Opiniile exprimate de autori nu reprezintă cu necesitate po-

ziţia FES – Fundaţia Friedrich Ebert România.

Redactor: Andrei State

antologie I

( 2 010 -2 011)
4
 introducere

Cine sîntem
C riticAtac este un grup de critică socială, intelectuală și politică. Orientarea
ideologică generală a grupului este de stînga, dar nu sîntem o sectă ideologi-
că și nu ne petrecem timpul felicitîndu-ne unul pe celălalt cît de bine și pe linie
gîndim. Există o anumită diversitate între noi, printre altele și pentru că unul din
principalele lucruri care ne-a unit este încercarea de a inventa ceva nou într-un
spaţiu public prea obosit, autist, rutinat și autoritar.
Nu sîntem în primul rînd o grupare academică. Ne place să credem că emitem
idei, dar cel puţin la fel de importantă ca producţia de idei proprii e promovarea
tuturor ideilor care ni se par vitale, încercarea de a implica oamenii în politică și
societate și de a atrage noi zone de public într-un spaţiu de dezbatere care acum e
în pragul colapsului. Sînt mult prea mulţi cei care nu se exprimă și nu sînt repre-
zentaţi niciodată, și mult prea puţini și previzibili cei care „fac agenda”.
Vrem să ieșim din băltoaca estetizantă în care mainstream-ul intelectual de
sorginte interbelică a împins spaţiul public. Nu ne interesează sforăielile epatante
despre „Cultură”, discursurile mizerabiliste despre România, elitismul și condes-
cendenţa atroce ale celor care deţin diverse forme de putere. Vrem să vorbim des-
pre lucruri concrete și importante pentru fiecare dintre noi și pentru societate în
ansamblu, să readucem ideologia și utopia în discursurile noastre, pe de o parte,
pe de alta priza la realitate.
Societatea civilă de acum seamănă prea mult cu politicul, își dorește prea
mult puterea și nu a reușit să ofere elementele de bază ale unui proiect de so-
cietate. Coabitarea cu puterea și visurile anestezice de occidentalizare sînt tot ce
i-a mai rămas. Modelul de intelectual public dominant este încă cel al autorului
livresc-filosofic-aforistic care crede că „implicare” înseamnă să mai semneze din
cînd în cînd cîte un apel GDS. Dominanţa acestui model explică o bună parte din
blocajul politic, apatia socială și nivelul participării din aproape orice domeniu,
pe care toată lumea îl deplînge și nimeni nu îl încurajează.
Mari susţinători ai pieţei, intelectualii mainstream de astăzi au învăţat cum să
distreze publicul, dar cultivă în continuare o piaţă culturală captivă, care nu duce
nicăieri. Avem o „piaţă liberă” intelectuală în care cele mai importante criterii de
succes sînt moștenirile și aranjamentele oligopolistice. Sîntem într-o imensă fun-
dătură tematică: anticomunismul, obsesia „occidentalizării”, pro-capitalismul
compulsiv, elitismul agresiv sînt temele bovarice care de 20 de ani nu duc nicăieri,
printre altele și pentru că nu au apărut cu menirea de a ne duce undeva pe toţi.
Vrem să discutăm despre lucruri fundamentale pentru o societate: egalitate,
drepturi individuale ale fiecăruia și dreptul societăţii întregi la un drum propriu,
5
 discriminări și privilegii, inegalităţi și șanse de reușită, raporturi dintre angajaţi
și angajatori, raporturi dintre societate și stat, rolul statului, trecut recent, viitorul
sistemului politic etc., dar vrem să discutăm despre aceste lucuri într-un mod
relevant și accesibil. În același timp, nu ne interesează anticorporatisme de salon,
„ecologisme” fanatice, critici de bonton dar lipsite de argumente ale „societăţii de
consum”.
Vrem să discutăm despre bănci, sistemul de sănătate, sindicate, instituţii și
servicii de stat, alegeri, politici publice, biserică, urbanism și orice altceva e de
interes public major. Vrem să discutăm despre aceste lucruri cît mai bine funda-
mentat teoretic, dar fără academism, snobism sau preţiozitate și într-un mod care
să aibă o semnificaţie directă pentru toţi cei potenţial interesaţi.
Nu intenţionăm să facem politică de partid, limitările și automatismul actua-
lului sistem politic sînt atît de mari încît cea mai bună politică se poate face acum
în afara lui. Vrem să avem impact politic din afara sistemului stabilit, dar nu de
pe poziţia de societate civilă care se lasă curtată de sistemul politic, nici de pe po-
ziţia de societate civilă care sugerează condescendent partidelor politici publice și
strategii politice providenţiale. Toate acestea sînt jocuri la vîrf în care diviziunea
civil-politic nu mai contează prea mult. În schimb, vrem să introducem în ecuaţie
ceea ce lipsește cel mai mult în acest moment: ideea că democraţia reprezentativă
trebuie să îi reprezinte pe toţi și că politica nu trebuie făcută doar de nișe înguste
de elite politice, tehnocratice, intelectuale. Iar înainte de a formula propuneri de
politici publice prea detaliate, vrem să reformulăm radical modul de a privi pro-
blemele cu care ne confruntăm astăzi.
Promovăm un discurs critic tranșant, fără accente pamfletare dar de ase-
menea fără complexe și pudibonderii. Sînt suficient de mulţi cei care spun atro-
cităţi într-un limbaj cît se poate de indirect, politicos și elegant. CriticAtac, deci,
înseamnă: dorinţa de discurs critic relaxat, dorinţa de a ieși din diverse transe
tematice, culturale sau politice, dorinţa de a depăși fricile care paralizează spaţiul
nostru public: frica de a risca, frica de propriul trecut, frica de a avea altă opinie
decît cele acceptate.

6
Scurt istoric
• În primăvara lui 2007, Vasile Ernu, Costi Rogozanu și Ciprian Șiulea pornesc
un șir de discuţii private în vederea producerii unui studiu critic la adre-
sa Raportului Tismăneanu. Puţin mai tîrziu, echipei i se alătură și Ovidiu
Ţichindeleanu. Proiectul volumului colectiv care se va numi Iluzia antico-
munismului pleacă de la convingerea că societatea românească duce o lipsă
acută de dezbateri și polemici publice pe teme și probleme semnificative.
• În perioada 17-19 iunie 2008 are loc la Tescani o primă întîlnire, unde se
discută oportunitatea creării unei platforme de grup care să-i reprezinte.
• Pe 28 noiembrie 2008 se lansează la MNAC volumul Iluzia anticomunismu-
lui. Lecturi critice ale Raportului Tismaneanu, publicat de Editura Cartier.
Volumul este coordonat de Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Ciprian Șiulea și
Ovidiu Ţichindeleanu. La volum au contribuit: Florin Abraham, Gabriel
Andreescu, Daniel Barbu, Alex Cistelecan, Andor Horváth, Adrian-Paul Ili-
escu, Costi Rogozanu, Michael Shafir, Andrei State, Ciprian Șiulea, Ovidiu
Ţichindeleanu și Dan Ungureanu. Amintim că volumul a fost refuzat de mai
multe edituri importante din ţară, pe motive „comerciale” sau pe motiv că
„nu doresc să-și pună în cap” establishment-ul cultural românesc. Singura
editură care și-a asumat riscul a fost editura Cartier din Chișinău.
• Pe 10 septembrie 2010 este lansată oficial platforma CriticAtac. Ea a fost
coordonată iniţial de Vasile Ernu, Mihai Iovănel, Costi Rogozanu și Ciprian
Șiulea. Platforma CriticAtac a fost realizată din banii echipei de coordonare,
care și-a asumat din start crearea unei platforme necomerciale și indepen-
dente faţă de orice structuri politice și financiare.
• În noiembrie 2010, echipei de coordonatori CriticAtac i se alătură Florin
Poenaru și Ovidiu Ţichindeleanu.
• Începînd cu luna decembrie 2010, echipei de coordonatori i se alătură și Vic-
toria Stoiciu.
• Pe 22 decembrie 2010, CriticAtac lansează proiectul Premiul CriticAtac, ce va
fi acordat anual celor mai importante cărţi care tratează teme sociale, poli-
tice și ideologice relevante pentru societatea românească de azi. Juriul este
format din membrii echipei CriticAtac.
• Pe 11 februarie 2011, primul premiu CriticAtac îi este acordat lui Bogdan
Murgescu pentru volumul România și Europa. Acumularea decalajelor eco-
nomice (1500-2010), apărut la Editura Polirom din Iași.
• Începînd cu luna martie 2011, platforma CriticAtac încheie un parteneriat
de colaborare cu Fundaţia Friedrich Ebert România. Sprijinul financiar este
destinat rubricii SocialAtac.
• În aprilie 2011, CriticAtac lansează un nou proiect: Conferinţele CriticAtac.
Proiectul are ca scop aducerea în dezbaterea publică a unor teme majore și
semnificative pentru societatea noastră, precum și promovarea unor nume
noi pe piaţa de idei din România. Proiectul este susţinut financiar de Funda-
ţia Friedrich Ebert România.

7
 • Pe 7 aprilie 2011, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași are loc
prima conferinţă CriticAtac, avîndu-l ca invitat pe Bogdan Murgescu, care a
vorbit pe marginea volumului său România și Europa. Acumularea decalaje-
lor economice (1500-2010).
• Pe 27 mai 2011, la Școala Naţională de Studii Politice și Administrative din
București, are loc a doua conferinţă CriticAtac. Invitat: G. M. Tamás, cu tema
Noul război civil european.
• În perioada 5-7 august 2011 are loc o nouă întîlnire la Tescani a echipei Criti-
cAtac. Se discută proiecte ce vizează dezvoltarea platformei CriticAtac și alte
proiecte relevante pentru următoarea perioadă.
• Pe parcursul primului an de activitate grupurile care au devenit parteneri
și cu care am colaborat sînt: Căminul Cultural, Cogitus.ro, Revista Cultura,
Grupul de Lucru al Organizaţiilor Civice (gLOC), Grupul pentru Acţiune
Socială (GAS), E-cart, Revista IDEA artă + societate, Revista The Long April,
Asociaţia Proiect Protokoll, Blogul de Urbană.
• Pe parcursul unui an de activitate CriticAtac a reușit să adune peste 50 de
colaboratori interni și externi.
• Colaboratorii noștri interni sînt: Florin Abraham, Cornel Ban, Ana Bazac,
Alexandru Bălășescu, Lucian T. Butaru, Șerban Cerkez, Alex Cistelecan, Ga-
briel Chindea, Alina-Sandra Cucu, Adi Dohotaru, Teodora Dumitru, Florin
Flueraș, Ovidiu Gherasim-Proca, Bogdan Ghiu, Iulia Hașdeu, Valentina Ian-
cu, Irina Ilisei, Veronica Lazăr, Alexandru Matei, Mihaela Michailov, Cipri-
an Mihali, Andrei Miroiu, Igor Mocanu, Alina Petrovici, Norbert Petrovici,
Alexandru Polgár, Iulia Popovici, Oana Pughineanu, Cristina Raţ, Vitalie
Sprinceană, Andrei State, Dan Ungureanu, Vincze Eniko, Liviu Voinea, Ioa-
na Vrăbiescu, Sanda Watt etc.
• Colaboratorii noștri externi sînt: Samir Amin, Ekaterina Degot, Bruno
Drweski, Boris Groys, Boris Kagarlitsky, Claude Karnoouh, G. M. Tamás,
Immanuel Wallerstein, Slavoj Žižek.

8
Cîteva date statistice
D atele statistice au fost preluate după google.com/analytics, pe parcursul unui
an de existenţă a platformei on-line CriticAtac, perioada avută în vedere
fiind 10 septembrie 2010 – 10 septembrie 2011.
• Luna octombrie a avut 5.475 de vizitatori unici și 16.413 de vizite, iar media
staţionării pe site este de 5,42 minute.
• În luna iunie, luna cea mai activă din punct de vedere al traficului pe parcur-
sul unui an, platforma a avut 18.890 de vizitatori unici și 47.287 de vizite, iar
media staţionării pe site a fost de 5,21 minute.
• Pe parcursul întregului an au fost înregistraţi 122.157 vizitatori unici și
390.135 vizite, iar media staţionării pe site a fost de 5,14 minute.
• CriticAtac a avut pe parcursul primului an de funcţionare o medie lunară de
peste 10.000 de vizitatori unici și 32.500 de vizite.
• Media ultimelor 3 luni a fost de 16.300 de vizitatori unici pe lună.
• 70% din vizitatorii unici au accesat site-ul din România, restul fiind cititori
din următoarele ţări (primele zece în ordinea procentajului): SUA, Franţa,
Canada, Ungaria, Germania, Moldova, Marea Britanie, Belgia, Spania, Italia
etc.
• Pe parcursul primului an de zile, pe CriticAtac au fost publicate aproximativ
780 de texte.

9
 Va si le E R N U
Vasile Ernu (n. 1971). Absolvent al Facultăţii de Filosofie (Universitatea „Alexandru
Ioan Cuza”, Iași, 1996) și al masterului de Filosofie (Universitatea „Babeș-Bolyai”,
Cluj, 1997), a fost redactor fondator al revistei Philosophy & Stuff și redactor asociat
al revistei IDEA artă + societate. A debutat cu volumul Născut în URSS (Polirom,
2006, 2007, 2010), care a fost tradus în mai multe limbi. În 2009 publică la Editura
Polirom volumul Ultimii eretici ai Imperiului. Alături de C. Rogozanu, C. Șiulea
și O. Ţichindeleanu este coordonatorul volumului Iluzia anticomunismului. Lec-
turi critice ale Raportului Tismăneanu, Editura Cartier, 2008. În ultimii ani a ţinut
rubrici în România liberă, HotNews, Noua literatură, Suplimentul de cultură și
Observator cultural.

De la Gulag la stenograme, sau cum am

devenit radical
V in dintr-un mediu foarte optimist. Nu-l sperie ușor Gulagurile, foametea,
penuria sau alte crize politice și sociale. Sînt educat să pozitivez orice trage-
die sau lucru rău care mi se întîmplă, să scot din el ce e bun și util pentru mine și
societate. Sînt un om optimist, dar ce am văzut în discuţiile pe care le-am avut zi-
lele astea cu diverși amici, m-a descumpănit. Demult nu am mai văzut ca persoa-
nele apropiate, pline de optimism, de viaţă, de proiecte să cadă într-o asemenea
stare de disperare. E mai mult decît disperare. Sînt oameni care acum au capotat,
care nu mai au nici un orizont de sens.
Mă simt ca la căpătîiul unui om muribund, despre care știu că o să mai trăias-
că încă 30-40 de ani, dar care acum își dă duhul fiindcă și-a pierdut speranţa și
sensul. Întrebarea mea e simplă: de ce acest lucru se întîmplă acum? Care sînt
cauzele a ceea ce se întîmplă? Cum de nici Stalin, nici Ceaușescu nu au putut să
ne distrugă sensul și speranţa? Cum de am ieșit mult mai optimiști, cu mult mai
multă poftă de viaţă și speranţă, dintr-o perioadă aparent mai sumbră? Cum de
„aceștia” au reușit acum să distrugă tot? Cum e posibil? Ce se întîmplă cu noi?
Un bun amic, care din disperare că nu poate să-și facă meseria aici a plecat
din ţară, un intelectual remarcabil, Dan Ungureanu, îmi spunea amărît de unde-
va de prin Canada: „Sub regimurile totalitare, dizidenţa e posibilă. Sub dictaturi,
revolta e posibilă. În regimurile clientelare, nici dizidenţa, nici revoluţia nu sînt
posibile. Românii nu mai vin la demonstraţii fiindcă demonstraţiile nu duc nică-
ieri. Într-un regim democratic, demonstraţiile și grevele cresc presiunea opoziţiei
asupra guvernului. În regimurile clientelare, opoziţia e la fel de clientelară ca și
puterea. Românii nu mai vin la manifestaţii fiindcă n-au împotriva cui manifesta.
În totalitarism, o singură persoană era responsabilă pentru toate nenorocirile,
pentru sărăcie, mizerie și supravegherea poliţienească. Era simplu de înlăturat. În
sistemul clientelar, hidra cu numeroase capete, răsturnarea nu e posibilă.”
Ceva s-a întîmplat grav zilele acestea; ceva care, practic, a scos la iveală esenţa
problemelor noastre. Ce anume? Ce este grav, în definitiv, în toate această poveste
10
cu stenogramele? Am avut mineriade, am avut crize economice și nu a fost atît de
grav. De ce acum? De ce disperăm acum? Faptul ca animalul politic Băsescu a fost
înhăitat cu animal media-economic Vîntu? Nu, acest lucru era cunoscut și se în-
cadrează într-o logică a tipului de politică ce se face de ceva vreme nu numai la noi.
Că animalul politic Băsescu l-a pocnit peste bot pe animalul media-economic Vîn-
tu, pentru că acesta i-a atins progenitura? Nici asta nu e grav. Înţelegem, e uman și
mai ales animalic. O adevărată „biopolitică”. O fi grav că Vîntu se comporta cum
se comporta cu jurnaliștii? Nu foarte, asta se întîmplă în orice companie de tip ca-
pitalist care se respectă, doar că gradele de „rafinament” sînt diferite. Că jurnaliștii
se lăsau tîrîţi în diverse combinaţii lipsiţi de o minimă deontologie o fi grav? Dar
nici asta nu ne poate șoca, mai ales după experienţa comunistă unde am depășit
orice limită a lașităţii. Oare? Eu zic că acum aratăm că se poate și mai mult. O fi
grav că anumite servicii ale statului manipulează informaţiile cum vor ele, iar jus-
tiţia e pe din afară? E grav, dar nu acesta e ultimul sens al afacerii stenogramelor.
Ce e însă cel mai grav în toată această poveste a stenogramelor? Discutînd cu
amicii mei, mai toţi într-o fază de preinfarct existenţial, mi-am adus aminte de
o poveste care m-a impresionat enorm și care îmi explică esenţa a ceea ce se în-
tîmplă acum. Există un scriitor rus care este întruchiparea suferinţei secolulului
XX. A fost arestat încă de tînar, prin anii ’30 ai secolului trecut, și a trecut prin
cele mai cumplite lagăre de concentrare și clinici psihiatrice. Este primul care
scrie despre GULAG și este nedreptăţit de toată lumea, de la comuniști la liberali.
A scris poate cea mai importantă carte despre spaţiile concentraţionale pe care
le-a dat literatura universală. Autorul-Om se cheamă Varlam Șalamov, iar cartea
Povestiri din Kolîma.
Ascultaţi povestea mai departe, despre care am mai amintit în cap. XVI al
„ereticilor” mei. Nu mai e mult. Șalamov încearcă să ne descrie viaţa de zi cu zi
în Gulag, iar ce se întîmplă acolo apare ca o societate umană cu oameni-funcţii,
cu oameni-poziţii, cu reguli diverse, cu încălcările acestor reguli etc. El înţelege
foarte bine că e o societate umană într-o stare de excepţie, care trăiește în condiţii
umane duse la extrem. El știe că sensul-scop al Gulagului este să te distrugă, iar
sensul-scop al deţinutului e să mai trăiască încă o clipă, să mai lupte pentru încă
o fărîmă de viaţă. Șalamov știe că tocmai această formă extremă de viaţă scoate
în evidenţă mult mai bine mecanismele societăţii umane-libere și mai ales, sensul
societăţii politice. El observă ceva excepţional. Anume, că pînă și în acea condi-
ţie inumană există, pînă la un anumit moment, un echilibru: oricît de aberanţi
erau, gardienii puterii lucrau cu un minimum de reguli clare, iar deţinuţii aveau
modalitaţi de a crea reguli ale jocului. Aceste reguli, chiar dacă fragile, existau
totuși. Că între diversele categorii de deţinuţi, de la cei politici la infractori mă-
runţi existau anumite cutume care făceau ca acea comunitate aproape inumană
să aibă niște reguli care dădeau un minimum de sens politic. Șalamov știe bine că
pentru a păstra ultimul gram de umanitate, ultimul sens al unei comunităţi este
sensul politic: reguli, coduri, retorici, întrebări, negocieri.
Și aici intervine o ruptură fundamentală care se leagă și dă sens evenimen-
telor care se întîmplă acum la noi. Apare în joc o mică comunitate, pe care el

11
 o numește ne-oameni, numiţi în argoul rusesc blatnoi, un soi de bandiţi care
impunînd o ordine a „naturii”, a haosului, a forţei biologice, fac ca toate aceste
minime reguli să devină nefuncţionale și nesemnificative. Concluzia fascinantă
a lui Șalamov este radicală. De acum încolo, acest tip de om nu trebuie să se mai
supună decît „voinţei corpului”. „Etica” lumii blatnoi distruge ultima fărîmă de
relaţionare umană, ultimul element al societăţii umane. Morala e cinică: omul
devine om nu pentru că e „creat de Dumnezeu”, nu pentru că are „calităţi spi-
rituale”, nu pentru că e „animal politic”, ci fiindcă este „cel mai rezistent fizic”,
„cel mai rezistent animal”. Adevărul spus de Plaut, Homo homini lupus, este doar
parţial. În realitate, omul îi este omului nu numai lup, ci și urs, și vulpe, și leu, și
hienă, și toată încrengătura de animale posibile.
Într-o lume în care domină astfel de judecăţi și practici, se creează vidul po-
litic. Într-o lume a „eticii” biologice, animale, în care doar instinctul animal e
admirat, doar profitul cu orice mijloace, în care doar forţa fizică și regulile „co-
pacului, pietrei și cîinelui” sînt acceptate, politicul dispare. Înaintea morţii – sen-
sul ultim al „zonei” – dispare politicul, elementul minimal necesar unei societăţi
umane. Marea lecţie pe care ar trebui să ne-o reamintim mereu e cinică și, din pă-
cate, nu corespunde predicilor noii puteri. Nu politicul, nu ideologicul, nu excesul
– cu toate că și acestea pot crea mari probleme – au creat Gulagul, totalitarismul,
dictatorii, ci tocmai lipsa acestora. Spus și mai abrupt: „rezistenţa prin cultură”,
retragerea din politic nasc monștri ceaușiști și staliniști.
Mă veţi intreba: și ce treabă are Gulagul cu stenogramele din perioada Româ-
niei democrate postcomuniste? Ei bine, cred că are foarte mare legătură. Părerea
mea este că ne aflăm exact în acest punct. În societatea de tip Glamour-Gulag,
cum numesc eu societatea actuală în care trăim, în care ne mîndrim cu lanţu-
rile de aur și cardurile bancare, mai exista totuși un minimum de repere și re-
guli. Spaţiul politic este absolut necesar pentru a păstra o fărîmă de umanitate.
Iar pentru ca politicul să funcţioneze la parametri minimali, el are nevoie de un
anumit spaţiu între actorii politici, de minime reguli, de minime coduri și de o
minimă „vestimentaţie” retorică. Tot ce apare în acele stenograme știam cu toţii
demult; nu trebuie să fim ipocriţi. Însă modul de publicare a lor schimbă radi-
cal datele problemei, căci presupune renunţarea la minima retorică de protecţie,
minimul cîmp necesar negocierilor. Aici totul apare în goliciune maximă. Cînd
oamenii apar goi, de la președintele Băsescu la afaceristul Vîntu, și de la jurnalist
la cetăţean, politicul, ultimul element care ne mai dă umanitate, se dizolvă. Între
Băsescu și Vîntu, pro și contra, dispar diferenţele, intrîndu-se în promiscuitatea
sensului politic. Oamenii goi nu pot face politică, ci altceva. Oamenii goi nu fac
politică, ei intră într-un cu totul alt cîmp semantic: spaţiul pietrei, al animalicu-
lui, al instinctelor. Nu vorbesc de oamenii goi în intimitatea lor, ci de o societate
care se dezgolește în văzul tuturor, renunţînd la un minimum de reguli și coduri.
Noi am dizolvat politicul la puterea a doua: ne-am dezgolit; și mai mult decît atît:
ne-am dezgolit fără reguli. Din acest moment, intrăm în spaţiul puterii biologice,
animalice, a pietrei și bîtei (dar și a tehnicii), căci politicul împreună cu toate in-
stituţiile sale s-au dizolvat. Doar o anumită inerţie mai funcţionează. Speranţa

12
și sensul nu mai există. Astfel că ceea ce nu a reușit nici Gulagul și nici dictatura
ceaușistă, a reușit acestă nouă societate care nu duce nicăieri. Sîntem din punct de
vedere politic, cu toţii, în moarte clinică.
Și ce-i de făcut? E clar că ce s-a întîmplat zilele acestea a fost un capăt de drum.
Proiectul neoliberal updatat în România pe model clientelar a luat sfîrșit. Și nu
contează atît de mult că el s-a sfîrșit, ci că ne-a sfîrșit și pe noi, cetăţenii acestei
ţări. Problema și mai mare e că sfîrșitul poate dura ani de zile, zeci de ani, perpe-
tuîndu-se pînă cînd o forţă nouă, radicală, o va înlătura de la putere. Din păcate,
nu mai e posibil să o înlăturăm prin mecanisme soft, prin alegeri. Ce alegem?
Între aceeași și aceeași, care au doar culoarea la fular diferită? În acest moment
se pune problema unui proiect radical, diferit, care să aibă curajul să chestioneze
societatea în care trăim de o cu totul altă manieră. Dar asta e o altă poveste.

(26 octombrie 2010)

13
 F lor i n POE NA RU
Florin Poenaru (n. 1983). Doctorand în antropologie socială la Central European
University, Budapesta, cu o teză despre relaţia dintre politică, clasă și istorie în post-
comunism. Între 2004 și 2010 a activat ca observator electoral internaţional în mai
multe ţări post-comuniste.

O moarte care nu dovedește (mai) nimic

Centrul emoţional al anti-comunismului

C orpul mort și expus al poetului Adrian Păunescu a generat nu numai lacrimi

și suspine la scară naţională, ci și, în mod previzibil, o reacţie emoţională
similară din partea promotorilor anti-comunismului local. Astfel, pentru aceștia
Păunescu nu a fost decît un „menestrel al Epocii de aur”, un cîntăreţ al cultului
personalităţii lui Ceaușescu, un arhitect și o rămășită a vechiului regim. Pe scurt,
acest segment al societăţii a văzut în Păunescu un colaborator, cineva care și-a
pus talentul, atîta cît a fost, dacă a fost, în slujba unui regim dovedit „ilegitim și
criminal” contribuind, prin spălarea pe creier a unor generaţii întregi de tineri,
la perpetuarea și „naturalizarea” acestuia. Într-un fel, tocmai pentru că a acţionat
la un nivel infra (emoţional, poetic), Păunescu a fost considerat mai vinovat de
succesul propagandei decît propaganda însăși. Astfel, Păunescu nu ar trebui plîns
ci condamnat pentru faptele și poeziile sale.
Astfel, în jurul corpului mort s-a articulat o serie de forţe sociale antagonice,
fiecare revendicîndu-și cadavrul, în mod simbolic, în vederea legitimării proprii-
lor lor interese. Dată fiind atît centralitatea sa publică, cît și „controversa” în ceea
ce privește raportul cu trecutul comunist, această confruntare a luat forma unui
adevărat șantaj ideologic și emoţional: „pro” sau „contra” Păunescu, spaţiul in-
termediar fiind efectiv evacuat. Astfel, s-a putut observa de fapt, cum „nostalgia”
faţă de trecut și anti-comunismul (ca antidot al acesteia) sînt de fapt două fenome-
ne co-substanţiale, ce nu pot exista decît împreună, legitimîndu-se reciproc unul
împotriva celuilalt. Mai mult, anti-comunismul practicat în jurul corpului mort
al poetului s-a plasat în același registru emoţional ca și al acelora care îi plîngeau
dispariţia, formulînd o serie de argumente la fel de pline de patos, de hiperbole,
și de retorică vindicativă.1 Astfel, înainte de a fi un demers știinţific, obiectiv și
impersonal, anti-comunismul local nu este altceva decît o formă de emoţionali-
tate, de experienţă subiectiv-extatică, exprimabilă așadar printr-o retorică a pa-
siunilor. Prin urmare, nu e întîmplător că anti-comunismul românesc, ca gen, s-a
exprimat cu precădere în jurnale, cărţi de amintiri, biografii și autobiografii, me-

1
Asta desigur atunci cînd nu s-a picat direct în isterie: vezi intervenţia lui Tom Gallagher, care a des-
cris tragedia de la Ploiești drept un mini-Cernobîl al regimului Ceaușescu, și scrisoarea lui Sorin
Ilieșiu către Traian Băsescu, în care îi cerea acestuia să stopeze cultul lui Păunescu.

14
morii, dialoguri etc. – accentul căzînd astfel pe emoţie, traumă, trăire subiectivă
și experienţă personală, nu pe analiză informată teoretic și istoric. Mai mult, așa
cum s-a observat deja2, în ciuda pretenţiilor sale obiectiv-știinţifice, chiar Rapor-
tul de condamnare a comunismului a practicat mai degrabă un stil și o retorică a
emoţiei și pasiunii decît a distanţării epistemice.
Prin urmare, moartea lui Păunescu, prin cantitatea de emoţii generate și prin
potenţialul său de „canonizare”, a fost în măsură să pună în chestiune bazele emo-
ţionale ale anti-comunismului, relevîndu-le. Lacrimile populare vărsate la moar-
tea poetului au dovedit încă o dată lipsa de aderenţă a mesajului anti-comunist în
afara unui cerc al elitei și al unui anumit segment de clasă. Altfel spus, emoţiile
și experienţele articulate în cadrul anti-comunismului nu sînt deloc universale,
în ciuda pretenţiilor sale, ci extrem de particulare și localizabile social și cultural.
Accentul emoţional pus pe victime, teroare, suferinţă și lipsuri, deși indiscutabil
justificat cu privire la anumite contexte, nu se poate substitui totuși unei întrea-
gi game de experienţe ale trecutului. Operînd cu o abstractizare a emoţiilor și
experienţelor, anti-comunismul devine prins într-o retorică a compensării prin
exacerbare, sacrificînd cu totul contextul istoric. S-a putut observa astfel cum
Păunescu a devenit brusc o figură gigantică a regimului Ceaușescu, o instituţie
în sine și pentru sine, capabilă să influenţeze mersul istoriei și al ţării – evident,
exact tipul de retorică, cu semn schimbat însă, al admiratorilor lui Păunescu, care
susţineau fix același lucru. Asistăm astfel nu numai la o hiper-personalizare a
puterii politice și a istoriei, dar mai ales la o pierdere totală a dimensiunii istorice.
Tot contextul instituţional, politic, ideologic al „epocii” în care Păunescu a activat
a fost astfel sacrificat în vederea înfierării (sau, desigur, adulării) sale postume.

Despre morţi, numai de rău

Fixarea într-o zonă emoţională, pasională și anistorică, determină o altă ca-
racteristică a anticomunismului local, perfect observabilă și în cazul morţii lui
Păunescu. Astfel, Păunescu ca poet și intelectual este blamabil pentru colaborarea
cu și legitimarea regimului comunist, în timp ce intelectualii și poeţii care cola-
borează cu și legitimează, să zicem, regimul Băsescu fac doar o treabă patriotică
atunci cînd nu operează de fapt o sfîșietoare negare de sine. Nu doresc să reiau aici
dezbaterea despre relaţia intelectualilor cu puterea în general, sau, în mod special,
despre așa-numiţii „intelectuali ai lui Băsescu”, ci doar să sugerez contradicţia
epistemică specifică anti-comunismului local, ce a rămas de multe ori neanaliza-
tă. Altfel spus, din ce perspectivă este comunismul condamnat ca regim și ideolo-
gie? Lista aici este pe cît de cunoscută, pe atît de eterogenă: de la miile de victime
făcute de acesta, la suprimarea dreptului la exprimare, de la anularea proprietăţii
private, la încarcerările abuzive, pe motive politice, de la represiunea brutală, la
propagandă și cultul personalităţii, de la penurie economică și lipsa unui trai de-

2
Vezi Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Ciprian Șiulea, Ovidiu Ţichindeleanu (coord.), Iluzia anticomu-
nismului. Lecturi critice ale Raportului Tismăneanu, Chișinău, Editura Cartier, 2008.

15
 cent minimal, la șantaj, violenţă, ameninţare, de la hipermilitarizarea vieţii socia-
le prin omniprezenţa Securităţii, la dezvoltarea unei „privilighenţii” informale,
ce acaparase controlul asupra statului și resurselor. Desigur, multe dintre aceste
aspecte au fost mai degrabă clamate decît efectiv analizate, dar chiar așa fiind, o
atitudine morală care să le denunţe nu poate fi decît justificată. Din acest punct de
vedere, anti-comunismul a excelat: toate relele „fostului regim” au fost atent cata-
logate și înfierate. Dar dacă mare parte dintre motivele pentru care comunismul
este blamat și condamnat, pe bună dreptate, se regăsesc, cu formă schimbată, dar
la fel de puternic, în post-comunism, o atitudine morală coerentă nu presupune
oare denunţul acestora și în prezent? Este oare mai blamabilă represiunea poli-
tică din trecut decît cea economică din prezent? Este oare mai nocivă activitatea
Securităţii din trecut decît poliţia din prezent care arestează ilegal (vezi cazul
manifestanţilor anti-Nato), sau se aliază cu forţe politice în vederea atingerii unor
scopuri particulare (vezi cazul mamei scriitorului Alexandru Mușina)? Erau ode-
le lui Păunescu din trecut mai periculoase decît cele ale lui Traian Ungureanu din
prezent? Este precaritatea socio-economică din trecut mai precară decît cea din
prezent? Ceea ce este condamnabil în trecut, ar trebui să fie la fel de condamnabil
și în prezent, altfel credibilitatea criticii este nulă. Nu este vorba aici deloc de o
încercare de relativizare a trecutului, de ștergere a diferenţelor, de obliterare a
specificităţii fiecărui regim în parte. Din contră, pledez exact pentru o re-circum-
scriere istorică atentă și nuanţată. Or exact asta lipsește anti-comunismului local,
și se constituie drept fundament al său: critica anistorică, perspectiva morală „de
nicăieri”, cuplată nu numai cu o evacuare totală a preocupărilor legate de prezent,
dar mai ales cu o legitimare conservatoare a acestuia.
Uitînd să condamne în prezent ceea ce înfierează în trecut, anti-comunismul
local apare ca o atitudine eminamente falsă, ne-autentică, inconsistentă chiar în
raport cu propriile standarde, criterii și valori. Mai mult decît atît, ea reprezintă
o formă de lașitate intelectuală la scară istorică, practicînd o formă de răfuială
gălăgioasă cu o formă de putere care nu mai există, care a fost deja neutralizată în
momentul criticii (nu întîmplător, anti-comunismul pe care îl am în vedere aici a
început și s-a afirmat după 1989, după căderea efectivă a comunismului, deci în
absenţa sa). Astfel, principalii oponenţi vizaţi de anti-comunism sînt morţii, cei
care nu mai pot riposta, care nu se mai pot apăra (și care oferă totodată prilejul
mobilizării emoţionale amintite mai sus). Moartea lui Adrian Păunescu a fost
doar o reamintire spectaculoasă a acestui mecanism. Pentru mulţi, răfuiala cu
Ceaușescu a început abia cînd la televizor s-a arătat că a murit.
Avantajul luptei cu morţii nu este doar acela că nu mai implică nici un risc
efectiv, ci mai ales că oferă prilejul manipulării istoriei acestora. Altfel spus, lupta
cu morţii este convenabilă și pentru că oferă posibilitatea purtării acesteia pe te-
renul scrierii și rescrierii istoriei. „Noi nu ne aducem aminte, noi rescriem istoria”
– această celebră formulare pare a fi funcţionat perfect și în cazul Păunescu. Bio-
grafia sa a fost schematizată în cadrul anti-comunismului la statutul de arhitect
al regimului, fiind trecute sub tăcere toate momentele de „dizidenţă” ale poetului,
de colaborare cu și ajutor dat unora dintre promotorii principali ai discursului

16
anti-comunist de azi, sau de realul „curaj” și „deschidere”, prin încercările repe-
tate de aducere în ţară a lui Mircea Eliade3. Astfel, anti-comunismul este totodată
și o formă foarte prolifică de amnezie selectivă a trecutului sub pretextul păstrării
memoriei acestuia.

De la subcultură la subalternitate… și înapoi

Articularea cea mai evidentă a acestui mecanism de ștergere a memoriei tre-
cutului este fără îndoială discernabilă în cazul genezei și traiectoriei istorice a
Cenaclului Flacăra. Din păcate, nu este loc aici pentru o analiză detaliată a aces-
tuia, însă vreau să sugerez cîteva posibile direcţii de abordare a acestui fenomen,
pentru a-l repune într-un anume context istoric, dincolo de circumscrierea sa
mult prea facilă în zona propagandei regimului.
Astfel, să concedem pentru moment că Cenaclul Flacăra a servit scopurilor
și intereselor regimului Ceaușescu, nefiind altceva decît o formă de kitsch ul-
tra-naţionalist ce rezona perfect cu ideologia regimului de proslăvire a geniului
românesc, a culturii române excepţionale, a valorilor sale milenare manifestate
în mod continuu și ascendent de la epoca aurului la epoca de Aur. Altfel spus,
Cenaclul Flacăra (parte pînă la urmă din Cîntarea României) n-a fost în defini-
tiv decît asta: o cîntare în cheie pop-folk a excepţionalismului culturii și creaţiei
românești, autonomă atît în raport cu valorile estic comuniste, cît și cu cele vestic
decadente. Sună cunoscut? Mult prea bine. Ideile și retorica prezente în cadrul
Cenaclului Flacăra sînt doar marginal diferite de ideile și retorica prezente în, să
zicem, Rostirea filosofică românească ori Sentimentul românesc al fiinţei, cărţi ale
filosofului Școlii de la Păltiniș, Constantin Noica. Așadar, și Păunescu, și Noica
spuneau în aceeași perioadă, aceleași lucruri, e drept însă, într-un gen oarecum
diferit: amîndoi considerau că și cultura română poate produce (și a produs) valori
culturale și spirituale de însemnătate mondială; amîndoi considerau că civilizaţia
românească este o civilizaţie de sinteză, capabilă să integreze ce e mai bun atît
din cultura estică, cît și din cea vestică; atît Păunescu, cît și Noica au fost extrem
de critici cu „civilizaţia untului”, adică cea a stadiului de decădere materialist-
consumistă la care ajunsese Vestul datorită supraabundenţei de produse, elogiind
în același timp virtuţile modestiei românești generatoare de eforturi spirituale
majore. Nu vreau să insist asupra interpretărilor diferite din post-comunism ale
acestor doi scriitori, pentru că se va interpreta drept un nou atac la Noica, ceea ce
chiar nu este cazul.
Mai degrabă, merită observat că tipul de naţionalism culural și spiritual pro-
movat atît de Păunescu, cît și de Noica poate fi subsumat unui registru mai amplu
decît cel local, ca simplu apendice (respectiv bastion al rezistenţei) al intereselor
regimului Ceaușescu. Astfel, valul de naţionalism românesc dintre finalul anilor

3
Despre balansul continuu dintre intenţii și fapte, precum și despre dubla măsură în analiza acesto-
ra, specifică anti-comunismului, vezi excelenta recenzie a lui Alex Cistelecan: http://www.critica-
tac.ro/866/utopia-raului-mai-mic/.

17
 ’60 și începutul anilor ’80 este contemporan cu mișcările social-emancipatoare
din mai toate ţările „lumii a treia”, fiind astfel comparabil (și integrabil) cu amplul
proces de de-colonizare și afirmare a unor culturi naţionale suverane împotriva
diferitelor forme de imperialism și dominaţie. Ne place sau nu, naţionalismul lui
Păunescu, Noica și al altora din acea perioadă, precum și fenomenul similar al
protocronismului românesc (la care ambii au contribuit în chip esenţial) consti-
tuie una dintre puţinele forme de gîndire anti-colonială și anti-capitalistă dez-
voltată în plan local. Poate, într-adevăr, a fost o formă de gîndire rudimentară,
slab articulată, mimetică, operînd cu un registru paseistic ţărănesc, non-istoric,
inspirîndu-se din surse folcorice și proto-creștine și înglobînd o serie contradic-
torie și apolitică de figuri, motive și teme, însă această evaluare nu se poate face
decît în urma unei analize în cadrul coordonatelor istorice în care a fost formu-
late, și nu doar respinsă superior ca reflex al ceușismului. (În paranteză fie spus,
una dintre cauzele principale pentru care naţionalismul românesc din această
perioadă este foarte greu identificabil mișcărilor similare anti-coloniale provine
din eliminarea aproape totală a marxismului din registrul gîndirii publice chiar
înainte de 1965. Astfel, afirmarea ideii de creativitate specifică a culturii naţiona-
le nu s-a făcut prin intermediul studiilor post-coloniale (și a literaturii teoretice
preocupată de problema subalternităţii – „subaltern studies”), ci prin intermediul
scrierilor burgheze interbelice ale lui Eliade & Co., produse în cadrul unui alt
tip de orizont ideologic și pe fundalul unor mize politice absolut diferite. Cum a
fost posibilă joncţiunea dintre aceste scrieri și idei și așa-zisul regim comunist al
lui Ceaușescu merită încă investigat.) Astfel, cred că este o mistificare ideologică
(dacă nu chiar o contradicţie) considerarea Cenaclului Flacăra drept o formă de
subcultură locală, comparabilă cu cele vestice, cu precădere americane, care au
produs Woodstock-ul, de exemplu. Altfel spus, nu se poate susţine în același timp
că Cenaclul a reprezentat atît cultura oficială, cît și subcultura, varianta alternati-
vă a acesteia. Cenaclul și Păunescu au fost într-adevăr două produse pop-folk prin
excelenţă ale culturii politice oficiale, însă mesajul lor și contextul istoric în care
au apărut, sînt fenomene mult mai complexe, ce nu pot fi cuprinse în logica strictă
a Războilului Rece dintre Vest și Est. În fapt, retorica naţionalistă a Cenaclului
(identificabilă iniţial cu o serie de discursuri ale lui Ceușescu) argumentează în
favoarea unei reconceptualizari, una în care diviziunea dintre Nord și Sud ia locul
celei dintre Vest și Est.
Așa cum am argumentat însă deja, trebuie acceptat faptul că naţionalismul
românesc de tipul Cenaclului Flacăra (dar nu numai) a fost în ultimă instanţă
o formă reactivă, acomodantă și auto-compensatorie de răspuns la poziţia de
subaltern din cadrul relaţiilor coloniale globale. Astfel, a reprezentat o autentică
formă de evitare a luptei pentru emancipare în favoarea conservării și auto-con-
templării erotice a unei presupuse forme de excepţionalitate culturală și spiritua-
lă, exprimabilă, cum altfel, mai ales estetic. Sau, în cuvintele lui Leonard Cohen
(din Chelsea Hotel no 2) exprimînd un alt tip de auto-erotism conservator: „well,
never mind, we’re ugly, but we have the music”. N-a propus Cenaclul Flacăra ceva
similar? Ei bine, da, sîntem urîţi și săraci, dar măcar avem poezia (poezia pe mu-

18
zică mai precis). Și, în ultimă instanţă, nu propune anti-comunismul astăzi o re-
laţie similară? Da, sîntem urîţi, săraci și într-o nouă formă de colonialism, dar ce
contează, atîta timp cît avem muzica moral-justificatoare a suferinţei din trecut.
Astfel, la moartea sa, Păunescu ar trebui plîns și condamnat în același timp, căci a
fost unul dintre noi: un expert popular al auto-ficţionalizării estetice locale.

(28 noiembrie 2010)

19
 C ost i ROG OZ A N U
Costi Rogozanu (n. 1977). A absolvit Liceul „Unirea” din Focșani, specializarea in-
formatică. A urmat cursurile Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii București.
A publicat la Editura Polirom volumul de critică Agresiuni, digresiuni (2006) și cule-
gerea de proză scurtă Fuck the cool. Spune-mi o poveste (2007). A coordonat împreu-
nă cu V. Ernu, C. Șiulea și O. Ţichindeleanu antologia Iluzia anticomunismului.
Lecturi critice ale Raportului Tismăneanu, Editura Cartier, 2008.

Mic compendiu al neputinţei protestatare

Mă întreb, însă, dacă tot așa pot să spună muncitorul de azi, care e gata și
el să facă orice pentru o bucată de pîine, și intelectualul, scriitor, artist sau alt-
ceva, care nu visează la conforturi, dar căruia îi lipsește această pîine de toate
zilele. Iată de ce spun că trăiesc cu frica-n sîn ca nu cumva, într-o zi, acest
muncitor și acest intelectual, îngenunchiaţi de viaţă, să se prezinte în faţa mea
și să-mi spună: Ce-ai face dacă ai fi în locul nostru?
Panait Istrati

A m alcătuit o listă impresionistă, în unele locuri autocritică, a motivelor pen-

tru care protestul din România nu reușește să iasă din caricatural. „Listă
impresionistă”, adică ușor de anihiliat, de perfecţionat, după ce dispoziţie aveţi,
după ce prejudecăţi aveţi. Pop-filosofie, nimic mai mult.
Prima scenă. Zi de septembrie călduroasă. A doua zi de proteste în Piaţa Vic-
toriei, cu ceva mai mulţi oameni strînși de CNSRL Frăţia. Se cîntă „Hora Unirii”,
oamenii se plictisesc și de propria indignare. Eu o iau în jos pe Calea Victoriei.
În faţa unui șir de bănci și multinaţionale se sapă un șanţ. Muncitorii sînt îmbră-
caţi sărăcăcios, doi se ceartă între ei – ceva despre cine cît a săpat în dimineaţa
respectivă. Undeva în spate se aude deja „Deșteaptă-te, române”. Începe pauza de
masă pentru corporaţii. Trotuarul se umple de bărbaţi în costume impecabile și
de femei cu o uniformă care pare impusă: taior strîmt, decolteu adînc. Ele fiind
obligatoriu mult mai tinere decît ei. Ei fiind mult mai zgomotoși decît ele. Munci-
torii încetează cearta și fluieră admirativ după cîte o tipă. M-am întors și am avut
fotografia perfectă: mediul privat cu un șanţ de jumătate de metru despărţitor,
cu tineri răpciugoși, de o parte, și tineri gălăgioși, în cămăși scrobite, de cealaltă;
totul cu un fundal de mugete bugetare îngrădit excesiv de jandarmerie. Plimbarea
mea pe străzile lăturalnice a mai arătat ceva: o mulţime de mașini „MAI”, de mas-
caţi, garduri, scutieri, paramilitari, toţi la pîndă pentru intervenţia în cazul unui
scenariu apocaliptic. După vreo 30 de minute a și fost dat puţin gaz lacrimogen
către 20 de inși care au început să tragă de un gard. (Atît. Televiziunile însă au
început să compare lupta cu decembrie ’89.) După vreo cîteva zile, înșiși angajaţii
ministerului de interne, niște bugetari răsfăţaţi pînă acum, mergeau ilegal către
Cotroceni să dea afară „javra ordinară”.

20
 A doua scenă. Să ne imaginăm redacţia unui ziar mare, „central”, cum li se mai
zice. Un subiect politic incomod este totuși dezbătut în ședinţă, chiar dacă politica
respectivei redacţii indică orientarea subiectului într-o anumită direcţie. Ce nu va
fi niciodată dezbătut? Un subiect care să aibă drept erou negativ un „advertiser se-
rios”. Cine plătește bani pe publicitate e sfînt, iar dacă subiectul politic plătește și el
salariile atunci nu se mai cheamă „politică”, intră imediat în categoria „partener”.
Un redactor care atinge un astfel de subiect va primi cîteva telefoane în numai
cîteva minute pentru a se opri din investigaţie. Iar dacă totuși materialul îi va intra
în ziar, a doua oară cînd se va întîlni cu un astfel de subiect va ști să se oprească
singur… Am expus o situaţie banală din viaţa a 90% dintre jurnaliști. Morala nu
e însă aceeași pe care o regăsiţi de obicei la sfîrșitul unei astfel de povești, ci urmă-
toarea: în capul unui astfel de jurnalist, calculul e simplu și involuntar – de cine
sînt eu cel mai îndepărtat și pe cine pot să-mi descarc frustrarea? Pe președinte,
guvern, pe sistem! Publicitatea guvernamentală și-a pierdut din putere în ultimii
5-6 ani, legăturile afacerilor private cu statul s-au complicat – banii au migrat către
privat și apoi au viciat presa. Și, culmea, puterea politică de la vîrf a ajuns cea mai
comodă autoritate bună de atacat – așa am ajuns la o presă extrem de critică cu
vîrful piramidei și extrem de permisivă cu ilegalitatea pură și dură de la bază. E de
o mie de ori mai ușor să te iei Băsescu, Geoană sau cine s-o mai nimeri prin peisaj
decît să publici un material serios despre mari corporaţii românești sau străine, fie
ele companii de construcţii, telefonie mobilă, petrol sau electricitate.
A treia scenă. La sfîrșitul mandatului lui Adrian Năstase, o epocă dominată
de publicitatea guvernamentală și de frica jurnalistului de putere ca principal și
uneori unic furnizor de bani din publicitate, un slogan se impunea cu forţă în
media românești: „Gîndește liber”, la ProTV. Iar accentul se dorea – aveam s-o
aflu chiar de la creatorul sloganului – pus nu pe „liber”, ci pe actul gîndirii ca o
formă inteligentă de tăcere. Un mesaj ceva mai sofisticat care avea să funcţioneze
de minune și după căderea lui Năstase: „gîndește liber, dar nu spune cu voce tare,
s-ar putea să fie în dezavantajul tău”. A urmat o perioadă de 4-5 ani de îndatorare
masivă, de modă a creditului și de „liberalism social pe credit”. Toată lumea a gîn-
dit liber. În gînd. Întrebările incomode au luat o cu totul altă înfăţișarea: lupte in-
testine în vechi alianţe politice, suspendări etc. În gînd, în plan secund, nu se știe
cît de profund, pluteau întrebări de altă natură: cît o să se mai umfle bula imobi-
liară, sînt acești bani mulţi cumva asiguraţi pentru un viitor posibil sumbru, au
muncitorii și drepturi, în afară de bani… Se gîndea liber și se construia încet noua
filosofia yuppie a deceniului: fă ciocul mic și fă niște bani. Nimeni n-are chef de
politică, de ideologii, de nimic, cînd toată lumea face case și cînd toată lumea ia
mașină de spălat cu buletinul. Să mai amintim de război în Irak, Afganistan, baze
militare în România și alte prostii cosmpolite din astea?
Invenţia lui Adrian Sîrbu a fost perfectă: răzbunarea unui fost om politic prin
tabloid și programare deșteaptă a filmelor și a emisiunilor de varietăţi. Politicul
l-a ridicat, politicul era să-l doboare după revenirea PSD în 2000. Asta pînă cînd
a găsit algoritmul „Gîndește liber” – exprimarea perfectă în două cuvinte a noii
ordini individualiste românești – taci și faci. Nu taci? NU mai faci nimic.

21
 Comparaţia cu decembrie 1989
Nu se dă, în acești ani, o luptă între opoziţie și putere. Se dă o bătălie în-
tre două grupuri de forţe egale, nepolitice. Un grup care a ocupat guvernul și
președinţia și care a distribuit banii de la stat în direcţii favorabile împotriva unui
grup al nedreptăţiţilor care nu mai au acces lejer la afaceri cu statul și care au
alcătuit un mic cartel mediatic-financiar.
Cele două tabere au polarizat discursul public dînd versiuni contorsionate și
complicate dimensiunii protestatare. Președintele – susţinut de o parte a presei și de
politicieni fideli –, aflat de 6 ani la putere, nu iese dintr-o retorică de demonizare a
unei puteri obscure, respectiv „mogulii”. Și o zonă mediatică foarte puternică – re-
prezentată de ziariști cu statut ambiguu de lobby-ști, afaceriști, prieteni cu oameni
de afaceri influenţi – a instaurat un discurs de „revoltă împotriva dictatorului”.
Imediat după cele cîteva mișcări timide sindicale din Piaţa Victoriei și după
cîteva scandări injurioase la Palatul Cotroceni emise de poliţiștii manifestanţi, a
apărut comparaţia cu revoluţia din decembrie 1989. Inutil de spus, absurdul etiche-
tei nu are limite. Totuși, în principal Antena 3 – și Realitatea TV în siaj – au ales să
narativizeze astfel timidele încercări ale unor bugetari de a spune că le e foame.
Intersul propagandistic al comparaţiei e simplu: Băsescu egal Ceaușescu.
Efectul este însă unul ceva mai subtil: la ieșirea din arest, Sorin Ovidiu Vîntu apă-
rea cu o declaraţie precum „Băsescu trebuie izolat”. Noua „revoluţie” are drept
scop identificarea unui singur personaj, președintele, cu răul, cu Ceaușescu – de
aici la izolare nu e decît un pas. Dar asta este lupta lor. Cele două găști, de fapt
partenere în multe situaţii (mulţi dintre taberele adverse au fost prieteni, tovarăși
de guvernare, de campanii electorale etc.), au ras cu nonșalanţă spaţiul public și
posibilitatea protestului real.
Unde este opoziţia politică în tot conflictul Băsescu-moguli? Undeva pe fun-
dal, eroii opoziţiei fiind simple voci care participă la zgomotul de fond – ei însă
nu mai fac politică, nu mai fac agenda, fac cel mult declaraţii care ajută politica
editorială de atac.
Palahniuk are o povestioară excelentă pentru o mai bună ilustrare a efectului
de „dușman unic”. Într-un orășel de provincie apare un criminal în serie și dintr-
o dată criminalitatea mică dispare din media – nu mai avem hoţi, nu mai avem
violatori, avem un singur mare infractor neprins. Efectul mediatic al „crimina-
lului în serie” înlocuiește critica cu o cultură primitivă a panicii. Iar acest efect e
folosit de ambele tabere, și de aripa Băsescu și de aripa Vîntu.

Revoluţia bugetarilor. Muncitorul vechi și nou

Se tot repetă un lucru adevărat: că doar bugetarii protestează. Și acest feno-
men este interpretat constant într-un mod aberant: ei sînt ba „poporul”, ba o clasă
de privilegiaţi care vor să-și conserve avantaje nemeritate faţă de mediul privat. În
mediul privat situaţia nu e mult diferită de acea scenă din Piaţa Victoriei pe care
am descris-o mai sus: fie oameni anchilozaţi de sărăcie care dau cu lopata, nu au
speranţă de contract în regulă, carte de muncă, drepturi aferente și care, culmea,

22
lucrează pentru unele dintre cele mai prospere companii ale ultimilor ani, cele de
construcţii și reabilitări.
Cealaltă categorie a muncitorilor din mediul privat e anchilozată de propria
plictiseală. Muncă performată printre birouri, hîrtii, proceduri. De la „nevoile false”,
obsesia criticilor capitalismului din anii ’60, am sărit elegant la munca falsă. Aceasta
din urmă leagă definitiv lucrătorul de glie. Pentru că nimic nu e mai greu de apărat
decît o slujbă în care nu faci nimic sau aproape nimic. Intraţi într-o bancă și veţi
vedea imediat trei categorii de oameni: cei care lucrează prea mult, care ţin totul în
spate și care se află de obicei în baza piramidei ierarhice, cei care se prefac zgomotos
că lucrează și cei care au renunţat pînă să se și prefacă. Banii vin oricum, băncile
străine din România au înregistrat profituri frumoase și în ultimii doi ani de criză.
Muncitorul vechi avea sentimentul apartenenţei în acele fabrici imense, în
acele platforme industriale artificiale, uriașe. În anii ’90 asta se vedea mai ales în
dimensiunea manifestaţiilor. Acum, sentimentul apartenenţei este strict bugetar.
Acolo salariile nu sînt confidenţiale. Acolo, culmea, sistemul e atît de transparent
cît să permită o cît de mică revoltă. Muncitorii care săpau șanţuri în Piaţa Victo-
riei nu erau decît 4-5 amărîţi care prinseseră ceva bani de sezon și atît.
Munca, avatarul imposturii de birou, secretă un soi de vină colectivă care
plutește spectral deasupra oricărui protest. Veţi auzi mai des „ne e foame” decît
„daţi-ne ce ni se cuvine”. Iar asta se întîmplă, cred, și din sentimentul puternic că
nu prea ni se cuvine nimic pentru că nu facem mai nimic, pentru că „jobul” ne
este oferit ca un dar divin de către patron sau stat, pentru că „la job” cam facem
lucruri la care nu ne pricepem sau nu le mai facem deloc. Cei puţini și siguri pe ei
în ce fac sînt cu atît mai scîrbiţi de consistenţa unui astfel de protest. Cerc vicios
tipic. Ieșiţi din el dacă puteţi. Muncitorul de rit vechi nu exista decît în mase pro-
testatare de la 100.000 în sus. Muncitorul de tip nou este ori prea bine securizat de
job și de relaţii pentru a îndrăzni să pericliteze ceva din confortul său – un „Let’s
do it, Romania” sau o campanie umanitară îi sînt de ajuns pentru micile impulsu-
ri sociale. Ori, în cealaltă parte a șanţului, muncitorul este atît de total exploatat
încît nu poate emite absolut nici o pretenţie patronului care cîștigă licitaţie după
licitaţie și face drumuri sau asigură paza de-a lungul și de-a latul ţării.

