Istoria Mentalitatilor Colective

Ernst Cassirer - Mitul Statului

Date despre autor: Ernst Cassirer (1874 1945) a fost un filosof german neokantian. Sa nascut la Breslau in Germania, localitate ce poarta azi numele de Wroclav si este pe teritoriul Poloniei intr-o familie de evrei instariti. A inceput prin a studia dreptul la Universitatea din Berlin in anul 1892, dar sa reorientat catre literatura si filosofie, urmand si cursuri de istorie, filologie si stiinte la universitatile din Leipzig, Heidelberg si Munchen. Din 1896 a fost unul din studenii lui Herman Cohen la Universitatea din Marburg, la scoala neokantiana al carei exponent de seama a devenit mai tarziu. In 1899 a obtinut doctoratul, iar in 1906 un post de Privatdozent la Berlin. Reputatia lui a crescut constant: in 1914 a primit Medalia Kuno Fischer a Academiei din Heidelberg pentru lucrarea Das Erkenntnisproblem. Dupa razboi a ocupat un post de profesor titular la proaspat infiintata Universitate din Hamburg. In perioada interbelica, din cauza crizei economice si politice si a problemelor teoretice generate de acestea, a aparut o schimbare radicala a formelor si a substantei gandirii politice. Apare o noua putere:gandirea mitica (primatul acesteia asupra celei rationale). Evolutia acesteia se manifesta in trei timpi :descifrarea naturii mitului, lupta versus mit in teoria politica si mitul sec. XX. Ce este mitul? Mitul este produsul unui proces intelectual si expresia simbolica a celor mai profunde semetii umane referitoare la viata si experienta comunitatii, este o emotie transformata in imagini, o obiectivare a vietii sociale a individului (omului), nu a experientei individuale, nu o simpla exteriorizare, ci o condensare, de unde rezulta puterea sa de influentare. Politica se straduieste sa-i faca pe oameni sa creada, pentru a-i supune si a-i conduce; ideologiile politice sunt penetrate de mituri. Din perspectiva procesului de mitizare si demitizare isi incepe Cassirer analiza si apreciaza rolul filosofului. Lupta versus mit in istorie: 1.) Gandirea greaca Apare tensiunea dintre mythos si logos, dintre gandirea mitica si cea teoretica. La Platon, statul e bazat pe legi, justitie, nu exista mitologie. Daca exista mituri, acestea nu sunt creatii colective, ci individuale (mitul pesterii e o alegorie care justifica rolul filosofului in cetate).

Platon e primul care a realizat o teorie rationala a statului, afirma Cassirer, adica un sistemcoerent de interpretare (Statul Legii). Acesta nu e statul cel mai bun , perfect, ci e statul ideal (conform ideii). Republica e vazuta in cheia unei revolutii intelectuale , nicidecum politice , e un tratat de educatie , nu un sistem politic. Platon face o detasare si o critica la adresa gandirii mitice. Omul politic trebuie sa inceapa demersul reformator cu inlocuirea zeilor prin cunoasterea ideii de bine(e scopul suprem al cunoasterii). 2.) Evul mediu Religia are trasaturi inrudite cu cele specifice mitului. Dogama pacatului originar intuneca posibilitatile de emancipare rationala a omului (credinta - ratiune, intre ele un conflict). Opera lui Machiavelli e momentul cel mai important in lupta pt eliberarea politicii de mit. Principele e expresia tendintei decisive de ruptura cu gandirea medievala (dreptul divin al regilor: aceasta teorie e fantezista pt Machiavelli) si, prin noua conceptie de stat, a efortului de depasire prin suprimarea bazelor sistemului politic medieval. Religia nu mai e un scop in sine, ci e un instrument in mana oamenilor politici, e buna doar cand contribuie la instituirea unei ordini bune. Principele e o opera tehnica in care se consacra o noua arta a politicii, unde factorii hotaratori sunt utilitatea si succesul. Discursurile asupra primei decade reprezinta tentativele de generalizare teoretica privind originile si evolutia statului. Lucrurile umane nu sunt guvernate in intregime de ratiune si ca sunt partial stapanite de forte irationale. Capitolul XXV, Principele: exista un principiu pe jumatate mitic (fortuna).Cu toate acestea, omul poate sa-si aleaga calea si sa se dirijeze, pt ca fortuna e imprevizibila, dar nu implacabila. 3.) dreptul natural increderea nezdruncinata in puterea ratiunii umane, prin lupta versus prejudecati. In teoria contractualismului exista si tendinte care ar putea conduce la solutii asemanatoare mitului. Filosofia politica in secolul XVIII era nucleul tuturor activitatilor intelectuale. Dar nu aparuse nici o teorie cu adevarat noua. Spiritul secolul XVII este unul intelectualist. Mitul in secolul XX: Reprezinta un ansamblu de mituripolitice specifice totalitarismului extremei drepte din prima jumatate a secolului XX. Analizeza mai mult sursele principalelor reprezentari mitice pe care doctrinele de tip fascist se sprijina si tehnica prin care aceste reprezentari au fost elaborate si impuse. Pentru Cassirer, mitul in plan poltic e o problema de gandire si de imaginare, de desfasuare si de impunere a discursului. Prezinta imporatanta in acest context: mitul eroilor Carlyle, cultul rasei Gobineau, conceptia hegeliana despre stat in ideologia si politica Germaniei hitleriste. Se manifesta tendinte de denaturare prin inglobarea acestor conceptii ca elemente constitutive ale unei noi structuri/ configuratii (totalitarismul nazist). Le confera functii si tinte noi acestor componente (cele 3 contributii pregatitoare pentru mitul totalitar). Carlyle:

