Păstrarea medicamentelor şi altor produse farmaceutice.

O condiţie importantă ce asigură buna calitate şi eficienţa medicamentelor este

păstrarea lor adecvată pe întreg parcursul circulaţiei de la producere până la
consum. Pentru asigurarea păstrării adecvate la fiecare etapă de circulaţie trebuie
să se ţină cont de factorii ce influenţează calitatea produselor farmaceutice aflate în
regim de păstrare: externi, interni etc.

Clasificarea factorilor ce influenţează calitatea produselor farmaceutice aflate în regim de

păstrare

Condiţiile principale necesare pentru organizarea păstrării produselor

farmaceutice sunt reglementate prin actele normative corespunzătoare. În
conformitate cu aceste normative medicamentele şi celelalte produse farmaceutice
se depozitează în aşa mod, încât să asigure ocuparea maximă, completă a încăperii
de depozitare, cu scopul de a crea condiţii favorabile de muncă, de a folosi
mijloace de mecanizare a muncii, de a permite întreţinerea spaţiului conform
cerinţelor stabilite.

1
 În încăperile de depozitare medicamentele şi substanţele medicamentoase sunt
clasificate pe grupe în raport cu următoarele principii:
 toxicologic:
 lista A – toxice şi stupefiante (“Venena”);
 lista B – substanţe energic active (“Heroica”). Această grupă mai este
numită “Separanda” – fapt ce specifică necesitatea păstrării separate;
 anodine – substanţe din lista generală.
 modul de administrare: intern, extern;
 proprietăţile fizico-chimice, ţinând seama de factorii ce exercită o anumită
influenţă asupra calităţii;
 termenul de valabilitate (pentru medicamentele cu termene reduse de
valabilitate);
 acţiunea farmacologică şi farmacoterapeutică;
 starea de agregare pentru substanţele medicamentoase “en gros” (lichidele
separat de substanţele pulverulente, gaze etc.).;
 caracterul diferitelor forme medicamentoase.
Este interzisă:
 plasarea alături a substanţelor medicamentoase cu denumiri asemănătoare
(pentru a nu se crea confuzii), precum şi a substanţelor de uz intern din
grupa “Separanda” cu doze maxime foarte diferite;
 plasarea medicamentelor în ordine alfabetică.
Particularităţile de păstrare a diferitor grupe de produse farmaceutice sunt
condiţionate de factorii ce influenţează calitatea lor în cazul în care ele se află în
regim de păstrare, precum şi de principiile generale de păstrare.

2
 Medicamentele fotosensibile se păstrează în ambalaj din materiale
protectoare faţă de lumină (ambalaj de sticlă oranj, ambalaj metalic; folii de
staniol; materiale polimerice de culoare neagră, cafenie, oranj), în încăperi
întunecoase sau în dulapuri vopsite în interior cu negru şi cu uşi bine închise.
Pentru păstrarea preparatelor deosebit de sensibile la lumină (nitrat de argint,
proserină etc.) recipientul de sticlă se înveleşte cu hârtie de ambalaj de culoare
neagră.
Din categoria substanţelor fotosensibile fac parte: antibiotice, preparate
galenice (tincturi, extracte, concentrate din produs vegetal), produs vegetal
medicamentos, preparate organice, vitamine şi preparate cu vitamine,
corticosterioizi, uleiuri eterice şi grase, preparate-drajeuri, săruri ale acizilor
iodhidric şi bromhidric, derivaţi halogenaţi, nitro- şi nitrozocompuşi, nitraţi, nitriţi,
amino- şi amidocompuşi, derivaţi ai fenolului, derivaţi ai fenotiazinei.

