Arivistul in literatura romana

Tipul arivistului este �ntruchipat �n literatura universal� de personajele lui Stendahl

(Julien Sorel), Balzac (Rastignac) sau Dickens (Uriah Heep). De�i figuri de arivi�ti apar
sporadic �i �n literatura mai veche, tipul ca atare se constituie cu deosebire �n proza
�i dramaturgia secolului al XIX-lea, faptul dator�ndu-se condi�iilor sociale favorabile
care deschid drumul parvenirii unor oameni energici, �ntreprinz�tori �i de obicei
lipsi�i de scrupule, care reu�esc s� dob�ndeasc� averi �i un statut social superior
celei de la care au pornit. Ace�tia sunt arivi�tii, al c�ror nume generic provine de la
verbul din limba francez� „arriver”, care �nseamn� „a ajunge”. Dac� arivi�tii sunt cei
care se str�duiesc s� urce scara social�, odat� ajun�i la �int� ei devin parveni�i.
�n literatura rom�n�, arivistul i-a preocupat pe mul�i dintre scriitorii no�tri de
marc�, ace�tia cre�nd prin m�iestria condeiului lor personaje de o cert� valoare
literar�, cum ar fi: St�nic� Ra�iu (George C�linescu, Enigma Otiliei), Dinu P�turic�
(Nicolae Filimon, Ciocoii vechi �i noi), T�nase Scatiu (Duiliu Zamfirescu, Via�a la
�ar�), Lic� Trubadurul (Hortensia Papadad-Bengescu, Concert din muzic� de Bach),
Gore Pirgu (Mateiu Caragiale, Craii de curtea veche) sau Stavrache (Ion Luca Caragiale,
�n vreme de r�zboi).

Primul aspect pe care �l vom urm�ri �n caracterizarea acestor personaje este situa�ia
material� �n care se g�se�te arivistul de-a lungul operei. Astfel T�nase Scatiu este
�nc� de la �nceputul romanului arenda�ul �mbog��it: avea casele cele mai
frumoase din t�rg, cump�rate de ocazie de la un boier sc�p�tat, fiind �i deputat �n
dou� legislaturi �i ales pentru a treia la Senat. Av�nd spatele asigurat ac�iunile sale
ulterioare vor pune �n eviden�� caracterul s�u odios. Acest caracter este pedepsit �n
final prin uciderea sa de c�tre ��rani. Un alt personaj care moare �n final este Dinu
P�turic�, care �i-a g�sit sf�r�itul �ntr-o ocn� p�r�sit�. P�turic� este genul de
persoan� care �ncearc� de-a lungul �ntregului roman s� urce o nou� treapt� pe
scara parvenirii. Astfel la �nceput el era „�mbr�cat cu un anteriu de �amagea rupt
�n spate”, fapt care vorbe�te de la sine de s�r�cia sa, �ns� de la camera de
ciubucciu care avea un pat de sc�nduri �i o p�tur�, el trece la camera de v�taf care
are „dou� p�turi turce�ti peste care puse saltele de l�n� acoperite cu chilimuri de
Idirne, pe perete at�rn� un covor de Brussa”. D�nd dovad� de o ambi�ie
nem�surat�, el viseaz�, dup� ce ob�ine rangul de mare stolnic �i „func�iunea
ispr�vniciei de str�ini”, s� ajung� p�n� �n v�rful piramidei sociale, c�ci ce folos ar
fi avut avu�ia pentru d�nsul, dac� i-ar fi lipsit acea pozi�iune social�, care ar fi putut
s�-i deschid� u�ile boierilor celor mari �i s�-l fac� egal cu d�n�ii”. Orgoliul �i
vanitatea nem�surat� �l fac s� viseze ob�inerea puterii politice, a celor mai multe
demnit��i ale ��rii, r�vnind, m�nat de aspira�iile sale nelimitate, la func�ia de
caimacan al Craiovei �i chiar s� fie domn.