Paradoxul alianţelor
Bugetarii cu rămășiţe de organizare sindicală se aliază cu mogulul, patronul,
boierul financiar, cum vreţi să-l numiţi. O situaţie destul de des întîlnită în isto-
ria noastră recentă sau îndepărtată. „Libertate” pentru un ţăran moldovean de
secolul al XVIII-lea însemna, de exemplu, că i se pretinde în mod direct de către
voievod mai multe taxe. Și atunci venea firesc o alianţă cu „asupritorul” direct,
boierul, pentru a lupta împreună împotriva tiranului central, „vodă” care are ne-
voie de bani pentru birul turcesc.1 Lucrătorul, din zona privată sau nu, vulnerabil

1
Bogdan Murgescu, România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), Iași, Editura
Polirom, 2010, p. 61: „(...) de altfel, faţă de apăsarea fiscală a statului, în destule rînduri au avut loc solida-
rizări neașteptate între boieri și ţărani, care contrazic viziunile simpliste despre natura luptei de clasă”.

23
 oricum, preferă o alianţă cu cel care-i „dă de mîncare” – din păcate aceasta este
viziunea asupra patronului –, decît să se încurce cu acela care îi ia din mîncare.
Muncitorul și patronul luptă cu voioșie cot la cot împotriva unui stat slab, abstract
și secătuit, care nu e în stare să-și mai taxeze cetăţenii.
Alianţa bogaţi-stat. Nimic mai interesant și mai greu de înţeles, de exemplu,
decît lupta pentru ordonanţa 50, cea care a pus mai nou băncile în ring cu unii
clienţi mai bătăioși. Interesant pentru că, de fapt, statul nu ia apărarea cetăţenilor,
cum pretinde: dacă unii clienţi semnează cu ochii închiși acel act adiţional pe
care băncile au încercat în fel și chip să-l bage sub preș, devin, de fapt, și mai bine
prinși în chingile creditării la o dobîndă mare. Și, virtual, și mai mare. Întreaga
luptă se duce în plan secund, pentru marja băncii, o constantă ciudată care apare
în contract și pentru care majoritatea instituţiilor de creditare nu vor să dea soco-
teală decît în sala de judecată. Însă mica revoltă anti-bănci, singura autentică din
ultimii ani, a venit ca o mișcare normală împotriva unui dublu abuz: un stat care
vrea să îngheţe marjele abuzive (deși recomandă călduros clienţilor să negocieze
cu băncile) și la care să se adauge un EURIBOR probabil mai mare în viitorii ani
și o societate a bancherilor care sînt speriaţi de altceva – de 2012, cînd vor trebui
să se alinieze standardelor financiare internaţionale, adică atunci cînd un proces
pierdut de o bancă în faţa unui singur client va atîrna enorm.2
În loc de discuţii ale lucrătorilor cu patronii pe marginea drepturilor, au loc ali-
anţe împotriva „centrului” care de fapt a devenit singurul loc comod de atacat. Nu
iau aici apărarea conducerii centrale, în nici un caz. Dar eșecurile guvernamentale
sînt dublate de eșecul în percepţia problemelor. Cum discuţi cu un angajat care-și
apără patronul, deși nu a căpătat nici un drept de la acesta – nu prea ai cum.
Notă: Zilele acestea are loc un protest spontan al angajaţilor ministerului de
finanţe, după tăierea sporurilor și salariilor. Din nou, izbucnire de foame după o
coabitare vinovată cu puterea, după ce s-au subţiat bonusurile date la grămadă
pentru toată lumea pentru merite deosebite. Mai are rost să spun că bună parte din
acei angajaţi se ocupă, de exemplu, cu „prevenirea muncii la negru”? Cu rezultate
deosebite, după cum știm cu toţii.

Eroziunea Vestului de Aur

„Nu ne vindem ţara” este sloganul nouăzecist cel mai dispreţuit de tot ce avea
să însemne progresist în spaţiul public românesc. Între timp, am reușit să vindem
ţara într-o formă sau alta și să intrăm în UE.
Sloganul a fost preluat de oligarhii autohtoni nemulţumiţi cu privilegiile
acordate „investitorului străin” (și poate știu ei ce știu…) – șocante, de exemplu,
în filmul Kapitalism al lui Alexandru Solomon, sînt declaraţiile unor Ioan Nicu-
lae sau George Copos, care preiau nonșalant exact aceste sloganuri populare de la
început de ’90 pentru a justifica eșecul capitalist românesc. Spun că sînt șocante

2
http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/bancherii-inca-incearca-sa-schimbe-ordonanta-50-ca-sa-evi-
te-procesele-cu-clientii-nemultumiti-7427263.

24
pentru că ele indică o oarecare convergenţă între popor și patronii săi care „oferă
de lucru”. În A fost sau n-a fost al lui Porumboiu, un fost securist intervine tele-
fonic și spune exact același lucru: eu dau slujbe la sute de oameni. În România,
capitaliștii nu fac profit, ei doar oferă, din preaplinul lor, joburi.
Vestul ca reper etic s-a prăbușit destul de repede în discursul semi-public, să-i
spunem familial, după primele generaţii „fugite” după ’89 și după primele nara-
ţiuni deloc flatante trimise de acolo de către inadaptaţi. Și în Vest e meschinărie,
egoism, turnătorie, discriminare, nu ca la noi, dar este – aceasta ar fi schema pe
care începe să se ţeasă metanarţiunea Anti-Vest. Vestul ca imaginea a solidităţii
financiare începe de asemenea să se clatine de cîţiva ani. Dar tot nu e „ca la noi”,
e ceva mai bine.
Imaginea teribil de bună a Vestului nu se vede însă din poveștile celor ple-
caţi, ci din poveștile de succes ale companiilor occidentale în România. Respectul
aproape exagerat pentru „investitorul străin” este afișat de la muncitorul simplu
pînă la premier și președinte. Dacă e vestic e bun, e bine intenţionat. Dacă e româ-
nesc, e, în consecinţă suspect.
Cu astfel de tipare operăm, și sînt extrem de greu de învins și cînd se discută
chestiuni sensibile despre dubla măsură a unor astfel de companii cînd vine vor-
ba despre clienţii Est-UE – am pomenit de scandalul băncilor mai sus, dar putem
merge și la tratamentul execrabil aplicat de companiile de electricitate clienţilor lor
și în multe alte zone ale afacerilor strategic-vestice. Discursul ultraoptimist de sor-
ginte neoliberală a plasat imediat eșecurile capitalismului vestic (eșecuri în raport
cu cetăţeanul-consumator – pentru că, altfel, afacerile au mers foarte bine, profituri
uriașe în scurt timp) în românizarea corporatismului vestic. Cu alte cuvinte, de
vină ar fi corupţia genetică a poporului, cea care viciază orice bună intenţie „de pia-
ţă” poposită pe aici. Cert este că în zona privată cu capital străin mișcarea sindicală
a fost la fel de slabă sau inexistentă ca în zona privată cu capital românesc. Mîndria
de a lucra la multinaţională, suplimentată cu acea frică de tragerea la răspundere
pentru o muncă incertă, toate au contribuit la o tăcere sau inexplicabilă, sau indife-
rent-vinovată: noi sîntem bine, ne-am adaptat, restul lucrătorilor vin doar din alte
vremuri, sînt niște desueţi incapili să facă faţă distrugerilor creatoare.
Pe de altă parte, investitorul străin, cel cu loan-urile din zonele sărace, era
singurul care oferea acel job de supravieţuire în orașele de provincie fără alte
perspective. Intră atunci în scenă, în opoziţia cu filosofia yuppie de multinaţiona-
lă, jocul tăcerii pentru conservarea unui salariu de minimă rezistenţă.

Revoluţia de plictiseală
Tony Judt are un capitol delicios în a sa istorie a Europei de după 1945, Epoca
postbelică, în care descrie mișcările de la sfîrșitul anilor ’60 din Europa vestică (mai
ales ’68-ul francez) ca pe niște „revoluţii de plictiseală”3. Preia sintagma de la criticii

3
Tony Judt, Epoca postbelică. O istorie a Europei de după 1945, traducere de Georgiana Perlea; post-
faţă de Mircea Mihăieș, Iași, Editura Polirom, 2008, pp. 361-388.

25
 conservatori ai mișcării, deși nici cu ei nu era de acord. Dar oferă destule exemple
care să justifice proporţia insuportabilă de glam din gesturile revoluţionare ale vre-
mii – Judt remarcă drept schimbare esenţială trecerea „la stînga” a boemiei, estetis-
mului, artisticăriei, lucruri ceva mai greu de înghiţit pentru vechii stîngiști vînători
de reacţionari. Iar mulţi dintre studenţii revoluţionari erau „fils à papa”, iubitori de
rock’n’roll și de anarhie nu prea pe înţelesul maselor muncitoare invocate obstinat.
Istoricul citează cîteva vorbe teribile ale acidului Pasolini – teribile, dar atît
de profunde – la adresa unui anumit tip de revoluţie „de bani gata”, cea burgheză,
care ignora conflicte profunde precum nord-sud în Italia: „Acum toţi jurnaliștii
din lume vă pupă în fund… dar nu și eu, drăguţilor. Vă urăsc, cu mutrele voastre
de plozi răsfăţaţi, cum îi urăsc și pe părinţii voștri… Ieri, la Valle Giulia, cînd i-aţi
bătut pe poliţiști, am ţinut cu poliţia, fiindcă ei sînt copiii săraci.” Și tot din Italia
– unde Judt subliniază de altfel că revoltele au avut un fundament mai solid decît
în Franţa – vine și un titlu profund ironic, care se plia unei bune părţi dintre re-
voluţionarii tineri: „Tineri proletari din Europa, Jimi Hendrix ne unește.”
Dincolo de ironia de multe ori justificată a lui Judt, trebuie spus că tocmai
zona superficială a sloganului rock sau punk, tocmai instituţia glam-ului revoluţi-
onar, a modei suferă teribil în România ultimilor 20 de ani. După anii 1970-1980,
în care s-au format nuclee dure de oameni obsedaţi de modă în muzică, film, li-
teratură, anii 1990 și 2000 s-au remarcat mai ales ca niște ani ai ever-green-urilor.
Sau influenţaţi puternic de nostalgii hippie cu nuanţe de Cenaclul Flacăra – a se
vedea Piaţa Universităţii –, sau redescoperire trupelor tari de altădată și preamă-
rirea trupelor vechi venite să concerteze la noi: Metallica, Rolling Stones etc. Plus
un tsunami de trupe de „coveruri”, care lălăie prin baruri hituri. Trupele care au
încercat să-și adapteze mesajul la contemporaneitate au dat faliment sau au rămas
forever underground – bune, dar fără public.
Revoluţia glam cunoaște firave zvîcniri în zona „verde”. Campanii glamour-
oase de strîns gunoaie prind la băieţii și fetele de corporaţie. Sînt cam singurele
sloganuri care par să-i mai trezească. Muzical, lucrurile stau tragic în continuare,
căutarea noului fiind extrem de apatică și de puţin prezentă în cluburi, baruri, cu
cîteva excepţii din centrele vechi ale orașelor mai mari din România.
Un oarecare potenţial protestatar glam-reacţionar are însă forţă mai ales me-
diatică și populară: cel îndreptat împotriva „maneliștilor și cocalarilor” și eventual
colorat cu puţin ecologism. Noi nu aruncăm hîrtii pe jos, noi urîm cocalarii care o
fac. Vine apoi critica tabloidizării care se face, culmea, din interiorul emisiunilor de
tip tabloid – moderatorii își ridiculizează asistentele care iubesc fotbaliști… Inutil
de insistat asupra teribilului consum de energie în această „direcţie critică”.

Iubește-ţi aproapele care te poate sfărîma

Descentralizarea prostească, pripită, a dus de fapt la o recentralizare a forţei eco-
nomico-politice – numirea de la partid are dintr-o dată o importanţă nouă, e ca nu-
mirea managerului în multinaţională. Și la o centralizare a înjurăturii. Moda pamfle-
tului nouăzecist a revenit cu forţe proaspete. Acum nu se mai împarte între Academia
Caţavencu și România Mare, ci între putere și opoziţie economico-politică.
26
 Filosofia care rezultă de aici? De ce să te iei de primarul care te fură sub pro-
priile priviri cu panseluţe și indicatoare de „atenţie, urmează trecere de pietoni”,
cînd poţi să înjuri Băsescu & Boc. De ce să te iei de bodygarzii care te calcă în pi-
cioare dacă spui ceva urît despre șeful lor mafiot. Mai bine îţi baţi joc de poliţiștii
de lîngă tine.
De ce să te iei de comisioanele băncilor? Mai bine urli la guvern că nu ai bani
de rate. De ce să ataci direct deciziile abuzive ale consiliilor locale sau judeţene
cînd îi ai iar pe aceeași B & B la îndemînă? De ce să te iei de patroni, de furnizori
de servicii care comit abuzuri? Nu, protestul trebuie îndreptat abstract tot către
conducători îndepărtaţi și televizaţi.
Nu spun, evident, că puterea trebuie scutită. Numai că protestul trebuie să
conţine pe lîngă solidaritate și ceva mai multă precizie. Regretul după Băsescu
va fi enorm. A fost și va rămîne un catalizator providenţial de ură în următorii 4
ani. Doar Iliescu ne-a mai făcut un așa bine terapeutic. Numai că terapiile creează
dependenţă.

Populismul mediatic ca supapă

Ziariștii sînt însă combativi. Critică puterea, deci sînt buni. Puterea critică ziariștii
mogulilor, deci și ea e bună într-un fel. Ambele părţi au uneori dreptate, însă fiecare
fărîmă de adevăr este insuportabil colorată lobbystic. Nimeni nu e mai bun în prinde-
rea paradoxului presei și jocul ei narcisistic cu puterea de orice fel decît Rebreanu. O
mostră perfectă. O discuţie la un ceai despre presa vremii, în care un maior îl ridică în
slăvi pe un jurnalist combativ, director de ziar interbelic: „Răcaru scrie, domnule, și
înjură de ţi-i mai mare dragul. Nu i-e frică nici de rege. Și pe rege l-a luat de cîteva ori,
mai fin, firește, dar l-a atins. Și n-a îndrăznit nimeni să-l tragă la răspundere. Dacă-i
tare?… Încearcă și Arghezi al d-tale să-l imite – degeaba, nu poate scrie ca Răcaru,
n-are savoarea lui. Eu dacă aș avea putere, l-aș face prim-ministru!”4
Cum se poate vieţui între cele două fronturi? Prin susţinerea unor medii noi
de comunicare. Poate părea un îndemn desuet: dar tot consumul alternativ de
presă, artă, cultură, muzică este cel care poate da semnalul pentru voci noi cu o
oarecare credibilitate. (M-am abţinut să dau exemple „intelectuale” de compromis
în acest jurnal impresionist al slăbiciunilor protestatare tocmai pentru că intelec-
tualul a jucat un rol din ce în ce mai decorativ.)
Populismul mediatic nu e nou. El nu poate fi combătut, poate însă fi submi-
nat. Internetul, spaţiul libertăţii, funcţionează după aceleași reguli ale forţei de
expunere. Dar putem profita de faptul că e un mediu aflat încă la început. Dez-
anvantajele ar fi că un discurs al urii sub anonimat, extrem de prezent on-line,
determină o greaţă teribilă de tot ce e „critic” și distruge impulsul de cultiva o
minimă hermeutică negativă.
Doar o folosire pragmatică și optimistă a tuturor canalelor de transmitere po-
pulare poate aduce un suflu nou în mesajul critic. Un scepticism complet blazat, o

4
Liviu Rebreanu, Jar, in Jar. Amîndoi, București, Editura Eminescu, 1985, p. 45.

27
 plictiseală omniprezentă de salon, iată mostre publice de succes găunos, inclusiv
pe internet. E adevărat că și pentru soluţia mea de subversiune, Rebreanu are rîn-
duri la fel de tăioase: descrie un tînăr ziarist care lucrează pentru sus-pomenitul
Răcaru și care e foarte mîndru că poate ataca valorile din articolele de umplutură
ale ziarului. Rebreanu nu i-a iertat niciodată pe naivi.

Noi și politica
Peter Sloterdijk scria la sfîrșitul anilor ’80 următoarele rînduri despre poli-
tica neoconservatoare și fascinaţia pentru ea, rînduri care se potrivesc de minune
paraliziei din România de azi: „Dar atît timp cît politica se constituie punînd în-
tre paranteze ceea ce este cel mai important, nu se poate scăpa de gustul fad care
însoţește toate acţiunile întreprinse în spiritul reprezentării de interese… Dacă
politicienii sînt aproape totdeauna nepopulari, acest lucru nu se datorează faptului
că s-ar fi înstrăinat de popor, ci pentru că seamănă ca două picături de apă cu el…
Cînd nu mai știe ce să facă mai departe cu sine însuși, poporul îi alege, cu un in-
stinct care nu dă niciodată greș, pe cei care îl afundă și mai tare în această stare.
Iată în ce constă secretul psiho-politic al guvernelor neoconservatoare, care dau
tonul în ziua de astăzi în aproape întregul Vest.”5 Politica seamănă prea mult cu
poporul, tocmai aici e problema, se lamenta ironic Sloterdijk. Și dacă-i transpunem
rîndurile în realităţile de azi vom vedea că nu erau simple sofisme. O capcană nar-
cisistă inter-MEDIA-tă se întinde între un popor inactiv care alege constant poli-
ticieni inactivi, capabili să acţioneze, exact ca poporul în interes imediat, în interes
urgent de familie. Gustul pentru neoconservatorism e bașca. Tot ce poate întreţine
și mări forţa clanului este perfect: de la tabloidal, la scandalurile de corupţie.
O mișcare socială autentică nu poate interveni, în consecinţă, decît în mo-
mentul în care apar undeva în interstiţiu voci clar situate în exteriorul aceastei
oglindiri în abis a poporului cu aleșii săi. Deocamdată cele două tabere par să se
ţină captive una pe cealaltă.
Cine va sparge oglinda? Intelectualii? Puţine șanse, e vremea experţilor, nu
a naivilor, vorba aceluiași gînditor citat mai sus. „Muncitorii” sau cum s-or mai
fi numind băieţii și fetele care cîștigă o pîine? Slabe șanse, motivele le-am expus
deja. Cine atunci? Nu știu, poate avatarurile lor de pe internet. „Ce-ai face dacă ai
fi în locul nostru?”, asta era întrebarea coșmar a lui Istrati. Măcar dă-te mare, fii
snob, încearcă să mă minţi că nu ești atît de lingău pe cît pari, măcar ascultă mu-
zică nouă și citește ceva inteligent. Încearcă să-ţi depășești condiţia, e de bun simţ.
Ar suna ca un sfat cinic pentru un biet cîștigător de pîine. Dar întrebarea teribilă a
lui Istrati trebuie pusă mai departe, iar răspunsul trebuie să fie pe măsură de naiv,
de impertinent și, uneori, de autodemolator.

(14 octombrie 2010)

5
Peter Sloterdijk, Eurotaoism. Contribuţii la o critică a cineticii politice, traducere de Alexandru Su-
ter, Cluj, Editura Idea Design & Print, 2004, p. 107.

28
 Vic tor ia STOICI U
Victoria Stoiciu (n. 1979). A absolvit Facultatea de Știinte Politice din cadrul SNSPA
în anul 2001. Între 2001-2006 a lucrat la Societatea Academică din România, iar din
2006 pînă în prezent este director de programe la Fundaţia Friedrich Ebert România.
A publicat articole de specialitate în Dilema veche, România liberă, Ziua, iar în
anul 2009 a fost nominalizată pentru premiul Tînărul Jurnalist al Anului, secţiunea
Politică Externă, în cadrul concursului cu același nume organizat de Freedom House
România. Este bursieră Transatlantic Forum on Migration and Integration (GMF) și
absolventă a Școlii Europene pentru Democraţie din Cadrul Consiliului Europei.

Cu toata viteza înapoi – caritate

etatizată, cezaro-papism și cum
se înfundă modernizarea României
S ă ne înţelegem de la bun început – nu am nimic cu serviciile sociale oferite
de biserică. Am făcut, pe vremea studenţiei, vreo 2 ani de voluntariat la o
biserică din cartierul Titan care oferea în week-end, în turnul de lemn al bisericii,
meditaţii pentru copiii cu dizabilităţi sau dificultăţi de învăţare. A fost o iniţiativă
admirabilă din partea acelei biserici și încurajez toate instituţiile de cult din Ro-
mânia să îi urmeze exemplul. Dar se impun cîteva p recizări: iniţiativa din cadrul
respectivei biserici se baza în principal pe eforturile voluntarilor, iar sumele de
bani investite erau relativ modeste. Mai mult decît atît, tot ce făcea biserica res-
pectivă era făcut cu bani din surse private sau cu bani de la enoriași, și nu din bani
publici, cum dorește să facă Guvernul Boc prin noua lege privind parteneriatul
dintre stat și culte în domeniul serviciilor sociale.

Caritate etatizată sau dragoste cu forţa

Legea, care cel mai probabil va fi promulgată fără complicaţii de către
președinte, este încă o etapă a ofensivei îndreptate împotriva statului social și
care urmărește instaurarea statului minimal. Unul din mecanismele invocate în
favoarea acestei legi, pe care l-am auzit cu mult înainte ca legea să fie promulgată,
este acela că statul are un mecanism prea greoi și birocrat pentru a putea gestiona
eficient fondurile destinate protecţiei sociale. Prin urmare, procesul trebuie des-
centralizat și lăsat în seama comunităţilor locale, care își cunosc mai bine atît
nevoile, cît și beneficiarii. Dar atunci, mă întreb eu, dacă statul este un mecanism
atît de depășit și disfuncţional, de ce e nevoie de un proces centralizat, prin in-
termediul unei autorităţi contractante, de alocare a acestora? Dacă aparatul statal
este anacronic și debil, de ce ne folosim de el pentru a colecta banii contribuabili-
lor și apoi pentru a-i distribui? Toata povestea asta cu descentralizarea serviciilor
sociale, cu transferul unei părţi a acestora către organizaţiile religioase ale comu-
nităţilor locale mi se pare un amestec bizar de etatism aproape absolutist, machiat
29
 în culorile trendy ale „subsidiarităţii” și altor cuvinte extrase din arsenalul limbii
de lemn, ambele aghesmuite cu niscaiva „spiritualitate”, așa cum șade bine într-o
ţară în care un bun român e musai un bun creștin.
Or, esenţa carităţii, din punct de vedere moral, este exercitarea ei neconstrîn-
să, în condiţii de libertate, precum și caracterul voluntar al actului. Ce fel de cari-
tate e aceea care nu se bazează pe un gest liber consimţit al persoanei, ci pe o taxă
încasată volens nolens și apoi direcţionată către cine cred alţii de cuviinţă, fără
ca eu să îmi fi dat consimţămîntul? În unele state ca Germania, există o taxă pe
enoriaș, pe care statul o încasează și apoi o distribuie către cultul de care contri-
buitorul aparţine. Forma de gestionare este publică, dar contribuţia este volunta-
ră, ea se bazează pe apartenenţa la un cult, iar un individ se poate sustrage acestei
taxe dacă își declară retragerea din cultul respectiv. Varianta românească, în care
se dorește practicarea carităţii pe bani publici este un soi de dragoste cu forţa, în
care eu ca cetăţean sînt „violat” de către statul ce mă forţează să înfăptuiesc un
act împotriva voinţei mele.
Se invoca adesea exemplele de succes din ţări precum SUA, unde diferite cul-
te religioase reușesc să se substituie cu succes serviciilor sociale ale statului. De
acord, numai ca omitem un dat esenţial: acolo caritatea se înfăptuiește din bani
privaţi. De exemplu, în 2002 valoarea donaţiilor caritabile constituia 240 miliarde
USD, adică 2,3 % din PIB-ul american1. Dintre aceștia, 84 de miliarde mergeau
către organizaţiile religioase. 78% din americani donează o parte din venitul lor
unei organizaţii religioase sau unei organizaţii non profit. Prin urmare, atîta timp
cît se menţine ceea ce este de fapt – o chestiune privată, cu bani privaţi – caritatea
e unul dintre multiplele aspecte ale vieţii sociale. Atunci cînd încearcă să devină o
regulă și să se transforme în altceva decît este – în „pomană” etatizată –, ea devine
o capcană periculoasă. De ce?

Caritate, libertate interioară și drepturi sociale

Principalul pericol pe care îl văd în legea parteneriatului stat-biserică este
unul legat de reașezarea conceptelor care ar trebui să stea la baza oricărui stat mo-
dern. Într-un stat modern, o persoană marginalizată social sau săracă beneficiază
de ajutor social sau protecţie socială în virtutea unor drepturi sociale inalienabile,
la fel ca dreptul la libertate, viaţă ș.a.m.d. Caritatea, ca manifestare practică a
sentimentului de milă și compasiune, este o virtute individuală, chiar dacă bene-
ficiile ei sînt extensibile asupra comunităţii ca întreg. O societate în care protecţia
socială este demonizată, iar caritatea este încurajată, ca la noi, este o societate care
încurajează inegalitatea, pentru că fundamental, un act caritabil se bazează mai
mereu pe o inegalitate ontologică între cel care donează și cel care primeste. Oricît
de multă dragoste de semeni și compasiune creștină ar conţine caritatea, funda-
mental ea presupune o ierarhizare a raporturilor între părţile implicate în act.

1
Association of Fundraising Professionals (AFP), „National Philanthropy Day 2003: Talking
points”.

30
Este o relaţie profund asimetrică, pentru că de fiecare dată unul oferă și celălalt
primește. Iar cel ce primește este mereu într-un raport ontologic de subordonare
faţă de cel care dăruiește, chiar dacă „darul” e făcut din toată inima. Din punct
de vedere antropologic practicile caritabile se aseamănă foarte mult cu „darul”
lui Mauss. Așa cum arăta Guidieri, într-o reinterpretare a teoriei lui Mauss, ceea
ce sociologul francez definea drept „dar” este, în realitate, un împrumut. Cel ce
primește știe că trebuie să întoarcă înapoi darul primit, ba chiar mai mult decît
a primit. Darul acceptat creează deci o obligaţie și o relaţie de interdependenţă
mutuală; îl leagă pe cel care primește și îi îngrădește libertatea. În cazul carită-
ţii, evident, darul nu trebuie returnat în forma sa materială, însă de la receptor
se așteaptă întotdeauna recunoștinţă adîncă și reverenţă morală. Cineva care nu
manifestă recunoștinţă faţă de actul de binefacere face dovadă de ingratitudine.
Libertatea lui interioară este anihilată. Între făcătorul de dar și primitorul de dar
se instalează ireversibil o relaţie de putere. Egalitatea dintre cel care săvîrșește un
act de caritate și cel ce primește e aruncată în aer.
Într-o asemenea societate, un individ defavorizat nu poate pretinde legitim
să i se ofere ajutor; cel sărac nu își mai revendică dreptul la ceva care i se cuvine,
el doar beneficiază de favorurile care i se fac prin mila și generozitatea celorlalţi.
Este un subiect pasiv al jocului social, nu poate avansa pretenţii, nu are dreptul să
comenteze asupra a ceea ce a primit, căci, nu-i așa, ne-o spune foarte clar o vorbă
românească: calul de dar nu se caută la dinţi.
Mi se va reproșa, ca și altădată, că nu putem judeca caritatea în afara unui
cadru etic și religios – nu putem aborda caritatea dintr-o perspectivă sociologică,
mi-a sugerat maliţios un coleg jurnalist. Nu pot fi de acord cu acest tip de gîndire
semi-dogmatică, care instituie discreţionar subiecte tabu, dar chiar dacă accept
provocarea și începem să discutăm despre caritate strict în termeni morali și
religioși, ajungem într-o zonă mult mai complexă și plină de imprevizibilităţi. Nu
spune Biblia foarte clar: „cine are două haine să dea una celui ce nu are?” Aceasta
nu e caritatea așa cum o cunoaștem în practica cotidiană – care dăruiește o mică
parte din bunurile personale, uneori chiar surplusul și mai niciodată nu se face
o împărţeală egalitaristă, de tipul celei sugerate de Biblie. Caritatea creștină, în
abordarea evanghelică, și nu în forma pe care a luat-o de-a lungul istoriei, aduce
teribil de mult a egalitate și a redistribuire! Așa încît, dacă ne apucăm să discutăm
„creștinește”, s-ar putea ca unora să nu le placă concluziile pe care va trebui să le
tragem la final.
Spre deosebire de caritate, justiţia socială nu îl poziţionează pe beneficiar
într-o relaţie asimetrică. Un sistem construit pe justiţie socială nu este centrat pe
„dar”, iar interacţiunea socială configurată în jurul acestuia devine ne-esenţială,
marginală. Darul este înlocuit cu beneficiul și ajutorul social, definite ca expresie
a unui drept fundamental. Cel ce primește beneficii sociale nu este subiectul unui
favor, fie el izvorît și din iubire pură; beneficiile îi revin în virtutea unui sistem
care urmărește ca principiul dreptăţii să fie aplicat corespunzător părţii „vătăma-
te”. Într-o societate bazată pe justiţie socială „darul” ia forma unui soi de „repa-
raţie” morală și financiară, este un act de dreptate care se face beneficiarului său.

31
 Or, fără implementarea drepturilor pozitive (sociale) prin care se realizează jus-
tiţia socială, nu putem asigura nici implementarea drepturilor negative (dreptul
la libertate, la viaţă sau proprietate etc.), așa cum arăta Allan Buchanan într-un
exemplu faimos: dacă un sărac și un bogat au o dispută pe dreptul de proprietate,
bogatul va angaja avocaţi buni și va avea cîștig de cauză, prin urmare dreptul la
proprietate al săracului va fi încălcat. Prin urmare, drepturile pozitive servesc
acele interese umane care sînt necesare unei minime exercitări a drepturilor ne-
gative.
Prin urmare, atunci cînd prin finanţarea programelor sociale și filantropice
ale bisericii statul încearcă să completeze dimensiunea de protecţie socială prin
una caritabilă, de fapt urmărește o transformare a preceptelor fundamentale ce
stau la baza unei societăţi moderne, europene – dintr-o dată, drepturile sociale
ale indivizilor nu mai sînt ceva care li se cuvine în virtutea calităţii lor de fiinţă
umană, ci sînt privite drept favoruri, generozitate și bunăvoinţă din partea cuiva.
De fapt, nimic nou, din moment ce asta pare a fi înţelegerea pe care guvernul o
are oricum despre protecţia socială – un soi de pomană necuvenită de la stat. De
la nivelul declarativ (reflectat în declaraţii de genul „Cu pomana și cu întins mîna
nu se poate la infinit”) și pînă la materializarea acestor declaraţii într-o lege, e
doar un pas.

Întoarcerea la cezaro-papism?
Așa cum puncta foarte bine petiţia iniţiată de un grup de organizaţii civice,
necesitatea unei legi speciale dedicată proiectelor sociale derulate de biserică nu
se justifică, din moment ce există deja o lege (350/2005) care reglementează fi-
nanţările de stat și prevede finanţarea tuturor organizaţiilor cu profil social, fie
ele religioase sau non-religioase, în condiţii de tratament egal. De ce e nevoie,
așadar, de o lege special și exclusiv adresată cultelor și asociaţiilor religioase?
Răspunsul nu trebuie căutat doar în explicaţii evidente, ce fac referire la motive
electorale sau simbolice. Originile acestui tip de relaţie ţin de o abordare specifică
a raportului stat-biserică, ale cărei origini istorice se găsesc încă în cezaro-papism.
În Vestul Europei, Biserica Catolică s-a aflat secole la rînd într-o luptă încordată
cu puterea seculară, iar conflictul a trecut prin etape succesive – de la doctrina
celor două spade a lui Gelasius II-lea și pînă la cea a Leviatanului –, conflicte care
au reașezat periodic ierarhia dintre puterea temporală și cea sacerdotală. Dar indi-
ferent de forma pe care o luau aceste raporturi, clivajul dintre laic și religios, dintre
puterea seculară și cea spirituală a fost o constantă a societăţilor vest europene. În
creștinismul bizantin, cele două puteri au convieţuit mirific și aproape incestuos,
dînd naștere unui sistem de dominaţie a statului asupra bisericii, iar rămășiţele
acestui cezaro-papism le regăsim și în România actuală, așa-zis modernă. Desigur,
nu sîntem chiar în situaţia în care „în Biserică să nu se facă nimic fără hotărîrea și
porunca împăratului” (cuvintele împăratului Iustinian la Conciliul din 536 de la
Constantinopol), dar nici la ani lumină distanţă nu ne aflăm.
Teoretic statul a încercat prin Legea 489/2006 să limiteze puterea statului de
a legifera discreţionar domeniul vieţii religioase. Însă, în loc să protejeze pur și
32
simplu libertatea religioasă, statul a mers mult mai departe prin această lege, con-
ferind religiei un rol deosebit în spaţiul public românesc.2 Religia nu este, con-
form aceste legi, doar o chestiune privată, iar BOR și celorlalte biserici le este
recunoscut „rolul important… în istoria naţională a României și în viaţa socie-
tăţii românești”. Nu are sens să vorbesc aici, pentru a argumenta această teză, de
predarea – de jure opţională, de facto obligatorie – a religiei în școli, despre lipsa
de taxare a cultelor, despre finanţarea acestora din bani publici. Cert este nu doar
că Biserica a ajuns să fie un stat în stat, ci că statul însuși ajunge să semene cu un
gigant lăcaș de cult, în care patriarhul „tuturor românilor” (!!!) legitimează și dă
girul simbolic la tot felul de proiecte politice, se „solidarizează cu integrarea euro-
atlantică” și binecuvîntează Proiectul Unirii. Nu doar că Biserica efectuează un
transfer de legitimitate dinspre religie către politică: problema este că se produce
un soi de simbioză, în care politicul riscă să își piardă autonomia simbolică, iar
religiosul să devină o erezie netolerată în afara formei sale etatizate.
Or, Ronald Inglehart3 a arătat că există o corelaţie foarte puternică între so-
cietăţile de tip tradiţional, în care religia joacă un rol important, și atitudinile
autoritariste, naţionalism, absolutism moral. Vestea bună e că, în conformitate
cu acest model, România (încă?) se încadrează, deși la limită, în grupul statelor
secular-raţionale. Vestea rea e că din 1990 și pînă în 2007 s-a observat o accentua-
re puternică a valorilor tradiţionale, concomitent cu o ușoară creștere a valorilor
materialiste, de supravieţuire. E adevărat că România nu e singura ţară din fostul
spaţiu socialist în care valorile tradiţionale au cîștigat teren; și în Polonia tendinţa
a fost similară, ba chiar mai puternică, numai că în paralel cu asta polonezii și-au
însușit și o serie de valori post-materialiste, ce pun accentul pe bunăstarea subiec-
tivă, calitatea vieţii, și care sînt corelate, de regulă, cu un grad înalt de toleranţă,
încredere și moderaţie politică, contrabalansînd astfel tendinţele conservator-tra-
diţionaliste. România este un caz particular, în care valorile tradiţionale sînt în
descreștere, situîndu-ne la limita dintre modelul tradiţional și cel secular-raţio-
nal, în timp ce valorile materialiste ating cote foarte ridicate.
Or, modernizarea, ne spun Inglehart & Baker, se efectuează printr-un salt
dinspre valorile tradiţionale către cele secular-raţionale, pe de o parte, și dinspre
valorile de supravieţuire către cele post-materialiste, legate de auto-exprimare, pe
de altă parte. Cum arăta, conform hărţii culturale a lui Inglehart, România anului
magic 2007, anul „intrării” noastre în modernitate, a integrării noastre europe-
ne? O societate preocupată obsesiv și din ce în ce mai mult de supravieţuire, de
securitatea economică și fizică și dominată tot mai mult de valori tradiţionale,
patriarhale și autoritariste – asta e România „europeană”. O societate nemoderni-
zată, mai arhaică sub ambele aspecte – tradiţionalism și materialism – decît state
precum Azerbajan, Armenia sau Ucraina, pentru care intrarea în UE e doar o
fantasmă politică.

2
Stat și religii în România – o relaţie transparenta?, APADOR-CH, 2008.
3
http://www.worldvaluessurvey.org/wvs/articles/folder_published/article_base_54.

33
 Nu vreau să mă gîndesc la imaginea și scorurile României anului 2011, după
doi ani de criză economică, în care preocupările legate de securitatea economică
ne-au asediat mai mult decît oricînd în ultimii 5-6 ani. În care, pe vremuri de
restriște, deși se taie ajutoarele sociale, se alocă bani publici pentru construirea de
lăcașe religioase megalomane. Legea parteneriatului stat-biserică mă scoate fără
voia mea din refugiul unei confortabile inconștienţe și arată, subit și fără echivoc,
fără nici un fel de cifre sau studii, cam pe unde ne situăm în acest moment pe
scala modernizării. Și atunci de ce ne mai surprinde și pe cine mai surprinde oare
nostalgia după „sfînta tinereţe legionară”?

(23 martie 2011)

34
 Cipr ia n ȘI U L E A
Ciprian Șiulea (n. 1969). Profesor de știinţe socio-umane în perioada 1995-1999, zia-
rist între 2004 și 2008, în prezent traducător. Autor al volumului Retori, simulacre,
imposturi (Compania, 2003).

Jucării pentru oameni mari: un nou

partid politic
Î n ultimul timp a revenit insistent în spaţiul public ideea creării unui nou par-
tid. Mai întîi din partea „reformiștilor” PDL, apoi din partea unor lideri ai
societăţii civile. Prefer să discut separat despre aceștia din urmă, deși conexiunea
este evidentă, destui lideri de opinie (cum ar fi, spre exemplu, infatigabila Andre-
ea Pora) asigurîndu-se că nu există nici o verigă lipsă între cele două.
Însă proiectul PDL este, în primul rînd, un proiect de supravieţuire politică,
și el trebuie discutat în acest context specific, în timp ce proiectul unei părţi a
societăţii civile trebuie discutat, într-adevăr, așa cum susţine Cristian Ghinea (cel
care îl și formulează, într-un mod reprezentativ, mi se pare, pe platforma Contri-
butors), dincolo de frenezia pro și anti Băsescu, pentru că miza lui este mai mare
decît situaţia actualei guvernări.
Problema e, însă, că exact din perspectiva acestei mize mai mari, asupra că-
reia cred că putem conveni cu toţii că ar fi o politică mult mai responsabilă faţă de
societate decît cea de acum, proiectul expus de Cristian Ghinea este unul naiv și
anacronic, deoarece se plasează în siajul discursurilor care au adus la putere și au
susţinut alianţele CDR și DA, dar care au expiat de ceva timp.
Criza sistemului politic românesc nu este una conjuncturală, adică una care
să se rezolve prin ceva gen „mai adăugăm o linguriţă de principii, mai presă-
răm un praf de anticorupţie și s-a rezolvat”. Nu, este una structurală, iar asta se
vede cel mai bine tocmai din faptul că opoziţia actuală manifestă zero viziune,
zero curaj și zero înţelegere a realităţii, limitîndu-se la a repeta penibil lozincile
președintelui și ale PDL, cu un mare și inutil NU în faţă. Eșecul este general, al
puterii ca și al opoziţiei; e o criză a sistemului ca atare.
Această criză se datorează faptului că singurul proiect de societate al Româ-
niei postcomuniste, integrarea euroatlantică, în subsidiar democraţie și economie
de piaţă, a fost, de bine de rău, atins (cred că ar fi foarte interesantă și utilă o com-
paraţie cu alt mare proiect românesc, Marea Unire, și, prospectiv, cu degringola-
da intelectuală și politică ce a urmat după realizarea lui). Mai exact, se datorează
faptului că nici măcar acest proiect minimal nu a fost cu adevărat al nostru, ci a
fost acceptat așa, pe jumătate în silă, pe jumătate complezent, de elitele politice
și intelectuale care s-au angajat la realizarea lui. Criza noastră actuală, politică
și nu numai, se datorează în realitate faptului că nu putem genera un proiect de
societate al nostru, de o minimă coerenţă și eficienţă, iar dacă pînă în 2007 acest

35
 fapt a putut fi mascat prin vodevilul mai mult sau mai puţin reușit al integrării,
acum acest alibi a dispărut.
Pragul care trebuie spart pentru următoarea etapă de dezvoltare a României
necesită mult mai mult decît o simplă ajustare a sistemului politic actual, necesită
o socializare substanţială a politicii. Ea nu trebuie neapărat să se producă mîine,
probabil că e un proiect pe termen mediu, dar trebuie neapărat să se producă.
Politica nu trebuie să mai rămînă apanajul aproape exclusiv al unor elite politice,
sociale sau intelectuale restrînse, cu atît mai puţin al unora care în ultimii 20 de
ani au dat dovadă de atîta complezenţă și egocentrism.
Mai mult, aceste elite funcţionează aproape exclusiv ca releu, și acela defect,
al unui patronaj exterior. Or mi se pare suficient de evident că, dacă vom continua
să trăim sub un patronaj exterior comprehensiv, indiferent cît de binevoitor ar fi
acesta, nu vom putea ajunge niciodată la o societate cu adevărat umană și pros-
peră. Nu numai că nimeni nu ţine neapărat să îţi și bage în traistă, dar chiar dacă
cineva ar vrea să facă asta, este mult prea dificil din punct de vedere practic.
La fel de evidentă mi se pare degradarea accentuată a societăţii noastre, în
mare parte paralelă cu criza economică și cu indicatorii macroeconomici; o de-
gradare nu doar în termenii inegalităţilor sociale grave, una din marile tare ale
României dintotdeauna, dar și în termeni de universalitate a standardelor juri-
dice și politice, enclavizare a societăţii și deteriorare a spaţiului public. Această
situaţie solicită o schimbare profundă, una care nu trebuie să fie în primul rînd
rapidă, ci în primul rînd durabilă.

Simplu: noi, cei buni – ei, ce răi

Sigur, reacţia automată (și normală) la cele de mai sus este: asta e situaţia,
facem ce putem etc. E adevărat, situaţia are limitările ei drastice. Dar asta nu
înseamnă că nu putem privi puţin mai în viitor, ceea ce proiectul lui Cristian
Ghinea nu face. Partidul propus de el este doar o variantă „bună” a actualului
model, nu iese din paradigmă. Ar fi exact la fel de elitist și închis, de exemplu, ca
și partidele existente, la nivelul de cotizaţie și la tipul de organizaţie rigorist pe
care îl propune.
Apoi, Cristian Ghinea spune că actualele partide sînt structurate de sus în jos
și că trebuie făcut invers. De acord, dar dacă se referă la modalitatea de consti-
tuire, cred că partidul propus de el ar fi la fel de descendent și de rigid ca și cele
actuale (sau predecesoarele celor actuale), nu prea văd diferenţa. Dacă se referă la
modul de luare a deciziei și adoptare de politici, da, noul partid ar fi o vreme in-
comparabil mai democratic decît cele actuale. Singura problemă ar apărea, însă,
atunci cînd asta ar începe să și conteze, anume la apropierea de putere.
Astfel, noul partid care ni se propune este un caz clar de „proiectul era OK,
dar din păcate a deraiat; de data asta va fi altfel, pentru că venim cu ăia morali și
cu reguli”. Nu, proiectul e depășit ca atare, din motivele de mai sus. Și, oricum, nu
merge așa. Am fost implicat direct în producerea textelor, politicilor și programu-
lui ideologic al Uniunii pentru Reconstrucţia României, proiect politic amintit de
Cristian Ghinea și cu care, de altfel, partidul propus de el seamănă izbitor. Și URR
36
avea reguli dure, și acolo erau oameni „buni”, era moralitate etc., etc., și totuși
partidul a eșuat spectaculos, din cauze care cred că ar funcţiona și acum.
Plusul de rigoare ș.a.m.d. este insuficient, este puţin relevant. La URR exis-
ta suficientă morală și suficient idealism; am fost acolo și știu foarte bine cît
timp, energie și bani au fost sacrificaţi în mod dezinteresat pentru acel partid.
Din păcate, însă, nu cred că cineva de acolo, inclusiv eu, a înţeles cu adevărat ce
se întîmplă și care erau priorităţile de atunci ale societăţii și politicii. URR urma
fidel proiectul ideologic și politic al „opoziţiei democratice” (plus intelectualita-
tea „cea bună”), adică anticomunism, anticorupţie, liberalizare, legalitate etc.,
numai că „de data asta altfel”. Ei bine, faza cu „de data asta altfel” nu funcţio-
nează. Diferenţa specifică a URR (moralitate, oameni noi, tinereţe, reguli etc.)
nu a interesat pe nimeni, așa că partidul a rămas să concureze la același proiect
și în aceleași condiţii cu îmbătrîniţii în rele, drept pentru care a fost nu învins,
ci aneantizat.
Faptul că pe oameni nu îi interesează acest plus de moralitate ș.a.m.d., fie el și
real, nu este o tragedie, este normal. Moralitatea este vitală la nivel individual, la
nivel instituţional mai puţin. Politica modernă nu se poate baza pe morală, nu are
cum. De altfel, ipocrizia este evidentă atît din partea politicienilor care pretind că
sînt morali, cît și de partea alegătorilor care pretind că își doresc asta mai mult
decît orice pe lume.
Nu pretind că știu exact ce vor românii, o fac politicienii suficient de des. Și
nici nu spun că actualul sistem politic nu le oferă nimic din ce vor ei. Dar ăsta nu
e un motiv pentru a continua ca și pînă acum. Cum spuneam, e suficient să ne
uităm la raporturile opoziţie-putere. Dacă pînă acum alternanţele la putere au
fost pline de semnificaţie și de consecinţe, următoarele posibile alternanţe mi se
par inutile, în condiţiile de azi, ceea ce ar însemna o lungă perioadă de degradare
și eroziune constantă a societăţii. Iar soluţia nu e neapărat cea mai intuitivă.
Cred (totuși) că românii vor astăzi și multe lucruri materiale, și unele lucruri
mai puţin materiale. Faptul că în loc de primele li se oferă acele pomeni electorale
pe care vrea să le elimine Cristian Ghinea, iar în loc de celelalte li se oferă idealuri
și obiective penibil de găunoase nu e, desigur, doar responsabilitatea elitelor, e în
bună parte și responsabilitatea lor. Dar soluţia pentru depășirea acestei situaţii nu
e un partid cu reguli mai bune ca pînă acum, pentru a căror prezervare la contac-
tul cu politica reală oricum nu există nici o garanţie. Important e proiectul politic
și mai ales cît de bine sesizează el exigenţele și priorităţile unui anumit moment,
nu organizarea.

Imaginarul mort
Dar ce ar putea fi în neregulă cu moralitatea, anticorupţia, legalitatea, drep-
tatea, eficienţa etc., adică speranţele care pot fi oricînd agăţate de un nou par-
tid? Nimic, bineînţeles. Proiectul sună frumos. Problema e, însă, că în politică
dezideratele nu au nici o valoare, dacă se opresc la nivel general. Politica moare
în concret, dacă nu are imaginar, iar imaginarul e altceva decît deziderate pur
enunţiative.
37
 Imaginarul de tip CDR pe care a venit la putere Alianţa DA, și pe care a în-
cercat să se infiltreze și URR, era deja muribund în 2004. Acum e ţeapăn. Nu atît
dezideratele lui nominale, democraţia și economia de piaţă, deși și acestea au murit
în sensul formal în care au fost urmărite și realizate, astfel că acum va fi necesară o
reșapare și reluare în posesie a lor. Ci mai ales toată viziunea referitoare la politică,
societate și cultură care a fost impusă de-a lungul tranziţiei din această direcţie:
anticomunismul stupid și interesat (nu mai explic cît de nociv a fost acesta și cît
de mult a distorsionat percepţia despre comunism și postcomunism, am făcut-o în
alte locuri), anticorupţia ridicată la rang de idol necondiţionat, căruia i se poate
sacrifica, în mod convenabil, orice, demonizarea stîngii și cultivarea ideii că Ro-
mânia e natural de dreapta, elitism extrem, mistică a culturii și estetism etc.
La nivel pragmatic, toate acestea puteau fi reduse la ideea că există unii buni
și unii răi și că ăia buni sîntem, desigur, noi. La un nivel mai teoretic, rădăcinile
acestui amalgam rebarbativ puteau fi urmărite pînă în interbelic, filiaţie ce oferă
și fundalul pe care se poate observa cel mai clar contradicţia de fond a acestui
imaginar politic și social cu dezideratul lui nominal, democraţia.
Nu în ultimul rînd, acest imaginar se revendică de la mistica oamenilor pro-
videnţiali, evidentă la „tinerii”, „intelectualii” și ceilalţi nepătaţi care ar constitui
principalul selling point al noului partid. Din păcate, însă, anticorupţia a ajuns să
fie mai degrabă o modalitate de reglat scoruri politice (în ciuda evidenţei că nu
există diferenţe notabile între nivelul de corupţie al partidelor la guvernare) și
o stare de urgenţă tipică, în numele căreia este suspendată raţiunea și reformele
procedurale. Altfel, rezultatele ei sînt cvasinule.
Nu am nici un fel de încredere într-un nou partid care ar veni pe acest ima-
ginar viciat al tranziţiei, anticomunist, anticorupţie, elitist, maniacal de dreapta,
„democrat” etc., etc. Indiferent cît de morali ar fi oamenii lui și cîtă bună credinţă
ar investi ei. Aș prefera ca energiile risipite pe un astfel de partid să fie investite
altundeva.

Coeziune minimă vs. fragmentare extremă

Proiectul care merită promovat acum în România, după părerea mea, este cel
al resocializării acestui stat, din punct de vedere al lărgirii bazei pentru decizia
politică și al apropierii ei de dezideratele societăţii.
Sigur, e greu. Participarea politică, se știe, e foarte slabă. Și apoi, de ce să ne
batem capul, dacă merge și așa; mai ales dacă din cînd în cînd mai aghesmuim
cu puţină anticorupţie, mai punem un praf de anticomunism. Și dacă chiar pare
că se taie compoziţia, punem și o linguriţă de naţionalism. Sau mai multe. Merge
pînă la urmă. Și oricum, îi împiedică cineva pe oameni să voteze? Atunci care e
problema?
Mi se par lamentabile genul acesta de paleative și expediente. În 21 de ani de
tranziţie, nici unul dintre intelectualii buni, anticomuniști și democraţi (și nici
unul din politicienii partidelor „democratice”) nu a discutat serios despre egalita-
te și despre un proiect de societate construit pe această idee fundamentală. Nu s-a
discutat, încă, serios și relevant despre ce fel de stat vrem, ce fel de administraţie,
38
ce fel de societate și de relaţii între oameni, ce fel de redistribuire a veniturilor etc.,
etc. S-a discutat despre multe alte prostii, dar nu despre asta. În aceste condiţii,
cred că scuza cu participarea politică slabă, deși pleacă de la o realitate evidentă,
nu mai poate funcţiona ca scuză pentru continuarea unei politici autiste și, de
fapt, în mare parte aleatoare.
Sîntem UE, sîntem NATO, sîntem democraţie, sîntem economie de piaţă:
după asta trebuie să urmeze alţi pași importanţi. Nu cred că anticorupţia, obsesia
eternă a politicii noastre, e printre ei, oricît de omniprezentă și de dureroasă ar fi
corupţia. Corupţia e un epifenomen, astfel că să faci din combaterea ei un obiec-
tiv politic major este absurd; este imposibil și, mai mult, contraproductiv. Sigur,
contraproductiv pentru societate. Pentru partide sau pentru ONG-uri poate fi
foarte productiv.
Marile probleme sînt altele: inegalităţile sociale grave care constituie în sine
un cerc vicios al rămînerii în subdezvoltare și care produc fragmentare socială, cu
consecinţe inclusiv economice și politice. Un sistem de redistribuire a resurselor
absolut aberant, cu discrepanţe neverosimile, nici măcar ideologice, într-un sens
sau altul, ci pur și simplu aleatoare sau, mai exact, pe un simplu criteriu animalic
al influenţei și puterii locale. Sisteme baroce de discriminare și privilegii, lipsa
corelării dintre venituri și merit și, desigur, suspiciunea generalizată care derivă
de aici, enclavizarea diferitelor categorii sociale în privilegiile lor și distrugerea
ţesutului social (după modelul sinistru al Greciei, unde s-a creat, în timp, un în-
treg sistem feudal de profesiuni închise, fiecare cu privilegiile ei, a căror dobîndi-
re și întreţinere e plătită cu un război social permanent și cu costuri economice
uriașe). Pe scurt, agenda esenţială pentru următoarea perioadă s-ar putea sinte-
tiza prin crearea de coeziune în jurul unui proiect cît mai larg acceptat și a unor
valori comune.
Avem un stat încropit pe fugă, așa cum s-a putut, la care mai e mult de lucrat.
Sigur, pentru asta e nevoie de decizie politică, dar nu neapărat de crearea unui nou
partid acum. Poate că la un moment dat va fi nevoie de el, însă eu nu cred că acel
moment a venit. Actualul format al sistemului politic românesc mi se pare epui-
zat. Nu vorbesc despre sistemul democraţiei reprezentative ca atare, dimpotrivă,
cred că trebuie să continuăm să investim cît se poate de ferm în el. Dar actualul
sistem de partide, cu imaginarul pe care l-am descris și așa cum este el definit de
proiectul politic confuz care s-a încheiat în 2007, mi se pare redundant, iar cel mai
bine o dovedește modul uluitor în care partidele s-au clonat unul pe celălalt.
Da, într-un anumit sens acum „toate sînt la fel”. Dar nu în sensul discredită-
rii parlamentarismului și sistemului democratic bazat pe partide politice, ci doar
în sensul lipsei lor aproape complete, dar să sperăm temporare, de principii și
ideologie. E suficient să vezi cît de puţin convinși recită politicienii de azi poezia
democraţiei. Sau cît de rar denunţă o ilegalitate sau un abuz lipsit de miză poli-
tică directă. Sau, de exemplu, lipsa de reacţie faţă de extremismul politic. Nici
unul dintre partidele mari din România nu s-a delimitat vreodată cu adevărat
de România Mare, partid rasist și xenofob; dimpotrivă, România Mare a fost un
permanent rezervor de cadre pentru toate cele trei mari partide de acum.

39
 Un nou partid ar părea, desigur, să aibă sens în condiţiile acestea, dar numai
dacă ar fi diferit de celelalte. Or, deocamdată nu mi se pare că există condiţiile
structurale necesare pentru asta, și nici nu văd nicăieri acel proiect diferit. Așa că
pînă atunci putem investi în politică și indirect. Putem presa politicul să se refor-
meze dinspre societatea civilă, putem crea forme de asociere și centri alternativi de
putere care să conteze, putem propune noi proiecte și viziuni. Nu cred că dezbate-
rile în acest sens și-au pierdut rostul și că trebuie, neapărat, să ne aruncăm de mîi-
ne în valurile înspumate ale acţiunii. Multe dintre dezbaterile de după 1989, dacă
putem numi dezbateri acele întîmplări, au fost într-adevăr sterile pentru că au fost
prost direcţionate, dar asta nu înseamnă că trebuie neapărat să rămînă astfel.

(22 februarie 2011)

40
 O v id iu Ţ ICHI N DE L E A N U
Ovidiu Ţichindeleanu (n. 1976). Filosof și teoretician al culturii. Studii de filosofie
la Cluj, Strasbourg și Binghamton, doctor în filosofie (Binghamton University) cu o
teză despre mediile moderne și arheologia cunoașterii la 1900, în curs de publicare
în limba engleză. Co-fondator al revistei independente Philosophy & Stuff (1997-
2001), co-fondator al platformei Indymedia România (din 2004). Redactor al revistei
IDEA artă + societate și coordonator de colecţie al Editurii Idea Design & Print.
Editor, cu V. Ernu, C. Rogozanu și C. Șiulea, al volumului Iluzia anticomunismului.
Lecturi critice ale Raportului Tismăneanu, Editura Cartier, 2008. Editor, cu Konrad
Petrovszky, al volumului Revoluţia Română televizată. Contribuţii la istoria cul-
turală a mediilor, Editura Idea Design & Print, 2009.