3
 Medicamentele higroscopice se păstrează la loc răcoros, în ambalaj bine
închis, din material impermeabil pentru vaporii de apă (sticlă, metal, staniol, mase
plastice) cu pereţii groşi.
Grupa preparatelor higroscopice include: substanţe şi preparate
higroscopice: acetat de potasiu, extracte uscate, produs vegetal medicamentos,
substanţe hidrolizante, săruri ale acizilor azotos, azotic, halogenohidrici, fosforic,
săruri ale alcaloizilor, compuşi metaloorganici ai sodiului, glicozizi, antibiotice,
enzime, organopreparate uscate.
Substanţele medicamentoase deosebit de hidroscopice (galascorbină,
dimedrol, gelatină medicinală, acetat de potasiu, carbonat de potasiu, clorură de
potasiu, clorhidrat de pilocarpină etc.) se păstrează în recipiente de sticlă închise
ermetic, parafinate. La depozitul farmaceutic ele se păstrează în ambalajul uzinei,
iar pentru livrarea către farmacii se ambalează în recipiente de sticlă sau recipiente
metalice ermetic închise.
Gipsul, muştarul pulverulent, sinapismele se păstrează cu o deosebită
precauţie, deoarece absorbind apa ele îşi pierd calităţile devenind improprii pentru
utilizare în scop curativ. Pentru a evita absorbţia umidităţii gipsul se ţine în ambalaj
bine închis: lăzi de lemn sau butoaie bine închise, căptuşite cu folie de polietilenă.
Muştarul pulverulent se păstrează în butoaie de tablă. Sinapismele se păstrează în
pachete, ambalate în hârtie pergament sau peliculă de polietilenă, plasate într-un
ambalaj bine închis (cutii de carton, căptuşite cu peliculă de polietilenă).

4
 Medicamentele volatile se păstrează la loc răcoros, în ambalaj ermetic închis
din materiale impenetrabile pentru substanţele volatile (sticlă, metal, folie metalică
subţire). Folosirea ambalajului şi a materialelor de etanşare din mase plastice este
permisă numai în limita stabilită de Farmacopeile acceptate în RM sau docu-
mentele tehnico-normative respective.
La această grupă de produse farmaceutice se clasează:
 produse ce conţin substanţe volatile (soluţie de amoniac, bromcamfor,
iod, iodoform, camfor, salicilat de metil, mentol, mercur metalic, timol, aldehidă
formică, cloralhidrat, uleiuri eterice);
 medicamente ce conţin solvenţi volatili (tincturi alcoolice, concentrate
lichide alcoolice, extracte dense);
 soluţii şi amestecuri ale substanţelor volatile (uleiuri eterice, amoniac,
aldehidă formică, acid clorhidric în concentraţie de peste 13%, fenol, alcool etilic
etc.);
 produs vegetal medicamentos ce conţine uleiuri eterice;
 substanţe medicamentoase ce se descompun cu formare de produse volatile
(iodoform, apă oxigenată, cloramină B).

Cristalohidraţii pot manifesta proprietăţi atât higroscopice, cât şi volatile, în

raport cu umiditatea relativă a aerului. De aceia ei trebuie păstraţi în ambalaj de
5
sticlă, metal sau masă plastică cu pereţi groşi, închis ermetic, la o umiditate relativă
a aerului de 50-65% şi la loc răcoros.
La grupa cristalohidraţilor se clasează:
 medicamente ce conţin apă de cristalizare (sulfat de atropină, vicasol,
glucoză, glicerofosfat, fosfat de calciu, cofeină, sulfat de magneziu şi de cupru,
albastru de metilen, morfină (hidroclorică, sulfat, tetraborat), fosfat şi citrat de
sodiu, rutină, acetat de plumb, scopolamină bromhidrat, sulfacil de sodiu, teofilină,
sulfat de zinc etc.);
 substanţe medicamentoase cu limită minimă a conţinutului de apă, stabilită
de documentaţia tehnico-normativă (sulfat de magneziu, paraaminosalicilat de
sodiu, sulfat de sodiu etc.).

Grupe de medicamente termolabile:

 substanţe medicamentoase ce necesită protecţie faţă de volatilizare;

6
 substanţe ce se topesc uşor;
 produse bacteriene (vaccinuri, seruri, bacteriofagi, anatoxine etc.);
 antibiotice;
 organopreparate;
 produse hormonale;
 vitamine şi preparate cu vitamine;
 produse cu conţinut de glicozizi;
 grăsimi şi uleiuri medicinale;
 unguente preparate cu grăsimi şi alte substanţe (vaselină, lanolină anhidrică,
lanolină hidrică), linimente, uleiuri grase, pepsină, pilule, emplastre, siropuri,
supozitoare, extracte fluide, eter pentru narcoză etc.
Substanţele medicamentoase ce trebuie protejate de acţiunea temperaturilor
înalte se păstrează la temperatura de cameră (18-200C), la loc răcoros sau rece (12
-150C). În unele cazuri este necesară o temperatură mai scăzută de păstrare (de
exemplu, pentru ATF (fosfobion) – pe ambalaj sau în instrucţiunea de administrare
a preparatului se indică 3-50C).
Medicamentele bacteriene vor fi supuse, pe parcursul păstrării, unui examen
vizual, cel puţin o dată la 3 luni. Serurile şi vaccinurile de rezervă minimă sunt
reînoite periodic cu preparate proaspăt produse.
Antibioticele se păstrează în ambalajul industrial la temperatura de cameră
(dacă nu sunt alte indicaţii).
Organopreparatele (Lidaza, ATF, Tripsin, etc.) se ţin la loc ferit de lumină,
răcoros şi uscat, la temperatura de 0-150C (dacă lipsesc alte indicaţii).

