializ
at pe comercializarea
unor aranjamente specifice pentru turismul intern si pentru turismul internation
al. în acest scop,
agentiile de voiaj stabilesc contacte permanente, pe baze contractuale cu presta
torii de servicii
din tara si din strainatate.
De exemplu, în conditiile unei activitati turistice pronuntat sezoniere, unitatile
de
alimentatie, comerciale, de transporturi generale, de asigurari etc. vor servi, în
vârf de sezon, cu
preponderenta interesele turismului, restrângându-si activitatea la satisfacerea apr
oape
exclusiva a cerintelor populatiei locale în perioadele de extrasezon.
În procesul de dezvoltare a retelei agentiilor de voiaj au aparut, treptat, o seri
e de
organizatii turistice puternice care, în paralel cu activitatea traditionala de in
termediere pentru
vânzarea pe baza de licente a biletelor de calatorie (de tren, de avion etc), au p
reluat organizarea
de calatorii forfetare cu diferite mijloace de transport ("AIRTOUR", "CARTOUR",
"RAILTOUR", "NAVITOUR"), pe care le revând agentiilor mici de voiaj si birourilor
de turism;
acestea, la rândul lor, devin subagenti pentru vânzarea aranjamentelor respective.
Ca rezultat al intensificarii competitiei, în ultimii ani, organizarea calatoriilo
r externe se
concentreaza tot mai mult în mâinile unui numar relativ restrâns de organizatii sau ag
entii
puternice de voiaj, unele dintre acestea detinând practic pozitii monopoliste pe p
iata turistica din
tarile lor
În aceste conditii, o serie de firme turistice mici nu au putut rezista presiunilo
r
monopoliste; unele au fost nevoite sa-si înceteze activitatea, iar altele au fuzio
nat cu organizatiile
turistice mai puternice, respectiv actioneaza exclusiv ca subagenti ai acestor f
irme.
Din cete de mai sus se poate desprinde urmatoarea situatie ierarhica a organizat
iilor
turistice, a agentiilor de voiaj si a birourilor de turism care actioneaza pe pi
etele turistice din
tarile economic dezvoltate:
- marile concerne turistice, care s-au transformat în organizatii monopoliste,
dispunând de o retea foarte larga de birouri si puncte de valorificare; acestea oc
upa cea mai mare
pondere în turismul organizat de trimitere si de primire pe piata turistica intern
ationala din tarile
respective;
- agentiile de voiaj de marime mijlocie, care-si vând aranjamentele proprii,
contractate cu partenerii externi, si preiau partial aranja mente de la alti org
anizatori de turism
mai puternici, raza lor de actiune este mai mica decât a marilor concerne turistic
e, limitându-se
în general la nivel regional;
- agentiile si birourile de turism mici, cele mai numeroase, dar de cele mai mul
te ori
fara programe turistice externe proprii, ele activând în turismul international, în pr
incipal, ca
vânzatori ai programelor marilor concerne organizatoare de voiaje. Spre a face fat
a competitiei
marilor concerne si a agentiilor de voiaj mai puternice, aceste agentii si birou
ri de turism îsi
concentreaza activitatea pe formele turismului intern sau ofera programe de cala
torii externe care
ocolesc turismul de masa (calatorii de studii si profesionale, programe pentru t
ineret, turism
cultural, turism balneomedical, croaziere maritime etc). Cu tot numarul lor mare
, agentiile si
birourile de turism mici ocupa o pondere modesta în volumul de activitate turistic
a din tarile
respective.

Sintetizând cele prezentate anterior, agentiile de voiaj îndeplinesc, indiferent de

formele
lor de proprietate si de volumul tor de activitate, urmatoarele functii de coord
onare a activitatii
turistice;
- de creatie: agentiile de voiaj promoveaza si organizeaza pentru public noi exc
ursii
catre noi destinatii; unele din aceste actiuni pot fi comandate de firmele turis
tice specializate,
fiind doar executate de agentia de voiaj;
- de promovare: agentiile de voiaj trezesc interesul publicului pentru vizitarea
unor
tari, zone, statiuni etc, prin intermediul diferitelor forme de propaganda, publ
icitate si informare
turistica;
- de informare; agentiile de voiaj acorda toate informatiile turistice solicitat
e de
clientii potentiali la sediul acestora;
- de distribuire; agentiile de voiaj vând calatorii si servicii ale prestatorilor:
bilete de
transport, de spectacole culturale, sportive etc;
- de realizare; agentiile de voiaj organizeaza aranjamente (programe) special
comandate pentru turisti individuali si pentru grupuri organizate. Unele agentii
de voiaj dispun
de un parc propriu de autocare, microbuze etc, cu care executa excursiile oferit
e (de exemplu:
tururi de oras sau în circuit); în acest caz, devin organizatori si realizatori ai a
ctivitatii comerciale
proprii. Complexitatea acestei profesiuni face foarte dificila elaborarea unei d
efinitii a agentiilor
de voiaj. în literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe definitii: de exe
mplu, F.U.A.A.V.
(Federatia Universala a Agentiilor de Voiaj) defineste esenta profesiunii de age
nt de voiaj, în
timp ce alte definitii enumera numai esenta activitatii (statutul profesional) în
virtutea legilor
nationale de organizare a agentiilor de voiaj.

O definitie mai cuprinzatoare, ce pare a fi tot mai larg acceptata, este urmatoa
rea:
"Agentia de voiaj este un organism complex, ce cuprinde misiuni intelectuale, co
merciale,
industriale, care constau în procurarea directa sau indirecta - o parte prin el însu
si, o parte prin
terti (contra unui comision) - de programe turistice (transportul, cazarea, hran
a etc) solicitate-de
turisti."
Activitatea complexa a agentiilor de voiaj ridica multiple probleme juridice si
economice, rezultate din rolul de intermediar între turistii care solicita servici
i turistice si
prestatorii de servicii turistice.
Trebuie precizat ca agentiile de voiaj îsi asigura beneficiile si acoperirea costu
rilor din
comisionul acordat de prestatorii de servicii turistice în numele carora actioneaz
a, turistii
achitând practic tarifele stabilite de acesti prestatori, fara a plati comisioane
suplimentare pentru
serviciile agentiilor de voiaj.
Pornind de la specificul activitatii turistice desfasurate, responsabilitatea ag
entiilor de
voiaj poate fi:
- limitata la atributiile unui simplu intermediar (mandatar), în cazul în care toate
serviciile sunt oferite în numele prestatorilor de servicii turistice;
- sporita, pentru activitatea desfasurata, în situatia în care creste rolul de organ
izator
(de antreprenor) al agentiilor de voiaj pentru serviciile contractate, ca de exe
mplu în cazul
voiajelor forfetare practicate la un pret global (în cazul "I.T'-urilor si al "Pac
kage-Tour"-urilor) si
în cazul activitatii desfasurate direct (pentru mijloacele de transport sau unitat
ile de cazare
închiriate de agentiile de voiaj în sistemul pausal).

În functie de volumul si specificul activitatii desfasurate, agentiile ele voiaj p

ot organiza
filiale proprii sau birouri de vânzare, de asemenea cu functii de organizatori sau
numai de
intermediari.
În majoritatea tarilor s-au adoptat reglementari legale privind statutul juridic p
rofesional
al agentiilor de voiaj, asigurând conditiile de practicare a profesiunii de agent
de voiaj pe baza
unor licente speciale.
În ceea ce priveste tara noastra, agentii economici cu activitate de turism sunt p
ersoane
fizice sau juridice care realizeaza serviciile turistice, de agrement-divertisme
nt, servicii balneare,
organizarea si prestarea serviciilor turistice si alte actiuni cu caracter turis
tic.
Serviciile turistice pot fi prestate si comercializate numai pe baza licentei si
a brevetului
eliberate de Autoritatea Nationala pentru Turism si dupa înscrierea agentiilor de
turism în
"Registrul National al Turismului."
Agentul economic cu activitate de turism are urmatoarele drepturi:
a) sa presteze si sa comercializeze servicii turistice, în conditiile legii;
b) sa primeasca asistenta de specialitate si informatii generale privind strateg
ia si
programele de dezvoltare a turismului, din partea Ministerului Turismului si a i
nstitutiilor din
subordinea sa;
c) sa fie inclus, la cerere, în programele ele pregatire profesionala initiate de
Ministerul
Turismului;
d) sa participe la actiunile de promovare nationala si internationala si sa fie
inclus în
cataloage, ghiduri si alte mijloace de lansare a ofertei nationale de servicii t
uristice;
e) sa beneficieze de facilitatile acordate de stat si de alte organisme si organ
izatii,
conform prevederilor legale, în scopul stimularii activitatii de turism;
f) sa obtina certificatul de clasificare pentru fiecare unitate proprie în care pr
esteaza
servicii turistice, corespunzator criteriilor îndeplinite de unitatea respectiva;
g) sa obtina reclasificarea unitatilor proprii, ca urmare a îmbunatatirilor aduse
nivelului
de dotare si calitatii serviciilor.

Agentul economic din turism are urmatoarele obligatii:

a) sa realizeze servicii turistice la nivelul si în limitele prevederilor licentei
prin care a
fost abilitat ca prestator sau comercializator în turism;
b) sa se înscrie în Registrul National al Turismului;
c) sa presteze servicii turistice la nivelul unitatii respective;
d) sa practice tarife si preturi corespunzatoare categoriei de încadrare, potrivit
certificatului de clasificare acordat si normelor Ministerului Turismului;
e) sa functioneze cu personal brevetat si calificat, dupa caz, în conformitate cu
Nomenclatorul de profesiuni si functii elaborat de Ministerul Turismului în colabo
rare cu
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale;
f) sa afiseze, în forma vizibila si clara, lista serviciilor si tarifelor practica
te;
g) sa apere interesele si sa asigure securitatea turistilor, informarea lor adec
vata, precum
si despagubirea acestora în cazul aparitiei unor prejudicii, conform prevederilor
legale;

h) sa asigure, potrivit legii, exploatarea rationala a patrimoniului turistic, a

sigurând
totodata protectia si conservarea acestuia si a mediului;
i) sa transmita datele statistice conform sistemului informational al turismului
si
reglementarilor Comisiei Nationale pentru Statistica.
Profesiunile specifice turismului sunt cuprinse în Nomenclatorul de profesiuni al
turismului. Aceste profesiuni pot fi exercitate numai de persoane a caror capaci
tate profesionala
este atestata conform reglementarilor de specialitate.
Asociatiile si organizatiile înfiintate în scopuri culturale, stiintifice, profesion
ale,
religioase sau sociale, pot fi autorizate sa exercite si servicii turistice, exc
lusiv prin mijloace
proprii, fara scop lucrativ, cu respectarea reglementarilor în vigoare.

3.5. Începuturile organizarii miscarii turistice în România

Primele încercari de a organiza activitatea turistica în tara noastra dateaza înca din
secolul XIX. Din initiativa privata au aparut o serie de asociatii, organizatii
sau societati, cluburi
etc. care desfasurau o activitate turistica pe arealele geografice posibil de ab
ordat, cautând sa
atraga în miscarea turistica si paturile sociale cu posibilitati de a sponsoriza a
menajarea unor
obiective de baza materiala turistica.
Asociatiile si organizatiile de turism din România si-au desfasurat activitatea înai
nte de
primul razboi mondial si în perioada dintre cele doua razboaie. Preocuparea acesto
r asociatii s-a
îndreptat în special spre construirea de cabane si case de adapost în munti, spre amen
ajari de
drumuri, poteci, marcaje, precum si spre organizarea de cursuri de schi, publica
rea de monografii
turistice, de almanahuri, ghiduri, harti etc.
Printre primele societati care au urmarit dezvoltarea turismului în zonele montane
pot fi
citate: Societatea Româna de Geografie (1875), care se remarca prin numeroase excu
rsii
geografice sau de placere si Societatea Carpatina din Sinaia (1895), avându-i ca înt
emeietori
pe Tache lonescu si scriitoarea Bucura Dumbrava. în programul acestei societati se
înscriu
deschiderea si amenajarea Pesterii Ialomitei, amenajarea de poteci în Muntii Buceg
i, construirea
primelor cabane pe Caraiman si Omu, organizarea de excursii colective.
Societatea Turistilor Români (1903-1916) a avut ca membri figuri de intelectuali a
i
vremii: S. Mehedinti, Al. Tzigara-Samurcas, Munteanu-Murgoci, L Mrazec etc. Real
izari:
constructia casei "Grindu" din Piatra Craiului, a unei cabane pe Muntele Negoiu
si publicarea
unui anuar. Aceasta societate a constituit prima pepiniera de turisti iubitori a
i muntelui: N.
Bogdan, dr. A. Ureche, Mihai Haret si altii, care au devenit apoi ctitorii viito
arei asociatii de
dupa razboi - Hanul Drumetilor, cu scopul de a organiza si dezvolta "turismul pe
jos" sau
"drumetia" - singura în masura sa fie accesibila tuturor paturilor sociale.
În Transilvania, printre organizatiile turistice private, o activitate remarcabila
a
desfasurat Asociatia Carpatina Transilvania, fondata în 1880, cu sediul la Sibiu
(Siebenburgische Karpathen Verein - S.K.V.). Asociatia îsi propunea ca obiectiv cu
ltivarea
spiritului turistic, facând cunoscute si accesibile populatiei orasenesti frumuset
ile naturale ale
Carpatilor. Activitatea Asociatiei s-a orientat spre Muntii Fagarasului, Cibinul
ui, Sebesului,
largindu-se treptat si spre Piatra Craiului, Bucegi, Parâng, Caliman si Rodna.
În anul 1920 asociatia numara 4.456 de membri cotizanti, care au contribuit la
dezvoltarea turismului montan prin organizarea de excursii, scoli de ca lauze, p
osturi de prim-
ajutor, amenajarea cailor de acces si marcarea potecilor, totalizând circa 700 km.
S.K.V. a
construit case de adapost în zonele montane. Pe linie de propaganda turistica, aso
ciatia a editat
brosuri, harti, carti postale ilustrate si un anuar - "Jahrbuch fur Sibenburgisc
he Karpathen
Verein", în care s-au publicat descrieri de excursii, fotografii inedite, dari de
seama ale asociatiei.
Înca dinainte de înfiintarea S.K.V., în 1873 se forma la Brasov Asociatia Alpina a
Transilvaniei (Siebenburgische Alpen Verein in Kronstadt), având ca scop cercetare
a Carpatilor,
ameliorarea cailor de comunicatie si de acces, organizarea de excursii în zonele m
ontane.
Aceasta asociatie a fuzionat ulterior cu S.K.V.
În anul 1921 a luat fiinta societatea Turing-Clubul României (T.C.R.) adoptând, înca
de la constituire, sloganul "Prin turism la cunoasterea si iubirea României". T.C.
R. a cunoscut o
dezvoltare intensa, mai ales dupa anul 1925, când a înglobat asociatia Hanul Drumeti
lor. Prin
înglobarea treptata si a altor asociatii de turism din Muntenia si prin aderarea d
e numerosi
membri, Turing-Clubul României a devenit cea mai puternica asociatie de turism din
tara.
Activitatea ei s-a extins si în Transilvania, unde activa cunoscuta asociatie de t
urism Fratia
Munteana, întemeiata la Cluj, în 1921, de Emil Racovita, cu scopul de a cultiva drag
ostea
pentru natura salbatica a muntilor si de a organiza excursii în masivele muntoase.

Asociatia Fratia Munteana a fost înglobata în anul 1935 în Turing-Clubul României, în

cadrul caruia au luat fiinta o serie de sectiuni: Muntii Apuseni, Retezatul (193
3) cu sediul la
Deva, Maramures (1934) cu sediul la Sighet, Arad (1936) cu sediul la Arad, Satu
Mare (1936),
Muntii Fagaras (1938) cu sediul la Sibiu, Sectiunea Alpina a Bucegilor (1938) cu
sediul la
Sinaia.
În preocuparile T.C.R. intrau organizarea de excursii colective, cursuri si compet
itii de
schi, conferinte de propaganda turistica, serbari, amenajari de drumuri si potec
i turistice - dintre
care doua treimi în Muntii Transilvaniei -constructia de case de adapost cu precad
ere în zonele
muntoase izolate (Bucegi-2; Gârbova-1; Cristianu Mare -1; Retezat si Vâlcan - 4; Mun
tii
Apuseni -5; Tara Oasului -1; Maramures - 1;Rarau - 1).
În aceasta perioada, la Iasi, a activat o sectie de turism a Societatii de Gimnast
ica,
Sport si Muzica, care a amenajat o casa de adapost pe Ceahlau. în Moldova, S.K.V.
a colaborat
cu o sectie organizata de C. Matasa, intitulata Cercul Turistic de la Piatra Nea
mt.
Cu trecerea timpului au aparut si alte asociatii:
- Prietenii Naturii, înfiintata în 1919, a avut 15 filiale pe tot cuprinsul tarii. D
esi
asociatia a desfasurat o activitate prodigioasa pentru promovarea turismului în rând
ul populatiei,
s-a dizolvat în 1924; activitatea ei, împreuna cu a filialelor sale a fost preluata
de Asociatia
sportiva "Staruinta";
- Asociatia Drumetilor din Muntii Iubiti ai României (A.D.M.I.R.), fondata în
1929, si-a desfasurat activitatea în Muntii Bucegi, Piatra Craiului, Fagarasului,
Iezer-Papusa,
având patru sectii cu sediile la Ploiesti, Pitesti, Câmpulung-Muscel si Fagaras. A.D
.M.I.R. a
construit cinci case de adapost în Muntii Bucegi, Piatra Craiului, Iezer-Papusa si
pe versantul
sudic al Fagarasului; totodata a fost una din continuatoarele initiativei S.K.V.
pentru marcajul
potecilor si drumurilor de acces de pe masivul Piatra Craiului;
- Asociatia Turistica "România Pitoreasca" (A.T.R.P.), constituita în 1930, a
realizat marcajele pe numeroase poteci în Muntii Ciucas si Penteleu, a construit o
casa de
adapost pe Muntele Ciucas si a editat un Buletin Turistic;
- Clubul Carpatin Român (C.C.R.) a activat în masivele Bucegi si Piatra Mare si a
construit o casa de adapost în Bucegi (Jepii);
- Asociatia "Muntii nostri", cu sediul în Poiana Sibiului, si-a desfasurat activit
atea în
Muntii Lotrului si Sebesului, construind trei case de adapost în aceste masive;
- Clubul Alpin Român (C.A.R.) s-a ocupat cu precadere de ascensiunile grele în
munti si a realizat marcajele pe o serie de ,poteci pe versantul sudic al Bucegi
lor; de asemenea, a
editat "Buletinul Alpin".

Printre preocuparile de valorificare a potentialului turistic a! tarii noastre s

e remarca si
eforturile pentru dezvoltarea turismului în zona litoralului Marii Negre. în anul 19
26, din
initiativa prof. dr. Valeriu Tebeica, s-a constituit Asociatia de Camping si Tur
ism, în cadrul
careia, în anul urmator, a fost creat, la Eforie Nord, Oficiul de Camping, Sport s
i Turism
"Prietenii Marii. Urmarind asigurarea unor conditii adecvate pentru petrecerea a
greabila a
vacantelor, O.C.S.T. "Prietenii Marii" a amenajat o tabara moderna de corturi, o
ferind membrilor
asociatiei programe de competitii sportive amicale, programe cultural-distractiv
e etc.
O reusita a eforturilor constante de promovare a turismului pe litoral, a O.C.S.
T.
"Prietenii Marii", a fost amenajarea, în anul 1935, la Eforie Nord, a primului ter
en de campare
din tara noastra, având o capacitate de 300 de locuri, care a primit înca din acel a
n si oaspeti de
peste hotare.
CAPITOLUL IV RELATIILE MANAGER-SUBORDONATI ÎN
ÎNTREPRINDERILE TURISTICE
4.1. Functiile manageriale de conducere operativa
Managerul întreprinderii de turism exercita si alte functii esentiale, cum sunt ce
le privind:
- stabilirea obiectivelor ce deriva din misiunea pentru care a fost creata întrepr
inderea;
- elaborarea planurilor strategice de marketing pentru îndeplinirea obiectivelor s
tabilite;
conceperea unei structuri organizationale corespunzatoare;
- completarea, cu atentie, a organigramei cu personal apreciat ca necesar si cât m
ai
competent posibil;
- coordonarea activitatii personalului angajat;
- exercitarea controlului operativ al performantelor salariatilor în toate compart
imentele de
prestatii de servicii turistice.

Îndeplinirea functiilor manageriale nu va oferi însa rezultatele sperate daca manage

rul
întreprinderii turistice nu va întelege si rolul factorului uman în obtinerea performa
ntelor economice
dorite. Sarcina managerului este deci sa stimuleze întregul colectiv de salariati
sa contribuie efectiv, în
limitele atributiilor lor de serviciu, la realizarea obiectivelor întreprinderii t
uristice, fara a uita însa
preocuparile personalului pentru satisfacerea propriilor dorinte si nevoi.
În îndeplinirea acestor sarcini, functia manageriala de conducere este definita ca
ansamblul proceselor de influentare si dirijare a personalului angajat, într-o man
iera abila, astfel
încât salariatii sa contribuie, cu entuziasm si fara masuri coercitive, la realizare
a obiectivelor
întreprinderii de turism.
Tot asa cum obiectivele urmarite de manageri difera de la o întreprindere de turis
m la
alta, în aceeasi masura difera si nevoile, aspiratiile si ambitiile salariatilor,
apreciate ca
importante pentru ei. De aici rezulta ca managerii, prin functia lor de conducer
e, pot sprijini
propriii salariati în satisfacerea aspiratiilor personale ale acestora, urmând, ca l
a rândul lor,
satisfactiile obtinute sa se transforme în stimulente pentru realizarea scopurilor
si obiectivelor
urmarite de agentiile de turism. Astfel se explica importanta întelegerii de catre
manageri a
manifestarilor de individualitate si personalitate ale salariatilor.
În posturile pe care le ocupa, salariatii îsi asuma diferite roluri profesionale, da
r în
acelasi timp ei traiesc nu numai în mediul intern al întreprinderii, ci si în mediul i
ncomparabil
mai larg al sistemului economico-social extern. Ca urmare, ei apar si în rolul de
consumatori de
bunuri si servicii, traiesc în mediul lor familial si se comporta în mediul lor exte
rn ca simpli
cetateni.
Prin urmare, managerii si personalul condus de ei constituie componente ale unor
colective mai mari sau mai mici, corespunzatoare dimensiunilor întreprinderilor de
turism în care
s-au integrat si îsi asuma roluri diferite în sistemul economico-social al mediului.
Or, daca
oamenii au roluri diferite, sunt si ei diferiti, si ar fi o eroare de conceptie
manageriala daca toti ar
tratati în acelasi fel.
În agentiile de turism (ca, de altfel, în multe alte tipuri de organizatii prestatoa
re de
servicii turistice, ca de exemplu pentru transport, cazare, alimentatie, tratame
nt, agrement-
divertisment etc.) mai persista conceptia ca întregul personal trebuie subordonat
acelorasi
proceduri. Firmele elaboreaza pentru întregul personal subordonat regulamente inte
rne comune,
stabilesc normele procedurale pentru respectarea regulamentelor aprobate, întocmes
c programe
rigide de venire la munca si standarde de securitate a muncii, pe care le reunes
c tot într-o forma
generala în fisa posturilor, toate bazate pe prezumtia ca toti salariatii sunt ide
ntici si deci sunt
obligati sa aiba si comportamente identice.
Desigur, la nivel de ansamblu, aceste prezumtii sunt necesare pentru ordonarea
eforturilor unei întreprinderi turistice, dar tot atât de necesara este si recunoast
erea faptului ca
persoanele angajate si integrate în colectivul unei deprinderi nu sunt identice în f
elul lor de a fi.
Ele manifesta atitudini diferite, au acumulat diferite niveluri de experienta pr
ofesionala, au
potentiale diferite de dezvoltare si perfectionare si, ca atare, aplicarea unei
conceptii manageriale
atotgeneralizatoare va provoca erori în munca de conducere, va genera restrictii d
iferite în
procesele de comunicare si, ceea ce este tot esential, va putea conduce la grese
li dificil de
remediat în motivarea personalului.
Întreprinderile de turism sunt organizatii economice create cu scopul de a produce
profit
si, în consecinta, activitatile de conducere sunt subordonate eforturilor de reali
zare a obiectivelor
lor. Obtinerea profiturilor este cea importanta sarcina a managerilor, dar stilu
l de conducere
orientat rezultate economice profitabile nu trebuie sa lezeze demnitatea subordo
natilor. Aceasta
înseamna ca oamenii trebuie sa fie tratati cu respectul cuvenit indiferent care ar
fi pozitia ocupata
de ei în organigrama unei firme turistice.
În consecinta, managerul trebuie sa ia în considerare nu numai trasaturile distincti
ve ale
unei persoane din întreprinderea pe care o conduce, cum ar fi abilitatea profesion
ala sau nivelul
de cunostinte, ci totalitatea naturii umane a salariatului respectiv. Orice sala
riat dispune, într-o
masura sau alta, de anumite caracteristici distinctive (atitudine fata de sarcin
i si fata de clienti,
îndemânarea si perfectionarea prestatiilor etc), dar aceste caracteristici personale
sunt
interrelationate, se influenteaza reciproc, iar în anumite situatii specifice se p
ot schimba rapid si,
de cele mai multe ori, imprevizibil.
Fiinta umana este foarte complexa si influentata de factorii mediului extern, cu
m sunt
familia, anturajul, scoala, biserica, asociatiile profesionale sau organizatiile
sindicale,
formatiunile politice si grupurile de apartenenta. Omul nu se poate debarasa de
impactul acestor
forte ale mediului sau extern nici dupa ce s-a integrat, în calitate de salariat, în
colectivul unei
agentii de turism sau în colectivul unor structuri organizationale cu functii de p
rimire ce
activeaza în sfera serviciilor turistice. Prin urmare, managerii trebuie sa accept
e existenta acestor
caracteristici umane, nu rareori contradictorii, si trebuie sa fie pregatiti sa
opereze cu ele.