Mișcări populare în Europa: către un

nou sfîrșit al tranziţiei?
Î n timp ce puterile occidentale încearcă încă să găsească moduri de legitimare
a intervenţiei militare în Libia, și în general încearcă din greu să înţeleagă ce
rezultate ar putea avea intervenţia occidentală în toiul revoltei arabe, acasă socie-
tatea europeană se revoltă pe multiple fronturi.
Nemulţumirile nu sînt un foc spontan de paie. Nu e vorba doar de criză, ci
de sistematizarea unui pachet de politici neoliberale, care devin baza guvernă-
rii economice. Mulţumită revoltei arabe, contextul e însă propice pentru mișcări
populare. Orizontul de așteptare e întunecat: criza a lovit puternic clasa mijlocie
occidentală, iar tendinţele generale arată că în cei douăzeci de ani de liberalizare
capitalistă de la căderea blocului socialist, în ciuda unei creșteri temporare, dife-
renţele dintre cei foarte bogaţi, clasa mijlocie și cei săraci au crescut exponenţial;
intervenţiile militare și războaiele au devenit o prezenţă permanentă, iar măsurile
de criză sînt propuse pe post de bază a contractului social; a ajuns un loc comun
temerea că exploatarea resurselor naturale pentru profit duce planeta tot mai
aproape de catastrofă ecologică, iar cutremurul din Japonia a expus fragilitatea
doctrinei „verzi” a energiei nucleare. Există suficiente motive pentru a considera
că există o criză a competenţei la vîrful guvernării economice: organizarea glo-
bală a economiei e în criză/tranziţie, politicile intervenţioniste ale FMI au eșuat
mai peste tot în lumea în dezvoltare, ducînd la crize politice și revolte sociale; sub
dominaţia doctrinei pieţei libere economia mondială a ajuns în pragul colapsului,
iar cea mai mare economie capitalistă nu a putut fi susţinută pe linia de plutire
decît prin intervenţia excepţională a statului – cel care tipărește banii. Cine mai
crede în „mîna invizibilă” și „echilibrul natural” al mecanismului cererii și ofertei
pe plan global, după intervenţia trezoreriei statului pentru salvarea băncilor fi-
nanciare? Nici măcar în România, colonizarea locală a ultimelor idei neoliberale
nu mai poate fi împinsă cu retorica „normalităţii” (cum a fost cazul, de exemplu,
cu taxa unică în 2004-2005).

41
 În ultimii zece ani, mișcările populare ale stîngii alter-capitaliste au progre-
sat, atît în teorie, cît și în practică, mai mult în sudul global, în America Latină,
Africa și Asia de Sud-Est, decît în ţările occidentale. Deocamdată, în Occident,
după cum se va vedea mai jos, cel mai repede s-au mișcat marile corporaţii, și nu
mișcările de rezistenţă populară. De aceea, România, reintrată într-o paradig-
mă a dependenţei în perioada de tranziţie postcomunistă, are cel puţin la fel de
multe de învăţat de la Bolivia, de exemplu, decît din Anglia. Mișcările populare
din Europa de vest și Statele Unite cu cel mai are succes – atunci cînd nu au fost
organizate de imigranţi și descendenţi ai imigranţilor (precum revoltele populare
din Franţa din 2005, ori demonstraţia care a adunat peste 500.000 oameni în Los
Angeles, în martie 2006) – au fost cele mobilizate în general reactiv, împotriva
războiului și a reuniunii unor vîrfuri ale puterii politice și economice mondiale:
G7, G20, OMC (WTO), FMI etc. În demonstraţiile de masă recente, se poate ob-
serva însă o schimbare pozitivă, o autonomizare și poate chiar precizare a viziunii
politice protestatare.
În România, industria culturală centrală e încă orientată către o monocultură
de dreapta, iar majoritatea jurnaliștilor și intelectualilor au preferat să nu se uite,
să nu vadă ascensiunea sudului global și a mișcărilor populare. Sub imperiul anti-
comunismului și al rasismului postcomunist, orice exerciţiu serios de reflecţie
despre alter-capitalism, „stînga radicală” și cam tot ce e non-occidental a fost dat
la o parte. Stînga eurocentristă a participat și ea la diseminarea acestei bombe cu
întuneric, fie din oportunism, fie refuzînd pur și simplu să facă un efort onest de
informare, cel mai adesea sub imperiul credinţei că sensul schimbării în bine a
lumii poate veni doar din Occident.
Marile demonstraţii s-au întors însă în Occident. În Statele Unite, Guverna-
torul statului Wisconsin, Scott Walker, a încercat să impună o politică de aus-
teritate bugetară, tăind salarii și slujbe, și respingînd pur și simplu dreptul de
negociere a contractului colectiv al lucrătorilor din sistemele de educaţie, sănătate
și alte instituţii publice. Rezultatul a fost poate cea mai mare mișcare de protest a
muncitorilor din Statele Unite din ultimii treizeci de ani: timp de o lună, sute de
mii de oameni au participat la demonstraţii masive, ce au culminat cu ocuparea
clădirii capitoliului din Madison.1 În mod semnificativ, demonstraţiile nu au fost
organizate de cele mai mari confederaţii sindicale din Wisconsin, însă acestea au
intervenit pe parcurs, și au fost cele care au semnat într-un final un fel de act de
capitulare, care consemnează noi pierderi sistemice pentru toţi lucrătorii.
În Germania, alarmaţi de răspîndirea radiaţiilor din Japonia, peste 200.000
protestatari au demonstrat sîmbătă pe străzile din Köln, Berlin, München și Ham-
burg, împotriva politicilor de dezvoltare a energiei nucleare.2 Cerinţele au inclus
elaborarea unui plan de închidere a tuturor reactorelor nucleare, iar implicaţiile
politice sînt ample. Ministrul economiei, Rainer Brüderle, e într-o poziţie delica-

1
http://www.buzzfeed.com/mjs538/the-best-protest-signs-at-the-wisconsin-capitol.
2
http://www..dw-world.de/dw/article/0,,14945340,00.html.

42
tă, după publicarea notelor compromiţătoare ale unei întîlniri cu șeful Federaţiei
Industriei Germane, Werner Schnappauf, ce dovedesc contradicţii flagrante între
cele afirmate public și cele susţinute confidenţial.
În Anglia, mai mult de 250.000 oameni au participat la proteste de stradă
împotriva „celor mai dure tăieri ale bugetului de la al Doilea Război Mondial” (90
miliarde de euro și aproximativ 500.000 de slujbe din sectorul public), în contex-
tul în care preţurile au crescut deja. Acesta e cel mai mare protest după cel anti-
război din 2003. Presa corporată a raportat, ca de obicei, în special „violenţele” în
urma cărora cîteva sute de oameni au fost arestaţi.3 Protestele continuă, și includ
ocuparea magazinelor unor mari corporaţii care s-au sustras plătirii taxelor.
În Belgia, la Bruxelles, protestele au început încă de joi, odată cu reuniunea
summit-ului liderilor UE, și au adunat aproximativ 12-20.000 oameni; poliţia a
folosit tunuri cu apă și gaze lacrimogene împotriva manifestanţilor.4 Motivul
acestor proteste e nici mai mult nici mai puţin decît încercarea de impunere ne-
democratică a unei schimbări de paradigmă în guvernarea Uniunii Europene.

EuroPactul și flexibilizarea
Să se fi apropiat mișcările politice alter-capitaliste de o fază politică în Oc-
cident? Se apropia criza de o fază politică? În această vară, se anunţă deja ample
mișcări populare în Grecia, Portugalia și Franţa. E neîndoios că o atenţie specială
e dedicată degradării democraţiei în Uniunea Europeană. Se poate afirma cu cer-
titudine, cel puţin, că s-a generalizat nemulţumirea faţă de modul actual de or-
ganizare a puterii și a sferei politice în Uniunea Europeană. Politicile neoliberale
de austeritate și „flexibilizare” ale guvernelor locale întîmpină așadar rezistenţe
masive, iar un efect imediat e punerea sub întrebare a modului de guvernare a
Uniunii Europene.
Scandalul recent care l-a compromis definitiv pe Adrian Severin evidenţiază
și deficienţe sistemice ale procesului politic al UE. Nu există transparenţă ori cri-
terii de reprezentativitate care să reglementeze relaţiile dintre parlamentari euro-
peni și organizaţiile de lobby. Această zonă gri permite acelor parlamentari euro-
peni cinici, dispuși să treacă peste orice fel de consideraţii etice, să intre în contact
cu organizaţii de lobby capitalist, pentru a concepe acte normative ce răspund
direct anumitor interese la vîrf. Cu alte cuvinte, legi pe bani gheaţă. Să remar-
căm perspectiva internă a parlamentarului european Carl Schlyter (Suedia), care
a declarat că lobby-urile sînt principala cauză a politicilor proaste ale UE, care se
concentrează doar pe reprezentarea intereselor marilor corporaţii.5
Problema de fond e însă chiar EuroPactul, care a constituit subiectul prin-
cipal al summit-ului UE din 24-25 martie, și ţinta protestelor populare din Bru-
xelles. EuroPactul e un pas important către impunerea non-democratică a unui

3
http://news.yahoo.com/s/ap/20110327/ap_on_re_eu/eu_britain_protest.
4
http://au.news.yahoo.com/thewest/a/-/world/9071713/protests-turn-violent-in-brussels-as-sum-
mit-nears/; de asemenea: http://www.indymedia.org.uk/en/2011/03/476588.html.
5
http://www.corporateeurope.org/system/files/files/blogs/Schlyter+interview+investment.pdf.

43
 model de guvernare corporatistă a UE. De fapt, nu e vorba de o constituţie, ori
vreun alt act legislativ al UE, ci doar de un simplu acord între statele membre,
în ceea ce privește direcţii fundamentale ale politicilor UE. Practic, EuroPactul
funcţionează ca un fel de măsură de asigurare a corpului legislativ al Pactului de
Stabilitate, care urmează să fie supus aprobării abia în iunie. EuroPactul încearcă
să aplice la nivelul sistemic al Uniunii Europene politicile neoliberale ale austeri-
tăţii care au fost încercate deja pe cîmpul de experimente din Europa de Est. Dacă
va avea succes și în iunie, această iniţiativă va transforma măsurile de criză în
bază permanentă a guvernării.
Per ansamblu, toate aceste inovaţii ușurează accesul la legislaţie unor gru-
puri de lobby precum BusinessEurope și European Roundtable of Industrialists;
agenda acestora poate fi regăsită, punct cu punct, în noile normative europene.6
În mod concret, e vorba de posibilitatea îngheţării și a reducerii salariilor, de fle-
xibilizarea și decentralizarea negocierii contractelor colective (adică scăderea a
priori a puterii lucrătorului și a sindicatelor)7; creșterea vîrstei de pensionare pînă
la nivelul speranţei medii de viaţă (!)8; și creșterea taxelor pentru cetăţenii simpli
și afacerile mici și mijlocii (respectiv trecerea de la paradigma taxelor directe, la
cele „indirecte”, ce iau ca bază de calcul consumul, și nu venitul efectiv)9. Acest
pachet de măsuri nu e nou: ele au fost pe agenda marilor corporaţii europene de
mai bine de zece ani, promovate ici și colo, picătură cu picătură, fără acoperirea
unui cadru general. Se pare că grupurile marilor corporaţii au decis că e momen-
tul oportun pentru a face o mutare decisivă: EuroPactul oferă deja un acoperiș
comun, la adăpostul căruia marele business și administraţia Uniunii Europene se
pot apropia, indiferent de ce se va întîmpla la vară.
Simultan, organismele executive ale UE (Comisia Europeană, Consiliul etc),
care nu trec printr-un proces democratic electoral, dobîndesc tot mai multe pute-
ri. Astfel, conceptul „Semestrului European” a adus o premieră în administraţia
UE: statele membre trebuie să depună la Comisie bugetele de stat pentru anul ur-
mător, înainte ca parlamentele naţionale să le ratifice pe acestea. După ce Comi-
sia studiază bugetele, Consiliul redactează recomandări tuturor statelor membre.
Cu alte cuvinte, Comisia și Consiliul vor avea un cuvînt greu de spus în ceea ce
privește priorităţile bugetare ale statelor, nivelul asistenţei sociale și alte chestiuni
sensibile; reprezentanţii locali par a intra în joc undeva după pauză. În cazul în
care ţările membre nu se supun politicilor sau recomandărilor, vor fi supuse unor
amenzi și sancţiuni, care fac obiectul altui pachet de măsuri.10
Așadar, generalizarea crizei ar fi trebuit să readucă în prim-plan dezbateri
despre interesul general. În loc de aceasta, sensul politic al procesului în care s-a
angrenat administraţia UE e mișcarea către forme tot mai non-democratice de

6
Vezi: http://www.corporateeurope.org/lobbycracy/content/2011/03/business-against-europe.
7
Pentru politicile BusinessEurope, cf. CEO: http://www.businesseurope.eu/content/default.asp?Pa-
geID=568&DocID=27519.
8
http://www.businesseurope.eu/content/default.asp?PageID=568&DocID=25979.
9
http://www.businesseurope.eu/content/default.asp?PageID=568&DocID=25979.
10
http://www.corporateeurope.org/lobbycracy/content/2011/01/corporate-eutopia.

44
guvernare a economiei. Iar sensul economic e cel pe care Selma James și Mariarosa
Dalla Costa l-au demonstrat din 1972, și pe care mamele de familii, femeile sin-
gure și imigranţii din Europa de Est și Africa l-au deprins pe propria piele, atît în
anii 1980, cît și în tranziţia postcomunistă: „sacrificiile pentru cauză”, „ajustarea
structurală” și „politicile de austeritate” se bazează pe exploatarea muncii neplă-
tite și a muncii plătite sub standardul „pieţei libere”. Nota bene pentru bărbaţii
neamului care fac ideologia „statului minimal”: statul asistenţial nu va fi înlocuit
de benevolenţa filantropică a mediului de afaceri, și în nici un caz de umanismul
popesc al bisericii, ci de grija femeilor, care își vor asuma povara a tot mai multă
muncă neplătită, și de munca grea a imigranţilor (în Occident). Iar schimbarea de
paradigmă a taxelor și muncii, din cîte se pare, va pune într-o situaţie vulnerabilă
tocmai micile întreprinderi private. EuroPactul tinde să familiarizeze toţi cetăţe-
nii UE cu condiţia de precaritate a muncitorilor imigranţi. De aceea, noile revolte
occidentale nu au prins încă în Estul Europei, care știe deja cam ce înseamnă
toate acestea. De prin iunie, sfîrșitul tranziţiei riscă însă să semnifice permanen-
tizarea condiţiei de tranziţie. Cu alte cuvinte, poanta e că la capătul tunelului erau
doar alţi mineri, care alergau mai repede.

(27 martie 2011)

45
 Inter v iu c u Vasi le ER N U și Bodga n GHI U
Cotidianul Jurnalul a realizat un interviu cu Vasile Ernu (coordonator CriticA-
tac) și Bogdan Ghiu (colaborator CriticAtac), în care s-a discutat despre „inte-
lectualii de stînga”, „problemele stîngii” etc., dar și despre platforma CriticAtac.
Întrebările și introducerea aparţin doamnei Mihaela Suciu.

Intelectualii de stînga, faţă în faţă

cu România
O nouă mișcare de intelectuali, de stînga, numită CriticAtac, s-a născut în
România. Reprezentanţii săi, Bogdan Ghiu și Vasile Ernu, cred că e mo-
mentul ca societatea civilă să iasă din logica trocului cu puterea, impusă de in-
telectualii lui Liiceanu, și să se implice activ într-o ţară cu prea multe „suflete
moarte”, în care o elită se ocupă cu comercializarea lor.
De ce aţi ales să creaţi și să vă asumaţi o mișcare culturală de stînga?
Vasile Ernu: Mi-am asumat public această poziţie de stînga încă din vremuri
în care stînga era (și încă mai este într-o bună măsură) tratată de elita culturală
româneasă ca o patologie. Cum îmi place mie să spun: stînga și dreapta nu sînt
boli mintale, ci moduri de reflecţie. Cred că trebuie să ne asumăm fiecare o vi-
ziune asupra politicului. Totul e să fim coerenţi și consecvenţi cu noi înșine și
cu valorile în care credem. În România, o ţară cu o lungă tradiţie conservatoare,
unde pînă și comunismul real a fost de dreapta și a promovat un naţionalism des-
tul de vulgar, a fi de stînga nu e foarte comod. Dar convingerile trebuie să ni le
asumăm.
Cînd am pornit CriticAtac am vrut să facem o platformă pentru diverse gru-
puri și intelectuali care sînt mai puţin vizibili și care se revendică din alte zone
decît cele dominante. S-a creat o masă critică care face posibilă apariţia unui nou
mod de reflecţie și acţiune politică.
Bogdan Ghiu: Nu știu dacă se poate vorbi, deocamdată, de o mișcare, așa
cum era moda în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Eu i-aș spune mai degrabă plat-
formă, iar pînă una alta, în loc de stînga, aș spune critică. Dacă a nu lua de bun,
revelat-natural, nimic din ce există, dacă a ști că tot ce e și bun, și rău se face
colectiv, de către oameni, și că ideea de creaţie politică, socială, culturală trebuie
să rămînă infinit deschisă înseamnă stînga, atunci stîngă să fie. Stînga, în această
accepţie largă, de la care prefer să pornim, înseamnă menţinere a deschiderii, ne-
monopolizarea și neblocarea jocurilor de putere.
De ce nu o mișcare fără asumare ideologică?
V.E.: Eu, personal, nu cred că un om poate fi apolitic și lipsit de ideologie.
Doar mașinile și îngerii pot fi, probabil, apolitici, asexuali și fără ideologii. În ce
privește oamenii, și aceasta o știm de cîteva mii de ani, nu pot fi în afara politicu-

46
lui și ideologiei. Cred că sîntem printre puţinele ţări în care găsești un număr atît
de mare de intelectuali care se declară apolitici și nonideologici. Ceea ce nu în-
seamnă că ei chiar sînt apolitici și nonideologici, în paranteză fie spus. Dispariţia
politicului și a asumării ideologice duce la apariţia represiunii și abuzului. Cînd te
retragi din politic și „reziști prin cultură”, atunci apar monștri ceaușiști.
B.G.: Încă nu este vorba propriu-zis de o ideologie, iar cel puţin în ceea ce
mă privește sînt împotriva oricăror ideologii, care, tocmai, închid lucrurile în
scheme, fie și pentru a da iluzia că acestea pot fi „atacate”, „rezolvate” mai ușor.
Ceea ce nu e niciodată cazul. Dar dacă va fi să fie vorba de o ideologie, ea abia
acum se creează, tocmai prin intermediul acestei platforme deschise de discuţii
și analize.
De ce nu o mișcare de centru?
V.E.: De ce de centru, dacă eu cred în stînga? Într-o ţară precum România,
unde doar oportunismul este ideologia îmbrăţișată de o mare parte a politicie-
nilor și intelectualilor, centrul devine foarte aglomerat. Căci centrul este locul
oportuniștilor prin excelenţă. La noi, pînă și extremiștii devin de centru. Cred că
trebuie să mai răsfirăm puţin centrul și să luăm poziţii clasice mai clare.
B.G.: Pentru simplul motiv că centrul nu există. Centrul nu poate fi constru-
it, nu poate fi un obiectiv politic, ideologic. „Centrul” rezultă, e o iluzie retros-
pectivă, atunci cînd într-un cîmp politic lucrurile merg mai curînd bine. Cînd o
societate e mulţumită, liniștită, nu echilibrată, ci ne-dezechilibrată, atinge o stare
instabilă de „centru”.
E o formă de a vă opune intelectualilor de dreapta, reprezentaţi de domnii
Liiceanu, Pleșu și Patapievici?
V.E.: Noi nu ne definim prin reacţie la ceva, ci prin ceea ce oferim. Nu veţi
vedea prea des texte care să discute poziţiile celor în cauză, căci nu intră în aria
noastre de interese. Altele sînt temele și modul de reflecţie și dezbatere pe care-l
propunem. E loc pentru toată lumea. Monopolurile trebuie sparte și oferite alter-
native. CriticAtac e un grup independent de analiză ideologică și dezbateri care
vrea să stabilească o nouă agendă, dincolo de temele călduţe din mainstream-ul
intelectual. Nu ne interesează temele comode, plăcut îmbrăcate în „piele ecologi-
că”. Încercăm să scoatem în faţa oameni noi, să aducem critici ideologice, politice,
sociale care să iasă din logica electorală sau din simple jocuri de culise pentru
funcţii, demnităţi. Asta spunem și în „manifestul” nostru.
B.G.: Acest simplu moment reactiv a existat, dar a trecut. Dacă o parte din-
tre noi nu l-am fi depășit, nimeni nu ar fi trecut la fapte. Dar acum am deschis
șantierul, și, împreună, am început să construim. O stîngă, dacă vreţi. În Româ-
nia, comunismul a fost un fascism, un, așa cum i s-a spus, naţional-comunism.
Tocmai aici și tocmai acum lipsește, deci trebuie creată, din foarte puţine resturi,
deci aproape din nimic, o stîngă.
În campania electorală din 2009 o masă de intelectuali s-a delimitat de
mișcarea domnului Liiceanu și a susţinut candidatul la președinţie al PNL,

47
 pe domnul Crin Antonescu. Acești intelectuali rămîn fără reprezentativi-
tate ideologică, deoarece nu mai au loc în zona Liiceanu, dar nu sînt nici
de stînga…
V.E.: Cu toate că în zona dreptei conservatoare e aglomeraţie, și din acea zonă
vin foarte multe nemulţumiri pentru că nu se mai regăsesc în liderii ei. La stînga
nici nu au existat astfel de lideri. Eșecul dreptei conservatoare intelectuale e trist,
căci ea nu a reușit să propună mai nimic în afară de niște adeziuni politice faţă de
care și-a pierdut autonomia critică. Ei au devenit însăși puterea, chiar dacă acum
mimează nemulţumirea și se victimizează la TVR1 la ore de maximă audienţă
și la conferinţe în hotele de 5 stele. Un adevărat „memorial al durerii caviar”. În
acest sens e îmbucurător că se încearcă crearea unor noi platforme de analiză și
dezbatere atît pe palierul stîngii, cît și al dreptei. Cred că etapa grupurilor GDS
– Păltiniș – Condamnarea comunismului s-a încheiat de ceva vreme. Doar spec-
trele lor mai bîntuie spaţiul public românesc.
B.G.: Dacă sînt intelectuali adevăraţi, vor reuși să se auto-reprezinte. Dacă
nu, vor scufunda corabia autonomiei cîmpului intelectual vînzîndu-se puterii –
de dreapta, de stînga, nu contează – așa cum au făcut deja cei pe care i-aţi amintit
mai sus. Eu am o viziune, poate, mai „poetică”, dar și „mai” radicală, pe vertica-
lă (dominanţi/dominaţi, putere/supuși), nu pe orizontală (dreapta/stînga). Orice
putere tinde să devină dominaţie, adică de „dreapta”, chiar dacă, ideologic, adică
declarativ, e de stînga. Cînd vom revizita în acest sens conceptul de putere, poate
vom putea și să re-creăm (ca din nimic!) o stîngă. Dreapta își poate permite să fie
dată, spontană, imediată, „naturală”. Stînga, ale cărei reflexe sînt etice, trebuie de
fiecare dată construită, imaginată.
Veţi susţine politicienii în campaniile care vor urma?
V.E.: Teoria mea este simplă. Faţă de grupurile de putere trebuie să te plasezi la
o distanţă care să-ţi permită lupta: să nu te plasezi în afara cîmpului politic, adică
prea departe, dar nici prea aproape. Apropierea prea mare face lupta imposibilă și
duce la dizolvarea spiritului critic. Cred că în acest moment cea mai reală politică
care se poate face este în afara politicii de partid, dar fără a renunţa la presiunea
faţă de politicieni și partide. În acest moment trebuie să găsim mecanisme prin
care să facem presiune faţă de partide. Trebuie să încercăm să le impunem agenda
noastră, măcar parţial. De aceea trebuie să venim cu teme mari și semnificative
pentru societatea românească, cu platforme, soluţii etc. E greu, dar nu imposibil.
Luptele se pot duce cu diverse instrumente: de la texte la mișcări de stradă.
B.G.: Numai în măsura în care vor învăţa să asculte ce avem să le spunem
și, mai ales, modul dialogal, deschis, colectiv de a cerceta problemele. Cînd vor
înceta, altfel spus, să se creadă ei înșiși intelectuali, adică să-i dispreţuiască pe
intelectuali, dîndu-le, cu alte cuvinte, dreptate celor mai sus-numiţi care pur și
simplu au dizolvat autonomia și consistenţa, demnitatea cîmpului intelectual pre-
dîndu-se unei puteri, oricare ar fi ea. Deci, personal, pe faţă, dintre politicienii
deja prezenţi, nu mă văd susţinînd pe nimeni.

48
 Ce relaţie aţi putea avea cu partidele de stînga, mai ales cu PSD?
V.E.: Din păcate, partidul care se declară de stînga nu ne reprezintă. Dacă eu
mă declar de stînga și ei se declară de stînga, iar între noi există o prăpastie greu
de trecut, atunci cineva are o problemă. Și vă garantez că problema nu e la mine.
Dar e de discutat. Atunci, eu, ca simplu cetăţean și intelectual de stînga trebuie
să-i trag la răspundere, să fac presiuni asupra lor ca să-și definească clar ce sînt și
ce vor. Care e proiectul lor de ţară de fapt? În acest moment, ei sînt mai degrabă
un partid de factură neoliberală. Dacă ar exista o iniţiativă de redefinire ideologi-
că și reformare atunci am mai discuta. În acest moment ei sînt pentru mine la fel
de nocivi ca și PDL, un alt mutant ideologic care-și schimbă ideologia la fiecare
anotimp.
B.G.: Pentru că aţi folosit pluralul, voi spune că în România încă nu există
partide de stînga. De-asta nu mă interesează ideologia, care se poate reduce la
vorbe goale, ci faptele, mai mult: reflexele, habitusul. Un om autentic de stînga
poate fi recunoscut după patos, curiozitate, reflexe etice. În ceea ce privește PSD-
ul, cu chiu, cu vai, se străduiește să ajungă în anii ’80 occidentali: abia descoperă
cu delicii caviarul politicii după ce a reușit, cu greu, să renunţe la bască…
Care sînt ideile, temele, atitudinea care v-ar putea apropia de o potenţială
colaborare sau susţinere a PSD sau, de ce nu, a USL, dacă este cazul?
V.E.: În societate, fiecare grup social, cultural, politic îndeplinește o anumită
funcţie. Funcţia noastră nu e acea de „colaboratori”, ci de critici, un soi de „cîini
de pază” a ideilor care au grijă ca „turma” să ţină direcţia spre o anumită ţintă.
Scuze că folosesc metafora turmei și a ciobanului, dar sîntem popor de păstori.
Noi trebuie să avem grijă și să forţăm ca „turma” să ajungă la tuns, muls sau adă-
pat la timpul potrivit. Însă, deocamdată, lupii fac legea. Cu siguranţă nu trebuie
să așteptăm doar de la ei soluţii, ci trebuie să producem teme și soluţii sau direcţii
de soluţionare. Ceea ce numim societate civilă trebuie să se intersecteze cu liderii
politici, cel puţin pentru a le reaminti că existăm și că ne reprezintă.
B.G.: Respectul pentru intelectuali, pentru artiști, creativitatea politică, nu
doar reactivitatea politică, fineţea observaţiei mișcărilor de fond din societate, ca-
pacitatea și dorinţa de a discuta despre refondarea socială a democraţiei, a însăși
ideii de reprezentativitate politică, de mandat. De exemplu. Dar politicienii ac-
tuali apucă politicul deja dintr-un punct mort, cînd lucrurile, măcar la stînga,
ar trebui, ca orice bolnav grav, redeschise, adică discutate și dezbătute mult în
amonte.
Care sînt problemele pe care vreţi să le aduceţi în faţa publicului?
V.E.: Dacă ne uităm la perioada postcomunistă, agenda tematică impusă de
intelighenţia locală este foarte sărăcăcioasă. În afară de anticomunsimul furi-
bund transformat de mult într-o marfă profitabilă și materie care aduce joburi nu
prea putem vorbi de mari teme puse în circuit. În mare parte, agenda socio-poli-
tică a fost impusă pe filiera UE, iar ai noștri au preluat noul „limbaj de lemn” pe
care l-au transformat într-o mantră universală. Cred că e timpul să aducem noi

49
 grile de interpretare și să depășim mitul „capitalismului cu faţă umană”. Trebuie
să repunem în discuţie legitimitatea privatizării acestei societăţi postcomuniste,
prin care încearcă să se legitimeze mai totul în societatea noastră postcomunsi-
tă. Trebuie să readucem în discuţie marile teme legate de educaţie, de sistemul
sanitar, de asistenţă socială, de regimul muncii, de sistem sindical etc. Sub ochii
noștri se construiește o societate în care un grup restrîns monopolizează mai toa-
te resursele și își votează legi pentru a se proteja de cei mulţi și neputincioși. Iar
intelectualitatea noastră conservatoare este părtașă la construcţia acestei lumi.
Solidaritatea și compasiunea pentru cei mulţi și sărmani e pe cale să se dizolve.
B.G.: Reîntemeierea democraţiei, a însuși sistemului politic, rediscutarea ca-
tegoriilor politice. Deplasarea accentului de la momentul electoral la exercitarea
mandatului, cînd oamenii politici devin regi. Cum putem interveni între alegeri,
fără a ne dori neapărat să preluăm (revoluţionar sau nu) puterea, cum putem
exercita indirect-efectiv puterea, cum am putea fi permanent consultaţi.
Societatea civilă pare să fi murit de ceva vreme. În mass-media, dincolo
de opoziţie, doar Opoziţia și sindicatele critică politicile publice. Cum vă
gîndiţi să echilibraţi această situaţie?
V.E.: Cred că societatea civilă a intrat în colaps odată cu venirea la putere a
Convenţiei Democrate. De ce? În primul rînd, din cauza proastei înţelegeri a poli-
ticului și a funcţiei sale. Pentru ei politica se împarte în buni și răi, în ai noștri și
ai lor, iar societatea civilă a uitat că trebuie să fie autonomă și să nu devină parte
a unui grup politic sau altul. Cînd au venit la putere „ai noștri”, așa-zisa societate
civilă a ajuns la putere și a făcut ce au făcut și „ai lor”. Opoziţia nu-și îndeplinește
funcţia, iar sindicatele au intrat în zona minată a puterii și business-ului. În acest
moment trebuie regîndite multe lucruri. Trebuie create noi grupuri și forme de
luptă și de rezistenţă social-politică, noi reţele. Trebuie să reînvăţăm lecţia secolu-
lui al XIX-lea. Stînga a avut succesele pe care le-a avut, a schimbat regulile jocului
și a cîștigat atîtea bătălii pentru că a reușit două lucruri importante: s-a axat pe
educaţie pornind de foarte jos (o educaţie a maselor) și a construit structuri so-
cial-politice de lungă durată (partide, sindicate etc.). Dreapta conservatoare este
interesată de familie și proprietate. Mai bine zis, de familiile cu proprietate, căci
ele sînt date de Dumnezeu. Noi nu prea credem în „dat natural”: drepturile nu
sînt date, ci se cîștigă prin luptă.
B.G.: Probabil că va trebui să scoatem și să extindem platforma în realitate,
în medii reale, eventual prin înfiinţarea de cluburi. Oricum, nu vom mai putea
rămîne mult timp doar în mediul virtual, între noi.
Cum vor ajunge mesajele dvs. la publicul larg, astfel încît să și schimbaţi
ceva în modul de a privi construcţia socială, politică?
V.E.: În ziua de azi, nu circulaţia informaţiei e problema majoră. La acest ca-
pitol stăm destul de bine. Problema mare este cum să construiești grupuri, reţele
care să producă reflecţie și acţiune politică. Trăim într-o epocă de fragmentare și
atomizare socială în care e greu să mai aduni laolaltă oameni care să lupte pentru
ceva. Trebuie să reînvăţăm să visăm, să ne solidarizăm și e timpul să renunţăm
50
la ceea ce istoricul Murgescu numea „egoismul elitelor”, care a făcut ravagii în
istoria noastră.
Deocamdată, aveţi doar un ziar on-line, criticatac.ro. Cum ajunge un in-
telectual să se manifeste pe platforma dvs?
V.E.: Să fiu puţin ironic: sîntem mai mulţi, dar încă nu ne cunoaștem, însă
cînd ne întîlnim, ne recunoaștem. De cîteva luni de cînd activăm, am descoperit
o mulţime de oameni care se regăsesc în ceea ce facem și vor să scrie sau să facă
ceva în acest sens. Am descoperit diverse grupuri și indivizi care fac o mulţime de
lucruri interesante și care pot crea o masă critică, noi reţele de acţiune social-poli-
tică. Sînt și grupurile mai vechi precum Idea sau GAS de la Cluj. În zona artistică
sînt iarăși multe grupuri importante. Sînt și o mulţime de grupuri noi de activiști
social-politici. Noi încercăm să le oferim loc de expunere și dezbatere. În urmă-
toarea perioadă pornim o serie de conferinţe și dezbateri publice în orașele din
ţară. E important ca acești oameni și grupuri să se cunoască și să aibă contacte
reale, fizice, nu doar virtuale. Ne vom gîndi și la acţiuni comune, printre altele.
B.G.: Simplu: propunînd teme sau analize consistente, direcţii de atac, de
critică. Arătînd că dorește să construiască în colectiv.
Cum arată intelectualul care aderă la mișcarea dvs.?
V.E.: E un intelectual care, în primul rînd, își pune întrebări incomode și are
curajul să gîndească și să acţioneze și altfel decît ceilalţi. Sînt intelectuali din zone
periferice. Eu am convingerea că dinspre periferie vor veni lucrurile cu adevă-
rat importante. În zona centrală a establishment-ului, lucrurile sînt descompuse.
Acolo este autosuficienţă și lipsă de curiozitate. Intelectualul care crede că „el și
Dumnezeu formează majoritatea” nu ne interesează.
B.G.: Arată a intelectual, pur și simplu! Intelectualul, pentru mine, e o fiinţă
fără stare, animat de curiozitate umanistă, mereu pe drumuri (măcar cu mintea și
cu inima), interesat de umanitate în infinitul ei, nu în falsa ei reductivitate ideală,
gata să apere cauze neapropiate, care, altfel spus, nu-și iubește numai aproapele,
familia imediată, întotdeauna restrînsă, casa, zidul, mormîntul. O fiinţă aventu-
roasă și capabilă de patos.
Unde au greșit domnul Liiceanu și intelectualii de dreapta care i s-au aliat?
B.G.: Văd că aveţi o marotă cu acest domn… Așa cum am mai spus, faptul
că au scufundat bărcuţa cîmpului intelectual vînzînd-o unei puteri care nu are
decît cel mult o preţuire scurt instrumentală pentru intelectuali mi se pare un
gest sinucigaș, făcut în contul tuturor intelectualilor, a înseși ideii de intelectual.
În momentul de faţă, „trădarea cărturarilor” aceasta e, ei o încarnează. Pentru
mine nu contează dacă e o putere de dreapta sau de stînga. Orice putere tinde
să fie mai curînd, structural, nu ideologic, de „dreapta”. Abia în această accepţie
post-ideologică, structurală, pentru ca puterii nici măcar să nu-i treacă prin min-
te să devină (cum îi e înclinaţia) „absolut absolută”, cum spune Michel Foucault,
intelectualul trebuie să rămînă, inventînd-o tot timpul în colectiv, cooperativ, de
„stînga”.

51
 Unde se află România acum și unde credeţi că aţi putea dvs. să o faceţi
măcar să-și dorească să ajungă?
V.E.: Cred că în acest moment, nu știm bine unde se află România. Noi nu
știm nici măcar ce cetăţeni mai are și pe unde. Sîntem o ţară vampirizată, cu cetă-
ţeni prinși între diverse lumi, nici vii – nici morţi. Sîntem o ţară cu multe „suflete
moarte”, cu o elită care le comercializează cu mult succes. România se avîntă
spre nicăieri, căci nu are un proiect, e foarte atomizată și ruptă în zeci de grupuri
de interese. Punctul de pornire este conștientizarea unei întrebări fundamentale
care trebuie să ne frămînte și la care să încercăm să răspundem: în ce fel de ţară și
societate vrem să trăim? Care este proiectul nostru pe termen mediu și lung? Răs-
punsul este un lung proces de dezbatere, de polemică și de luptă social-politică.
B.G.: Îmi doresc o societate românească activă și creativă, zi de zi, politic. O
societate de subiecţi, nu de supuși.

(18 aprilie 2011)

52
 Teme, dezbateri, polemici

TemĂ: Statul social în faţa crizei

C riza economică globală și haosul provocat pe piaţa financiară ca urmare a lip-
sei de reglementări a readus în discuţie, într-o lumină pozitivă, rolul statului
în economie. Pe de altă parte, creșterea deficitelor bugetare și a datoriei publice au
subminat fundamentele economice ale statului bunăstării și au pus sub semnul
întrebării viabilitatea modelului statului social.
În România, ofensiva împotriva statului social a luat forme extreme, concre-
tizîndu-se sub forma unui discurs oficial de demonizare a statului și a sectorului
public, precum și într-o serie de măsuri anti-sociale, îndreptate împotriva sectoa-
relor publice și a categoriilor defavorizate.
CriticAtac își propune să lanseze o discuţie care să abordeze următoarele as-
pecte:
• Cît de fundamentată este retorica guvernamentală îndreptata împotriva sta-
tului social? Este România un stat social exacerbat?
• Cît de realistă este perspectiva unui stat social într-o ţară săracă, cu venituri
bugetare reduse?
• Există, într-adevăr, un conflict între imperativul creșterii economice și sta-
tul social?
• Cum ar arăta tabloul ideal al sectorului public și de ce reforme e nevoie pen-
tru a tinde spre el?
• E nevoie ca statul să promoveze șanse echitabile de muncă în sectoarele pu-
blic și privat, și daca da, cum?

53
 F lor i n A BR A H A M
Florin Abraham (n. 1975). Doctor în Istorie al Universităţii „Babeș-Bolyai” din Cluj,
director știinţific al Institutului „Ovidiu Șincai” și cercetător știinţific la Institutul
Naţional pentru Studiul Totalitarismului. Autor al cărţilor România de la comu-
nism la capitalism, 1989-2004. Sistemul politic (2006) și Transformarea României:
1989-2006. Rolul factorilor externi (2006). Contribuţii în volumele Social demo-
craţia contemporană, între tradiţie și globalizare (2004), Doctrine și partide poli-
tice europene (2007) ș.a. Membru al echipei europene de cercetare pentru proiectul
„Next Left”, realizat de Institutul Karl Renner (Viena) și Fundaţia Europeană pentru
Studii Progresiste – FEPS (Bruxelles).

Statul social în România: necesitate sau

proiect revolut?
P e ruinele unei Europe devastate de Marele Război, profitînd de pacea oferi-
tă de Războiul Rece, s-a născut ceea ce la scară istorică poate fi considerat
doar un experiment: un tip de societate în care averea a fost distribuită destul de
echitabil, iar bogăţia nu a mai fost folosită pentru pregătirea unor noi războaie
expansioniste, ci pentru asigurarea progresului economic și social. Această nouă
realitate a fost încapsulată conceptul sub numele de „statul bunăstării”, chiar
dacă originile sematice ale noţiunii trebuie căutate în secolul al XIX-lea. Acum,
aflaţi într-un moment în care nu știm dacă sîntem la amurgul primei mari crize
economice a secolului al XXI-lea, sau dacă aceasta va avea un nou vîrf, urmînd
modelul „W”, tot mai multe voci se unesc, formînd un cor, proclamînd moartea
„statului asistenţial”, numele pe care dreapta îl folosește pentru a denumi statul
bunăstării.
În întreaga Europă statul social este supus unor presiuni de restrîngere, fo-
losindu-se argumentul crizei economice. Întîlnim două tipuri de acţiuni. Prima,
vizează punerea în acord a beneficiilor acordate cu resursele publice disponibile
într-o etapă de recesiune economică, situaţie întîlnită în statele conduse de gu-
verne de stînga (Grecia, Spania, Portugalia), fiind vizată „optimizarea” statului
social, iar nu distrugerea sa. A doua situaţie este cea în care criza economică este
folosită ca pretext pentru a aplica măsuri dure de austeritate care să aibă ca efect
atingerea obiectivului ideologic al „statului minimal”. În această situaţie se află
Letonia și România, conduse de guverne de dreapta, ambele desfășurînd politicile
de austeritate în condiţiile unor acorduri de finanţare cu Fondul Monetar Inter-
naţional. În cele ce urmează analizăm „cazul românesc”, atît dintr-o perspectivă
istorică mai largă, precum și în cele mai recente evoluţii.

„Statul social” sau „statul bunăstării”?

Deși la o primă vedere cele două sintagme par a fi identice, în realitate nu
este deloc așa. Termenul de „stat social” este o definire mai curînd tehnică, în
54
sensul său restrîns însemnînd protecţia împotriva a cinci riscuri principale: bă-
trîneţea, boala, șomajul, accidentarea și sărăcia.1 „Statul bunăstării” implică, în
plus faţă de acţiunile asumate de politicile sociale împotriva celor cinci riscuri, și
acţiunea legitimată democratic la nivel macro- și microsocietal pentru realizarea
unei societăţi incluzive și participative. „Statul bunăstării”, în accepţiunea sa so-
cial-democrată, este favorabil economiei de piaţă, nu și societăţii de piaţă, adică a
aplicării regulii profitului economic în toate ariile care produc bunuri publice.
Noţiunea de „stat al bunăstării” a început să fie discreditată de eșecurile în-
registrate în Europa nordică, însă social-democraţii au renunţat să o folosească în
contextul asumării tezelor neo-liberale prin „A treia cale”. În mod aparent ironic,
sfîrșitul epocii bipolare a însemnat victoria neo-liberalismului economic (a adep-
ţilor Școlii de la Chicago) nu doar asupra comunismului, ci și a visului statului
bunăstării. Situaţia cu adevărat stranie este aceea că, deși neo-liberalismul este
principalul responsabil ideologic pentru actuala criză economico-financiară ce a
lovit în principal Occidentul, soluţiile dominante aplicate nu sînt în sensul „do-
mesticirii” capitalismului financiar, ci regulile acestuia se extind și mai mult.

Statul social în România: mituri, stereotipuri, minciuni

„Statul social” este asumat de România în chiar textul Constituţiei sale din
1991, statul trebuind să asigure, prin măsurile economice și sociale, un nivel de
trai decent pentru cetăţeni și, în același timp, să asigure condiţii pentru ca drep-
turile să fie pentru toţi cetăţenii, fără discriminare. Mai mult, există și obligaţia
de solidaritate a statului faţă de cei mai dezavantajaţi. În fapt, prin acest tip de
prevederi, România s-a aliniat noului tip de constituţionalism, specific celui de
al treilea val al democratizării, care nu reduce raporturile contractuale dintre in-
divid și stat la o simplă codificare a drepturilor naturale, ci intră tot mai mult în
substanţa drepturilor sociale și economice.
Între prevederile constituţionale și realitatea socială s-a născut o tot mai mare
prăpastie. În condiţiile trecerii de la economia centralizată și etatizată la cea de
piaţă, bazată pe proprietatea privată, au avut loc transformări semnificative în so-
cietatea românească. Astfel, industria a lăsat loc predominant serviciilor în cadrul
economiei și numărul salariaţilor a scăzut de la 8 milioane în 1990 la circa 5 mi-
lioane în 2008 și la mai puţin de 4,3 milioane în anul 2010. Se apreciază că aproxi-
mativ încă un milion de persoane se află în zona gri a pieţei forţei de muncă.
România dispune în prezent de standarde sociale scăzute. Chiar și în condi-
ţiile în care pensionarii și mamele care primesc indemnizaţii sînt luaţi în calcul
(ei nu au, din punct de vedere tehnic, statutul de „asistaţi social”, cum se face
uneori confuzie), sumele alocate se situează sub media statelor Uniunii Europene.
Dreapta politică românească utilizează frecvent minciuna cu privire la ponderea
mare a cheltuielilor sociale în buget: în timp ce media europeană este de cca. 55%,

1
Vezi Arne Heise și Hanna Lierse, Budget Consolidation and the European Social Model, Friedrich
Ebert Stiftung, Berlin, March 2011.

55
 în România ponderea este de aproximativ o treime. În fapt, în România se reali-
zează cele mai mici cheltuieli sociale din cadrul Uniunii Europene. Acest lucru este
cunoscut în mediile profesionale, dar este ocultat (cu bună știinţă?) de către mass-
media, o bună parte a formatorilor de opinie și, evident, dreapta politică.
Încă nu s-a spus suficient de apăsat faptul că sistemul cotei unice a funcţionat
ca un adevărat dizolvant al statului social. Rezultatul este acesta: diferenţa dintre
veniturile primilor 20% cei mai înstăriţi din populaţie și cei 20% cu cele mai scăzu-
te venituri este cea mai mare din UE (7,04%, faţă de media europeană de 4,95%).
România este în vîrful inegalităţii sociale în Uniunea Europeană alături de alte
state de la periferie: Letonia, Lituania, Portugalia.
Un alt domeniu în care tezele statului minimal sînt aplicate în ultimii ani este
cel al educaţiei. Măsura cu cel mai mare impact negativ al legii Funeriu este redu-
cerea numărului anilor de școală obligatorie de la 10 la 9, pe cale de consecinţă,
reducerea învăţămîntului liceal la clasele X-XII. Motivul public al unei atari deci-
zii, în contrasens cu tendinţa europeană de creștere a nivelului de obligativitate a
școlii, a fost nevoia de a reduce rata abandonului școlar în cadrul învăţămîntului
liceal. Problema evidenţiată este reală, însă soluţia găsită este catastrofală. Redu-
cerea ratei de abandon școlar pentru copiii de 14-16 ani nu se face prin obligarea
acestora să mai rămînă un an în ciclul gimnazial, ci printr-o combinaţie de măsu-
ri de stimulare a interesului părinţilor și elevilor pentru ciclul liceal (inclusiv prin
ajutoare sau deductibilităţi fiscale) și măsuri penalizatoare pentru părinţi.
Consecinţa introducerii ciclului liceal de trei ani va fi, foarte probabil, scăde-
rea numărului de elevi din licee. Acestea vor deveni instituţii mai greu accesibile
pentru tinerii din mediile defavorizate, care vor fi astfel aruncaţi prematur pe
piaţa muncii.
Simultan cu schimbările în structura sistemului educaţional se desfășoară
acţiuni frenetice de închidere a unor școli din mediul rural, considerate a fi „ne-
viabile” din punct de vedere economic. Consecinţa previzibilă a acestei decizii va
fi creșterea nivelului de abandon școlar și, ca urmare, adîncirea marginalizării și
excluderii sociale. Toate aceste măsuri vor avea ca efect pe termen lung îngustarea
bazei de selecţie a elitelor și, pe cale de consecinţă, adîncirea decalajelor între Ro-
mânia și celelalte ţări din Europa centrală și de vest. Indiferenţa faţă de partea mai
defavorizată a naţiunii trebuie explicată prin credinţa dreptei în virtuţile darwi-
nismului social: doar cei mai adaptaţi pot reuși, ceilalţi sînt „pierderi colaterale”
programatic asumate.
Un fenomen similar se petrece și în sistemul sanitar, unde zeci de spitale – cu
predilecţie din micile orașe – sînt desfiinţate pur și simplu sau vor fi transformate
în azile de bătrîni (trebuie spus însă că există numeroase noi azile de bătrîni care
nu pot fi date în folosinţă pentru că autorităţile locale nu au bani pentru întreţi-
nerea lor). Derularea acţiunii de închidere a spitalelor din orașele mici arată dra-
mele colective la care sînt condamnate respectivele comunităţi, fiind de așteptat
ca starea de sănătate a populaţiei din zonele aflate la distanţă de marile orașe
să cunoască un proces sistematic de înrăutăţire, iar consecinţa nu poate fi de-
cît creșterea ratei mortalităţii. Procedînd astfel, dreapta politică rescrie în tăcere

56
contractul social, statul derobîndu-se de obligaţia de a furniza bunuri publice de
calitate și accesibile pentru toţi cetăţenii, menţinîndu-și însă în mod imoral pre-
tenţia de a colecta taxe și impozite.
Distrugerea statului social, desemnat sub formula „omului gras”, a fost jus-
tificată prin nevoia de a disponibiliza resursele pentru „investiţiile în infrastruc-
tură”. Desigur, investiţiile în infrastructură reprezintă o metodă verificată pen-
tru relansarea economiei, cu condiţia ca respectivele investiţii să aibă un efect de
multiplicare semnificativ. În mod concret vedem că programul cel mai promovat
al actualei majorităţi guvernamentale este „4 miliarde Euro pentru 10.000 km.
drumuri judeţene”. În mod evident, oricine cunoaște realitatea politică, știe că
respectivul proiect gestionat de ministrul Elena Udrea este o formă insidioasă de
pregătire a campaniilor electorale de anul viitor. Banii vor fi cheltuiţi, datoriile
vor crește și mai mult, iar drumurile rămîn la fel de proaste, potrivit unui model
experimentat și în trecut.
Elementul cel mai puţin analizat este acela al relaţiei dintre distrugerea sta-
tului social și, ca atare, creșterea gradului de dependenţă de stat, și modul în care
se desfășoară campaniile electorale. Introducerea votului în colegii uninominale
a mărit vertiginos costul campaniilor electorale, deoarece mita electorală – sub
formă de alimente, bani, haine, încălţăminte – a devenit un fenomen foarte larg
răspîndit în zonele cele mai sărace. Cu alte cuvinte, slăbirea sistemului de protec-
ţie socială a dus la creșterea dependenţei cetăţenilor săraci de autorităţile locale, a
ieftinit preţul votului, dar amploarea mitei electorale a crescut.

Lecţiile dure ale politicilor de austeritate

România nu putea nega realitatea economică, astfel încît adoptarea unor mă-
suri de rigoare bugetară erau și sînt în mod cert necesare. Problema care a generat
o parte a dezechilibrelor bugetare, cota unică, putea fi ea însăși – prin trecerea la o
impozitare diferenţiată – parte a soluţiilor. Însă, din raţiuni ideologice, cota unică
a fost menţinută, chiar dacă este generatoare de dezechilibre bugetare. Cheltuie-
lile sociale au fost amputate, însă așa-numitele „cheltuieli-materiale” ale institu-
ţiilor publice au rămas practic neafectate tocmai pentru că din acest capitol se
alimentează clientela politică.
În perioada acordului precedent cu FMI, România a înregistrat o scădere eco-
nomică de 10% din PIB, un plus de 200.000 de șomeri și 1 milion de săraci, pre-
cum și cea mai mare inflaţie din UE – 8%. În doi ani de acord cu FMI, România
nu a reușit să iasă din recesiune. Umbrela FMI nu a ajutat România să atragă mai
multe investiţii străine directe (ele au scăzut cu 50% în 2009 faţă de 2008 și cu
30% în 2010 faţă de 2009).
România a semnat un nou acord cu FMI, de tip „preventiv”, care continuă
linia precedentei înţelegeri, de introducere a regulii profitului în activitatea tutu-
ror furnizorilor de bunuri publice. Una dintre măsurile cu cel mai mare impact
social, dacă ea va fi pusă în cele din urmă în aplicare, se referă la eliminarea sub-
venţiilor pentru energia termică, simultan cu creșterea preţului la gaze. Dacă rea-
lizăm o corelaţie între aceste creșteri programate ale costului locuirii și mărirea
57
 preţului la alimente ne putem aștepta la apariţia unor puternice tensiuni sociale
în primăvara anului 2012. Dacă Uniunea Social Liberală își va menţine mesa-
jul centrist România ar putea fi bulversată de creșterea rapidă a unui nou partid
populist, cu mesaj justiţiarist și egalitar prin care să fie captată nemulţumirea
locuitorilor de la orașe.
Cea mai importantă concluzie a crizei economice pe care o traversează Ro-
mânia este aceea că statul român a trecut rapid de la condiţia de „tigru al econo-
miilor emergente”, cum era denumit în 2007, la ţară salvată de la faliment pentru
că producem prea puţin și consumăm prea mult pe datorie. România prezintă
simptomele tipice ale unei colonii economice, care nu mai are un sistem bancar
propriu, industria a fost aneantizată și vîndută ca fier vechi, iar marii importa-
tori de produse agricole, împreună cu lanţurile de hipermagazine, se impun cu
ușurinţă în faţa producătorilor.
România are nevoie disperată nu doar de un nou model (teoretic) de dezvol-
tare, ci chiar de acţiuni (neconvenţionale) pentru a atrage pe teritoriul său cît mai
mulţi producători de bunuri și servicii cu valoare adăugată mare. Aceasta este
principala provocare la adresa elitelor din România, fie că este vorba despre cele
politice, economice sau intelectuale.

Observaţii concluzive
vStatului social nu trebuie considerat o chestiune de fundamentalism ideolo-
gic, nici de către partidele de dreapta, nici de către social-democraţi. Statul social
reprezintă pentru Europa, implicit pentru România, o necesitate, iar nu un moft.
Distrugerea acestuia înseamnă, implicit, o ameninţare la adresa continentului
european. Statul social este o garanţie a păcii și stabilităţii în Europa.

(24 mai 2011)

58
 Da n U NGU R E A N U
Dan Ungureanu (n. 1971). Fost bursier la École Normale Supérieure din Paris
(1993-1995), a obţinut o diplomă de studii aprofundate la École Pratique des Hautes
Études (Secţia de Știinţe antropologice și religioase) din Paris (1995). Și-a susţinut
doctoratul în lingvistică istorică la Universitatea de Vest din Timișoara (2006), cu
o teză despre relaţiile lexicale dintre indo-europeană, altaică și uralică, o evaluare
statistică a corespondenţelor lexicale și semantice. A fost lector de limba română la
Universitatea Paris III – Sorbonne Nouvelle (2003-2005). A predat greacă și latină,
ca asistent, la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timișoara (1997-2006)
și a susţinut un seminar de etnopsihologie la Facultatea de Psihologie a Universităţii
(2006). Din 2009 predă la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad. Cărţi: Zidul de
aer. Tratat despre mentalităţi, Editura Bastion, 2008. Altele: arheologie (a săpat la
siturile romane de la Tibiscum și Mehadia).

Fondurile de pensii private, un nou FNI

obligatoriu pentru toţi
C are e oare dimensiunea optimă a statului? Între statul-cloșcă și statul-paznic-
de-far pot exista infinite nuanţe.
Ce anume trebuie lăsat pe seama iniţiativei individuale, ce anume trebuie
lăsat pe seama pieţei, și ce anume trebuie să fie răspunderea statului?
Economiștii sînt de obicei consideraţi a fi materialiști și cinici. Să deschidem,
în schimb, orice manual de economie: vom vedea că ideea însăși de piaţă e bazată
pe presupunerea că toţi cumpărătorii sînt perfect raţionali și atotcunoscători. Ni-
mic mai fals decît această presupunere.
Promotorii ideii statului minimal, a statului-paznic-de-far, sînt de fapt pro-
motorii ideii că funcţiile statului pot fi foarte bine preluate de piaţă: securitatea,
educaţia și sănătatea, de exemplu. Poliţia ar putea fi înlocuită de body-guarzi,
educaţia s-ar putea privatiza, iar sănătatea la fel. Asigurări private vor putea în-
locui asigurările obligatorii de stat.
Care este efectul economiei de piaţă și al asigurărilor private asupra sănătăţii se
poate vedea dintr-o comparaţie rapidă a cheltuielilor pentru sănătate în două ţări
cu PIB comparabil și sisteme politice asemănătoare, Statele Unite și Marea Britanie.
În SUA, cheltuielile totale de sănătate per capita sînt duble faţă de cele din Marea
Britanie. Marea Britanie s-a dotat cu un sistem de asigurări generale și obligatorii
imediat după război, NHS, pe cînd Statele Unite au diverse sisteme de asigurări
private. Americanii cheltuiesc de trei ori mai mult cu sănătatea, per capita, decît
japonezii. În ţara cu cele mai bune centre medicale, cele mai importante concerne
farmaceutice, ţara managementului eficace, medicina funcţionează risipitor.
Acest articol nu-și are locul. Kenneth Arrow a publicat, în 1963, „Uncer-
tainty and the welfare economics of medical care”1, un articol exhaustiv despre

1
http://www.who.int/bulletin/volumes/82/2/PHCBP.pdf.