Medicamentele ce trebuie ferite de acţiunea temperaturilor scăzute.

Această grupă include produsele ale căror proprietăţi fizico-chimice se modifică la
îngheţ, iar la încălzire se restabilesc în formă şi/sau compoziţia iniţială.

7
 Soluţia de aldehidă formică 40% se păstrează la temperatura minimă de 9 0C;
dacă apare un precipitat, soluţia se menţine la temperatura de cameră, apoi se
decantează şi se foloseşte în raport cu conţinutul real de aldehidă formică.
Acidul acetic glacial se păstrează la temperatura minimă de 9 0C. Dacă apare
un precipitat, se menţine la temperatura de cameră până când precipitatul nu se mai
dizolvă. Soluţia se decantează şi se întrebuinţează în raport cu conţinutul real de
acid acetic.
Uleiurile medicinale grase (de ricin, floarea soarelui, măslin) se păstrează la
temperatura minimă de 100 C. La apariţia precipitatului se menţin la temperatura
de cameră, apoi se decantează şi în cazul când corespund normelor de calitate, se
întrebuinţează.
Preparatele insulinei trebuie strict ferite de îngheţ.

Substanţele medicamentoase ce trebuie protejate de acţiunea gazelor din

mediul ambiant se păstrează în ambalaje închise ermetic din materiale
impenetrabile pentru gaze, dacă este posibil complet umplute (ocupând întreg
spaţiul din ambalaj).
8
 Substanţele medicamentoase uşor oxidabile sub acţiunea oxigenului din aer
se păstrează în încăperi uscate, în ambalaj de sticlă închise ermetic şi parafinate.
Deosebit de minuţios se organizează depozitarea şi se respectă regulile de păstrare
în cazul sărurilor de sodiu ale acidului barbituric: ambalaj impenetrabil pentru
vapori de apă, bioxidul de carbon, închis ermetic şi parafinat.
Din această grupă fac parte:
 substanţele ce reacţionează cu oxigenul din aer (diferiţi compuşi alifatici cu
legături carbonice nesaturate, compuşi ciclici cu conţinut de radicali alifatici
nesaturaţi, fenoli şi polifenoli, morfina şi derivaţii ei cu radicalii hidroxili ne-
substituiţi, compuşii heterogeni şi heterociclici, enzime şi organo-preparate);
 substanţele ce reacţionează cu bioxidul de carbon din aer (săruri ale
metalelor alcaline cu acizi organici slabi, de exemplu: barbital de sodiu, hexenal
etc., compuşi cu conţinut de amine poliatomice (eufilina), oxid şi peroxid de mag-
neziu, hidroxid de sodiu şi de potasiu, etaminal de sodiu, temisal, apomorfină
hidroclorică etc.).

Substanţele medicamentoase aromatice şi coloranţi.

Grupa substanţelor medicamentoase aromatice include substanţe atât volatile
cât şi practic nevolatile, dar care posedă un miros puternic (soluţie de amoniac,
validol, gudron, ihtiol, iodoform, camfor, xeroform, salicilat de metil, mentol,

9
picături de amoniu anizat, terebentină, timol, fenol, soluţie de aldehidă formică,
cloramină B, uleiuri eterice).
Substanţele aromatice se păstrează izolat, în ambalaj închis ermetic,
impenetrabil pentru miros, separat după denumiri.
Grupa substanţelor medicamentoase – coloranţi – include substanţele,
soluţiile lor, amestecurile, preparatele etc., care lasă urme colorate pe ambalaj,
materialele de etanşare, utilaj şi alte obiecte – urme ce nu pot fi înlăturate printr-o
prelucrare sanitaro-igienică obişnuită (verde de briliant, permanganat de potasiu,
albastru de metilen, riboflavină, furacilină, lactat de etacridină).
Coloranţii se ţin într-un dulap special, în ambalaj etanş, separat după
denumiri. În conformitate cu regulamentul în vigoare, pentru manipularea
substanţelor colorante se folosesc ustensile (balanţe, mojare, spatule etc.) separate
pentru fiecare substanţă în parte.

