Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nursing in Pneumologie Document 4
Nursing in Pneumologie Document 4
-pacientul va fi condus la
serviciul de radiologie;
Pregatirea fizică a
pacientului:
-se dezbracă complet regiunea toracică (părul lung al femeilor se leagă pe creștetul capului);
-se așază pacientul în poziție ortostatică cu mâinile în șolduri și coatele aduse înainte (fără să
ridice umerii) în spatele ecranului,cu pieptul apropiat de ecran sau de caseta care poartă filmul;
-cînd poziția verticală este contraindicată, se așază pacientul în poziție șezând sau în decubit
dorsal;
• important
-vor fi la îndemână: flaconul cu anestezic (xilină 2%, flaconul cu ser fiziologic, flaconul cu
soluție de adrenalină 1%, seringi de 10 ml de unică folosință, tampoane, comprese de tifon).
-suprafața mesei pe care se află instrumentarul e încălzită la 40- 45°, pentru a preveni aburirea
instrumentarului optic.
-pacientul trebuie convins de necesitatea examenului, asupra riscului pe care și-l asumă
refuzandu-l, lipsind medicul de informare diagnostica esențială
-pacientul trebuie convins că, deși neplăcut, examenul nu e dureros în șine, iar incidentele sau
accidentele survin foarte rar
-se creează pacientului un climat de siguranță, pentru a asigură cooperarea lui în toate momentele
examinării, punându-l în legătură cu alți pacienți cărora li s-a efectuat o bronhoscopie sau
fibroscopie
-orientează capul în direcția indicată de medic, pentru a permite acestuia o orientare cât mai
completă;
∎ ATENȚIE:
-ambele asistențe, înainte de examinare, se vor spăla pe mâini și vor purta mască sau cagulă;
-asistenta I se plasează în spatele pacientului, îi fixează piesa bucală aflată în trusa fibroscopului,
pe care o va avea sub control tot timpul examinării, imobilizând-o din lateral cu indexul și
degetul mijlociu, de la ambele mâini;
Spirografia
Spirografia permite urmărirea dinamicii ventilatorii și astfel cu ajutorul ei se pot executa toate
măsurătorile ventilatorii statice și dinamice respective cu ei se poate determina capacitatea de
adaptare a funcțiilor respiratorii la nevoile energetice ale organismului atît în stare de repaus cît
și în timpul eforturilor.
Materiale necesare aparat, piesă bucală, pensă pentru pensat nasul, pensă de servit, recipient cu
soluție dezinfectantă pentru piesele folosite, scaun.
Pregatirea psihica a bolnavului presupune empatizarea respectiv i se va comunica pozitia pe
care trebuie sa o adopte pe parcursul interventiei.
Pregatirea fizica a bolnavului: se executa dimineața pe nemancate sau la 3-4 ore de la masa,
bolnavii nu vor folosi nici un fel de medicație excitantă sau depresivă a centrilor respiratorii cel
puțin cu 24 ore înainte. Asistenta care execută proba asigură repausul fizic și psihic fiecărui
bolnav circa 30 min înainte de probă, bolnavul va fi așezat în poziție comodă pe un scaun.
Executarea tehnicii:
Asistenta va lua piesa bucală cu pensa și o va adapta la captul liber al burdufului. Bolnavul
așezat comod preia cu mîna tubul burdufului cu piesa bucală adaptată, asistenta va pensa nasul
bolnavului, sfătuindu-l să-i asculte comenzile. La comanda asistentei bolnavul va inspira adînc
din aerul atmosferic, și tot la comandă, va introduce piesa bucală în gură, buzele se vor strînge în
așa fel să nu iasă aer pe lîngă piesa bucală, apoi se expiră maxim și profund.
Se scoate piesa bucală din gura bolnavului, care este lăsat să se odihnească , proba se repetă de
mai multe ori pînă se obțin 2-3 curbe egale sau cvasiegale, rezultatul se citește de pe hîrtia pe
care a fost inregistrata proba (ea se numește – expirograma).
Capnografia
Clasificarea capnografelor:
Capnograma
Este o reprezentare grafica a presiunii de CO2 din amestecul gazos pe parcursul unei respiraţii
normale a pacientului.
Prezinta patru etape distincte:
Faza A-B - reprezinta exhalarea gazelor
din spaţiul mort anatomic care în mod
normal este lipsit de CO2;
Faza B-C este o pantă ascendentă ce
reprezintă începutul golirii alveolelor cu o
creştere bruscă a concentratiei de CO2;
Faza C-D - se continua eliminarea de
CO2 din platoul alveolar, iar punctul D
reprezinta concentraţia cea mai înaltă a
CO2 de la sfârşitul expirului.Acest punct
D este cunoscut şi ca end - tidal carbon
dioxide concentration.;
Faza D-E - presiunea de CO2 scade brusc si reprezinta inceputul inspirului.Linia bazala se
aproprie de zero in cazul in care nu apare reinhalare de CO2.
Gradientul arterio-alveolar
hipoventilaţie;
hipertermie malign sepsis;
reinhalare de CO2;
administrare de bicarbonate;
insuflare de CO2 pentru laparoscopie;
Indicatii
OXIGENOTERAPIA
In conditiile in care ventilatia spontana sau artificiala nu asigura oxigenarea adecvata a
tesuturilor, se impune cresterea concentratiei oxigenului in aerul inspirit. De regula,
oxigenoterapia se aplica in toate starile de hipoxie de cauza pulmonara dar si in hipoxiile
consecutive tulburarilor in captarea si transportul oxigenului la tesuturi.
Tehnica oxigenoterapiei
Exista numeroase modalitati de administrare a oxigenului de la canulă nazală la aparatul de
ventilație mecanică. Dispozitivele utilizate în practică nu permit reinhalarea aerului administrat și
se împart în 2 categorii: dispozitive cu flux scăzut și performanță variabilă; dispozitive cu flux
crescut și performanță fixă. Dispozitivele cu flux scăzut și performanță variabilă, asigură un
debit de oxigen, care nu acoperă întregul volum de aer necesar bolnavului, dar în completare este
antrenat aerul atmosferic și în funcție de parametrii respiratorii ai bolnavului, concentrația de
oxigen din aerul inspirat (F1O2) ajunge la 40-80%. Aici sunt incluse: cateterul nazal care
realizează o concentrație de oxigen de 25-40% la un flux de 2-6l/minut; dispozitivul cu rezervor
și mască facială realizează o concentrație de oxigen de 35-70% la un flux de 4-15l/minut;
corturile de oxigen și incubatoarele realizează o concentrație de oxigen de 80% la un flux de 10-
15l/minut. Dispozitivele cu flux crescut și performanță fixă asigură întreaga nevoie de oxigen și
aer al pacientului. Un astfel de dispozitiv este masca Venturi. Fluxul de oxigen este de 6-
12l/minut, dar antrenând aerul prin efectul Venturi, se ajunge la 40-6-l/minut.
Ventilația mecanică
Cea mai utilizată metodă de ventilație mecanică este ventilația cu presiune pozitivă,
reprezentând introducerea cu presiune pozitivă a aerului în căile aeriene, cel mai des prin
intermediul unei căi aeriene artificiale. Indicațiile ventilației mecanice sunt: Insuficiența
respiratorie; Tulburări neurologice; Insuficiența organică multiplă; Deprimarea chimică a
respirației; Traumatisme; Hipoxemie; Acidoză metabolică; Stare de șoc; Oboseală musculaturii
respiratorii; Scăderea efortului respirator.