4.2. Modele comportamentale ale personalului întreprinderilor de turism

Pentru a întelege mai bine complexitatea oamenilor, analistii au elaborat numeroas
e
modele privind comportamentul uman. La rândul lor, managerii firmelor de turism si
-au formulat si
ei, constient sau nu, propriile aprecieri privind comportamentele individuale sa
u organizationale.
Toate modelele comportamentale elaborate de analisti se bazeaza pe premisele sau
conceptele privind
manifestarile fiintei umane si, ca atare, se regasesc într-o forma sau alta si în ac
tivitatile
întreprinderilor de turism.
Analistul Edgar H. Schein, de exemplu, a elaborat urmatoarele patru «iele ce
reflecta comportamentul oamenilor1:
.. Modelul premiselor rational-economice se bazeaza pe ideea ca oamenii
sunt motivati, înainte de toate, prin "incentive" (stimulente) economice. Daca ace
ste
"incentive" sunt administrate de o întreprindere turistica, oamenii sunt pasivi, p
utând fi
manipulati, motivati si controlati de organizatia respectiva.
.. Cel de-a! doilea model se bazeaza pe concepte sociale si pleaca de la premisa
ca oamenii sunt motivati în fond prin nevoile lor sociale. Dupa acest concept, for
tele
sociale ale grupului de referinta de care apartine o persoana exercita asupra ei
o influenta
mai puternica decât controlul exercitat de manageri.
.. Al treilea model se refera la conceptul autoactualizarii si sugereaza ideea c
a
motivatia se divide în cinci trepte ierarhizate, începând cu nevoile primare pentru
supravietuire si terminând cu autoactualizarea, utilizând în acest scop potentialul ma
xim
de care este capabila o persoana. Conform acestui concept oamenii sunt automotiv
ati
daca doresc sa se maturizeze profesional într-o întreprindere turistica.
.. Cel de-al patrulea model reflecta punctul de vedere personal al lui Schein
si se bazeaza pe conceptul complexitatii. Dupa acest concept oamenii au firi
complexe si oscilante si ca atare cauta diverse motivatii ce se combina într-o mot
ivatie
complexa. Oamenii doresc sa asume si motivatii noi, cautând sa corespunda, în acest
fel,
la cerintele impuse pentru ocuparea unor posturi la diversele niveluri manageria
le.
Întrucât întelegerea comportamentului oamenilor este dependenta de natura fiintei
umane si respectiv de firea lor, au avut loc si alte încercari ale analistilor de
a categorisi
punctele de vedere privind natura comportamentelor umane. Printre aceste eseuri
se remarca
studiile grupului de cercetatori Lyman H. Porter, Edward E. Lawler si J. Richard
Hackman,
care au identificat sase asemenea modele de comportament:
- Modelul rational conform caruia se apreciaza ca oamenii se comporta rational.
Ei
colecteaza informatii si evalueaza sistematic informatiile retinute, deciziile l
or bazându-se pe
analiza obiectiva a diferitelor alternative considerate ca fiind cele mai potriv
ite cu aspiratiile lor.
Un manager care adopta acest punct de vedere va încerca, probabil, interactiunea c
u subalternii
sai pe o baza rationala, dar va tinde sa ignore mentalitatea, emotiile si, în ansa
mblu, latura umana
a personalitatii lor.
- Modelul emotional apreciaza ca oamenii se conduc dupa emotiile lor, din care u
nele
nu sunt controlabile. Un manager care accepta acest punct de vedere va prelua ro
lul unui
psihanalist amator, cautând sa descopere si sa explice cauzele psihologice ce infl
uenteaza
comportamentul angajatilor,
- Modelul comportamental (behavioristic) explica influentele mediului asupra
comportamentului salariatilor. Dupa aceasta teorie, pentru a obtine de la subord
onati
comportamentul dorit, un manager va cauta sa modifice elementele mediului intern
al unei
întreprinderi de turism.
- Modelul fenomenologic este diametral opus punctului de vedere behavioristic si
pleaca de la premisa ca oamenii sunt imprevizibili, subiectivi, dar dispun totus
i de un potential
latent de a performa servicii. Un manager care se orienteaza dupa acest model va
cauta probabil
sa descifreze si sa înteleaga mecanismul complex al rationamentului salariatului c
e va determina
comportamentul sau. Deoarece acest lucru nu este posibil, rezulta ca oamenii nu
pot fi pe deplin
întelesi numai baza unor observatii stiintifice.
- Modelul economic explica motivatia personalului prin influentele factorilor
economici. Managerii adepti ai acestui punct de vedere sunt de parere ca salaria
tii lor vor actiona
rational în speranta ca vor obtine recompense materiale. Acesti manageri vor privi
banii ca fiind
principalul (daca chiar unicul) mijloc de stimulare, în masura sa sporeasca contri
butia salariatilor
la realizarea sarcinilor întreprinderilor de turism. În plus, managerii respectivi v
or cauta sa creeze
pentru salariatii lor micromediu intern, în care va prevala competitia pentru sati
sfacerea
intereselor individuale ale angajatilor.
- Modelul autoactualizarii, în contrast cu modelul precedent, apreciaza ca oamenii
sunt doritori sa-si sporeasca competentele si, în acest scop, se vor stradui sa-si
utilizeze si sa-si
dezvolte întregul potential de care suni capabili. Un manager care adera la acest
model va cauta
sa creeze micromediul adecvat în care salariatii vor putea sa-si concretizeze tend
intele catre
autodirectionare, în limitele maxime ale capabilitatii lor.

Un alt concept privind natura oamenilor, care, cu tot caracterul sau teoretic, a
primit o
larga raspândire, a fost elaborat de Douglas McGregor si este cunoscut ca Teoria X
si Teoria Y
McGregor este de parere ca activitatea de conducere ar trebui sa înceapa, înainte de
toate, cu
autoaprecierea comportamentului managerului în relatiile sale cu alte persoane. Te
oria X si te Y
contin doua seturi distincte de presupuneri privind natura oamenilor:
Teoria X se bazeaza pe urmatoarele aprecieri:
1. în general, fiintele umane manifesta aversiune fata de munca si deci pe cât
posibil vor evita sa munceasca.
2. Din cauza acestei caracteristici umane, de aversiune fata de munca, cei mai
multi oameni vor trebui sa fie constrânsi, dirijati, controlati si amenintati cu s
anctiuni
(pedepse) pentru a fi determinati sa depuna efortul necesar cerut de realizarea
obiectivelor
organizationale.
3. Fiintele umane prefera sa fie conduse, tind sa se sustraga de la
responsabilitati, nu manifesta decât foarte putina ambitie si aspira, înainte de toa
te, la
securitatea mediului în care activeaza.

Teoria Y a fost formulata mai târziu, în baza urmatoarelor constatari:

1. Consumul de eforturi fizice si intelectuale sunt tot atât de firesti ca si joac
a si
odihna.
2. Controlul si sanctiunile coercitive nu sunt singurele modalitati de a genera
un efort pentru realizarea obiectivelor organizationale. Oamenii prefera autocon
ducerea si
controlul pentru activitatile în a caror realizare s-au implicat.
3. Gradul de implicare fata de obiectivele organizationale este proportional cu
marimea recompenselor ce vor rezulta din realizarea lor.
4. Daca conditiile sunt adecvate, fiintele umane sunt dispuse nu numai sa
accepte, dar si sa-si caute responsabilitati.
5. Capacitatea de a exercita un grad relativ ridicat de imaginatie, de
ingeniozitate si de creativitate în solutionarea problemelor organizationale nu es
te limitata,
ci mai degraba larg raspândita în rândurile populatiei.
6. În conditiile vietii industriale moderne, potentialul uman este utilizat numai
partial.

Rezulta deci doua seturi de aprecieri fundamental opuse. Teoria X este pesimista
, statica
si rigida, iar controlul salariatului este impus de superiorul sau. Teoria Y est
e optimista, dinamica
si flexibila, cu orientare spre autoconducere si spre integrarea nevoilor indivi
duale ale
salariatului în cerintele organizationale.
Teoria X si Teoria Y necesita urmatoarele precizari:
- Cele doua teorii se bazeaza pe presupunerile lui McGregor, nu al rolul de reco
mandari
sau sugestii pentru formularea strategiilor manageriale si, ca atare, ele trebui
e verificate în
practica, în confruntarea cu realitatile din întreprinderile turistice.
- Teoria X si Teoria Y nu implica un management rigid {HARD MANAGEMENT) sau un
management maleabil (SOFT MANAGEMENT). Abordarea "hard" poate provoca rezistenta
din
partea salariatilor si sentimente de antagonism, iar abordarea "soft" ar putea a
vea ca rezultat o
conducere delasatoare (LAISSEZ-FAIRE MANAGEMENT), în realitate, managerii întreprind
erilor
turistice recunosc capacitatea salariatilor, dar totodata si limitele acceptabil
e ale
comportamentelor umane, asa cum o cer si situatiile din practica turistica.
- Teoria X si teoria Y exprima puncte de vedere complet diferite si nu trebuie p
lasate pe
aceeasi scala graduala, unde X si Y sunt extreme opuse.
- Nici una dintre cele doua teorii nu constituie un argument contra importantei
exercitarii autoritatii managerului. Din punctul de vedere al Teoriei Y autorita
tea este privita ca una din
multiplele cai prin care managerii exercita conducerea operativa a întreprinderilo
r turistice.
- Diferitele sarcini si, respectiv, situatii întâlnite în practica, reclama din partea

managerilor o mare varietate de abordari pentru rezolvarea lor.

La concluzii similare au ajuns si cercetatorii John I. Morse si Jay W. Lorsch, a

tunci când
sugereaza ca, în situatii diferite, se dovedesc eficiente si modalitati diferite d
e abordare a functiilor
manageriale. Cu alte cuvinte, o întreprindere de turism va efectua prestatii efici
ente numai atunci când
sarcinile si cerintele formulate salariatilor pentru a fi realizate se vor integ
ra în conditiile unor situatii
particularizate.
Într-o maniera simplista, implicatiile Teoriilor X si Y în procesele manageriale se
rezuma
la urmatoarele:
a. Stabilirea obiectivelor întreprinderii de turism si elaborarea planurilor pentr
u
realizarea lor.
b. Punerea în aplicare a planurilor de catre conducerea întreprinderii.
c. Controlul si evaluarea rezultatelor, comparate cu standardele stabilite anter
ior.
Analistul Raymond E. Miles a elaborat un alt concept teoretic pentru
exemplificarea comportamentelor umane. Conform teoriei sale, sarcina manageriala
consta
în integrarea într-un sistem sociotehnic a variabilelor organizationale (scopuri, te
hnologii si
structuri) si a variabilelor umane capabilitati, atitudini, valori, nevoi si car
acteristici
demografice). Aceasta integrare, se realizeaza prin intermediul unor activitati
manageriale
ce includ dirijarea, selectarea personalului, instruirea, evaluarea, comunicarea
 si controlul.
Integrarea se refera si la design-ul costurilor si la recompensa personalului. M
iles,
continuând analizarea Teoriilor X si Y elaborate de McGregor, identifica trei "teo
rii"
manageriale, cunoscute ca Modelul traditional, Modelul relatiilor umane si Model
ul
resurselor umane.
În Modelul traditional, similar cu Teoria X, accentul cade pe control si dirijare.
Modelul se bazeaza pe presupunerea ca membrii unei întreprinderi turistice vor col
abora
eficient cu conducerea, daca sarcinile si procedurile de realizare a lor vor fi
clar formulate,
iar salariatii vor fi selectati, instruiti si platiti în mod corespunzator.
Modelul relatiilor sociale difera de Modelul traditional si poate fi considerat
ca o varianta participativa a Teoriei X. Modelul recunoaste ca tratamentul corec
t al
angajatilor si salariul nu sunt suficiente si acorda atentie nevoilor sociale si
egoistice. Cu
toate aceste preocupari principiile manageriale se axeaza tot pe control.
Modelul resurselor umane difera de cele precedente si se apropie de Teoria Y.
Managerul este privit ca un conducator preocupat sa-si ajute subordonatii, pentr
u ca
acestia sa realizeze performantele cerute. în acest model apare si participarea
colectivelor !a stabilirea obiectivelor firmelor turistice. în plus, daca pe parcu
rsul
rezolvarii apar anumite probleme, sunt analizate si evaluate influentele factori
lor ce pot
constitui surse potentiale ale dificultatilor aparute. Desi în acest model autocon
ducerea si
autocontrolul sunt considerate importante, managerii recunosc totusi necesitatea
si a altor
posibilitati de efectuare a controlului.
Prezinta importanta si faptul ca, în opinia lui Miles, managerii adopta un model
dual de comportament un model pentru conducerea activitatii subordonatilor si un
alt
model de comportament pentru ei însisi, aplicat în relatiile cu managerii verigilor
ierarhice
superioare.
Din cercetarile si aprecierile analistilor se desprinde concluzia ca nici un mod
el, luat
singur, nu este suficient aprofundat pentru a explica în întregime comportamentul in
dividual
si organizational al salariatilor unei întreprinderi turistice.
Oamenii se comporta diferit în situatii diferite si în secvente diferite de timp. în u
nele
situatii oamenii actioneaza rational, iar în altele sunt ghidati de emotiile lor.
Managerilor le
revine sarcina de a crea un mediu adecvat firmelor turistice în care salariatii po
t fi dirijati,
influentati, stimulati si motivati sa contribuie la realizarea scopurilor întrepri
nderilor
turistice.
Daca un manager accepta ideea ca oamenii pot fi manipulati, el va ignora
individualitatea subordonatilor si va subestima inteligenta lor. Desigur, recomp
ensele
economice sunt importante într-o întreprindere turistica, dar adeseori oamenii vor c
eva mai
mult decât salariul primit pentru munca lor. Ei ar dori sa le fie recunoscute capa
citatile,
competenta si potentialul.
Un manager efectiv va recurge deci la o abordare eclectica a
manifestarilor comportamentale, extragând din modelele descrise acele elemente
caracteristice pe care le apreciaza drept compatibile cu natura umana a salariat
ilor din
întreprinderea condusa.
În final, managerul va trebui sa accepte si faptul ca oamenii sunt diferiti si nu
se
încadreaza perfect într-un model conceptual. Salariatii trebuie tratati cu respect s
i
demnitate, trebuie priviti în contextul mediului lor, în care îsi asuma diferite rolur
i. La
fel de importanta este si întelegerea faptului ca situatiile diferite cer si o var
ietate de
sisteme manageriale pentru a ajunge la utilizarea efectiva si eficienta a celei
mai valoroase
resurse a unei întreprinderi turistice, si anume a resurselor umane.

4.3.1. Necesitatea creativitatii în întreprinderile turistice

Stimularea creativitatii salariatilor este un factor important în conducerea unei
întreprinderi turistice. Termenul de creativitate se refera la abilitatea si forta
intelectuala a
salariatilor de a gasi noi idei, iar inovatia, în mod uzual, se refera la aplicare
a în practica
turistica a ideilor noi. într-o întreprindere turistica, aceste idei se pot referi l
a conceperea
unor produse noi, la servicii noi sau la procedee noi de performare a prestatiil
or.
Gândirea creativa si imaginatia sunt elemente importante ale activitatilor turisti
ce
si absenta creativitatii va provoca, fara îndoiala, nu numai o stationare în dezvolt
are, dar cu
timpul poate pricinui chiar un dezastru economic pentru o întreprindere turistica.

Creativitatea impune managerilor întreprinderilor turistice sa reevalueze periodic

dimensiunile segmentelor de piata pe care s-au pozitionat, sa analizeze cu multa
precautie
produsele si serviciile, pentru a elimina din ofertele lor acele produse, servic
ii sau procedee a
caror profitabilitate se diminueaza în ritmuri alerte. În cadrul acestor preocupari,
se cere sa
fie analizata cu prioritate situatia produselor perimate, pentru ca ele sa nu ac
tioneze în
detrimentul întreprinderii turistice.
Evident, decizia unui manager cu privire la restrângerea gamei de produse si
servicii va deveni operanta numai daca întreprinderea turistica si-a asigurat în pre
alabil
portofoliul de noi oferte substitutive, de unde rezulta si necesitatea acordarii
importantei
cuvenite procesului de creativitate.
4.3.2. Procesul de creativitate
Într-o întreprindere turistica, procesul de creativitate nu se desfasoara linear; de
regula, acesta se concretizeaza în patru etape succesive, si anume: cautarea insti
nctiva,
intuitia, concretizarea si definirea logica a ideii noi.
În faza cautarii instinctive, procesul de cautare a noilor idei se plaseaza în sfera
subconstientului, fara a avea conturul unui scop definit.
A doua faza, intuitia, constituie punctul de legatura între constient si subconsti
ent. În
aceasta faza se contureaza interferentele diverselor forte ale mediului si sunt
sesizate conexiunile
ce determina aceste interferente. Intuitia, cu timpul, se va transforma într-o ide
e novatoare, daca
este aplicabila profilului de activitate al întreprinderii turistice.
Concretizarea este cea de a treia faza a procesului de creatie, care urmareste t
rierea
ideilor, eliminarea celor ce nu-si gasesc aplicabilitate În întreprinderea turistica
si retinerea, în
scopul de a fi analizate, a acelor idei care se dovedesc utile pentru conceperea
unui nou produs
turistic, a unui serviciu nou sau a unui procedeu mai eficient de prestare a ser
viciilor;
Definirea logistica a noilor idei urmareste, în final, transformarea lor în procese
operationale, asociate cu analiza aspectelor economice necesare implementarii lo
r (posibilitatile
si costurile de implementare, estimarea avantajelor etc)

4.3.3. Tehnici de stimulare a creativitatii

Unele tehnici de stimulare a creativitatii de bazeaza pe interactiunea de grup,
iar altele
pe stimularea initiativelor unor persoane individuale din cadrul întreprinderii tu
ristice. Printre
aceste tehnici, cele mai cunoscute, dar înca putin aplicate în industria turistica d
in tara noastra,
sunt "brainstormingul si "sinectica".
Brainstorming este o tehnica larg raspândita pe plan mondial pentru facilitarea
creativitatii si a fost initiata de Alex F. Osborn, denumit "parintele brainstor
mingului"9. Scopul
acestei tehnici urmareste gasirea, prin dezbateri de grup, a unor solutii de rez
olvare a
problemelor specifice cu care se confrunta întreprinderea. Conditiile de desfasura
re a
dezbaterilor de grup au fost stabilite de Osborn si privesc urmatoarele:
1. Nici o idee noua nu va fi criticata de participantii la dezbatere.
2. Cu cât o idee este mai radicala, cu atât este mai buna pentru a fi analizata si
dezbatuta.
3. "Productia" de idei noi este limitata la tematica discutiilor de grup.
4. Completarea, nuantarea si finisarea ideii este încurajata.

Rezulta deci ca tehnica brainstorming se bazeaza pe gândirea colectiva, de grup.

Tehnica are adeptii ei, dar în aceeasi masura si opozanti. Opozantii sunt adeptii
gândirii
creative individuale si sustin ca o persoana care actioneaza individual poate sa
-si formuleze si sa-
si concretizeze mai bine ideile daca lucreaza singura, decât atunci când participa l
a o dezbatere
de grup.
În schimb, adeptii brainstormingului sunt de parere ca, în sfera economiei serviciil
or
(unde se încadreaza si industria turismului), fiecare membru al grupului participa
nt la tehnica
brainstorming a acumulat o anumita experienta în procesele prestatiilor de servici
i si, ca atare,
poate contribui în nai mare masura la activitatile creative de finisare a unei noi
idei. Un argument
esential în favoarea acestei tehnici rezida si în faptul ca, daca o decizie de aplic
are a unei noi idei
este elaborata de un grup, gradul de acceptare a solutiei de aplicare este mai r
idicat decât în cazul
când o idee noua emana de la o singura persoana.
În ceea ce priveste sinectica, aceasta tehnica a fost definita la origine ca tehni
ca Gordon
(dupa creatorul ei William J.J. Gordon), dar cu timpul a suferit unele modificar
i si, în prezent,
este mai bine cunoscuta sub numele de sinectica10. În acest caz, la analizarea une
i situatii
particularizate ce necesita gasirea unei idei roi, membrii grupului, participant
i la dezbateri, sunt
selectati cu grija, dupa criteriul apartenentei lor la diversele colective de mu
nca si, respectiv,
dupa experienta lor de munca în colectivele interesate în solutionarea problemelor i
vite.
Rolul vital în reusita dezbaterilor revine conducatorului grupului. În intentia de a
nu
influenta grupul în formularea unor pareri premature, conducatorul grupului nu dez
valuie de la
început scopul concret al discutiilor; el va cauta sa dirijeze dezbaterile într-o as
tfel de maniera
încât problemele cele mai presante pentru bunul mers al întreprinderii sa para ca au f
ost
formulate de însisi participantii grupului. Cu alte cuvinte, ratiunea tehnicii est
e sa nu îngradeasca
dezbaterile în limitele unei teme dinainte cunoscute, evitând în acest fel riscul ca m
embrii
colectivului sa se lase influentati, constient sau nu, sa abordeze doar un singu
r aspect al
problemei analizate. Daca conducatorul (grupului va reusi sa dirijeze discutiile
în cadrul complex
al interactiunilor posibile de grup, de cele mai multe ori dezbaterile se finali
zeaza cu design-ul
concret al unui nou produs sau serviciu turistic.
Cu toate ca tehnicile de brainstorming si de sinectica pot furniza idei creative
, ar fi
incorecta aprecierea ca aceasta creativitate poate emana numai la activitatile d
e grup. Numerosi
analisti apreciaza ca discutiile de grup pot .avea si efecte contrarii si pot co
nduce la inhibarea
creativitatii. Argumentele opozantilor la tehnicile de grup sunt numeroase, iar
dintre acestea
merita sa fie mentionate urmatoarele:
- membrii unui grup pot fi fascinati de o idee noua, dar prin aceasta vor neglij
a
sau vor exclude alte alternative de solutii;
- unele persoane participante la dezbaterile de grup pot avea retineri în exprimar
ea
opiniilor, de teama de a nu fi ridicularizati de alti membri ai grupului;
- managerii de niveluri inferioare pot fi inhibati în exprimarea ideilor lor, în fat
a
unor manageri de niveluri superioare, temându-se sa nu fie apreciati gresit (event
ual sa nu
fie cotati cu necorespunzator) daca solutia formulata de ei nu va fi acceptata;
- pot exista si presiuni camuflate din partea grupului, ce vor descuraja exprima
rea
unor idei apreciate ca deviatoare sau neconforme cu opinia formulata de grup;
- nevoia de a se alatura opiniilor majoritare ale grupului poate fi mai puternic
a
decât nevoia de a explora alte alternative pentru solutionarea unei probleme sau a
lternative
care ar putea fi apreciate ca nepopulare din partea grupului;
- în final, urgenta impusa pentru gasirea unei solutii ar putea conduce la accepta
rea
primei alternative de idei noi, fara a continua eforturile de cautare si a altor
solutii care,
eventual, s-ar dovedi mai relevante pentru decizia ceruta.