59
 avantajele și dezavantajele unor asigurări de sănătate private sau de stat. Auto-
rul a primit ulterior premiul Nobel pentru economie; articolul este baza tuturor
studiilor ulterioare de economia sănătăţii, un clasic. Importanţa articolului nu
trebuie subestimată: concluziile articolului și corolarele sale pot fi generalizate la
alte domenii.
Două nume care ar trebui rostite în această dezbatere sînt cele ale lui Tversky
și al lui Kahneman, care au arătat că logica intuitivă a cumpărătorului e departe
de a fi raţională. Uneori cumpărătorul este emoţional; alteori, pur și simplu, min-
tea individuală calculează prost riscurile. Pentru ca asigurările de sănătate priva-
te să fie eficiente, ar trebui ca fiecare individ să fie capabil să-și calculeze diverse
riscuri de îmbolnăvire, ceea ce e imposibil. Apare o asimetrie informaţională în-
tre individ și firma de asigurări, asimetrie care o avantajează pe cea de-a doua. În
cazul asigurărilor de sănătate private, costul vînzării lor în detaliu, la bucată, re-
prezintă 30 % din costul total. Costurile de administraţie și profiturile reprezintă
13 % din cuantumul asigurărilor private de sănătate. Exit, voice, and loyalty a lui
A. O. Hirschman (nu, n-a luat premiul Nobel pentru economie, deși ar fi meritat)
se aplică din plin la dezbaterea asigurări private vs. asigurări de stat.
Atunci cînd există opţiunea asigurări de stat/asigurări private, asigurările
private vor selecta clienţi tineri și sănătoși, lăsînd clienţii bătrîni și bolnavi pe
seama asigurărilor de stat. Sistemul se va bloca în scurt timp.
Atunci cînd există numai asigurări private, acestea vor selecta clienţii tineri
și îi vor lăsa deoparte pe cei bătrîni și bolnavi (costul unei asigurări de sănătate
pentru un client bătrîn și bolnav, în SUA, e de 5000 de dolari anual – unii își
permit).
Atunci cînd asigurările sînt obligatorii, toată lumea contribuie, iar riscurile
sînt repartizate egal. În sănătate, ca în multe alte domenii, se aplică principiul lui
Pareto extrem – cinci procente din bolnavi consumă majoritatea resurselor siste-
mului de sănătate. Persoanele sănătoase au toţi stimulii să părăsească un sistem
de asigurări în care șansele (sau riscurile) lor de a beneficia de sistem sînt mici.
Statul are interese superioare de a avea o societate de oameni sănătoși, interese
chiar mai mari decît ale indivizilor, și despre ele nici nu e necesar să discutăm.
Educaţia de tip privat, de asemenea, este și ea o iluzie, fiindcă părinţi slab
educaţi nu pot estima nevoile de educaţie ale copiilor lor: copii dotaţi, să zicem,
într-o familie săracă, nu-și vor continua studiile fiindcă părinţii vor refuza să le
dea o educaţie superioară, sau, pur și simplu, nu-și vor da seama că odraslele lor
pot sau merită o educaţie superioară. Educaţia privată (sau educaţia plătită, e tot
una) are efecte sociale nocive pe termen lung.
Fie trei sisteme educative: gratuit și obligatoriu pentru toţi, parţial privat și
parţial de stat, complet privat.
Sistemul parţial privat și parţial gratuit există, la nivel pre-universitar, în cîte-
va ţări occidentale. Copiii claselor avute părăsesc sistemul general gratuit și obli-
gatoriu. Acesta se deteriorează încet. Clasele medii își dau copiii la școli private,
ceea ce mărește presiunea asupra acestora și crește taxele de înscriere. Școlile pu-
blice devin tot mai proaste. Cercul se închide. La nivel universitar a avut loc tra-

60
gedia din România: au apărut universităţile private, apoi universităţile de stat au
cerut și ele locuri cu plată. Ulterior, a început concurenţa între universităţi – ve-
niţi la noi, aveţi dreptul la o re-examinare fără plată! Veniţi la noi, aveţi dreptul la
trei re-examinări fără plată! Veniţi la noi, care avem taxe mai mici! Universităţile
s-au ieftinit și au scăzut preţul. Universităţi scrobite, ca „Babeș-Bolyai” din Cluj,
au deschis extensii în localităţi improbabile, ca Sighetul Marmaţiei (populaţie,
44.000 locuitori). „Nici Tübingen nu e mult mai mare”, ne argumentează domnul
Andrei Marga (comunicare privată).
În sistemul complet privat, plătit, educaţia nu face altceva decît să perpetueze
valorile unui grup închis, clasa superioară, sau elita. Un tînăr nu studiază fiindcă
vrea sau fiindcă este capabil ori inteligent, ci fiindcă părinţii îl pot educa. Edu-
caţia devine un simplu accesoriu de conspicuous consumption, un bun de lux, ca
mașinile rapide, șampaniile franţuzești, și blondele platinate și siliconate.
Voisem să folosesc termenul de monopson cu referire la asigurările de sănăta-
te de stat obligatorii. Îi rog în schimb pe răbdătorii mei cititori să mă creadă atun-
ci cînd le voi spune că absolvenţii facultăţilor de economie din România ignoră
termenul (ca și alte concepte de specialitate).

Arrow
Piaţa asigurărilor de sănătate este sub-optimă din cauza imposibilităţii de a
cuantifica în bani anumite riscuri. Asigurările de sănătate (ca și alte asigurări)
funcţionează pe baza unor calcule actuariale, dar există boli rare, cu tratament
costisitor, a căror ocurenţă e foarte greu de calculat. De aceea, asigurările priva-
te exclud expres sau implicit tratamentul anumitor boli rare. Structura anuală a
contractelor de asigurări face ca firma să respingă, de exemplu, un bolnav care a
contractat o boală cronică.
Arrow vorbește, voalat, despre „comportamentul ne-competitiv evident al
pieţei asigurărilor de sănătate, comportament care, în sine, interferează cu op-
timalitatea” (paretiană, n.n.). O expunere mai tăioasă a subiectului o face Paul
Krugman2, alt Nobel pentru economie.
Problema americană (care devine, încetișor, problema europeană) e că, în pro-
blema distribuţiei, se confruntă două principii: principiul știinţific (economiști)
și principiul democratic (deja virusat de lobby-urile asigurărilor de stat). Mentali-
tatea americană puerilă, lobby-urile din asigurări, interesele private ale politicie-
nilor și demagogia au făcut ca în America interesele economice private pe termen
scurt să prevaleze asupra intereselor societăţii pe termen lung.

Pensii de stat
Pensiile de stat, invenţie a ministrului conservator Bismarck, au ajuns, un se-
col mai tîrziu, a fi considerate o idee de stînga. În 2011, un ministru al muncii din
România compara pensiile de stat cu o schemă Ponzi, cu un joc piramidal. Într-

2
http://krugman.blogs.nytimes.com/2009/07/25/why-markets-cant-cure-healthcare/.

61
 adevăr, în 1990, opt milioane de angajaţi susţineau trei milioane jumate de pen-
sionari (un muncitor ţinea în spate 0,43 pensionar); în 2010, după două decenii de
economie de piaţă, 4,5 milioane de angajaţi contribuiau la 5,7 milioane de pensii.
Un muncitor ţinea în spate 1,29 pensionari, de trei ori mai mult ca înainte.
Problema nu e a sistemului de pensii în sine. Problema e a așa-zisei economii
de piaţă în România, care n-a creat, în două decenii, nici un loc de muncă. Siste-
mul n-a reușit altceva decît să scoată de pe piaţa muncii două milioane de oameni,
care muncesc în străinătate, care au ieșit de pe piaţa muncii din România și care
nu mai contribuie la sistemul de pensii din România.
Guvernele succesive au închis fabrici și uzine, au alungat două milioane de
persoane apte de muncă din România, au pensionat ce au putut. După care au re-
venit la locul faptei, pășind pe vîrfuri printre petele de sînge, retrovizoare strivite,
mormane de tăblăraie boţită și parbrize făcute praf. Strîmbîndu-se, au declarat
sentenţios „sistemul ăsta de pensii de stat era din start o schemă Ponzi”. Atunci
cînd spargi ferestrele unui conac, scoţi ţigle din acoperiș și lași ușile vraiște, sigur
că, după douăzeci de ani, o să ajungă o ruină.
Pensiile private sînt o idee proastă. Pentru cei care au o minimă conștiinţă
civică, îi trimit la cazul Argentinei, unde pensiile private s-au prăbușit în timpul
crizei și au trebuit naţionalizate și suprimate. Pensiile private sînt bani pe care
statul mi-i confiscă cu forţa și-i dă unei persoane private să-i investească. Pensiile
private, nu doar în România, sînt un nou scandal FNI în coacere. Statul a fost in-
capabil să supravegheze investiţiile FNI, și va fi incapabil să supravegheze investi-
ţiile în fondurile de pensii private. Sistemul de pensii private este, în România, un
nou FNI, obligatoriu pentru toţi, de o sută de ori mai mare decît originalul.

Coda
În educaţie și sănătate, sistemul bazat pe piaţă și iniţiativa privată e destinat
din start blocării. Pătrunse de ideologie americană, încurajate după 2010 de think-
tank-urile Tea Party din SUA, plătite din fondurile de campanie ale fraţilor Kohn,
guvernele dîmboviţene s-au obrăznicit. Criza economică a fost folosită ca pretext
pentru a se lichida, încet, protecţia socială destinată tuturor. Nimic mai odios
decît acești pompieri piromani. De-reglementarea pieţelor financiare a provocat
criza economică, și criza a fost folosită de hienele nou apărute pentru lichidarea
unor spitale și a Codului Muncii.

Teoria conspiraţiei
Există în societate efecte emergente și acţiuni sociale deliberate. Diversele gu-
verne ale României după 2005 au încercat să ne arate că diverse efecte nocive ale
guvernării comuniste erau acţiuni sociale deliberate, iar efectele nocive ale diverse-
lor guvernări de după 1990, simple efecte emergente, de care nu răspunde nimeni.
Spălarea marxistă pe creier, în universităţi, era o acţiune socială deliberată; anal-
fabetismul studenţilor de după procesul Bologna ar fi un efect emergent. Sărăcirea
ţăranilor colectivizaţi a fost o acţiune socială deliberată; prostituţia și copiii străzii

62
din ultimul deceniu ar fi un efect emergent. Democraţia parlamentară e un sistem
politic foarte bun, fiindcă nici un guvern nu răspunde de consecinţele pe termen
lung ale guvernării sale și de efectele secundare ale legilor votate. Nici gradul de
morbiditate al populaţiei (nu se-ngrijesc, mănîncă toate prostiile, nu se spală, și
dup-aia se miră că se-mbolnăvesc), nici tîmpirea ei (e vina studenţilor că nu vin
la cursuri și chiulesc) nu par a fi efectele unei acţiuni deliberate. În fapt, oamenii
sînt bolnavi fiindcă sistemul medical e ineficace, și studenţii sînt analfabeţi fiindcă
trebuie să-și plătească taxele de școlarizare muncind (și ne-venind la cursuri). Spe-
ranţa de viaţă în România e mai mică decît în China și decît în fîșia Gaza.

(26 mai 2011)

63
 Cipr ia n ȘI U L E A
Ciprian Șiulea (n. 1969). Profesor de știinţe socio-umane în perioada 1995-1999, zia-
rist între 2004 și 2008, în prezent traducător. Autor al volumului Retori, simulacre,
imposturi (Compania, 2003).

România și oligarhia socială de piaţă

D isputele din ultimul timp despre statul social se suprapun doar în mică mă-
sură cu disputa teoretică, de principiu, despre stat maximal-minimal. Aceas-
ta din urmă e un domeniu cultural vast, cu evoluţie continuă, dar ce mi se pare
mie mai important pentru noi e să vedem cum se articulează și cum nu disputa și
situaţia noastră locală pe nivelul teoretic, de principiu.
În primul rînd, după cum a demonstrat Victoria Stoiciu într-o serie de artico-
le de pe CriticAtac, noi nu avem de fapt un stat social1, cel puţin în sensul în care
suma prestaţiilor sociale din România este net inferioară mediei europene. Deci
dreapta românească, atunci cînd cere abolirea unui presupus stat social hiper-
trofiat, cere abolirea a ceva ce nu există, plasîndu-se în plin absurd. Clarificarea
acestei imagini deformate e cu atît mai dificilă cu cît dreapta intelectuală de la
noi e foarte obsesională în această privinţă, din cauza înghiţirii pe nemestecate a
unui discurs ideologic pro-piaţă primitiv, în contextul prăbușirii comunismului,
discurs pe care apoi nu l-a mai pus niciodată în discuţie.
Disputa politică a contribuit și ea la haosul conceptual, puterea limitîndu-se
la același discurs primitiv și revanșard (nu e clar faţă de cine, uneori obiectul pare
a fi întreaga societate), iar PSD (în mare măsură, chiar și PNL) limitîndu-se la
propuneri populiste incoerente obţinute prin simpla inversare a lozincilor puterii,
deci departe de a constitui un discurs articulat și semnificativ. Ce e mai trist e că
sursa dezarticulării discursurilor celor două partide nici nu e necesitatea acomo-
dării în noua alianţă; ele erau la fel de incoerente și pe cont propriu.

În ce mod nu avem stat social

De ce nu avem stat social, și în ce mod nu avem stat social clasic? Nu avem stat
social pentru că setul de politici comuniste a fost înlocuit, treptat, de un mix de
politici în parte motivate ideologic, în parte produse de incoerenţa și ineficienţa
administraţiei, în parte consecinţă a unei plaje de opţiuni destul de incerte în
societate. Factorii favorizanţi importanţi au fost continuarea acceptării și după
1989 ca normalitate a unui nivel de trai foarte scăzut, supravieţuirea unui mod de
viaţă paramodern, bazat pe familia extinsă, simbioza cu economia informală și

1
Victoria Stoiciu, „Despre inegalităţi și creștere economică”, 1 februarie 2011: http://www.criticatac.
ro/4311/despre-inegalitati-si-crestere-economica/; Victoria Stoiciu, „Cît de leneși sînt românii”, 21
septembrie 2010: http://www.criticatac.ro/1197/cat-de-lenesi-sînt-romanii/.

64
agricultura de subzistenţă și, mai mult decît orice, izolarea individualistă într-o
sferă oarbă a vieţii private, ca urmare a unei eroziuni cronice dar brutale a ideilor
de egalitate și universalism, atît cît au existat ele vreodată.
Cheltuielile sociale globale din România (asistenţă socială propriu-zisă plus
serviciile sociale fundamentale, sănătatea și educaţia) sînt foarte mici și din cauza
ineficienţei economice generale, dar mai ales din cauza acestei lipse de opţiuni
clare a societăţii în general, a now man’s land-ului de politici publice și strategie
rezultat de aici. Ca și comunismul, modelul politic și economic instaurat în 1989
cu larg concurs extern începe să dea semne de oboseală după cîteva decenii. Dacă
în cazul comunismului oboseala însemna abaterea tot mai flagrantă de la un mo-
del destul de clar impus printr-o transofrmare masivă, în cazul democraţiei de pi-
aţă actuale oboseala este cea a unor căutări ezitante prelungite foarte mult, a unui
model aproximativ întemeiat mai mult negativ, prin respingerea celui anterior.
Sigur, există multe probleme concrete cu nivelul și modelul „statului soci-
al” român. Cuantumul global al cheltuielilor, doar în parte explicabil ideologic,
proasta targetare și în general lipsa unei strategii și a unor obiective clare, re-
cunoscute ca atare; chiar și dacă ideologiile diferite ar impune obiective diferite
între partide (eu continui să cred că aceste diferenţe sînt mult mai relative și con-
juncturale decît pot părea), ar trebui să existe măcar un limbaj conceptual comun
în care sînt definite aceste obiective diferite, ceea ce nu există. Cred că nimic nu
poate explica mai bine haosul conceptual din jurul ideii de „stat social” în Româ-
nia decît programul transpartinic ANL, declarat „social”, dar destinat furnizării
de apartamente noi și chiar vile unei clientele de oameni de afaceri, manageri
privaţi și de stat, oameni politici de rang 3-4 și rudele lor, funcţionari importanţi
etc., ceea ce desigur că frizează demenţa2.
Sigur, corupţia e o explicaţie care vine în minte automat pentru eșecul sis-
temului social (ca, de altfel, pentru absolut orice, în urma promovării agresive a
discursului anticorupţie ca substitut al oricărei agende reale). Dar corupţia expli-
că doar posibilitatea „tehnică” a fraudării masive a sistemului social. Explicaţia
de fond rămîne aceea că statul român este un stat în care ideea de egalitate și
universalism este aproape complet distrusă, un stat clădit la modul esenţial pe
privilegii și discriminări stabilite în virtutea unui criteriu de simplă putere. ANL
și alte repartiţii de locuinţe, sistemele paralele și aberante de pensii și sănătate, ac-
ţiunile primite la privatizare de angajaţii anumitor companii, privilegiile obscene
ale „revoluţionarilor”, tarifele notariale fixe care înseamnă îmbogăţire fabuloasă
în cîţiva ani pentru orice membru al castei, discrepanţele atît de mari și arbitrare
între salariile din sistemul public încît se traduc și ele în termeni de privilegii și
discriminare, toate acestea au fost stabilite pe criteriul apropierii de putere, sau
cel puţin al comodităţii decidenţilor în exercitarea unei puteri lipsite de criterii
principiale. Orice categorie mai restrînsă, de exemplu, este din start favorizată la

2
Un episod recent, în acest articol din România liberă: http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/in-
vestigatii/anl-ia-de-la-saraci-si-da-la-bogati-225867.html.

65
 salarizare și alte condiţii din cauză că „nu se simte la buget”, în timp ce catego-
rii foarte mari precum personalul didactic sau medical sînt salarizate mizerabil
pentru că „nu sînt resurse”. Un șofer RATB cîștigă de cinci ori mai mult decît o
asistentă pentru că face parte dintr-o categorie mult mai restrînsă și mai apropia-
tă de decident: singurul criteriu este puterea arbitrară, ideile de echitate și merit
nu se mai zăresc nicăieri.

Principiul puterii arbitrare

Precaritatea statului social de la noi nu e atît consecinţa unei opţiuni politice
și sociale dure în favoarea modelului capitalist, cît mai ales a erodării fundamen-
telor sociale (care și ea transgresează epocile), în primul rînd ideea de egalitate și
universalism despre care vorbeam, dar și cea de merit, responsabilitate etc. Este o
combinaţie nefericită de individualism prost și colectivism prost, excesele produ-
cîndu-se exact acolo unde nu ar trebui: prea mult individualism în spaţiul privat,
prea mult colectivism în spaţiul public. Ca multe alte lucruri, și acest individua-
lism orb, despre care s-a spus atît de des că a fost inventat după 1989, de fapt tran-
sgresează epocile. În ciuda frumoaselor ficţiuni cu extraordinara solidaritate care
îi unea pe români împotriva regimului comunist, ceea ce îi unea de fapt în ultima
perioadă a lui era această sete enormă de prosperitate și status (ca să rămînem la
eufemisme), care a pus bazele cursei oarbe de după 1989.
Nu avem stat social real, dar nu avem nici sistem ultra-capitalist, deși există
suficiente elemente de capitalism sălbatic. Cred că modelul care explică cel mai
bine societatea românească de acum este cel al unei „oligarhii” sui generis emer-
gente, extinsă la majoritatea palierelor societăţii. De ani de zile ni se recită refre-
ne imbecile despre moguli; în opinia mea, mogulii propriu-ziși sînt o problemă
minoră în comparaţie cu oligarhizarea unei mari părţi a societăţii, un fenomen
mai larg. Puterea funcţionează discreţionar, iar relaţiile din cadrul societăţii sînt
stabilite în mare parte printr-o relaţie mai mult sau mai puţin directă cu puterea,
în virtutea căreia diferite categorii sociale își forjează statute arbitrare.
Marii perdanţi ai acestui sistem sînt, evident, orice categorie socială neconec-
tată la vreo formă de putere sau de centralitate: nu doar categorii rămase complet
în afara societăţii, dar și beneficiari ai unor forme de asistenţă socială derizorii, și
categorii întregi de angajaţi full-time, fie muncitori din fabrici private care mun-
cesc din greu pentru salariul minim, fie categorii întregi de bugetari, cu sau fără
studii. Beneficiarii acestei oligarhii originale se întind și ei de la clientela politică
administrativă și de afaceri pînă la falșii pensionari de boală și de la privilegiaţii
de lux din TVR pînă la privilegiaţii de rînd din companiile naţionale. Inegalităţi-
le, disparităţile și discriminările au atins cote care afectează serios ţesutul social.
Este important să discutăm în termeni ideologici generici, dar este la fel de
important să discutăm și în termeni locali și în cei ai situaţiei de fapt, și e impor-
tant ca aceste niveluri și direcţii diferite să fie corect armonizate. De exemplu, a
considera că întreaga economie trebuie să fie de stat e o opţiune ideologică coe-
rentă, dar a susţine un anumit aranjament în relaţia sector bugetar-sector din
această perspectivă, deci a da o formulă pentru coabitarea stat-privat ca și cum
66
aceasta este ceva normal, dar conturînd această formulă pe baza presupoziţiei im-
plicite că sectorul privat nu ar trebui de fapt să existe, asta mi se pare o modalitate
complet greșită de a combina criteriul ideologic cu cel pragmatic.
Așa cred că se pot explica situaţii precum aceasta: în sadica epopee a crizei și
a măsurilor de amputare brutală a „statului social” care nu prea există, aproape
nimeni nu a luat vreodată apărarea muncitorilor din sectorul privat; nici dreapta,
deși erau „la privat”, nici stînga, deși erau muncitori. Mi se pare ceva ce ţine de
același arbitrar greu care a uitat principiile și despre care spuneam că domină în
general aranjamentele noastre sociale.

Concluzia
Reluînd: nu avem stat social pentru că dreapta intelectuală domină încă stîn-
ga intelectuală, pentru că dreapta politică are o mai bună aderenţă la ideologia
ei și la implementarea ei în politici concrete decît are stînga politică la ideologia
și politicile ei (ceea ce nu e neapărat un mare merit, e și mai simplu să elimini
mecanisme, fără să te gîndești la consecinţe, decît să le creezi). Dar nu avem stat
social și pentru că nu avem stat cu adevărat modern, din toate motivele enume-
rate mai sus, primul dintre ele rămînînd acela că ideea simplă de egalitate reală
între oameni a rămas încă o idee exotică în imensa majoritate a zonelor politice și
intelectuale de la noi. Părerea mea e că nu vom avea nici stat social, nici societate
democratică și funcţională atîta timp cît ideologiile politice și strategiile de guver-
nare conjuncturale din România nu vor fi reșapate, în toate taberele importante,
plecînd de la acest principiu simplu, în parte transideologic.

(30 mai 2011)

67
 Cr ist i na R AŢ
Cristina Raţ (n. 1977). A studiat sociologie la Cluj, apoi în programul de master al
Central European University (Varșovia, 2002). A urmat un stagiu de pregătire doc-
torală la Social Policy and Social Work Department, University of Oxford (2003-
2004). Dizertaţia doctorală, The Social Segregation of the Poor in Romania during
the Transition. The Impact of Social Transfers, a fost susţinută în 2009, la Univer-
sitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj. În prezent este lector la Facultatea de Sociologie și
Asistenţă Socială a Universităţii „Babeș-Bolyai”, unde predă cursul de Stratificare
și Mobilitate Socială, și cel de Probleme și Politici Sociale. Publicaţii: „The Im-
pact of Minimum Income Guarantee Schemes in Central and Eastern Europe”, in A.
Cerami and P. Vanhuysee (eds.), Post-Communist Welfare Pathways: Theorizing
Social Policy Transformations in CEE, Basignstoke, Palgrave Macmillan, 2009, pp.
164-181; „Romanian Roma, State Transfers, and Poverty”, International Journal
of Sociology, vol. 35 (2), 2005, pp. 85-93.

Părinţi netrebnici și familii sănătoase.

Faţa disciplinatoare a politicilor familiale
U nul din zece copii din România trăiește într-o familie în care nimeni nu are
un loc de muncă.1 Un sfert dintre copii trăiesc în gospodării cu venituri sub
pragul de sărăcie.2 Familiile cu trei sau mai mulţi copii se situează sub pragul
de sărăcie în proporţie de 40%.3 În ultimii ani, numărul nou-născuţilor era de
aproximativ 220.000 pe an, faţă de 350.000, cît ar fi necesar pentru reproducerea
populaţiei: sporul natural al populaţiei este negativ, -1,6.4 Deși avem cele mai ti-
nere mame la prima naștere din spaţiul UE (23,1 ani în rural și 27,1 ani în urban),
rata de fertilitate din România (1,3 copii/femeie) este printre cele mai scăzute.5 În
2010, mortalitatea infantilă era de 9,2 la 1.000 nașteri vii, o ameliorare semnifica-
tivă faţă de valoarea de 20 din anul 2000, dar în continuare mult peste media UE-
27 de 5 la 1.000 nașteri vii. Cheltuielile cu prestaţiile sociale acordate familiilor cu
copii (măsurate în monedă echivalentă PPS pe cap de locuitor), deși au crescut în
ultimul deceniu, au rămas mult sub media ţărilor UE.

1
Eurostat, Statistical data for the European Commission (May 2011): http://epp.eurostat.ec.europa.
eu/portal/page/portal/statistics/themes.
2
Ministerul Muncii, Familiei și Protecţiei Sociale, Raport strategic privind protecţia socială și inclu-
ziunea socială (2008-2010), București, 2008: http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/
file/Rapoarte-Studii/081208Raportul2008-2010.pdf.
3
Idem.
4
Institutul Naţional de Sănătate Publică, Raportul Stării de Sănătate în România 2010, București,
INSP, 2011: http://www.insp.gov.ro/cnepss/wp-content/themes/PressBlue/pdf/Raport%20stare%20
sanatate.%20Indicatori%20ECHI.pdf.
5
European Commission, Fertility Statistics (May 2011): http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_
explained/index.php/Fertility_statistics.

68
700

600

500

European Union (27 countries)

400
Euro area (16 countries)
Hungary
300
Poland
Romania
200

100

0
20

20

20

20

20

20

20

20

20
00

01

02

03

04

05

06

07

08
În condiţiile decretării stării de „austeritate bugetară” și scăderii considera-
bile a veniturilor populaţiei, ne așteptăm ca accentul discursiv să fie pe funcţiile
anti-sărăcie ale prestaţiilor familiale, mai precis: (a) prevenirea situaţiilor de sără-
cie tranzitorie generate de costurile suplimentare ale familiei după nașterea unui
copil (prin acordarea alocaţiei pentru nou-născuţi, indemnizaţiei pentru creșterea
copilului, alocaţiei universale pentru copii, deduceri din venitul impozabil, scutiri
de taxe) și (b) ameliorarea situaţiei financiare a familiilor sărace (prin acordarea
„ţintită” a unor prestaţii familiilor cu venituri sub un prag minim). Cu excepţia
indemnizaţiei pentru concediul de maternitate6, plătit din Fondul Unic de Asi-
gurări Sociale de Sănătate, toate celelalte prestaţii sociale, inclusiv indemnizaţia
pentru creșterea copilului mic, sînt plătite din bugetul de stat, prin fondul alocat
Ministerului Muncii, Familiei și Protecţiei Sociale. Prestaţiile familiale ar trebui
să funcţioneze deci într-o logică redistributivă, acordînd sprijin echitabil familii-
lor pentru creșterea copiilor lor. Să vedem.
Ipoteza 1: Deoarece în perioadele de instabilitate economică ratele de fertilita-
te scad și mai mult, ne așteptăm ca guvernanţii să menţină „recompensele” finan-
ciare acordate la nașterea unui copil. Mai ales în condiţiile în care acest „drept”
este oricum rezervat doar primilor patru născuţi ai unei mame. Ratele ridicate de
mortalitate infantilă solicită, de asemenea, măsuri adiţionale de protecţie socială
și asistenţă medicală în perioada sarcinii.
Din iulie 2010, nu se mai acordă din trusoul la naștere, nici alocaţia pentru
nou-născuţi în valoare de 230 lei. În aprilie 2011, în mediul rural și în orașe mici

6
Concediul de maternitate obligatoriu, plătit din contribuţiile angajatului (în prezent, 0,85% din
fondul de salarii), a constituit iniţial o măsură de protecţie socială a femeilor angajate în sectorul in-
dustrial, care pierdeau orice venit propriu absentînd de la muncă în perioada perinatală. La presiu-
nea mișcărilor feministe, se introduc în legislaţia muncii măsuri ce protejează femeile însărcinate
și mamele care alăptează. Indemnizaţia de maternitate este o formă de înlocuire a salariului și se
acordă de regulă doar pentru o perioadă de 2-3 luni (în România, 126 de zile, cu o rată de înlocuire
de 85% din venitul asigurat).

69
 (unde riscul mortalităţii infantile este cel mai ridicat) au fost desfiinţate 65 de
spitale care asigurau supravegherea sarcinii și a nașterii.
Ipoteza 2: Deoarece indemnizaţiile pentru creșterea copilului se acordă din
bugetul de stat (nu din fonduri de asigurare), dar cuantumul lor totuși depinde de
venitul anterior, ne așteptăm la o scădere a plafonului maxim la care au dreptul
părinţii aflaţi în concediu pentru creșterea copilului mic. Reducerea duratei conce-
diului nu pare fezabilă, în condiţiile numărului redus de locuri în creșe publice și al
costului ridicat al serviciilor private.
În mai 2010, cuantumul indemnizaţiei scade cu 15% și plafonul coboară la
3.400 lei (de 5,6 ori mai mare decît salariul minim brut). În decembrie 2010, in-
demnizaţia este restructurată: se calculează drept 75% din venitul asigurat, cu un
prag maxim de (a) 3.400 lei pentru părinţii care optează să rămînă în afara pieţei
muncii pînă cînd copilului împlinește un an, SAU (b) 1.200 lei, pentru părinţii
care vor aștepta a doua zi de naștere a copilului și abia apoi se vor întoarce la mun-
că. Valoarea minimă se păstrează la 600 lei. În decembrie 2010, ministrul declară
că majoritatea părinţilor vor opta pentru concediul mai scurt (un an sau chiar
mai puţin), ceea ce va aduce economii bugetare. Dar estimările din martie 2011
arată că 75% dintre părinţi au ales varianta concediului de 2 ani, singura excepţie
de la această tendinţă fiind capitala7. Explicaţia? Conform statisticilor MMFPS8
pentru anul 2009, 87,7% din părinţii aflaţi în concediu de creștere a copilului mic
erau îndreptăţiţi să primească doar valoarea minimă a prestaţiei, de 600 lei. Doar
5% se calificau pentru indemnizaţii mai mari de 1.200 lei. Chiar dacă noua lege se
aplică doar pentru nașterile din 2011, distribuţia părinţilor în funcţie de venit este
probabil foarte asemănătoare. Deși există „opţiunea” întoarcerii la locul de mun-
că în cursul primului an de concediu (contra unui „stimulent” financiar), aceasta
rămîne implauzibilă datorită numărul foarte mic de locuri disponibile în creșele
publice și preţurilor prohibitive practicate de cele private (acordarea unor „tichete
de creșă” este la discreţia patronilor și nu poate rezolva problema).
Ipoteza 3: Datorită scăderii veniturilor populaţiei, ne așteptăm ca numărul
familiilor eligibile la prestaţii bazate pe testarea mijloacelor (ţintite către cei săraci)
să crească.
Pragul de eligibilitate pentru alocaţia complentară pentru familiile nevoiașe
cu copii și alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală scade cu 100 lei:
de la 470 lei în 2009 (echivalentul salariului minim net pe economie) la 370 lei
în 2010. Cuantumul prestaţiei se diferenţiază în funcţie de veniturile familiei,
scăzînd cu cca. 10 lei pentru familiile cu venituri între 270-370 lei/membru de
familiei și crescînd într-o oarecare măsură pentru cele cu venituri sub 270 lei.
Eligibilitatea se îngustează și funcţia preventivă este practic eliminată.

7
Vezi Ziarul financiar, 29 martie 2011.
8
Ministerul Muncii, Familiei și Protecţiei Sociale, Analiza statistică a datelor privind acordarea in-
demnizaţiei pentru creșterea copilului în functie de veniturile beneficiarilor în trimestrul I al 2009,
București, 2009.

70
 Ipoteza 4: Ţinînd cont că două din zece femei ocupate au statutul de „lucrător
familial neremunerat” (diferit de „casnică”!) – vezi Anuarul Statistic al României,
2010, ceea ce nu le conferă dreptul la nici un fel de prestaţie „contributivă” (mater-
nitate sau indemnizaţie pentru creșterea copilului), iar unul din zece copii trăiesc
în familii în care nimeni nu are un loc de muncă, ne așteptam la introducerea unor
măsuri de protecţie socială în sprijinul acestor familii.
Problema nu a constituit o prioritate pe agenda politică.
Ipoteza 5: În perioadele de criză economică, ne așteptăm la prevalarea funcţiei
anti-sărăcie a prestaţiilor sociale, prin urmare familiile cu venituri scăzute ar tre-
bui să beneficieze de prestaţii mai mari, iar cele cu venituri mai ridicate de prestaţii
mai mici.

Microsimulare 1:
Veniturile unei familii nucleare cu doi copii: unul sub 2 ani și al doilea de 5 ani
Venit % venit
Indem-
Venit alocații Venit din
Cifrele reprezintă valori în lei nizație
tatăl pentru total prestații
mama
copii familiale
1. Tatăl îngajat pe salariu minim pe
550 0 302 852 35%
economie, mama nu a fost angajată
2. Tatăl îngajat pe salariu minim,
mama în concediu de creștere a 542 600 242 1,384 60%
copilului (pentru salariu minim)
3. Tatăl îngajat pe salariu mediu,
mama în concediu de creștere a 1,397 1,016 242 2,655 47%
copilului (pentru salariu mediu)

Sursa datelor: MMFPS, 2011. Calcule proprii. Notă: La stabilirea salariului

net al tatălui am luat în considerare deducerea de bază aplicabilă pentru trei per-
soane aflate în întreţinere în primul caz și două persoane (doar copiii) în cazurile
2 și 3. Prima situaţie poate fi controversată: ţinînd cont că valoarea indemnizaţiei
pentru creșterea copilului este mai mare decît salariul minim net, unii taţi vor
prefera să intre în concediu pentru creșterea copilului și, eventual, să compenseze
veniturile familiei prin munci ocazionale. Asemenea situaţii se regăsesc frecvent
în mediul rural9.

9
Ministerul Muncii, Familiei și Protecţiei Sociale, Studiu de impact asupra măsurilor promovate
prin OUG 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creșterii copilului în perioada 2006-2009,
București, 2009.

71
 Microsimulare:
Veniturile unei familii nucleare cu doi copii: de 5 ani și 7 ani
Venit % venit
Indem-
Venit alocații Venit din
Cifrele reprezintă valori în lei nizație
tatăl pentru total prestații
mama
copii familiale
1. Tatăl îngajat pe salariu minim pe
550 0 144 694 20.7%
economie, mama nu este angajată
2. Tatăl și mama angajați pe salariu
526 526 134 1,186 11.3%
minim
3. Tatăl și mama angajați pe salariu
1,389 1,389 84 1,862 2.9%
mediu

Sursa datelor: MMFPS, 2011. Calcule proprii. Notă: La calcularea salariilor

nete am luat în considerare cîte un copil aflat în întreţinerea fiecărui părinte.
Prestaţii pentru copii: 42 lei alocaţia universală, 60 lei alocaţia de susţinere (fosta
alocaţie complementară) pentru cazul 1 și 50 lei pentru cazul 2.
Microsimulările arată că, în perioada concediului de creștere a copilului, pă-
rinţii care au lucrat pentru salariul mediu pe economie primesc prestaţii sociale
de două ori mai mari decît părinţii care au lucrat doar pentru salariul minim, in-
diferent de veniturile familiei. După revenirea la locul de muncă, diferenţa dintre
prestaţiile sociale pe care le primesc părinţii cu venitul minim și cei cu venitul
mediu este de 50 lei pe lună, în cazul în care au doi copii. Părinţii care nu sînt
angajaţi au dreptul să aplice pentru ajutor social în baza legii venitului minim
garantat. Pentru o familie compusă din patru persoane, suma maximă pe care o
pot primi (alocaţii + ajutor social) este de 390 lei/lună, indiferent de vîrsta copiilor.
Strategia de reformă a asistenţei sociale10 prevede eliminarea alocaţiei de susţi-
nere și comasarea cu acordarea venitului minim garantat, într-un „ajutor pentru
inserţie socială”, sub deviza „raţionalizării” prestaţiilor sociale11.

Familialism elitist și disciplinarea fertilităţii

Discursul familialist s-a revigorat în Europa, dar diferă măsura în care sta-
tul, prin politici redistributive și servicii sociale, contribuie la creșterea copiilor.
Preluînd distincţia lui Leitner12 între familialism implicit și explicit, Polakowski

10
Ministerul Muncii, Familiei și Protecţiei Sociale, Strategia naţională de reformă în domeniul asis-
tenţei sociale 2011-2013, București, martie 2011: http://www.mmuncii.ro/ro/articole/2011-03-10/
strategia-privind-reforma-in-domeniul-asistenei-sociale-din-romania-2011-2013-2083-articol.
html.
11
Vezi Ibid., p. 17.
12
Sigrid Leitner, „Varieties of Familialism. The caring function of the family in comparative perspec-
tive”, European Societies, 5 (4), 2003, pp. 353-375.

72
și Szelewa13, apoi Szikra și Tomka14 trasează profilul de „familialism” al ţărilor
din Europa Centrală și de Est: în Polonia avem un familialism implicit: discurs
puternic pro-familie și pronatalist, dar prestaţii scăzute și servicii cu un grad de
acoperire redus; sarcina creșterii copiilor revine în mare parte familiei; în Cehia,
familialism explicit: discurs puternic pro-familie, prestaţii generoase și servicii
dezvoltate; în Ungaria, familialism opţional: discurs puternic pro-familie și mai
ales pro-maternitate, prestaţii generoase dar legate de statutul de mamă, servicii
mai puţin dezvoltate și utilizarea lor opţională.
România nu a fost inclusă în studiul lor, dar profilul se conturează destul de
clar. Copiii din familii sărace sînt văzuţi mai degrabă drept „probleme” ce nece-
sită „soluţii”, decît ca „resurse” ce merită „investiţii sociale”.15 Aderarea greoaie la
UE, cînd rapoartele critice ale Comisiei Europene inculpau situaţia deplorabilă a
copiilor instituţionalizaţi și mai ales a „copiilor străzii”, a întărit această optică.
Au fost înfiinţate instituţii noi de asistenţă socială, prestaţiile sociale au fost re-
gîndite, dar resursele alocate au rămas insuficiente pentru a adresa în mod real
problemele. „Soluţia” a fost disciplinarea fertilităţii în rîndul categoriilor sociale
caracterizate printr-un „deficit” de resurse economice și „resurse umane” cu va-
loare de piaţă, mai ales a feritilităţii în rîndul „ţiganilor”, definită în cadrele tipice
ale discursului conservator-moralizator de „cultură a sărăciei” și „underclass”,
cu toată artileria de mesaje etno-naţionaliste și fobii demografice apocaliptice.
Politicile familiale au adoptat un familialism elitist, însoţit de delegitimarea re-
vendicărilor familiilor sărace cu copii, mai ales a celor cu mulţi copii. Părinţii
care eșuează în comodificarea muncii lor pe piaţă și în limitarea fertilităţii la trei
copii sînt blamaţi la unison, desemnaţi ca părinţi „netrebnici” și „iresponsabili”.
Iar „familiile sănătoase” devin o unealtă discursivă volatilă, cu un înţeles dife-
rit pentru conservatorismul ortodox și neoliberalismul „flexicurităţii”, reiterînd
eugenismul social al perioadei interbelice și accentuînd pericolele la care sînt ori-
cum expuși copiii care se mai nasc în România.

(31 mai 2011)

13
M. Polakowski and D. Szelewa, „Who Cares? Patterns of Care in Central and Eastern Europe”,
Journal of European Social Policy, 18 (1), 2008, pp. 115-131.
14
D. Szikra and B. Tomka, „Social policy in East Central Europe: Major trends in the 20th century”,
in A. Cerami, P. Vanhuysee, Post-Communist Welfare Pathways: Theorizing Social Policy Transfor-
mations in CEE, Basignstoke, Palgrave Macmillan, 2009.
15
Vezi R. Lister, „The Third Way’s Social Investment State”, in J. Lewis and R. Surrender (eds.), Wel-
fare State Change. Towards a Third Way?, Oxford, Oxford University Press, 2004, pp. 157-182; J.
Lewis (ed.), Children, Changing Families and Welfare States, Chentelham, Edward Elgar, 2006; L.
Popescu, „Child Care, Family and State in Post-Socialist Romania”, in M. Mesner and G. Wolfgru-
ber (eds), Politics of Reproduction at the Turn of the 21th Century; the Cases of Finland, Portugal,
Romania, Russia, Austria, and the US, Innsbruck, StudienVerlag, 2006, pp. 109-127.

73
 Vic tor ia STOICI U
Victoria Stoiciu (n. 1979). A absolvit Facultatea de Știinte Politice din cadrul SNSPA
în anul 2001. Între 2001-2006 a lucrat la Societatea Academică din România, iar din
2006 pînă în prezent este director de programe la Fundaţia Friedrich Ebert România.
A publicat articole de specialitate în Dilema veche, România liberă, Ziua, iar în
anul 2009 a fost nominalizată pentru premiul Tînărul Jurnalist al Anului, secţiunea
Politică Externă, în cadrul concursului cu același nume organizat de Freedom House
România. Este bursieră Transatlantic Forum on Migration and Integration (GMF) și
absolventă a Școlii Europene pentru Democraţie din Cadrul Consiliului Europei.

Retorica orwelliană a statului asistenţial

D e cîţiva ani încoace, în România ideea de stat se afla sub atacul permanent al
guvernării de dreapta și al ideologilor neoliberale. Ceea ce ar trebui sa fie pur
și simplu o tentativă de eficientizare a aparatului birocratic statal și o optimizare
a cheltuielilor, se transformă la noi într-o ofensivă împotriva statului însuși. Dis-
funcţionalităţile sistemului public sînt astfel folosite pentru a pune în chestiune
utilitatea și rolul Statului, în special a statului social.
Ofensiva asupra statului social nu se reduce la politici ce vizează reformarea
sistemului social și a relaţiilor de muncă. Bătălia se dă la un nivel mult mai subtil,
de manipulare a cuvintelor și a sensurilor acestora, de fabricare a unei realităţi
structurate cu ajutorul limbajului și de reașezare a valorilor, astfel încît actele
puterii să fie mereu legitime și mereu dezirabile.

Nouvorba română
Precum într-o sumbră lume orwelliană, sîntem martorii cotidieni ai produc-
ţiei unor noi cuvinte și a infiltrării lor în limba română prin intermediul discur-
sului public oficial. Adjectivul asistenţial și substantivul nemuncă sînt cuvinte de
dată foarte recentă, fiind creaţii pure ale neoliberalismului românesc, cu ajutorul
cărora ni se spune că „sclavia este libertate” și singura realitate în care trăim este
cea descrisă de guvernanţi.
Adjectivul asistenţial este astfel folosit pentru a redefini ceea ce în literatu-
ra de specialitate e cunoscut drept Statul Bunăstării sau Statul Social. Diferenţa
dintre statul bunăstării și creaţia dreptei românești – statul asistenţial – se referă
la aria de intervenţie a statului: în cazul primului concept, această sferă este mult
mai extinsă și nu se limitează doar la ajutorarea ţintită a categoriilor vulnerabi-
le, denumite asistaţi. Automat, statul asistenţial face referire la un stat mult mai
restrîns decît statul bunăstării, așa încît inamicul împotriva căruia trebuie dusă
lupta este de la bun început minimalizat și slăbit.
Pasul numărul doi constă în conferirea unor conotaţii cît mai negative ter-
menului de asistenţial. Acest lucru se efectuează din nou printr-o manipulare a
limbajului – și anume, eliminarea aproape completă din discursul public a terme-

74
nului de securitate socială și supra-folosirea celui de asistenţă socială. Se insinuea-
ză că tot ceea ce ţine de protecţia sociala este exclusiv asistenţă socială. Protecţia
socială are două componente: asigurările sociale și asistenţa socială.1 Schemele de
asigurări sociale (Sozialversicherung, în germană) funcţionează în baza princi-
piul contributivităţii și asigură cotizantul împotriva situaţiilor de risc (bătrîneţe,
boală, șomaj). Asistenţa socială în schimb se adresează tuturor categoriilor consi-
derate vulnerabile și nu ţine seamă de contribuţie (Sozialhilfe). În prima categorie
intră pensiile, indemnizaţiile de șomaj, asigurările de sănătate etc., într-a doua
– venitul minim garantat și alte ajutoare sociale. Urmare a acestei confuzii se
face că ne trezim cu halucinanta cifră de 12 milioane de asistaţi sociali, pe care
guvernul și președintele o flutură sfidător de ceva vreme. Conform unui text ce
aparţine Andreei Vass, care evocă această cifră, categoria asistaţilor îi include
și pe cei ce beneficiază de pensia socială minimă garantată, precum și pensiile
de agricultori!2 Or, oricine parcurge fie și în viteză Legea 263/2008 referitoare la
pensiile agricultorilor sau Ordonanţa de Urgenţă nr. 6/2009 privind instituirea
pensiei sociale minime garantate poate observa cu ușurinţă că ambele presupun o
perioadă de cotizaţie și stipulează negru pe alb „principiul contributivităţii”! Be-
neficiarii acestor pensii sînt astfel îndreptăţiţi legal, în virtutea cotizaţiilor pe care
le-au plătit, la pensiile pe care le primesc și care reprezintă o formă de asigurare
socială, și nicidecum de asistenţă socială. Însă în optica promovată de Guvern,
drepturile cetăţenilor sînt totuna cu pomana din banul public.

Exagerări despre „statul asistenţial exagerat”

După ce a fost încărcat cu conotaţii negative, orice termen trebuie și exage-
rat, pentru că abia atunci o simplă strîmbătură din nas se poate transforma în
indignare. Astfel, ni se spune că statul asistenţial este exagerat, obez, excesiv, că
cheltuim nepermis de mult pe asistenţa socială, și asta prejudiciază dezvoltarea
ţării. Păcatul nostru secular – înapoierea – este perpetuat de cheltuielile exagerate
cu asistenţa socială.
Cît de exacerbat este statul social în România? Cifrele se cunosc, dar guver-
nanţii le ignoră cu rea-credinţă, pentru că ele nu susţin logica artefactul ideo-
logic pe care îl propagă. Cheltuielile cu protecţia socială în România reprezintă
maximum 15% din PIB, conform Eurostat, ceea ce ne clasează pe ultima poziţie
din UE. Această cifră este bine cunoscută de către adversarii statului social, dar
replica care mi s-a dat adeseori este aceea că compararea cheltuielilor sociale ca
pondere în PIB este viciată metodologic, întrucît România are un grad scăzut de
colectare a veniturilor bugetare. Prin urmare, trebuie să ne raportăm la ponderea

1
Cum se stipula de altfel și în proiectul de lege al Asistenţei Sociale: Protecţia socială cuprinde două
componente de bază asigurările sociale în sistem contributiv și asistenţa socială non-contributivă
(art. 1, alin. 3).
2
http://www.realitatea.net/andreea-paul-vass-trei-sferturi-din-romani-sînt-asistati-social_752114.
html.

75
 cheltuielilor sociale în bugetul de stat, nu în PIB, întrucît PIB este „cioara de pe
gard, iar veniturile colectate sînt vrabia din mînă”. Spre dezamăgirea oponenţilor
mei, însă, și ponderea în bugetul consolidat a cheltuielilor sociale este printre cele
mai mici din UE. Cheltuielile României cu protecţia socială depășesc cu chiu cu
vai, în funcţie de an, 40%, ceea ce ne plasează în strînsa concurenţă cu Lituania,
Estonia și Bulgaria, care cheltuiesc și ele cam tot atîta și care se află în coada clasa-
mentului statelor din UE. Ţări precum Germania, Franţa, Spania sau Danemarca
cheltuiesc în medie cu aproape 10-15 puncte procentuale mai mult, depășind de
multe ori chiar și 60% (vezi Spania, Germania, Danemarca în 2009) și totuși, nu
cunosc ca vreun prim-ministru din ţările respective să fi susţinut că statul social
este exagerat.

Din nou despre nemuncă

Un alt cal bun de bătaie al guvernanţilor este așa-numitul fenomen al „ne-
muncii”: statul asistenţial exacerbat și „sistemul pervers” încurajează, vezi doam-
ne, nemunca, pentru că asistaţii sociali cumulează venituri de ministru.
Teoria nemuncii are un dublu rol: pe de o parte, acela de a legitima retra-
gerea sau reducerea ajutoarelor sociale, și, pe de altă parte, de a camufla eșecul
de proporţii al tuturor așa-numitelor programe de relansare economică, care nu
reușesc să elimine problema centrală a precarităţii locurilor de muncă. Este foarte
confortabil să dai vina pe lenea românilor, în loc să recunoști că acești „asistaţi”
nu au pur și simplu unde să muncească.
Mă uit pe datele agregate din 2005-2008 de pe World Values Survey la ati-
tudinea faţă de muncă a românilor prin comparaţie cu cea americanilor. Pentru
54,9% dintre români, faţă de doar 32,6% americani, munca este foarte importantă.
62,4% dintre români sînt de acord sau foarte de acord cu afirmaţia că este umilitor
sa primești bani fără să fi muncit pentru ei, faţă de doar 43,2% dintre americani;
83% dintre români faţă de 55,5% dintre americani sînt foarte de acord sau de
acord că cine nu muncește se transformă în leneș; 70% dintre români consideră
că munca e o datorie faţă de societate faţă de 55,2% americani. Este asta o ati-
tudine a unor oameni ce iubesc nemunca? O să mi se spună ca romanii mint în
sondaje. Dar atunci cum se explică că avem cea mai înaltă rată a mobilităţii forţei
de muncă din Europa? Din cauză ca sîntem leneși și ne place nemunca? Din cauză
ca sîntem leneși muncim pentru salarii de mizerie, ceea ce face să avem un pro-
cent copleșitor, de 17,7% – cel mai înalt din Europa, unde media este de 8,6% – de
ceea ce se cheamă „working poor”, adică angajaţi ale căror venituri se situează sub
pragul de sărăcie admis?

Legitimarea exploatării
Glorificarea muncii prin opoziţie cu nemunca are însă o miză mai profundă,
care urmărește legitimarea exploatării. Etica muncii e o creaţie capitalistă, meni-
ta să deghizeze relaţia frustă de producţie prin crearea unui set de valori care să
transforme munca dintr-o necesitate economică traumatizantă într-o obligaţie

76
morală. În trecut, în epoca sclavagistă sau iobăgistă, înfăptuirea muncii se realiza
prin apelul la coerciţie: sclavul și iobagul erau obligaţi să muncească prin forţa
unui statut social menţinut cu ajutorul violenţei și tradiţiei. Capitalismul a adus
însă faţă în faţă oameni liberi, dar flămînzi, și deţinători de capital, interesaţi de
forţa de muncă. Primii trebuiau să trăiască, ceilalţi să își înmulţească capitalul.
Relaţiile de muncă îndeplineau o nevoie a fiecăreia dintre părţi, dar caracterul ab-
solut arbitrar și hazardant al relaţiei prin care unii erau în mod aleatoriu posesori
ai mijloacelor de producţie, iar alţii nu, conţinea un mare potenţial de risc pentru
că putea duce la dezvoltarea unei conștiinţe de clasă a celor lipsiţi de mijloace de
producţie. Etica muncii și transformarea acesteia în virtute a venit să împiedice
acest proces. Astfel încît azi, faptul că locuitorul din nu știu ce comună înfundată
a României rurale refuză să muncească pentru un sub-salariu de mizerie și să fie
exploatat nu mai apare ca fiind un act legitim, ci din contra – constituie un viciu
moral și social.
Din păcate însă, accentul pus de actualul guvern pe muncă nu merge în di-
recţia în care o parte a stîngii sau regimurile comuniste au înţeles să valorizeze,
în armonie cu dogmele capitalismului, munca – adică prin extinderea ofertei de
locuri de muncă și recompensarea echitabilă a muncii. Guvernul nostru promo-
vează munca în orice condiţii și la orice preţ, prin impunerea cerinţei de accepta-
re de către șomeri a locurilor de muncă prost plătite și aflate la sute de kilometri
de localitatea de domiciliu. Efectele acestor politici sînt cît se poate de avantajoase
pentru cei care susţin politicile laissez faire-ului: îngrămădirea hoardelor de an-
gajatori și oferta mare de mînă de lucru va duce la scăderea salariilor, iar patronii
vor avea de unde să aleagă și mai abitir decît pînă acum. Într-o economie dez-
echilibrată structural, cu mult prea puţine locuri de muncă, asemenea politici sînt
asasinate curate îndreptate împotriva săracilor, care vor fi nevoiţi să muncească
pentru salarii din ce în ce mai mici, înmulţind rîndurile săracilor care muncesc
(working poor).
Iată cum glorificarea muncii este totuna cu exploatarea muncii. Și iată că, așa
cum spunea săptămîna trecută G. M. Tamás în cadrul unei conferinţe susţinute la
București, „exploatarea ajunge să reprezinte un privilegiu” într-o societate în care
bătălia pe locurile de muncă este parte din cotidian.
Fragilul stat social românesc trebuie demantelat nu pentru ajustarea bugetară,
cum pretind oficialii. El trebuie eradicat pentru ca gloatele de muncitori înfometa-
ţi (în România, 35% din populaţie declară că veniturile nu le sînt suficiente pentru
hrană, procentaj inexistent altundeva în UE și comparabil doar cu Turcia) să fie
lipsite de ultima plasă de siguranţă – protecţia socială – în încercarea de a se opune
exploatării. Cetăţenii trebuie să devină cu orice preţ „proli” aserviţi și umili. Mîna
de lucru trebuie să fie ieftină, cît mai ieftină și cît mai disperată, mai supusă, mai
maleabilă, mai convinsă de virtuţile muncii și stînjenită de condiţia parazitară a
„asistatului social” pentru a asigura dominaţia fără opreliști a capitalului global.
Statul social nu este nesustenabil, ci pur și simplu profund indezirabil.

(8 iunie 2011)

77
 A lex CIST E L ECA N
Alex Cistelecan (n. 1979). A studiat filosofia la Cluj, Poitiers și Roma. Doctor în teorie
politică la Universitatea LUISS Guido Carli din Roma, cu o teză intitulată O teorie
lacaniană a birocraţiei (2011). Autor al volumului Viaţa ca film porno. Protocoa-
lele Lacan, Aula, 2007, și editor (împreună cu Aakash Singh Rathore) al volumului
Wronging Rights? Philosophical Challenges for Human Rights, Routledge, 2011. A
publicat diverse studii, eseuri și recenzii în revistele Cultura, Vatra, IDEA artă + so-
cietate, 22, Cuvîntul, Observator cultural etc. Membru fondator al asociaţiei Proiect
Protokoll.

Bunavestire. Ediţia 2011.

(Despre discursul președintelui Băsescu
ţinut la London School of Economics)
Î n noiembrie 2008, regina Angliei a descălecat la London School of Economics1.
Măria Sa le-a adresat cadrelor instituţiei o întrebare perfect legitimă: cum se
face că după atîtea studii, analize și expertize economice cu care vă umpleţi tim-
pul, n-aţi văzut criza care bătea la ușă? Profesorii de la LSE au avut nevoie de șase
luni ca să formuleze un răspuns cît de cît onorabil. Într-o scrisoare colectivă, au
recunoscut că s-au pierdut în meandrele propriei discipline, că n-au văzut pădu-
rea de copaci, că au scăpat din vedere „riscurile sistemice” și că, din nefericire,
au confundat „wishful thinking”-ul cu analiza efectivă. Ceea ce, una peste alta,
revenea la a-și recunoaște, spășiţi, propria porţie de vină.
În iunie 2011, președintele Băsescu, în vizită la LSE, le-a oferit acestor
economiști timizi răspunsul pe care îl căutau sau pe care se codeau să-l formuleze:
„de vină pentru teribila criză sînteţi, în mare parte, dumneavoastră, Maiestate”, ar
fi trebuit să spună specialiștii de la LSE. „De vină pentru criză este statul: ceea ce
explică, în același timp, miopia noastră – pentru că statul a pervertit transparenţa
naturală a economiei libere – și, totodată, tăcerea noastră –, care nu este altceva
decît dovada consideraţiei și respectului pe care vi le purtăm prin Constituţie”.
E mare păcat că acești remarcabili analiști economici de la una din cele mai
prestigioase universităţi din lume, după ce că n-au putut prevedea izbucnirea
crizei, nu sînt încă în stare să găsească nici explicaţia corectă a cauzelor ei. No-
rocul lor că a venit președintele nostru să-i lumineze: de vină pentru criză este
statul. Acesta este mesajul de bază al intervenţiei lui Traian Băsescu de la LSE,
aceasta este vestea cea bună pe care Estul o oferă, salvator, Vestului. Discursul
președintelui trebuie să le fi amintit economiștilor britanici un vechi adevăr al
funcţiei lor strategice: acolo unde lipsește clarviziunea, o supradoză de tupeu

1
http://www.telegraph.co.uk/news/uknews/theroyalfamily/3386353/The-Queen-asks-why-no-one-
saw-the-credit-crunch-coming.html.

78
poate face miracole. Să lași sistemul privat și piaţa liberă să trîntească economia,
să chemi disperat statul ca să repare situaţia, după care să pui toată vina tocmai pe
umerii statului – să reușești toată această piruetă nesancţionat de opinia publică
denotă nu doar abilitate politică; denotă, în plus, o îndrăzneală și o putere pe care
capitalul și ideologii săi de prin Vest nu mai au, pentru moment cel puţin, obrazul
de a le desfășura în public.