Medicamentele şi substanţele inflamabile şi explozive.

Această grupă include:
 explozive (nitroglicerină);
 substanţe ce prezintă pericol de explozie (permanganat de potasiu, nitrat de argint);

10
 substanţe uşor inflamabile (alcool etilic şi soluţii alcoolice, tincturi alcoolice şi eterice,
eter, terebentină, acid lactic, clorură de etil, colodiu, cleol, uleiuri or-ganice, pelicula radiografică
medicală);
 substanţe ce ard uşor (material de pansament, sulf, glicerină, uleiuri vegetale, produs
vegetal medicamentos).
Substanţele explozive şi substanţele ce prezintă pericol de explozie - adică de a forma
amestecuri explozive – se păstrează izolat, depozitate în încăperi speciale, izolate, cu pereţi din
materiale refractante. Pe parcursul păstrării se va evita impu-rificarea lor cu praf, care poate
conduce la explozie. Este categoric interzisă păs-trarea lor împreună cu acizi şi baze. Ambalajul
substanţelor explozive trebuie să fie etanş, pentru a nu permite ieşirea vaporilor în mediul
înconjurător.
Soluţia de nitroglicerină se păstrează în recipiente de sticlă sau metalice, la loc răcoros, ferit
de lumină, protejate cu grijă de acţiunea focului. Ambalajul trebuie transportat cu precauţie,
deoarece volatilitatea soluţiei de nitroglicerină expune la explozie. Căderea pe tegumente a unei
cantităţi extrem de mici poate de-termina intoxicaţie manifestă prin cefalee puternică.
Permanganatul de potasiu devine exploziv la interacţiunea cu praf, sulf, ule-iuri organice,
eteruri, alcool, glicerină, acizi organici, alte substanţe organice. În depozitul farmaceutic
permanganatul de potasiu se ţine în încăpere specială, ambalat în cutii de tablă, iar în farmacii –
în borcane cu dop rodat, izolate de substanţele menţionate. Este interzisă păstrarea
permanganatului împreună cu substanţele inflamabile şi cu cele care ard uşor. Praful de pe cutiile
de tablă şi borcanele cu permanganat se înlătură prin ştergere uşoară.
Nitratul de argint va fi depozitat izolat, conform regulilor de păstrare a sub-stanţelor toxice şi
în cantităţi limitate (în depozitele farmaceutice maximum 5 kg, iar în farmacii, maximum 50 g).
Eterul, prin păstrarea incorectă (contact direct cu aerul) poate da naştere la peroxizi, care la
atingere, lovire, frecare sau la temperaturi înalte pot provoca explozie. Din aceste cauze eterul
medicinal şi eterul pentru narcoză se păstrează în ambala-jul industrial, la loc întunecos şi
răcoros, la depărtare de foc şi instalaţii de încălzire.
Hipocloritul de calciu nu este inflamabil, însă în contact cu lichide organice uleioase poate
provoca aprinderea lor, iar cu amoniacul şi sărurile de amoniu poa-te determina explozie, de
aceea el se păstrează izolat.
Substanţele uşor inflamabile şi substanţele ce ard uşor se păstrează izolat. Este categoric
interzisă păstrarea lor împreună cu acizi şi baze. Proprietăţile cele mai periculoase ale acestor
substanţe sunt fluiditatea, volatilitatea şi inflamabilitatea uşoară de la orice sursă externă (foc,
scânteie, descărcare electrică, etc.). De ace-ea, orice operaţie de laborator, păstrarea şi
transportarea lor, se execută astfel încât să se evite aceste surse externe.
Toate operaţiile farmaceutice cu lichide inflamabile şi explozive se efectuează cu precauţie şi
cu supravegherea minuţioasă a stării ambalajului (calitate, ermeticitate etc.). Încăperile
depozitului farmaceutic sau ale farmaciei, destinate pentru păstrarea substanţelor
medicamentoase şi a produselor explozive şi inflamabile, trebuie să corespundă condiţiilor
speciale, stabilite de normele şi regulamentele de construcţie în vigoare. Trebuie ţinut seama şi
de faptul că vaporii substanţelor inflamabile au o acţiune nocivă asupra organismului uman şi că
o inspi-raţie masivă şi/sau îndelungată a lor poate provoca pierderea cunoştinţei.