4.3.4. Rolul managerului în monitorizarea creativitatii

Unii manageri apreciaza - din pacate destul de frecvent - ca majoritatea
subordonatilor sunt persoane noncreative si dispun de putina abilitate si imagin
atie necesare
conceperii unor idei noi. Pentru o întreprindere turistica, o asemenea optica poat
e fi
daunatoare, deoarece într-un mediu adecvat toi oamenii sunt virtual capabili sa fi
e creatori,
desi gradul de creativitate difera considerabil de la un salariat la altul.
Considerati în ansamblu, oamenii creativi sunt predispusi sa formuleze idei noi, c
hiar
neobisnuite, deoarece numai în rare cazuri se declara multumi de statutul lor prof
esional si
social într-o întreprindere turistica. De cele mai multe ori persoanele creative sun
t constiente
de posibilitatile lor profesionale si deci sunt capabile si de o judecata indepe
ndenta. Prin
urmare, multi salariati se implica nu numai în laturile de rutina ale proceselor d
e prestatii ci si
în latura emotionala a serviciilor prestate, emotie ce deriva din însasi personalita
tea lor. Acesti
salariati manifesta entuziasm în rezolvarea problemelor, mergând pâna la tenacitate pe
ntru a
dovedi capacitatea lor de a executa sarcinile ce le-au fost atribuite.
Daca oamenii creativi pot aduce o mare contributie la bunul mers al
întreprinderi turistice, ei pot provoca si dificultati pentru conducerea acesteia.

Schimbarile într-o întreprindere turistica, asa cum o stiu toti managerii, nu se buc
ura
întotdeauna de popularitate în mijlocul subalternilor. Mai mult, schimbarile provoca
te de
aplicarea unor idei creative pot provoca frecvente restrictii nedorite sau neast
eptate. În
mod similar, în multe cazuri creativitatea salariatilor este înca subestimata, iar t
ehnicile
de stimulare a creativitatii individuale sau de grup nu sunt efectiv utilizate în
întreprinderile turistice. Dar creativitatea nu constituie un substitut al rationa
mentului
managerial, managerului îi revine deci rolul de a determina si de a evalua riscuri
le unor idei
,ce urmeaza sa fie traduse în practicile inovative de prestatii turistice.
4.3.5. Rolul managerului în armonizarea obiectivelor în relatiile conducatori-
subordonati
Importanta pentru exercitarea functiei manageriale este întelegerea
comportamentului factorului uman. Modul cum va reusi un manager sa influenteze
motivatiile salariatilor va depinde, în mare masura, de felul cum priveste el natu
ra umana a
personalului subordonat.
Oamenii angajati într-o întreprindere turistica nu lucreaza singuri, ci grupati în
colective, si fiecare membru al colectivelor respective, o data cu urmarirea rea
lizarii
obiectivelor întreprinderii, urmareste si obiectivele sale personale. Or, aceste o
biective
emana din puncte de vedere diferite si nu se armonizeaza întotdeauna între ele. Deoa
rece
nimeni nu poate garanta ca obiectivele subordonatilor vor fi identice cu cele al
e
superiorilor, una dintre cele mai importante activitati manageriale consta în armo
nizarea
intereselor individuale cu interesele de ansamblu ale întreprinderii turistice.
De aici rezulta ca procesul de conducere urmareste sa stabileasca o legatura si
o
interferenta rationala si armonioasa între doua sfere de activitati fundamentale a
le
întreprinderii turistice:
- pe de o parte prin planuri economice bine fundamentate, structuri
organizationale rational construite, programe eficace de pregatire- perfectionar
e
profesionala si tehnici eficiente de control;
- pe de alta parte, prin cunoasterea nevoilor si dorintelor salariatilor de a fi
întelesi si motivati, pentru a putea contribui, în functie de capacitatea lor, la re
alizarea
obiectivelor întreprinderii turistice.

În plus, managerii trebuie sa stie sa comunice cu subordonatii, pentru ca acestia

sa
înteleaga si ei, la rândul lor, masura în care îsi servesc propriile interese, daca lucr
eaza
eficient în întreprinderea turistica.
CAPITOLUL V TURISMUL ÎN ROMÂNIA
5.1. Succinta prezentare a ultimei jumatati de secol
Intre anii 1960-1970, România a facut eforturi de dezvoltare a infrastructurii tur
istice,
dar majoritatea au fost concentrate pe litoralul Marii Negre.
În anul 1971 este înfiintat Ministerul Turismului care avea în subordine mai multe
organizatii specializate în servicii turistice, în zone precum Brasov, Bucuresti si
litoralul Marii
Negre. România era o tara usor accesibila tarilor din Europa de Vest si oferea o a
lternativa ieftina
Greciei si Spaniei.
Turismul domestic a evoluat si el, iar românii au fost încurajati sa calatoreasca pr
in tara
si sa viziteze monumentele contemporane ale realizarii socialiste. Tot în aceasta
perioada,
numarul vizitatorilor straini a început sa creasca de la 500.000 în anul 1965 la 2.3
milioane în
1972 în cazul celor din Europa de Est si fosta Uniune Sovietica, si de la 200.000
la 600.000 în
cazul turistilor din celelalte tari. În anii 1970, odata cu venirea lui Ceausescu
la putere, tara
devine din ce în ce mai mult condusa sub climatul tiraniei. In anul 1974 este stab
ilita o lege
care solicita turistilor sa schimbe o anumita cantitate de valuta pentru fiecare
zi a vizitei lor în
România. In anul urmator, românilor le este interzis sa gazduiasca turistii straini în
casele
proprii.
Regimul lui Ceausescu a avut un impact semnificativ asupra turismului, mai ales
ca
a restrictionat legatura dintre România si tarile occidentale. Turismul în România a
înregistrat o scadere drastica în perioada anilor 1980, atunci când Ceausescu decide s
a
plateasca datoriile externe ale tarii mult mai devreme decât era prevazut, fapt ca
re a condus la o
austeritate severa pentru cetatenii românii, precum si la o scadere a standardului
de viata. Prin
urmare, standardele serviciilor turistice au scazut si ele sub limitele standard
elor occidentale,
mâncarea distribuita în restaurante si hoteluri era în cantitate mica, infrastructura
si transportul
- de o calitate inferioara, iar România devine o destinatie deloc atractiva pentru
turistii din
Occident.
Dupa revolutia din anul 1989, Frontul Salvarii Nationale (FSN) eradicheaza anumi
te
legi care au avut consecinte negative asupra turismului, de exemplu legea care i
nterzicea
românilor sa gazduiasca turistii straini în casele proprii. Dupa 1989, sosirile turi
stilor
internationali au crescut la 1.6 milioane, desi doar jumatate din ei vizitau tar
a în scop
turistic, iar cealalta jumatate era formata din ziaristi, reporteri si reprezent
anti ai organizatiilor
de caritate.
În perioada post-comunista, România a fost vizitata de turistii din Europa Occidenta
la
din motive legate de anii socialisti si de revolutia din 1989 care a creat o ime
nsa curiozitate
pentru vizitarea obiectivelor asociate cu prabusirea regimului comunist. România a
încercat sa
depaseasca frontierele socialismului si sa încurajeze dezvoltarea turismului la înce
putul anilor
1990, prin utilizarea unui slogan care avea ca scop atragerea cât mai multor turis
ti: come as a
tourist, leave as a friend" { vino turist, pleaca prieten"), dar România mai trebuia
sa-si
actualizeze facilitatile turistice si sa administreze mai bine produsele turisti
ce pe care încearca sa
le promoveze.
La începutul anilor 1990, Guvernul a încercat sa dezvolte capacitatea turistica a
turismului rural, atunci când oamenii puteau, pentru prima oara, sa primeasca stra
ini în casele
lor. Interesul continuu al Guvernului pentru turismul rural s-a regasit în crearea
Comisiei
pentru Zonele Montane (1990) cu vagi responsabilitati de organizare si promovare
a turismului
rural, urmata de o perioada de inactivitate totala a acestei Comisii. În 1994, Aso
ciatia
Nationala a Turismului Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC) a încercat sa promovez
e ideea
turismului rural, atât pentru vizitatori cât si pentru cei care îi gazduiesc, prin imp
lementarea unui
program ce oferea capacitati de cazare turistica promovate prin intermediul unei
retele nationale
de rezervare a structurilor de cazare.
În 1993, Guvernul României initiaza o reforma a programului de dezvoltare a turismul
ui.
Ordonanta Guvernamentala nr. 62, care a devenit ulterior nr. 145 din 27 decembri
e 1994,
stabileste planul pentru dezvoltarea nationala a turismului rural, în special pent
ru regiunile
montane, Delta Dunarii si Marea Neagra. Tot atunci, Ministerul Turismului promov
eaza
propria opinie privind turismul rural, aceea ca acesta reprezinta pentru România c
ea mai
atractiva oferta turistica" posibila.
În momentul de fata, România este pe punctul de a deveni o destinatie turistica
importanta, dar înainte de toate va trebui sa-si estompeze anumite minusuri care n
u îi confera o
pozitie concurentiala pe piata internationala turistica. Aceasta s-a datorat unu
i program de
dezvoltare a turismului prost administrat, dar si datorita perioadei de recesiun
e cu care România
s-a confruntat dupa perioada comunismului. Iar fara o dezvoltare sanatoasa a eco
nomiei
românesti si a societatii, dar mai ales fara o privatizare a acestui sector si far
a un bun program
de promovare a acesteia peste hotare, nu se poate spera ca România sa devina o atr
actie
importanta a turismului international.
Din punctul de vedere al turistilor straini, România se afla în momentul de fata într-
o conjunctura favorabila, dar din cauza lipsei unei bune strategii nu este posib
ila valorificarea
avantajului competitiv pe care tara noastra îl detine. România este o tara europeana
sigura si
riscul asumat de turisti este foarte mic. Atacul terorist din 11 septembrie din
Statele Unite a creat
o anumita vulnerabilitate celorlalte tari, aceasta însemnând ca România va fi destinat
ia
preferata, cel putin pentru moment, a strainilor, deoarece prezinta o anumita si
guranta.
Nu acesta va fi însa asul din mâna de care România se va folosi pentru atragerea
turistilor straini, ci va fi nevoie de o strategie de promovare a turismului car
e sa aiba efecte
durabile si sigure. Asa cum a mai fost precizat, dupa perioada ce a urmat comuni
smului, au fost
facute anumite eforturi de promovare a turismului, dar nu suficiente, în ciuda fap
tului ca sosirile
turistilor pe teritoriul românesc au crescut în fiecare an. Totusi, România nu are des
tula
capacitate de cazare turistica nici macar pentru turismul domestic, ceea ce va a
fecta numarul
turistilor internationali care vor sa viziteze România.

5.2 Analiza macromediului

În analiza macromediului vom face referiri la mediile: economic, socio-cultural, p
olitic,
tehnologic si ecologic.
5.2.1 Mediul economic
Mediul economic este un factor semnificativ, care influenteaza industria turismu
lui
dintr-o tara atât din punct de vedere al cererii, cât si al ofertei. Din punct de ve
dere turistic,
factorii care pot influenta comportamentul de consum sunt rata dobânzii, cursul de
schimb,
disponibilitatea creditului, cresterea si stabilitatea economica si rata inflati
ei, precum si structura
economica a industriilor relevante turismului si profitabilitatea lor (costul ca
pacitatii de cazare,
costul calatoriilor etc).
Preturile, care reprezinta costuri pentru consumatori, au cea mai semnificativa
influenta
asupra puterii acestora de cumparare. De aceea, pretul unei destinatii turistice
ramâne cel mai
important factor asupra cererii turistice. In acelasi timp, preturile pot avea e
fecte negative, în
sensul ca acestea pot fi influentate de cursul de schimb între tara de origine si
tara de destinatie,
precum si de nivelul de inflatie.
În cazul României, puterea lirei asupra leului este foarte puternica, putând avea efec
te
pozitive asupra cererii pentru servicii turistice, întrucât costurile cu transportur
ile si cazarea
sunt relativ mici, cu exceptia Bucurestiului unde costul unei camere pe noapte e
ste de cel putin
25$, iar pretul unei mese în oras este de cel putin 5$. Cu toate acestea, costul u
nei vizite la
muzeu sau calatoria cu autobuzul sau cu trenul este foarte mic.
5.2.2 Mediul socio-cultural
Modificarile din mediul socio-cultural pot determina noi oportunitati sau amenin
tari
pentru turism. Principalele schimbari socio-culturale care ar putea avea un impa
ct asupra
turismului national sunt:
- schimbari în structura familiei si reducerea natalitatii; schimbari în structura vâr
stei pe
piata turistica;
- schimbari în stilul de viata si nevoia de detasare din rutina de zi cu zi;
- schimbarea atitudinii fata de calitatea vietii si cresterea nevoii de a învata l
ucruri noi
manifestata de noi regiuni si culturi;
- cresterea numarului de turisti bine informati ca urmare a scolarizarii si a mi
jloacelor
de comunicare.

Nevoile de calatorie în epoca moderna au fost create de societate si modelate de vi

ata
de zi cu zi. Motivatia individului de a calatori pentru a descoperi în afara grani
telor ceea ce nu
poate gasi în propria tara este creata nu numai de un impuls instinctiv, dar este
creata în
principal sub influenta mediului social în care individul îsi stabileste normele. De
cizia
individuala este predeterminata social, în special în ceea ce priveste calatoriile s
i vacantele.
Ceea ce societatea ofera individului obosit de rutina este turismul, o varietate
de concedii în
afara vietii de zi cu zi, identificându-le ca modalitate de evadare, ofertanti de
putere, energie
si fericire... "
Pietele potentiale pentru turismul international, dar si intern sunt influentate
de numarul
de persoane cu venit mare, timp liber si mobilitatea de a genera si sustine cres
terea pietei
turistice pentru urmatoarea decada. Din punct de vedere al marketingului, un fac
tor important
îl reprezinta atitudinile si comportamentul potentialilor turisti fata de calatori
ile turistice în
comparatie cu celelalte servicii de recreare.
Un alt factor semnificativ în generarea cererii turistice îl reprezinta atitudinea f
ata de
protectia mediului înconjurator sau cel putin exercitarea standardelor minime de r
educere a poluarii
si aglomerarii statiunilor turistice.

5.2.3. Mediul politic

Schimbarile în structura politica, a deciziilor politice si aparitia de evenimente
neasteptate au implicatii majore asupra distributiei turistice si uneori astfel
de situatii nu pot fi
controlate de industria turismului tarii respective.
Liberalizarea turismului în România dupa 1989, precum si a tarilor din Europa de Est
,
au marit interesul turistilor pentru aceasta arie geografica, în special pentru ob
iectivele turistice
legate de prabusirea comunismului. Democratizarea fostelor tari comuniste si ref
orma turistica a
acestora pot avea un impact major asupra cererii turistice din Europa de Vest.
Anumiti factori politici si guvernamentali pot avea o importanta semnificativa a
supra
modului în care cererea pentru servicii de turism evolueaza pe plan intern si inte
rnational.
Astfel, regulile si legile privind protectia consumatorului pot decide trendul c
ererii turistice,
precum si legile anti-trust în stabilirea unei piete competitive.
Exista patru factori importanti care au influenta asupra turismului:
1. Legea transporturilor
În cazul transportului aerian, acesta poate influenta rutele si liniile aeriene, n
umarul de
zboruri, capacitatea locurilor si preturile acestora. Taxele de aeroport reprezi
nta de asemenea o
problema, întrucât sunt platite de turisti.
Modernizat si reorganizat, transportul feroviar raspunde, în acest moment, tuturor
exigentelor pasagerilor, mai ales pe rutele deservite de trenuri Inter - City sa
u rapide. în
completarea acestora, trenurile accelerate permit accesul vizitatorilor în aproape
toate statiunile
sau orasele României, în acelasi timp, conexiunile cu liniile internationale înlesnesc
utilizarea
facilitatilor internationale pentru diferite tipuri de legitimatii de calatorie.

Transportul auto, atât cel intern, cât si cel international, cu microbuze sau
autocare, s-a dezvoltat foarte mult, în ultima perioada de timp acoperindu-se în între
gime
teritoriul românesc (rute interjudetene, dar si judetene sau locale), cât si rute in
ternationale. în
acest sens, exista curse-linii permanente, care fac legatura dintre România si alt
e tari:
Marea Britanie, Italia, Austria, Germania, Spania, Olanda, Franta etc.
Toate resedintele de judet, principalele orase, respectiv statiuni turistice din
România,
sunt legate printr-o retea densa de transport auto în comun, care se realizeaza atât
cu autocare
moderne, cât si cu microbuze.
Între porturile românesti ale Dunarii fluviale nu exista relatii de transport fluvia
l
regulat de persoane. Exista, în schimb, rute de transport de pasageri între România si
Bulgaria
sau România si Iugoslavia ori rute de transport de autovehicule. Din pacate, nu ex
ista curse
regulate de feribot în acest moment pe Marea Neagra, cu plecare din porturile române
sti,
în timpul sezonului se pot face plimbari de agrement, cu plecare din portul turist
ic Tomis,
Constanta, cu navele Euxin, Tomis si Condor, nave pregatite pentru acest gen de
programe.
Exista si anumite programe de reabilitare si restructurare a Cailor Ferate Române
(CFR) co-finantat de BIRD, BERD, Guvernul României si Comisia Europeana în vederea
îmbunatatirii confortului calatorilor, cresterea sigurantei acestora si a eficient
izarii
transportului de marfa în vederea alinierii sistemului national de transport la si
stemul european.
Totodata se are în vedere maximizarea efectelor pozitive asupra mediului si
minimizarea impactului global si local pe care activitatile de transport le gene
reaza si sunt axate
în general pe:
.. stoparea degradarii infrastructurii si mentinerea în exploatare a sistemului de
transport;
.. aducerea în parametrii de functionare si valorificare a capacitatilor existente
 prin
repararea si modernizarea infrastructurilor;
.. înlaturarea sau prevenirea aparitiei restrictiilor de circulatie si eliminarea
blocajelor si aglomerarilor;
.. promovarea tehnologiilor de transport ecologice;
.. integrarea drumurilor de interes local în reteaua de infrastructura nationala.

Calatoriile aeriene se efectueaza în conformitate cu reglementarile internationale

referitoare la conditiile generale de transport aerian al pasagerilor si bagajel
or, precum si în
baza conditiilor de transport înscrise pe biletele de avion, iar taxele platite de
pasager sunt
cele impuse de autoritatile guvernamentale sau de operatorul aeroportuar.
Numarul companiilor internationale si nationale de închiriere a autoturismelor a c
rescut
considerabil în ultimul timp. Dintre companiile care îsi desfasoara activitatea pe p
iata româneasca
amintim: Avis, Hertz, Sixt, Budget, Francocar, Autorent, majoritatea cu reprezen
tante în
Bucuresti si aeroportul Henri Coanda.
2. Agentiile de turism si hotelurile
Controlul asupra clasificarii hotelurilor si a serviciilor prestate de acestea în
vederea
protectiei consumatorilor influenteaza nivelul preturilor si prin urmare natura
cererii. Alte
reglementari, precum nivelul TVA- ului si legile Uniunii Europene privind dreptu
rile angajatilor
au o influenta directa asupra nivelului de servicii.
Numarul agentiilor de turism din România este de peste 1000. Dintre acestea, circa
800
fac parte din Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism. Toate agentiile de tur
ism, legal
constituite, trebuie sa functioneze în baza unei licente de turism eliberate de au
toritatea tutelara în
domeniu. Exceptând conditiile legate de calificarea personalului, spatiu, utilizar
ea mijloacelor de
transport clasificate, o agentie de turism trebuie sa beneficieze de o polita de
asigurare pentru riscul
de insolvabilitate sau faliment.
Ministerul Turismului a solicitat deja hotelurilor si restaurantelor din Bucures
ti înaintarea
documentatiilor necesare obtinerii certificatelor de clasificare si a brevetelor
de turism.
Conform legii, Ministerul Turismului va clasifica restaurantele independente de
3, 4 si 5 stele.
Reprezentantii si proprietarii de hoteluri si restaurante au posibilitatea de a
obtine aceste
certificate prin Internet, aceasta metoda fiind inclusa în programul national de d
ezvoltare
turistica Info Turism. Restaurantele de lux si cele cu specific românesc sunt cele
mai populare
în rândul turistilor internationali si de aceea este necesara intrarea lor în legalita
te, ca mai apoi
sa urmeze procesul de promovare a acestora.
3. Sistemele de rezervare on-line
Sistemele de distributie globala (GDS) folosite de companiile aeriene, precum
SABRE, WORLDSPAN, GALILEO SI AMADEUS pot influenta competitia prin modul în care
acestea functioneaza. GDS (Global Distribution System) a aparut în anii 1970 si 19
80, odata cu
software-ul Windows si Internetul în vederea crearii accesului la e-commerce privi
nd sistemul de
rezervare on-line.
Worldspan ofera o tehnologie de frunte de Tarife si Preturi, în cadrul industriei
turismului, precum Worldspan e-PricingSM, solutii de gazduire si produse de turi
sm
personalizate, inclusiv Worldspan Travel ButtonSM. Worldspan ofera furnizorilor,
distribuitorilor si companiilor din domeniul turistic posibilitatea de a reduce
costurile si de a
creste productivitatea prin recurgerea la o tehnologie de vârf, precum Worldspan G
o, si
Worldspan Trip Manager. Sediul central al companiei este în Atlanta, Georgia. Worl
dspan
apartine companiilor afiliate ale Delta Airlines, Inc (NYSE:DAL), Northwest Airl
ines
(NASDAQ:NWAC) si American Airlines, Inc.
În România sunt utilizate cu succes în mod special Amadeus, Worldspan si Galileo.

5.2.4 Mediul tehnologic

Dezvoltarile tehnologice, în special telecomunicatiile si procesarea informatiilor
pot
determina cresteri ale vânzarilor în industria turismului.
Factorii tehnologici cu influenta majora asupra cererii turistice includ:
.. cresterea activitatii promotionale si de distributie prin intermediul World W
ide Web de
catre sectorul public si privat si agentiile de turism, incluzând vânzarea on-line s
i folosirea
Internetului pentru vânzarile de ultima ora;
.. dezvoltarea bazei de date de consumatori în sistemele informatice de marketing;
.. marketingul de relatie.