�n opozi�ie cu cei doi se afl� St�nic� Ra�iu �i Lic� Trubadurul a c�ror efort de
parvenire este recompensat doar �n final. St�nic� este un avocat f�r� procese, a
c�rui energie, febrilitate nu se consum� �n munc�, el circul� �n deferite medii, afl�,
�tie totul, a�teapt� „ceva” care s�-i modifice modul de via�� peste noapte, s�-l
�mbog��easc�. Acest „ceva” care �i va modifica existen�a �l �ntrez�re�te �n
averea mo�ului Costache, c�ruia fur�ndu-i banii �i provoac� moartea f�r� s� aib�
vreo remu�care. V�z�ndu-se om �nst�rit el intr� �n politic� este chiar prefect
�ntr-o scurt� guvernare, de�in�nd �i un Block-haus pe bulevardul Take-Ionescu.
Lic� la r�ndul lui de�i are unele �ncerc�ri de parvenire �nc� din timpul r�zboiului,
c�nd lucr�nd la serviciul de aprovizionare colaboreaz� f�r� scrupule cu inamicul, �i
�ncepe ascensiunea odat� cu angajarea sa de c�tre Ada Razu ca muncitor pentru
grajdurile sale cu cai de ras�. Astfel el devine de la b�iatul „nostim”, umil �i obraznic,
cu aerul unui „��ng�u”, „domnul bine ca la cinematograf”, gentlemenul �n haine
negre, viitorul candidat al unei frac�iuni politice conservatoare la deput��ia Bihorului,
snobul care �i schimb� chiar �i numele �n Basile Petresco, nume adaptat noii pozi�ii
sociale pe care o de�inea.

Pirgu care este gratulat cu epitete ca „potaie m�runt�”, „fiar� spurcat�”, c�ruia de
�colar �i pl�cea s�-�i duc� prietenii la femei bolnave, bucur�ndu-se cu „�nchipuire
dr�ceasc� nesecat�”, este un tip care are �n s�nge dorul vie�ii de dezm��are
�ig�neasc�. Cu toate acestea �n final, �n timp ce craii decad, el �nflore�te devine
„de mai multe ori milionar, �nsurat cu zestre �i desp�r�it cu filodorm�”, ajunge apoi
prefect, deputat, senator, ministru plenipoten�iar, prezid�nd o subcomisie de
cooperare intelectual� la „Liga Na�iunilor”.
Un caz special este acela al lui Stavrache care mo�tene�te �nc� de la �nceput
averea fratelui s�u, preotul Iancu din Podeni, plecat pe front pentru a sc�pa de
urm�rire, fiind c�pitanul unei bande de ho�i. Stavrache nu se lupt� pentru a se
�mbog��ii, �ns� odat� �mbog��it el devine obsedat de avere, �ncerc�nd cu
orice pre� s� o p�streze.

Un mijloc important de parvenire, utilizat de to�i cu excep�ia lui Stavrache, �l

constituie c�s�toria sau leg�turile amoroase din interes. Astfel Dinu P�turic� atinge o
nou� etap� �n ascensiunea sa, aliindu-se cu chera Duduca, st�p�n� pe „arsenalul
vicleniilor femeie�ti”, iubind „luxul cu deosebire” �i �mpreun� pun la cale ruinarea
sistematic� a postelnicului. Pe de alt� parte T�nase Scatiu, arenda�ul �mbog��it,
dornic s�-�i fac� un nume se c�s�tore�te cu Tincu�a, intr�nd �n familia
Com�ne�tenilor, fapt ce �i d� un sentiment de m�ndrie �i demnitate c� apar�ine
unei familii vechi, boiere�ti. Ipocrizia sa este �nf��i�at� la �nmorm�ntarea
Tincu�ei c�nd cu „ochii ro�ii” �i �mbr��i��nd un comportament teatral �ncearc�
s� le dovedeasc� oamenilor ce mult �i-a iubit so�ia.
Asocierea lui Pirgu cu Pena Corcodu�a, care avea ca �ndeletnicire s� scalde mor�ii,
nu este neap�rat un mijloc de parvenire, ea accentu�nd doar cercurile �n care se
�nv�rte viitorul om politic �i milionar. Din punct de vedere al ponderii pe care o joac�
femeia �n destinul arivistului, putem spune c� Lic� Trubadurul este personajul care
profit� cel mai mult, el �ncep�ndu-�i �i sus�in�ndu-�i ascensiunea prin leg�tura
sa cu Ada Razu.