Păstrarea formelor medicamentoase industriale.

Formele farmaceutice industriale se păstrează conform normelor pentru
păstrarea substanţelor medicamentoase din componenţa lor. Totodată sunt unele
particularităţi de păstrare pentru diverse forme farmaceutice.

11
 Toate medicamentele industriale se ţin în ambalajul secundar industrial. Pe
stelajele, rafturile de depozitare se suspendă fişa de stelaj în care se indică
denumirea produsului farmaceutic, numărul şarjei, termenul de valabilitate,
cantitatea etc.
Pentru unele forme medicamentoase se stabilesc norme de păstrare
suplimentare, în funcţie de particularităţile formei.
Comprimatele şi drajeurile se păstrează în ambalaj industrial, izolate de alte
forme medicamentoase, la loc uscat şi, dacă este necesar, ferit de lumină.
Formele injectabile se ţin la loc răcoros, ferit de lumină, în dulapuri sau
încăperi separate.
Formele medicamentoase lichide (siropuri, tincturi etc.) se păstrează în
amba-laje închise ermetic, complet umplute, la loc răcoros, ferit de lumină. Pe
parcursul păstrării, în tincturi se poate forma uneori un precipitat, care se separă
prin filtrare şi dacă, după aceasta tinctura corespunde cerinţelor de calitate, ea
poate fi folosită.
Substituenţii plasmei şi soluţiile pentru dezintoxicare vor fi depozitate izolat
la temperatura între 00 şi 40 C, la loc ferit de lumină. În unele cazuri se admite
îngheţarea preparatului (dacă aceasta nu influenţează calitatea lui).
Extractele se păstrează în ambalaje de sticlă cu dopuri filetate şi garnitură, la
loc ferit de lumină. Extractele fluide şi dense se păstrează la temperatura de 12-150
C; dacă se formează precipitat pe parcursul păstrării, se procedează ca la tincturi.
Unguentele şi linimentele se ţin la loc răcoros, ferit de lumină, în ambalaje
bine închise.
Supozitoarele se depozitează la loc uscat răcoros şi ferit de lumină.
Preparatele-aerosoli (“spray”-uri) se păstrează la temperatura de +30 -350 C, la loc
uscat, ferit de lumină şi instalaţii de încălzire. “Spray”-urile se protejează de
lovituri şi deteriorări.

Produsul vegetal medicamentos.

Se păstrează la loc uscat, în încăperi bine aerisite, în ambalaje închise
perfect, în prealabil uscate la temperatura minimă de 600 C. În farmacii, produsul
vegetal se păstrează în ambalaje de sticlă, metalice sau în lăzi cu capac, iar în
12
depozitele farmaceutice, în baloturi sau lăzi închise, plasate pe stelaje. Produsul
mărunţit se ţine în saci de ţesătură, iar produsul pulverulent în saci dubli (faţa
interioară din hârtie în mai multe straturi, iar faţa exterioară din ţesătură).
Produsul cu conţinut de uleiuri eterice se va depozita izolat în ambalaj bine
închis. Unele ierburi, frunze şi seminţe higroscopice se vor pune în ambalaj de
sticlă sau de metal închise ermetic, iar în caz de necesitate, parafinate (de exemplu
frunze de degeţel).
Produsul cu conţinut de glicozizi cardiotonici se păstrează cu o grijă
deosebi-tă. Pentru acest drog sunt stabilite termene reduse de păstrare, control
periodic al conţinutului de principii biologic active.
Plantele medicinale toxice şi cele foarte active se păstrează separat.
Lupta cu dăunătorii (în special dăunătorii de depozit) se desfăşoară în
direcţia profilactică (preventivă), ca şi în direcţia distructivă (activă). Pentru
preîntâmpina-rea deteriorării plantelor de către dăunătorii de depozit se recomandă
plasarea în lăzile cu plante pe stelaje a unui mic flacon cu cloroform, în dopul
căruia se introduce un tub (ac pentru injecţii) pentru evaporarea cloroformului (pe
măsura evaporării, se adaugă o nouă cantitate de cloroform).
Produsul vegetal medicamentos se supune unui control periodic în
conformitate cu normele de calitate. În cazul în care el îşi pierde mirosul, nuanţa şi
conţinutul în substanţe active sau este atacat de mucegai şi dăunători de depozit
trece la rebut sau se foloseşte după o prelucrare în raport cu gradul de deteriorare.

13