Romanian Tourism este una din companiile care au creat un portal profesional de
turism care combina promovarea ofertei turistice cu vânzarea si rezervarea de pach
ete turistice
prin Internet. Acest portal are ca parteneri Asociatia Nationala a Agentiilor de
Turism (ANAT),
Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC), Federati
a Industriei
Hoteliere din România (FIHR), Federatia Patronala din Turism (FPT), Organizatia Pa
tronala a
Turismului Balnear din România (OPTBR) si Romanian Convention Bureau (RCB) si este
singurul portal inclus în ECTAA - Grupul National al Agentiilor de Turism si al As
ociatiilor de
Tur-operatori din Uniunea Europeana.
Prin aceasta tehnologie de transfer se are în vedere dezvoltarea pietei turistice
nationale
si regionale din România si valorificarea produselor turistice de catre companiile
de turism si tur-
operatori.
5.2.5 Mediul ecologic
Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului a fost înfiintat în 1990 si are
ca
responsabilitati monitorizarea factorilor ecologici si promovarea masurilor stri
cte de protectie
a mediului înconjurator, precum si reprezentarea Guvernului României în relatie cu org
anizatii
internationale de specialitate.
Printre alte responsabilitati se numara promovarea si coordonarea unor programe
de
cercetare în domeniul protectiei mediului înconjurator si administrarea apelor si pa
durilor.
Ministerul controleaza 41 de agentii de protectie a mediului înconjurator regional
e, autoritati
locale care aplica politica si strategia referitoare la mediul înconjurator pe o s
cara locala,
precum si Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii.
A fost creat, de asemenea, un program de strategii de promovare a managementului
apelor si padurilor si a protectiei mediului. Dezvoltarea modalitatilor de actiu
ne privind protectia
mediului s-au bazat pe analiza mediului natural din România ce contine doua docume
nte:
Conferinta Natiunilor asupra Mediului si Dezvoltarii (UNCED) si Strategia Româna p
rivind
Mediul înconjurator, creata în colaborare cu un numar mare de organizatii internatio
nale, precum
Banca Mondiala, Comunitatea Europeana, Banca Europeana, Banca Europeana pentru
Reconstructie si Dezvoltare (EBRD). Strategia forestiera se bazeaza pe Conferint
a de la Helsinki
privind protectia padurilor din Europa, iar cantitatea de lemn taiat a fost limi
tata la 15 milioane
cubi metrici.
In concordanta cu obiectivele incluse în strategie, au fost identificate 14 zone m
ajore si
anumite strategii au fost puse în actiune pentru prevenirea si reducerea poluarii.
În afara de
investitiile locale sau ale celor alocate din bugetul statului pentru aceste zon
e, au fost oferite
resurse financiare suplimentare din partea Ministerului Mediului înconjurator, rep
rezentând
aproximativ 3000 mil. lei pentru accelerarea rezolvarii unor probleme serioase d
e poluare.
Plajele din România vor fi incluse în programul Steagul Albastru - Blue Flag",
destinat protectiei mediului din astfel de zone, conform unei hotarâri adoptate de
Guvern în
ultima sedinta, se arata într-un comunicat de presa al Ministerului Apelor si Prot
ectiei
Mediului. Conform acestuia, proiectul de act normativ a fost sustinut de Ministe
rul Mediului si
Ministerul Turismului, care vor asigura si coordonarea comitetului national ce v
a fi înfiintat în
acest scop. Blue Flag" este un program al Fundatiei de Educatie pentru Mediu (FEE
) din
Marea Britanie si reprezinta simbolul plajelor protejate. Titlul se acorda anual
de catre Juriul
European al FEE la propunerea Comitetului National Steagul Albastru - Blue Flag",
pe baza
evaluarii a 27 de criterii pentru plaje si a 16 criterii pentru porturile de agr
ement. Calificarea
Blue Flag" este valabila pentru un singur sezon turistic, iar reînnoirea se face nu
mai dupa o
noua evaluare a îndeplinirii criteriilor.
Plajele din România vor fi incluse în programul Steagul Albastru -Blue Flag", destina
t
protectiei mediului din astfel de zone, în acest sens Guvernul aprobând constituirea
unui comitet
national a carui activitate va fi coordonata de Ministerul Turismului si de Mini
sterul Apelor si
Protectiei Mediului.
CAPITOLUL VI. ANALIZA PIETEI TURISTICE ROMÂNESTI
6.1. Cererea turistica
Cererea turistica este formata din ansamblul persoanelor care îsi manifesta dorint
a de a
se deplasa periodic si temporar în afara resedintei proprii, pentru alte motive de
cât prestarea unor
activitati remunerate la locul de destinatie.
Consumul turistic este o expresie a cererii solvabile a populatiei pentru servic
iile
turistice, care îsi gaseste echivalent în oferta turistica, în timp si spatiu. Consumu
l turistic este
format din cheltuielile efectuate de purtatorii cererii turistice pentru achizit
ionarea unor servicii si
bunuri legate de motivatia turistica.
Gama de servicii pe care un turist le poate solicita în timpul unei calatorii turi
stice, în
decursul unui sejur de vacanta sau în cadrul unei forme specifice de turism, este
foarte variata,
depinzând de însasi forma de turism practicata, de diversitatea produselor turistice
în cadrul
fiecarei forme de turism, de distanta dintre localitatea de resedinta a turistul
ui si locul unde se va
realiza respectivul consum turistic, de sezonalitatea activitatii turistice, de
felul atractiilor turistice
majore care polarizeaza curentele turistice spre anumite destinatii, de puterea
de cumparare a
clientului potential (cererea solvabila) si, într-o proportie importanta, de gustu
rile, preferintele,
aspiratiile etc, într-un cuvânt, de motivatiile nevoilor sociale pentru servicii tur
istice ale clientelei
potentiale.
Încercând o sintetizare a acestor multiple aspecte, rezulta ca cererea turistica se
manifesta
practic într-un numar infinit de variante, nuantate de la un client potential la a
ltul, în functie de:
- tipologia socioprofesionala, familia si forma de turism în care se desfasoara ca
latoria
turistica a clientului interesat;
- caracteristicile tehnice ale voiajului efectuat (durata sejurului, formele de
transport,
modalitatile de cazare etc);
- sursele financiare si sumele disponibile pentru acoperirea cheltuielilor turis
tice în functie
de structura serviciilor;
- motivatiile clientelei si preferintele turistilor pentru atractiile oferite.
Volumul, structura, dinamica, dispersia în timp si spatiu si tendintele de ale cer
erii
turistice sunt influentate în permanenta, de o serie de factori cu actiune continu
a sau ocazionala,
care determina de altfel si dezvoltarea ansamblului industriei turistice pe plan
 si mondial.
Comparativ cu cererea de marfuri, cererea turistica prezinta o serie de particul
aritati, ce
decurg inerent din sfera nevoilor sociale pentru marfuri si servicii ale populat
iei:

.. Spre deosebire de cererea solvabila de marfuri a populatiei, care se identifi

ca cu
consumul propriu-zis al marfurilor (chiar în cazul produselor de îndelungata), cerer
ea de servicii
turistice nu se identifica în totalitate consumul turistic, situatie explicabila p
rin faptul ca acele
categorii de populatie care, din diferite motive, nu-si parasesc localitatea de
resedinta în timpul
concediilor, nu se manifesta de regula ca solicitanti de servicii turistice.

Daca în consumul de marfuri se poate stabili o anumita ierarhizare a formelor de

modificare a cererii pentru diferite grupe de marfuri, cererea turistica nu se c
aracterizeaza, de
obicei, printr-un consum periodic al aceluiasi produs turistic, oferit la aceeas
i destinatie a
calatoriilor turistice. Din aceste considerente, desi în practica turistica se acc
epta clasificarea
cererii în periodica si ocazionala (rara), periodicitatea trebuie înteleasa ca o man
ifestare generala
a cererii de servicii turistice în cursul unei perioade de referinta, avându-se în ved
ere ca, totodata,
periodicitatea consumului turistic nu afecteaza decât într-o mica masura aceeasi ofe
rta de servicii
la intervale apropiate.
Rationamentul face în mod deliberat abstractie de unele forme impuse de manifestar
e
periodica a cererii turistice, ca de exemplu cazul calatoriilor de afaceri (asim
ilate cu calatoriile
turistice), în cazul recomandarilor medicale pentru anumite proceduri de tratament
balneomedical
care necesita repetare la intervale regulate de timp si în aceeasi statiune turist
ica, sau chiar si în
cazul unor forme cu predilectie de turism (de exemplu, vânatoarea sau pescuitul sp
ortiv) legate de
aceeasi destinatie a calatoriilor.

.. Periodicitatea cererii turistice este o functie a veniturilor disponibile, a

timpului
liber si a sezonalitatii activitatii turistice, care genereaza diferite forme de
turism bazate pe o oferta
anuala periodica (de exemplu: turismul în statiunile de sporturi de iarna, turismu
l estival pe litoral
etc). În acest context merita sa fie reamintit faptul ca factorul esential al form
arii periodice
(sezoniere) a cererii turistice si, în consecinta si a repartitiei inegale în timp s
i spatiu a cererii, este
reprezentat de limitele timpului liber disponibil pentru turism în decursul unui a
n calendaristic.

Se au în vedere, în primul rând, concediile si vacantele anuale, care reprezinta perio

ade
mai lungi si neîntrerupte de timp liber si care influenteaza formarea cererii turi
stice prin:
- durata concediilor si vacantelor; cu cât acestea sunt de mai lunga durata, permi
t
fragmentarea lor în mai mare masura si, ca atare atenueaza caracterul sezonier al
cererii;
- limitele caracteristice impuse acestora, cunoscând ca, pentru anumite categorii
de
populatie activa, concediile pot fi utilizate în scopuri turistice numai în anumite
perioade de an (de exemplu în agricultura).
.. Timpul liber saptamânal are în schimb o influenta mai pronuntata asupra periodici
tatii
cererii turistice, din cauza frecventei mai constante de utilizare pentru turism
a sfârsitului de
saptamâna în cursul unui an.
.. Din practica mai rezulta ca cererea turistica are un grad ridicat de spontane
itate în
comparatie cu cererea de marfuri. Cu toate ca în turism s-a adoptat clasificarea c
ererii în ferma si
spontana, însasi cererea ferma comporta în toate împrejurarile un grad ridicat de urge
nta si se
manifesta cu elasticitate variabila la diferite categorii de populatie.
.. Ca rezultat al elasticitatii nevoilor de consum ale populatiei, ordinea de ur
genta a
satisfacerii nevoilor pentru marfuri si pentru servicii turistice se manifesta s
i ea diferentiat de la o
categorie de populatie la alta. Cu anumite exceptii (de exemplu, în cazul cererii
pentru tratament
balneomedicale), cererea turistica este mai putin legata de conditiile de existe
nta ale populatiei
decât cererea de marfuri, fiind în general mult m sensibil influentata de nivelul ve
niturilor
populatiei si de nivelul tarifelor pentru aranjamentele (pachetul de servicii) t
uristice. Prin analogie
cu cererea de marfuri, elasticitatea cererii turistice se exprima prin intermedi
ul coeficientilor de
elasticitate.
Evident, valorile pe care le vor îmbraca coeficientii de elasticitate depind de na
tura
produsului turistic si de natura si categoria cumparatorilor virtuali ale caror
niveluri de venituri
sunt luate în considerare.
Nivelul veniturilor, tarifele, distanta si durata calatoriilor nu sunt singurele
elemente care
pot influenta cererea turistica. În egala masura trebuie cunoscute si obiceiurile
de a calatori ale
cetatenilor si motivatiile care-i incita sa întreprinda calatorii în scopuri turisti
ce.

6.1.1. Tipologii de cerere turistica

În practica turistica, analistii disting trei categorii principale de turisti, cu
diferentieri
sensibile în ceea ce priveste aspiratiile si manifestarile lor de cerere pentru pr
odusele turistice si
pentru destinatiile de vacanta, si anume:

- turisti pentru care constrângerile economice nu sunt de natura sa influenteze în s

ens
restrictiv alegerea formulelor si destinatiilor de vacanta si care constituie ca
tegoria
clientelei de "lux";
- turistii "activi", care dispun de resursele financiare necesare sau sunt în caut
area unor
resurse pentru a stabili un echilibru financiar între mijloacelor lor economice si
cererile pentru calatoriile de vacanta;
- turistii "pasivi" (sau, dupa unii analisti, asa-numitii turisti "captivi"), al
e caror aspiratii
pentru achizitionarea produselor turistice nu depasesc limitele conditiilor lor
economice.
Cererea pentru formele turismului de lux:
Turismul de lux sau turismul paturilor sociale "de vârf (high-life) include toate
categoriile
de clientela pentru care practicarea turismului nu este îngradita de nivelul venit
urilor.
Desi pe aceasta piata particularizata se înregistreaza un volum redus de cerere, p
iata
turismului de lux este totusi profitabila pentru agentii economici, însa dificil d
e monitorizat, din
cauza pretentiilor personalizate fata de nivelul calitativ al serviciilor. De al
tfel, cererea pentru
formele turismului de lux se manifesta în multiple variante, sofisticate si chiar
extravagante, pe
care nu le pot acoperi decât structurile de primire de categoria cinci stele si, n
umai într-o anumita
masura, cele de categoria patru stele.
Impactul sociocultural al turismului de lux asupra destinatiilor de vacanta se m
anifesta cu
efecte contrastante: pe de o parte, turistii de "elita" nu sunt interesati de st
abilirea si dezvoltarea
contactelor cu populatia comunitatilor locale, iar pe de alta parte, se adâncesc c
ontrastele dintre
elita temporar-vizitatoare si populatie, ceea ce poate îmbraca caracterul unor ade
varate provocari
sociale .
Solicitari pentru serviciile turistice de confort superior se manifesta si din p
artea oamenilor
de afaceri, ceea ce stimuleaza agentii economici sa se orienteze si catre formel
e turismului de lux,
desigur în limite rezonabile de competitivitate si de eficienta.
Tot în aceasta categorie se înscriu ocazional si calatorii "marginali" proveniti din
diverse
paturi sociale cu venituri medii, dar dispusi sa sacrifice o parte din aceste ve
nituri pentru a
beneficia de niveluri superioare de confort ir structurile de primire de categor
ia lux.
Turismul de lux este foarte versatil si instabil: comportamentele care evidentia
za caracterul
distinctiv al cererii clientelei si modelele lor originale de manifestare sunt s
upuse tendintelor de
imitare din partea altor paturi sociale mai putin bogate. Afluxul turistilor cu
venituri medii
conduce treptat la "democratizarea" destinatiilor privilegiate ale clientelei de
lux, provocând
inerent reorientarea clientelei de elita catre alte destinatii, exotice, înca "nei
nvadate" de turismul
cu tendinte de masa si catre alte preferinte de consum.
Turismul activ
În categoria turistilor activi se înscriu toti vizitatorii ce formeaza grupuri etero
gene, dar
care au totusi o trasatura comuna: tendinta de a concilia mijloacele lor economi
ce cu dorinta de a-
si satisface cererea pentru diversele forme de consum turistic.
Acesti turisti apartin paturilor sociale care apreciaza ca este necesar sa-si pa
raseasca
resedinta obisnuita pentru a pleca în vacanta si care, din punct de vedere economi
c si cultural,
dispun atât de anumite posibilitati, cât si de discernamânt si selectie privind formel
e de turism si
destinatiile preferate. Oricare ar fi mobilul motivatiilor ce vor genera concret
izarea nevoilor
acestora, pot fi exemplificate unele trasaturi comune ale manifestarilor lor de
consum, începând cu
nevoile elementare pentru odihna fizica, nervoasa si morala si continuând cu nevoi
le de
destindere, agrement-divertisment si setea de cultura, toate rezultând din desprin
derea temporara
din cotidian prin activitati sportive, jocuri de societate, contacte cu populati
a autohtona, acumulare
de noi cunostinte etc.
Satisfactia consumului turistic este amplificata de sentimentul ca îsi poate alege
deliberat mediul destinatiilor de vacanta, stiind ca elasticitatea bugetului lor
le permite si
posibilitatea de a decide asupra perioadei si duratei sejurului asupra formelor
de cazare si asupra
organizarii "loisir"-ului lor. Desigur libertatile enumerate sunt relative, dar
sentimentul deciziei
de selectie este factor determinant al dimensiunilor consumului turistic.
Mai trebuie reamintit si faptul ca o parte din acesti turisti activi manifesta s
i aspiratia de
a adera la practicile turistice ale paturilor sociale mai avantajate din punct d
e vedere economic,
iar preferintele lor pentru activitatile din timpul liber sunt inspirate, pe cât p
osibil, de copierea
modelelor elaborate de ristii de elita.

Turismul celor "pasivi"

În termeni generali sunt catalogati turisti "pasivi" (sau "captivi") cei care ar d
ori sa se
deplaseze în calatorii de vacanta, dar nu dispun de suficiente posibilitati materi
ale pentru a-si alege
mijloacele preferate de transport si de cazare, ramânând captivi, nevoiti sa accepte
formulele
forfetare de vacanta, gatite si comercializate de agentiile tour-operatoare sau
de agentiile
intermediare ale acestora. Nedispunând de suficiente posibilitati pentru a-si real
iza pe cont propriu
sejurul turistic, acesti turisti se limiteaza la câmpul de selectie a ofertelor de
produse turistice pe
care le considera accesibile în limitele bugetelor modeste de vacanta. Cel mai bun
exemplu în
aceasta privinta este oferit de formele turismului rural, unde turistii accepta
deliberat conditiile
modeste de confort, compensat însa cu satisfactiile cautate în mediul înca nepoluat al
gospodariilor taranesti.

6.1.2. Comportamente generatoare de cerere turistica

Motivatia turistica (vocatia, înclinatia) generatoare de cerere turistica este întot
deauna
profund personala, subiectiva, determinata de impulsuri gene (psihologice) si ex
ogene (influentate
de mediu). Impulsurile exogene pot fi:
.. pozitive - manifestate printr-o atractie fata de un obiectiv turistic, o stat
iune (o
destinatie), o forma de turism etc.
.. negative - manifestate prin retinerea fata de anumite forme de turism sau de
o
formula de vacanta sa chiar prin respingerea unei destinatii.

În dorinta de a completa problematica motivatiilor turistic prezinta interes grupa

rea acestor
motivatii în doua mari categorii:
.. motivatii care exprima refuzul consecintelor negative ale mediului din centre
le
urbane si industriale în care traieste turistul virtual, de unde rezulta si aspira
tiile de
a cauta satisfactii si destinderea prin schimbarea temporara a acestui mediu.
.. motivatii de tip pozitiv, care se identifica cu interesul bine definit pentru
anumite
obiective turistice sau cu anumite atractii de importanta deosebita (culturale,
artistice, sportive etc), care se regasesc în afara locului de origine a cererii t
uristice
si care contribuie, cu efecte diferite, la concretizarea cererii pentru activita
tile
turistice preferentiale.

În studierea comportamentului clientelei turistice analistul a emis unele ipoteze

interesante
de materializare a cererii, în functie de personalitatea turistului si de distante
le apreciate de acesta
ca fiind acceptabile pentru calatori spre o destinatie de vacanta.
Aceste studii împart clientela turistica în cinci categorii:
psihocentrici;
cvasipsihocentrici;
mediocentrici;
cvasialocentrici;
alocentrici.

Turistii "psihocentrici" sunt absorbiti de preocuparile lor marunte cu caracter

personal si nu
manifesta decât un interes limitat pentru lumea exterioara. Solicitarile lor pentr
u destinatiile
turistice cuprind:
- destinatii care ofera caracteristici apropiate conditiilor din localitatile lo
r de resedinta;
- activitati de agrement general acceptate de toate categoriile de populatie;
- odihna sedentara;
- destinatii usor accesibile;
- echipamente turistice traditionale;
- calatorii programate si organizate în întregime.
Turistii "alocentrici" se intereseaza de atractiile turistice variate si inedite
, sunt curiosi si
dornici de a descoperi lumea înconjuratoare. Acesti turisti prefera:

'
- regiuni (zone) care nu sunt dezvoltate din punct de vedere turistic;
- experiente noi, de descoperire;
- destinatii mai greu accesibile;
- forme simple de cazare;
- contacte cu populatia locala si cu alti turisti;
- calatorii simple, eventual numai semiorganizate si pe cont propriu.
Între aceste doua categorii extreme se situeaza majoritatea turistilor potentiali,
ponderea
cea mai mare revenind categoriei de turisti "mediocentrici".
Pornind de la considerentul ca motivatiile turistice au întotdeauna un caracter su
biectiv si
nu pot fi decât conditionat-generalizate, cercetatorii care se ocupa cu analiza ci
rculatiei turistice
sunt nevoiti sa recurga la elaborarea mor modele de evaluare a consumului turist
ic, menite sa
substituie insuficienta datelor si incertitudinea comparabilitatii lor.
Astfel, marea diversitate a elementelor componente ale consumului turistic a dus
la
necesitatea elaborarii unor indicatori valorici de comparatie a acestui consum s
pecific de marfuri
si servicii. Astfel, cercetatorii recurg la asa-numitul "cos de consum turistic"
(tourist basket), care
exprima valoarea totala a serviciilor si a marfurilor (serviciilor) consumate de
un turist mediu într-
o unitate te timp de vacanta (zi de sedere, sejur mediu etc.) la o destinatie tu
ristica.
Se poate aprecia ca asemenea modele de fluxuri turistice includ doua efecte:

- un efect de formare a fluxurilor turistice: traficul turistic emis de diferite

tari în functie de
influenta factorilor legati de nivelul de trai (nivelul veniturilor disponibile,
bugetul de
cheltuieli alocabil pentru concediu etc), de posibilitatile de calatorie (durata
calatoriilor, distanta parcursa, timpul disponibil si fractionarea vacantelor et
c.) si de
caracteristicile demografice particularizate (vârsta, sexul, situatia familiala et
c);
- un efect de dispersie a traficului, care depinde de atractivitatea turistica r
elativa a
diverselor destinatii posibile (în functie de tipul sejurului - organizat, semiorg
anizat, pe
cont propriu), de costul sejurului, de diversele mijloace de transport folosite
etc.
De asemenea, în estimarea cererii de servicii turistice va trebui luata în considera
re si
aparitia pe piata turistica a unor noi categorii de consumator priviti nu numai
din punctul de
vedere al volumului crescând al cererii, ci si a diversificarii structurii sociale
a cererii,
caracteristice pentru segmentele de piata din care se recruteaza aceste noi cate
gorii de clientela
(turism pentru tineret, turism social, turism de tratament).
Limitele rezultatelor obtinute prin asemenea modele, care simuleaza comportament
ul si
motivatiile clientelei turistice potentiale, nu reprezinta însa decât un prim stadiu
al cercetarilor
întreprinse în domeniul studierii cereri turistice. Aceste limite sunt dictate de as
pectul static al
acestor modele, care oglindesc numai tendintele traficului turistic la un moment
dat, si nu permit
decât o aproximare a fluxurilor în evolutia lor cronologica, de unde deriva o serie
de probleme
specifice în elaborarea si interpretarea modelelor retinute pentru analiza.
Modificarile în consumul turistic, ca urmare a unor schimbari ale gusturilor clien
telei
(deci modificari de ordin motivational), pot provoca si ele diminuarea atractivi
tatii turistice, dar
aceste mutatii se vor repercuta cu o anumita întârziere asupra numarului global al s
osirilor într-o
zona considerata.
Aspectele analizate, care influenteaza sensibil volumul, structura si intensitat
ea în timp si
spatiu a curentelor turistice convergente spre anumite zone primitoare de turist
i, reflecta din plin
marea diversitate si complexitate a problemelor legate de cercetarea cererii tur
istice.