St�nic� Ra�iu necesit� o analiz� mai am�nun�it� din acest punct de vedere.
Despre el s-a spus, pe bun� dreptate, c� este un demagog al ideii de paternitate;
personajul exploateaz� aceste teme pentru a ob�ine bani de la Pascalopol sau pentru a
stoarce comp�timirea general�. Dar dup� ce se �mbog��e�te pr�d�ndu-l pe
Costache Giurgiuveanu, o p�r�se�te pe Olimpia, de zestrea c�reia sperase p�n�
atunci s� profite, �i se c�s�tore�te cu Georgeta, de care se folose�te �n
ascensiunea social�.
Este interesant de urm�rit �i raportul simpatie-antipatie �n care se g�sesc
personajele. Lic� Trubadurul este personajul care ne produce probabil cea mai pu�in�
antipatie, deoarece el nu recurge la ac�iuni �mpotriva spiritului s�u aventurier de
vagabond „inofensiv”. El este „bucure�teanul par excellance”, Mitic� al lui Caragiale.
F�r� umorul verbal al eroului caragelian, Lic� este totu�i �i el guraliv, picant �n
expresie, liber �n mi�c�ri (are oroare de spa�iile �nchise), galant, perfect s�n�tos.
Totdeauna sp�lat, spilcuit, av�nd aerul unui actor la mod� Lic� este la �nceput un
fante de mahala, un �mecher agreabil. Lui Mini, acesta �i p�rea „un haiduc modern a
c�rei p�dure e ora�ul”. P�n� �i b�tr�nul Vardali, aristocrat autentic �i fost ministru
spune despre Lic� „Dar e un t�n�r „charmant” �i „tout a fait du monde””. Singurul
moment �n care personajul provoac� antipatie este la moartea Siei, c�nd ne dorind
s�-�i afecteze pozi�ia social� c�tigat�, el sufer� cu modera�ie, reneg�ndu-�i
astfel fiica.

St�nic� Ra�iu este situat la limita dintre simpatie �i antipatie, tr�g�nd mai mult spre
cea de-a doua. Citind p�n� la un punct romanul, ac�iunile sale apar �ntr-un oarecare
con de simpatie, totu�i la o analiz� mai real� el este un tip agresiv, f�r� nici un
scrupul, cu o mare disponibilitate de adaptare �i supravie�uire, inteligent �i escroc,
fanfaron �i abject, intrigant �i instabil. Cinic, pune la cale �i urm�re�te clipa
prielnic� pentru a g�si banii �ngropa�i de Costache, teroriz�ndu-l pe b�tr�n cu
discu�ii despre testament, avere, insinu�nd clanului Tulea, la fel de interesat, o
eventual� posibilitate de dovedire a iresponsabilit��ii acestuia.
�n opozi�ia cu Lic� �i �ntr-o oarecare m�sur� �i cu St�nic� se afl� Dinu
P�turic�. El este construit �n scop evident demonstrativ pentru a ilustra o categorie
care �i repugn� scriitorului, deci polemic, personajul -tip al ciocoiului- e fundamental
negativ, de la �nceput p�n� la sf�r�it. El va folosi un evantai larg de mijloace �n
spolierea st�p�nului s�u: se va instrui �n arta ipocriziei �i intrigii „aceste dou� mari
mijloace de parvenire”. Purtarea sa �n rela�iile cu servitorii, este nu numai
irepro�abil�, dar �tie s� se fac� „iubit �i adorat de toate slugile”, fiind astfel
des�v�r�it �n arta pref�c�toriei. Dinu P�turic� se dovede�te �i un maestru al
disimul�rii cucerind �ncrederea deplin� a postelnicului Andronache Tuzluc: el �i
s�rut� m�na „cu cea mai mare umilin�� �i f�cu s� caz� din ochii s�i de �arpe
dou� lacrimi de acelea ce �n aparen�� arat� o inim� plin� de recuno�tin��, dar
�n realitate nu sunt dec�t pl�nsul crocodilului prin care �i am�ge�te victima sa”. Pe
l�ng� acestea el este �i corupt, v�nz�nd postul de ispravnic pentru jude�ul
Teleorman. Toate acestea nu fac dec�t s�-i sporeasc� antipatia.

