Sunteți pe pagina 1din 9

Rolul comerţului exterior asupra dezvoltării economice a României, în noul

context al exigenţelor pieţei externe

Pentru recuperarea anilor pierduţi într-un sistem care a gândit altfel economia,
libertatea şi dezvoltarea, şi pentru afirmarea în Uniunea Europeană, a unei naţiuni
sănătoase, prospere, educate, libere şi demne, integrarea europeană a României
trebuie privită din interior spre exterior, prin eforturi interne care să contribuie la
dezvoltarea economică, pentru a participa performant şi competitiv pe piaţa
concurenţială a Uniunii Europene extinse.

Conform principiilor integrării economice, ,,creşterea gradului de integrare va


conduce la creşterea PIB la nivel comunitar şi a veniturilor pe cap de locuitor în fiecare
din statele membre. Elementul catalizator în acest caz îl reprezintă creşterea
concurenţei între firme tot mai eficiente, care acţionează pe o piaţă tot mai extinsă”. 1[1]

Politica de integrare a României în Uniunea Europeană constituie o necesitate


durabilă, care presupune o serie de exigenţe economice, sociale, politice, culturale,
pentru îndeplinirea cărora trebuie să acţioneze concertat întreaga populaţie.2[2]

Integrarea comerţului naţional în cel european şi mondial impune ca oferta de


produse, atât pentru piaţa internă cât şi cele destinate pieţei externe, să fie în
concordanţă cu noile exigenţe calitative ale produselor pe piaţa mondială.

O politică esenţială pentru dezvoltarea politicii industriale a unei ţări este politica
comercială. Politica comercială a constituit unul din instrumentele de bază prin care
politica industrială şi-a atins obiectivele pentru dezvoltarea preferenţială a unor anumite
ramuri industriale, pentru protecţia produselor indigene faţă de concurenţa străină şi
promovarea produselor pe pieţe externe.

1[1] Drăgan Gabriela, România şi managementul instrumentelor structurale, IER, 2004, pag.7 .

2[2] Ciucur Dumitru, coordonator, Economie, Edit. Economică, 2001, pag: 699
Pentru a observa impactul integrării comerciale asupra producţiei naţionale
trebuie analizate şi avantajele comparative ale producţiei naţionale faţă de cea a
Uniunii Europene, de asemenea specializarea pe anumite ramuri ale economiei. După
1990, fostele ţări socialiste, actualmente membre sau candidate la Uniunea
Europeană, erau specializate în sectoare puternic intensive în muncă şi în resurse
naturale şi energie, fiind dezavantajate comparativ în sectoarele puternic intensive în
capital, cercetare-dezvoltare şi capital uman. În cazul României schimburile comerciale
cu UE rămân dominate de specializările industriale tradiţionale intensive în muncă
(industria textilă şi a prelucrării lemnului) sau în materii prime.

România trebuie, treptat, să-şi schimbe specializarea printr-o trecere de la


sectoarele cu o productivitate a muncii scăzută către sectoare cu o valoare adăugată
mai mare. Avantajele ar putea fi obţinute prin exploatarea capacităţilor industriale
moştenite care trebuie modernizate şi prin folosirea forţei de muncă relativ specializate
(de exemplu în industria chimică şi metalurgică). Un rol important îl au şi investiţiile
străine directe care ajută la apariţia în ţară de firme cu noi specializări, dezvoltând
performanţa industriei naţionale pentru piaţa internă şi externă.

Principalul impuls al dezvoltării este dat de efortul intern concertat al instituţiilor


statului, mediului de afaceri şi societăţii, dar investiţiile străine directe sunt un factor de
creştere economică, impactul lor propagându-se în economie şi în societate. România
este avantajată de poziţia geografică, de dotarea cu factori naturali şi de resursele
umane pe care le are. Tradiţia unei economii de piaţă antebelice, în care investiţiile
străine directe jucau un rol important, de asemenea diferenţierea şi structura
industriilor din perioada postbelică constituie avantaje comparative. Ridicarea acestor
factori la stadiul de avantaje competitive, adică sporirea capacităţii de a obţine o
valoare adăugată mai mare prin folosirea aceleiaşi cantităţi de factori de producţie este
determinată în România de introducerea şi consolidarea mecanismelor economiei de
piaţă şi liberalizarea cadrului economic pentru alocarea eficientă a resurselor. 3[3]