6.2. Oferta turistica

6.2.1. Caracterizare conceptuala
Oferta turistica este formata din ansamblul atractiilor turistice care pot motiv
a vizitarea
lor. Practic, oferta turistica a unei tari (zone, statiuni) cuprinde totalitatea
elementelor care pot fi
puse în valoare la un moment dat pentru stimularea cererii turistice.
Prin analogie cu clasificarea resurselor turistice, oferta turistica se împarte în p
rimara,
care cuprinde totalitatea valorilor (resurselor) naturale si secundara, incluzând
ansamblul
resurselor create de mâna omului (valori istorice, arhitecturale, culturale, folcl
orice etc.).
Ansamblul ofertei primare si secundare constituie oferta turistica potentiala a
unui
teritoriu, care va deveni oferta reala (efectiva) numai în masura în care va întruni o
serie de
caracteristici pentru stimularea consumului turistic, respectiv atunci când se vor
dezvolta
conditiile necesare de primirea turistilor si de petrecere a sejurului lor în ambi
anta caracteristica
a resurselor primare si secundare, ca rezultat al dezvoltarii bazei materiale a
turismului si a
infrastructurii sale tehnice.
Oferta primara nu are valoare intrinseca: ea se distinge de oferta turistica sec
undara
(produsa de mâna omului) prin faptul ca resursele naturale nu pot fi reproduse art
ificial, ele fiind
create de natura, atât în spatiu, cât si în timp.
Oferta turistica primara si secundara constituie deci "materia prima" pentru ind
ustria
turismului, care se va modela în diferite produse turistice numai printr-un consum
efectiv de
munca vie, înglobata în prestatiile de servicii turistice specifice pentru fiecare p
rodus turistic.
În literatura de specialitate se regasesc si sub numele de resurse turistice antro
pice.
Aceasta "materie prima", desi abundenta în aparenta, devine din ce în ce mai limita
ta,
ceea ce îngusteaza "spatiul turistic" si deci posibilitatea folosirii unui teritor
iu în scopuri
preponderent sau exclusiv turistice. în acest context, se impune o identificare re
alista a resurselor
turistice corespunzând motivatiilor efective, ca si evaluarea corecta a posibilita
tilor de a
transforma resursele potentiale si resursele utilizabile în scopuri turistice.
Cererea si oferta turistica se gasesc în relatii de cauzalitate, atât oferta, cât si c
ererea
putându-se situa una fata de cealalta pe pozitie de factor determinant de evolutie
sau pe pozitie
de rezultanta a acestei evolutii.
Din aceasta cauza, particularitatile produsului turistic imprima si ofertei turi
stice anumite
particularitati specifice, adaptate ca volum, structura si ca diversitate direct
ionate spre
satisfacerea cererii de consum a clientelei participante la diferite forme de tu
rism, cu luarea în
considerare a factorilor care stimuleaza sau limiteaza circulatia turistica.
Oferta turistica se caracterizeaza printr-un ansamblu de bunuri si servicii, a c
aror
materializare este o functie a capacitatilor receptoare. Deoarece capacitatile d
e primire limiteaza
oferta turistica în spatiu, aceasta se caracterizeaza printr-o rigiditate relativa
în comparatie cu
elasticitatea cererii turistice.
Oferta turistica are si anumite limite de ordin temporal, putând avea caracter per
manent
sau sezonier, în functie de conditiile minime pe care le întrunesc resursele natural
e pentru a
putea fi acceptate de turisti într-o anumita perioada din an.
Interesul pentru consumatia turistica nu este ceva înnascut: el apare în contextul
factorilor de influentare a cererii turistice la locul de origine a turistilor p
otentiali. Aceste
conditii, conjugate cu impulsurile de ordin personal (deci strict individualizat
e) ale fiecarui
consumator de servicii turistice, provoaca interesul turistic, cu alte cuvinte -
motivatiile turistice.
Analiza interdependentei diferitilor factori motivationali care stimuleaza sau f
râneaza
circulatia turistica permite adaptarea mai operativa a ofertei turistice la nevo
ile de consum ale
populatiei pentru serviciile turistice.
6.2.2. Resursele turistice - naturale si antropice - ale României
A. Cadrul natural
Cadrul natural este bogat, variat si complex, cu o structura peisagistica deose
bit de
armonioasa. Complexitatea potentialului turistic, ca si gradul sau de atractivit
ate, în general, sunt
în strânsa corelatie cu treapta de relief si cresc progresiv, de la câmpie catre munti
- exceptie
facând Delta Dunarii si Litoralul Marii Negre.
B. Potentialul turistic antropic.
 De-a lungul existentei sale de peste doua mii de ani, poporul român a creat un ex
trem de
variat si bogat patrimoniu cultural, folosit în întregime în scopuri turistice. România
dispune de
monumente care, prin specificul lor pot fi (si sunt) considerate unicate mondial
e. De exemplu:
cetatile dacice din Muntii Orastiei care au rezistat multi ani atacurilor stralu
citelor legiuni
romane, cetatile taranesti si bisericile "fortificate" din Transilvania, biseric
ile de lemn din
Maramures, manastirile din Bucovina, Moldova si nordul Olteniei, monumentele sti
lului
brâncovenesc din Muntenia si Oltenia etc., ca si creatiile lui Eminescu, Brâncusi, E
nescu sau
ale lui Grigorescu s.a.m.d. Fiecare dintre acestea au o valoare turistica deoseb
ita.
Vestigiile antichitatii sunt numeroase si de mare valoare pentru istoria culturi
i si
civilizatiei poporului nostru.

6.3. Capacitatea de cazare turistica

Ca urmare, capacitatea de cazare este semnificativa în România (280.000 locuri de
cazare), comparativ cu alte tari cu realizari remarcabile în domeniul turismului (
Cehia, Croatia,
Polonia, Ungaria s.a.). Practicarea unui turism de masa însa, a facut sa predomine
unitatile de
cazare de categorii inferioare (ponderea hotelurilor de 1-2 stele pe litoralul r
omânesc depaseste
80%).
Desi România dispune de cea mai mare capacitate de primire turistica între tarile
Europei Central-Estice (3.338 unitati de cazare), ea ocupa ultimul loc la indica
torii numar
turisti" cuprinsi în unitatile de cazare si numar înnoptari.
Numarul unitatilor de cazare a crescut în ultimii zece ani cu aproximativ 25%, în
special datorita aparitiei unor noi forme de cazare (pensiuni rurale, urbane si
agroturistice,
hoteluri pentru tineret). Cu toate acestea, numarul locurilor de cazare pe toate
tipurile de unitati si
categorii, în ultimii zece ani, a scazut cu aproape 7% datorita retrocedarii imobi
lelor
nationalizate (în special vile turistice) si schimbarii destinatiei unor structuri
. În 2002,
România dispunea de 272.596 locuri de cazare.
Un proces vizibil se poate observa în ceea ce priveste nivelul de confort, deoarec
e
multe capacitati de cazare turistica de trei pâna la cinci stele au fost construit
e în capitala, la
mare si la munte.
Analizele Peacock Hotels/Global Management arata ca, daca luam ca referinta tota
lul
celor circa 9.000 de camere de hotel prefigurate a exista în Bucuresti pâna în 2012, a
tunci
minim 16-18% din aceasta capacitate ar trebui acoperita de hoteluri de doua stel
e. În prezent,
exista patru hoteluri de cinci stele în capitala, respectiv Marriot, Hilton, Crown
 Plaza si
Intercontinental si unsprezece hoteluri de patru stele, respectiv Majestic, Cont
inental, Monte
Nelly, Lido, Chrystal Palace, Howard Johnson, Sofitel, Stil Hotel, Sky Gate, Cla
ss Hotel si
Hotel 7.
6.3.1 Capacitatea de cazare pe forme de turism
Circa 42,7 % din capacitatea de cazare turistica a României se afla în statiunile d
e pe
litoralul Marii Negre, 16,3% în Bucuresti si orasele resedinta de judet (exclusiv
Tulcea),
15,7% în statiunile balneare, 11,5% în statiuni montane, 0,8% în Delta Dunarii si 12,9
% din
locurile de cazare în alte trasee si destinatii turistice. Fenomenul de sezonalita
te este specific
mai ales pentru turismul de litoral, chiar daca acesta nu este reflectat proport
ional în indexul de
utilizare a capacitatii de cazare (41,3%), datorita contributiei asa-numitului t
urism social.
Pe litoralul Marii Negre si în Bucuresti, ambele locatii deservite de câte un aerop
ort
international (Bucuresti - Henri Coanda si Constanta), unitatile de cazare au o
capacitate mult
mai mare decât în celelalte zone turistice (147 paturi este media capacitatii hotelu
rilor de la
Marea Neagra, în timp ce în zonele montane media aceasta este de numai 48). Acest lu
cru face
ca Bucurestiul si litoralul Marii Negre sa fie favorabile practicarii turismului
de grup si sa fie
destinatiile preferate de tur-operatorii internationali.
Turismul de litoral
Iesirea României la Marea Neagra a creat conditii pentru dezvoltarea turismului d
e litoral.
Statiunile de pe litoral concentreaza aproape jumatate din capacitatea de cazare
existenta la
nivelul întregii tari (42,7%).
Datorita faptului ca s-a practicat un turism de masa, ponderea hotelurilor de 1-
2 stele
depaseste 80%, în timp ce hotelurile de 3 stele au o pondere foarte scazuta.
Structurile de cazare pe litoralul Marii Negre sunt concentrate cu precadere în zo
na de
coasta, având oportunitati limitate de expansiune. Prin urmare, investitiile au ca
scop în special
reorientarea actualelor structuri.
Turismul montan
În România, practicarea turismului montan are conditii foarte bune de dezvoltare
datorita potentialului oferit de cele trei catene muntoase ale Carpatilor. între t
ipurile de turism
montan, turismul pentru schi dispune de un potential natural ridicat pentru dezv
oltare.
Pentru ca România sa fie recunoscuta pe plan international ca o destinatie turist
ica
pentru practicarea sporturilor de iarna este necesara îmbunatatirea infrastructuri
i generale, a
ofertei pentru sporturile de iarna, refacerea si dezvoltarea infrastructurii tur
istice pentru turismul
montan (amenajarea de noi pârtii de schi cu instalatiile de transport pe cablu afe
rente,
instalatii si echipamente de producere a zapezii artificiale si de întretinere a pâr
tiilor), precum si
dezvoltarea, modernizarea si diversificarea structurilor de primire.
Turismul balnear
România are un potential natural ridicat pentru tratamentul balnear al diferitelo
r boli,
dat fiind fondul de resurse disponibile. Subsolurile românesti în momentul de fata c
ontin
peste 1/3 din resursele de ape minerale europene, si o serie întreaga de resurse m
inerale unice
sau cu o slaba raspândire pe plan european:
- gazele de mofeta din zona Carpatilor Orientali,
- namolurile sapropelice de la Lacul Sarat sau Techirghiol.
Climatul României este în mod special adecvat pentru tratamentele terapeutice, incl
uzând
arii cu un bio-climat tonic, sedativ, marin si de mine sarate.
Calitatea fizico-chimica si valoarea terapeutica a factorilor naturali de cura s
unt similare
si chiar superioare celor existente în statiunile balneare consacrate pe plan mond
ial, în toate cele
14 categorii de afectiuni cuprinse în Nomenclatorul Organizatiei Mondiale a Sanata
tii.
Dezvoltarea extensiva a segmentului de turism balnear pâna în anul 1989 a fost real
izata
atât în vederea practicarii unui turism de masa de tip social pe plan intern, cât si p
entru accesul
international. Astfel, în România, dintr-un total de 160 de statiuni balneare, si de
circa 232
localitati si puncte balneare, doar un numar de 24 sunt de interes national, cel
elalte având un rol
mai redus pe piata turistica interna si europeana.
O problema specifica societatilor de turism balnear este cea legata de proprieta
tea asupra
bazei de tratament.
Se întâlnesc situatii complexe care genereaza nereguli în încheierea contractelor de
servicii balneare: baza de tratament fie se afla în proprietatea unitatii de cazar
e pe care o
deserveste (Covasna, Sovata, Lacul Sarat, Voineasa), fie deserveste mai multe un
itati de cazare,
sau numai unitatea în care este integrata, fiind însa proprietate de stat (Calimanes
ti, Caciulata,
Felix, Herculane, SC Mangalia SA).
Desi statiunile balneare românesti se bucura de un renume international
incontestabil în tratarea unei largi game de boli si afectiuni, multe dintre amena
jarile de
tratament se afla într-o stare precara de functionare.
Datorita calitatii infrastructurii de cazare si a serviciilor furnizate, numaru
l turistilor
straini în statiunile balneare a scazut. Românii reprezinta 95% dintre turistii înregi
strati în
structurile balneare, si peste 97% din numarul înnoptarilor în aceste structuri. Num
arul mare de
turisti români este înregistrat în special datorita programelor sociale si sindicale. În
cazul
turistilor straini, Germania ocupa primul loc, cu o treime din totalul înnoptarilo
r, urmata de
Israel si Ungaria.
Aceasta forma de turism este sustinuta de o capacitate de cazare care reprezint
a 12,9 %
din totalul locurilor existente la nivelul întregii tari, în ultimii ani înregistrându-s
e o diminuare a
acesteia, ca urmare a schimbarii destinatiilor unor unitati de cazare. Numarul t
uristilor straini în
turismul cultural religios a crescut cu 28,5%.
 Turismul Rural si Agroturismul
Dezvoltarea si promovarea turismului rural românesc este realizata de Asociatia
Nationala pentru Turism Rural Ecologic si Cultural (ANTREC), organizatie non-guv
ernamentala
înfiintata în 1994, membra a Federatiei Europene de Turism Rural - EUROGITES. ANTREC
are
32 de filiale judetene (din cele 41 de judete din tara) aproape în toata România, un
numar de
2500 membri si pensiuni turistice si agroturistice în 770 de sate românesti.
Cu toate ca turismul rural are o oferta de cazare si alimentatie deosebita, de
la cabane si
pensiuni cu caracter rustic la cele dotate la standarde de trei stele, acest tip
de turism nu este bine
dezvoltat deocamdata, având în vedere ca prezinta o mare cerere pe piata de desfacer
e turistica,
implica investitii reduse si grad de risc scazut si totodata reprezinta o resurs
a pentru forta de
munca rurala.
Turismul rural ar putea fi practicat în toata perioada anului si de asemenea ar p
utea fi
mai bine dezvoltat prin facilitarea pescuitului, vânatorii, drumetiilor. Prin Prog
ramul Vacanta
la tara" demarat de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului se
urmareste
promovarea turismului rural si atragerea turistilor straini în pensiunile agroturi
stice românesti.

6.3.2. Capacitatea si calitatea structurilor de cazare turistica

România dispunea în anul 2002 de 3.250 capacitati de cazare turistica, continând
105.425 camere care pot gazdui pâna la 282.806 persoane. Capacitatile de cazare tu
ristica includ
hoteluri, hanuri (moteluri), vile si cabane turistice, pensiuni agro-turistice,
campinguri, sate de
vacante, bungalouri, tabere de elevi si prescolari si spatii de cazare pe nave.
Hotelurile detin
cea mai mare pondere în capacitatile de cazare, respectiv 161.528 locuri (57,1%),
urmate de
taberele de elevi si prescolari cu 41.400 locuri (14,6%), campingurile cu 25.774
locuri
(9,1%) si vilele turistice cu 21.205 (7,5%).
Tabel nr. 3: Clasificarea calitatii capacitatilor de cazare
Nivelul calitatii
Capacitatea de cazare
totala
Procentul numarului
de camere
Numarul de paturi
%
5 Stele
1,032
0.4
4 Stele
4,233
1.5
3 Stele
21,285
7.5
2 Stele
108,436
38.3
1Stea
80,521
28.5
Neclasificat
67,299
23.8

Sursa: România Factbook 2005

În ceea ce priveste calitatea facilitatilor de cazare turistica, cel mai mare num
ar de locuri
(58,4%) îl detin nivelurile de doua si trei stele, ceea ce indica un nivel mediu a
l calitatii
structurilor de cazare. Nivelurile de o stea si cele neclasificate detin o ponde
re de 39,1% din
numarul camerelor si sunt considerate necompetitive la nivel international. Conf
ortul superior
oferit de camerele de patru si cinci stele este foarte mic, de numai 2,5%.
Statul detine mai mult de jumatate din structurile de cazare sau unitatile de c
azare
turistica (53%), reprezentând 69,8% din capacitatea de cazare a numarului de perso
ane, iar
sectorul privat detine numai 35,3% din unitati, respectiv 19,1% din capacitatea
de cazare a
numarului de persoane. Având în vedere densitatea hotelurilor si a capacitatilor de
cazare, zona
litoralului, exceptând Constanta, detine cel mai mare numar de unitati de cazare t
uristica,
respectiv 41,8%

6.4. Turismul si economia în tara noastra

În ceea ce priveste economia României, sectorul serviciilor a fost cel mai dinamic
factor
care a contribuit la economia tarii, dupa cum sugereaza Institutul National de S
tatistica si Studii
Economice (INSSE): sectorul serviciilor a fost de aproximativ 15 ori mai mare ca
valoare în
1997 decât în 1993. Datele INSSE arata ca turismul a reprezentat unul din cele mai m
ari parti ale
industriei de servicii în 1997 cu o valoare de 716 bilioane lei. S-a estimat ca, în
acelasi timp,
turismul a contribuit cu 5,2% la Produsul Intern Brut al tarii în 1999, însemnând 17.2
50 bilioane
lei.
Sectorul turistic a contribuit cu 1,4% la PIB (29.583,1 bilioane lei) în 2004 si
se asteapta
sa creasca la 88.067,6 bilioane lei pâna în 2014. Contributia serviciilor turistice
la economia tarii
va creste de la 5,9% în 2004 la 6,4% în 2014.
Turismul personal al României este estimat la 72.422,7 bilioane lei (US$2.014 mii
) sau
4,2% din totalul consumului individual în anul 2004. Pâna în 2014 acesta ar trebui sa
ajunga la
nivelul de 217.304 bilioane lei. Turismul în scop de afaceri este estimat la 19.96
7,1 bilioane lei
(US$555,3 mii) în anul 2004, cifra ce va creste la 58.787,0 bilioane lei (US$934,1
mii).
CAPITOLUL VII TURISMUL SI MEDIUL

7.1. Protectia si conservarea mediului, necesitate obiectiva a dezvoltarii turis

mului
Calitatea mediului este afectata, în general, de doua grupe de factori esentiali:
factori
cu caracter obiectiv, rezultati prin manifestarea unor fenomene naturale nefavor
abile si
factori subiectivi, cauzati de activitati umane. Printre multiplele activitati p
rin care omul
poate contribui la distrugerea mediului se includ si activitatile turistice, des
fasurate
nerational si necontrolat, în teritoriu. Spre deosebire însa de rezultatele nocive p
entru mediu,
pe care le genereaza unele îndeletniciri (ca, de exemplu, cele industriale), ale c
aror efecte
pot fi, în cel mai fericit caz, limitate, turismul îsi poate aduce o contributie pro
prie,
semnificativa, nu numai la stoparea degradarii cadrului natural, cauzata de acti
vitatile
desfasurate, dar si în directia protejarii si conservarii mediului, prin adoptarea
unor
reglementari specifice si eficiente.
Relieful, reteaua hidrografica, peisajul, resursele naturale de factura balneara
,
monumentele naturii etc, la care se adauga si resursele antropice ca monumente d
e
arhitectura si arta, siturile arheologice si istorice s.a. reprezinta componente
ale mediului
ambiant si se constituie în resurse de oferta si atractie turistica, favorizante p
entru
desfasurarea unor multiple forme de turism: de la drumetie, odihna si recreere,
ia
turismul de sanatate sau cel cultural etc. Cu cât aceste resurse sunt mai variate
si complexe,
dar mai ales nealterate si neafectate de activitati distructive, cu atât atractia
lor devine mai
puternica si genereaza activitati diversificate, raspunzând, astfel, unor foarte v
ariate motivatii
turistice.
Rezulta ca relatia turism-mediu ambiant are o importanta deosebita, ocrotirea si
conservarea mediului ambiant reprezentând conditia primordiala de desfasurare si d
ezvoltare a
turismului. Orice interventie distructiva sau de modificare a proprietatilor pri
mare ale acestuia
aduce prejudicii potentialului turistic, care constau în diminuarea sau anularea r
esurselor sale,
dar si a echilibrului ecologic, putându-se periclita, în ultima instanta, sanatatea
sau chiar
existenta generatiilor viitoare.
Acest aspect a fost subliniat, în repetate rânduri, în cadrul unor reuniuni consacrate
ocrotirii si conservarii mediului ca, de exemplu: Conferinta Uniunii Internation
ale de Conservare
a Naturii (U.I.C.N.) din anul 1967 de la Spindlesy Hyn - Cehoslovacia, simpozioa
nele
internationale având ca tema ocrotirea naturii, organizate la Cluj-Napoca (1968),
Arles (1971) si
Copenhaga (1973), conferinta Natiunilor Unite pentru mediul înconjurator de la Sto
ckholm
(1972), conferinta pentru Securitate si Cooperare în Europa de la Helsinki (1977),
conferinta
Mondiala a Turismului de la Manila (1986) s.a.
Începând cu anul 1980, dupa publicarea "Strategiei mondiale de protectie a mediului"
de catre U.I.C.N., multe tari au început sa coopereze pentru satisfacerea unor cer
inte în acest
domeniu. Astfel, în 1987, s-a înfiintat Comisia Mondiala pentru Mediul înconjurator si
Dezvoltare", a carei strategie principala a fost conceputa la nivel global si, u
lterior, orientata, pe
noi baze, la nivel national, pe diferite niveluri de catre administratiile guver
namentale.
Dezvoltarea aparuta în domeniul managementului viabil pentru resurse a fost (accep
tata ca o
modalitate logica de atingere a dorintei de conservare si totodata de dezvoltare
a mediului
ambiant.
O noua etapa referitoare la mediul ambiant, în viziunea acestei strategii, are o r
elevanta
deosebita în toate tarile, în principal în cele din Europa de Vest. Mediul ambiant, co
nsiderat
alaturi de mediul socioeconomic si fenomenele culturale, prezinta anumite restri
ctii pentru
dezvoltarea turistica. Turismul modern ne demonstreaza însa ca activitatile umane
de profil,
încep sa se modifice sau sa "manipuleze" mediul atât în sens pozitiv, cât si negativ, ia
r
consecintele nu sunt usor de prevazut. Turismul necontrolat poate contribui la d
ezvoltarea
mediului si implicit, la autodistrugerea sa. Tocmai de aceea, profesorul elvetia
n J. Krippendorf
sublinia: "Daca putem sa pierdem si apoi sa ne reconstituim capitalul în alte dome
nii ale
economiei, nu acelasi lucru se întâmpla în turism, unde substanta de baza - peisajul s
i pamântul -
o data pierduta, este iremediabil pierduta".
Este tot mai evident ca perpetuarea unui turism ce considera legitima ignorarea
mediului
ambiant este imposibil sa ramâna valabila pe termen lung.