Situa�i dincolo de limita antipatiei, ie�i�i chiar din uman se g�sesc T�nase Scatiu �i
Gore Pirgu. T�nase Scatiu este un personaj odios, f�r� nici un scrupul �n
comportamentul s�u familial, politic �i ca administrator al mo�iei lui Dinu Murgule�.
C�teva scene pun �n eviden�� caracterul �i grosol�nia sa: aruncarea vizitiului din
tr�sur� �ntr-un moment de furie oarb�; �mpu�carea calului de la tr�sur� �ntr-o
criz� de furie, cu prilejul vizitei ministrului; cheful de pomin�, �n camera al�turat�
celei �n care se afla ministrul, c�nd a jucat descul�. Asem�n�tor lui Scatiu este
construit �i Pirgu, �ns� parc� �n cazul lui Pirgu grotescul este mai prezent �n �ns�i
firea lui. Astfel Chimi��, cum �l numea scriitorul avea „suflet de hengher �i de
cioclu”. Folosind invectiva, scriitorul este necru��tor: „De mic stricat p�n� la
m�duv�, giolar, ri�car, slujnicar, �nh�itat cu to�i codo�ii �i m�sluitorii”, �l
compar� cu Veniamin din Biblie, copil preferat la lui Iacov �i cu un �nger „Cherubinul”,
dar al caselor de �nt�lnire. Considerat murdar �i putred, scriitorul �i exprim�
sentimentele sale de sil� pentru a fi cercetat „cu de-am�nuntul i�ele acestei firi uscate
�i triste care sim�ea a atragere bolnav� numai pentru ce e murdar �i putred”.
Ie�it �n mod clar din afara umanului este Stavrache. Aceast� ie�ire este produs�
prin �ns�i construc�ia nuvelei cu cele trei capitole ale sale �n care se urm�re�te
gradarea nebuniei �i �n care se realizeaz� un destin tragic, dominat de ereditate,
tensiunea cresc�nd �i sub teroarea co�marurilor �i a laitmotivului ”G�ndeai c-am
murit, neic�!”. Grotescul personajului reiese din analiza minu�ioas� a reac�iilor sale
fiziologice �n momentul �nt�lnirii cu Iancu: gura �i era �ntredeschis�, dar f�r� s�
poat� vorbi, ochii holba�i, iar m�inile �ncle�tate �i din �nchipuita lupt� cu preotul
c�nd reu�ise s�-�i �nfig� degetele �n mu�chii grumazului adversarului, rup�ndu-i
�ncheietura cerbicii.
�n final vom urm�ri realizarea personajelor din punct de vedere literar. Astfel
Stavrache este un personaj de tip naturalist. El nu mai �ine seama de factorii
primordiali ai personalit��ii umane, cum ar fi ra�iunea, voin�a, capacitatea de a
reac�iona �n sens moral, fiind redus la datele sale biologice. Temperamentul s�u este
rezultatul presiunii mediului social, a obsesiei �ntoarcerii fratelui s�u. Caragiale este
considerat de Tudor Vianu un adev�rat „poet al naturii”, din acest motiv re�inem �n
realizarea lui Stavrache �i leg�tura dintre reac�iile sale fiziologice �i natur�, acestea
fiind �n deplin� concordan��.