3[3] Mişu Negriţoiu, Salt înainte, Edit. Expert, 1996, pag. 228
Adoptarea tarifului vamal comun de către România, pentru comerţul exterior cu
produse industriale, implică deja costuri determinate de liberalizarea din anul 2002 a
comerţului cu Uniunea Europeană. În viitor, aplicarea taxelor vamale mai mici din tariful
comun, de asemenea restructurarea şi modernizarea industriei vor reprezenta costuri
normale, dar efectele pozitive trebuie să fie superioare posibilelor consecinţe negative.
Pentru a observa implicaţiile adoptării tarifului comun de către România se poate
reliefa un punct de vedere prin analiza principalelor industrii româneşti, prin prisma
integrării economice comerciale.

Adoptarea tarifului vamal comun şi a politicii comerciale comune de către


România va genera schimbări importante în structura economiei naţionale şi în
structura comerţului exterior al României, în repoziţionarea ţării noastre în planul
relaţiilor economice internaţionale, în cadrul organizaţiilor internaţionale cât şi al
modificării fluxurilor tranzacţiilor comerciale.

Actuala politică în domeniul încheierii acordurilor de comerţ liber este în


concordanţă cu politica Uniunii Europene. România are încheiate acorduri de comerţ
liber cu acele ţări care au negociat acorduri similare cu Uniunea Europeană. Legislaţia
României în domeniul politicii comerciale şi al relaţiilor externe este, în mare măsură,
în concordanţă cu legislaţia comunitară.

România va aplica tariful vamal comun din ziua aderării la Uniunea Europeană.
Analizând aspectele teoretice ale politicii comerciale comune, stadiul implementării
acesteia în România, ,,pregătirea graduală” a tarifului vamal naţional şi politicii vamale
naţionale pentru aplicarea propriu-zisă a tarifului vamal comun, am reliefat implicaţiile
aplicării acestuia la nivelul armonizării legislativ-instituţionale, al protecţiei economiei
naţionale şi al tranzacţiilor de comerţ exterior pe categorii de mărfuri, cât şi la nivelul
relaţiilor internaţionale ale României.

Astfel, referitor la calitatea de membru al OMC, aderarea României la Uniunea


Europeană nu va aduce schimbări importante în privinţa obligaţiilor asumate de
România în cadrul OMC, angajamentele asumate în cadrul viitoarelor negocieri
comerciale multilaterale vor fi în conformitate cu obiectivul aderării la Uniunea
Europeană.

Avantajul principal al adoptării tarifului vamal comun pentru exporturile României


îl reprezintă accesul liber sau preferenţial a produselor naţionale pe piaţa europeană
sau pe pieţele terţe cu care UE are relaţii comerciale preferenţiale.

Liberalizarea importurilor are ca avantaje, creşterea ofertei de produse de


calitate, importate fără taxe din Uniunea Europeană sau cu taxe mici din ţările terţe,
fiind pozitivă pentru consumatorii interni.

De asemenea liberalizarea poate avea ca efecte pozitive specializarea în


producţia de bunuri naţionale pentru care avem un avantaj comparativ, creşterea
competitivităţii produselor naţionale pe piaţa internă şi externă, urmare a concurenţei
importurilor de calitate şi ieftine.

Promovarea exporturilor şi stimularea lor pe piaţa liberă europeană va avea


efecte pozitive şi poate conduce la performanţa producţiei naţionale.

Prin adoptarea politicii comerciale comune interesele comerciale ale României


în cadrul organismelor internaţionale vor fi promovate de Uniunea Europeană.

Beneficiile, în plan comercial, implicate de aderarea la Uniunea Europeană sunt


determinate de valorificarea oportunităţilor de acces pe pieţe terţe cu care Uniunea
Europeană a încheiat acorduri comerciale preferenţiale.

Eliminarea taxelor vamale la importurile din Uniunea Europeană poate conduce


la creşterea opţiunilor de alegere din partea producătorilor în privinţa bunurilor de
producţie şi a tehnologiilor utilizate. De asemenea consumatorii vor avea de ales o
diversitate de bunuri la preţuri accesibile.