Pauză de ţigară. Teoriile crizei.

Pentru a putea măsura cu acurateţe gradul de irealitate a teoriei prezidenţiale
a crizei, un mic excurs pe hol, prin diversele interpretări ale dezastrului economic
actual, nu strică. Există nuanţe și direcţii diferite de lectură aici, însă ideea că
statul ar fi principalul responsabil pentru criza economică n-a trecut prin mintea
nici celui mai înfierbîntat neoliberal. În general, strategia de scoatere a cămășii pe
care dreapta a încercat s-o pună în aplicare a constat în a da vina pe lăcomia săra-
cilor. Ceea ce ar putea părea un concept paradoxal, lăcomia săracilor este, pentru
o privire neoliberală, o categorie aproape analitică. În fond, trebuie să fi sărac
ca să-ţi dorești mai mult decît poţi avea. Mai trebuie doar să convingi și statul
că, într-un fel, meriţi ceea ce nu poţi avea, și dezastrul e gata combinat. Lăcomia
săracilor și generozitatea nesustenabilă a statului sînt, deci, ingredientele crizei
în viziune neoliberală: criza a izbucnit pentru că săracilor li s-a permis accesul la
credite fără garanţie pentru a-și achiziţiona locuinţe la care, în condiţii de piaţă li-
beră, nu ar fi avut dreptul. Oricît credit am acorda acestei interpretări de dreapta
a crizei, rămîn două mari probleme la care această teorie nu reușește să răspundă:
în primul rînd, cele care au demarat, accelerat și insistat pe această politică a cre-
ditelor de locuinţe pentru săraci au fost mai ales instituţiile financiare private, și
nicidecum statul. Statul doar s-a făcut că plouă și că totul e în regulă. Iar motivul
care a împins instituţiile financiare private să meargă pînă la capăt – adică pînă
la dezastru – pe această politică de credite fără garanţii n-a fost nicidecum grija
lor pentru săracii fără adăpost, ci simplul fapt că, aparent, întreaga schemă a aces-
tor credite producea un imens profit. În al doilea rînd, dacă originea crizei s-ar
afla în faptul că aceste credite subprime au pervertit piaţa liberă, transformîndu-i,
prin mijloace artificiale, în proprietari pe cei care, în mod normal, n-ar fi trebuit
să-și permită acest statut, atunci criza ar fi fost demult depășită. În fond, raţio-
nalitatea pieţei libere – dacă într-adevăr aceasta a fost problema – a fost imediat
restabilită în momentul în care toţi proaspeţii proprietari au fost desproprietăriţi
de către băncile creditoare. Or, toată lumea știe că, deși această raţionalitate a pie-
ţei libere a fost prompt restabilită și săracii prompt separaţi de imobilele pe care
nu și le mai puteau permite, situaţia economică n-a făcut decît să se afunde și mai
tare. Și asta deoarece creditele subprime n-au fost decît baza relativ infimă pe care
instituţiile financiare au construit nenumărate operaţii sofisticate de dispersie a
riscului și de transformare efectivă a datoriilor în profit. Falimentul acestor ope-
raţiuni financiare și speculative, care teoretic trebuiau să reducă riscul creditelor
subprime, dar care, practic, n-au făcut decît să-l multiplice și generalizeze, a pro-
dus o gaură pe lîngă care datoriile neachitate de proprietarii fără acoperire erau
79
 absolut nesemnificative. Oricît de reacţionară ar fi însă această lectură în cheie
de lăcomie a săracilor, ea este totuși greu de conciliat cu interpretarea băsesciană.
Care ar putea fi vina statului în acest context? Cel mult i se poate reproșa lipsa
de iniţiativă, faptul că a lăsat ca practica creditelor fără garanţie să atingă niște
proporţii care riscau să pună în pericol întregul sistem economic. Vina statului în
acest context nu poate fi decît aceea de a fi stat cu mîinile în sîn, binecuvîntînd pe-
riodic siguranţa și profitabilitatea operaţiunilor financiare nereglementate. Dar
explicaţia vinei pe care o poartă, chipurile, statul, nu poate fi aceasta, pentru că
ar veni în directă contradicţie cu diagnosticul băsescian: din această perspectivă,
statul n-ar fi putut să-și repare vina decît intervenind activ în sfera împrumuturi-
lor bancare, impunînd reglementări și condiţii stricte care l-ar fi făcut încă și mai
vinovat. Pentru că își bagă nasul în mersul pieţei libere.
O a doua interpretare a crizei, extrem de populară pentru că extrem de im-
precisă, este interpretarea în cheie moralistă. Ea este dincolo de stînga și dreapta
pentru că e, în general, dincoace de politic. De la tea party-ul american pînă la
indignados-ii spanioli și europeni, cu diferenţe neglijabile (și care se reduc, de
altfel, la studiile superioare ale celor din urmă), cauza comună a indignării este
corupţia și imoralitatea instituţiilor, fie ele private sau publice, care ne conduc.
Aceasta a fost, de fapt, varianta populistă pe care și unii lideri europeni (Sar-
kozy și Merkel) au îmbrăţișat-o imediat după izbucnirea crizei. Aceasta a fost,
ca să vezi, inclusiv interpretarea președintelui Băsescu la acel moment dat: „O
mare parte din această criză financiară este generată de corupţie. Au venit băieţi
deștepţi cu studii la Harvard, Oxford și au inventat cum să-ţi crești acţiunile fără
să ai bani, cum să dai credite fără să ai bani”, declara președintele în octombrie
20082. Între timp, desigur, domnul președinte a avut vreme să fie reșcolit de pro-
priii săi consilieri, să-și scoată populismele din cap și să dea un examen strălucit
în delir neoliberal tocmai în templul de la LSE. Între timp, pînă și Sarkozy și
Merkel au uitat de apelurile lor la un capitalism responsabil – și au avut toate
motivele să le uite, căci gălușca de „capitalism cu faţă umană” a fost înghiţită cu
succes de proprii lor opozanţi. Orice-ar fi, problema cu această abordare mora-
listă a crizei e cel puţin dublă: punînd accentul pe lăcomia și caracterul imoral al
bancherilor, arătînd cu degetul bonusurile grase pe care și le-au atribuit și meto-
dele extrem de dubioase de transformare a datoriei în profit, această interpretare
ratează complet atît caracterul necesar și structural (din perspectiva capitalis-
mului actual) al cauzelor care au dus la criza economică de astăzi, cît și dimen-
siunea efectivă a crizei. Cu sau fără bonusurile de milioane pe care managerii și
bancherii le-au încasat, găurile de sute de miliarde tot s-ar fi produs. Pe cît de
imorale sînt bonusurile respective, pe atît de infime sînt ele în cuantumul total al
crizei. Și de asemenea, pe cît de evitabile ar fi putut fi aceste bonusuri, pe atît de
inevitabile (din perspectiva reproducerii și acumulării capitalului) sînt mecanis-

2
http://www.hotnews.ro/stiri-international-4917227-traian-basescu-criza-financiara-mondiala-
este-generata-coruptie.htm.

80
mele financiare care au dus la nașterea crizei. Oricum ar sta însă lucrurile, nici
această interpretare a crizei nu poate acomoda recentele revelaţii prezidenţiale:
care ar fi putut fi vina statului din această perspectivă? Din nou, aceea de a nu fi
vegheat mai atent derularea corectă a operaţiunilor financiare de pe piaţa liberă.
Și din nou, intervenţia salvatoare a statului, din perspectivă băsesciană, n-ar fi
făcut decît să-i crească vina.
În fine, a treia interpretare a crizei, cea corectă, pornește de pe poziţii mai
mult sau mai puţin marxiste. Definind criza ca un „necesar raţionalizator ira-
ţional al capitalismului” (David Harvey), această abordare identifică două cauze
profunde și corelate ale actualei crize: pe de o parte, declinul ratei de profitabilita-
te a capitalului și disoluţia progresivă a vechii legi a valorii i-au impus capitalului
găsirea unei noi breșe de reproducere și acumulare. Aceasta a fost identificată
în sfera operaţiunilor pur financiare și speculative. Turnura financiară n-a fost,
așadar, o simplă alegere nefericită luată în anii ’70, ci o necesitate structurală pen-
tru capitalism. Pe de altă parte, șomajul structural și stagnarea sau chiar scăde-
rea salariilor reale (ambele fenomene fiind efectele imediate ale primei cauze)
au creat și adîncit problema cererii efective. Dar cum, din motive atît reale, cît și
de conjunctură ideologică, vechea strategie keynesiană de rezolvare a problemei
cererii efective nu mai putea fi pusă în aplicare, capitalismul a fost nevoit să dea
încă o dată dovadă de ingeniozitate extraordinară. Așa s-a născut un fel de para-
doxal keynesianism pe credit: în loc să se stimuleze cererea efectivă prin creșterea
salariilor și a cheltuielilor publice, cererea efectivă a fost menţinută și multipli-
cată prin distribuirea generoasă de credite. Punînd cap la cap aceste conjuncturi
structurale, avem: un volum imens de capital, total desprins de orice legătură cu
producţia efectivă, pentru care forţa de muncă nu mai figurează decît ca un ne-
dorit cost de producţie și care devine tot mai îmbătat de capacitatea sa de a genera
plus-valoare ex nihilo, din sine însuși; o mare masă de salariaţi, precari sau șomeri
ale căror venituri stagnează sau descresc de prin anii ’70 încoace; și o industrie
a creditelor financiare al cărei scop unic este de a amîna pe cît posibil izbucnirea
făţișă a contradicţiilor latente ale capitalismului, de a menţine un echilibru de fa-
ţadă, de vitrină, între bogăţia tot mai concentrată și mizeria tot mai generală. Cît
de eficient a fost acest mecanist de mediere socială pe bază de credite o putem ve-
dea în actuala criză. Cît de pertinente și eficiente pot fi orice măsuri de austeritate
și anticriză care nu adresează chestiunea fundamentală a modului contemporan
de reproducere a capitalismului, o vom vedea, foarte probabil, într-un viitor cît
se poate de apropiat. Revenind însă la discursul prezidenţial de la LSE, să punem
din nou întrebarea: care e, din perspectiva acestei interpretări a crizei, gradul
de responsabilitate a statului în generarea actualei crize? Întîmplător, abia aici,
în acest context interpretativ, afirmaţia lui Traian Băsescu poate avea acoperire:
abia din această perspectivă statul poate fi considerat a fi unul din principalii
vinovaţi. Iar vina sa actuală este, de fapt, vina sa structurală și seculară: aceea de
a fi managerul intereselor colective ale capitaliștilor, de a administra și legitima
reproducerea modului capitalist de producţie. Cu riscul de a mă înșela, cred totuși
că nu la această vină se referea domnul președinte.

81
 Acestea sînt cele trei interpretări principale ale cauzelor crizei economi-
ce actuale. Ele nu trebuie însă confundate cu măsurile și justificările politicilor
de ieșire din criză. E un lucru arhicunoscut că actuala criză economică servește
drept terapie de șoc inclusiv în Occident, unde, în numele reducerii deficitelor
publice, politici de subţiere a statului social se pun tot mai mult în aplicare. Ceea
ce lipsește însă de-aici este corelarea logică a acestor măsuri de austeritate cu o
interpretare a cauzelor crizei. Nimeni, fie el oricît de neoliberal, n-a avut pretenţia
de a stabili o relaţie de cauzalitate directă între cele două fenomene. Nimeni, pînă
la Traian Băsescu. Mesajul oficial de legitimare al noilor politici de austeritate
pare în Vest să fie o invitaţie la amnezie: cum am ajuns la situaţia aceasta de imen-
se datorii publice nu prea mai contează. Că datoria publică de astăzi e, de fapt,
datoria privată de ieri e un fapt pe care nu are rost să ni-l mai amintim. Metodele
variate și egal de scandaloase prin care s-a ajuns la această masivă socializare a
datoriei private – fie prin faimosul bail out, fie prin ţepuirea municipalităţilor,
fondurilor suverane și a altor instituţii publice de către instituţiile financiare, fie
prin intermedierea delicioasă a împrumuturilor de la FMI și Banca Europeană
– toate aceste metode trebuie să intre rapid în patrimoniul uitării colective. Să
înghiţim și să trecem peste. Ceea ce contează e modul în care vom reduce această
datorie, de-acum publică, de azi înainte – și nu avem cum dacă nu prin ajustări
structurale.

Înapoi în sală. Din fum în ceaţă.

În tot acest context politico-economico-ideologic extrem de complicat, prele-
gerea președintelui Băsescu de la LSE vine ca o străfulgerare într-o mare de beznă.
Metoda aici constă nu în amnezia forţată a trecutului recent, ci, mult mai curajos,
în construirea unui trecut și a unei continuităţi cauzale total fabuloase: statul este
de vină pentru criza actuală, iar statul, birocratizat, rigid și obez cum îl știm, este
moștenirea comunismului. Tragem linie și rezultă: criza actuală este răzbunarea
postumă a comunismului. Argumentul prezidenţial, în toată splendoarea sa, sună
astfel: „Comunismul le făgăduise oamenilor că vor fi fericiţi. Ideologii partidului
unic promiteau o societate fără inegalitate, fără represiune, fără conflicte, fără
exploatare și fără crize de sistem. În realitate, totul s-a transformat într-un eșec de
proporţii istorice. Vedeam, cu toţii, în jurul nostru, evidenţa. Inegalităţile se adîn-
ciseră (sic: faţă de inegalităţile de astăzi, cele din comunism erau pistol cu apă).
Represiunea ajunsese la proporţii de masă. Conflictele au fost suprimate doar în
măsura în care au fost suprimaţi și actorii acestora. Exploatarea cetăţenilor era
asumată chiar de Stat, în numele unei libertăţi de tip nou. Sistemul era într-o
criză permanentă. Incapabil să elimine Statul, așa cum își propusese, comunis-
mul s-a mulţumit să îl șubrezească… Intrarea în postcomunism nu a însemnat și
abandonarea integrală a acestei concepţii despre politică. Mulţi oameni așteptau
un nou miracol care să vină din partea Statului. Speranţei că Statul trebuie să ne
asigure fericirea i-a fost substituită, gradual, ideea că Statul trebuie să garanteze
bunăstarea fiecăruia și a tuturor… Criza economică pe care o traversăm ne-a fă-
cut să descoperim însă că vieţile și libertăţile multor oameni sînt constrînse de un
82
gen de stat cu totul diferit. Un stat intervenţionist, care consumă resurse enorme,
care este bazat pe o birocraţie extinsă”3. Așadar: comunismul a fost o utopie care
a promis egalitate și bunăstare, dar care a realizat numai opresiune, inegalitate,
mizerie și mult-mult stat. Acuma, schimbarea radicală, dar totuși numai exte-
rioară, din 1989 nu a fost însoţită, din păcate, de o schimbare interioară, de o
metamorfoză a cetăţeanului de rînd tocmai ieșit din comunism. Acest cetăţean
a rămas, în forul său lăuntric, și în pofida tuturor evidenţelor istorice, un mic
comunist. Și el aștepta în continuare de la stat casă masă și toate celea. Așa se face
că, din cauza acestui ireductibil comunism lăuntric, am rămas, și la 20 de ani de la
revoluţia din 1989, cu un stat oarecum comunist, pentru că oarecum stat. Și acest
stat, intervenţionist, birocratizat și nesătul de resurse, esenţialmente refractar la
democraţie, capitalism și piaţă liberă (care sînt, prin definiţie prezidenţială, unul
și același lucru), ne-a adus, inevitabil, în fundul crizei. Pe scurt, criza din 2008
este palma economică pe care democraţia i-a tras-o comunismului, după palma
istorică pe care i-a aplicat-o eroic în 1989. Și după această a doua cădere a comu-
nismului, întîi în piaţa Universităţii, acum pe piaţa bursieră, ne regăsim, slavă
Domnului, în faţa aceluiași drum: pe autostrada soarelui, împinși de istorie către
democraţie, capitalism și piaţă liberă.
Cei de la LSE trebuie să fi gustat cu linguriţa acest discurs. Asta, după ce vor
fi trecut peste senzaţia stăruitoare de reverie. Nici în momentele lor cele mai eufo-
rice nu s-au gîndit că pot pune răspunderea morală a crizei pe umerii statului, ba
chiar pe umerii comunismului. Costurile crizei, se poate, dar răspunderea morală
era prea de tot. Ei bine, iată că nu și în Est. Și dacă audienţa tot a înghiţit pansema
asta, președintele Băsescu i-a testat imediat atenţia cu un desert din aceeași gamă:
„Criza mondială ne-a demonstrat cît de vulnerabile sînt statele care intervin în
exces în mersul pieţei libere, inclusiv pe piaţa forţei de muncă sau în protecţia
socială, de multe ori, nejustificat de extinsă”. S-avem pardon. Dacă a demonstrat
ceva criza, e tocmai faptul că statele care și-au păstrat o libertate de manevră
politică în sfera economică (China, Rusia și celelalte state emergente) au suferit
din cauza crizei mult mai puţin decît cele care s-au lăsat îmbătate de cîntecul de
sirenă al pieţei libere. Un fapt arhicunoscut și arhidemonstrat, dar care, de dragul
argumentului seducător, este sacrificat cu sînge rece în discursul președintelui.
Care continuă retoric: „mă întreb care ar fi fost soarta ţărilor din Estul Europei,
dacă nu cumva chiar a continentului nostru, dacă actuala criză economică ar fi
lovit economii de comandă, inflexibile și centralizate”. Vă spun eu: soarta acestor
biete state ar fi fost mult mai blîndă, întrucît criza ar fi afectat numai volumul
exporturilor, și nu s-ar fi desfășurat într-o criză sistemică profundă a economiilor
lor, precum în regimurile cu o economie total dereglementată.

3
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8772186-traian-basescu-london-school-economics-and-
political-science-societatile-sînt-alcatuite-din-indivizi-care-trebuie-fie-responsabili-pentru-pro-
pria-lor-soarta.htm.

83
 Poze de grup cu teoria democraţiei
După această bombă cu ceaţă, discursul președintelui a trecut la secvenţa
strîngeri de mînă, poze de grup, îmbrăţișări călduroase. Evident, toate la nivel
discursiv. La capitolul distribuit bezele în deplasare și creat legitimitate acasă,
domnul președinte a ţinut să reitereze dragostea pe care noi, românii, le-o purtăm
lor, Occidentalilor, pentru că au inventat piaţa liberă, și mai ales lor, academicie-
nilor din sală, pentru că zi de zi ne reamintesc ce anume înseamnă ea mai exact.
În găsirea de soluţii la „provocările lumii contemporane”, „un rol fundamental îl
are elita academică. Aceasta are rolul de a chestiona prejudecăţile (citește: faptele
dovedite), de a face să evolueze mentalităţile (citește: așteptările democratice),
de a apropia culturile (citește: de a facilita transferul capitalului)”4. Să admirăm
maturizarea accelerată a gîndirii prezidenţiale: elitele academice, „băieţii deștepţi
de pe la Oxford și Harvard” erau, în 2008, principalii vinovaţi pentru criză. Astă-
zi, aceleași elite academice sînt principalii călăuzitori ai popoarelor și principalii
agenţi în formularea noii direcţii politice. Și să mai zici că discreţii consilieri pre-
zidenţiali nu-și fac treaba.
Dar, din păcate, e aici ceva mai mult decît obișnuitul cîntat în strună gazdelor.
La mijloc e o nouă teorie a democraţiei, în care, încă o dată, domnul Băsescu dă
dovadă de mai multă originalitate decît era cazul. Dacă sîntem puţin atenţi la con-
sideraţiile aparent răsuflate ale domnului președinte relative la democraţie, piaţă
liberă și individ, putem surprinde contururile unei noi articulaţii a economicului
cu politicul. Mai întîi, accentul pus pe individ și pe responsabilitatea sa exclusi-
vă: „Societăţile sînt alcătuite din indivizi care trebuie să fie responsabili pentru
propria lor soartă”. De la individ, prin simplă aglomerare, ajungem la democraţie:
„democraţia, calitatea acesteia, depinde de rolul pe care indivizii și-l asumă, în
mod liber și responsabil, în societate. Democraţia nu este regimul statului, ci acela
al cetăţeanului”. Iar de la democraţie aruncăm ancora și o fundamentăm în piaţa
liberă: „Democraţia, înainte de orice, trebuie să fie sustenabilă… Piaţa liberă nu
este anexa statului social, ci statul social depinde de bunul-mers al pieţei libere”5.
Cu riscul de a mă înșela, îndrăznesc să cred că e aici în joc ceva mai mult decît
clasica departajare liberală între drepturi formale (negative) și drepturi materiale
(pozitive), între sfera politică și cea economică. Aș spune chiar că președintele
răstoarnă, sau complică aproape dialectic această departajare clasică: acolo unde
liberalismul admitea existenţa și exercitarea drepturilor formale în sfera politică,
încercînd în același timp să reziste ideii de drepturi materiale în sfera economică
(altele decît simpla reflexie, în cîmpul economic, a acelorași drepturilor forma-
le), teoria prezidenţială pare să aloce, în sfera publică, existenţa exclusivă a unui
anumit tip de drepturi materiale, iar în sfera economică, a unui tip exclusiv de
drepturi formale. Dacă democraţia este, așa cum admite mai mult sau mai puţin

4
Ibid.
5
Ibid.

84
explicit președintele, simpla anexă a pieţei libere, înseamnă că dreptul formal al
cetăţenilor de a participa la viaţa politică se reduce la dreptul lor material, pentru
că determinat din punctul de vedere al conţinutului, de a-și da consimţămîntul,
de a înţelege necesitatea unei democraţii sustenabile. Dacă nu este sustenabilă din
punct de vedere economic, poate fi oricît de dezirabilă din punct de vedere politic,
că e degeaba. Dreptul formal al cetăţenilor de a participa activ la viaţa politică se
reduce astfel la dreptul, chiar obligaţia lor de a parafa deciziile materiale ale eli-
telor academice, care decurg, la rîndul lor, obiectiv și necesar, din constrîngerile
pieţei libere. Tărîmul libertăţii politice, fie ea și pur formală, e astfel sufocat de
materialitatea necesităţii economice. Dar într-un mod simetric, libertatea politică
formală își găsește un debușeu nesperat tocmai în cîmpul activităţii materiale.
Astfel, dacă dispare din sfera politică, dreptul formal reapare în sfera economică:
aici, individul este somat să fie liber, adică asocial, să-și ia propria răspundere în
mîini, adică să nu formeze asociaţii și sindicate, și să negocieze, formal ca de la
egal la egal, cu capriciile angajatorului său. În sfera materială, individul este astfel
condamnat la o existenţă pur formală. Abia în acest fel, eliberat așadar de lanţu-
rile negocierilor colective și ale conștiinţei de clasă, individul poate fi exorcizat de
rămășiţele sale comuniste și ridicat la rangul de unic responsabil al mizeriei sale.
Și dacă nu-i convine e tot pe barba lui.

(13 iunie 2011)

85
 Norber t PETROV ICI
Norbert Petrovici (n. 1980). Asistent universitar la Universitatea „Babeș-Bolyai” din
Cluj, unde predă Statistică socială și Sociologie urbană; bursier al Colegiului Noua
Europă, București (2010-2011). Lucrarea sa de doctorat, susţinută în 2009, exami-
nează cum diferitele forţe economice sînt asamblate în cadrul unor cîmpuri de pu-
tere urbane pentru a crea un ansamblu spaţial coerent pe parcursul unei perioade
de timp. În prezent cercetează rolul cercurilor și reţelelor de afaceri în articularea
unei politici urbane care transformă orașul Cluj într-o resursă spaţială mobilizată în
cadrul diferitelor jocuri economice postsocialiste. Scrie în mod curent și pe Blogul
de urbană.

Privatizînd statul. De unde vine urbani-

zarea haotică?
C u ajutorul crizei, eu zic că sîntem salvaţi.” Proprietarii noilor vile suburbane
se simt salvaţi de criza economică ce a devalorizat pămîntul din cartierul
lor. Această bucurie e oarecum nefirească; devalorizarea unei proprietăţi este în
general o problema care generează anxietate. Tot procesul de urbanizare și subur-
banizare postsocialistă a fost privatizat de către stat, iar piaţa aflată în expansiune
a profitat de acest lucru, construind fiecare metru pătrat disponibil fără utilităţile
și infrastructura necesară, producînd arii cu o densitate foarte mare. Aceste case
suburbane construite de către dezvoltatori privaţi și apoi comercializate arată ca
niște “blocuri pe orizontală”, după cum recunosc locuitorii înșiși, în contrast vi-
zibil cu visul clasei de mijloc postsocialiste despre casa unifamilială în care copiii
pot să alerge în curte1. Criza a oprit aproape toate șantierele de lîngă Cluj și a blo-
cat planurile viitoare de construcţie, lăsînd arii libere și neconstruite în spaţiile
haotice ale cartierului postsocialist. Criza a instalat un sentiment temporar de
normalitate, spre bucuria clasei de mijloc, motorul iniţial al acestei expansiuni
imobiliare.

1
Este revelator întregul argument: „Un dezavantaj este că sînt mult prea apropiate casele între ele
[…] E un bloc pe orizontală […] Dezavantaje, infrastructura jalnică, drumul e absolut catastrofal
și primăria Florești e un dezastru, iar Primăria Florești, ca să scape de problemă, a cedat drumurile
către drumurile judeţene, de doi ani. Ăia nu fac nimic, pentru că e o agenţie guvernamentală care
în general nu face nimic și, firește, drumul se deteriorează. Cînd ne-am mutat noi drumul era al
comunei, și primarul spunea că o să facem noi, că o să dregem, erau și alegeri. Am crezut fiindcă nu
aveam de ales. Drumul a fost numai un procent din decizia de a veni, în aceiași bani ai o casă [aici, în
timp ce în oraș doar un bloc]. […] Acuma, cînd ne punem problema de creșă, grădiniţă, începem să
avem probleme. Noi lucram în Cluj, idea e să găsim ceva în Cluj. […] Între case nu este loc de joacă
pentru copii. În timpul zilei aleea [dintre case] e aproape goală, [sînt] două-trei mașini. Seara, după
cinci șase, se umple [cu mașini]; și în weekend. Terenul de joacă lipsește. Terenul e pe străduţă. Aici,
în spatele duplexurilor, este zona de poligon a armatei, e un cîmp întins drept. Poţi să te duci să faci
ce vrei, nu ai nici o treabă, numai că nu ai terenul de joacă lîngă tine. […] Primăria ar trebui sa cum-
pere terenurile alea că să facă ceva cu ele. Dar dacă nici măcar drumul nu l-au preluat, nu ai ce face.
Au cedat drumul să nu-l repare ei.” (Proprietar de apartament într-un duplex suburban lîngă Cluj;
discuţie în curtea sa, în timp ce se uita la cartierul care s-a oprit din construcţie datorită crizei.)

86
 Piaţa însăși a fost temperată de către criza economică, iar în tot acest timp
statul se pare că nu a fost capabil să facă exact acest lucru. În cuvintele unui pro-
prietar de duplex suburban: „Într-un fel e destul de românească gîndirea asta că
nu ai teren de joacă [în curte]. Pentru că în străinătate, nu peste tot unde ai o con-
strucţie se face un teren de joacă. Vrei teren de joacă, ai parcul gata făcut pentru
copii de către municipalitate [pentru toată lumea].” Este un gest de normalitate ca
primăria să pună la dispoziţie spaţii adecvate de locuire; oricum, se pare că este
nedrept dacă aceeași primărie blochează dezvoltarea pieţei imobiliare prin diver-
se reglementări, care ajung să fie clasificate ca „birocraţie”. Sînt evidente relaţiile
contradictorii pe care clasa de mijloc din Cluj, și probabil din întreaga Românie,
cu variaţiile de rigoare, le întreţine cu administraţia locală: pe de o parte, această
clasă, prin presiunile pentru a privatiza procesul de urbanizare, prin soluţii indi-
viduale, a renunţat la a face presiuni pentru bunuri publice colective (de exemplu,
spaţiile verzi comune); pe de altă parte, aceeași clasă de mijloc, odată confruntată
cu efectele spaţiale ale privatizării, își imaginează administraţia locală și statul că
fiind incapabile să producă bunuri publice (de exemplu, spaţiile verzi comune).
Acest paradox, pe de o parte, explică deschiderea clasei de mijloc urbane spre
politicile neoliberale curente de privatizare a statului bunăstării (atît cît există),
pe de altă parte, oferă noi moduri de a înţelege posibilitatea de a crea mobilizare
în jurul mișcărilor sociale pentru dreptul la oraș, spaţiu public, colectivitate. Am
să reiau pe scurt cîteva momente cheie ale acestui paradox.

Rădăcinile socialiste
Administraţia socialistă a fost proprietarul celei mai mari părţi a fondului
de terenuri urbane. Cînd un teren anume era manipulat de către stat, acest lucru
se făcea din perspectiva proprietarului, nu din perspectiva managerului urban.
Spaţiul urban era un obiect discreţionar pentru sistematizare și dezvoltare. Acest
specific al logicii politice a devenit și mai puternic după 1970, cînd industriali-
zarea lui Ceaușescu a demarat și la Cluj. Piaţa imobiliară urbană a fost puternic
restricţionată și abia dacă au mai fost tranzacţii sau proiecte de construcţii indivi-
duale. Mai mult, pentru a face loc blocurilor socialiste, părţi importante ale stocul
urban au fost demolate. Restricţia asupra pieţei imobiliare, modul discreţionar și
abuziv de a manipula proprietăţile urbane în timpul socialismului au delegitimat
reglementările ulterioare ale proprietăţii în era postsocialistă.

Vilele din anii ’90

La începutul anilor ’90, aceste reguli de ordonare ale orașului socialist au dat
naștere la o serie de reacţii, care în mare măsură au deprivat statul de posibilitatea
de a planifica și a guverna spaţiul urban. Autoritatea expertizei în reglementarea
dezvoltării urbană a fost deconectată de aparatul politic, iar cele mai multe dintre
responsabilităţile de asigurare a unui management real al proprietăţii imobiliare
au fost transferate la proprietari. Proprietatea a fost reificată, a fost transformată
într-un simplu obiect. Prin reificare, drepturile de proprietate au fost schematiza-

87
 te, lăsînd la o parte toate relaţiile sociale complexe pe care ea le implică, transfor-
mînd obiectul posesiei manevrabil doar de către „proprietar”. A apărut speranţa
că, odată ce va fi redată proprietarilor de drept, ea va fi îngrijită ca atare; că va fi
guvernată, sau mai exact spus, că proprietatea se va auto-guverna. Aparatul poli-
tic și administrativ a fost exclus de la drepturile de proprietate, reducînd seria
de intervenţii legitime de management urban la cîteva operaţii elementare, chiar
dacă unii proprietari evident abuzau de drepturile de proprietate. Mai mult, suma
acestor proprietari a ajuns să fie imaginată ca „piaţa”, mecanismul perfect care
aducea cu sine reglementare urbană – jocul intereselor puse în competiţie aduce
echilibru prin limitarea reciprocă a pasiunilor.
Din punct de vedere legal, administraţia locală avea responsabilitatea să pre-
gătească teritoriile nou introduse în circuitul construcţiilor, dar nu avea suficien-
te resurse financiare pentru a le pregăti infrastructural, de aceea proprietarilor li
s-a dat dreptul să își pună la dispoziţie ei înșiși facilităţile necesare. Majoritatea
terenurilor erau nereglementate, fiind foste terenuri agricole, și limita acestora
era de multe ori neclară. Prin urmare, a devenit o problemă nu doar ca admini-
straţia să ofere infrastructura necesară construirii, dar să ofere însuși cadrul de
reglementare urbană necesar producerii private a acestei infrastructuri. A schiţa
structura străzilor sau stabilirea unor standarde de înălţime a devenit o sarcină
foarte complexă. Pe lîngă aceasta, cînd un teren mai mare era divizat pentru a fi
vîndut, proprietarii făceau presiuni asupra notarului să folosească toate mijloace-
le legale necesare pentru a maximiza suprafaţa care putea fi vîndută.
Cumpărătorii terenurilor astfel divizate nu mai doreau să cedeze din pămîn-
tul lor foarte scump pentru drumuri adecvate. De aceea, strategia a fost să se
aștepte să se construiască primele clădiri, care să fie folosite ca ghid pentru regle-
mentările ulterioare și pentru a schiţa o structură de străzi ad hoc între casele ast-
fel apărute, în funcţie inclusiv de cedările benevole de teren pentru drumuri. De
fapt, fiecare nouă construcţie era obligată să propună un plan urbanistic zonal,
care trebuia mai întîi aprobat de administraţia locală. Adică procesul de urbani-
zare a fost complet privatizat, statul transferînd necesitatea de a propune reguli
urbanistice chiar proprietarilor fiecărei parcele. Acest lucru a deschis negocierea
de la caz la caz a parametrilor de construcţie (înălţime, procent din terenul folo-
sit etc.) între administraţie și proprietar și între proprietar și vecinii săi. În plus,
sistemul legal lucra el însuși în paradigma proprietăţii auto-reglementate: faptul
că nu au existat precedente de demolare a unei proprietăţi, dacă aceasta era con-
struită ilegal, le oferea viitorilor proprietari o marjă generoasă de interpretare a
reglementările negociate cu administraţia.2

2
Un politician local frustrat argumentează: „Da, da, da, asta este! Cîștigă și în instanţă! Culmea că
foarte multe procese… pierdem și noi. Cel care a început o construcţie ilegală primește o întărire
din parte instanţei. Deci, efectiv, e ceva care… nu știu… aici trebuie societatea să se adune, pentru
că atît autorităţile, cît și justiţia, cît și societatea civila, cît și… ce o mai fi… mediu, sănătate… vrem
să avem un mediu sănătos, sau lăsăm cine să construiască unde vrea?” (M., 56 de ani, politician
local cu rang înalt în ierarhia primăriei, rezident al unei vile într-un cartier postsocialist.)

88
 În anii ’90 au fost foarte multe presiuni pentru astfel de dereglementări și,
aparent, pentru producerea unei pieţe imobiliare. Ce s-a realizat a fost nu tocmai
o piaţă a caselor unifamiliale, ci s-a constituit o reţea informală intricată și in-
stabilă de negocieri punctuale, care lega forţe administrative și politice cu pro-
prietari și proprietăţi. Rezultatul a fost crearea unei structuri de străzi înguste,
întortocheate, cu acces foarte dificil și multe încălcări abuzive ale drepturilor de
proprietate ale vecinilor. Toate aceste efecte nedorite s-au dovedit a fi foarte fru-
strante și au creat relaţii tensionate în cartiere.3

Vilele din anii 2000

A doua decadă postsocialistă a însemnat pentru Cluj, la fel ca și pentru alte
orașe din România, un ciclu de expansiune economică. Dacă urbanizarea de pînă
atunci a fost mai degrabă modestă și a însemnat în special construcţia de case,
după 2002 ritmul construcţiilor a crescut constant și în locul vilelor au început să
apară tot mai multe blocuri. Administraţia locală a fost depășită de această nouă
situaţie și o nouă logică politică a fost necesară pentru a-i putea face faţă. O nouă
schemă de a manevra realitatea a apărut, prin perfectarea tehnicii privatizării
urbanizării. Scala transformărilor a cerut însă o schimbare a scalei privatizării
urbanizării: investiţiile mari au fost favorizate faţă de cele mici (vilele), pentru că
aveau suficiente resurse pentru a oferi noilor dezvoltări spaţii publice. Investitorii
puteau primi o scutire de la reguli dacă erau dispuși să investească în infrastruc-
tura urbană publică.
Dacă pînă atunci regulile pentru a reglementa o zonă erau produse în chiar
procesul de construcţie a zonei, regulile fiind derivate din primele cazuri, iar apoi
aplicate cazurilor următoare4, acum regulile puteau fi negociate dacă dezvoltato-
rii licitau pentru investiţii în infrastructură. A devenit clar în primul deceniu că
proprietarii micilor terenuri erau interesaţi de spaţii introvertite, în timp ce in-
vestitorii conduși „cu adevărat” de regulile pieţei (pentru că erau nevoiţi să vîndă
mai departe ce construiau), erau mult mai interesaţi de o infrastructură de cali-
tate. De aceea a devenit mai ușor pentru politicieni și planificatori să negocieze
producţia de spaţii publice cu marii dezvoltatori: drumuri, utilităţi publice, spaţii
verzi, locuri de joacă, grădiniţe și locuri pentru magazine.

3
Același politician: „La noi, dacă s-au pus două cărămizi una peste alta, nu se mai poate demola. Dar
cînd te uiţi și vezi amplasarea haotică, nici un aliniament, nici un… un urbanism, nici o sistemati-
zare… Deci, efectiv, tu, care o să locuiești acolo, o să ai un disconfort. Ia unul un teren, terenurile
sînt așa întortocheate cum au fost pășunile… și fiecare: eu în colţul ăsta, eu acolo, eu fac acolo, eu
deranjez pe vecinul de aici… drumurile nu se pot trasa…” (M., 56 de ani, politician local cu rang
înalt în ierarhia primăriei, rezident al unei vile într-un cartier postsocialist.)
4
Perspectiva aceasta nouă este foarte bine captată de un arhitect, într-un interviu la sfîrșitul lui 2002:
„Așa cum în mod normal, în momentul în care se emit, ar urma să se emită autorizaţii pentru
niște construcţii, indiferent că sînt în oraș sau în afara, în mod normal ar trebui să se impună celui
care investește să facă o bucată de canalizare. Sau să-și facă o bucată de drum. Că, domnule, dau o
autorizaţie știind că faci un plan urbanistic de detaliu sau zonal, schimbi funcţiunile din PUG ale
zonei, sau faci niște locuinţe mai înalte, dacă ai eficienţa terenului, și eu iţi dau derogările acestea,
dar plătești și o bucata de ceva, de infrastructură. Părerea mea este că așa ar fi trebuit să procedeze
municipalitatea.” (M., 56 de ani, arhitect.)

89
 Chiar dacă arhitecţii și planificatorii angajaţi de către administraţia publică
trebuiau să renunţe la unele reglementări, făcînd mult mai flexibile condiţiile de
a oferi aprobări, era o situaţie avantajoasă pentru toate părţile; politicienii puteau
poza în agenţi ai dezvoltării, planificatorii aveau ceva spaţii publice, iar capitalul
mare putea investi în proprii săi termeni. Cei care aveau de pierdut din această
nouă alianţă de putere erau micii investitori, constructorii de vile, aflaţi continuu
sub pericolul că noul vecin ar putea să fie de fapt un bloc de șase etaje, cu zeci de
ochi care se uită la apa albastră a piscinei.5 Reacţia a fost amară din partea celor
din cartierele de vile, acum colonizate de blocuri: ”Nu există un plan de urbani-
zare concret, se construiește haotic, fără respect faţă de vecinii care există deja.”
(F., 23 de ani, economistă, mamă a doi copii.)6
Planificarea urbană inadecvată și alianţa de putere dintre marii investitori,
politicieni și arhitecţi a alimentat frustrarea acestei clase de mijloc7 și discursul
lor complex despre jocul economic imoral8. Piaţa a ajuns să fie imaginată ca un
spaţiu dominat de interese private și comportamente ne-etice, în timp ce admini-
straţia publică era considerată a fi principalul responsabil al haosului reprezentat
de geometria neordonată a noilor cartiere și relaţiile spaţiale injuste. Aceasta pen-
tru că „statul” ar trebui să intervină pentru a modera comportamentele inadecva-
te, iar cînd acest lucru nu se întîmplă statul este suspectat a fi corup și incapabil:
„Circumstanţa care permite nerespectarea planului este corupţia. Birocraţia se
mișcă foarte greu.” (F., 30 de ani, economist, tată a unui copil.) Mai mult, ambele
instituţii, „piaţa” și „statul”, sînt penetrate în acest imaginar de interese, pentru
că la acest nivel actorii se cunosc între ei și formează reţele locale. În viziunea
persoanelor din aceste cartiere, apele tulburi ale intereselor locale pot fi evitate
doar de „nivele mai înalte” ale statului. „Interese din ambele părţi: și de partea
primăriei, și de partea constructorului. Aici ar trebui să se intervină ceva mai sus,

5
Un oficial al administraţiei publice observă: „Marea parte [a derogării de la reguli] bună e că s-au
construit multe, multe apartamente, dar marea parte proastă e că-i deranjează pe vecini. Acuma nu
știu ce-i mai bine sau ce nu-i mai bine.” (M., 50 de ani, inginer constructor.)
6
Și continuă: „Blocurile sînt foarte aproape construite de casele care erau înainte. Nu mi se pare
ok. Un exemplu: vecinul nostru, care și-a construit o casa foarte frumoasă, prin mari eforturi. Și
s-a trezit cu șase blocuri în faţa lui și cu jumătate din alee prăbușită în fundaţia lor. După ce se
construiesc blocurile o să se trezească cu o grămadă de oamenii care se uită direct în casa lui.” Un
detaliu important este că ea și familia ei locuiesc într-un bloc care iniţial a cauzat probleme similare
cu cele ale vecinului la care se referă acum cu înţelegere.
7
Acţiunea colectivă împotriva marilor dezvoltatori a fost blocată de interesele contradictorii ale car-
tierelor de vile. Pe de o parte, deţinătorii de pămînt erau interesaţi să crească valoarea de schimb a
terenurilor lor pe piaţa imobiliară; de aceea, susţineau reglementarea laxă și erau pro-blocuri. Pe de
altă parte, cei care locuiau în vile sau în blocurile deja construite erau interesaţi să crească valoarea
de uz a terenului, de aceea pledau pentru reguli stricte de reglementare, care ar fi putut bloca proiec-
tele imobiliare mari.
8
„Nu se respectă planul de la primărie, constructorii au săpat chiar sub gardul nostru, ne alunecă
gardul, ne alunecă stîlpul de electricitate și am depus contestaţie la primărie, sesizări peste sesizări,
nu s-a realizat nimic. Din moment ce îi dăm în judecată, sper să se rezolve ceva. Cel puţin să își res-
pecte planul de la primărie, să nu își depășească suprafaţa construită aprobată, să respecte niște ore
de liniște, să nu ne strice nouă fundaţia, fundaţia nouă. Nu știu, dacă se continuă în felul acesta, ne-
am gîndit să ne mutam undeva, undeva unde să nu mai poată construi.” (F., 23 de ani, economistă,
mamă a unui copil.)

90
pentru că aici, la nivel local, primărie, consiliu judeţean, se pot face ceva mai mul-
te dedesubturi, e altă treabă, pentru că toţi se cunosc aici.” (M., 21 de ani, student,
rezident al unui bloc neterminat.)
Existenţa „statului” devine problematică nu doar în ochii locuitorilor acestor
cartiere noi, ci chiar și în ochii celor care ar trebui să îl reprezinte și care îl fac
vizibil prin prezenţa lor, de multe ori la rîndul lor cu aceeași poziţie de clasă.
Comisia de control este un departament administrativ special, care verifică dacă
construcţiile sînt în conformitate cu planurile aprobate. Dar, în practică, inspec-
torul de control are doar un rol formal, pentru că autoritatea pe care ar trebui să
o reprezinte dispare atunci cînd este pus în faţa materialităţii unei clădiri. Odată
ce o clădire a fost ridicată, ea devine o „proprietate privată” și nu mai poate fi de-
molată. De aceea, în general, inspectorii îi instruiesc pe dezvoltatori să aplice din
nou pentru o autorizaţie cu un al doilea rînd de planuri, care încorporează toate
schimbările în raport cu primul plan.9

Concluzii
„Superbia” este un produs complex al visurilor clasei de mijloc pentru o casă
privată, departe de prezumatele maladii urbane. Statul slab postsocialist a fost
colonizat de imaginarul clasei de mijloc al „proprietăţii auto-guvernate” și al
dorinţelor de locuire în medii curate suburbane. Cu dublul lor statut de clienţi
ai administraţiei publice și de experţi ai administraţiei locale de pe poziţia de
profesioniști, clasa de mijloc emergentă a fost foarte importantă în modelarea
procesului de urbanizare în prima decadă postsocialistă. Ca o consecinţă a pre-
siunilor și așteptărilor acestora, procesul de urbanizare a fost privatizat. Piaţa a
ajuns să fie imaginată ca adevărata salvare și răspunsul la toate problemele socia-
le, după căderea regimului comunist, și a fost transformată în principalul mijloc
pentru a obţine o casă unifamilială construită de individul întreprinzător al clasei
de mijloc.
Efectul a fost cel de dezvoltare împrăștiată (urban-sprawl) și lipsa unei in-
frastructuri publice. Ironic, chiar mijlocul folosit de clasa de mijloc pentru în-
făptuirea fanteziilor sale locative a devenit calul troian prin care capitalul antre-
prenorial a colonizat în a doua decadă cartierele de vile ale clasei de mijloc. Noile

9
Un inspector public de la comisia de control a primăriei argumentează:
Inspectorul Public: Atunci, inspectorul, chiar colega, merge pe teren și constată dacă s-a respectat
autorizaţia. Și dacă constată că nu s-a respectat, nu îl amendează…
Eu: Se face o sesizare…
I.P.: Nu face nici o sesizare. Cetăţeanul vine cu un proiect de modificare a autorizaţiei, dar la sfîrșit.
Păi, ce să-i faci, să i-o demolezi? Nu mai îndrăznește nimeni, ăla vine cu o modificare și se pune în
legalitate. Asta vă spun…
Eu: Și de ce nu se demolează niciodată?
I.P.: Îi proprietate privată, trebuie procese…
Eu: Și se ajunge în justiţie…
I.P.: Sigur, sigur.
Eu: Și în justiţie, de obicei, nu se aprobă. E un motiv? De ce?
I.P.: Da…, de ce să-i demoleze la om o casă? Că n-a respectat 40 cm? (M., 53 de ani, inginer inspec-
tor.)

91
 blocuri din a doua decadă au fost construite perete în perete cu vilele postsocia-
liste, pentru că speranţa planificatorului a fost că în acest mod spaţiile publice
vor putea fi în sfîrșit construite, chiar dacă acest lucru ar însemna sacrificarea
unor reglementări (înălţimea caselor, densităţi, distanţe între construcţii, mixul
funcţional, mixul de programe).
Aceasta soluţie, însă, nu a făcut decît să adîncească lipsa unor spaţii și servi-
cii publice; mulţi dintre dezvoltatori au vîndut „spaţiile publice” clienţilor. Criza
economică a venit ca o binecuvîntare pentru noua clasă de mijloc care locuia în
casele unifamiliale, pentru că a blocat ceea ce ei percepeau ca „masacrul imobi-
liar” al acestor cartiere. Din nou, suma proprietarilor individuali își puteau trăi
vieţile lor introvertite în spaţiile lor particulare, fără interstiţii publice, departe de
antreprenorii care le stricau, cu „lăcomia” și buldozerele lor, echilibrul și energiile
„delicate” ale acestor locuri. Aceasta este partea pozitivă a crizei așa cum este
percepută de clasa de mijloc proprietară în căutare de spaţii privatizate, bazate pe
imaginarul restrîns a ceea ce înseamnă o viaţă frumoasă suburbană de familie.
Tocmai în ficţiunea „proprietăţii augo-guvernate” vine și incredibila pasivi-
tate în faţa politicilor neoliberale actuale. În discursul dreptei intelectuale, pro-
prietatea a fost transformată într-un tip de obiect politic care semnalează moder-
nitatea noastră, orientarea noastră capitalistă. Proprietatea și piaţa devin astfel
fetișuri prin care exorcizăm „comunismul” sau chiar orientarea noastră „tradi-
ţională”. Privatizarea statului din acest moment nu face decît să continue ceea ce
la nivel local se întîmpla din anii ’90. De aceea va fi foarte important, pentru orice
mișcare socială viitoare care dorește să reimagineze rolul statului ca reglementa-
tor și arenă a democraţiei participative, să facă vizibile și să discute aceste contra-
dicţii spaţiale care demantelează forţa aparatelor administrative. Tensiunile sînt
acolo, clasa de mijloc emergentă este acum frustrată de lipsa facilităţilor publice,
și dacă statul nu intervine e doar pentru că e „corupt”. Maladiile noilor cartiere se
datorează disfuncţionalităţii administraţiei și devine aproape invizibil că ele sînt,
de fapt, efecte ale politicilor de privatizare a spaţiului urban. Politicile publice ar
trebui îndreptate înspre întărirea și finanţarea adecvată a instituţiilor statul, nu
spre minimizarea rolului pe care acesta îl joacă.

(14 iunie 2011)

92
 Ir i na COSTACH E & Si m i na GUGA
Irina Costache (n. 1982). Doctorandă la Central European Univerity, Budapesta,
Departamentul de Studii de Gen, unde lucrează la o teză despre corporalitate în
comunism. A scris despre fotbal feminin, femei tinere și sărăcie, iar mai recent
feminism și curatoriat. În general o interesează orice are legătură cu femeile.
Simina Guga (n. 1982). A studiat sociologie la Universitatea București și antro-
pologie la SNSPA. De cîţiva ani lucrează ca cercetătoare pe subiecte legate de
migraţie, în ultimii ani ocupîndu-se de drepturile imigranţilor și refugiaţilor în
România. Face parte din cîteva grupuri activiste informale, împreună cu care
încearcă să afle ce mai e de făcut.

Programul Rabla pentru oameni:

spitalele dispar și reforma continuă
A cum o săptămînă am plecat să întrebăm angajaţii din sistemul spitalicesc,
brusc redus cu o treime, despre ce se întîmplă cu reforma ministrului Cseke.
Presa locală a semnalat proteste spontane în mai mult de jumatate din spitalele
propuse pentru reprofilare (71 de unităţi) și a notat faptul că angajaţii au decis să
păstreze un minimum operaţional (camerele de gardă), pe bază de voluntariat, în
unele unităţi desfiinţate de la 1 aprilie.
Ne-am dorit să auzim direct de la asistentele medicale, de la infirmire și de la
lucratoare Tesa, de la spalatorese și fochiști povestea acestei reforme a spitalelor.
Pentru aceasta am plecat în călătorii de documentare la două unităţi aflate pe lista
spitalelor propuse pentru reprofilare: Spitalul „Dr. Maria Burghelea” din Buftea,
Ilfov, și spitalul orășenesc Titu, Dîmboviţa.

Comasarea și reprofilarea spitalelor: o idee veche în context de criză

Istoria spitalelor propuse pentru comasare și reprofilare prin HG 345/2011, în
total 182 de unităţi spitalicești, se întinde pe o periodă de aproape un deceniu și
este strîns legată de agenda Băncii Mondiale în România, ai căror experţi au oferit
consultanţă Ministerului Sănătăţii începînd cu anii 2000. În analizele oferite de
aceștia1 se vizează o reformă a sistemului sanitar românesc, considerat costisi-
tor2, prin introducerea unei abordari de tip piaţă liberă în domeniul serviciilor
medicale. În acest fel a fost încurajată atît privatizarea serviciilor medicale pri-
mare (etapă deja realizată), cît și a celor secundare, precum și reducerea ponderii
asistenţei medicale secundare (a spitalelor) și eficientizarea acesteia pe baze con-

1
Analizele experţilor Băncii Mondiale sînt invocate în două documente recente cu rol esenţial în re-
forma spitalelor: Un sistem sanitar centrat pe nevoile cetăţeanului – Raportul Comisiei Prezidentiale
pentru Analiza și Elaborarea Politicilor în Domeniul Sănătăţii (2008); Raportul Comisiei de selecţie a
unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, aprobat
prin HG 345/2011, care conţine și lista unităţilor spitalicești propuse pentru comasare și reprofilare.
2
Deși România alocă un procent PIB pentru sănătate sub nivelul mediu UE.

93
 curenţiale, cu o competitie deschisă atît unităţilor private, cît și a celor publice în
încheierea de contracte cu Casele de Asigurari de Sănătate. Cea mai recentă etapă
a acestei reforme se desfășoară sub titlul Strategia Naţională de Raţionalizare a
Spitalelor, acţiune demarată la nivel de minister în 2010, între timp aprobată de
Guvern – și la ale cărei prime acte am asistat în două rînduri.
În iunie 2010, OUG 48/2010 anunţa un nou pas în reforma sănătăţii românești,
prin descentralizarea spitalelor. Prin acest act normativ, un număr de 373 de spi-
tale, dintr-un total naţional de 435, treceau din subordinea Ministerului Sănă-
tăţii în subordinea administraţiei publice locale. Acum mai bine de jumătate de
an, ministrul sănătăţii Attila Cseke susţinea că această măsură este una de tip
technocrat, fără culoare politică. Descentralizarea spitalelor, spunea dînsul, era o
măsură luată în folosul comunităţilor, în beneficiul celor care utilizau respectivele
spitale și care în perioda de recesiune economică urma să degreveze bugetul gripat
al Ministerului de o categorie importantă de cheltuieli. În subordinea Ministeru-
lui Sănătăţii au mai rămas 62 de spitale, considerate spitale de interes naţional,
cîteva spitale judeţene, în general cele asimilate la centre universitare, împreună
cu cîteva clinici de monospecialitate (în general de TBC sau psihiatrie).
Legea din 2 iunie prevedea un termen de 30 de zile în care autorităţile locale să
preia unităţile spitalicești din teritoriu, situaţie care a generat o serie de conflicte.
O lege apărută mai mult sau mai puţin peste noapte, a obligat primăriile și con-
siliile locale să preia o problemă administrativă complexă și o povară financiară
cu un evident potenţial electoral. Din luna iunie, primarii și membrii consiliilor
locale devin membrii ai consiilor de administraţie ale spitalelor, fiind astfel direct
responsabili de soarta spitalelor nimerite în ogradă. La rîndul lor, spitalele devin
dependente financiar pentru investiţii și cheltuieli de administraţie de bugetele lo-
cale, iar managerial de simpatiile primarilor. Aceaștia sînt autorizaţi de noua lege
să încheie contracte de management ale spitalelor din administrare. Din entuziasm
electoral sau din elan gospodăresc, în baza unor obligaţii de partid/familie, între
autorităţile publice locale și echipele manageriale ale spitalelor (la data respecti-
vă funcţionînd în baza unor contracte încheiate anterior cu Ministerul Sănătăţii)
apar conflicte care duc la blocarea activităţii unor spitale. Dintre acestea, amintim
cazul Spitalului Judeţean Brăila, unde personalul medical și personalul Tesa au
început o grevă spontană în 14 septembrie, reclamînd măsurile abuzive luate de o
echipa managerială impusă de administraţia locală. În aceeași situaţie s-a aflat și
spitalul orășenesc din Titu, unde primarul a refuzat să colaboreze cu echipa mana-
gerială a spitalului, blocînd accesul acestora în incintă. Situaţia a condus la demisia
managerului și la angajarea în instituţie a unei persoane apropiate primarului.
Între 31 iunie 2010 și martie 2011, spitalele au funcţionat cu sprijinul admini-
straţiilor locale și în baza contractelor cu Casele Judeţene de Sănătate. În această
perioadă, în spitale au avut loc reorganizari, a scăzut numărul de paturi și s-a mo-
dificat schema de personal3, inclusiv în cele două unităţi vizitate. În unele spitale,

3
Ministerul sănătăţii raportează în bilanţul pe 2010 o reducere cu 9200 a numărului de paturi la
nivel naţional; tot în acest bilanţ se raportează o reducere a 1621 de posturi și o reducere de 577 de
posturi de conducere.
94
ca în cazul celui de la Buftea, aleșii locali au decis să continue un plan de investiţii
și să finalizeze din fondurile consilului local o nouă aripă a spitalului. Pentru
spitalul din Titu, tot consiliul judeţean a reușit să obţină o finanţare europeană
pentru modernizarea clădirii spitalului și pentru informatizarea unităţii.
Prin OUG 48/2010, spitalul judeţean/orășenesc/comunal a devenit alături de
clădirile primăriei și școlii, „oglinda” gospodăririi descentralizate – în care aten-
ţia autorităţilor pentru formă este notabilă chiar dacă, poate, nu pretudindeni, și
pentru conţinut.