Realizarea celorlalte personaje, fie se apropie de balzacianism (Gore Pirgu), fie este
chiar balzacian� (T�nase Scatiu, Dinu P�turic�, St�nic� Ra�iu), fie este o dep�ire a
balzacianismului (Lic� Trubadurul).
Gore Pirgu este construit �ntr-un stil semioccidental �i semibalcanic specific
Bucure�tiului de la �nceputul secolului al XX-lea, el fiind un reprezentat fidel al
mediului bucure�tean pe care �l cultiv� cu predilec�ie. O caracteristic� �n
caracterizarea sa este limbajul utilizat de prozator, acesta fiind alc�tuit din expresii
crude �i termeni, neologistici „Sim�urile sale ce ar�tau respingere tocmai de ce e
vetust �i pur, nu se mai de�teptau dec�t la be�ie �i atunci �i trebuiau femei
schiloade, �tirbe, coco�ate sau bor�oase �i mai ales peste m�sur� de grase �i
trupe�e, huidume �i namile rup�nd c�ntarul �n Sf�ntul Gheorghe, geamale,
bald�re, balc�ze…”.
Personaje balzaciene sunt T�nase Scatiu, Dinu P�turic� �i St�nic� Ra�iu.
Caracterizarea lor este f�cut� �n contextul fragmentului, dar �i printr-o art� a
gestului �i a detaliului fizic. �nt�lnim astfel fizionomia descris� a lui P�turic� „nasul
drept �i cu v�rful cam ridicat �n sus”, ceea ce este pentru scriitor indiciul sigur al unei
tr�s�turi morale de esen��, ce-i define�te eroul. De asemenea ac�iunile lui Scatiu
�i Ra�iu care nu fac altceva dec�t s� contribuie la definitivarea imaginii personajului.
Spre deosebire de Dinu P�turic� �i T�nase Scatiu care �ndeplinesc condi�ia de
personaj balzacian �i prin faptul c� au o singur� tr�s�tur� puternic�, aceea de a
parveni, St�nic� Ra�iu ca psihologie dep�e�te proza balzacian�. El are „geniu”,
volubilitatea, grosol�nia, trivialitatea, spiritul demagog �i versatil, dorin�a de a se lua
�n serios, iluzion�ndu-se chiar, �n acest sens, fac din el un spirit complicat,
�ncurc�nd planul afectelor.

Lic� Trubadurul dep�e�te condi�ia eroului balzacian. A vedea �n el un Dinu P�turic�

modern e prea pu�in, pentru c� personajele Hortensiei Papadat-Bengescu nu sunt
tipuri ci marionete apar�in�nd unui univers pur estetic, dominat de grotesc. Suntem
�ntr-un b�lci al de�ert�ciunilor sociale �i morale, unde masca este mai important�
dec�t chipul adev�rat.
�n concluzie putem spune c� tipul arivistului ilustrat �n literatura rom�n� se
caracterizeaz� printr-o ambi�ie nem�surat�, c� se folose�te de c�s�torie �n
ascensiunea sa social� �i c� recurge de cele mai multe ori la ac�iuni extreme �n
drumul s�u de parvenire.

BIBLIOGRAFIE
-selectiv�-

*** Nuvele �i Povestiri, I. L. Caragiale, Editura Tineretului, Bucure�ti,1966

*** Ciocoii vechi �i noi, Nicolae Filimon, Editura Tineretului, Bucure�ti, 1966
*** Enigma Otiliei, George C�linescu, Editura pentru literatur�, Bucure�ti,1969
*** Via�a la �ar� �i T�nase Scatiu, Duiliu Zamfirescu, Editura de stat pentru
literatur� �i art�, Bucure�ti, 1956
*** Concert din muzic� de Bach, Hortensia Papadat-Bengescu, Editura Tineretului,
Bucure�ti, 1967
*** Craii de Curtea-Veche, Mateiu I. Caragiale, Editura Tineretului, Bucure�ti, 1968
*** Dic�ionar de personaje literare, Constan�a B�rboi, Silvestru Boatc�, Marieta
Popescu, Editura Criss-Cezar, Bucure�ti, 1997
*** Analize Literare, Dumitri�a Stoica, Gh. L�z�rescu, Editura Silvana, Bucure�ti,
1993
*** Limba �i literatura rom�n�, Constan�a B�rboi, Silvestru Boatc�, Marieta
Popescu, Editura Recif, Bucure�ti, 1993