În planul relaţiilor economice internaţionale, adoptarea de către România a


politicii comerciale comune, va determina armonizarea angajamentelor ţării noastre în
OMC cu cele ale UE, aderarea la Spaţiul Economic European, participarea la
acordurile preferenţiale de parteneriat euro-mediteranean şi de parteneriat între UE şi
ţările Africii, Caraibelor şi Pacificului (ACP), precum şi la acordurile de comerţ liber ale
UE cu ţări latino-americane şi din Golful Persic şi cu alte ţări cu care UE ar putea
încheia acorduri până la aderarea României.

Aplicarea de către România a taxelor vamale din tariful vamal comun va


conduce şi la modificarea fluxurilor comerciale.

Principalii parteneri ai accesului pe piaţa României vor fi actualele şi viitoarele


membre ale Uniunii Europene.

România va trebui să facă faţă liberalizării comerţului cu ţările membre, astfel


încât producţia naţională să aibă puţin de suferit pentru a nu se produce dezechilibre
economice şi sociale.

Cu privire la orientarea geografică a comerţului exterior, aceasta va fi atât la


import cât şi la export, în principal cu Uniunea Europeană şi cu ţările terţe dezvoltate.

În relaţiile României cu Rusia, prin adoptarea tarifului vamal comun, posibilitatea


dezvoltării schimburilor comerciale, având în vedere piaţa de desfacere a acesteia şi
necesităţile la importul din Rusia, consider că poate fi determinată doar de decizii
politice bilaterale între cele două state, chiar dacă din punct de vedere comercial,
politica se va face la Comisia Europeană. România are tradiţie pe piaţa Rusiei şi a
spaţiului ex-sovietic, importurile dn Rusia, în special în domeniul petrolului şi gazelor
sunt importante pentru România.

În relaţiile României cu Statele Unite ale Americii, deşi teoretic promovarea


exporturillor româneşti pe această piaţă ar fi apreciată, consider că, creşterea calitativă
şi valorică a importurilor în România, în special prin investiţii directe ar contribui mai
mult la dezvoltarea schimburilor bilaterale.
În relaţiile economice ale României cu ţările latino – americane şi africane,
adoptarea tarifului vamal comun nu va crea probleme deosebite, deoarece comerţul
exterior cu aceste ţări este redus.

Din punct de vedere al tranzacţiilor comerciale ale României, adoptarea tarifului


vamal comun implică avantaje şi costuri, acestea fiind vizibile sau uşor de anticipat şi
în prezent.

Astfel în domeniul producţiei industriale intervin şi costuri, reducerea protecţiei


vamale afectează producţia acelor mărfuri industriale care lipsite de apărarea taxelor
vamale la importul produselor străine concurente, devin necompetitive pe piaţa internă.

Pentru produsele agricole, tariful vamal comun ,,impune” creşterea calităţii


produselor agricole pentru a face faţă concurenţei externe cu produse care vor circula
liber sau cu taxe vamale cu un grad de protecţie scăzut.

Pentru a observa impactul integrării comerciale asupra producţiei naţionale


trebuie analizate şi avantajele comparative ale producţiei naţionale faţă de cea a UE,
de asemenea specializarea pe anumite ramuri ale economiei.

Schimburile comerciale ale României cu UE rămân dominate de specializările


industriale tradiţionale intensive în muncă (industria textilă şi a prelucrării lemnului) sau
în materii prime.

România deţine avantaje comparative în industriile tradiţionale intensive în forţa


de muncă ieftină (îmbrăcăminte, încălţăminte) şi dezavantaje în industriile intensive în
capital uman specializat şi în cele bazate pe tehnologia avansată.

Structura comerţului exterior al României cu Uniunea Europeană se


caracterizează, pentru România, pe două domenii relativ opuse, şi anume exportul
produselor care necesită forţă de muncă mare şi puţin calificată şi cel al produselor din
industriile intensive în capital. Situaţia avantajelor comparative ale României în raport
cu UE, arată că România este specializată într-un număr mic de sectoare.
Avantajele comparative ale României se concentrează pe câteva secţiuni ale
nomenclatorului combinat: materii textile şi articole din acestea, încălţăminte, metale
comune şi articole din metale comune, mărfuri şi produse diverse şi produse din lemn.

Dezavantajele comparative ale României se concentrează pe secţiuni care


cuprind produse care necesită exigenţe sporite din punct de vedere al specializării
forţei de muncă, al gradului de prelucrare şi calităţii materiilor prime încorporate.