1. versiunea cultului eroilor e indepartata de spiritul cercetarii adecvate si e formulata in termeni prin excelenta mitologici. 2. Eroii sunt obiectul unei adimiratii aproape mistice, propusi fiind ca modele de adevarati suverani cu a caror viata si initiativa se confunda istoria. 3. Avantul poetic mitizant tine locul cercetarii istoricului; mult mai capabil sa influenteze istoria si procesul politic. 4. Cultul eroilor e un instinct fundamental al naturii umane fara de care omenirea ar ajunge la disperare.A pregatit calea catre idealurile moderne de autoritate politica. Criterii de identificare a eroului: a.) claritatea gandirii (puterea taumaturgica a gandirii) b.) sinceritatea, adica forta morala, victoria capacitatii de afirmare versus capacitatea de negare Carlyle este increzator, optimism in capacitatea omului de a nu se supune niciodata in totaliate fortei brute, ci intotdeauna fortei morale. Gobineau: 1. Trebuie relationat cu Carlyle 2. istoria se supune unei legi inexorabile. Nu putem decat sa intelegem si sa acceptam cursul evenimentelor, nu-l putee schimba. Destinul rasei umane e predeterminat de la inceput. Omul nu-si poate controla destinul, dar vrea sa stie de unde vine si incotro se indreapta. Istoria nu e o stiinta , e un conglomerat de ganduri subiective nostalgice. Rasa alba e singura care a avurt dorinta si puterea de a construi o vita culturala. Celelalte rase nu au o viata, o vointa si o enerigea a lor proprie. Nu sunt decat o materie moarta in mainile stapanilor lor. Istoria se naste numai din contactul raselor albe teoria referitoare la rasa ca forta fundamentala si dominanta a istoriei omeniriii. Rasa este singurul stapan, diriguitor al istoriei, celelalte forte ii sunt subordonate si dependente. Totalitarismul rasei a pregatit drumul catre conceptiile referitoare la statul totalitar. Rasa e totul; toate celellate forte nu conteaza, nu au o semnificatie sau o valoare per se. Daca au vreo putere, aceasta le este atribuita de forta superioara si suverana: rasa omnipotenta. E absurd sa cauti valori si standarde etice universale. Universalitatea e vulgaritate. Cei de stirpe ariana stiau ca omul nu e onorabil pt calitatile pe care le are, ci datorita rasei in care se naste. Carlyle si Gobineau: Dusmani declarati ai idealurilor politice ale sec.18 (libertate, egalitate, fraternitate). Carlyle e singurul mod de a evita influenta nefasta a acestora e intoarcerea la cultul eroilor- acesta incearca sa lege si sa uneasca, in timp ce Gobineau faramiteaza si separa. Hegel:

In centrul ei se regasesc ISTORIA si RELIGIA. Raul nu e un fapt accidental, decurge din definitia realitatii. Polul negativ si pozitiv al realitaii nu pot fi separate. Hegel accepta ordinea data a lucrurilor, el vede in ele adevarata substanta etica. Nu incearca sa scape de relele, mizeriile si crimele istoriei, ci le accepta asa cum sunt, dar vrea sa justifice aceasta realiatet. Ratiunea la Hegel nu e doar un principiu abstractsi formal, e un principiu organizator al istoriei. Ffilosofia lui Hegel se caracterizeaza prin corelatia si intrepatrunderea dintre elelmentele istorice si cel religiose. Filosofia statului: Statul este Alfa si Omega vietii istorice, realitatea suprema cea mai perfecta, adevarul sta in putere acestea reprezinta sursa directa a mitologiei naziste. Ajuta la elaborarea mitului nazist; NATIONALISMUL e intregit: in fiecare epoca istorica o singura natiune reprezentanta veritabila a spiritului lumii, numai ea are dreptul sa guverneze in numele acestuia. Mecanismele practice ale instituirii si actiunii mitului in conditiile totalitarismului alcatuiesc tehnica mitului politic modern. Mitul e dorinta colectiva personificata; cea mai laconica, dar puternica expresie a acestei dorinte colective se intrupeaza in ideea moderna de conducator sau dictator, spunea E. Doutte. Se manifesta, astfel, o criza: intensitatea dorintelor colective e intruchipata in lider, pe cand toate celelalte reglementari juridice si constitutionale sunt fara valoare. Puterea mistica si autoritatea liderului, alaturi de faptul ca vointa liderului e suprema lege contribuie la instituirea irationala a puterii totalitare. Astefel ca, politicianul modern e un amestece de functii diferite, chiar incompatibile (homo magus cu homo faber). Aceasta combinatie e o caracteristica a miturilor politice moderne. Initial, mitul era rezultatul unei activitati inconstiente, un produs liber al imaginatiei. Azi, mitul politic este un produs pe baza de plan, lucru artificial fabricat de artizani abili. Secolul XX cunoaste o noua dtehnica a mitului, care poate fi fabricat in acelasi sens si cu aceleasi metode ca o arma moderna. Secolul xx se remarca prin: a.) Manufacturarea mitului b.) Modalitatea noua de utilizare a limbajului (transformare propagandistica) c.) Ritualizarea excesiva a vietii politice (introducerea de noi rituri) Mitul are o dimensiune afectiva si una imaginativa. E in primul rand un rit, nu o judecata. E invulnerabil, oarecum, pt ca nu raspunde la argumente rationale. Pentru a-l distruge, filosofia nu e suficienta; ea ne poate ajuta sa intelegem oponentul, dusmanul (mitul), pentru a-l putea combate.

Bucur Gabriel-Corneliu, ARHIVISTICA, AN II