Clientelismul politic și negocierea „terapiei de șoc”

Începînd cu luna ianuarie 2011, Ministerul Sănătăţii demarează o altă eta-
pă a reformei spitalelor. Attlia Cseke, cu sprijinul prim-ministrului și chiar al
președintelui, trece la reorganizare unităţilor spitalicești mici. Atît ministrul, cît
și președintele par convinși că numărul de paturilor este criteriul hotărîtor și în
evaluarea calităţii asistenţei medicale oferite în spitale, și în oportunitatea unei
astfel de instituţii în comunitate. Pe lîngă criteriile ce privesc eficienţa spitaliceas-
că, în sprijinul desfiinţării spitalelor mici este invocat și acordul cu FMI. La nive-
lul Ministerului se organizează o comisie de evaluare a spitalelor (oficial, Comisia
de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de
asigurări de sănătate) și dat fiind faptul că singurele unităţi vizate sînt cele cu mai
puţin de 130 de paturi, începe să se vehiculeze o „listă” provizorie.
Din acest punct, culorile de partid încep să facă diferenţa. Evaluăriile după
criterii „obiective” agită în teritoriu interese economice, pile și puncte electorale.
La Buftea, primarul și consilierii judeţeni promit să salveze spitalul de la reprofi-
lare și mobilizează cunoștiinţe de partid (de orice culoare), dau telefoane și trimit
memorii. Așa cum aflăm de la o lucrătoare în administraţia spitalului, se cere
măcar o expertiză la faţa locului. La Titu, bătălia pentru spital are aceleași coor-
donate: negocieri pe linie de partid (PDL) și negocieri cu Ministerul. Între timp,
lista provizorie devine definitivă prin HG. 345/2011, prin care se aprobă raportul
și lista cu spitalele care urmează să fie reorganizate. Spitalele din Titu și din Buf-
tea sînt propuse pentru reprofilare în camine de bătrîni. Diplomaţia de partid și
telefon este dublată de acţiuni în instanţă și de manifestaţii spontane în stradă.
În ambele localităţi, politicieni locali, cu intenţii și viziuni diverse sprijină protes-
tele și susţin funcţionarea spitalelor după data de 1 aprilie. Deși ministrul Cseke
afirmă că reforma sănătăţii este departe de orice interese politice, noi considerăm
că „joaca” cu spitalele are o miză electorală importantă pentru toate partidele.
În faţa unui proces constant de fragmentare, descentralizare și concurenţă a ori-
căror segmente profesionale, partidele politice rămîn singurele structuri centra-
lizate cu responsabilitate faţă de propria castă în detrimentul serviciilor oferite
„clienţilor”.
Sperăm însă, poate naiv, că efectul pervers al acestei reforme să politizeze
dincolo de politica de partid și să cristalizeze noi forme de organizare.

95
 „La București nu-i nevoie de reformă; tot de la amărîţi se taie”
„Spitalul, s-a desfiinţat, nu mai funcţionează”, ne spune un localnic pe care
l-am întîlnit în Buftea. La fel ne-a răspuns și paznicul spitalului, care ne-a lăsat
să intrăm în curte, unde să-i căutăm pe foștii angajaţi. „Mergeţi la doamna asis-
tentă, la camera de gardă”: ne-a indicat o clădire proaspăt renovată, dotată cu aer
condiţionat și bine păzită de doi cîîni prietenoși. Spitalul Orășenesc „Dr. Maria
Burghelea” din Buftea ocupă locul 40 pe lista spitalelor propuse pentru reprofila-
re. La 1 aprilie 2011, spitalul avea 65 de paturi repartizate pe patru secţii. La aces-
tea se adaugă un laborator și o secţie de imagistică – radiologie cu echipamente
moderne, obţinute printr-un program BIRD derulatat de Ministerul Sănătăţii în
2008. În grila de salarizare a spitalului erau înregistraţi 7 medici specialiști, 30
de asistente și infirmiere, 11 angajaţi Tesa și 6 muncitori. Secţiile spitalului cu cel
mai mare grad de ocupare erau cele adrestate femeilor: obstetrică-ginecologie,
neonatologie și chirurgie. Tot spitalul Buftea avea în administrare și o secţie de
pediatrie, cu copii bolnavi de HIV-SIDA, în comuna Vidra. Împreună cu spitalul
comunal Periș și cu spitalul de psihiatrie Bălăceanca (ambele afectate de reformă),
Buftea asigura asistenţa medicală secundară în judeţul Ilfov. Acum în Ilfov mai
funcţionează un singur spital, aflat la București, în cartierul Titan.
Pentru moment, spitalul din Titu este deschis, camera de garda funcţionează
și pe secţii 6 pacienţi sînt încă internaţi. Spitalul orășenesc Titu este semnificativ
mai mare decît cel din Buftea, cu peste 10 secţii în care sînt repartizate 100 de
paturi și cu un personal medical care cuprindea 6 medici și în jur de 60 de asis-
tente medicale și infirmiere. În luna aprilie activitatea acestuia va fi asigurată prin
contribuţia consiliului local (la limita legii, încălcîndu-se normele Ministerului).
„Ne-au spus să închidem spitalul, dar noi am continuat să venim și să lucrăm
cum am putut. Proviziile pe care le mai avem se termină, salarii nu știm dacă ne
luăm, ne trimit în control inspecţia muncii, dar nu avem ce să facem”, ne spune
în întîmpinare o asistentă de la camera de gardă.
Cît timp stăm de vorbă cu asistentele din camera de gardă își fac drum printre
noi cel puţin trei pacienţi. „O injecţie, o tensiune, aici lumea e bolnavă și săracă”,
ne explică asistenta, asigurîndu-ne că la Titu au loc pînă la 60 de prezentări pe
tura de gardă.
„Raza de răspundere a ambulanţei Dîmboviţa este acum (fără Titu) de 80-
90 de kilometri. Vă daţi seama că de la București la Tîrgoviște nu va mai fi nici
un spital. Eu pot să fac pînă la o oră și jumătate pînă la spital”, povestește un asis-
tent medical de la ambulanţă. Tot de la el aflăm că spitalul judeţean Tîrgoviște,
desemnat să preia urgenţele, este supra-aglomerat și nu face faţă, lăsînd cazuri de
urgenţă să aștepte ore.
Prin reforma spitalelor, Ministerul Sănătăţii a dorit reducerea numărului de
paturi, considerate de experţii Băncii Mondiale excedentare la nivel naţional. În
calculele sale a omis să precizeze că Bucureștiul este principala zonă cu o concen-
trare mare de spitale. În restul ţării, coeficientul de paturi era, chiar anterior HG
345/2011, la jumătate faţă de București. Așa cum observa o lucratoare în admini-

96
straţia spitalului Buftea: „la București nu e nevoie de reformă; tot de la amărîţi sa
taie”; efectele acestor măsuri de reorganizare concentrează și mai mult asistenţa
medicală în capitală, lăsînd descoperite zone din teritoriu.
Atît la Titu, cît și la Buftea majoritatea persoanelor care apeleau la serviciile
spitalelor erau locuitori din mediu rural, oameni săraci, pentru care drumul la
București sau Tîrgoviște este în sine o problemă financiară. În plus, o vizită la un
spital mare, din capitală, este mult mai costistoare din punct de vedere al plăţilor
informale, al atenţiilor pentru medici. „Oamenii de aici nu au bani să dea cînd
merg la medic. Dacă au, mai aduc una, alta (produse alimentare), dar la noi nu e
ca la București, să dai bani în stînga și-n dreapta. Oamenii de aici sînt săraci; și
noi la fel, așa că ne înţelegem”, ne spune o asistentă de la Titu, repetînd părerile
celor de la Buftea.

O glumă proastă: spitale închise într-o zi

La Buftea se discută despre propunerea Ministerului de a desfiinţa din luna
februarie spitalul, dar pentru că se bazau pe rezultatele bune din ultimul an, pre-
cum și pe investiţiile derulate, angajaţii spitalului au fost convinși că vor reuși să
schimbe decizia Ministerului.
„Nu am crezut că se va desfiinţa spitalul – din februarie am vorbit cu prima-
rul, și el ne-a susţinut, ne-a spus că nu ne lasă, că se zbate pentru noi, că trecem
la Consiliul Judeţean. La fel, la Consiliul Judeţean ne-au spus că ne susţin. Noi ne
asteptam să se publice în Monitorul Oficial lista cu spitale pentru reprofilare cu
erată pentru noi – că nu ne desfiinţează. Nu a venit nici o comisie să ne evalueze,
deși am cerut. Indicii pe baza cărora s-a luat decizia de desfiinţare sînt măsuraţi
la nivelul anului 2009, cînd situaţia era diferită, pentru că posturile erau blocate
și nu puteam să angajăm medici4, dar între timp la noi s-au facut investiţii, ne-
a crescut indicele ICM – randament la caz revolvat: s-a dublat. La spitalele din
București nu se întîmplă asta. [...] Acum avem și secţii noi de medicină internă și
chirurgie, pe care nu le aveam în 2009”, explică directoarea financiară a spitalu-
lui, subliniind că măsurile de reorganizare nu au luat în calcul situaţiile reale din
spitale. Spitalul s-a închis într-o noapte. Pînă în 31 martie, data la care s-a publicat
Hotărîrea de Guvern, spitalul a funcţionat normal, avînd pacienţi internaţi, pro-
gramări la nașteri și operaţii. Iar de pe 1 aprilie, spitalul ar fi funcţionat în afara
legii, serviciile medicale nu ar mai fi fost înregistrate de Casa Judeţeană de Asi-
gurări, iar personalul medical ar fi profesat semilegal. „Noi, pe 31, am crezut încă
că e o glumă proastă; abia seara ne-am apucat să facem externări”, desfășoară
pentru noi firul poveștii o lucrătoare de la administraţia spitalului. Ea ţine să pre-
cizeze că, în ciuda declaraţiilor ministrului, spitalului din Buftea nu i s-a pus la
dispoziţie nici o ambulanţă pentru transportul pacienţilor spre alte spitale. Toate
externările de la Buftea s-au făcut pe răspunderea pacienţilor care au fost trimiși
acasă, eventual urmînd să păstreze legătura telefonic cu personalul medical.

4
Ministerul Sănătăţii deblochează posturi în spitale, în decursul anului 2010, și spitalele descentra-
lizate pot face angajări.

97
 La Titu, ne poveste o asistentă prinsă de gardă chiar în ziua restructurării,
„se primeau telefoane din oră în oră, ba ca să închidem camera de gardă, ba ca
să o ţinem deschisă”, dar nimic concret în ceea ce-i privea pe pacienţii internaţi.
După cîteva zile confunze, ambele unităţi au decis ca serviciul de gardă să rămînă
operaţional, în pofida ordinelor Ministerului. În principiu, consiliile judeţene au
promis că vor finanţa cheltuielile curente, dar nu se știe nimic despre salariile an-
gajaţilor pe luna aprilie. Lucrătorii celor două spitale ridică din umeri: „noi nu mai
știm nimic”; și în speranţa că situaţia celor două spitale se va definitiva, lucrătorii
gravitează în jurul fostului loc de muncă. Pe măsură ce luna aprilie se apropie de
sfîrșit, puţini își mai păstrează speranţa că spitalele vor fi redeschise legal.

Redistribuirea personalului medical: „De cîteva nopţi visez că plimb

hîrtii”
Medicii și personalul medical auxiliar (asistente și infirmiere) din spitalele
propuse spre reorganizare intră într-un program naţional de redistribuire și teo-
retic Ministerul Sănătăţii le garantează un alt loc de muncă. În Buftea, majorita-
tea asistentelor și infirmierelor au fost deja repartizate în spitale din București. La
Titu, s-au făcut opţiuni, dar nu se știe nimic în plus. Pînă acum numai medicii au
plecat, asistentele și infirmierele prezentîndu-se în continuare la spital, conform
programului.
În Buftea, un grup de asistente adunate în curtea spitalului ne împărtășesc
impresii de la noile posturi și ne explică ce înseamnă pentru ele redistribuirea.
În majoritate femei tinere, cu copii, asistentele de la Buftea vor face în medie trei
ore de navetă zilnic, într-un oraș și într-un spital pe care nu-l cunosc. Asistenta
din serviciul de gardă locuiește în Crevedia și s-a născut la spitalul comunal Periș
(al doilea spital din Ilfov propus pentru reprofilare); nu are de gînd să meargă la
post în București, pentru că este prea departe și nu are cu cine să lase cei doi copii
preșcolari. Cheltuilile de navetă sînt considerabile, „fără 20 de RON nu mai ies pe
ușă”, în condiţiile în care unele dintre ele sînt singurele salariate din familie. La
noile locuri de muncă sînt privite cu suspiciune, ca femei și asistente de provincie.
Femeile sînt îngrijorate că nu vor face faţă schimbărilor, că nu se vor obișnui cu
naveta, cu noul colectiv, cu procedurile și standardele unor spitale mari din ca-
pitală și că astfel își vor pierde serviciul. La noile posturi încearcă să-și negocieze
situaţia și să mai amîne/refuze încadrarea, sperînd să găsească ceva de lucru mai
aproape de casă, însă acum li se cere refuzul scris: „am refuzat să semnăm, că
doar nu voiam să ne semnăm singure sentinţa la moarte”. Semnături și hîrtii o
ţin trează pe o infirmieră, deși e mulţumită că și-a asigurat un post la Spitalul de
chirurgie plastică și reparatorie din București: „De cîteva nopţi visez că plimb
hîrtii”, ne spune cu năduf.
Pentru asistentele cu mai multa vechime în unităţi, reorganizarea seamnă-
nă cu o despărţire. La departamentul adminstrativ stăm de vorbă cu o asistentă
venită cu nepoţica de mînă ca să ia hîrtii pentru transfer. Mai are 2 ani și 10 luni
pînă la pensie și s-a transferat de la secţia de chirurgie la Institutul de Gerontolo-
gie „Ana Aslan” din Otopeni. „E greu să te duci în alt loc după ce ai muncit într-
98
un colectiv zeci de ani. Vă daţi seama, serviciul e ca familia – o viaţă întreagă.
Îmi vine rău, îmi vine să mă jelesc cînd trec pe aici.” Profesional, nu mai are nici
o tragere de inima să meargă la serviciu, de la chirurgie va trebui să se ocupe de
„băi de plante”, așa că se încurajează singură întrebîndu-și nepoţica dacă n-ar fi
mai bine să rămînă acasă să se joace cu ea. La Titu, asistenta șefă lucrează în spital
de treizeci de ani și are printre colege femei care și-au început viaţa profesională o
dată cu spitalul, acum 40 de ani, ordonîndu-și toată viaţa după mersul spitalului;
„și acum încotro?”
Personalul administrativ al unităţilor sanitare afectate de reorganizare nu are
dreptul la redistribuire, dar nu li s-a comunicat nici o altfel de soluţie. Spălătorea-
sa spitalului din Buftea așteaptă. La fel și soţul ei, angajat electrician tot la spital,
cu un salariu puţin peste cel minim. La serviciul financiar, alt cuplu așteaptă o
decizie, îngrijoraţi că în prag de 50 de ani vor ajunge șomeri. „Ministrul sănătăţii
vorbește despre reforma care va face să dispară un rînd de personal Tesa. Dar eu
mă întreb unde va dispărea acesta? Unde ne vom duce… în neant?” Atît pentru
cei relocaţi, dar mai ales pentru personalul Tesa, se prevăd schimbări majore.
Oamenii se simt abuzaţi, folosiţi și inutili. „Ce te faci cînd ai credite, familie și
rămîi fără loc de muncă – așa, de la o zi la alta? Ce viaţă mai e asta? Am acceptat
scăderi de salarii, am redus schema de personal, am facut economii cu spitalul,
ne-am găsit sponsorizari, numai să rezistăm. Spitalul nu are datorii, ba are chiar
și investiţii. Dar acum ne dau un șut în fund și ne desfiinţează”, se revoltă direc-
toarea financiară de la Buftea.
În camera de gardă de la Titu se vorbește mult despre plecat „afară”. Unul
dintre șoferii de ambulanţă a lucrat în Italia pentru șase luni. Chiar dacă acum
se cîștigă mai puţin decît cu ani în urmă, asistenta șefă pare să ia în considerare
această oportunitate: „soţul șomer, eu în curînd șomeră, mai am și o bătrînă, în
fond acolo iei minim 20 de euro pe zi”.
Oportunităţile oferite de reforma spitalelor celor care mai lucrau în sistemul
public de sănătate sînt sumbre: migraţia, epuizarea fizică sau ieșirea din sistem.
Cine va mai ajuta bolnavii în România? În discuţii publice se vehiculează ideea
conform căreia, în baza lanţului global al migraţiei, se vor rătăci și în ţară ca-
dre medicale din locuri mai sărace, care să accepte condiţiile de nesiguranţă ale
reformei perpetue. În condiţiile legiilor actuale, o astfel de idee salvatoare este
absurdă, pentru ca în România medicina nu poate fi practicată decît de cetăţenii
români.

Căminul de bătrîni și parteneriatul public-privat de înghiţire a spita-

lelor
Așa cum arătam mai sus, spitalele din Buftea și Titu au fost propuse de mi-
nister pentru transformarea în cămine de bătrîni. O astfel de soluţie, plauzibilă și
oportună poate pentru locuitorii din București, în teritoriu sună ridicol și suspect.
La Titu, asistentele ne spun direct: „în provincie, noi nu ne dăm bătrînii la camin
de rușine și de sărăcie. Din pensie ne mai ajutăm și noi, iar de gura satului nu

99
 scapi nici la oraș”. Dincolo de explicaţii culturale, există și motive mai concrete
pentru care ideea ministerului e absurdă. În Titu există deja un cămin de bătrîni
construit de primarie în parteneriat cu o fundaţie olandeză. Clădirea nouă nu a
fost niciodata deschisă din lipsă de solicitări. La Buftea există cîteva cămine de
bătrîni în jurul orasului, însă nici un alt spital. Tot cei din Buftea ne atrag atenţia
că o astfel de iniţiativă ar însemna o noua investiţie pentru reamanajare și dotare,
pe care ar trebui să o suporte consiliul local, adică tot cei care au mai investit în
cladire pentru ca aceasta să rămînă spital.
Ipoteza angajatelor din Buftea este că spitalul este mai degraba vizat pentru
privatizare. O afacere în interesul investitorului care ar prelua un spital micuţ,
dar recent renovat și dotat cu aparatură nouă. Administraţia ne spune că „în jur
de 7-8 aprilie au venit aici niște investitori germani ca să se uite la clădire. Sigur
vor să pună mîna pe ea. [...] Oamenii i-au huiduit”. Primarul însă a început și el
să susţină din ce în ce mai mult ideea unui spital privat, în care foștii angajaţi și
foștii pacienţi probabil că nu își vor mai găsi locul. La Titu se vehiculează două
idei salvatoare pentru spital, ambele propuse de primar. Prima variantă vizează
reducerea numărului de secţii și transformarea lui în aripă externă a spitalului
judeţean din Tîrgoviște. A doua propunere dorește funcţionarea spitalului printr-
un parteneriat public-privat ale cărui servicii să fie în continuare contractate de
Casa Judeţeană de Asigurări. În zonă există un singur investitor, firma Renault,
care dezvoltă un centru tehnic și..., speră unii, poate și un spital. Ideea partene-
riatului este preluată tot de la Minister. La numai o lună de la vestea reprofilării și
comasării unei treimi din spitalele existente în România, Guvernul și-a dat acor-
dul de principiu pentru construirea de către Ministerul Sănătăţii, în parteneriat
public-privat, a șase spitale regionale de urgenţă, cu o capacitate de 700-900 de
paturi. În aceste spitale, care pentru moment nu există, vor fi aduse și o parte din
cadrele medicale rămase zilele acestea fără loc de munca, susţine Ministerul.
De la Buftea plecăm cu o lecţie de economie a sănătăţii bine învăţată: „prin
reforma lui Cseke se urmărește scăderea numărului de paturi la stat ca să poată
crește la privat. Banii viraţi în sistemul privat sînt tot ai contribuabililor, tot pe
contracte cu CSAJ, numai că compania privată va vinde scump5, că ar fi mai de
calitate, și o să ne sece de bani și pe noi, și pe stat.”
Pentru asistentele medicale din Titu, lupta de poziţii este singura strategie
viabilă. „Toţi ne consideră o paria și se folosesc de noi, deși fără noi nu se poate”,
au fost printre ultimele lucruri pe care le-am auzit înainte să plecăm. Cu ambele
instituţii ne-am dat întîlnire peste o săptămînă, ca să vedem cum merg lucrurile
mai departe. Sperăm doar să mai găsim cu cine să stăm de vorbă.

5
Raportul aprobat de Guvern în 31 martie 2011, prin HG 345/2011, precizează că în 2010 CJAS-urile
au încheiat contracte de asigurari cu 52 de unităţi spitalicești private; de asemenea, tot în acest
document se menţionează că valoarea deconturilor pe același caz a fost mai mare în regim privat
decît în regim public; singura propunere pentru norma de control a cheltuielilor este următoarea:
„unităţile private pot să refuze acordarea de servicii medicale pacienţilor la care riscul de complica-
ţii potenţiale poate previziona o depășire a unui plafon prestabilit al cheltuielilor”.

100
Invitaţii în loc de concluzii
Ceea ce-i prezentat aici este un prim pas, pe care dorim să-l continuăm îm-
preună cu alţi colaboratori. Știm ca situaţiile diferă în funcţie de profilul fiecărui
spital și de culoarea fiecărei primării. Mai știm și că angajaţii din unitaţiile des-
fiinţate nu comunică între ei, dar se bucură de vești. Vrem să imaginăm posibilităţi
de a susţine cu adevărat interesele pacienţilor și ale angajaţilor, persoanele/fiinţele
umane pe care calculele reformiste le confundă cu paturi, indici de eficienţă și
costuri. Ceea ce vă propunem este să construim împreună arhive documentare
ale victimelor „reformei”. Dorim să auzim vocile celor care nu mai unde să mun-
cească, vocile celor care nu-și permit să meargă la spital, ale bolnavilor cronici
obligaţi să vină în București după medicamente și ale celor care nasc în salvări.
Reforma spitalelor se face în numele echităţii, în numele unei abordări me-
dicale centrate pe pacient și în virtutea dreptului constitutional la ocrotirea să-
nătăţii. Rezultatele reformei merg clar în direcţie opusă. Locuitorii orașelor mari
rămîn singurii cu acces direct la spitale, disparitatea economică dintre judeţe are
repercursiuni în finanţarea și dotarea spitalelor, iar descentralizarea începută
acum jumătate de an se tranformă încet într-un process de privatizare a spitalelor
peste care planează suspiciuni de fraudă.
Nevoile și opiniile pacienţilor, precum și vocile celor direct implicaţi în sis-
temul medical (medici, asistente, personal Tesa, muncitori) nu transpar în nici
unul dintre ultimele documente reformiste. Guvernul și Ministerul Sănătăţii tra-
tează cadrele medicale numai sub suspiciunea de fraudă și neprofesionalism, iar
pe „client” drept o entitate practic sănătoasă, al cărui interes este eficientizarea
sistemului spitalicesc prin reducerea cheltuielilor.

(15 iunie 2011)

101
 DEZBATERI

Da n U NGU R E A N U
Dan Ungureanu (n. 1971). Fost bursier la École Normale Supérieure din Paris
(1993-1995), a obţinut o diplomă de studii aprofundate la École Pratique des Hautes
Études (Secţia de Știinţe antropologice și religioase) din Paris (1995). Și-a susţinut
doctoratul în lingvistică istorică la Universitatea de Vest din Timișoara (2006), cu
o teză despre relaţiile lexicale dintre indo-europeană, altaică și uralică, o evaluare
statistică a corespondenţelor lexicale și semantice. A fost lector de limba română la
Universitatea Paris III – Sorbonne Nouvelle (2003-2005). A predat greacă și latină,
ca asistent, la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timișoara (1997-2006)
și a susţinut un seminar de etnopsihologie la Facultatea de Psihologie a Universităţii
(2006). Din 2009 predă la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad. Cărţi: Zidul de
aer. Tratat despre mentalităţi, Editura Bastion, 2008. Altele: arheologie (a săpat la
siturile romane de la Tibiscum și Mehadia).

Bilanţul a două decenii de la Revoluţie

Makarioi hoi kynikoí, autoi gar ouk apatêthesontai.
Fericiţi cei cinici, că aceia nu vor fi dezamăgiţi.

C ît a făcut regimul comunist în primii săi douăzeci de ani? Ce-a realizat demo-
craţia și economia de piaţă în douăzeci de ani? Vom da mai jos o comparaţie a
realizărilor economice a celor două regimuri. Pentru a evita subiectivismul, vom
folosi doar date măsurabile și cifre statistice.

Populaţia
Populaţia României în 2009 e egală cu cea din 1977. În perioada 1989-2009
populaţia României a scăzut mai mult ca în perioada celui de-al Doilea Război
Mondial. Natalitatea după 1990 e mai mică decît natalitatea din timpul războiu-
lui mondial, cînd bărbaţii erau pe front și era foamete. Anularea impopularului
Decret privind interzicerea avortului n-a fost înlocuită cu nimic.

Piaţa forţei de muncă

Șomajul scade de la 880.000 (2001) la 520.000 (2006). Acest lucru are loc exclu-
siv pe seama emigraţiei, fiindcă numărul de persoane ocupate nu crește de loc în
aceeași perioadă. Practic, între 2001-2006 nu se creează nici un nou loc de muncă.
Ca vîrstă, tinerii între 20-30 de ani sînt cei mai afectaţi de șomaj (împărţi-
rea statistică pe categorii de vîrstă e foarte imprecisă în Anuarul Statistic), după
care scade brusc: tinerii peste 30 de ani părăsesc ţara, iar cei peste 55 de ani se
pensionează mai devreme. În toată perioada de două decenii, șomajul trece de la
337.000, în 1991, la 520.000, în 2006, cu cîteva vîrfuri de peste un milion. Salariile
din 2010 sînt abia cu 20% mai mari decît înainte de 1989, dar timp de 15 ani, 1991-

102
2005, au fost mai mici decît înainte de 1989, cu 30% în medie. Practic, economia
de piaţă n-a dus la creșterea veniturilor ori la eficientizarea economiei. Salariile
s-au polarizat între 1990 și 2010.

Salarii 1989 2008

Peste 200% faţă de medie 2 8
151-200% faţă de medie 21 8
99-150% din medie 57 17
66-98% 20 22
Sub 65% din salariul mediu 20 46

Salariile ne arată chiar mai pregnant decît indicele Gini polarizarea venitu-
rilor. Ceea ce trebuia să creeze clasa medie, societatea civilă, implicată politic,
persoanele cu salarii între 100-200% faţă de medie, au scăzut numeric de la 78%
din numărul de salariaţi la 25%. Cei din quintilul superior au crescut de patru ori,
cei din quintilul inferior, de două ori.1

Societatea civilă a dispărut

Numărul de pensionari aproape s-a dublat, de la 3,5 milioane la 5,6, iar nu-
mărul de angajaţi aproape s-a înjumătăţit, de la 8,1 milioane la 4,5. Raportul s-a
schimbat de la 2,3 angajaţi pe cap de pensionar la 0,8 angajaţi pe cap de pensionar.
Presiunea contribuţiilor sociale s-a triplat.
Cehia, deși are un PIB pe locuitor dublu faţă de România, nu are mai mulţi
miliardari. România are unul din cei mai mari indici de inegalitate din Europa.
Indicele Gini, măsura inegalităţii din societate, e invers proporţional cu gradul de
democraţie, și direct proporţional cu gradul de corupţie și clientelism al unei ţări.
Indicele Gini al României a trecut de la 23 în 1990, la 33 în 2010, una din cele mai
mari creșteri a inegalităţii din Europa. Diferenţa dintre salariile cele mai mari din
România și cele mai mici e de 1 la 20. Primul procent dintre români cîștigă la fel
de mult ca ultimii 20%. Acesta este motivul pentru care nu s-a născut și nu există
o clasă de mijloc, singura capabilă să creeze o societate civilă, singura capabilă să
dea naștere democraţiei.
Ce înseamnă 20:1? Înseamnă că pe 15 ianuarie, cînd încă n-au fost aruncaţi
brazii, un procent din români au cîștigat deja cît vor cîștiga 20% muncind tot
anul. Acest procent e cel care organizează festivităţi populare cu mici, fasole și
ţuică la alegeri. Primele două procente cîștigă cît ultimii 27%. Primii 2% contează
politic tot atît cît ultimii 27%, care sînt clientelă, masă de manevră a primilor. Pri-
mii 5% cîștigă cît ultimii 40%. Primii 5% își asigură rotaţia la putere prin alegeri
libere, pe care ei le organizează: ei plătesc afișele, mititeii și taraful.

1
Datele Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii: Raportul Social al ICCV, După 20 de ani. Opţiuni
pentru România, p. 24.

103
 PIB
Produsul intern brut a scăzut brusc în 1990 cu 30% faţă de cel din perioada
comunistă și și-a revenit extrem de lent. În 2009 el e în continuare cu 10% mai
mic decît cel din perioada comunistă. Calculul creșterii reale a economiei e di-
ficil: în 1989, industria alcătuiește 40% din PIB, agricultura 21%, serviciile 32%.
În 2005, industria reprezintă 24%, agricultura 8% din PIB, iar serviciile 61%. Or
domeniul serviciilor nu e un domeniu „real”, cuantificabil, al economiei: un ras-
tuns-frezat cu 5 euro e fel de bun ca un ras-tuns-frezat cu 10 euro, pe cînd un
sac de ciment de 10 euro e de două ori mai mare decît unul de 5. Dacă în 1989, o
treime din economie era „virtuală”, în 2009 60% din economie e virtuală.

Locuinţe și utilităţi publice

Suprafaţa locuibilă a crescut de la 258.000 mp la 320.000 mp, o creștere con-
siderabilă, cu 20%, ceea arată o criză preexistentă. Suprafaţa construită în mediul
rural este egală. În schimb, investiţiile majore au dispărut: nu s-a construit, după
1990, nimic de dimensiunea hidrocentralei de la Porţile de Fier, a centralei nu-
cleare de la Cernavodă ori a metroului din București. (35 de staţii construite în 10
ani, în perioada comunistă; 8 staţii adăugate în 20 de ani, după 1990.)

Sănătate
Numărul paturilor de spital a scăzut cu un sfert faţă de 1989. Tuberculoza,
boala sărăciei, a alcoolismului și a oamenilor fără căpătîi, a urcat de la 15.000
de cazuri la 21.000. Sifilisul, boala promiscuităţii, a urcat de la 5000 de cazuri
în 1990, la 12.000 cazuri în 2002, odată cu creșterea prostituţiei. Numărul total
de infectări cu SIDA a crescut de la 1.400 la 10.000. Infectările cu SIDA în me-
diu spitalicesc (datorate tratamentului medical, nu drogurilor sau promiscuităţii)
sînt, de douăzeci de ani, constante, de parcă nu s-ar fi luat nici o măsură contra
contaminării prin transfuzii. Numărul de intervenţii cu salvarea, în 20 de ani, n-
a crescut deloc. A crescut numărul drogaţilor admiși în clinici de dezintoxicare.
Tuberculoza, sifilisul și SIDA ilustrează creșterea sărăciei, a promiscuităţii și a
prostituţiei, o societate care se prăbușește.
La cinci avorturi se naște un copil. S-a înjumătăţit producţia de medicamen-
te. Salariile medicilor, în 2010, au provocat o emigraţie fără precedent a acestora
în alte ţări europene.

Educaţie
Din zece liceeni români medaliaţi la Olimpiadele internaţionale de chimie,
matematică, fizică și informatică din 2009, nouă s-au înscris la celebre universi-
tăţi americane, și unul singur la Universitatea din București („nu știu englezește”,
a explicat el).
S-a dublat numărul de universităţi. Numărul de studenţi e de patru ori mai
mare, în primul rînd datorită universităţilor de carton, ca Universitatea „Spiru

104
Haret”. Numărul absolvenţilor de liceu a rămas constant între 1990-2009, ceea ce
înseamnă că de patru ori mai mulţi absolvenţi de liceu și-au continuat studiile ca
studenţi.

Cultura
Mă folosesc, pentru redactarea acestui articol, de Anuarul Statistic valah. Un
raport european aprobă modul cum se face statistică în România, și-i dă cu sta-
keholderii au făcut/stakeholderii au dres. În română ar veni „părţile implicate”
sau „participanţii”. Un subtitlu inocent, „Agricultură și silvicultură” e tradus ca
„Agriculture and sylviculture”, care se spune în engleză „Forestry”. Româna e
peticită cu engleză, iar engleza e cîrpită cu română.
În capitolul III, „Piaţa forţei de muncă” din Anuarul Statistic pe 2007, fraza:
„Nu se consideră vacante locurile neocupate” e tradus cu „Unoccupied jobs are
not undertake” (sic), și tot anuarul e tradus mot-à-mot, într-o engleză proastă.
Editarea de cărţi a cunoscut o evoluţie interesantă: numărul de titluri a cres-
cut de la 3.000 la 15.000; în schimb, tirajele au scăzut de la 57 milioane la abia 9
milioane. E vorba de sărăcirea generalizată a populaţiei, care cumpără tot mai
puţine cărţi – de șase ori mai puţine cărţi. Numărul cinematografelor a scăzut
de la 4.600 la 70 (sic). Accesul la programe de televiziune mult mai diversificate,
la filme pe compact-disc, piratate sau nu, explică doar o parte a acestei prăbușiri.
Ca și în cazul cărţilor, mersul la film a fost sacrificat de o populaţie sărăcită. Nu-
mărul de proiecţii a scăzut de 14 ori. Numărul de bilete vîndute a scăzut de la 130
milioane la 3 milioane.

Preţurile
Preţurile de consum sînt trecute în Anuarul Statistic. Sînt absente în schimb
preţurile locuinţelor, care au crescut de circa opt ori în ultimii 15 ani. Curentul e
la fel de scump ca în Statele Unite. Alimentele sînt la fel de scumpe ca în Statele
Unite. Încălzirea e mai scumpă decît în Canada. Majoritatea bunurilor de con-
sum sînt la fel de scumpe ca în SUA.
Anii 2005 au adus o nouă formă de protecţie socială: creditul-doar-cu-bu-
letinul. Promulgarea legii privind ipotecile imobiliare a dus la creșterea costului
locuinţelor. Românii au început să trăiască pe credit, credite imobiliare și credite
de consum: creditul este asistenţa socială a capitalismului. Creditul creează iluzia
prosperităţii, anesteziază revolta contra sistemului, amînă necesitatea reformelor.
Și politicienii, și populaţia cred că cîștigă. Debitorul, pe termen scurt, trăiește
mai bine decît și-ar putea permite din veniturile sale reale. Euforia creditelor s-a
prăbușit în 2010.

Cercetarea știinţifică
Învăţămîntul universitar de după 1990 s-a demonetizat complet. Universi-
tăţile private produc absolvenţi pe bandă rulantă. Diplomele de master se trimit
prin poștă, contra cost. Proaspeţi licenţiaţi ai Facultăţii de Economie scriu pe bani
105
 lucrări de doctorat pentru consilierii locali și judeţeni care au nevoie de un titlu
știinţific. Numărul de cercetători s-a redus la jumătate, de la 40.000 la 20.000, iar
denumirea „cerșetători” nu e o greșeală de tipar.

Agricultură și silvicultură
În puţine alte domenii eșecul regimului democratic a fost mai evident. Îna-
inte de Revoluţie mugeau 6 milioane de vaci, guiţau 11 milioane de porci, behăiau
15 milioane de oi, cotcodăceau 100 milioane de găini. Azi, după 20 de ani de
economie de piaţă și de proprietate privată, vacile s-au înjumătăţit, porcii s-au
înjumătăţit, oile s-au înjumătăţit, găinile au scăzut cu un sfert, caprele la fel. Nu-
mărul combinelor s-a înjumătăţit. Numărul cailor s-a menţinut, fiindcă fabricile
de tractoare din România s-au închis, iar caii înlocuiesc tractoarele.
Producţia de cereale a scăzut cu 10% faţă de cea din perioada comunistă,
fiindcă productivitatea la hectar a scăzut cu 10%. Agricultura comunistă, cu ra-
portările sale fictive, cu întrecerile sale de porunceală, era cu 10% mai productivă
ca așa-zisa agricultură privată europeană, cu fondurile ei PHARE, și împrumutu-
rile nerambursabile. Să ne bucurăm că a crescut cu 50% producţia de lapte faţă de
laptele pe cartelă al epocii de tristă amintire? E grozav – mai ales că litrul de lapte,
în România, se vinde mai scump decît în Canada și Statele Unite. O treime din
populaţia activă e angajată în agricultură, din 1989 în 2009. În schimb, aceeași
treime producea 24% din PIB în 1990 și abia 8% din PIB în 2008. Acest lucru arată
și mai pregnant cum agricultura română a intrat în regresie, și a devenit o agri-
cultură de autosuficienţă. Practic, faptul că populaţia ocupată în agricultură n-a
scăzut în cei 20 de ani de economie de piaţă dovedește un singur lucru: economia
de piaţă, în România, e ineficientă, iar agricultura a servit ca tampon de protecţie
împotriva șomajului.
În ceea ce privește pădurile din România, scandalurile s-au ţinut lanţ în ulti-
mii douăzeci de ani. Ele s-au intensificat după restituirea pădurilor private, tăiate
în scurt timp de hoţi, sau de proprietari, de teama hoţilor. 350.000 de hectare de
pădure au fost distruse după 1990, 500.000 au fost deteriorate – zece procente din
total. În loc să exporte mobilă, România exportă, ca ţările africane, cherestea.

Industria
Perioada 1948-1968 a fost o perioadă de intensă industrializare. România in-
terbelică era o ţară slab dezvoltată, a cărei industrie era alcătuită din tăbăcării,
săpunării, postăvării și fabrici de lumînări. În 1968, regimul comunist deschidea
combinatul petrochimic „Solventul” din Timișoara. În 2009, ultimele instalaţii
erau tăiate și vîndute la fier vechi. Dintre societăţile privatizate în 1995, mai mult
de o treime au dat faliment între timp. Un mare număr de întreprinderi au fost
cumpărate de firme străine și ulterior închise, firmele preluînd doar piaţa de des-
facere a fostelor întreprinderi.
Creșterea industrială a României comuniste poate fi urmărită prin urba-
nizarea României. Populaţia urbană a României crește între 1960 și 1990 de la

106
32% la 54% datorită industrializării și creșterii generale a economiei. După 1990,
creșterea mediului urban e zero. După 1990, economia orașelor stagnează, iar
economia satelor devine o economie de autosuficienţă. Din 1990 nu s-a mai creat
nici un nou loc de muncă; un milion de români au plecat să lucreze în străinătate.
Creșterea, cîtă a fost, a fost o creștere extensivă (creșterea volumului producţiei)
și nu o creștere intensivă (trecerea la industrii sofisticate tehnologic și cu valoare
adăugată mai mare).

Comerţul exterior
Soldul comerţului exterior (valoarea exporturilor vs. valoarea importurilor) a
fost din start negativ, și acest sold negativ s-a accentuat de la an la an. Exporturile
spre China reprezintă o zecime din importuri.

Justiţia
Justiţia din România ar merita un volum aparte. Au apărut în afara sistemu-
lui juridic și în deplină încălcare a legii, tribunalele tradiţionale, stoboarele. Sînt
ele doar pitorești? Rolul lor este să împartă dreptate între capii mafiilor care au tot
interesul ca afacerile lor să rămînă ascunse publicului.
Criminalitatea s-a dublat pînă în 1998, după care a scăzut încet pînă la nivelul
din 1990. Corupţia poliţiei, lehamitea tribunalelor, găsirea de noi oportunităţi în
străinătate explică doar parţial reducerea criminalităţii: cea mai plauzibilă ex-
plicaţie este că în 1998 marile clanuri mafiote au devenit destul de influente și
puternice ca să cadă la pace cu poliţia, justiţia și lumea politică.

Voluptatea distrugerii
Alcătuit numai din cifre și statistici, decorul de mai sus e tern și pustiu. Să
populăm scena cu figuri: exit Emil Bobu, bou, slugarnic cu șefii, zbir cu sub-
ordonaţii; introit Gigi Becali, o brută agramată, cu nimic mai bun; beţiile lui
Nicu Ceaușescu, întru nimic mai hidoase decît stridenţa lui Irinel Columbeanu;
plictisul sforăitor al ziarului Scînteia a fost înlocuit de paranoia și înjurăturile
baptiste din România Mare, de senzaţionalismul ziarelor de scandal, de reviste
obscene. Au dispărut raportările umflate la producţia de grîu boabe la hectar și
îndeplinirea planului cincinal înainte de termen? Au apărut FNI-ul, Caritas-ul,
și mii de alte tunuri și escrocherii anonime. S-a terminat cu ateismul știinţific?
Avem mitropoliţi care vînd preoţia pe bani și stareţi care ne explică lămurit că
pașapoartele biometrice conţin cipuri care-s arma Satanei. Mesajul Bisericii Or-
todoxe s-a fîsîit în irelevanţă.
Televiziunea însemna două ore de propagandă: azi avem, cu voie de la CNA,
15 minute de publicitate pe oră. S-a terminat cu construirea multilaterală a socia-
lismului? Să iasă în faţă cine crede în vrăjeala cu „lupta împotriva corupţiei”.
Triumful sfidător al mafiei ţigănești e singurul fenomen de creștere a ceva
din ultimii douăzeci de ani. Era Elena Ceaușescu proastă, ţîfnoasă și urîtă? S-
o aplaudăm pe Elena Băsescu, prima păpușă Barbie gonflabilă din Parlamentul
107
 European. Cenzura comunistă și obsesia secretului de stat s-au eclipsat; a început
hărmălaia asurzitoare a scandalurilor de presă succesive. Îndoctrinarea ideolo-
gică bolșevică s-a isprăvit, iar locul i-a fost ocupat de ghicitoare, bioenergotera-
peuţi, yoghini de mucava și misionari mormoni.
Manelele sînt la fel de omniprezente și proaste ca și Cîntarea României. Ta-
blourile lui Sabin Bălașa, cu tovarășa și tovarășul, sînt la fel de estetice ca poneiul
de plastic roz cu zvastică neagră pe crupă și un os de pui înfipt în fund, prezentat
ca street-art.
Înainte, Securitatea trimitea Opirili tovarășului și cele ale tovarășei, în limbi
străine, ca propagandă – lamentabilă – pe la ambasadele din străinătate; în 2008,
foștii turnători Sorin Antohi și Andrei Corbea-Hoișie conduceau o simandicoasă
Academie de vară la Berlin.
A băgat comunismul mii de intelectuali și foști demnitari la închisoare? De-
mocraţia a împins la prostituţie mii de tinere, a împins mii de copii la cerșit.
Cerșitul și prostituţia sînt la fel de umilitoare ca închisoarea. Ele au fost declarate
efecte secundare ale democratizării politice și liberalizării economiei, dar sînt la
fel de monstruoase. Regimul bolșevic a devastat sute de conace și vile, unde bi-
blioteci, mobile și tablouri au fost furate, puse pe foc ori au putrezit în ploaie; nu
mai prejos, democraţia a lăsat să se dărîme sute de ferme zootehnice și staţiuni de
mecanizarea agriculturii, institute de cercetări agricole și pomicole. Securitatea
bătea dizidenţii în temniţe secrete; azi, clanurile ţigănești bat nepedepsite avocaţi
în mijlocul străzii. Sub comunism, curentul se lua cînd ţi-era lumea mai dragă;
azi avem „Bulevardul Deconectaţilor” în diverse orașe, unde locatarii n-au mai
putut să plătească electricitatea – mai scumpă în România decît în Canada. Leha-
mitea ceaușistă a fost înlocuită de lehamitea postrevoluţionară.

(26 august 2010)

108
 Gabr iel CHI N DE A
Gabriel Chindea (n. 1972). Lector la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universităţii
„Babeș-Bolyai” din Cluj. Licenţiat în filosofie (1996) și limbi clasice (1999), doctor
în filosofie al Universităţii „Babeș-Bolyai” (2004) și al Universităţii Paris I „Pan-
théon-Sorbonne” (2006), a publicat diverse articole și studii de istoria filosofiei și
de filosofie politică. Traducător din greacă veche și latină (Porfir, Isagoga, Univers
Enciclopedic, 2002; Plotin, Enneade, Iri, 2003-2007 [în colaborare]; Toma d’Aquino,
Întrebări disputate despre suflet, Humanitas, 2006), este și autorul cărţii Paradoxul
transcendenţei la Aristotel și Plotin (Humanitas, 2008).

Echivocul neoliberalismului: ideologia

puterii sau opiul clasei de mijloc?
Despre utopie și antidotul ei

E ste stînga mai puternică de cînd cu ultima criză? Cu siguranţă nu, chiar dacă
ceva s-a schimbat între timp. De vreme ce a vorbi astăzi despre problemele,
ba chiar despre contradicţiile de sistem ale capitalismului nu mai e privit ca o
invitaţie de revenire la stalinism. La fel cum nu doar Keynes, ci și Karl Marx a
început să se vîndă mai bine.
Și totuși, cum critici mai apăsat capitalismul, cum ești acuzat că ai fi nerealist,
ba chiar utopic. Este o obiecţie auzită mai peste tot. Și la Paris, dar și la Cluj, și la
cei care au cunoscut comunismul real, ba chiar au suferit din cauza lui, dar și la
ceilalţi, cu simpatii așa-zis de stînga, sau pur și simplu obosiţi ori derutaţi de ceea
ce ni se întîmplă acum. Unii o spun cu satisfacţie, alţii doar cu tristeţe. Unii sînt
filosofi, alţii economiști sau ingineri. Cu alte cuvinte, o întreagă lume, ce nu crede
în existenţa unei alternative reale la capitalism.
Pe de altă parte, în șuvoiul acesta de neîncredere, întîlnim și opiniile – cu
mult mai articulate, desigur – ale partizanilor capitalismului neoliberal. Inclusiv
ale celor români. Opinii care merg la rîndul lor, chiar dacă de mai multă vreme,
în aceeași direcţie. Vorbind despre marxism, cu superbie, ca despre o fantezie sau
o mitologie politică. Mitologie a cărei origine – lipsită, s-ar spune, de orice legă-
tură cu probleme social-economice reale – ar trebui explicată, de fapt, printr-un
proces de laicizare – dacă nu cumva de profanare – a unei atitudini mai curînd
religioase, în speţă creștine. Ce nu ar trebui, așadar, să-și găsească locul în poli-
tică, din moment ce apare din deturnarea unui impuls spre transcendenţă care nu
are nimic de a face cu lumea aceasta. În vreme ce, cu totul pe dos, liberalismul ar
reprezenta, în ce-l privește, o doctrină „antisalvaţionistă [sic!], antiteleologică și
antiutopică”1. Aproape împovărată de blazare și scepticism.

1
Vezi V. Tismăneanu, „Conservatorismul schimbării: către o dreaptă a secolului XXI”, prefaţă la V.
Stoica și D. P. Aligică, Reconstrucţia dreptei, București, Editura Humanitas, 2009, p. 12. Cf. și M. Ne-
amţu, „Marxismul liric și revolta mesianică (un răspuns pentru Alexandru Polgár)”, blogul Antiteze,
iulie 2010; sau D. P. Aligică, „Exact ce ne lipsea: recuperarea marxismului!”, HotNews, 26 iulie 2010.

109
 Astfel, de o parte ar fi utopia comunistă, pe cînd de cealaltă, un pragmatism
subtil și îndelung încercat, distilat sub forma înţelepciunii liberale. Or, tocmai
despre existenţa unui asemenea realism politic specific neoliberalismului – opus,
va să zică, idealismului incontinent al anticapitaliștilor – aș vrea să discut acum.

Cum este de fapt capitalismul? Deloc liberal. Cîteva exemple

Spre deosebire de perioada de după război, sau chiar de anii ’60, liberalismul
pare astăzi mai popular ca oricînd. Se spune chiar că trăim în plină epocă neoli-
berală, atît de multe sînt cărţile, articolele sau practicile politice care se revendică
de la el. Ceea ce îi și face de altfel pe ideologii săi să invoce de partea lor realismul
politic.
În plus, principiul de bază al liberalismului e foarte simplu și întru totul ono-
rabil, explicîndu-i, de asemenea, popularitatea. E vorba de asigurarea unei cît mai
mari libertăţi individuale: fie ea intelectuală, politică ori economică. Cît despre felul
în care se poate ajunge la așa ceva, el este de asemenea binecunoscut, chiar dacă e
mai puţin clar și în bună măsură paradoxal. De vreme ce presupune o limitare, dacă
nu chiar o eliminare a oricărei constrîngeri supraindividuale – de natură socială
ori politică – prin mijloace care sînt ele însele supraindividuale – și deci sociale ori
politice. Adică printr-un soi de administraţie chemată să asigure tocmai absenţa
administraţiei, dacă se poate spune așa. Și care ar trebui să intervină numai pentru
a impune lipsa oricărei intervenţii exterioare în acordul, asocierea, ori contractul
liber și reciproc avantajos dintre indivizi. Separînd, înainte de toate, la maximum
viaţa economică de cea politică. Mai mult, făcînd asta în condiţii capitaliste, ba chi-
ar într-o simbioză fericită cu ele. Din moment ce rolul unei asemenea administraţii
paradoxale ar fi să lase neîngrădite în primul rînd proprietatea privată, munca sala-
riată și schimbul mărfuri. Cu alte cuvinte, capitalismul. Iar asta în vreme ce numai
capitalismul ar putea asigura, la rîndul său, prin dinamica social-economică care îi
este proprie, baza istorică concretă pentru edificarea unei societăţi liberale.
Firește, dacă ne uităm la o serie întreagă de acţiuni politice în plin avînt de cî-
teva decenii în lume, s-ar spune că sîntem scufundaţi în liberalism. Cel puţin asta
indică măsuri precum scăderea constantă a impozitării veniturilor, privatizarea
unor instituţii sau servicii publice, eliminarea anumitor măsuri protecţioniste,
dereglementarea activităţilor financiare, independenţa băncilor centrale etc. O
listă mult prea lungă și mult prea bine știută pentru a mai zăbovi asupra ei.
Și totuși înseamnă oare asta o zdrobitoare afirmare a liberalismului? Sau,
dimpotrivă, aparenţele înșală ca mai totdeauna? Astfel încît, în ciuda unei eviden-
ţe prea ușor trîmbiţate, nici realitatea social-economică a momentului, nici cea,
mai profundă, a capitalismului însuși să nu semene cu ceea ce pretind neoliberalii
că este sau, măcar, că ar putea fi.
Și aș începe cu lucruri concrete. Să zicem cu niște exemple extrase din acele
biografii pline de succes și de învăţăminte personale, la care – individualist cum
îl știm – îi place atît de mult liberalismului să facă apel.
Să-l luăm bunăoară pe Silvio Berlusconi. Sau il Cavaliere, cum i se mai spune.
Chiar dacă despre el nici nu ar avea rost să vorbim, atît este de cunoscut. Și totuși
110
un caz tipic pentru ce înseamnă capitalismul astăzi: adică orice, numai libera-
lism nu. O mare avere (a doua din Italia, de 9 miliarde de euro în 2010), adusă la
desăvîrșire într-o totală complicitate cu statul și nicidecum la mare distanţă de el.
Și unde afacerile – mai precis un imperiu mediatic, plus patronajul unei echipe de
fotbal – au înlesnit o carieră politică ce a servit, la rîndul ei, consolidării afaceri-
lor. Totul culminînd, probabil, cu acea lege votată în parlament și blocată abia la
Curtea Constituţională italiană, ce îi acorda imunitate lui Berlusconi în faţa ne-
număratelor acuzaţii de corupţie, fraudă fiscală ori finanţări politice ilicite.
Sigur, veţi spune poate că e firesc ca toate astea să se întîmple în Italia. Unde
tradiţia corupţiei publice urcă – cine știe? – pînă la Imperiul roman. Tradiţie de
care nu a putut scăpa nici măcar Biserica catolică, darămite capitalismul. Dar care
ar fi nepotrivit să fie invocată acum, ca regulă pentru mersul mai general al lumii.
Cu toate că Italia, cum observa de curînd, printre alţii, Žižek, s-ar putea afla mai
curînd în avangarda modului de a face politică în Europa decît la coadă. La fel
cum s-a întîmplat, de altfel, și în anii ’20 ai secolului trecut, cînd s-a angajat, cu
atîta originalitate, pe calea fascismului.
Lăsînd însă sudul Europei de o parte, ce ar trebui să credem atunci despre un
personaj precum Gerhard Schröder? Cancelar al Germaniei între 1998 și 2005,
angajat apoi, în martie 2006, pentru 250.000 de euro pe an de Gazprom pentru
a prezida consiliul de supraveghere a North-European Gas Pipeline, consorţiu
germano-rus însărcinat cu construcţia și exploatarea gazoductului Nord Stream.
Asta după ce tot el aprobase, de data asta în calitate de șef al guvernului german,
traseul acestui gazoduct. Înlesnind în același timp o garanţie de stat pentru un
împrumut de 1 miliard de euro dat de Deutsche Bank și KfW Bankengruppe
viitorului său patron, Gazprom.
Desigur, se poate spune că nici asta nu contează cu adevărat, din moment
ce Schröder e un politician social-democrat, iar nu liberal. Ca și laburistul Tony
Blair de altfel, fost prim-ministru al Marii Britanii, cel care, în ianuarie 2008, a
fost recrutat drept consilier de banca americană JP Morgan Chase pentru 1 mi-
lion de lire sterline pe an.
Pe de altă parte însă, ce scuză să mai găsim la Thierry Breton, ministru fran-
cez al economiei, finanţelor și industriei între 2005 și 2007, adică în plină guver-
nare de dreapta? Cel care s-a zbătut pentru scăderea impozitării marilor averi
– celebrul bouclier fiscal franţuzesc – profitînd, pe de altă parte, personal de asta,
după ce a devenit în 2008 președintele societăţii de servicii informatice Atos Ori-
gin, cu un salariu anual de 1,2 milioane de euro. Fără a mai pomeni de alte be-
neficii care, practic, îi dublează venitul. Iar asta după un an petrecut în serviciul
Băncii Rotschild.
Cît despre ce înseamnă, mai precis, „scutul fiscal” al domnului Breton, un
singur exemplu ar fi de ajuns. În vreme ce guvernul francez, confruntat cu un
deficit uriaș, pregătește chiar zilele acestea un buget de austeritate draconic, ne-
maivăzut de zeci de ani, ziarul Libération din 30 septembrie 2010 arăta cum, prin
nișele fiscale existente și care vor rămîne în vigoare și în 2011, o familie aparţi-
nînd categoriei celor mai bogaţi francezi – adică celor ce reprezintă doar 1% din

111
 populaţie – poate ajunge să nu plătească nici o taxă pentru veniturile sale. Sau
aproape nici o taxă. Mai precis, la un cîștig anual de 145.000 de euro, impozitul
ar putea ajunge la fantastica sumă de… 13 euro. În loc de 23.580, cît ar fi trebuit
achitat dacă nivelul de taxare existent actualmente în Franţa ar fi fost aplicat de-
mocratic. Așadar, fără viziunea elitistă despre finanţe a domnului Breton.
În sfîrșit, poate cel mai dezbătut caz rămîne al lui Henry Paulson, secretar al
Trezoreriei Statelor Unite din 2006 pînă în 2009. Asta după ce, la începutul anilor
’70, lucrase deja în administraţia americană, sub președinţia lui Nixon. În 1974
intră însă la Goldman Sachs, unde ajunge CEO, pentru a reveni abia mai tîrziu
în administraţia publică. Oricum, la timp, din moment ce, în 2008, în timpul
crizei financiare, salvează, așa cum se știe, AIG de la faliment (și, odată cu AIG,
o bună parte a sistemului bancar american). Înlesnindu-i – într-un mod deloc
liberal, de altfel – un credit guvernamental de 85 de miliarde de dolari. Bani de
care, pe de altă parte, urma să beneficieze, în realitate, și Goldman Sachs, căreia
AIG îi era datoare cu 12,9 miliarde. Asta, firește, pînă în momentul în care, tot
cu binecuvîntarea lui Paulson, Goldman va fi reușit să obţină permisiunea de a se
transforma, din simplă bancă de investiţii, în holding bancar. Pentru a primi bani
direct de la guvern, fără alte complicaţii și intermediari. Iar asta, în plus, după
ce administraţia americană se abţinuse să facă și cel mai mic gest de intervenţie
cînd venise vorba de falimentul lui Lehman Brothers, cel mai important rival al
lui Goldman.
Și astfel am ajuns și la Goldman Sachs. Care nu mai e, firește, un simplu in-
divid cu o carieră de succes în spate. Dar rămîne totuși o instituţie particulară. Ce
știe, pe deasupra, să se folosească cu măiestrie de persoane precum cele de mai sus
și de puterile lor guvernamentale. Altminteri, o firmă venerabilă, fondată în 1869,
adică în epoca de aur a liberalismului. Și care a ajuns cu timpul într-o poziţie atît
de puternică încît astăzi nu i se mai spune, pare-se, decît pur și simplu Banca2. O
companie privată ce a reușit, cum ziceam, să-și plaseze sau angajeze oameni în și
din poziţii publice cheie. Pe Henry Paulson l-am pomenit deja, chiar dacă nu am
vorbit de toate serviciile pe care i le-a făcut fostei sale companii din interiorul ad-
ministraţiei americane. Căci lista cu celelalte personalităţi e lungă și nu ar trebui
să ne oprim numai la el: de pildă, Robert Rubin, un predecesor al lui Paulson la
conducerea Trezoreriei Statelor Unite, dar care a lucrat în același timp 26 de ani
numai pentru Goldman; ori Mario Draghi, actualul guvernator al Băncii Naţio-
nale a Italiei, ex-vicepreședinte la Goldman Sachs International; sau Peter Sut-
herland, președinte al aceleiași G. S. International, fost comisar european pentru
concurenţă și fost președinte al Organizaţiei Internaţionale a Comerţului; ori
Mario Monti, tot un fost comisar european pentru concurenţă, astăzi președinte
al Universităţii Bocconi din Milano, dar mai ales consilier pentru afaceri interna-
ţionale al lui Goldman; ca și Otmar Issing, alt angajat al lui Goldman, după ce a
fost membru al consiliului director al Bundesbank, iar apoi a făcut parte din con-

2
Ca de pildă în recenta carte a lui Marc Roche, La Banque, Paris, Albin Michel, 2010.

112
ducerea Băncii Centrale Europene; în fine, să nu-l uităm nici pe Mark Carney,
cel care, după ce a lucrat pentru Goldman, ajunge, din 2007, guvernatorul Băncii
Centrale a Canadei. Iar lista ar putea continua.
Vi se pare însă cumva că toate acestea sînt niște fleacuri și cazuri izolate – deși
lumea obrazelor subţiri nu e, în fond, chiar atît de mare? Și că, în realitate, la nivel
de sistem, capitalismul ar funcţiona totuși altfel, mai aproape de imaginea pe care
liberalii și-o fac despre el? Astfel încît piaţa liberă, concurenţa cinstită, negoţul
pașnic, ori statul de drept – la fel de părtinitor sau, mai degrabă, de nepărtinitor
cu toată lumea – să fie măsura omului și a tuturor celorlalte lucruri?
Dar atunci ce să spunem despre fuga după petrol din Orientul Apropiat: o în-
treprindere în același timp economică, politică și militară? Ca și despre comenzile
sau subvenţiile industriale în care se implică, în general, statul american? Cele
care au stat, de pildă, la baza industriei aviatice americane sau a internetului (adi-
că a unora din cele mai profitabile afaceri private ale momentului). Ori cele care
susţin în continuare industria particulară de armament a Statelor Unite: un com-
plex militaro-industrial ce reprezintă 41% din ce se cheltuie în lume cu înarmarea
și care împovărează în proporţie de pînă la 20% bugetul federal.
Să mai vorbim apoi și despre „comerţul liber”? Mai precis, despre războiul,
mai puţin clasic, dar suficient de dramatic dintre euro și dolar, care tulbură în
egală măsură finanţele private și publice ale lumii occidentale, bursele ei de va-
lori și politicile sale guvernamentale? Ori despre felul în care SUA reușește să
blocheze sistematic achiziţiile chinezești în Statele Unite, oferindu-le străinilor
posibilitatea de a cumpăra dolari sau bonuri de stat americane în valoare de sute
de miliarde, dar nu și întreprinderi? De altfel, raportul dintre investiţiile ameri-
cane directe realizate în China pînă în iunie 2010 (61 de miliarde de dolari) și cele
chinezești din America (3,1 miliarde) grăiește de la sine.
Faţă de toate acestea, celebrul lobby parlamentar, cu ale sale milioane de dolari
cheltuite săptămînal pentru coruperea unor congresmeni americani spre a influ-
enţa politica Statelor Unite – inclusiv hotărîrile cu greutate economică ale statului
– aproape că nu mai este de băgat în seamă. Chiar dacă eficienţa lui e uriașă. Ca și
finanţările private și cît se poate de interesate de campanii electorale, partide poli-
tice ori ONG-uri (inclusiv de organizaţii ecologiste sau antiglobaliste).
Concluzia? În interiorul dinamicii capitaliste, legislaţiile preferenţiale, scuti-
rile de taxe ori stimulentele și înlesnirile administrative contează în momentul de
faţă cel puţin la fel de mult ca și libera concurenţă. Ele au devenit arma prin care,
de la recent apărutele companii aviatice low cost3, precum Ryanair, la mai vechile
și prestigioasele întreprinderi de automobile de felul lui Renault, mai toată lumea
își împarte pieţe, își mută capitaluri și își conduce afacerile. Iar asta chiar dacă
toate acestea contrazic flagrant liberalismul, prin întrepătrunderea, chiar simbio-
za dintre domeniul public și cel privat. De unde și o corupere tot mai vizibilă a

3
Vezi în acest sens excelenta anchetă intitulată „Payer les passagers pour voyager”, Le Monde diplo-
matique, octombrie 2008.

