REFERAT

Trasaturi romantice in opera “Alexandru Lapusneanul”

Curent apărut în Anglia la sfârşitul secolului al 18-lea, romantismul s-a ridicat împotriva
rigorii şi a dogmatismului estetic, propunându-şi să iasă din convenţional şi abstract,
susţinând manifestarea fanteziei creatoare, a sensibilităţii şi a imaginaţiei şi minimalizând
raţiunea şi luciditatea. Altfel spus, romantismul a pledat pentru explorarea universului
interior al omului.
Prima nuvelă istorică din literatura română, aceasta specie a genului epic fiind de altfel
proprie romantismului, “Alexandru Lăpuşneanul” apare în primul număr al revistei
“Dacia literara”, înscriindu-se într-una din direcţiile imprimate de programul acesteia:
inspirarea scriitorilor din istoria patriei. “Alexandru Lăpuşneanul” va fi astfel o nuvelă
romantică tocmai prin tema abordată: evocarea unui moment zbuciumat din istoria
Moldovei, in timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul.
Trasaturile prozei romantice sunt :

- inspiratia din istoria nationala

- personaje exceptionale in situatii exceptionale

- destinul de exceptie al personajului principal

- personajul principal este alcatuit din contraste puternice

- seria de antiteze

- culoarea epocii

- spectaculosul gesturilor, replicilor si al scenelor

• Opera literara Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi apartine prozei

romantice deoarece intruneste toate trasaturile mai sus enumerate. Se inspira din
istoria nationala, prezentandu-ne cei 5 ani ai celei de-a doua domnii a lui
Alexandru Lapusneanul dintre 1564-1569.
• Ne prezinta un personaj exceptional aflat in situatii exceptionale, cu un destin
neobisnuit. Personajul este alcatuit din contraste puternice, cum ar fi blandete fata
de sotia sa si tiranie, cruzime( schingiuieste si ucide boierii), siretenie si respecul
 fata de cuvantul dat.

• Antiteza cea mai puternica este intre domnitor si sotia sa, Ruxanda. El este tiran,
crud, aprig si sangeros, pe cand Ruxanda este blanda si gingasa.

• Culoarea epocii este realizata prin detalii vestimentare si prin descrierea

obiceiurilor ( in special in scena din biserica), care ne introduc in atmosfera
timpului.

Cateva replici spectaculoase sunt chiar motto-urile nuvelei: : « Daca voi nu ma

vreti, eu va vreau », « Ai sa dai sama, doamna », « Capul lui Motoc vrem », « De ma voi
scula, pre multi am sa popesc si eu ». Scene memorabile ar fi : intalnirea dintre boieri si
Alexandru Lapusneanul de la inceputul nuvelei, cand boierii incearca sa-l convinga sa se
intoarca, dar domnitorul nu se lasa induplecat ; scena din biserica, unde Lapusneanul
reuseste sa disimuleze cainta pentru toate faptele sale si sa-i pacaleasca pe boieri, scena
ospatului, in care domnitorul porunceste ca toti cei 47 de boieri sa fie macelariti, iar din
capetele acestora face o piramida.
Există însă în nuvelă şi elemente de clasicism, întrepătrunderea romantism –
clasicism fiind specifică literaturii paşoptiste (1840-1860). Sunt de factură clasicistă
următoarele elemente:
• simetria şi echilibrul compoziţiei;
• concizia şi rigoarea unor exprimări care capătă uneori caracter de sentinţă de
tipul: “proşti, dar mulţi”;
Alături de elemente romantice şi clasiciste există în nuvelă unele care anunţă
realismul precum:
• atenţia acordată detaliilor vestimentare şi referitoare la decoruri;
• obiectivitatea viziunii, vocea auctorială apărând doar de puţine ori pe parcursul
evenimentelor cu opinii personale;
• preocuparea pentru realizarea unor tipologii umane pentru sondaj psihologic.
• Specifică personajelor romantice le este şi complexitatea caracterului. Portretul
lui Alexandru Lăpuşneanul este alcătuit din lumini şi umbre. În deschierea
nuvelei, aflăm chiar din spusele domnitorului că în prima sa domnie nu a existat
vărsare de sânge, a făcut dreptate tuturor, dovadă că Lăpuşneanu este capabil de o
conducere în care crima nu este ridicată la rang de lege. Faptele voievodului,
ajuns din nou pe tronul Moldovei, campania de exterminare a boierilor trădători,
iertarea pe care o cere, cu pocăinţă, boierilor, leacul de frică oferit gingaşei şi
miloasei doamne, aruncarea lui Moţoc în mâinile mulţimii furioase pun în lumină
un domn absolut, un tiran al epocii medievale, care acţionează pentru întărirea
autorităţii domneşti şi slăbirea boierilor. Negruzzi a înteles astfel „spiritul cronicii
române şi a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive idealităţi”. (G.
Călinescu)