Suprimarea totală a taxelor vamale la importul produselor agricole, originare din


Uniunea Europeană, în momentul aderării, ar putea afecta, în special, producţia
naţională de produse agricole care beneficiază de protecţie vamală ridicată.

Concurenţa importurilor din Uniunea Europeană va fi mai dură, deoarece la


momentul integrării României, vom avea concurenţi şi pe noii membrii ai UE, cu un
potenţial mare la exportul produselor agricole (Ungaria, Polonia), sau candidaţi care
vor fi membrii (Bulgaria).

Avantajele, teoretice la acest moment, ale eliminării taxelor vamale la importul


produselor agricole româneşti pe piaţa UE pot fi dezvoltarea exportului românesc şi
competitivitatea pe piaţa externă.

De exemplu, avantajele adoptării tarifului comun al Uniunii Europene în


domeniul industriei electrotehnice şi electronice româneşti vor fi determinate de
accesul liber la piaţa UE care vor favoriza exporturile, accesul privilegiat al produselor
româneşti pe pieţele ţărilor cu care UE are încheiate acorduri comerciale preferenţiale,
de asemenea importul fără taxe vamale din UE sau cu taxe vamale reduse din ţările
terţe a bunurilor necesare industriei electrotehnice şi electronice naţionale.

Principalul dezavantaj, resimţit şi în perioada preaderare, este determinat de


creşterea importurilor de produse electrotehnice performante, în special la bunurile
electrotehnice şi electronice de consum, ofertanţii fiind companii importante europene.
Astfel, liberalizarea importului din UE a determinat creşterea importurilor afectând
astfel producătorii români consacraţi, de produse electrocasnice de larg consum
(frigidere, combine frigorifice, maşini de spălat, aspiratoare, aragaze), altfel costurile
sunt generale şi similare cu cele din celelalte domenii.

Cu privire la protecţia vamală, în sectorul autovehiculelor importate în UE,


aceasta este relativ ridicată. UE aplică o taxă vamală de 10% pentru importul de
autoturisme, iar România, în baza tarifului naţional aplică o taxa vamală de 30% pentru
autoturismele importate din ţările terţe. Deşi în ultimii ani în România au crescut
importurile şi vânzările de automobile performante, eliminarea taxelor vamale în anul
2002 la importul de autoturisme originare din Uniunea Europeană sau Cehia au afectat
producătorii interni Dacia Renault şi Daewoo.

Sistemul de leasing, agreat de cumpărători, a afectat de asemenea vânzarea de


automobile româneşti. Deşi în ambele fabrici de autoturisme participă investitori străini
de marcă, românii au preferat să cumpere automobile din ţările Uniunii Europene,
Germania, Franţa, Italia, Cehia. Producătorul intern Daewoo Craiova este cel mai
afectat de liberalizarea importurilor la autoturisme.

Dar, eliminarea taxelor vamale a condus la creşterea numărului de autoturisme


performante, de asemenea a condus la dezvoltarea investiţiilor în România pentru
producţia de piese de schimb şi accesorii pentru autoturisme.

Din analiza impactului comercial al adoptării tarifului vamal comun de către noile
state membre, pe termen scurt şi mediu, se poate concluziona pentru România că
efectele pozitive ale integrării comerciale sunt mult mai mari decât posibilele
consecinţe negative care se vor manifesta, în principal, în perioada imediat următoare
aderării.

În sensul celor prezentate, implicaţiile adoptării tarifului comun asupra


comerţului României trebuie cunoscute, în substanţă, înainte de aderare pentru a fi
fructificate avantajele accesului liber sau preferenţial al produselor naţionale pe pieţele
membrilor şi ai ţărilor terţe şi al produselor acestora pe piaţa internă, pentru a atenua
costurile cauzate de aplicarea unor taxe vamale mai mici sau de 0% şi a acorda o
atenţie sensibilă gradului de protecţie a economiei naţionale faţă de concurenţa
externă ,,eliberată” de barierele tarifare, pentru a înţelege avantajele şi importanţa
reprezentării de către Uniunea Europeană a intereselor comerciale ale României, de
asemenea pentru a înţelege noul statut al României, ca membru al Uniunii Europene,
în cadrul relaţiilor economice internaţionale.