113
 presupusei neutralităţi a administraţiei, a politicii și a dreptului. Și, prin urmare,
o discontinuitate și în același timp o inflamare a activităţii administrative, căzută
pe mîna unor interese personale, dar suverane, cu legi mereu schimbătoare după
bunul plac al unuia sau al altuia, care îi fac pe mulţi să vorbească despre o perma-
nentizare a stării de excepţie. Ca și – de cealaltă parte – o organizare tot mai puţin
liberă a activităţii economice. În raport cu care, ceea ce se întîmplă în România
și e deplîns ca o meteahnă locală este de fapt un fleac. Căci afaceri cu statul nu
fac doar Dinu Patriciu (pe care sînt supăraţi liberalii noștri4) sau Adriean Videa-
nu. După cum nu există numai la noi un capitalism de cumetrie. Dimpotrivă, și
Bernard Arnault, de exemplu – adică cea mai mare avere din Franţa, de 22 de mi-
liarde de euro în 2010 – împreună cu mai modestul Martin Bouygues – posesor a
numai 2,3 miliarde – a fost, în 1996, martorul de cununie al lui Nicolas Sarkozy.
Iar beneficiile economico-politice rezultate de aici nu au întîrziat să apară pentru
toate părţile participante la fericitul eveniment.

Să fie teoria liberală bună și adevărată, iar lumea rea, pentru că nu

vrea să-i dea ascultare?
E drept, o asemenea nepotrivire dintre teoria liberală despre capitalism și
practica capitalistă reală nu pare a-i descuraja mai deloc pe adepţii neoliberalis-
mului. Fie pentru că, după ei, dezacordul cu pricina e mai degrabă accidental. Fie
pentru că realitatea neliberală a capitalismului poate servi drept scuză pentru tot
ceea ce nu merge bine în capitalism. După adagiul: ideile sînt bune, păcat că sînt
greșit aplicate.
De unde și acea contra-ofensivă ideologică liberală pe care o constatăm cu
toţii, pe care nici o rezistenţă nu pare să o sperie, ci, dimpotrivă, o încurajează.
O ofensivă gată să meargă pînă la distrugere creatoare, dacă e cazul, cum le mai
place neoliberalilor să numească procesul prin care ipotezele lor teoretice se ve-
rifică abia prin nimicirea experienţei care le infirmă. Căci – nu-i așa? – cea mai
bună apărare rămîne atacul5. Cum s-a văzut foarte bine la ultima criză, a cărei
lecţie pare să fie una singură: principiile (liberale, se-nţelege) sînt juste, iar vina e
exclusiv de partea realităţii – formată din state sau chiar anumite grupuri finan-
ciare extrem de puternice, inclusiv marile bănci ori Rezerva Federală Americană
– care continuă să le ignore, stricînd sau tulburînd libertatea pieţei, a concurenţei
și, în general, a jocului economic.
Ca și cum capitalismul indian sau chinezesc, de exemplu, ar fi o culme a li-
beralismului, de vreme ce economiile indiană ori chineză au reușit să-și păstreze
aproape neștirbită energia productivă în ciuda cataclismului din Occident. Sau
ca și cum, din anii ’80 încoace, nu am asista la o destructurare tot mai puternică

4
Vezi bunăoară articolul lui D. P. Aligică, „Dinu Patriciu: Libertarian sau impostor?”, HotNews, 9
mai 2010.
5
Cf. articolul lui E. Dupin, „Pour les vrais libéraux, la meilleures défence, c’est l’attaque”, Le Monde
diplomatique, februarie 2009.

114
a statului social-democrat apusean, ale cărei rezultate liberale ar fi trebuit să-și
arate fructele, dacă pomul ar fi fost într-adevăr capabil să rodească. Dar, mai ales,
fără ca cineva să remarce cît de asemănător sună asemenea argumente cu cele ale
mult huliţilor comuniști. Cei care, pe tot parcursul existenţei Uniunii Sovietice
și cu atît mai mult după dispariţia ei, au invocat, la rîndul lor, diverse accidente
social-istorice pentru a pune la adăpost adevărul marxismului în faţa nereușitelor
socialismului real.
Iată de ce întrebarea adresată astăzi neoliberalismului nu ar trebui să pri-
vească numai conţinutul, legitimitatea ori coerenţa ideilor sale. Ci, în primul
rînd, realismul lor. Mai ales atunci cînd, așa cum am spus, acest realism e pre-
zentat drept un avantaj de prim ordin, practic, al doctrinei. Așa încît, admiţînd
că ordinea capitalistă actuală e încă departe de a fi liberală, să putem afla și în ce
măsură este într-adevăr cu putinţă să se ajungă la ea. Și dacă sălbăticia, corup-
ţia sau degenerescenţa capitalismului, de care se plînge însuși neoliberalismul, e
doar o întîmplare, care lasă totuși deschisă posibilitatea, ba chiar necesitatea unui
capitalism pur, sever și neafectat de nimic exterior sieși, așa cum numai bunul
Dumnezeu poate fi. Sau, dacă nu cumva, această viziune aproape stihială despre
„adevăratul” capitalism, care e întotdeauna în altă parte decît acolo unde ar tre-
bui să fie, nu e decît visul unei clase sociale frustrate, care nu știe să se acomodeze
și să profite – deși, slavă Domnului, profituri există și sînt uriașe! – de realitatea
capitalistă așa cum este ea.

Economia capitalistă nu poate fi cu totul liberă și nu se poate dispensa

de instrumente politice
De fapt, sistemul capitalist se mișcă după o dinamică relativ simplă și, mai
ales, perfect coerentă cu sine: cea a realizării și multiplicării de capital. O dinami-
că posibilă – cum se exprima Marx odinioară – datorită regimului de proprietate
privată asupra mijloacelor de producţie și în general asupra întregului proces pro-
ductiv. Cel care permite o permanentă deposedare a muncii de plusvaloarea pe
care o realizează și astfel și apariţia efectivă a capitalului. Capital despre care – în
paranteză fie spus – putem admite că ar fi obţinut, la început, prin efortul și din
economiile proprietarului său, dar care ajunge în cele din urmă, după un anumit
număr de cicluri productive, să fie „răscumpărat”, adică reprodus în întregime
de cei ce lucrează pentru el. Fără însă ca situaţia regimului său de proprietate să
se schimbe. Și deci fără ca întreprinderea să treacă din mîna patronului în cea a
angajaţilor săi.
E drept, acest proces de deposedare a muncii nu e totdeauna vizibil. Iar asta
din cauză că plusvaloarea e în general reinvestită productiv. Transformînd pro-
fitul într-un beneficiu social, care disimulează și îndulcește exploatarea. Și totuși
deposedarea muncii nu e o vorbă în vînt, cum se vede la tot pasul și astăzi. De pil-
dă, la marile companii occidentale, care își iau capitalurile din Europa și pleacă în
China, pentru a-i concura, de acolo, pe muncitorii din Apus care le-au produs. La
fel cum aceeași deposedare și însușire privată de plusvaloare explică și concentra-

115
 rea tot mai puternică a capitalului. Ca și existenţa, pe tot parcursul istoriei capita-
liste, a cîte unui centru principal de acumulare mondială. Un centru în translaţie,
desigur, dar nu mai puţin singular, reprezentînd motorul sau – cum se mai spune
astăzi – locomotiva capitalismului internaţional. Cum au fost cîndva Italia, Ţările
de Jos, ori Anglia. Și cum sînt astăzi Statele Unite.
Doar că, astfel înţeles, universul capitalist se prezintă foarte diferit de ceea
ce își imaginează neoliberalismul despre el. Căci, în locul unei lumi relativ uni-
forme, de micro-entităţi productive private – acei Robinsoni Crusoe despre care
ne vorbește Milton Friedman cu atîta candoare6 –, a căror mișcare, sărăcire sau
îmbogăţire individuală, oricît de anarhică sau de dramatică, să nu poată influenţa
decisiv echilibrul mai general al economiei și nici autonomia celorlalţi indivizi,
realitatea ni-i oferă pe celebrii de acum too big to fail. Care, prin masa lor colosa-
lă, confirmă mai degrabă regula după care acumulările cantitative duc la salturi
calitative. În cazul de faţă, la niște efecte – mai întîi economice, apoi sociale și
politice – care nu mai pot fi stăpînite prin simpla ordine liberală a lumii. Așa cum
s-a văzut, foarte bine, în 2008. Cînd falimentele financiare nu au fost împiedicate
administrativ numai pentru a salva niște privilegiaţi, ci și pentru că prăbușirea
cîtorva indivizi sau entităţi private ar fi avut consecinţe sistemice, devenind o
problemă pentru toată lumea. Cum s-a și întîmplat oricum, de vreme ce o parte
din planetă a ajuns în recesiune. Încît a spune că în 2008 a fost vorba numai de
corupţie și ipocrizie, cum am făcut-o mai sus, nu e decît pe jumătate adevărat.
Chiar dacă nu a fost cu siguranţă vorba de nici un fel de grijă socială. Ci numai de
anticiparea unor blocaje economice generale, cu efecte explozive politic, pe care
căderea băncilor le-ar fi produs.
Concluzia? Așa cum o declară el însuși, neoliberalismul caută să reducă cît
mai mult dependenţa de societate a individului. Ceea ce pare, la prima vedere,
mai mult decît de dorit. Neluînd însă în seamă faptul că o bogăţie privată precum
capitalul are, în același timp, și o natură socială. Lucru cu atît mai valabil pentru
marele capital. De unde, de fapt, și echivocul acestei proprietăţi private care nu e
în fond – prin implicaţiile sale mai întîi economice și, în cele din urmă, politice
– strict privată. Și care, cum susţin marxiștii, nici nu ar trebui lăsată pe mîna unor
persoane particulare, chiar dacă despre asta nu are rost să discutăm acum.
Oricum, această natură deloc individuală, ba chiar anti-individuală a capi-
talului pare să preocupe prea puţin neoliberalismul. Ca și faptul că, într-o lume
capitalistă, renunţarea la instrumente administrative sau cel puţin restrîngerea
lor semnificativă este imposibilă. Căci ce i-ar opri pe cei puternici economic să
încerce – și chiar să reușească – a se folosi și de mijloace politice pentru a-și păstra
și spori puterea? – Piaţa liberă? – Dar ea nu o face, de vreme ce tocmai libertatea
pieţei permite concentrarea capitalului care se întoarce apoi împotriva ei. – Atun-
ci poate conștiinţa morală a bogaţilor? Ori un respect necondiţionat al legii? Sau
poate celebrul egoism calculat, cel de care liberalii sînt atît de mîndri și care ar

6
Milton Friedman, Capitalism și libertate, traducere de Delia Răzdolescu și George G. Potra; consul-
tant știinţific prof. univ. dr. Silviu Cerna, Editura Enciclopedică, București, 1995, p. 27.

116
trebui să-i spună capitalistului că – prin jocul complicat, dar totuși foarte logic al
concurenţei și al raportului dintre cerere și ofertă – el însuși va avea pînă la urmă
de profitat de pe urma propriului faliment?
La fel cum, de cealaltă parte, ce ar putea opri sărăcimea de la revoltă? Așa
încît toată lumea, cu plebea în frunte, să accepte cuminte domnia legii, statul
minimal, concurenţa loială și principiul după care cine nu muncește nu mănîncă,
iar dacă vrea totuși să trăiască, atunci să meargă la creditor. Asta în vreme ce eco-
nomia – și mai ales crizele ei, a căror revenire ciclică ar trebui suportată precum
musonul – să se poată bucura de o existenţă eminamente matematică, fără inter-
ferenţele iraţionale și supărătoare ale societăţii și ale politicului.
Iată de ce, în realitate, din motive care ţin strict de funcţionarea sa, capita-
lismul nu se poate dispensa, cum se și vede de altfel, de stat, de administraţie și,
în general, de mijloace coercitive. Iar asta în multiple sensuri. Nu doar pentru a
servi – și pe alte căi decît cele pur economice – interesele directe ale marilor afa-
ceri. În felul în care marxismul înţelegea statul ca pe un indispensabil intrument
de clasă. Ci și în maniera mai subtilă, social-democrată, prin care o redistribuire
administrativă a bogăţiei, ce nu pune însă în cauză regimul de proprietate privată,
calmează, dacă situaţia o cere, revendicările social-politice radicale. E ceea ce au
intuit, de altfel, și neoliberalii înșiși. Atunci cînd nu i-au reproșat statului bunăs-
tării doar intenţiile filantropice, ci mai ales maniera constrîngătoare – asemănă-
toare impunerii generale a unui serviciu militar – de a le realiza. Ca și planificarea
raţională, care pare că dirijează totul și în care vedeau, pe bună dreptate, un aten-
tat la libertate. Fără să tragă totuși de aici toate concluziile. Și fără să înţeleagă,
mai ales, că acest atentat la libertate nu îi aparţine majorităţii cetăţenești, ci unei
minorităţi. Fiind, chiar de aceea, și atît de ameninţător. În spatele binefacerilor
sociale, aflîndu-se, așadar, tot interesele clasei dominante. Care, de la Bismark
încoace, a dovedit că știe să-și aproprieze cu luciditate un socialism organizat de
sus în jos, pentru a putea să nu renunţe la capitalism.

Neoliberalismul: o utopie a clasei de mijloc

În cazul acesta, ce se poate spune despre neoliberalismul ca atare? Probabil că
rămîne o utopie și nicidecum reprezentarea manierei reale de a acţiona a capita-
lismului. Nici măcar – sau cu atît mai puţin – a capitalismului contemporan. Cum
de altfel l-a socotit și Hayek, cînd, privind peste gard, la ideologia comunistă, afir-
ma: „trebuie să facem din construcţia unei societăţi libere o aventură intelectuală,
o faptă de curaj. Ceea ce ne lipsește este o utopie liberală [...]. Iar principala lecţie
pe care un liberal adevărat trebuie să o tragă din succesul socialiștilor e că ceea ce
le-a adus sprijinul intelectualilor și, ca atare, o influenţă în sînul opiniei publice
pentru a face cu putinţă zi de zi ceea ce, doar cu puţin înainte, părea irealizabil a
fost curajul lor de a fi utopici”7.

7
Vezi F. A. Hayek, „The Intellectuals and Socialism”, The University of Chicago Law Review, primă-
vara 1949, pp. 417-433.

117
 Magister dixit, nu-i așa? Și, într-adevăr, utopii sînt toate: și dispariţia statului,
și libertatea neîngrădită a pieţei, ca și imaginea neoliberală despre om – de animal
pur economic, neinteresat de ceea ce nu aduce bani, însă dotat în același timp cu
un egoism impasibil și raţional căruia să-i fie încredinţată întreaga lume. Ca să nu
mai vorbim de ideea – cu mult mai veche, ce-i drept – după care răutatea indivi-
duală ar conduce inevitabil la un bine colectiv dacă e lăsată să se manifeste liber.
Mai mult, de transformarea celebrei viclenii hegeliene a raţiunii (die List der Ver-
nunft) într-o credinţă de-a dreptul paradoxală în inconștienţa raţionalului. Adică
în faptul că binele social nu poate fi atins decît dacă nu e vizat în mod conștient
de subiect. Iar asta în vreme ce orice intenţii bune – și în primul rînd cele colective
– ar trebui neapărat să sfîrșească prost8.
Or, din fericire pentru el, capitalismul ţine prea puţin seama de asemenea
principii sofisticate. Și, mai ales, nu caută și, de mult ori, nici nu ajunge la vreun
alt bine în afara celui – cu adevărat abstract – al multiplicării capitalului. Căci,
deși „fuge de gălăgie și de ceartă și e fricos din fire [...], capitalul are oroare de
lipsa profitului sau de profitul foarte mic, ca natura de vid. Dacă are un profit
corespunzător, el devine îndrăzneţ. Dacă are 10 procente asigurate, el poate fi
utilizat peste tot; la 20 de procente, el se înviorează; la 50 de procente, riscă orice;
pentru 100 de procente, el calcă în picioare toate legile umane; la 300 de procente,
nu există crimă pe care să nu o riște, chiar cu pericolul spînzurătorii. Dacă gălă-
gia și cearta aduc profit, el le va încuraja pe amîndouă. Dovada: contrabanda și
comerţul cu sclavi”9.
Și, într-adevăr, pare limpede că, istoric cel puţin, capitalismul nu a fost întot-
deauna liberal, ci, din contră, cu mult mai oportunist decît i-au recomandat libe-
ralii să fie. De vreme ce, în afara producerii și sporirii plusvalorii, tot restul îi este
accesoriu: nu doar individul, dar și libertatea absolută a pieţei, negoţul pașnic, ori
simplul drept, necapitalist sau precapitalist, de proprietate individuală10. Ele pot
să existe sau nu, chiar dacă existenţa lor nu e un capriciu, ci atîrnă de oportuni-
tatea istorică. După cum capitalismul însuși a putut fi la fel de bine de stat (ca cel
chinez), colonial (ca cel englez), sau corporatist (ca cel german). Favorabil comer-
ţului liber (de felul celui care a făcut gloria de altădată a Angliei), sau protecţio-
nismului (precum cel ce le-a permis Germaniei sau Japoniei să se industrializeze
în secolul al XIX-lea). Și, tot așa, adept al păcii sau al războiului, al muncii forţate
sau al celei libere.

8
Vezi în acest sens Milton Friedman, Capitalism și libertate, p. 154, ca și referinţa acestuia la Adam
Smith, The Wealth of Nations, cartea a IV-a, cap. 2.
9
Observaţia îi aparţine sindicalistului englez T. J. Dunning și e reprodusă în Karl Marx, Capitalul,
vol. 1, cap. 24, nota 64.
10
Poate că nimeni nu a sesizat mai bine lucrul acesta ca Hannah Arendt (Condiţia umană, cap. III),
care numai de simpatie pentru „utopia” marxistă nu ar putea fi acuzată. Remarcînd faptul că, exact
invers decît se crede îndeobște, capitalismul nu a ocrotit niciodată proprietatea privată de tip clasic,
ci a contribuit la distrugerea ei. Cea mai formidabilă expropriere din istorie petrecîndu-se tocmai
în modernitatea capitalistă, care i-a lipsit pe nobili și pe ţărani de pămîntul lor, pe meșteșugari de
atelierele lor, pe micii comercianţi de negoţul lor etc., iar asta în ciuda sporirii bogăţiei sociale. O
bogăţie ce nu trebuie confundată, așadar, cu faptul de a deţine o proprietate.

118
 Iată de ce, după părerea mea, adevărata cecitate a neoliberalismului nu ţine
de faptul că ia prea puţin, sau chiar deloc, în considerare soarta muncitorului, așa
cum i se reproșează de cele mai multe ori. Mai ales că, dimpotrivă, el face adesea
apologia muncii – și, în primul rînd, a muncii „inteligente și productive” – pe care
tocmai socialismul ar descuraja-o. Problematică mi se pare mai curînd ignorarea
aproape completă a scopurilor fundamentale ale capitalului, pe care, într-un mod
cu totul echivoc, susţine că le reprezintă.
Pe de altă parte, o asemenea neștiinţă are, cred, o explicaţie foarte simplă.
Căci neoliberalismul nu este expresia nemijlocită a intereselor capitalului și nici
a celor care îl posedă, ci mai degrabă a ceea ce – cu un termen el însuși ambiguu
– s-ar putea numi clasa de mijloc. O clasă care, deși poate ajunge să se bucure
de o muncă bineremunerată – care să o facă încrezătoare în ordinea existentă –,
rămîne totuși lipsită de o altă sursă de bogăţie în afara propriei forţe de lucru. Și
astfel și de o experienţă socială care să-i îngăduie o privire mai cuprinzătoare asu-
pra capitalului propriu-zis. Căruia îi ignoră astfel telos-ul mai adînc și, la limită,
însăși existenţa, deși este metabolic legată de el. Ca și cum munca ar genera numai
salariu, din moment ce salariul îţi permite să trăiești bine. Ba să ai și o proprietate
personală – de felul automobilului, al locuinţei sau chiar al cîtorva economii ca-
pabile să susţină o mică firmă sau magazin –, dar nu și o plusvaloare care îţi scapă
și îţi organizează viaţa la nivel planetar. Și, prin urmare, ca și cum capitalul însuși
– dacă ar fi să intre pînă la urmă în discuţie – nu s-ar naște dintr-o muncă pe care
o exploatează în ciuda retribuţiei – uneori înalte – pe care i-o oferă. Ci ar fi doar
o sursă generoasă de recompensă a celor ce muncesc îndîrjit.
Iată de ce neoliberalismul nu trebuie privit, așa cum se întîmplă de cele mai
multe ori, drept o ideologie a puterii. Și nici ca o ideologie a capitalismului pur și
simplu. Dimpotrivă, în intenţiile sale imediate, el reprezintă mai degrabă o aspi-
raţie la o societate modernă fără capital, deși strict întemeiată pe proprietatea pri-
vată. Cu alte cuvinte, la un capitalism necapitalist. Ceea ce este, firește, o sublimă
contradicţie, dar și singura cale de a ajunge la transformarea fără rest a muncii în
proprietatea particulară a celui ce muncește. La care visează se pare – în ultima
vreme tot mai apăsat – simpatizanţii neoliberalismului. Potrivit unei echivalenţe
aproape stahanoviste, după care numai cine lucrează mult, tot mai mult, poate
spera să le aibă pe toate. Și care este mai apropiată, de fapt, de acel socialism old
fashion, care lega și el indisolubil pîinea de muncă și munca de pîine, decît de
capitalismul zilelor noastre, în care supraproducţia și lucrul inutil, deși forţat, nu
fac doar desuetă, dar și ridicolă o asemenea cerere.
În fine, o ultimă observaţie. Căci neo-liberalismul se mai prezintă adesea ca
o continuare directă a liberalismului clasic. Adică drept liberalism și nimic mai
mult, cu toate că termenul acesta – în America, cel puţin – a suferit o transforma-
re ce îl face mai greu de utilizat ca atare. Și care le impune liberalilor contempo-
rani recurgerea – nefericită după opinia lor – la un prefix.
Or, după părerea mea, între liberalismul tradiţional și neo-liberalismul con-
temporan există totuși o deosebire radicală. Peste care se trece prea ușor, deși e
vorba de două fenomene politice foarte diferite. Iar asta întrucît, după dispari-

119
 ţia vechiului regim feudal, cu toate barierele sale economice, sociale sau juridice
cunoscute – împotriva căruia s-a afirmat la început liberalismul –, ca și odată
cu concentrarea tot mai pronunţată a capitalului, despre care vorbeam mai sus,
imposibilitatea unui capitalism liberal a devenit tot mai evidentă. Și faptul că,
într-un fel sau altul, capitalismul nu se poate dispensa de mijloace administrative,
fie pentru a-și liniști și controla angajaţii, fie pentru a-și susţine expansiunea. In-
clusiv pentru a permite, de pildă, unui capital marginal – cum a fost la vremea lui
cel german, sau cum este astăzi cel chinezesc – să-și facă un loc în lumea bună a
proprietarilor mondiali de plusvaloare. Imperialismul de la sfîrșitul secolului al
XIX-lea, ca și tot ceea ce i-a urmat (războaie, fascism, social-democraţie ori popu-
lism – toate pe fondul unei decolonizări și recolonizări a lumii), scoţînd, așadar,
definitiv la lumină faptul că liberalismul a încetat să mai exprime în mod adecvat
interesele istorice ale capitalismului.
Ca atare, aș spune că specificul neo-liberalismului – căruia mulţi îi caută încă
o definiţie potrivită – este de a întrupa tocmai acest liberalism ajuns în off side.
Un liberalism încă efervescent și plin de viaţă, dar care a încetat totuși – iar asta
nu de ieri, de azi, ci de mai bine de o sută de ani – să participe cu adevărat la
meciul social-politic al Occidentului. Nefiind, în fond, depășit și, de aceea, reac-
ţionar doar în raport cu socialismul, cît, mai ales, cu capitalismul însuși, pe care
îl pricepe tot mai puţin. De unde și nervozitatea lui. Ca și toate neînţelegerile pe
care le provoacă, inclusiv faptul că ar fi la putere, deși, în realitate, e în opoziţie. Ba
și gata de revoltă. Și – de ce nu? – de o revoltă anti-capitalistă, chiar dacă în același
timp profund conservatoare. De felul recentului Tea Party din Statele Unite, în
care lupta cu oligarhia politico-economică a Americii e însoţită de glorificarea
micii proprietăţi private, cu tot ceea ce ar mai putea ea aduce: dreptul de a ucide în
legitimă apărare, pedeapsa cu moartea și, nu în ultimul rînd, spaima de străini.
Oricum, acesta este principalul motiv pentru care neoliberalismul reprezintă
mai curînd un flautus vocis căruia nu ar trebui să i se exagereze importanţa,
transformîndu-l într-o falsă problemă. E drept, el pare a promova egoismul, iar
nu solidaritatea, calculul, iar nu sentimentul, munca, iar nu pomana sau furtul,
după cum se laudă întruna. Însă adevăratul lui păcat nu vine de aici, ci din faptul
că este, așa cum am spus, utopic, dacă nu chiar naiv în proiectele sale politice: o
ideologie auto-consolatoare a clasei de mijloc trăitoare în capitalism, care visează
la o lume a micii agoniseli personale, a moralităţii și a interesului pur raţional, ce
are prea puţin de a face cu forţa istorică pe care o reprezintă capitalismul.
În sfîrșit, stîngii înseși i se reproșează, pe de altă parte, așa cum am văzut, că
este utopică în radicalismul ei. Mai ales că uneori își face – cu totul greșit ar spune
Marx, ce nu s-a uitat niciodată cu simpatie la utopism – un titlu de glorie din asta.
Totuși, dacă privim lucrurile mai de aproape, nici măcar stînga nu pare să meargă
atît de departe ca neoliberalii pe această cale. Încît să creadă, vorba unui clasic, că
se poate schimba totul fără să se schimbe nimic. Iată de ce, dacă șansa de a trăi
într-o altă societate, necapitalistă, este, fără îndoială, nesigură, atunci cel puţin în
cea de faţă să ne ducem viaţa fără iluzii.
(28 octombrie 2010)

120
 Vita l ie SPR I NCE A NĂ
Vitalie Spinceană (n. 1982). A studiat știinţe politice la bulgari; după aia filosofie la
moldoveni; acum învaţă sociologie la americani. Printre anii de studiu a amestecat
și niște ani de muncă: reporter la un ziar, operator la un net club, funcţionar public,
lector la universitate. Citește. Scrie. Înoată. Blogger activ și implicat.

Jocul de-a Păunescu

M oartea lui Adrian Păunescu, și funeraliada cvasi-naţională1 cu tobe, boci-
toare și „fraţi siamezi” ce a urmat, va intra în memorie ca unul dintre rarele
momente cînd despre poezie s-a vorbit atît de mult. Circulau pe net, ziare și la tv
cîntece, versuri, interpreţi, clipuri video și audio, interviuri, maxime și fragmente
de metafore. Încît România/Moldova păreau a fi mai degrabă cluburi literare de-
cît ţări „politice” sau economice.
Și nu era rău dacă naţiunea se apuca să discute versuri după atîtea șiruri de
gripe aviare, crize politice, violuri și alte din astea. Dar naţiunea nu discuta: ea
proclama – Eminescu a mai murit o dată 2, Păunescu e un sfînt3.
…Și cum se întîmplă în cazuri de astea, brusc poporul și-a dat seama că se
pricepe la versuri, deci la poezie mai ditamai decît criticii literari și că distanţa
între poezie, fotbal și politică nu e, pe alocuri, atît de mare… Asta pe fondul unei
tăceri suspecte a criticii literare (din evlavie creștinească, sau din frică obișnuită)
și pe un alt fond al deconstrucţiei lui Păunescu, făcută însă de personaje a căror
credibilitate intelectuală constituie și ea un subiect aprins de discuţie – Vladimir
Tismăneanu4 ori Andrei Cornea5, ambii mult prea băsescieni, mult prea angajaţi
politic încît să mai fie și crezuţi din oficiu…
Păunescu, adevărat, a fost un poet complex ce a exploatat intens sensibilitatea
și emoţiile cititorului, fiind mai ales un poet al inconștientului pasional.
Poziţia sa, într-un sens, e nihilistă. Întreaga sa creaţie poate fi citită prin grila
opoziţiei/negării Progresului, Modernităţii și Civilizaţiei. A preferat Tradiţia In-
ovaţiei, Noului necunoscut Vechiul trăit și idealizat; emergenţei familiei moder-
ne, cu mobilitatea sa inerentă, Păunescu i-a opus o familie statică, tradiţională,
fondată pe dragostea necondiţionată de mamă; deteritorializării și intensificării
migraţiei – casă părintească, societăţii globale – Patria. E, în această creaţie poe-
tică, o nostalgie nedisimulată după mica comunitate rurală, frăţia, ca opusă socie-
tăţii anonime, construită pe relaţii abstracte.
(Figura lui Păunescu seamănă atît de izbitor cu cea a lui Grigore Vieru încît
necroloagele lor pot fi trecute la indigo și utilizate interșanjabil.)

1
http://savonarolawho.wordpress.com/2010/11/07/funeraliada-generatiei-in-blugi/.
2
http://erizanu.cartier.md/adrian-paunescu-2116.html/comment-page-1#comment-2460.
3
http://erizanu.cartier.md/adrian-paunescu-2116.html/comment-page-1#comment-2469.

121
 Vacarmul necrofil e însă și un bun prilej de meditaţie pe marginea situaţiei
literaturii (în special poezia) în spaţiile mioritice:
Rapid, ba chiar foarte rapid s-a topit (dacă o fi existat vreodată) graniţa dintre
versificare și poezie. Mintea comună, neispitită de complexităţile ezotericităţilor
poetice în care se scaldă noua poezie, acceptă drept poezie bună orice versificare
ce se întîmplă să posede două calităţi: o oarecare rimă (că d-aia e poezie) și un
oarecare apel sentimental (cum ar veni, să trezească sentimente, că noi simţim,
da’ nu gîndim).
Din această diviziune simbolică a muncii a rezultat o struţo-cămilă interesan-
tă – proza ar trebui să se ocupe de gîndire (de aia și n-o citește nimeni), iar poezia
– de simţire, emoţii și pasiune. Poeziile gîndite ar fi, în această clasificare, poezii
impure, deci trebuie abolite/ignorate. Prozele poetice, pe de altă parte, mai ales din
alea cu conţinut sentimental intens ce storc lacrimi din melesteu, sînt binevenite,
pentru că sporesc cantitatea de emoţie în lume… Și asta-i așa de frumos.
Dacă, cum a fost cazul lui Grigore Vieru sau Adrian Păunescu, poezia mai e
și cantabilă (adică construită ca și cîntec), nemurirea-i la o azvîrlitură de băţ, iar
calificative precum Eminescu, Luceafăr și restul nu par chiar atît de năstrușnice.
Într-un sens, poezia cantabilă e polimediatică – ea antrenează mai multe me-
dii: muzică, text, interpret/voce – așa încît se construiește ca un spectacol mai
complex (în pofida conţinutului simplu al poeziei însăși), mai impresionant (ur-
lete, voci, lacrimi, lumînări), mai social, adică colectiv (e făcută pentru a fi consu-
mată între oameni) și din toate motivele astea, mai convingător.
S-ar putea ca hipertextualitatea de care se face atîta zarvă în poeziile contem-
porane să fi neglijat un aspect strategic: hiper-medialitatea, adică abilitatea de a
apela la mai multe medii și canale de comunicare.
Oricît de hipertextuală n-ar fi poezia postmodernă, pînă la urmă se vede în-
chisă tot în limitele textului/textelor (și rar de tot imagine), în timp ce poezia
sentimentalistă marca Păunescu/Vieru/Goga/Coșbuc transcende aceste limite și
angajează într-o horă complexă muzica, dansul, arta scenografică, decorul, cos-
tumul, actorul…
Nu prea există, în mediul românesc o clasă mijlocie a culturii (o fi emigrat
la culesul căpșunilor în Spania) ce ar îndeplini două funcţii complementare: să
asigure un public suficient de numeros și competent poeziei zise elitiste, bune,
academice, înalte (The Good Reader6 al lui Nabokov). Doi, să funcţioneze ca
translator (prin intermediul mass media, cluburi de lectură) al diferitelor tipuri
de poezie publicului mai larg. Pe de o parte mediator, pe de altă parte tălmăcitor
– asta ar fi, pe scurt, funcţiile acestei clase mijlocii a culturii. Care nu-i la noi
din varii motive. Așa încît funcţia de selectare a grîului de neghină, pe care ea
o îndeplinește, a căzut azi în mintea și minţile cronicarilor din pagina a opta a

4
http://tismaneanu.wordpress.com/2010/11/05/adrian-paunescu-rapsodul-comunismului-dinas-
tic/.
5
http://www.tvr.ro/inregistrari.php?file=DATA-2010-11-07-12-50.flv&id=Ultima%20editie.
6
http://www.spranceana.com/2008/08/07/despre-cititorul-bun-si-canibalii-estetici/.

12 2
ziarelor, reporterilor ce se dau cu părerea despre sfecla de zahăr, bomba atomică
și Eminescu, cu aceeași lejeritate și „competenţă”.
Așa încît poeţii/scriitorii/artiștii sînt obligaţi să se adreseze direct publicului,
înţeles în mod general. Care are preferinţele sale – vrea sentiment, muzică, emo-
ţie, un tip de metafore.
Odată cu moartea poetului Grigore Vieru și a poetului Adrian Păunescu se
creează două goluri (pe care sper, din toată inima, să nu le acopere nimeni!) – in-
stituţiile „poezie naţională” și „poet naţional”, ambele rămășiţe ale unei centrali-
zări a artei de care aș vrea să uităm cît se poate de curînd…
Instituţia „poezie naţională” a fost utilă regimurilor care au practicat forme
de control ale creaţiei: naţionalismul deșănţat nu se prea deosebește, în acest caz,
de comunism. Ambele tipuri de mentalitate colectivă unică au avut nevoie de
creaţii „reprezentative” și „educative”, care ar fi desăvîrșit, la nivel imaginar, uni-
tatea/uniformizarea clamată de naţiune/partid.
De cealaltă parte, funcţia de „poet naţional” a fost o reificare logică a nevoii
de profeţi naţionali/de clasă de care Puterea a avut nevoie. Era, poate, cea mai
neliberă funcţie din statul politico-poetic: cu rigorile sale tematice rigide și obli-
gativitatea unor atitudini și sensibilităţi. Nu știu dacă Grigore Vieru ori Adrian
Păunescu au prins „chestia” asta, există însă destui inși care au făcut capital poli-
tic și cultural pe seama lor…
Azi, odată cu dispariţia fizică a lui Vieru și Păunescu, devine reală anularea
acestor două postúri. Mai ales cea de păstor al naţiunii. Literatura autohtonă s-ar
debarasa de complexele naţionale și profetice și s-ar crea un climat poetic normal,
cu multe centre concurente, idei, oameni asociaţi în cluburi ideatice, nu clanuri
personal. În care inovaţia ar fi salutată și apreciată. În care criteriile succesului
nu ar fi legate de aderenţa/nonaderenţa la niște construcţii extraliterare (și deci
anormale) de genul: literatura naţională, poetul naţiunii etc. Pentru asta, Uniu-
nile Scriitorilor trebuie restructurate, un glasnosti și perestroika la kolhozurile
scriitoricești de pe ambele maluri ale Prutului ar fi mai mult decît necesare…

Cine vine după Adrian Păunescu?

Nimeni. Pentru că așa e normal și firesc. Locul vacant a fost șters din lista
funcţiilor disponibile. Biroul „poet naţional” a fost închis. Pentru multă vreme.
Poezia a fost alungată în stradă. Adică în piaţă. Rușii7 au aceeași problemă. Și
bulgarii, cehii, polonezii. Toată lumea.
Din cel puţin două motive:
Schimbarea paradigmei legitimităţii. Cu bine ori cu rău, am schimbat domi-
naţia carismatică (prea era aproape de cultul personalităţii!) pe cea legal-raţiona-
lă. Prorocul-păstor, cu legătură directă la supranatural (a se citi orice hagiografie
a lui Stalin, Ceaușescu, Brejnev, dar și, la scară mai mică poeţii naţionali, eroii și
trădătorii) a fost înlocuit de conducerea administrativ-birocratică, impersonală,

7
http://arkhangelsky.livejournal.com/117513.html.

123
 homeless8, adică vagabondă, construită după reguli tehnice ce reglamentează di-
stribuţia responsabilităţilor, cerinţele de calificare și remunerare. Festivismul s-a
topit sub presiunea plictiselii (democraţia, zice Adam Michnik, poartă culoare
gri9), baricadele au fost restructurate în birouri, iar soldaţii, formali și informali
au devenit funcţionari. Sfinţii carismatici nu mai sînt la modă nici măcar în Bise-
rică – de la o vreme, administratorii (gen Pius al XII-lea) sînt la căutare. Birocraţii
nu cred în providenţă, doar în procedură. În sistem nu e loc pentru minuni și
eroism, adică imprevizibil, ci doar pentru eficienţă, productivitate și reproducere
a ordinii simbolice.
Replierea (retragerea) în individualism și pluralism (două mari fluvii ale
postmodernismului). Intelectualii providenţiali mai aveau un rost al existenţei
în cadrul unor ierarhii valorice stabile, în vîrful cărora, aidoma steluţei de rubin
de pe Turnul Kremlinului, sta Binele, Frumosul, Adevărul, necontestate, deci in-
contestabile, la care făcea referinţă atît Puterea, cît și Opoziţia… Nu e loc în plura-
lismul axiologic pentru valori cu literă mare, nu au legitimitate, în etica libertăţii
personale, sugestiile venite de Sus, chit că acel sus este definit autoritate politică,
căreia îi opunem societatea civilă, sau că acel sus este vreo normă estetică/etică/
literară. Valorile se negociază ori se discută, nu se descoperă. Limbajul pozitivist
al poeziei unui Vieru e cumva în afara unor vremuri în care dincolo de Mine sînt
doar Eu… Intelectualii de tip socialist își au loc doar într-o lume în care un mini-
mum de lucruri sînt subînţelese: Mama, Frumosul, Binele, Minciuna, Răul… Am
depășit lumea subînţelesului.

(23 noiembrie 2010)

8
Peter Berger, Brigitte Berger, and Hansfried Kellner, The Homeless Mind: Modernization and Cons-
ciousness, New York, Vintage Books, 1974.
9
http://www.spranceana.com/la-sfat-cu-michnik-827.html.

12 4
 A lex a nd r u M AT E I
Alexandru Matei (n. 1975). Este licenţiat al Facultăţii de Limbi și Literaturi Străine a
Universităţii din București, unde a absolvit de asemenea un masterat în antropologie
culturală, în 1998. Este doctor în literatură franceză contemporană, la Universitatea
din București și la École des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris. A bene-
ficiat de o bursă doctorală din partea Guvernului francez (2003-2006). Semnează
eseuri, articole și recenzii în majoritatea revistelor culturale din București și în revis-
ta Vatra din Tîrgu-Mureș. A tradus Jean Baudrillard, Societatea de consum (Editura
comunicare.ro, 2005). A debutat cu volumul de poezii Tractir (Editura Dacia, 2000).
A publicat volumul de eseuri Ultimele zile din viaţa literaturii (Cartea Românească,
2008).

Eu sînt Păunescu
Că orice analiză de astăzi despre ochii orbi ai lui Homer ar putea fi o
acuzaţie la adresa oreliștilor.
Adrian Păunescu

Niciodată n-am fost mai liberi decît în timpul Ocupaţiei.

Jean-Paul Sartre

Î ncep cu un extras inteligent din Păunescu: faptele trecutului trebuie reașezate

și judecate în trecut, nu condamnate sau validate după ce au fost desprinse.
Vorbind despre Cenaclul Flacăra, Liviu Ornea sau Adrian Cioroianu mă con-
firmă: nimeni nu-i obliga să meargă, nimeni n-avea senzaţia că, ducîndu-se,
făcea jocul regimului. Comunismul era un dat, iar existenţa individuală se în-
rădăcina în el.
Continui cu un joc de cuvinte: prezenţa dușmanului libertăţii în locul aces-
teia este singura care iluminează spaţiul libertăţii absente, de recucerit.
Adică: încerc să-l așez pe Păunescu unde-i este locul, după acel august 1968
din Piaţa Palatului, și să înţeleg idealul (sau fantasma) pornind de la nevoia care-l
(o) creează. Și acum, la drum.
Costel Gălăţeanu are un blog1 pe care se pot citi două texte esenţiale pen-
tru înţelegerea cazului Păunescu. Primul este o scrisoare adresată de poet lui
Ceaușescu, în 1982, al doilea un interviu luat poetului de Mirela Corlăţan, în mai
2007, în care Păunescu explică poziţia și tonul acelei scrisori, ca și întregul său
discurs din perioada ceaușistă. De aceea, fragmentele din următoarea notă de
subsol a acestui text sînt mai grăitoare decît tot ceea ce urmează.
Obscenitatea cu care televiziunea i-a înconjurat moartea a făcut ca reflecţia
asupra cazului Păunescu să depindă – așa cum se întîmplă de altfel tot mai des

1
http://cugiralba.wordpress.com/about/.

125
 – de afect. Din nevoia de audienţă, televiziunile au reușit să împartă lumea în trei:
nostalgicii care urăsc prezentul și Puterea de acum, denegatorii care (își) urăsc
trecutul (sau au fost aduși în situaţia de a și-l urî de diverse traume) și indiferenţii,
care vor să se desprindă de aiuritoarea temporalitate vicioasă care ritmează astăzi
media. Cred că a venit vremea să ne gîndim la ce înseamnă cazul Păunescu în
cultura și psihologia colectivă românească.
Păunescu ilustrează un etos, dezvăluie simptome afective și pune probleme
estetice asupra cărora trebuie să reflectezi dacă vrei să înţelegi ceva din România
anilor ‘60-‘80. Păunescu nu e doar poetul vorbelor mobilizatoare, ci și un tip in-
edit de intelectual de dictatură, așa cum Franţa n-a avut, din fericire pentru ea,
ocazia să cunoască. Intelectualul de dictatură nu avea prea multe posibilităţi de
activitate: fie era împotrivă și dispărea repede, fie era pentru, la modul comod
al celui care-i dă Cezarului ce-i al Lui pentru a putea, apoi, să-și vadă de proprii
dumnezei. Păunescu este un caz tocmai pentru că n-a urmat nici una dintre
aceste căi. Dar Păunescu înseamnă și un discurs în ale cărui cute se regăsesc
celulele stem ale discursului intelectual românesc contemporan și, probabil, din-
totdeauna.
Discursul lui Păunescu din anii ceaușismului emancipat este unul naiv, dar
simptomatic pentru sinceritatea celui care-și iubește fantasmele. El nu redă ni-
mic din spiritul critic al intelectualilor marxiști, obișnuiţi să pună la îndoială
Ordinea. Pentru Păunescu, ca și pentru conștiinţele premoderne, ordinea este,
nu trebuie pusă în chestiune, pentru că această ordine – nouă – era prima ordine
românească din istorie. Naivitatea discursului maschează un complex istoric, pe
care Ceaușescu l-a manifestat, de pe alte poziţii, în aceeași măsură: comunismul
ca ocazie a creării unui brand, metafizic, de ţară. Revoluţia de la 1848 izbîndise,
pasămite, acum, în 1948 într-o primă fază, negatoare, iar după 1965 înflorind
într-o sinteză a românismului în care Păunescu a crezut și după 1989, cînd era
clar că făcătura romantică a naţionalismului folcloric nu putea să se realizeze
niciodată.
Pe măsură ce ceaușismul se usucă, se descărnează, se zbîrcește și se închide
pentru că refuză, de frică, pînă și surpriza adusă de orice respiraţie, Păunescu
se străduiește să creadă că apneea se datorează nu lui Ceaușescu, ci celor care îl
slujesc. Că atîta vreme cît există Ceaușescu, regimul liberal al artelor, muniţiilor
și conștiinţei din primul deceniu ceaușist nu e decît diminuat, dosit, arestat, dar
trăiește, undeva, nemuritor.
Păunescu a fost spiritul contemporan marelui lanţ al fiinţelor, cu condiţia ca
acesta să devină cerc în mijlocul căruia să stea Conducătorul Suprem, iar el să fie
grefierul vocal al acestei performance totalizante.
C. Stănescu vorbește foarte frumos despre poetul Adrian Păunescu, dar ceea
ce spune important, ajutat de criticii pe care-i citează, este că versurile lui Pău-
nescu strîng ecouri din toţi marii poeţi români – mai ales discursivii, orficii, in-
cantatorii. Limbajul nu e nou, Păunescu nu inovează, el este, ca alţi colegi de
generaţie (Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Mircea Dinescu), un tradiţionalist
în formă, pătimaș în expresie. Dar același lucru se poate spune, chiar fără limita

126
unui scrupul cronologic, despre discursul păunescian în general: ceva din Nae
Ionescu, din Emil Cioran, din Noica și din Liiceanu, din Patapievici și din Mihail
Neamţu, din grandilocvenţa unora sau din expresia rectitudinii și din durerea
surdă a singurătăţii altora, și din una și din alta, din dezinteresul pentru sacerdo-
ţiul reflecţiei narcisice de tip valeryan, din plăcerea vorbirii în scris și din tendin-
ţa tuturor de a transcende esteticul (ca stil) și aleticul (drept „corectitudine”) în
etic (ca justiţie), din non sequitur-ul denunţat și conjurat totodată de Patapievici,
din naţionalismul mesianic al tuturor (rănit la Cioran, care s-a hrănit după 1945
cu sîngele scurs de acolo) – ceva din tot acest sublim de provincie romană se adu-
nă și primește contururi groase, exagerări respingătoare și ambiguităţi fertile în
discursul păunescian.
Procesul intelectualilor pe care-l facem de zece ani, de cînd a apărut volumul
Omul recent, o carte care arată cum s-ar fi gîndit public în România imediat după
1945 dacă n-ar fi intervenit îngheţul sovietic, în filiaţie directă cu antimodernis-
mul criterionist (unul care însă n-are nici o legătură cu antimodernitatea epocal
definită de Antoine Compagnon pentru simplul motiv că în România nu a existat
nici o revoluţie modernă), devine inutil. Inutil atîta vreme cît imaginarul nostru
intelectual este structurat în etosul postmedival al loialităţii faţă de Conducător
și-ntr-un patos al identităţii naţionale transparente în limbaj, pe care, repet, de
la Nae Ionescu la Mihail Neamţu – și poate chiar tocmai de la Eminescu încoace
– l-a manifestat fiecare intelectual public de succes.
Contemporan cu Ceaușescu, Păunescu n-are „vina” pe care oricare dintre
intelectualii enumeraţi mai sus o au, și anume aceea de a rîvni la ieșirea din pro-
vincialism forţînd o ușă pe care tot ei o zidesc. Păunescu este, și pe drept cuvînt,
mai „vinovat” decît ei pentru a fi susţinut cea mai draconică putere politică a
României libere, cea a lui Ceaușescu.
Detaliile fac însă, aici, totul. Detaliul care mi se pare esenţial în evaluarea obe-
dienţei păunesciene faţă de Ceaușescu se regăsește într-o frază a scrisorii amin-
tite, din care am selectat fragmentele cele mai grăitoare în nota de subsol. Alter-
nativ, Păunescu îl slăvește, îl avertizează, îi cere și se plînge în faţa lui Ceaușescu.
Diversitatea și insistenţa afectivă a epistolei împinge discursul la limita kitschului,
dar n-o atinge decît rar. Dar năvala patetică trebuie judecată în context.
În 1982 deja, Ceaușescu reușise să evite comunicarea directă cu cetăţenii. În
timp, discursul Puterii, discursul din preajma Puterii și discursul privat (prea rar
public) împotriva Puterii funcţionau autonom. Această diviziune a muncii dis-
cursivă făcea ca fiecare dintre cele trei discursuri să trăiască frustrarea de a fi tot
mai izolat, dorinţa tot mai mare de a se impune și să ignore restul dintr-un senti-
ment vindicativ (dacă eu nu contez pentru ceilalţi, nu contează nici ceilalţi pentru
mine). Ceaușescu vorbea singur, deci tot mai tare și mai ameninţător; encomioa-
nele creșteau în fiecare zi, dar nimeni nu le răspundea. De ce creșteau, în jurul
lor liniștea se-ntindea tot mai grea. Oamenii refuzau discursul oficial, mîrîiau,
fugeau din ţară, dar nu încercau să se revolte, pentru că știau că prezenţa lor nu
contează și poate fi ușor suprimată. Ceea ce fusese odată solidaritate era deja rupt
în trei mari și tot mai depărtate continente de vorbire.

127
 Ei bine, ineditul discursului păunescian stătea în încercarea de a le lipi la loc
prin energia propriului discurs. Scrisoarea de mai jos2 nu seamănă cu nici una
din telegramele de felicitare din epocă adresate lui Ceaușescu, ai căror autori știau
că vorbesc singuri dacă spun ce trebuie. Ceaușescu este adevăratul adresant al
acestei epistole care îl invocă, îl cheamă, îl imploră, îl atinge. Păunescu îl provoacă
pe Ceaușescu la trăire. Din toată această hărţuială îndrăgostită, se desprind, la

2
Din scrisoare : „Vă iubesc nu demagogic, ci în intimitate, cu copiii mei, cu familia mea, căreia îi sîn-
teţi geniu tutelar. (…) Aţi întreprins enorm spre a elibera aceasta societate de servituţi și balast, dar
vă rog să-mi permiteţi să vă spun că singura care vă poate ajuta în această extraordinară expediţie
pentru fericirea României este – după cum înșivă aţi spus-o – nu o persoana sau alta, ci democraţia
în acţiune, oamenii muncii în care credeţi și care cred în dumneavoastră. (…) Dar oamenii au ne-
cazuri. Ţara trece printr-un moment greu. Valorile sînt plafonate, adesea, tot mai multi «vigilenţi»
de ocazie, debitori și introducători de zîzanie vă irită, vă dau informaţii false. (…) Nu vă suparaţi
că vă spun, cu durere vă spun, cu lacrimi în ochi vă spun: n-aveţi voie să fiţi în nici o clipă a vieţii
dumneavoastră mai puţin măreţ decît vă știe o lume întreagă. (…) Ţara așteaptă competiţia valori-
lor, promovarea celor buni, eliminarea plafonării.
Vă rog, vă rog, cu puterea ultimă: nu-i mai lăsaţi pe cei indiferenţi la destinul patriei să-și facă de
cap. (…)
Cît despre mine, ce să vă spun? Scriu, mă chinui, m-am îmbolnăvit, nici un doctor nu mă poate aju-
ta. Sufăr și-mi transform suferinţa în muncă. (…) Vă ridic o chestiune pe care vă rog s-o înţelegeţi
pînă la capăt. Vă rog dispuneţi transmiterea mondialelor de fotbal prin televiziunea româna, căci
o ţară întreagă lucrează spre a-și construi antene pentru bulgari, sîrbi, ruși, unguri. Vă rog, aveţi
încredere în cele ce vă spun. Cu dragoste și grijă vi le spun. (…) Aveţi răbdare cu un poet. (…) De
fapt ar fi bine dacă alegerea oamenilor s-ar petrece pe criterii precise și cu sarcini inextricabile. (…)
Sper să nu mor, sper ca oboseala și boala mea, consecinţe ale dăruirii și muncii, să mă lase să-mi
continui activitatea în slujba adevărului și frumosului. Dacă veţi crede ca nu e nevoie de mine, mă
trag la mine acasă și nu vreau să încurc pe nimeni. Dușmanii mei vor să mă extermine moral. (…)
Mi-e greu, vă iubesc, mobilizez tineretul în jurul ideilor dumneavoastră, deși e mai greu decît în
trecut, pentru că nevoile zilnic sînt sicîitoare.
Acest fenomen (…) se desfășoară sub mîndrul și minunatul nume al dumneavoastră, tovarașe
Ceaușescu (…) la lumina inimii dumneavoastră. (…) Fiţi, vă rog, o dată oaspetele Cenaclului Flacă-
ra. Veniţi printre noi. (…) Nu-i lăsaţi pradă deznădejdii pe cei care vă iubesc, vă servesc și vă cîntă.
Mi-e dor de dumneavoastră.”
Din interviu: „L-aţi invitat pe Nicolae Ceaușescu la Cenaclu. A venit vreodată? Nu. Cînd aţi început
să-i scrieţi? Cînd m-au dat afară de la România literară, în 1969. Aveaţi, în concluzie, o mare trecere
la Ceaușescu. Uite ce-aţi înţeles! Îmi făcusem o mare trecere, nu aveam. Eu îmi creasem un anumit
regim, de om care, bazîndu-se pe adevăr, putea să susţină cauze derivate. Nu încape comparaţie între
această formulă și ceea ce scriaţi dvs: «V-am iubit, vă iubesc și vă voi iubi». Păi, l-am iubit și-l iubesc
și acum. Am făcut eu dovada că-l înjur nemeritat? Ce spuneam negativ atunci, spun și acum. De ce
nu vă puteaţi exprima natural? Cream probleme în plus oamenilor pe care îi apăram, situaţiilor la
care mă refeream. Eu nu faceam pe nebunul, să zic iată ce probleme sînt și să fug în Honululu. Dvs.
spuneţi însă despre Ceaușescu că era un tip inteligent. Dacă i-aţi fi prezentat situaţia sec, nu aţi fi
avut același rezultat? Dar cine eram eu să-i prezint situatia sec? Devenea culpabilă chiar uscăciunea
unui text. (…) Dvs. ce-mi reprosaţi: calitatea estetică a strigătului de durere? Că eram răgușit cînd
strigam ajutor pentru oamenii necăjiţi? Nu, de fapt dvs. nu faceţi o judecată estetică, ci una morală.
Toată viaţa mea a trebuit să mă disculp: atunci că nu sînt anti-comunist, acum că sînt comunist.
Asta a fost chestia absurdă. M-am săturat de căcănari, și de demenţi, și de ticăloși care spun despre
mine toate aiurelile. Eu am fost dat afară de la Flacara pentru că devenise tribuna nemulţumiţilor,
a celor care nu respectă legile și politica partidului. Înţeleg, din tot ce spuneţi, că poziţia dvs. de
atunci faţa de Ceaușescu v-o mentineţi și astăzi. Pentru asta, dar și pentru referirile la dvs., pot să
presupun că Raportul Tismăneanu v-a afectat foarte mult. Așa este? Raportul Tismăneanu este un
closet public, notaţi. (…) E un raport anti-naţional, care nu ţine seama de contextul în care se trăia
și muncea atunci. Orice analiză trebuie să fie contextuală. Că orice analiză de astăzi despre ochii
orbi ai lui Homer ar putea fi o acuzaţie la adresa oreliștilor. Ce regretaţi din trecut? Tot ce era bun.
Școala gratuită pentru cei mulţi. Crearea unui nivel mediu de viaţă. Competiţia valorilor, așa cum
i-o ceream și în scrisoarea pe care o aveţi dvs. Eu am fost liberal în gîndire, domnișoară.