7.2. Aspecte ale degradarii mediului prin turism

Actiunile distructive ale unor activitati turistice se manifesta, în principal pri
n folosirea
necorespunzatoare a mediului ambiant, în scopuri recreative si de agrement, dublat
a de o interventie
brutala a omului asupra peisajului si resurselor naturale. Aceste practici nociv
e se întâlnesc mai ales în
zonele {sau la obiectivele) de mare atractivitate, situate în spatiile populate, s
au în imediata apropiere a
marilor aglomerari urbane. De asemenea, absenta unor reglementari privind compor
tamentul
vizitatorilor, însotite de o monitorizarea zonei sau obiectivelor, favorizeaza des
fasurarea activitatilor
care afecteaza calitatea mediului si pun în pericol integritatea si conservarea ob
iectivelor. Astfel de
cazuri se întâlnesc, mai frecvent, în urmatoarele situatii:
1. În zonele sau la obiectivele turistice situate în afara traseelor marcate si spec
ial
amenajate, care atrag fluxuri importante de vizitatori, în principal în perioadele d
e week-end, si unde
se deruleaza o circulatie turistica necontrolata. Prejudiciile pricinuite sunt p
rofunde si, adesea, pot
avea un caracter ireversibil. Dintre acestea pot fi mentionate: distrugerea vege
tatiei si florei, ruperea
copacilor si în special a puietilor, distrugerea semintisului natural, desprindere
a de roci, braconajul
s.a., care, în final, au ca rezultat împiedicarea regenerarii plantelor, terasarea s
olului, tulburarea
biotopurilor specifice vânatului si, în general, a faunei, mergând uneori pâna la dispar
itia unor specii.
Este de semnalat, de asemenea, disparitia unor specii floristice, cauzata de col
ectarea abuziva a
florei, în special a plantelor declarate monumente ale naturii, si totodata de nec
unoasterea, de
catre turisti, a gravelor implicatii pe care le pot avea actiunile necontrolate
asupra factorilor de mediu.
în aceasta situatie se afla o serie de specii de plante ocrotite de lege si aflate
pe cale de disparitie, cum
sunt: Floarea de Colt, Garofita de Munte cu varietatea ei Garofita de Piatra Cra
iului s.a.
Circulatia turistica necontrolata efectuata la obiectivele turistice naturale sa
u antropice
provoaca, de cele mai multe ori, distrugerea ireversibila a unora dintre element
ele care le-au
consacrat ca atractii turistice, dar care Iesi asigura valoarea intrinseca, uneo
ri având caracter de
unicat.
Vizitarea intensiva a unor monumente istorice, arhitectonice si de arta, în condit
ii improprii
(iluminat cu lumânari, lipsa dotarilor tehnice de aerisire sau de poluare etc.) a
condus la degradarea
frescelor de mare valoare a unor manastiri, a picturilor din cadrul unor monumen
te istorice si
de arta, distrugerea formatiilor carstice din interiorul pesterilor etc.
Tot la acest capitol se înscrie si inexistenta în zonele (sau de-a lungul traseelor)
turistice, a unor demarcari precise a locurilor de popas si campare. Stationarea
pentru picnic
sau instalarea de corturi în zone de mare atractivitate provoaca, inevitabil, degr
adarea
peisajului si a altor componente ale mediului ambiant, ca urmare a tasarii solul
ui si, în
special, a urmelor reziduale lasate la întâmplare de turisti la locurile de popas. A
stfel de
situatii de întâlnesc, de obicei, în zonele destinate turismului de odihna si recreere
, în
preajma statiunilor si a centrelor urbane si, în special, pe pajistile montane, în a
propierea
cabanelor, pe malul râurilor sau lacurilor etc.
2. Fenomenul poluarii naturii s-a amplificat o data cu patrunderea turismului
automobilistic în locuri pâna nu demult inaccesibile pentru acest mijloc de transpor
t.
Abatându-se de la traseele amenajate de acces, turistii patrund pe, drumuri ocolit
e,
oprindu-se în poieni pitoresti si provocând distrugerea pajistilor, a arbustilor si
a florei, în
general, prin strivirea acesteia sau sub influenta gazelor de esapament, scurger
ilor de ulei etc.
Efectul nociv al turismului automobilistic se face resimtit si prin intensificar
ea
circulatiei în statiunile balneoclimaterice. în absenta unor restrictii le acces în st
atiuni, a unor
zone amenajate de parcare, turismul automobilistic altereaza calitatile aerului
ori ale
factorilor de cura, influentând negativ si tratamentele balneare specifice.
3. Conceptia gresita de valorificare a resurselor naturale si, în special a factor
ilor
naturali de cura afecteaza potentialul turistic, prin exploatarea stiintifica si
nerationala a
acestuia si realizarea necorespunzatoare a obiectivelor de investitii cu caracte
r turistic, care
se concretizeaza prin:
- supradimensionarea statiunilor din punctul de vedere al capacitatilor de
primire si tratament, comparativ cu capacitatea potentialului resurselor destina
te unei
exploatari rationale;
- nerespectarea principiilor generale de protectie si exploatare a substantelor
minerale balneare, cu deosebire a apelor minerale si termominerale, cum fi: limi
tarea
zacamintelor în raport cu rezervele omologate de substante minerale balneare,
executarea lucrarilor geologice în conformitate cu prevederile cercetarilor si
proiectelor de specialitate, evitarea exploatarii zacamintelor pâna la epuizare, p
rotejarea
si evitarea altor actiuni care pot conduce la degradarea factorului de cura (exe
mplu,
namolurile terapeutice), asigurarea perimetrelor hidrogeologice si sanitare ale
resurselor
împotriva unor agenti poluanti etc.

4. Dezvoltarea nesistematizata a localitatilor turistice, în special a statiunilor

, neajuns
ce se caracterizeaza prin:
- proiectarea necorespunzatoare a obiectivelor de investitii cu caracter turisti
c;
- stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materiala turistica;
- realizarea de constructii inestetice, neadaptate specificului arhitectonic tra
ditional sau
specificului etnografic si natural al zonei;
- ocuparea intensiva a spatiului cu constructii turistice etc.

Toate aceste actiuni au ca rezultat o supraîncarcare a teritoriului cu instalatii

turistice,
afecteaza echilibrul ecologic, conduc la urbanizarea statiunilor.
5. Amenajari deficitare pentru vizitarea pesterilor - obiective de mare atractiv
itate
turistica, executate fara respectarea tehnicii specifice unor astfel de lucrari.
Efectele rezultate
constau în degradarea totala sau partiala acestora, cum este cazul pesterilor Muie
rii (Muntii
Parâng), Ialomitei (Muntii Bucegi) s.a.

7.3. Conceptul de dezvoltare durabila în turism

În ultima perioada a fost adoptat si în ramura turismului conceptul de "dezvoltare d
urabila",
utilizat deja în alte sectoare de activitate. Pentru turism, acest concept a fost
enuntat de U.I.C.N.
astfel:
"Dezvoltarea durabila este un proces care se desfasoara fara a distruge sau a ep
uiza
resursele, asigurând dezvoltarea. Resursele trebuie valorificate într-un ritm identi
c cu cel de
reînnoire a lor, renuntându-se la exploatare atunci când resursa se regenereaza foarte
lent, pentru a o
înlocui cu alta cu mai mare putere de regenerare. Toate resursele trebuie exploata
te în asa fel, încât
de ele sa beneficieze si generatiile viitoare".
Exista trei principii majore de dezvoltare durabila:
-durabilitatea ecologica, asiguratoare a unei dezvoltari suportabile cu mentiner
ea tuturor
proceselor ecologice esentiale, mai ales a diversitatii resurselor biologice;
- durabilitatea sociala si culturala, ce garanteaza o dezvoltare economica favor
abila
membrilor societatii, compatibila cu cultura si valorile de cultura si civilizat
ie existente, cu
pastrarea identitatilor comunitare;
- durabilitatea economica, având rol în asigurarea unei dezvoltari economice
eficiente, resursele fiind astfel gestionate, încât sa existe si în viitor.
Altfel spus, durabilitatea economica a turismului se defineste ca un model de
dezvoltare care asigura:
ameliorarea calitatii vietii în asezarile umane care primesc turisti;
posibilitatea de a oferi vizitatorilor experiente de prima calitate;
pastrarea calitatii mediului ambiant, element esential pentru vizitatori si gazd
e.

Din punctul de vedere al protejarii mediului, avantajele promovarii unui turism

durabil rezida în urmatoarele aspecte:
- turismul durabil favorizeaza întelegerea efectelor activitatilor de turism
asupra mediului natural, cultural si uman;
- asigura realizarea unei planificari si zonari a teritoriului care sa permita o
dezvoltare turistica adaptata la capacitatea de suport a ecosistemelor;
- orienteaza realizarea unor dotari si instalatii de agrement, care poate fi
benefica si pentru populatia locala si poate contribui astfel cu fonduri la cons
ervarea
siturilor arheologice, cladirilor si vestigiilor istorice;
- favorizeaza utilizarea rentabila a terenurilor cu randament agricol scazut;
- respecta si asigura cerintele de protectie a mediului, dovedind astfel importa
nta
resurselor naturale si cultural-istorice, pentru cresterea bunastarii economice
si sociale a
comunitatilor locale.

La Conferinta Globala pentru Afaceri si Mediul înconjurator care a avut loc la

Vancouver (Canada) în anul 1992, specialisti din peste 60 de tari au prezentat
schimbarile majore care au avut loc în sectorul industriei turistice, în ultimul dec
eniu.
Aceste schimbari au vizat toate aspectele prin care se poate aborda industria
turismului, si anume:
1. Politici, legislatie, reglementari:
- realizarea institutiilor si cadrului necesar pentru implementarea turismului d
urabil;
- asigurarea conservarii si protectiei resurselor turistice de baza;
- mobilizarea sectoarelor industriei turistice pentru practicarea ui turism dura
bil în
concordanta cu cerintele de mediu;
- stabilirea unui cadru legislativ-juridic care sa vina în sprijinul agentilor de
turism,
autoritatilor regionale si locale, pentru corijarea atitudinilor turistilor fata
de mediu.

2. În domeniul cercetarii si tehnologiei:

- identificarea resurselor naturale de baza, cu valente turistice;
- identificarea resurselor culturale, cu valente turistice;
- stabilirea cererii turistice viitoare si compararea acesteia cu capacitatile o
fertei de a o
asigura;
- realizarea unei banci de date si a unei monitorizari prin indicatori specifici
care sa
evidentieze noile oportunitati si sa sprijine noile decizii de planificare si de
zvoltare a industriei
turistice în conditiile protejarii mediului;
- utilizarea tehnologiilor performante pentru proiectarea unui turism receptiv l
a
problemele mediului ambiant, cu aplicarea unor solutii arhitecturale, de inginer
ie a constructiilor
si de dotare a acestora, fara afectarea mediului si în conformitate cu specificul
fiecarei zone;
- asigurarea unui management tehnic si practic al circulatiei turistice pentru p
rotejarea
echilibrului ecologic si evitarea degradarii mediului

3. În domeniul economico-financiar:
- includerea costului de mediu în încasarile percepute pentru activitati turistice, în
ideea
ca poluatorul trebuie sa suporte anumite taxe legate de formele de poluare, prin
care sa
contribuie indirect la conservarea mediului ambiant;
- elaborarea unor rapoarte privind gradul de implementare a proiectelor propuse
(la
nivel international, national, regional), a unor actiuni întreprinse si a schimbar
ilor legate de
adaptarea la cerintele de mediu ale industriei turistice;
- utilizarea influentei pietei interne si internationale pentru identificarea de
noi piete
turistice, cu respectarea cerintelor de mediu si realizarea de parteneriate comu
ne pentru punerea
în practica a noului concept de ecoturism - element de sustinere a turismului dura
bil;
- obtinerea de beneficii din marketingul de mediu, prin dezvoltarea si vânzarea un
or
produse turistice compatibile cu valoarea acestora.

4. În domeniul comunicarii si formarii:

- realizarea unei atitudini deschise în rândul angajatilor firmelor de turism si a
populatiei locale fata de problemele de mediu;
- elaborarea codurilor de practica pentru industria turistica, a standardelor pe
ntru
creditul de mediu, în vederea atenuarii impactelor;
- influentarea cererii turistice si a motivatiilor de calatorie, prin largirea o
fertei si a
unei mai bune informari a turistilor, prin aplicarea codurilor de etica turistic
a;
- evaluarea rezultatelor pozitive din trecut, în vederea stabilirii de noi propune
ri de
dezvoltare durabila, cu transmiterea proiectelor si experientelor pozitive prin
intermediul
organismelor nationale si internationale.

5. Alte aspecte:
- practicarea unei educatii active de protectie si în alte sectoare care beneficia
za de
resursele naturale si culturale ale industriei turistice, cu întelegerea si a prob
lemelor de mediu;
- stabilirea de relatii de colaborare cu alte sectoare de activitate implicate în
protectia
mediului (silvicultura, agricultura, planificare regionala etc);
- realizarea de modele si proiecte care sa sprijine dezvoltarea durabila a turis
mului, cu
prezentarea modelelor si posibilitatilor de aplicare.

7.4. Indicatorii capacitatilor de suport pentru turism

Ca urmare a dezvoltarii stiintei mediului ambiant, a cresterii volumului de info
rmatii privind
stiintele economice si sociale, a aprofundarii cercetarii în aceste domenii de act
ivitate, conexiunile
acestora cu industria turistica au condus la delimitarea urmatoarelor tipuri-cap
acitate de suport pentru
turism:
- Capacitatea ecologica face referire la stabilirea acelui nivel de dezvoltare a
structurilor si activitatilor turistice fara a afecta puternic mediul ambiant, p
rin procesul de
degradare a componentelor acestuia. Se au în vedere componentele naturale (aer, ap
a, sol,
vegetatie, fauna) si procesul de productie si refacere economica, care sa nu imp
lice costuri de
investitii deosebite, determinate de degradarea unor destinatii turistice;
- Capacitatea fizica are rol esential în stabilirea nivelului de saturatie pe care
îl pot
atinge activitatile turistice, dincolo de care încep sa aparii probleme legate de
mediu. Dezvoltarea
ascendenta a turismului, manifestata în ultimele decenii, ridica problema aparitie
i multor forme
de poluare (de litoral, a zonelor montane etc). Protejarea componentelor fizice
ale teritoriului se
poate face prin investitii în tehnologie performanta si printr-o prestare de ridic
at nivel calitativ al
serviciilor turistice;

- Capacitatea social-receptiva vizeaza importanta în pastrarea unor bune relatii înt

re
gazde (populatia autohtona) si vizitatori (turisti). Din momentul în care populati
a locala constata
ca activitatile turistice contribuie si degradarea mediului natural si cultural,
pot aparea din partea
acesteia reactii ostile, de respingere, înregistrându-se totodata o diminuare a prag
ului de
toleranta. Pentru evitarea unor astfel de situatii, dezvoltarea unei zone sau lo
calitati turistice
trebuie sa tina cont de modul traditional de viata al locuitorilor, de obiceiuri
le acestora etc;
- Capacitatea economica pune în evidenta valorificarea tuturor resurselor prezente
,
prin activitati turistice si reprezinta capacitatea de mentinere a functiei turi
stice a unui teritoriu
dat. Eficienta exploatarii se masoara prin raportul dintre costuri si beneficii,
iar ponderea
beneficiilor poate fi marita prin utilizarea unor tehnologii performante. Nivelu
l costurilor este dat
si de "valoarea calitativa si cantitativa a resurselor (naturale, culturale, for
ta de munca,
infrastructura generala etc);
- Capacitatea psihologica este legata de perceptia negativa a turistilor fata de
destinatia
turistica, în urma degradarilor de mediu sau a atitudinii neadecvate a populatiei
autohtone.
Acest concept este atasat sustinerii motivatiilor turistice pentru o anumita des
tinatie si
mentinerii satisfactiei lor personale. Aplicarea acestuia este conditionata si d
e calitatea activitatii
manageriale care poate determina, în final, fidelizarea cererii.
Toate aceste tipuri de capacitati de suport, aflate în strânsa legatura cu activitat
ile
turistice, determina limita tangibila sau netangibila, masurabila sau nemasurabi
la, a unui spatiu
care detine sau caruia i se poate atribui o functie turistica.
Desi acesti indicatori de capacitate nu ofera o formula standard, ca urmare a fa
ptului ca
unele componente ale cadrului natural sau cultural sunt dificil de cuantificat p
rin serii de date
statistico-matematice, totusi aceste concepte de suport ne dau masura dezvoltari
i durabile a
turismului. în acelasi timp, tipurile de capacitati de suport indica si masura niv
elului la care poate
ajunge impactul turismului asupra mediului, dând posibilitatea de a identifica cai
le de reducere a
degradarilor produse de circulatia si activitatile turistice.

7.5. Principalele actiuni de protectie si conservare a mediului si a potentialul

ui
turistic
Protectia si conservarea potentialului turistic si a mediului se contureaza ca o
activitate
distincta, având probleme specifice, care solicita colaborarea specialistilor din
domenii variate.
Aceasta actiune poate avea o eficienta satisfacatoare, numai în conditiile asigura
rii unui cadru de
desfasurare juridico-administrativ adecvat, care impune organizarea administrati
va, existenta unor
resurse economice, un suport legislativ eficient si o sustinuta activitate de ed
ucatie cetateneasca.
Pe plan international, tari cu vechi traditii turistice adopta o planificare tur
istica la nivel
national fundamentata pe aspectul protejarii resurselor turistice proprii. în vede
rea dezvoltarii unui
turism durabil, ele au luat în calcul trei obiective principale:
- economic - esential în identificarea, valorificarea si cresterea gradului de exp
loatare a
resurselor turistice;
- social - deosebit prin permanentizarea populatiei, cresterea gradului de ocupa
re a fortei
de munca, sustinerea practicarii unor meseni traditionale si atragerea populatie
i în practica
turismului;
- ecologic - important pentru evitarea degradarii, a poluarii mediului si asigur
area unei
exploatari echilibrate si pe termen lung a resurselor turistice.

În concordanta cu aceste cerinte, a aparut necesitatea elaborarii si adoptarii uno

r planuri
nationale de dezvoltare a turismului, menite sa permita conjugarea experientei s
i pozitiilor
principalilor agenti economici: administratie publica, organizatiile patronale,
asociatii si organizatii
profesionale, sociale, sindicale, specialisti în cercetarea de profil etc.
Planurile de dezvoltare turistica care au Ia baza prognoze pe termen lung, globa
le, pe
forme de turism, în concordanta cu tendintele pietelor externe si planuri concrete
, realizate pe termen
mediu (patru-cinci ani) sau scurt (unu-trei ani), elaborate pe regiuni, zone sau
forme de turism, sunt
fundamentate pe standardele si normele europene privind exploatarea resurselor t
uristice,
dezvoltarea si modernizarea structurilor si serviciilor turistice.
Elaborarea prognozelor si a planurilor de dezvoltare turistica reprezinta princi
palul punct
de sustinere a strategiei de realizare a unui turism durabil care presupune, între
altele:
- conservarea resurselor turistice naturale si antropice în scopul unei utilizari
continue
si în perioada viitoare;
- cresterea nivelului de trai al comunitatilor locale;
- mai buna cunoastere si constientizare, atât de populatia locala, cât si de vizitat
ori, a
ideii de conservare a mediului.

Planificarea turismului reprezinta o forma de control al viitorului, legat de st

rategia de
planificare a mediului. Planificarea ecologica presupune supravegherea si analiz
a tuturor
elementelor de mediu, în scopul determinarii celor mai adecvate modele de dezvolta
re si
amenajare teritoriala.
Principalele prognoze si planuri de dezvoltare la nivel national au rol orientat
iv, de
informare si estimare a perspectivelor viitorului. Prin sprijinul direct al stat
ului se poate aprecia
cadrul general de protectie a resurselor, de stabilire a regimului de exploatare
sau de realizare a
unor investitii deosebite.
Planurile pe termen mediu si scurt sunt benefice, îndeosebi pentru sprijinirea
dezvoltarii-locale si regionale.
Practic, legat de specificul potentialului turistic al României, principalele acti
uni ce
vizeaza protejarea si conservarea mediului si a resurselor turistice se concreti
zeaza în adoptarea
urmatoarelor masuri:
- exploatarea stiintifica, rationala a resurselor turistice, astfel încât ritmul de
exploatare
a acestora sa nu depaseasca ritmul lor de reciclare si regenerare, iar intensita
tea relatiilor directe
sau indirecte ale turismului cu factorii de mediu sa nu depaseasca limitele capa
citatii de
suport ale acestora;
- valorificarea în turism a resurselor cu valente turistice sa fie solutionata în co
ntextul
valorificarii tuturor resurselor naturale si a protectiei mediului ambiant, pe b
aza studiilor de
amenajare teritoriala, componente ale planului de amenajare stiintifica, rationa
la si eficienta a
teritoriului - instrument principal al organelor de decizie locale;
- amenajarea si organizarea adecvata si la nivel superior a zonelor, traseelor s
i
obiectivelor de interes turistic;
- organizarea si exploatarea turistica rationala a parcurilor nationale si rezer
vatiilor
naturale, cu asigurarea protectiei lor. În mod similar se va proceda si la amenaja
rea, pentru
vizitare si exploatare, a pesterilor, ca obiective de atractie deosebita, menite
sa îmbogateasca si
sa diversifice oferta turistica româneasca cu noi produse turistice;
- organizarea corespunzatoare a zonelor montane, pentru dezvoltarea în
perspectiva a turismului de munte, prin localizarea tuturor peisajelor atractive
si a
domeniilor schiabile, menite sa ofere baza de proiectare a amenajarilor turistic
e
viitoare (poteci, marcaje, conditii de accesibilitate în portiunile mai dificile,
amenajarea
unor puncte de belvedere, dotari pentru practicarea sporturilor de iarna, cabane
si refugii
montane, instalatii de transport pe cablu etc.) în conditii de conservare si repla
ntare a
padurilor;
- realizarea de amenajari cu caracter turistic în zone, localitati si pe trasee
turistice, menite care sa asigure o echipare turistica adecvata unui turism comp
etitiv si
ecologic;
- dezvoltarea unei constiinte ecologice în rândul populatiei si a sentimentului
de dragoste si respect pentru natura, pentru locuri istorice si monumente de art
a si
arhitectura create de-a lungul timpurilor. Aceasta se poate realiza printr-o sus
tinuta
actiune de educatie cu privire la mediu si la potentialul turistic, actiune ce t
rebuie
întreprinsa ia nivelul întregii tari, prin insuflarea unei atitudini de respect si c
omportament
responsabil fata de resursele naturale, în vederea ocrotirii lor.

Educatia ecologica pentru ocrotirea naturii si a potentialului turistic trebuie

sa
aiba caracter permanent, sa debuteze înca din perioada copilariei si sa fie consol
idata în
institutiile de învatamânt de toate genurile si gradele. Ulterior, ea se poate perfe
ctiona prin
intermediul mass-media în cadrul unor cercuri de "prieteni ai naturii", prin diver
se publicatii
de specialitate sau de catre ghizi si însotitori, pe perioada desfasurarii unor ex
cursii etc.
CAPITOLULVIII ROMÂNIA CA DESTINATIE TURISTICA
ANALIZA S.W.O.T.

Pentru a se putea propune o strategie de relansare a turismului international al

României este necesara o analiza a situatiei actuale a României, ca destinatie turis
tica
internationala din perspectiva de marketing, pentru a putea identifica zonele de
actiune si
modalitatile de interventie.
Analiza SWOT reprezinta o sinteza a auditului de marketing care prezinta punctel
e forte
si cele slabe ale organizatiei, precum si oportunitatile si amenintarile mediulu
i extern. Se
realizeaza astfel o lista a caracteristicilor pozitive si negative ale organizat
iei analizate, care o
diferentiaza de organizatiile concurente. În realizarea analizei SWOT, România trebu
ie privita
ca o destinatie turistica unitara care detine atât puncte slabe, cât si puncte forte
si care
actioneaza pe o piata în miscare, beneficiind de oportunitati, dar lovindu-se si d
e amenintarile
inerente unei piete imperfecte.

