PRINCIPELE

Legitimarea prin voinţa poporului sau prin voinţa celor mari (puternici)

Niccolò Machiavelli (1469-1527)

-Rezumat-

 Niccolò Machiavelli, filosof politic și istoric florentin, este considerat fondatorul științei politice
moderne.
 Renașterea italiană este contextul în care Niccolò Machiavelli își dezvolta propriile perspective
legate de politică. Întocmește primului tratat modern de politică, intitulat „Il Principe” 1
(Principele). Caracteristicile viziunii sale, dar și ale ideologiilor care au stat la baza acestui text,
pot fi ușor intuite cu ajutorul adjectivului „machiavelic”, ce are drept proveniență, numele lui
Machiavelli. Acesta desemnează un caracter viclean, manipulator, șiret și înșelător2.
 Lucrarea îl va inspira pe Jean-Jacques Rousseau, care va susține apărare libertații și opunerea
rezistenței față de conducerea principilor. De asemenea, „Il Principe” va constitui un element
influent în dezvoltarea personalității dictatorului Benito Mussolini, care va considera creația lui
Machiavelli drept „ghidul suprem al omului de stat”3.
 Politica acestui filosof italian viza o Italie unită, destul de puternică pentru a înfrunta pericolul extern. În
vederea acestei atitudini, Machiavelli și-a consacrat 14 ani activităților diplomatice. „La curtea papală îl
întâlnește pe Cesare Borgia, fiul nelegitim al Papei Alexandru al VI-lea. Acesta era crud și viclean, iar
Machiavelli considera că doar un conducător precum era Borgia, putea să unifice Italia.”4. Ulterior, va
fi dovedit faptul că Machiavelli a fost inspirat în scrierea lucrării „Principele” de personalitatea lui
Borgia, dar si de cea a Papei Iuliu al II-lea, care impresiona prin abilitățile sale militare și prin șiretenie.5
 Cariera lui Machiavelli ar fi putut fi una înfloritoare sub conducerea familiei de Medici, dar a fost acuzat
pe nedrept că este implicat într-un complot împotriva lor. A fost demis din funcție, toturat și exilat la
domeniul său de la țară. Aici și-a scris cele mai importante lucrări: „Discursuri asupra primei decade a
lui Titus Livius”, „Arta războiului”, „Principele”, „Istoriile florentine”.

Principele (1513)
Legitimare prin voinţa poporului sau prin voinţa celor mari (puternici)

 Această carte, intitulată „Il Principe” , avea o tematică populară la acea dată: sfaturi adresate unui prinț.6
Este o carte scrisă într-un stil cinic, care a atras opiniile negative ale mai multor generații
 Este lansat bine-cunoscutul principiu „Scopul scuză mijloacele”, prin care Machiavelli sparge
toate tiparele și uimește printr-un simț brutal al realității. O astfel de abordare a puterii politice se
desprindea de morala creștină. 7 „Machiavelli afirmă că ideea medievală conform căreia un

1
Madsen Pirie, 101 Mari Filosofi. Creatorii gândirii moderne, Editura Orizonturi, București, 2011
2
Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers enciclopedic, București, 1998, pag 590.
3
Will Buckingham, John Marenbon, Clive Hill, Filosofie. Idei fundamentale. Editura Litera, București, 2016, pag 105.
4
Peter J. King, O sută de Filozofi. Ghid prin lumea celor mai mari gânditori, Editura Rao, 2006, pag 76.
5
Will Buckingham, John Marenbon, Clive Hill, Filosofie. Idei fundamentale. Editura Litera, București, 2016, pag 104-105.
6
Ibidem
7
J. King, O sută de Filozofi. Ghid prin lumea celor mai mari gânditori, Editura Rao, 2006, pag 76.
 conducător trebuie să fie întruchiparea virtuților, este nerealistă, dar și periculoasă.
Conducătorul face ce este necesar, mai degrabă decat ce e lăudabil moral.”8
 Astfel, preț de douăzeci și șase de capitole, Niccolo Machiavelli construiește prezentarea
completă a problemelor politice din vremea lui, oferă argumente și indică soluții.
 De-a lungul primelor XI capitole, Machiavelli analizeaza feluri diferite de principate, raportându-
se la formare și la origini.
 Conform teoriei lui Machiavelli, inspirată din istorie și din realitate, principatul se poate obține
prin sprijinul poporului, sau cel al nobilimii. De asemenea, primele XI capitole indică și
preferința lui Machiavelli pentru o guvernare care stă la baza dorinței poporului, în detrimentul
celei care este susținută de nobili.
 Însuşirea principală recomandată principelui este legătura cu poporul. Lupta neîncetată între
popor şi asupritori, este înregistrată şi comentată în favoarea poporului „ dorinţele poporului
sunt mai cinstite decât ale celor mari, întrucât aceştia din urmă vor să asuprească, iar celălalt
vrea să nu fie asuprit.”. 9
 Rolul poporului capătă o importanță semnificativă in scrierea lui Machiavelli, întrucât prin
dorința acestora este exercitată cea mai bună formă de guvernământ. Această idee conturează si
teoria folosofică a acestui text. Este întărită cu ajutorul argumentelor ce provin din comparația
stabilită între legimitatea guvernării oferită de popor si ce oferită de cei mari.

Legitimitatea oferită Legitimitate oferiă de

de popor cei puternici
Poporul nu poate fi schimbat de Principele îi poate schimba pe
către principe. nobili.

Dorințele poporului potfi Poftele celor mari sunt greu de

mulțumite mai ușor. mulțumit. Aceștia vor din ce in ce
mai multe bunuri, dar și funcții.
Poporul numeros oferă stabilitate Numărul redus al nobililor oferă
guvernării. instabilitate guvernării.

În concluzie, opera fundamentală a lui Machiavelli, Principele, are menirea de a zugrăvi nu doar
atmosfera politică din timpul acestuia, dar conținutul său se reflectă și in zilele noastre, căpătând astfel un caracter
actual. În încercarea de conduce cu orice preț, printr-o viziune machiaveliană, conducătorul trebuie să renunțe la
orice formă de moralitate și trebuie să consolideze relația cu poporul, de la el plecând și puterea sa.

8
Ibidem
9
Elena Lupșa, Gabriel Hacman, Manual de filosofie pentru clasa a XII-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, pag 93