8.1 Puncte forte. Puncte slabe

Acestea tin în primul rând de capacitatea de organizare a tarii, de resursele de car
e
dispune si sunt o caracteristica a mediului intern. Cea mai buna solutie de prom
ovare este
sustinerea punctelor forte si diminuarea punctelor slabe.
8.1.1 Puncte forte
Dupa o analiza a resurselor turistice românesti am decis ca principalele puncte ta
ri
sunt urmatoarele: potentialul natural, potentialul antropic, dezvoltarea si dive
rsificarea
capacitatii de cazare si alimentatie, posibilitatea de a crea noi produse turist
ice, potentialul
balnear. Iata care sunt argumentele noastre în acest sens.
Potentialul natural
Diversitatea cadrului natural ofera premisele unei dezvoltari viitoare a turismu
lui
asigurând totodata si substratul pentru o varietate de forme de turism. Prin varie
tatea formelor de
relief: munti, podisuri, litoral, câmpii, delta, România se situeaza printre cele ma
i frumoase si
apreciate destinatii ale Europei.
Muntii Carpati reprezinta o componenta importanta a reliefului, acoperind circa
35%
din teritoriul tarii. Chiar daca nu au altitudinile Alpilor, Carpatii au câteva pa
rticularitati care îi
deosebesc de ceilalti munti ai Europei (Alpi, Pirinei, Tatra):
diversitatea peisagistica - asociata structurilor geologice si alternantei tipur
ilor de
relief: peisaje alpine (Fagaras, Retezat, Rodnei, Parâng), peisaje carstice (Anine
i, Bihor-
Vladeasa, Mehedinti, Cernei), abrupturi calcaroase (Piatra Craiului), chei si de
filee (Bicazului,
Oltetului, Turzii, Oltului, Jiului, Dunarii);
accesibilitate - datorita pozitiei centrale, configuratiei, numeroaselor vai si
defilee,
dar si datorita altitudinii mai reduse;
potentialul speologic bogat: peste 10000 de pesteri (care situeaza România pe locu
l
3 în Europa), dintre care unele au o valoare stiintifica exceptionala;
complexitate - varietatea formelor de relief, o bogata retea hidrografica, fond
cinegetic, domeniu schiabil, asezari umane.

Zona dealurilor subcarpatice si a podisurilor este deosebit de interesanta prin

bogatia
si varietatea resurselor balneare. In România exista factori naturali de cura, de
o mare diversitate
(ape minerale si termale, lacuri terapeutice, namoluri terapeutice, emanatii de
gaze terapeutice de
tipul mofetelor, saline, aeroionizarea predominant negativa), în peste 200 de loca
litati, situând
România pe unul din primele locuri în Europa.
Zona de câmpie nu prezinta resurse deosebite, dar se poate folosi în interes turisti
c prin
arealul forestier, fondul cinegetic si piscicol si prin resursele balneare (lacu
ri sarate, namoluri,
ape minerale).
Litoralul (cu 245 km de plaja) se deosebeste de oferta altor tari printr-o serie
de
caracteristici:
orientarea spre est si sud-est;
coborârea în mare cu o panta lina;
calitatea nisipului;
latimea plajei.

Delta Dunarii reprezinta una dintre cele mai complexe zone turistice din România
si una dintre marile atractii ale tarii datorita unicitatii ei în zona europeana.
Cele mai importante
atractii ale Deltei sunt:
plajele întinse în zona litorala (Sulina, Petrisor);
dunele de nisip (Caraorman, Saraturile);
vegetatia de mare varietate (codrii de stejar-Letea, Carorman, zavoaie de pluta
si
salcii uriase, stufarisuri, specii rare), cuprinzând peste 1150 de specii de plant
e;
fauna piscicola si ornitologica (peste 300 de specii de pasari si circa 150 de s
pecii
de pesti);
fond cinegetic si piscicol.

Hidrografia cuprinde o vasta retea de râuri, numeroase lacuri de diferite tipuri (

glaciar,
carstic, vulcanic, de baraj natural) si o mare varietate de ape subterane.
Clima contribuie prin valorile de temperatura, regimul eolian si pluviometric, g
radul
de nebulozitate la crearea ambiantei favorabile calatoriilor, dar constituie si
un motiv special
de deplasare prin calitatea de factor de cura (climat excitant-solicitant în zonel
e de litoral,
sedativ în zonele de deal si podis, tonic-stimulent în zonele montane).
Vegetatia constituie componenta esentiala pentru cercetarea stiintifica si pentr
u
organizarea de parcuri naturale ca destinatii de vacanta. Trebuie totodata menti
onate si plantele
medicinale care constituie un factor natural de cura (fitoterapia) foarte apreci
at.
Fauna - România dispune de circa 3600 de specii, dintre care unele au o însemnatate
cinegetica deosebita (ursul brun, cerbul, râsul, cocosul de munte, rata salbatica)
. Bogatia faunei
si fondul cinegetic deosebit prezinta interes pentru turismul de vânatoare si pesc
uit sportiv, dar si
pentru turismul stiintific.
Potentialul antropic
România dispune de un bogat si diversificat potential antropic, rezultat al istori
ei de
peste 2000 de ani pe aceste meleaguri, dar si al factorilor politici care au inf
luentat
dezvoltarea tarii. Printre cele mai interesante resurse ale potentialului antrop
ic se numara:
Vestigiile arheologice:
cetatile grecesti de pe tarmul Marii Negre: Histria, Tomis, Callatis;
cetatile dacice din Muntii Orastiei: Sarmisezetusa, Costesti;
cetatile romane: Drobeta, Apullum, Napoca;
cetatile medievale din epoca timpurie: Biharia, Severin sau din epoca moderna:
Neamt, Suceava, Sighisoara, Alba-Iulia, Bucuresti.

Monumentele istorice, de arta si arhitectura:

manastirile cu fresce exterioare din Bucovina: Voronet, Humor, Sucevita,
Moldovita, Arbore;
bisericile din lemn din Maramures: Bogdan-Voda, Surdesti, Botiza, Ieud;
bisericile si cetatile taranesti fortificate din Transilvania: Rasinari, Biertan
, Cristian
sau din Oltenia: Cula lui Tudor Vladimirescu de la Cerneti, Cula Greceanu de la
Maldarasti;
castele si palate: Bran, Mogosoaia, Hunedoara, Peles, Cotroceni;
edificii religioase, monumente si statui: catedrala romano- catolica din Alba-Iu
lia,
biserica Sf. Trei Ierarhi - Iasi, Biserica Neagra - Brasov, biserica Stavropoleo
s - Bucuresti,
biserica Manastirii Curtea de Arges, moscheea din Constanta, Turnul Chindiei -
Târgoviste, Arcul de Triumf - Bucuresti, Ansamblul sculptural C. Brâncusi - Tg. Jiu.

Institutiile si evenimentele cultural-artistice:

edificiile unor institutii culturale: Atheneul Român, Palatul Culturii-Iasi, Casa
Sfatului- Brasov;
 reteaua de muzee si case memoriale: peste 450 de muzee si circa 1000 de case
memoriale de interes local, national sau international;
 evenimente culturale: festivaluri muzicale (G. Enescu, Mamaia, Cerbul de Aur), a
le
filmului, târguri, serbari (Serbarile zapezii, Serbarile marii).

Arta si traditia populara:

arhitectura si tehnica populara;
creatia artistica: productia mestesugareasca si de artizanat (Horezu, Corund,
Marginea, Vama - centre de ceramica), muzica, dansul, portul (tara Motilor, tara
Zarândului, tara
Maramuresului), creatia literara;
manifestari traditionale: Sâmbra Oilor, târgul de fete, Festivalul Narciselor, Cocos
ul
de Horez.

Pot constitui resurse antropice si o serie de obiective economice: amenajari

hidroenergetice (baraje, lacuri de acumulare, centrale hidroenergetice), canale
de navigatie si ecluze,
drumuri transmontane înalte (Transfagarasan), defilee (Jiului, Oltului, Dunarii),
precum si
localitatile urbane sau rurale pentru arhitectura specifica, cultura, civilizati
e.
Dezvoltarea si diversificarea capacitatii de cazare si alimentatie
Diversificarea capacitatii de cazare s-a realizat prin aparitia unor noi tipuri
de unitati de
cazare, precum pensiunile turistice (numarul acestora a crescut de la 16 unitati
în 1993 la 492
unitati în 2002), pensiunile agroturistice (de la 61 unitati în 1996 la 461 unitati în
2002),
hostelurile (11 unitati în 2002), spatii de cazare pe nave (6 unitati în 2002), dar
si prin dezvoltarea
unui segment hotelier de lux (4-5 stele).
Acesta s-a dezvoltat prin intrarea pe piata din România, prin contracte de
management sau de franciza, a unor mari lanturi hoteliere internationale precum:
Sofitel, Hilton,
Howard Johnson, Marriott, dar si prin proiecte de investitii autohtone: Club Sca
ndinavia din
Mamaia, Complexul Europa si hotelul Astoria din Eforie Nord. Se remarca o tendin
ta tot mai
accentuata de dezvoltare a segmentului de 2-3 stele la nivel urban prin aparitia
multor unitati
de primire de dimensiuni mici, adresate în special turismului de afaceri. Acestea
sunt investitii
noi care ofera o alternativa, din ce în ce mai cautata, la hotelurile de mari dime
nsiuni.
Dezvoltarea unitatilor de alimentatie s-a realizat atât pe baza dezvoltarii unitat
ilor
de cazare, dar mai ales prin realizarea unor noi unitati care vin sa acopere cer
erea rezidentilor
din localitatile de resedinta. S-au dezvoltat atât lanturile de alimentatie rapida
(McDonald's,
SpringTime, PizzaHut), în special în marile orase ale tarii, dar si restaurantele cl
asice, restaurantele
cu specific national (italienesc, francez, german, indian, chinez), cât si cele sp
ecializate (restaurante
vânatoresti, pescaresti, rotiserii, pensiuni) care ofera o gama sortimentala varia
ta si care tenteaza
prin noutate.
Crearea de noi produse turistice
În ultimii ani, România a avut o prezenta mai activa pe pietele internationale prin
dezvoltarea unor produse turistice nationale pentru mai multe categorii de turis
ti: România tara
Vinurilor, Dracula, Croaziere pe Dunare, SuperSki în Carpati, Agroturism în România. A
ceste
programe turistice, la nivel national, au fost promovate la manifestarile intern
ationale de profil
pentru diferite segmente de clientela, dar fara evidentierea clara a unuia dintr
e ele la care
celelalte sa fie considerate adiacente.
Este un prim pas pe care România l-a facut pentru recâstigarea pietelor internationa
le,
pas care va trebui sustinut de politica turistica interna referitoare la moderni
zarea unitatilor de
primire turistica, la sustinerea investitiilor în turism si chiar la coordonarea a
ctivitatii turistice la
nivel guvernamental.
Potentialul balnear
Potentialul balnear, chiar daca a fost amintit în cadrul potentialului natural - z
ona
dealurilor si podisurilor, merita o atentie deosebita atât datorita factorilor de
cura (unii dintre
ei unici în Europa), cât si datorita bazei tehnico-materiale aferente.
România dispune de un potential balnear unic în zona Europei; au fost identificate p
este 200
localitati cu factori naturali de cura de o mare diversitate.
Într-o clasificare succinta, factorii naturali de cura se împart astfel:
Ape:
oligominerale (termale, mezotermale, reci) cu o concentratie mai mica de 1 g/lit
ru;
carbogazoase (>1 g/litru);
alcaline (>lg NaCo2litru): Poiana Negri, Bodoc, Borsec, Zizin, Slanic Moldova,
Sângeorz Bai, Covasna;
alcalino-feroase (CO2, Ca, Mg): Borsec, Lipova, Biborteni, Zizin;
feruginoase (>10mg Fe/litru): Covasna, Brasov, Vatra Dornei, Buzias;
arsenicale (>0,7mg arsenic/litru): Covasna, Salu Dornei;
clorurate-sodice (>lgNaCl/litru): Baile Herculane, Malnas Bai;
iodurate (>lmg iod/litru): Govora, Bazna;
sulfuroase (>lmg sulf/litru): Baile Herculane, Pucioasa, Calimanesti;
sulfatate: Amara, Vatra de jos;
radioactive (~10-7 sare de uraniu/litru): Baile Herculane, Borsec.

Namoluri terapeutice:
sapropelice (sulfuroase);
namoluri minerale de izvor: Carpatii Orientali;
namoluri de turba: Poiana Stampei, Borsec, Tusnad, Semenic.

Emanatii naturale de gaze terapeutice:

CO2: Muntii Oas, Calimani, Harghita;
 hidrogen sulfurat (unic în lume): Sugag Bai, Sântimbru Bai.

Salinele: Slanic Prahova, Tg. Ocna, Praid, Turda si Cacica.

Lacuri terapeutice: Ocna Sugatag, Bazna, Ocna Dej, Lacul Mangalia, Lacul Sarat,
Sovata.
Bioclimatul, care poate fi: excitant în zonele de câmpie si litoral, sedativ în zonele
de
deal si podis si tonico-stimulent în zonele montane.
Cu ajutorul acestor factori naturali de cura se pot trata o gama larga de afecti
uni:
reumatism, boli ale aparatului locomotor, boli ale sistemului nervos central, bo
li respiratorii,
dermatologice, boli ale sistemului renal, afectiuni ORL (sinuzite, laringite), a
le aparatului
respirator (bronsite, astm), afectiuni neurologice, endocrinologice, boli profes
ionale, afectiuni
cardiovasculare (tensiune arteriala, cardiopatie ischemica, stari post infarct),
reumatism, afectiuni
ale sistemului neurolocomotor, boli ale sistemului digestiv, boli de nutritie, h
epato-biliare,
renale, de metabolism (diabet, obezitate), astenii, afectiuni dermatologice.
Turismul balnear are sansa sa-si recâstige locul pe care-1 detinea înainte de 1989 p
rin
investitii în dezvoltarea si modernizarea bazei de tratament si diversificarea pro
cedurilor
folosite. Una dintre problemele de care se loveau statiunile de tratament era le
gata de
personalul medical; problema a fost rezolvata si societatile de turism balnear a
u dreptul de a-si
angaja personal medical propriu si de a încheia contracte cu casele de asigurari,
dar si de a
presta servicii medicale.

8.1.2 Puncte slabe

În dezacord cu nivelul asteptarilor clientelei turistice consideram a fi:
Slaba dezvoltare a serviciilor oferite turistilor se face simtita mai ales în zone
le
rurale. Daca în marile orase ale tarii exista modalitati diverse de petrecere a ti
mpului liber:
cinematografe, baruri, cluburi, sali si terenuri de sport, discoteci, cazinouri,
oferte pentru excursii
la obiective din zona, în orasele mai mici sau statiunile turistice, aceste servic
ii se regasesc
doar partial. Este un punct slab, care odata eliminat va dezvolta mai ales indus
triile conexe,
asigurând o dezvoltare armonioasa a zonelor turistice.
Lipsa unei infrastructuri la nivel cât mai apropiat de cel european reprezinta unu
l dintre
punctele slabe ale României, un dezavantaj al tarii nu numai la nivelul turismului
, dar si la
nivelul investitiilor generale în alte sectoare de activitate.
Lungimea totala a retelei drumurilor publice din România este de 78.836 km (din ca
re
25,3% sunt drumuri publice modernizate), distributia acestora fiind relativ unif
orma pe întreg
teritoriul tarii, cu exceptia regiunii Bucuresti-Ilfov. Aceasta dispune de o den
sitate mai mare a
drumurilor publice, aproape jumatate dintre acestea fiind modernizate. Desi în per
ioada 1995-
2002 reteaua drumurilor publice modernizate din România a înregistrat cresteri, dens
itatea
drumurilor publice (33 km/100 km2) continua sa fie foarte scazuta comparativ cu
media tarilor
UE (116 km/100 km2).
Tabel nr. 4: Reteaua de drumuri publice din România, în perioada 1995-2002

1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
Lungimea retelei de
drumuri publice (km)
72859
73160
73161
73260
73435
78479
78492
78896
Lungimea retelei de
drumuri publice
modernizate (km)
17608
17716
17813
18031
18084
19418
19868
19958
Densitatea
drumurilor publice
(km/100 km2)
30,6
30,7
30,7
30,7
30,8
32,9
32,9
33,0

Sursa: Anuarul Statistic al României 2002, Buletine Statistice INS 2003

Principalele orase ale României sunt legate printr-o retea de aproximativ 20.000 k
m
de drum principal, incluzând aproape 1.000 km de sosea cu trei sau patru benzi de
circulatie si
doar 160 km de autostrada. (prin inaugurarea în iunie 2004 a primului segment, în lu
ngime de
55,7 km, al autostradei Bucuresti-Constanta). În 2005 au fost inaugurati alti 92 k
m de
autostrada pe tronsoanele Lehliu-Drajna, Drajna-Fetesti si Fetesti-Cernavoda, tr
ebuind ca ultimul
tronson, Cernavoda-Constanta, sa fi fost finalizat pâna în anul 2006. Printre avanta
jele unei
autostrazi se numara: capacitatea mare de circulatie, viteza mare de deplasare d
e circa 120 km/h,
siguranta sporita a traficului, crearea de noi locuri de munca, accelerarea dezv
oltarii socio-
economice a regiunilor traversate, atu pentru integrarea europeana si pentru tur
ism.
Rapoartele organismelor financiare internationale sugereaza ca doua treimi din r
etea (în
jurul a 10.000 km) au ajuns în starea care necesita reparatii urgente, iar aproape
jumatate se
afla în conditii precare. Lipsa întretinerii a aproape 2.000 de poduri a provocat al
te probleme -
40% dintre acestea sunt sub nivelul de standardizare privind greutatea admisa, i
mplicând
restrictii de greutate pentru autovehicule.
Starea drumurilor variaza foarte mult pe teritoriul României, în vreme ce strazile
principale din orasele mai mari si principalele sosele care fac legatura între ora
se sunt într-o
stare acceptabila pâna la buna, majoritatea celorlalte sosele sunt în stare proasta,
sunt slab
iluminate, înguste si deseori nu au benzi marcate. Multe sosele, în special în zonele
rurale,
sunt folosite si de pietoni, animale, biciclisti, carute trase de cai care sunt
foarte greu de vazut, în
special noaptea. Circulatia pe sosele poate sa fie deosebit de periculoasa atunc
i când carosabilul
este umed sau acoperit cu zapada sau gheata. Aceasta este situatia în special pe d
rumurile
montane.
Acest fapt a dus la devierea vehiculelor pe drumuri secundare, cauzând
congestionarea traficului si cresterea concentratiei poluantilor, alaturi de sca
derea sigurantei
circulatiei. Reteaua de drumuri judetene si locale se gaseste de asemenea într-o s
tare
proasta. Estimarile arata ca aproximativ 60% din lungimea drumurilor acoperite c
u asfalt au
depasit timpul de viata, în timp ce o treime se afla într-un stadiu avansat de uzura
. Site-ul oficial
al Ambasadei SUA în România apreciaza astfel situatia drumurilor din România:
Siguranta transportului public: Buna;
Starea/Întretinerea drumurilor în mediu urban: Acceptabila;
Starea/Întretinerea drumurilor în mediu rural: Proasta;
Posibilitati de asistenta tehnica/ambulanta pe sosea: Acceptabile.

Tabel nr. 4: Principalele zone în care se va investi în infrastructura

Faza Sector
Lungime (km)
Cost
Bucuresti-Ploiesti
70
350
Centura Bucuresti Nord
50
250
Lugoj-Nadl ac
120
560
Comarnic- Brasov
65
319
Brasov-Sibiu
110
165
Comarnic-Brasov*
65
300
Centura Bucuresti Sud
40
112
Sibiu-Lugoj *
210
662
Bucuresti-Fundulea
26
48,4

Sursa: Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului

* constructia celei de-a doua benzi pe fiecare sens.
În anul 2002 reteaua de cai ferate din România avea 11.002 km de linii în exploatare,
din care 3.950 km (35,9%) sunt electrificati si 2.965 km (26,9%) sunt linii dubl
e. Reteaua de cai
ferate si-a diminuat lungimea cu 3,2% în 2002 fata de 1995. Lungimea desfasurata a
liniilor este de 22.298 km, clasând România pe locul 7 în Europa, dupa Germania, Frant
a,
Italia, Spania, Polonia si Ucraina. Densitatea cailor ferate în exploatare este de
circa 46,2
km/1000 km2 de teritoriu, fiind în scadere fata de anul 1997 si aflându-se sub media
tarilor UE
(65km/1000 km2).
În România exista 17 aeroporturi. Cele mai importante aeroporturi sunt Bucuresti
Otopeni (aproape 75% din traficul total), Bucuresti Baneasa (9,3%), Timisoara (5
,2%) si
Constanta (2,2%). Aceste patru aeroporturi functioneaza sub autoritatea Minister
ului
Transporturilor, Constructiilor si Turismului, în timp ce celelalte 13 functioneaz
a sub autoritatea
Consiliilor Judetene.
Cel mai important aeroport international este Bucuresti-Otopeni (deschis în 1970),
situat
la 18 km de Bucuresti (el a preluat zborurile externe de la vechiul aeroport civ
il de la
Baneasa). 15 orase au aeroporturi: Constanta-Mihail Kogalniceanu, Timisoara, Ara
d, Sibiu,
Suceava (toate si pentru trafic international), Bacau, Baia Mare, Caransebes, Cl
uj-Napoca,
Craiova, Iasi, Oradea, Satu Mare, Târgu Mures, Tulcea.
Toate cele 17 aeroporturi sunt deschise traficului international. In prezent, pe
9 din
aeroporturi se efectueaza curse internationale în mod regulat.
Lipsa utilitatilor reprezinta un handicap în concurenta cu alte state din regiune.
Turistii
straini veniti în România doresc sa beneficieze de conditii de cazare rezonabile car
e sa le
asigure un minim de confort. Exista înca, în mileniul trei, într-o tara care se pretin
de a fi pe
deplin europeana, localitati neelectrificate în zona muntilor Apuseni. La acestea
se adauga
lipsa unei alimentari curente cu apa, lipsa canalizarii si numarul mic de postur
i telefonice din
localitatile rurale.
Toate acestea nu creeaza premisele unei dezvoltari adevarate a turismului rural,
ci doar
impresia unei întoarceri în timp care poate distra turistul strain obisnuit cu facil
itatile vietii
moderne. Reteaua de utilitati (alimentare cu apa, cu gaze si canalizare) este in
suficient dezvoltata
în raport cu suprafata si populatia tarii, dar mai ales în comparatie cu situatia ta
rilor dezvoltate
din Europa. Într-o abordare de ansamblu, situatia utilitatilor în România se prezinta
astfel:
Reteaua de alimentare cu apa
¦ 15,98 km retea/100 km2 suprafata
¦ 1,70 km retea potabila/1000 loc

Reteaua de canalizare
¦ 0,73 km retea canalizare/1000 loc

Reteaua de gaz metan

¦ 0,96 km retea gaz metan/1000 loc
¦ 9,06 km retea gaz metan/100 km2

Cultura si turismul au o relatie simbiotica. Lipsa investitiilor pentru punerea în

valoare a
resurselor culturale ale tarii va avea efecte negative asupra turistilor, dar si
asupra populatiei
rezidente. Arta si mestesugurile, dansurile, ritualurile, legendele risca sa fie
uitate de catre
generatiile tinere, dar pot fi revitalizate atunci când turistii îsi arata interesul
 asupra lor.
Monumentele si obiectivele culturale pot fi valorificate prin utilizarea fonduri
lor provenite
tocmai din activitatea turistica. De fapt, aceste monumente abandonate sufera to
cmai din
lipsa de vizitatori. Cultura si turismul trebuie sa se sustina reciproc si sa de
zvolte o relatie
sustinuta de întrajutorare pe termen lung. Aceasta cooperare se poate realiza prin
implicarea
atât a sectorului guvernamental, cât si a sectorului privat într-un parteneriat recipr
oc avantajos.
Ca promovare, România nu si-a creat o imagine clara si puternica pe piata
internationala deoarece nu a adoptat o politica sistematica si sustinuta de atra
gere a turistilor
straini. într-un an a fost promovat litoralul si Dracula, în anul urmator s-a promov
at Delta Dunarii
si turismul rural, toate acestea creând o imagine confuza în mintea strainilor inter
esati de
România. Actiunea de promovare trebuie sa fie puternica si concertata, sa prezinte
elementele
care ne diferentiaza de tarile din regiune, trebuie sa prezinte un element unic
de atractie care sa
stimuleze cât mai multi turisti straini sa viziteze România. La fel cum Grecia este
tara
vacantelor însorite, Ungaria este tara tratamentelor balneare, Croatia prezinta Me
diterana asa
cum a fost odata", Portugalia este singura tara din Europa cu iesire numai la Oc
eanul Atlantic si
România trebuie sa gaseasca un element unic de atractie în jurul caruia sa graviteze
celelalte
oferte turistice nationale.
Din analiza punctelor forte si slabe ale României se pot identifica directiile de
actiune pe
care va trebui sa le urmeze strategia de relansare a turismului international al
României:
.. dezvoltarea infrastructurii generale,
.. dezvoltarea infrastructurii turistice,
.. crearea si promovarea intensiva a unor produse turistice competitive care sa
valorifice atât potentialul antropic, cât si cel natural,
.. îmbunatatirea serviciilor oferite turistilor,
.. crearea unei imagini coerente pe pietele externe, imagine care trebuie sa fie
total
diferita de cea a concurentilor directi: Ungaria, Bulgaria.

8.2 Oportunitatile si amenintarile

Oportunitatile si amenintarile, tinând mai mult de mediul extern al tarii nu pot f
i decât
anticipate si sustinute sau prevenite prin masuri de natura sa maximizeze efecte
le benefice
si sa minimizeze rezultatele negative. Trebuie desfasurata o analiza permanenta
a evolutiilor
economice, sociale si politice din pietele tinta pentru a observa schimbarile ca
re apar, schimbari
care pot influenta pozitiv sau negativ activitatea turistica international-recep
toare a
României.

8.2.1 Oportunitati
Prin pozitia geopolitica pe care o detine în cadrul continentului, România beneficia
za
de un mare avantaj fata de tarile concurente. România se afla la întretaierea celor
mai importante
rute comerciale ale continentului: se gaseste la jumatatea distantei între nordul
si sudul Europei,
precum si pe drumul care leaga Europa de Vest de Asia. Acest avantaj se poate de
zvolta din
perspectiva turismului de tranzit, cât si din perspectiva turismului de odihna si
relaxare prin
distantele relativ reduse între România si tarile vestice. Dezvoltarea unei infrastr
ucturi rutiere
de nivel occidental va reduce timpul parcurs în conditiile în care calatoriile rutie
re detin cea
mai importanta pondere în preferintele de transport ale turistilor straini sositi în
Români. Daca se
mentioneaza si posibilitatea ca viitoarea conducta de petrol si gaze naturale de
la Marea Caspica
sa tranziteze România se accentueaza si mai mult importanta geopolitica a tarii în z
ona central-
europeana.
Intrarea României în NATO nu creeaza oportunitati imediate asa cum gresit se crede
de multe ori. Acest eveniment are o semnificatie importanta atât pentru noi - ca s
tat - printr-o
despartire clara de trecut, cât si pentru noii aliati, prin afirmarea clara a valo
rilor democratiei. Pentru
straini, aderarea României la NATO înseamna siguranta, stabilitate, înseamna garantia
unei tari
care, chiar în reconstructie economica, crede în valorile democratiei mondiale si al
e carei interese
sunt legate de interesele tarilor aderante.
Generalul Wesley Clark, fostul conducator al trupelor americane din Irak, declar
a cu
prilejul unei vizite la Bucuresti: Aderarea României la NATO va aduce miliarde si m
iliarde
de dolari din investitii straine, educatie pentru mii de oameni si zeci de mii d
e locuri de munca,
o adevarata transformare în plan economic, militar si cultural /.../ oamenii de af
aceri
occidentali vor veni sa investeasca în România, pentru ca stiu ca acum investitiile
lor sunt în
siguranta, dar si pentru ca vor putea participa la transformarea societatii române
sti, astfel încât
aceasta sa fie compatibila cu cele din vest".
Din punct de vedere turistic, intrarea în NATO nu poate aduce beneficii imediate
decât prin amplasarea unor baze militare straine (americane) pe teritoriul României în
zonele
de interes (litoral, Timisoara, Târgoviste), baze militare care vor aduce un impor
tant aport
valutar care, prin efectele induse, vor dezvolta mai multe ramuri ale economiei.

Siguranta României, comparativ cu alte state europene receptoare de turisti, poate

fi o
oportunitate care poate fi exploatata în conditiile în care atentatele teroriste s-a
u facut simtite si
în tari care, pâna nu demult, nu prezentau nici un fel de pericol. Printre tarile ca
re s-au
confruntat cu astfel de atacuri se numara Turcia si Spania, ambele fiind destina
tii importante
pentru turismul de litoral.
La 15 noiembrie 2003, în Turcia, la doua sinagogi din Istanbul, au avut loc atenta
te cu
bomba, soldate cu 25 de morti si 300 de raniti. La doar cinci zile, la consulatu
l britanic si la
birourile bancii britanice HSBC, ambele situate pe malul european al Bosforului,
au izbucnit alte
explozii sângeroase în care si-au pierdut viata consulul britanic împreuna cu alte 26
de
victime si au fost ranite peste 450 de persoane. Conform administratiei de la An
kara, atacul a
fost revendicat de gruparea Al Qaida si de Frontul Islamic al Combatantilor din
Marele Orient
(IBDA) - o retea turca, înarmata, al carei lider este condamnat la închisoare pe via
ta.
Aceste atentate au avut rezultate negative imediate nu numai asupra economiei Tu
rciei.
Tranzactiile lirei turcesti au fost suspendate, dupa ce moneda s-a devalorizat c
u peste 7 procente,
imediat dupa explozii.
Tranzactiile la bursa din Londra s-au prabusit imediat dupa aflarea vestii ca at
entatele
au vizat obiective britanice din metropola turca. Vestea atentatelor a provocat
si scaderea
cotatiilor la actiunile firmelor de turism si asigurari.
Investitorii au preferat sa vânda aceste actiuni si sa cumpere obligatiuni sau aur
. In
Germania, unde Turcia este una dintre cele mai bine vândute destinatii turistice,
actiunile firmelor
de turism au scazut cu aproape sase procente. O lovitura serioasa au primit si c
ompaniile aeriene
si cele hoteliere care au afaceri în Turcia. Analistii spun ca evenimente tragice
ca cele de la
Instanbul nu vor avea un impact economic major în urmatoarele luni. Daca se vor ma
i produce
noi atentate este foarte probabil ca o parte din fluxurile turistice catre Turci
a sa se orienteze catre
alte destinatii considerate mai sigure.
Atentatele de la Madrid, din 11 martie 2004, soldate cu 199 de morti si 1.400 de
raniti, au
fost comise cu trei zile înainte de alegerile parlamentare din Spania si sunt cele
mai sângeroase
din istoria Spaniei moderne si din Europa, dupa atentatul de la Lockerbie (Scoti
a), care în 1988
s-a soldat cu 270 de morti. Astfel, o tara membra atât a UE, cât si a NATO a fost lo
vita de un
atentat ale carui efecte se vor extinde asupra tuturor tarilor membre UE.
Atentatul de la Madrid a condus la scaderea ritmului de crestere economica a UE
datorita scaderii ponderilor cheltuielilor si a cresterii economiilor. Printre c
ele mai afectate
sectoare ale economiei se numara aeronautica, turismul si bunurile de lux, dar n
u sunt excluse
scaderi nici în domeniul electrocasnicelor si al autoturismelor. Printre expertii în
domeniu se
numara si Herve Goulletquer, coordonatorul pentru studii europene la Credit Lyon
nais, care
afirma: Nu trebuie sa asteptam o reactie patriotica precum în Statele Unite, unde a
mericanii au
consumat în mod fortat pentru a sustine economia dupa atentate".
Valorificarea relatiilor de cooperare în anumite domenii economice, cu anumite
tari precum SUA si China se pot extinde si asupra turismului.

8.2.2 Amenintari
Printre amenintarile cu care se poate confrunta România se numara si deteriorarea
situatiei economice a tarilor Europei de Vest si în special a marilor emitatori de
turisti:
Germania, Marea Britanie, Olanda, Franta, Italia, Austria la care se adauga amen
intarile unor
noi atentate teroriste (dupa cele din Turcia si Spania), care vor contracta si m
ai mult cererea
turistica. Raportul FMI evidentiaza slabiciunea economiilor din zona euro în rapor
t cu restul
lumii. Uniunea Europeana a înregistrat o tendinta de crestere economica pe baza un
ei cereri
externe mai viguroase, consumul intern pastrându-se la un nivel foarte redus. Cres
terea
consumului se lasa înca asteptata, cu toate ca rata somajului da semne de scadere.
Însa
ultimii indicatori macroeconomici la nivelul UE mentin incertitudinea unei depas
iri clare a
perioadei de recesiune. Astfel, mentinerea consumului la un nivel scazut, chiar în
conditiile unei
cresteri economice, nu este de natura sa favorizeze calatoriile, ci mai degraba
investitiile si
asteptarea unor momente mai prielnice.
Cresterea pretului petrolului pe plan international va avea efecte negative si a
supra
fluxurilor turistice, prin cresterea pretului la biletele de avion datorita pond
erii ridicate a
costurilor legate de combustibil în totalul costurilor de operare a unei companii
aeriene. Pretul
petrolului influenteaza si situatia economica a tarilor emitatoare de turisti, înc
etinind ritmul de
crestere economica cu efecte negative asupra consumului.
Daca la conditiile de incertitudine economica în care se gasesc majoritatea
economiilor din zona UE se adauga si perspectivele unor atentate teroriste sau r
eactivarea
unor focare de agitatie din Balcani (Kosovo) este mai mult ca sigur ca vom asist
a la o
mentinere constanta sau chiar o scadere a cererii turistice la nivel european. în
conditiile în care
toate tarile din regiune (Bulgaria, Ungaria, România, Turcia, Grecia) doresc o cre
stere a
fluxurilor international-receptor, între ele se va manifesta o concurenta acerba d
in care
România poate iesi dezavantajata datorita politicii turistice manifestate pâna în aces
t moment.
Globalizarea poate aduce, la rândul ei, pe lânga efectele pozitive legate de sporire
a
investitiilor, cresterea numarului de locuri de munca si efecte negative. Aceste
a din urma se vor
resimti mai ales în planul cultural prin deteriorarea, de dragul profiturilor mai
mari, a obiceiurilor
si a modului de viata traditional. Astfel, mâncarurile traditionale se vor adapta
gusturilor
turistilor, obiceiurile si datinile populare vor fi în pericol de a deveni sinonim
e kitchului, iar
valorile culturale ale poporului se vor schimba dupa valorile culturii dominante
, în prezent
cultura americana.
Spre exemplu, desi avem o sarbatoare specifica dedicata îndragostitilor
Dragobetele" (24 februarie), sarbatorita de sute de ani în România, noi o înlocuim cu o
sarbatoare de import Valentine's Day" (14 februarie), datorita profitului aferent
: mici sau
mari cadouri între persoanele îndragostite, flori, petreceri. In traditia populara,
acesta
sarbatoare îsi are originea în ciclurile naturii, mai ales în lumea pasarilor. Nu întâmpla
tor,
pasarea era considerata una din cele mai vechi divinitati ale naturii si dragost
ei.
Acesta este unul dintre efectele negative ale globalizarii, turistul fiind inter
esat nu
numai de resursele naturale si antropice ale unei tari, dar si de aspecte ce tin
de valori culturale,
obiceiuri si datini, sarbatori specifice.
Prin combinarea celor patru elemente prezentate în analiza SWOT si gruparea lor câte
doua se pot obtine patru strategii:
 S-0 (Puncte tari-Oportunitati): urmarirea oportunitatilor care se potrivesc cel
mai
bine punctelor tari;
W-0 (Puncte slabe-Oportunitati): depasirea punctelor slabe în urmarirea
oportunitatilor;
S-T (Puncte tari-Amenintari): identificarea modalitatilor de utilizare a punctel
or
tari pentru a reduce vulnerabilitatea la amenintarile externe;
W-T (Puncte slabe-Amenintari): stabilirea unui plan defensiv pentru a preveni
situatia când punctele slabe devin foarte vulnerabile la amenintarile externe.

Teste grila

1. Între formele derivate de turism se include:

b. Turismul international receptor;
c. Turismul international emitent;
d. Turismul intern;
e. Turism international.

2. Dupa modul de angajare al prestatiilor turistice distingem:

a. Turismul itinerant;
b. Turismul de tranzit;
c. Turismul social;
d. Turismul mixt.

3. În functie de caracteristicile sociale si economice ale cererii exista:

a. Turism pentru tineret;
b. Turism de sejur;
c. Turism de tranzit;
d. Turism particular.

4. Teoria X se bazeaza pe urmatoarele aprecieri:

a. în conditiile vietii industriale moderne, potentialul uman este utilizat numai
partial;
b. consumul de eforturi fizice si intelectuale sunt tot atât de firesti ca si joac
a si odihna;
c. în general, fiintele umane manifesta aversiune fata de munca si deci pe cît posib
il vor
evita sa munceasca;
d. gradul de implicare fata de obiectivele organizationale este proportional cu
marimea
recompenselor ce vor rezulta din realizarea lor.
5. Etimologic, cuvântul turism provine din:
a. termenul englez tour
b. termenul francez tour
c. termenul latin turnus
d. termenul englez tourism

6. Turismul intern la nivelul unei tari reprezinta:

a. rezidentii unei tari care calatoresc în propria tara
b. numarul tuturor celor care viziteaza o tara
c. vizitarea unei tari date de catre no-rezidenti

7. Dupa gradul de mobilitate al turistului, turismul poate fi:

a. turismul de sejur
b. turismul social
c. turismul de masa
d. turism de mixt

8. Soldul pozitiv al contului calatorii poate contribui:

a. la reducerea deficitului balantei de plati
b. la dezechilibrarea balantei de plati
c. la reducerea excedentului balantei de plati externe
d. la cresterea deficitului balantei de plati

9. Contul calatorii cu sold negativ contribuie la:

a. cresterea excedentului balantei de plati
b. cresterea încasarilor din sectorul tertiar al economie
c. reducerea deficitului balantei de plati
d. dezechilibrarea balantei de plati

10. Ministerul Turismului a luat fiinta:

a. în anul 1971
b. în anul 1974
c. în anul 1990
d. în anul 1960

11. Riscul (atacurilor teroriste) asumat de turistii care vin în România este:
a. Este zero
b. foarte mare
c. la fel ca si în celelalte state europene
d. foarte mic

12. Industria turistica este influentata de mediul economic:

a. din punct de vedere al cererii , cât si al ofertei;
b. doar din punct de vedere al ofertei;
c. doar din punctul de vedere al cererii;
d. din punct de vedere a volumului de produse turistice consumate
13. Turismul este influentat de o serie de factori de natura politica si guverna
mentala:
a. dezvoltarea bazei de date de consumatori în sistemele informatice de marketing
b. schimbari în structura familiei si reducerea natalitatii;
c. orientarea partidelor de la guvernare
d. sistemele de rezervare on-line

14. Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului nu are ca responsabilita

ti:
a. modul în care turistii respecta normele de poluare a peisajului turistic;
b. monitorizarea factorilor ecologici;
c. promovarea masurilor stricte de protectie a mediului înconjurator;
d. reprezentarea Guvernului în relatie cu organizatii internationale de specialita
te.
15. Calitatea mediului este afectata de:
a. factori obiectivi
b. factori subiectivi
c. factori derivati
d. actiunile unor categorii de turisti

16.Sa se defineasca notiunea de agentie de turism si sa se precizeze în câte categor

ii se împart
acestea.

Agentiile de turism private formeaza veriga de baza a institutiilor care active

aza în
industria turismului. Pot fi considerate ca agentii de turism unitatile economic
e care dispun de
mijloace de productie si fonduri circulante adecvate pentru conceperea si presta
rea de servicii în
vederea satisfacerii cererii turistice.
Întreprinderile economice care activeaza în turism, se împart în doua categorii
principale:
- firme turistice primare, care se consacra exclusiv sau preponderent activitati
i de turism si, în
consecinta, existenta lor este direct dependenta de rezultatele economice ale ac
estei activitati.
- firmele secundare sau indirecte, a caror activitate principala de prestari de
servicii are un
caracter general, subordonata intereselor si cerintelor populatiei locale, dar c
are într-o anumita
masura presteaza si servicii turistice.

17. Mentionati care sunt criteriile conform carora cererea turistica se manifest
a diferit de la un
client la altul?

Cererea turistica se manifesta practic într-un numar infinit de variante, nuantate

de la un
client potential la altul, în functie de:

tipologia socioprofesionala, familia si forma de turism în care se desfasoara cala

toria
turistica a clientului interesat;
- caracteristicile tehnice ale voiajului efectuat (durata sejurului, formele de
transport,
modalitatile de cazare etc);
- sursele financiare si sumele disponibile pentru acoperirea cheltuielilor turis
tice în
functie de structura serviciilor;
- motivatiile clientelei si preferintele turistilor pentru atractiile oferite.

18. Sa se defineasca conceptul de dezvoltare durabila în turism.

Dezvoltarea durabila este un proces care se desfasoara fara a distruge sau a epu
iza
resursele, asigurând dezvoltarea acestora. Resursele trebuie valorificate într-un ri
tm identic cu cel de
reînnoire a lor, renuntându-se la exploatare atunci când resursa se regenereaza foarte
lent, pentru a o
înlocui cu alta cu mai mare putere de regenerare. Toate resursele trebuie exploata
te în asa fel, încât
de ele sa beneficieze si generatiile viitoare.

19. Care sunt principalele directii de urmat pentru relansarea turismului românesc
la nivel
international?
Din analiza punctelor forte si slabe ale României se pot identifica urmatoarele di
rectiile
de actiune pe care va trebui sa le urmeze strategia de relansare a turismului in
ternational al
României:

.. dezvoltarea infrastructurii generale,

.. dezvoltarea infrastructurii turistice,
.. crearea si promovarea intensiva a unor produse turistice competitive care sa
valorifice atât potentialul antropic, cât si cel natural,
.. îmbunatatirea serviciilor oferite turistilor,
.. crearea unei imagini coerente pe pietele externe, imagine care trebuie sa fie
total
diferita de cea a concurentilor directi: Ungaria, Bulgaria.

20. Sa se defineasca oferta turistica, si sa se precizeze de câte feluri este acea

sta?
Oferta turistica este formata din ansamblul atractiilor turistice care pot motiv
a vizitarea
lor. Practic, oferta turistica a unei tari (zone, statiuni) cuprinde totalitatea
elementelor care pot fi
puse în valoare la un moment dat pentru stimularea cererii turistice.
Prin analogie cu clasificarea resurselor turistice, oferta turistica poate fi:

- primara, care cuprinde totalitatea valorilor (resurselor) naturale

- secundara, ce include ansamblul resurselor create de mâna omului (valori istoric
e,
arhitecturale, culturale, folclorice etc.).

21. Sa se precizeze si sa se explice principalele tipologii de cerere turistica

În practica turistica, analistii disting trei categorii principale de turisti,

- turisti pentru care constrângerile economice nu sunt de natura sa influenteze în s

ens
restrictiv alegerea formulelor si destinatiilor de vacanta si care constituie ca
tegoria
clientelei de "lux";
- turistii "activi", care dispun de resursele financiare necesare sau sunt în caut
area unor
resurse pentru a stabili un echilibru financiar între mijloacele lor economice si
cererile
pentru calatoriile de vacanta;
- turistii "pasivi" (sau, dupa unii analisti, asa-numitii turisti "captivi"), al
e caror aspiratii
pentru achizitionarea produselor turistice nu depasesc limitele conditiilor lor
economice.

Raspunsuri teste grila:

1.d
2.d
3.d
4.c
5.a
6.a
7.a
8.a
9.d
10.a
11.d
12.a
13.d
14.a
15.d
BIBLIOGRAFIE

Alexandru, D.,Negut, S.,Istrate,

Geografia turismului, Bucuresti, Editura Academiei,
Angelescu, C., Jula, D.
Timpul liber Conditionari si implicatii
economice, Editura Economica, 1997.
Bran, F. , Nistoreanu, P.
Ecoturism, Editura Economica, Bucuresti, 2000
Brown, R.L.
Eco-economie, Bucuresti, Editura Tehnica, 2001
Cooper, C, Fletcher, J., Gilbert, D.,
Wanhill
Tourism, Principies and Practice, Harlow,
Longman, 1998
Cosmescu, I.
Turismul - Fenomen complex contemporan,
Bucuresti, Editura Economica, 1998
Cosmescu, L, Ilie, L
Economia serviciilor, Sibiu, Editura Universitatii
Lucian Blaga", 1999
Diaconu Mihaela
Turism prin Internet, Bucuresti, Editura Tribuna
Economica, 2004
Emilian, R.(coord.)
Initiere în managementul serviciilor, Bucuresti,
Editura Expert, 2001
Ioncica, M.
Economia serviciilor, Bucuresti, Editura Uranus,
2000
Ionescu, I.
Turismul fenomen social economic si cultural,
Bucuresti, Editura Oscar Print, 2000
Isachen, A. J.,Hamilton, B. C,Gylfason,
Th.
Sa întelegem Economia de piata, Bucuresti,
Editura Oscar Print, 1992
Istrate, L,Bran, F.,Rosu, A. G.
Economia turismului si mediului înconjurator,
Bucuresti, Editura Economica, 1996
Lanquar, R.
Le tourisme international, Paris, Presses
Universitaires de France, 1989
Lupu, N.
Hotelul - economie si management, Bucuresti,
Editura ALL Beck, 2002
Minciu, R.
Economia Turismului, Bucuresti, Editura Uranus,
2001
Minciu, R.,
Economia si tehnica serviciilor de alimentatie
publica si turism, Bucuresti, Lito ASE, 1984
Neacsu, N
Turismul si dezvoltarea durabila, Bucuresti,
Editura Expert, 2000
Nedelea Al.
Piata turistica, Bucuresti, Editura Didactica si
Pedagogica, 2003
Nicolescu, R
Serviciile în turism- alimentatia publica,
Bucuresti, Editura Sport-Turism, 1988
Nistoreanu, P
Management în turism si servicii, Bucuresti,
Editura ASE, 2005
Nistoreanu, P.
Ecoturism si turism rural, Bucuresti, Editura
ASE, 2003
Nistoreanu, P
Turismul rural, o afacere mica cu perspective
mari, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica,
1999
Nistoreanu, P.,,Dinu, V.,Nedelea, Al.
Productia si comercializarea serviciilor turistice
Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 2004
Nita, L, Nita, C-tin
Piata turistica a României, Brasov, Editura
Ecran Magazin, 2000
Snak, O.
Economia si organizarea turismului, Bucuresti,
Editura Sport-Turism, 1975
Snak, O.,Baron, P.,Neacsu, N.
Turismul în economia nationala, Bucuresti,
Editura Sport-Turism, 1981
Stanciulescu, G.
Economia Turismului, Bucuresti, Editura Expert,
2001
Stanciulescu, G.
Tehnica operatiunilor de turism, Bucuresti,
Editura ALL Educational, 1998
Stanciulescu, G. (coord.)
Managementul agentiei de turism, Bucuresti,
Editura ASE, 2002
Vellas,Fr., Becherel, L.
Turismul - tendinte si previziuni, Bucuresti,
Editura Walforth, 1994
* * * Colectia Revistei de Comert,
2000-2004
* * * DEX, editia a II-a, Bucuresti,
Editura Univers Enciclopedic, 1996
www.abc-netmarketing.com

www.amadeus.com

www.cyberatas.com

www. economia, ci

www.ecotourisme2002.org