128
un moment dat, cuvintele unei invitaţii concrete și utopice : „Fiţi, vă rog, o data
oaspetele Cenaclului Flacăra. Veniţi printre noi. Nu-i lăsaţi pradă deznădejdii pe
cei care vă iubesc, vă servesc și vă cîntă.”
Ceaușescu nu mai era, în 1982, nicăieri în România un invitat. El orînduia
întreg spaţiul ţării pe care o locuia, ţară care capitulase demult, lăsîndu-l să vor-
bească singur, executîndu-i ordinele în tăcere. Cele trei discursuri funcţionau per-
fect în autonomia lor. Comunicarea dintre ele ajunsese strict utilitară: Ceaușescu
lua decizii, vorbea de la tribună; cei din jurul lui aplaudau și pavoazau; oamenii
veneau la miting și scandau sau nu (existau benzile de magnetofon pentru scan-
dări). Păunescu știa că, la un moment dat, această convieţuire – care seamănă cu
cea a unui cuplu care nu face dragoste – avea să se isprăvească. Încerca să se ofere
pe sine Conducătorului, pe de o parte, și maselor, pe de alta, ca afrodisiacul re-
montării unei iubirii pierdute. Pentru oricine, prezenţa lui Ceaușescu la o ședinţă
a Cenaclului Flacăra reprezintă o contrafactualitate.

Ne-ar trebui 1000 de ani să reclădim ce-am dărîmat aseară, cu des-

părţirea noastră
Fantasma corpului sacru a fost obsesia lui Adrian Păunescu, o viziune reli-
gioasă în care sacrul trebuia reportat asupra politicului, iar credinţa asupra pa-
triotismului. În care, în fine, Păunescu urma să fie Hristosul pe care-l dezvăluie
rîndurile de mai sus.
Nu știm, desigur, în ce măsură neputinţa refacerii acestui corp fantasmat –
poate dintotdeauna absent – era înăbușită de avantajele sociale pe care Păunescu
le obţinea în schimb. El a fost, de altfel, conform propriilor mărturii, desemnat
să fie releul dintre Putere și popor în 21 decembrie 1989. În România modernă,
această mijlocire n-a existat niciodată, pentru că cele două părţi au avut mereu
drept parteneri două fantasme. Fantasma lui Păunescu a fost punerea lor în con-
tact și realizarea fiecăruia dintre ele în faţa celuilalt.
Odată cu revoluţia din 1989, un ideal religios își declară o înfrîngere parţială.
În forme din ce în ce mai palide, el pulsează încă. Păunescu a fost, după 1989,
copia lui însuși, și apoi propriul bocitor, pentru că Puterea și poporul au realizat,
destul de repede, că, deși în democraţie se pot contacta tot mai ușor, nu vor putea
comunica niciodată, pentru că n-au nimic de împărţit. Fiecare vrea totul pentru
totdeauna, iar asta exclude ideea și realitatea spaţiului de reflecţie publică. În lo-
cul ei, Păunescu pusese poezia, dar eșuase.
După 1989, Păunescu rămîne un vestigiu. Dar nu un vestigiu al regimului
Ceaușescu, ci al sensibilităţii ecumenice instaurate odată cu romantismul și re-
înviate după 1965. Atunci, România a crezut prea mult în durabilitatea naţionalis-
mului autarhic pe care – Cioran dixit, în 1936 încă – venise, chipurile, momentul
să-l consacre.

(27 noiembrie 2010)

129
 A lex a nd r u POLGÁ R
Alexandru Polgár (n. 1976). Cercetător, redactor de revistă și traducător. Scrie și tra-
duce în mod programatic studii angajate de partea unei elucidări insurecţionale a
condiţiei capitaliste. Este redactor-fondator al revistei IDEA artă + societate.

„Anticapitalism” și anticapitalism
D e cînd cu „criza” (orice-am ști să ne reprezentăm deja că va fi însemnînd ea)
s-a răspîndit un fel de umoare critică la adresa capitalismului, care e gata
poate să ne secondeze cînd ne aude vorbind împotriva acestuia, dar nu mai face
și pasul logic următor: a-l înţelege în detaliile sale mondial-istorice și a-l combate
acolo unde se poate. Unui ochi neexersat, iar în materie de observaţie istorică di-
rectă cam toţi sîntem așa, i s-ar putea părea că, în sentimentul ăsta mai mult sau
mai puţin generalizat (care nu înseamnă încă mai nimic), am avea de-a face cu
un anticapitalism. Nici vorbă însă de așa ceva. La fel cum nu poate fi deloc vorba
să acredităm celălalt mit, tot de dreapta, conform căruia un fel de socialism ar fi
obligat statele din lumea întreagă să salveze pe bani publici cele mai mari bănci
falimentare. A fost, dimpotrivă, doar nevoia de a ţine pieţele pe linia de plutire – o
măsură esenţialmente capitalistă deci.
Cum spuneam, „anticapitalismul” acesta reflex, care aduce vag cu un fel de
„condamnare morală” (deși singurul care-și explicitează lucrurile în felul acesta
e papa Benedict), nu este cîtuși de puţin un anticapitalism. Ceea ce le deosebește
este, înainte încă de conţinutul lor propriu-zis, constanţa și viteza lor. Multă
lume pare să știe foarte bine ce nu merge în privinţa politicii capitaliste astăzi
și se repede să ceară acţiune, pe care și-o reprezintă, îndeobște, ca înfiinţare a
unui nou partid, veritabil „de stînga”. Cînd cerem însă „acţiune”, ignorăm pur
și simplu că așteptăm ca altcineva decît noi să treacă la acţiune. Și nu prea con-
tează că ea e una la care am fi gata să ne alăturăm și noi, eventual, după ce ea
va fi fost pusă pe moaţe de alţii. Celor profund dezamăgiţi de lentoarea cu care
își produce efectele anticapitalismul autohton, trebuie reamintit că, în pofida
a toate, de cîtva timp încoace, o mînă de oameni s-a înhămat la munca de a
explicita ceva din particularităţile mondial-istorice ale roiului de probleme fără
ieșire și zilnice cu care ne confruntăm cu toţii sub zodia capitalismului. Cîţiva
„intelectuali” și-au făcut, de aproape un deceniu deja, o politică din transmite-
rea, agravarea și lărgirea comprehensiunii acestuia. „Intelectualii” aceștia (care
– din motive politice – abhoră, de fapt, acest nume) au și început să facă, așadar,
ceva, au trecut la acţiunea la care se pricep cel mai bine și o produc în continua-
re, mult mai cu sens de cînd pare să se fi ivit și o nevoie mai presantă pentru
ea. Nici nu contează deci așa de mult că unii se grăbesc să le reproșeze că nu fac
decît să scrie texte. Desigur, e un pic dezamăgitor că doar foarte puţini din cei ce
formulează asemenea reproșuri pun ei înșiși mîna să citească în mod veritabil,
dar nu se moare dintr-atîta.
130
 Orice acţiune colectivă demnă de acest nume are nevoie, întîi și-ntîi, de o masă
critică. O asemenea masă nu se formează prin texte de teorie critică și cu atît mai
puţin prin propagandă. Textele de teorie critică nu pot crea decît un public, și nu
un popor în luptă. Socioprofesional vorbind, publicul acestor texte este tot unul de
intelectuali (că e vorba de o mie sau de zece mii nu contează). Nici nu prea poate
fi altfel atîta timp cît o educaţie populară nu furnizează mijloacele prin care ase-
menea texte sînt de citit. În cadrul publicului intelectual – adesea chiar specializat
– lucrurile se lămuresc încetul cu încetul, dar nu la dimensiuni semnificative pen-
tru o schimbare socială majoră. Problema practică ridicată în momentul în care
o serie de lămuriri teoretice se vor fi produs deja e cum să fie ele transmise la un
număr cît mai mare de oameni. Natura presantă însă a problemelor politice face,
de obicei, ca rezultatele parţiale să fie la fel de importante ca lămuririle fără rest. O
nouă suită de dificultăţi apar atunci cînd aceste rezultate parţiale întîlnesc mijloa-
cele de comunicare în masă. Publicul nu mai este nici unul strict profesional și nici
poporul în sens politic, ci o mulţime de gură-cască, interesată mai mult de ceea îi
captează automat atenţia, economisind mai totdeauna un efort de învăţare pe cont
propriu. Efectul este producerea unui strat obiectiv de confuzie, cu care trebuie să
lupte apoi, iar și iar, toţi cei care încearcă să înţeleagă și să exprime ceva din stările
de fapt, eforturile lor fiind îngreunate și de cei pentru care această confuzie e, tot
obiectiv, cu totul necesară: clasa dominantă, care nu are nici un interes ca lucrurile
să se schimbe în mod radical, fiindcă ea este esenţialmente mulţumită. Acţiunea
politică obișnuită încearcă să redreseze prin propagandă efectele de cronicizare a
confuziei, numai că oamenii lămuriţi prin propagandă nu stau uniţi și nu luptă
pînă la capăt, deoarece propaganda e un discurs de condiţionare, și nu o pedagogie
populară veritabilă. Cu alte cuvinte, cei convinși prin mijloace propagandistice
nu se lămuresc pe cont propriu, ci continuă să fie un public esenţialmente media-
tic. Politica are loc astăzi exclusiv în termeni de propagandă și spectacol („mură-
n-gură”). Acestui lucru i se opune, printre altele, tratamentul teoretic riguros al
chestiunilor politice și numai prin această opoziţie el poate deveni cît de cît efica-
ce. Ceea ce îl face nepopular este însă că, dacă e cinstit pînă la capăt, mesajul său
nu poate oferi soluţii la cheie – prin urmare, ne transmite mereu doar sarcina de
a gîndi efectiv noi înșine ce s-ar putea face și ne oferă cîteva dintre instrumentele
acestei gîndiri. Asta nu trebuie totuși confundat cu lipsa de acţiune. A transmite
nevoia unei lămuriri în răspăr cu discursurile dominante este ceva bun în sine.
Problema e că abia dacă există cîţiva care să se smulgă din ecuaţia mediatică
și să obiectiveze o înţelegere a lucrurilor în așa fel încît ea să fie realmente utilă
și pentru alţii, adică să permită oricui să se lămurească și pe cont propriu cu ce
anume e problematic în politică. Prima condiţie pentru ca o asemenea lămurire
să-și cîștige eficacitatea politică este totuși s-o vrem. Pînă nu demult, în România,
mai tuturor li se-ncreţea pielea dacă auzeau de încercarea de a formula o critică la
adresa capitalismului (și au mai rămas destui). E un fenomen destul de recent că
o mînă de oameni a început să simtă nevoia de a înţelege ce se petrece cu ei înșiși
în aspectul social-politic al vieţilor lor. Dar sîntem încă infinit de puţini. Pînă și
experienţa unui site precum CriticAtac, dar și a multor altora, mai mult sau mai

131
 puţin similare, arată că, în calitate de public media, ne interesează mai mult să ne
putem exprima cît mai zgomotos și mai colorat frustrările, și nu să le înţelegem
cauzele reale (nu vorbesc, evident, de cei ce publică articole pe aceste site-uri).
Din păcate însă, transformarea furiei împotriva unui autor în singurul debușeu al
furiei politice (perfect legitime, de altfel) înceţoșează, de fapt, raţiunile profunde
din care izvorăsc toate frustrările. În acest context, scrisul public rămîne încă o
chestiune de ordinul spectacolului mediatic: stardom, seducţie personală și trei sau
patru scheme de aplicat pentru a-ţi produce periodic semnătura. Paradoxul este
însă că, pînă nu vom începe să experimentăm efectiv cu spaţii în care să aibă loc
un fel de pedagogie populară mai concretă, nu vom ști cîtă nevoie este cu adevărat
de ele. Textele noastre rămîn efectiv mesaje în sticlă pe oceanul informaţional.
Să insistăm atunci, încă o dată, pe exigenţa de acţiune și pe nevoia de a crea
un nou partid de stînga. Cum poate nu e un secret pentru nimeni, Europa nu e
deloc săracă în partide de stînga; Belgia are chiar trei partide cu platformă nici
măcar de stînga, ci, în mod explicit, comunistă. Ce fac ele? Unele – mai nimic, zac
în Parlament, dar altele au reușit să pună în mișcare un fel de servicii sociale alter-
native, care să le permită să-și facă o propagandă prin fapte, și nu doar prin vorbă.
Nu e de ajuns să le asigure succesul în alegeri, evident (asta ţinînd și de celelalte
particularităţi istorice ale Belgiei), dar arată un principiu de acţiune care ne-ar
putea fi, pînă la un punct, utilă. E vorba, cum poate vedea oricine, de un partid
cu două capete. Unul e prins în politica reală, celălalt desfășoară o operă socială
de întrajutorare. Nu știu dacă ne putem permite să renunţăm la vreunul din aces-
te două aspecte. Riscuri există, bineînţeles, de ambele părţi. De partea politicii,
riscul e acela de a îngrășa în continuare parlamentari; de partea serviciului social
(educaţie populară, servicii medicale gratuite, asistenţă juridică etc.), ne amenin-
ţă defetismul moral. Lucrurile nu pot înainta decît foarte încet și, esenţialmente,
obscur. În raport cu începutul anilor 2000, e însă un pur cîștig – datorat în parte
crizei, dar în parte tocmai acţiunii cîtorva „intelectuali” – că falii și mai adînci
încă decît acelea dintre „intelectuali” și popor se arată încetul cu încetul pentru
toată lumea și că există un număr tot mai mare de oameni interesaţi de ele. E, de
asemenea, un pur cîștig că există oameni care au reușit să se smulgă din sfera de
atracţie a explicaţiilor de dreapta, pînă acum dominante pe toată linia. Nu trebuie
să jubilăm, bineînţeles. Mulţi nu vor depăși faza „anticapitalismului” (u)moral,
acela de care, de obicei, se uită pînă la următoarea criză. Pentru cei care insis-
tă totuși de partea anticapitalismului veritabil, următoarea sarcină pe listă pare
totuși clară: trebuie încetat cu a fi prezenţi doar pe hîrtia tipărită sau pe internet.
De asemenea, nici întîlnirile strict „culturale” nu ne mai sînt de mare ajutor. Ne-
ar trebui, cred, locuri ale educaţiei populare mai bine implantate în comunităţile
lor, mici puncte de informare care să fie și loc de concentrare pentru o seamă de
servicii gratuite, prestate de comunitate pentru ea însăși. Asemenea locuri sau
măcar unele care să se apropie de această idee au și început deja să apară1. Expe-

1
Cf. http://biblioteca-alternativa.noblogs.org/despre-biblioteca/.

13 2
rienţa lor, deja benefică în sine, ne va fi și cea mai utilă pe viitor. Asta nu înseamnă
că trebuie renunţat la a ţine un picior și în politica reală propriu-zisă, încercînd
din răsputeri să evităm stilul care i-a devenit propriu, și anume electoralismul.
Asta se poate face numai dacă viitorii lideri politici se vor supune ei înșiși unui
efort de învăţare, în care învăţătorul trebuie să fie Societatea însăși, nu în aspectul
ei de turmă mediatică (așa specialiștii în alegeri o știu deja de mult), ci în calitate
de „popor din chinuială și mizerie”, care nu de filantropie are nevoie, căci ea este
mereu dependentă de capriciul altora, ci de un aranjament social echitabil și stabil
pentru toată lumea. Altfel, Societatea va rămîne, în continuare, numele faliei de
drept și de fapt care se cheamă luptă de clasă.
14-16 decembrie

(17 decembrie 2010)

133
 A l i na PETROV ICI
Alina Petrovici (n. 1980). Doctor în sociologie al Universităţii „Babeș-Bolyai” din
Cluj, cu o teză despre construcţia presiunilor specifice mediului companiei românești
(2010). Cercetarea sa contribuie la înţelegerea puterii în relaţiile de muncă prin con-
centrarea asupra variatelor revelări ale puterii, rezistenţei și supunerii. Definiţiile de
putere ale mediului de lucru capitalizează asupra percepţiilor generalizate negative
ale eșecurilor socialiste sau sînt reproduse datorită transformărilor genuine neolibe-
rale din cadrul experienţei de viaţă de „întreprinzător al sinelui” al fiecărui individ.
Ca angajat, am cunoscut atât mediul companiei mari private, cât și pe cel din direcţii
publice și companii de stat autonome.

Ce e cu adevărat revoltător la propune-

rea de modificare a Codului muncii
C e e cu adevărat revoltător la propunerea de modificare a Codului muncii este
justificarea utilizată că s-ar repara o nedreptate făcută angajatorilor prin
avantajarea clară a angajaţilor (lipsa „flexibilităţii” contractelor de durată deter-
minată, dificultatea concedierilor, timp de lucru care nu răspunde nevoilor de
dezvoltare a firmei etc.). Dacă ar fi adevărată avantajarea, nu văd care ar fi ne-
dreptatea totuși. În sensul că poziţia de putere a angajatorului exista în sine, ea
trebuie cumva contrabalansată? Ce să ne tot cerem scuze fiindcă statul protejează
drepturile angajaţilor, atît cît poate (și în aceste vremi nu i se permite prea mult
oricum)? Ar fi mai firesc ca aceste mașinării de putere, statul și marele capital,
să se constituie în apărătorul drepturilor patronilor, în vreme ce angajaţii să fie
lăsaţi să se apere singuri prin curţi internationale, dînd în judecată cînd statul,
cînd patronul, în condiţiile în care sindicatele se vaporizează?
Relaţia angajator-angajat este una vizibil distorsionată și inegală, mereu. Pa-
tronul are posibilitatea practică și neîngrădită de a abuza angajatul în feluri clasice
(concedieri abuzive, neplata salariului la timp, acordarea concediului doar atunci
cînd „necesităţile de producţie” o impun), dar și în feluri subtile și perverse. Par-
ţial aceasta se datorează viziunii paternaliste a multor patroni, obsesivul „eu dau
locuri de munca”, „eu ţin x angajaţi și familiile lor”, care accentuează ideea de dar,
de cadou al bunăvoinţei patronale care ar fi munca salariată; evident, în acest caz,
părţile nu sînt egale, una face cadoul posibil, uneori cu dificultăţi și stres, iar cea-
laltă parte beneficiază de el; munca depusă și „contractul” între părţi dispar suav
în această schemă a milosteniei, în care munca noastră are mereu ceva minus
fiindcă patronului îi e clar că dă în plus, de la el, fiindcă e om cu dare de mînă sau
om de omenie; cînd omenia și milostenia nu mai sînt invocate e doar fiindcă apa-
re, schizoid, capitalistul raţional, eficient și competitiv, care calculează în funcţie
de supravieţuirea pe piaţă și atunci e justificat să își alunge cîţiva „copii” de-aca-
să, pentru a-i putea hrăni pe cei puţini rămași și a păstra „casa” funcţională; în
funcţie de nevoile discursive, patronul e cînd pîinea lui Dumnezeu, care hrănește

13 4
oameni amărîţi, cînd personajul lui Michael Douglas din Wall Street (1989) al lui
Oliver Stone, machist, instrument al ideologiei profitului.

Cum poate angajatorul abuza „pe ascuns”

1. Poate abuza verbal, invocînd neajunsuri sau doar fiindcă e prost dispus. Sînt
oare angajaţi care să înfrunte un șef abuziv în justiţie pentru răul tratament?
Sau, mai degrabă, încearcă mai întîi să se ajusteze, să se „adapteze”, să gă-
sească calea de compromis pentru a elimina abuzul imediat și a renegocia
apoi alte tipuri de abuz mai puţin dăunătoare psihic, cu care să poate trăi,
ceva acceptabil – cea mai frecvent observată metodă e de a face ore suplimen-
tare neplătite pentru obţinerea bunăvoinţei.
2. Poate permanent folosi un ton pedagogic sau condescendent pentru a explica
sau pretinde ceva angajatului: acesta din urma e deja creat ca subiect submi-
siv, în mod natural va asculta lecţiile chiar dacă nu-i sînt necesare sau chiar
daca de multe ori îi contrazic experienţa: să îndrăznească sau nu să dea o
sugestie, să vină cu o „propunere de îmbunătăţire a activităţii” – acesta e me-
reu un joc de strategie, trebuie abilitate interacţională să nu ofensezi cadrele
din organizaţie și nici să nu strici relaţiile cu colegii, e ca mersul pe sîrmă în
echilibru, fiindcă dacă sînt multe straturi de conducere sau responsabilitate
difuză, multe ponoase îţi poate aduce o astfel de „iniţiativă”, altfel atît de în-
curajată de managementul luminat.
3. Poate să concedieze destul de ușor, folosind desfiinţarea individuală a locu-
lui de muncă (art. 65 din Codul Muncii) – un articol vag reglementat, unde
se specifică doar că desfiinţarea trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală
și serioasă, fără însă a se numi cauzele care ar fi reale și serioase (înainte de
ultima formă a Codului erau măcar notate: „ca urmare a dificultăţilor econo-
mice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii”). O vizită
la biroul de avocaţi al Inspecţiei Teritoriale a Muncii mi-a confirmat că acest
articol de concediere e o portiţă ideală pentru a scăpa de angajaţii indezira-
bili. Tot ce trebuie făcut e să ai niște evaluări în firma din care să rezulte că
acel angajat e mai „slab” (evaluări subiective completate de șef, dar cine se
mai uită!). Dar eu aveam o întrebare serioasă: dacă am doi angajaţi pe același
post, cu aceeași denumire, sarcini, fișă a postului, cum pot să îl „desfiinţez”
numai pe unul dintre ei și să fie legal și frumos?! Avocaţii ITM au încercat pe
cît posibil să mă ajute ca specialiști în resurse umane – și deci pe angajatorul
meu – , explicîndu-mi că tot găsesc eu ceva evaluări unde unul dintre cei doi
e mai prost evaluat, iar dacă firma nu mai are nevoie de amîndoi e normal
să plece cel pe care niște hîrtii de HR ar putea să-l scoată inadaptat sau leneș
sau ineficient… ceva. Am insistat să mi se spună că e suficient atît. Nu îmi
venea să cred că „procedura” e atît de simplă! Mai ales că România abundă de
povești ale dezavantajului angajatorului care e descurajat în flexibilitatea lui
de legislaţia română, ce nu permite concedieri, contract sau timp „flexibil”.
Legislaţia, Inspecţia muncii, practicile, toate permit. Că unor angajatori le-a
luat mai mult să beneficieze de aceste clauze favorabile e altceva. Poate unii
și-au imaginat Inspecţia muncii ca pe o instituţie fioroasă, gata să amendeze
135
 din orice. De fapt, e o instituţie care are grijă să nu deranjeze firmele care
par serioase, în ciuda unor „mici” nereguli găsite în teren. ITM-iștii se plîng
de firme mici, care nu plătesc salarii la timp sau nu au contracte de muncă.
Astfel încît se trec cu vederea unele inadvertenţe la inspecţiile firmelor mai
mari: între programul de lucru spus de muncitorii din teren inspectorilor și
cel de pe contractele de muncă.
Un exemplu cred că poate ilustra modul în care funcţionează aceste corpurile
de supraveghere și reglementare. La o inspecţie neanunţată ITM la facilităţile de
producţie ale unei firme mari, muncitorii au încercat cu disperare să zică „bine”,
dar atît de nepregătiţi i-a prins și atît de dornici să pară plauzibil ce spun încît le-a
ieșit unora că lucrează de la 7 la 15, altora de la 7 la 16, deși în contract era de la 8
la 17, cu pauză, iar în realitate de la 7 la 18. În nebunia dintre realitate și contract
oamenii au dat răspunsul care credeau că-l avantajează cel mai bine pe patron,
pentru a nu da de bucluc, iar ei să își păstreze locul de muncă. Dar inspector să fii
și multe să te faci că nu vezi, mai ales cînd locul de munca e impecabil, de-a drep-
tul occidental, cafelele se scurg politicos cît timp el verifica actele, persoane ama-
bile oferă poveștile de succes și te ademenesc în alt rol, încît inspectorul nu poate
decît să iasă satisfăcut ca nu are rolul de piedică a acestor adevăraţi capitaliști care
oferă locuri bune de muncă. Și ușor treci cu vederea că sondajul în teren a produs
cînd răspunsuri diferite în privinţa programului, orelor suplimentare, cînd pri-
viri confuze. Dar măcar toţi au contracte, își spune inspectorul, chiar dacă par
amnezici. Și mulţi au salarii bune, mai bune ca ale inspectorului, deci ce dacă
muncesc mult? Măcar e rentabil. Inspectorii, ca și alţii, au prostul defect de a fi și
ei doar oameni, care „se înţeleg ca între oameni”, căci „oameni sînt și ei”. Deci va
fi și el înţelegător cu aceasta lume nouă, care luptă să se clădească. Nu-i el omul
care să stea în calea progresului!
Statul joacă aici un rol minor, de fundal și de susţinere pentru adevărata
vedetă a scenei, capitalul. În logica neoliberală curentă, statul are mai degrabă
poziţia de legiuitor și apărător al legilor care favorizează capitalul, înfierînd în
același timp conștiincios angajatul care ar avea drepturi disproporţionate faţă de
angajator sau care e leneș, inflexibil, cu mentalităţi comuniste. Statul pierde din
sensul său de regulator al dezechilibrelor, de reglementare a posibilelor asimetrii
între diferiţii jucători pe piaţă, inclusiv pe piaţa forţei de muncă. În logica de ma-
nual al capitalismului, statul ar trebui să se asigure că nu se creează monopoluri
care să distorsioneze competiţia, sursa aparent principală a alocării raţionale a re-
surselor și principalul mecanism de penalizare a celor nesăbuiţi și necalculaţi. A
distorsiona piaţa forţei de muncă prin nereglementarea asimetriilor de putere este
contra-productiv. Sau cel puţin acestea sînt argumentele deopotrivă ale economi-
ei neo-instituţionaliste și a teoriilor neo-marxiste a autonomiei relative a statului.
Nicos Poulatzas, cel care propune această formulă celebră a „autonomiei relative”,
argumentează că sistemul capitalist are nevoie de un stat care să reglementeze și
contradicţiile inerente ale luptei dintre clase. Interesele pe termen scurt ale ca-
pitalului pot fi disruptive pentru textura socială tocmai pentru că încearcă să
minimizeze costurile de reproducere a forţei de muncă (salarii, educaţie, locuire,

136
sănătate, securitate, transport etc.). Statul, chiar dacă este aliniat intereselor capi-
talului, tocmai pentru că este dependent de economie în general, are o autonomie
relativă faţă de aceste interese, pentru că altfel întreg modul de producţie capita-
list este în pericol să nu se mai poată reproduce. Capitalismul devine problematic
dacă nu există o parte terţă care să se asigure că forţa de muncă este în condiţii
apte de producţie și să pună la dispoziţie acele bunuri folosite în comun, mult prea
scumpe pentru investiţii individuale capitaliste – de exemplu, autostrăzile.
Codul muncii, așa cum este aplicat acum, precum și „flexibilizarea” viitoare,
va pune în pericol tocmai această reproducere a modului de producţie, dacă ar fi
să ne raportăm la aceste teorii standard. Însă acest pericol e departe de noi, pentru
că modul de producţie capitalist nu este o juxtapunere de spaţii naţionale cu bur-
ghezii locale. Capitalismul este un sistem global în care acum capitalul joacă car-
tea competiţiei antreprenoriale teritoriale: capitalul saltă din loc în loc în funcţie
de costurile de producţie minime asigurate de scutiri de taxe, infrastructură de
producţie subvenţionată, forţă de muncă ieftină și dereglementată. Efectul este,
evident, unul de social dumping; cîștigă acele regiuni/state naţionale care exter-
nalizează sferei publice sau reduc la minimum costurile de reproducere a forţei
de muncă – iar propunerea nouă de cod al muncii face exact acest joc. Evident că
în condiţiile în care statul trebuie să asume o parte din costurile de reproducere
simultan cu scutiri de taxare și eforturi de subvenţionare a infrastructurii intră
în criză fiscală. Iar acest lucru nu face decît să facă noi presiuni „obiective” pen-
tru dereglementarea și tăierea „costurilor sociale”. Statul, în vechea paradigmă de
reglementator, se pare că devine tot mai mult o povară pentru capitalul care sare
din loc în loc și devine o povară chiar pentru administratorii instituţiilor statale.
Autonomia relativă a statului faţă de interesele capitalului se dizolvă în faţa carac-
terului global al modului de producţie capitalist. De fapt, statul urmărește foarte
aproape interesele capitalului.
În ciuda „scăpărilor” inspecţiei muncii și a modurilor felurite în care angajaţii
înșiși își întăresc propria exploatare, persistă idea că statul prigonește angajatorii,
iar legislaţia e prea rigidă și inflexibilă. În ce fel e inflexibilă dacă e absolut liber să
concedieze? Cum e angajatul inflexibil dacă lucrează de la ora 7 la 18 sau 19 și nu
știe cum să mintă mai bine inspectorii statului că lucrează pînă la 15?! Din cînd
în cînd se enervează că nu i s-au plătit orele suplimentare de după ora 20, fiindcă
celelalte nu i se plătesc oricum; asta a înţeles-o și dacă așa e, așa e! E inflexibil
pentru că angajatul și statul chinez, unde ziua de lucru are 13 ore, săptămîna 6
zile și salariul este de 100 dolari, sînt măsura tuturor lucrurilor. Atunci românii
aceștia sînt chiar inflexibili!

(24 decembrie 2010)

137
 En i ko V I NCZ E
Eniko Vincze (n. 1961). Profesor de antropologie și studii de gen la Universitatea
„Babeș-Bolyai” din Cluj, cu publicaţii despre politici identitare, naţionalism, femi-
nism, etnicitate și gen, excluziune socială și discriminare multiplă, intersecţionali-
tate, femei rome. Dedicată unor cercetări activiste, este implicată în activitatea mai
multor organizaţii civice pentru romi din România.

Român – rom – ţigan

P roblema romă este o problemă europeană” – am auzit foarte des această afir-
maţie anul trecut în legătură cu expulzarea cetăţenilor români de etnie romă
din Franţa. Desigur, concepţia nu este una nouă, dar în loc să ne aducem aminte
de acest lucru, este și mai important să conștientizăm faptul că semnificaţiile ei
sînt contextuale. Din anii nouăzeci, și sub influenţa organizaţiilor rome, minori-
tatea romă s-a definit (și) ca minoritate europeană și transnaţională. Referindu-
se la această idee – printr-un limbaj al drepturilor omului tot mai cristalizat –,
mai multe organizaţii internaţionale, printre care și instituţiile Uniunii Europene
au adresat, poate înainte de toate statelor aflate în faza de pre-aderare (în mod
special României) diferite recomandări privind integrarea, drepturile minorită-
ţilor, respectiv combaterea rasismului și discriminării. În ultimul timp, în ceea
ce privește ţara noastră ca membru nou al Uniunii, această afirmaţie a căpătat
o semnificaţie specifică alături de expresia delimitativă „românii nu sînt romi”
(prin care ni se transmitea mesajul că nu toţi romii sînt români, iar astfel pro-
blema romilor nu este doar problema României, ci a întregii Europe). Avansînd
ideea dezvoltată mai încolo, observ aici că acest discurs are o funcţie contextuală,
care trece dincolo de bătălia lingvistică a (auto)denumirii, și își găsește locul său
bine delimitat în ierarhia constituirii diferenţelor.
Și mai recent, cu scopul de a clarifica lucrurile odată pentru totdeauna, cele
două poziţii de mai sus au culminat în formula „romii sînt ţigani”. În septembrie
2010, deputatul PDL-ist Silviu Prigoană a depus o propunere legislativă la Sena-
tul României intitulată „Terminologia oficială a denumirii etniei ţiganilor”. În
articolul său unic, textul (în timp ce, culmea, denotă o sensibilitate de gen chiar
foarte rară în limbajul politic!) prescrie: „în documentele emise de instituţiile din
România cu referire la persoane de etnie romă/ţigănească denumirea utilizată va
fi de ţigan/ţigancă. Atribuirea de conotaţii negative la folosirea cuvîntului este in-
terzisă”. La rîndul său, nici această politică a re-denumirii nu este o noutate, dar
în contextul prezent are o semnificaţie și funcţie diferită faţă de politica din anii
1990 sau 2000.
În ianuarie 1995, prin Memorandumul H03/169 trimis președintelui Ion
Iliescu, ministerul de externe liberal al guvernului Văcăroiu a propus ca în ve-
derea evitării confuziei datorate „posibilei identificări a românilor în general cu
membrii acestei etnii” ca organele oficiale române să folosească în continuare

138
termenul de „ţigan”, în conformitate cu termenii folosiţi în alte state, cum ar fi zi-
geneuner, gitanes, zingaro. Un argument adus în favoarea acestei decizii a demon-
strat că pe atunci nu atît denumirea de rom versus ţigan a constituit „problema”
(așa cum ar fi sugerat textul Memorandumului), ci ea a fost de fapt complexul
de auto-definire a românilor resimţit faţă de unguri, ca într-o oglindă strîmbă:
conform textului, această confuzie „a fost iniţiată și întreţinută în asociere… cu
unele «teorii istorice» care prezintă pe români ca trăgîndu-se din ţiganii aduși de
romani în timpul ocupaţiei Daciei”. În România anilor 1990, practica simboli-
că de delimitare faţă de ţigani a fost dublată de pogromurile anti-ţigănești (și în
această privinţă regiunile cu majoritate maghiară nu au fost diferite faţă de cele
cu majoritate română). În această perioadă, ca efect pozitiv putem nota faptul că
politica de nivel înalt a recunoscut romii drept o minoritate naţională (pentru
aducere aminte, în acea perioadă elita maghiară din România era preocupată să-
și caute auto-definiţii cu o demnitate presupus mai pronunţată, spre exemplu prin
conceptul de „naţiune parteneră”).
În februarie 2000, ministrul de externe al Convenţiei Democratice, Petre Ro-
man a trimis un Memorandum (D2/1094) ultimului premier al Convenţiei, în care
observă că asociaţii pentru drepturile omului și romilor, interne și internaţionale,
duc o campanie veritabilă împotriva deciziei din 1995 al Guvernului. Drept ur-
mare, spune Memorandumul, „propunem folosirea, cu precădere, a termenului
rrom în corespondenţa MAE, în paralel cu formulele alternative menţionate mai
sus (Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma and Sinti) în corespondenţă cu organi-
zaţiile internaţionale care le utilizează”. Argumentele acestui text s-au adaptat la
discursul de reconciliere al Convenţiei prin faptul că au făcut referire atît la nevoia
relaţiilor de parteneriat cu organizaţiile romilor, cît și la necesitatea unei negocie-
ri purtate la nivel naţional și internaţional. În România anilor 2000, „problema
romă” a fost definită și „soluţionată” în contextul aderării la Uniunea Europeană.
În primul deceniu, euforia de după aderare faţă de instituţiile publice înfiinţate,
faţă de legile elaborate, sau faţă de politicile publice și posturile special create pen-
tru romi în diferite spaţii ale vieţii publice aproape că a înăbușit iniţiativa (fără
succes) din noiembrie 2007 de a (re)schimba denumirea etniei rome în ţigan.
Totuși, în 2008 a urmat discursul anti-ţigănesc de tip Berlusconi, la care mi-
nistrul român de externe de atunci a răspuns cu sugestia de a trimite romii care
fac de rușine ţara în deșertul egiptean. Supapele s-au deschis, și după evenimen-
tele din Franţa din 2010 politica de stat care cocheta cu rasismul s-a strecurat tot
mai explicit în viaţa publică: actualul ministru de externe a considerat infracţio-
nalitatea romilor ca problemă fiziologică, iar președintele, ca recidivist cunoscut,
ieșind oarecum din postura lui oficială, afirma că furtul este ocupaţia tradiţiona-
lă a romilor, și chiar a declarat că introducerea în România a denumirii de „rom”
a fost o greșeală.
Ura faţă de străini și romi din afara ţării a (re)încălzit repede tradiţia autoh-
tonă de anti-ţiganism, iar cele două atitudini s-au regăsit una pe cealaltă în stig-
matul „infracţionalităţii rome”. Recurgerea la instrumentul vechi (adică punerea
în discuţie a denumirii „oficiale” a etniei, de care majoritatea trebuie să se delimi-

139
 teze pentru a-și regăsi demnitatea) a primit o nouă semnificaţie chiar prin supra-
punerea atitudinilor anti-rome din afara și dinăuntrul României. În contextul
aderării la spaţiul Schengen, respectiv al crizei economice, cîteva state-membre
europene vechi au avertizat România iarăși prin „ţiganii” săi: nu numai că i-au
expulzat acasă, dar prin confuzia creată între „român” și „rom”, au rănit simbolic
onoarea românilor. Statul român a răspuns la această jignire prin „ţiganii” săi:
„problema romă este problemă europeană”, și oricum „românii nu sînt romi”,
ba chiar nici romii nu sînt romi, ci ţigani. În discuţiile asupra dreptului la liberă
circulaţie, politica de denumire a aplicat și eticheta „ţigan = nomad”, sugerînd că
în timp ce cetăţenii europeni onorabili și moderni își exercită dreptul la liberă
circulaţie, romii se pot bucura cel mult de o primire romantică, susţinută de fan-
teziile romantice legate de ţiganii nomazi (sau de „primitivism”).
Europa s-a lansat într-o campanie care promitea să facă dreptate, dar brusc s-
a și oprit la jumătatea drumului. Ne puteam întreba: ce șanse de cîștig avea o mi-
noritate definită prin sărăcie, marginalitate și prin lipsa „propriului stat” în faţa
unui stat onorabil precum Franţa, considerată (pînă nu demult) drept ţara drep-
turilor omului? Activiștii romi dedicaţi promovării unei politici etno-culturale
se puteau bucura văzînd eșecul ordinii drepturilor universale ale omului și ale
cetăţeniei civice în faţa lipsei statului și reprezentării politice proprii? Sau totuși
nu este vorba despre un astfel de eșec? Ci, mai degrabă, de criza Uniunii Europene
și a statelor membre, incapabile de a-și lăsa în urmă trecutul lor etnopolitic?
Imediat după propunerea lui Prigoană, Guvernul a cerut oficial punctul de
vedere al mai multor instituţii publice, printre care și Academiei Române, care
– făcînd apel la argumente lingvistico-știinţifice – s-a exprimat favorabil faţă de
proiectul de lege. De altfel, toate celelalte instituţii solicitate (de exemplu, Mi-
nisterul de Externe, Ministerul Culturii, Consiliul Naţional pentru Combaterea
Discriminării) l-au respins. UDMR-ul (care apare cîteodată ca îngerul păzitor al
tuturor minorităţilor) și Partida Romilor nu și-au exprimat punctul de vedere,
cu toate că Nicolae Păun, singurul deputat rom în Parlamentul României, a dez-
aprobat propunerea într-un comunicat de presă, spunînd că termenul „ţigan” are
un caracter peiorativ și în Dicţionarul explicativ al limbii române. În octombrie
2010, Consiliul Legislativ a respins în mod clar proiectul de lege al lui Prigoană. A
recunoscut că de la primul Congres Internaţional al Romilor (1971) folosirea ter-
menului de „rom” a devenit tot mai uzuală (acesta fiind un termen generic, care
acoperă diversitatea grupurilor). Avizul său negativ se bazează pe argumentele
legate de necesitatea asigurării drepturilor fundamentale ale omului și al trata-
mentului egal: face apel la reglementările Uniunii Europene, care „resping orice
formă de teorie ce încearcă să acrediteze ideea existenţei de rase umane distincte”,
respectiv care sugerează că o anumită grupare ar putea fi definită în mod discri-
minatoriu faţă de majoritate. Totodată, concluzionează textul, datorită faptului
că propunerea legislativă a fost elaborată fără consultarea reprezentanţilor etniei
rome, procedural ea nu este în acord nici cu acele norme europene care, în legătu-
ră cu dreptul la propria identitate, consacră și dreptul la auto-definire. Și, adaugă:
„această chestiune este minoră, și nu rezolvă problema integrării populaţiei de

140
etnie romă”. Cu toate acestea, Guvernul României a declarat la începutul lunii de-
cembrie că va adopta proiectul de lege al lui Prigoană pe baza punctului de vedere
„știinţific” al Academiei Române.
În ceea ce privește declaraţiile și protestele ONG-urilor rome, acestea, evi-
dent, nu s-au oprit la constatarea tehnică a faptului că proiectul de lege în cauză
contravine normelor europene. Ele au adus critici dure asupra practicilor statului
român, care denotă rasism și discriminare instituţională. Dar din dezbaterea din
ultimele două luni care s-a desfășurat pe mai multe planuri în paralel, au răzbătut
și alte lucruri. În interiorul mișcării romilor, „tradiţionaliștii” și „moderniștii”,
politicienii etno-culturali și cei preocupaţi de problemele sociale, civilii și poli-
ticienii, suporterii ideii particularităţii etnice și cei ai drepturilor universale ale
omului s-au tras la răspundere reciproc. În acest nou context îngreunat și de ten-
siunile din jurul accesării fondurilor europene, cîţiva reprezentanţi ai grupurilor
„tradiţionale” de romi consideră că termenul de „ţigan” denotă etnicitatea auten-
tică, iar cuvîntul „rom” se referă la o identitate artificială asumată de diferite per-
soane, cu scopul de a trăi bine pe piaţa proiectelor. Pe la mijlocul lunii decembrie,
probabil aflat și sub presiune externă, președintele Băsescu a făcut o declaraţie
care a pus capăt (cel puţin temporar) șirului de presupuneri, intuiţii și negocieri
secretoase: a declarat presei că proiectul de lege a fost o greșeală și că el nu ar
promulga o astfel de lege.
Dar foarte mulţi cred că povestea nu a luat sfîrșit, că ea poate fi reluată ori-
cînd, dacă nu de altceva, atunci măcar de dragul ei: ca o ameninţare. Ea este un
joc serios: în jurul sărbătorilor de iarnă, poate pentru a liniști populaţia ţării în
contextul sărăcirii în masă și al posibilităţii ca România să fie exclusă de la urmă-
toarea fază al europenizării, statul i-a convins pe cei pe care i-a putut că perma-
nenta criză a puterii de stat, pierderea credibilităţii clasei politice și româno-fobia
Europei vor fi rezolvate dacă schimbăm denumirea de „rom” în cel de „ţigan”
(astfel arătînd cît de naivă este această etnie dacă s-a gîndit că va putea deveni
„romă”, furînd astfel demnitatea românilor).
Toate acestea s-au petrecut deci într-o tentativă disperată de a recăpăta onoa-
rea și demnitatea presupus a fi furate cîndva, undeva, de către cineva, sau de a
soluţiona criza identitară resimţită în jurul ideii de „european autentic”. Ele s-au
întîmplat într-un context european în care cei mai mulţi vor să se delimiteze de
romii/ţiganii care reprezintă „alteritatea absolută”, cît și în contextul unei Uniuni
în care România este considerată în continuare un stat membru de rangul doi.
Iar „românul” (sau chiar maghiarul din Secuime care se teme de „ţiganizare”)
își așteaptă glorificarea prin diferenţiere faţă de „ţigan”. Categoria de „ţigan” are
o funcţie culturală dublă: ţiganul nu este doar ţapul ispășitor din cauza căruia
românul este admonestat de la cei tari și mari ai Europei, sau din cauza căruia
Europa civilizată nu poate trăi în pace, sau din cauza căruia Ţinutul Secuiesc
rămîne o regiune subdezvoltată. Dacă ar fi doar ţapul ispășitor, l-am înzestra cu
multe puteri (chiar dacă malefice). Avem nevoie ca el să fie definit drept o ca-
tegorie care se află la scara cea mai inferioară a alterităţii (cel slab care poate fi
călcat în picioare, pentru că își merită soarta): în comparaţie cu, sau scăpînd de

141
 el, „românul”, „secuiul” etc. se poate simţi acceptat, onorabil și demn, în timp ce
„europeanul” poate răsufla ușurat pentru că a scăpat de noul străin, de românul
ţigan, de ţiganul român, sau de sărăcia balcanică.
Pentru cîţiva activiști romi, acest șir de evenimente constituie o provocare de
a iniţia o consultare cetăţenească asupra modurilor în care cineva se autodefinește
ca ţigan sau rom în diferite locuri. Însă acesta e, totuși, o încercare riscantă: nu
este deloc clar dacă un astfel de proiect poate conferi într-adevăr o legitimitate
mai mare politicii denumirii, mai ales dacă dreptul la auto-definre și practicile
cotidiene de identificare sînt supuse manipulărilor politice.
Cam toată lumea știe (politicieni, activiști, cercetători și ziariști, cu toate că
fiecare știe altfel și urmărește altceva prin această cunoaștere) că dezbaterea „rom
versus ţigan” a avut altă conotaţie și semnificaţie în anii 1990 decît după 2000
(printre altele și ca urmare a schimbărilor petrecute în contextul economic, poli-
tic și discursiv, atît la nivel internaţional, cît și cel naţional). Și are cu totul altă
semnificaţie atunci cînd – într-o situaţie oarecum lipsită de presiuni – oamenii
trăiesc cu libertatea lor de a se autodefini; respectiv atunci cînd luarea unei poziţii
faţă de o denumire sau alta se întîmplă într-un moment în care majoritatea vrea
să ridice cuvîntul „ţigan” (cu sensuri peiorative) la nivelul unui anti-ţigănism le-
gitim (în timp ce adaugă în mod cinic că nici „ţigan”, nici „ţiganizare” nu au co-
notaţii peiorative). Și asta cu scopul de a intimida, de a ţine în șah, de a controla,
și de ce nu, de a alunga minoritatea nedorită în pădurea apropriată, sau în satul
vecin, sau chiar mai departe, într-o altă ţară, atît de departe încît majoritatea își
găsește pe altcineva faţă de care să se simtă mai bun, mai alb, sau mai puternic.

(10 ianuarie 2011)

14 2
 Ad i SCHIOP
Adi Schiop (n. 1973). A absolvit Facultatea de Psihologie și Știinţe ale Educaţiei (sec-
ţia pedagogie – limba și literatura română) a Universităţii „Babeș-Bolyai“ din Cluj;
master în lingvistică integrală la Facultatea de Litere a aceleiași universităţi. A fost
profesor de limba și literatura română (1997-1998). Timp de cinci luni (2002-2003) a
lucrat ca zugrav la Paintech LTD, Auckland (Noua Zeelandă). A publicat proza „Un
threesome de weekend” în revista Vatra (2003), iar la Editura Polirom i-au apărut
romanele pe bune/pe invers (2004) și Zero grade Kelvin (2009).

Cum au îngropat elitele României

manelele. O poveste cu cocalari
N u o să mă pierd în consideraţii teoretice (ce sînt, de unde vin manelele etc.),
ci o să intru ceva mai abrupt în subiect, vorbind direct despre specificul lor
tematic. În raport cu muzica lăutărească1, (proto)manelele istorice2 sau etno-
pop-ul de la sfîrșitul comunismului3, diferenţa specifică a genului e circumscrisă
de valoarea lui de folclor al tranziţiei. Nuanţînd puţin, manelele îmbrăţișează,
în manieră naivă, valorile capitalist-liberale ale „visului american” – așa cum au
fost ele înţelese de lăutari romi și de un public amestecat, aterizat într-o realitate
străină, alta decît cea familiară a socialismului. Dacă genurile mai vechi privile-
giază teme ca dragostea, părăsirea de către iubit, copiii, viaţa grea etc., manelele
glosează la nesfîrșit asupra unor teme capitaliste precum bogăţia, șmecheria, fe-
meia-marfă-de-consum sau neîncrederea în oameni.

Stigma economică bate stigma etnică

Visul american spune că poţi ajunge bogat de oriunde ai porni, chiar dacă ești
lustragiu de pantofi, iar Fraţii de Aur (Noi nu ne-am născut bogaţi4) îl exprimă
așa, prin vocea lui Sorin: „Eu nu m-am născut bogat/ Nici din cer nu mi-a picat/
Pas cu pas m-am ridicat/ Nimeni degeaba nu mi-a dat/ Doar eu știu prin ce-am
trecut/ Nici un sprijin n-am avut/ La pămînt nu am căzut/ Și tot nu m-am dat
bătut”. Invariabil însă sărăcia este în trecut, ca în versurile citate, sau în ipotetic
(„Am să-mi leg de gît o traistă/ Și-am să bat din poartă-n poartă/ Pînă ajung la
fraţii mei/ Să cer milă de la ei/…/ Eu frate te-am încercat/ M-am făcut că sînt să-
rac/ Să văd dacă ţi-e rușine/ Să stai de vorbă cu mine” – Gicuţă din Apărători, Am
să-mi pun de gît o traistă5). Așadar sărăcia este proiectată fie în trecut, fie într-un
„dacă” contrafactual – dar niciodată în actualitatea prezentului (gen „sînt sărac,

1
http://www.youtube.com/watch?v=m0xFD0HxlcA.
2
http://www.youtube.com/watch?v=1gcFtzOl3uE.
3
http://www.youtube.com/watch?v=HFuon2iHj8Q.
4
http://www.youtube.com/watch?v=4mvhqzg3KkQ.
5
http://www.youtube.com/watch?v=b6RRn6TFYG4.

143
 dar mă ridic”). Sărăcia, ca stigmat social, e mai puternică chiar decît stigmatul
etnic; în acest sens, maneliștii au înteles lectia nr. 1 a capitalismului: să fii sărac
este o rușine, suprema rușine, care bate de la distanţă orice stigmă: „Fără bani n-
ai nici un nume/ Și ce glume/ Fac anume/ Cei cu bani pe seama ta/ Banii pot să îţi
ofere/ Și plăcere și putere/ Fără bani ești nimenea” (Denisa, Banii, banii6). Trebuie
să precizez că folosesc termenul „manelist” în sens de reprezentant al subculturii
manelelor (așa cum sînt rockerii pentru genul rock, punkerii pentru genul punk
etc.), care include atît muzicienii implicati în producerea lor, cît și publicul care se
definește prin acest gen.

În a doua jumătate a deceniului nouă, masele au acceptat capitalismul

Deși universul tematic al manelelor se precizează în perioada cea mai cruntă
de recesiune a României (1996-2000), cînd sărăcirea accelerată și regretul după
Ceaușescu erau – încă – temele cele mai prezente în discuţii, nici una din aceste
două teme nu apare în manele; din contră, protagonistul este obligatoriu bogat,
iar pesimismul social (care atinsese un maximum istoric în acei ani de insecuri-
tate și pauperitate cruntă) e complet absent, manelele avînd obligatoriu un mesaj
optimist, exprimat printr-o încredere în sine exacerbată a protagonistului, vecină
cu grandomania. Cum se explică paradoxul acesta?
Se uită că, înainte să intre pe curba prosperităţii, România a avut peste 20 de
ani de recesiune și că, din anii ’80 pînă la deschiderea spaţiului Schengen, românii
au dus-o tot mai rău; comunismul nu a căzut pentru că oamenii de rînd voiau li-
bertate de exprimare și de mișcare, ci pentru că, după intervalul 1964-1980, siste-
mul nu le-a mai dat ce le-a promis, prosperitate – și atunci oamenii au început să
se îndoiască de el; ei se uitau peste gard la vecinii vestici și vedeau că sărăcii lor o
duc mai bine chiar decît bogaţii nostri. Sînt născut în 1973, și în anii ’80, cînd am
început să devin conștient de ce se întîmplă în jur, oamenii vorbeau foarte mult
despre asta, că e tot mai rău, nu se mai găsește mîncare în magazine, și ce bine a
fost în anii ’70, cînd se găseau de toate. În anii ’90, oamenii vorbeau ce bine a fost
în anii ’80, cînd măcar aveai serviciu și niște bani care-ţi veneau lună de lună, și
că acum e rău, tot mai rău.
S-a tot scris în presa vremii despre asta, că, deși comunismul a căzut din ’89,
oamenii nu au găsit curaj să asume costurile sociale ale schimbării de sistem,
votîndu-i pe cei care le promiteau conservarea vechii stări de lucruri – însă chiar
și așa, lucrurile au mers din mai rău în mai rău, degringolada socio-economică și
diferenţele economice devenind din ce în ce mai acute (o pătură foarte subţire de
oameni bogaţi și o masă enormă de oameni nivelaţi de sărăcie). Ei bine, a doua
jumătate a deceniului nouă a marcat, politic, ieșirea din inerţia postsocialismu-
lui și trezirea majorităţii la realitatea crudă, într-o sărăcie lucie, a capitalismului.
Sociologic, faptul a fost punctat prin alegerile din 1996, cînd mesajul „privatizaţi,
e singura soluţie, și înduraţi costurile sociale ale operaţiunii” a fost acceptat de

6
http://www.youtube.com/watch?v=1p2z8P4E9sM.

14 4
populaţie (inclusiv de clasa muncitoare, care mult timp a fost învinuită că s-ar
opune investiţiilor străine și privatizării); atunci, la alegeri, dreapta a obţinut,
pentru prima dată după Revoluţie, majoritatea în Parlament.

Capitalismul văzut ca utopie (a prosperităţii), cum fusese văzut alta-

dătă comunismul
Succesul brusc al manelelor, care au explodat pe piaţă la sfîrșitul deceniului
nouă, dă seama despre această schimbare de percepţie, care în fine investește cu
încredere capitalismul – însă nu așa cum este el experimentat în viaţa cruntă de zi
cu zi, ci așa cum se vede de la distanţă, respectiv „la capătul tunelului” tranziţiei,
în telenovelele de la tv sau în curtea, apărată de ziduri înalte, a bogatului din co-
munitate: „Of of mor toţi ţiganii/ Cînd apare Leo și aruncă cu banii// Fac afaceri
mari prin ţară/ Dar nimenea nu mă doboară// Ţiganii vorbesc, vorbesc pe la spate/
Că am Mercedes, tipurile toate/ Nu am teamă, nici habar/ Știu că nu am adversar”
(Adrian Minune și Carmen Șerban, Ţiganii din ţigănie7). Piesa, care apare pe unul
din albumele de underground ale lui Carmen Șerban și Adrian Copilul Minune
(1996 sau 1997), închinate lui Leo de la Strehaia, un îmbogăţit recent care a spon-
sorizat albumele celor doi cîntăreţi, a fost reluată, într-o versiune simplificată și cu
titlul schimbat (Ţiganii și românii8), pe albumul lui Costi și Adrian Fără concuren-
ţă (2000), cu care manelele au explodat în mainstream. Deja în această piesă, uni-
versul capitalist al manelelor se precizează, anii care vor urma adîncindu-l: prota-
gonistul are „afaceri” și potenţă financiară, pe care o demonstrează prin etalarea
unor simboluri ale prosperităţii („Mercedes”) și prin consum ostentativ („aruncă
cu banii”). În jungla concurenţială a capitalismului, protagonistul este obligatoriu
cel mai tare („știu că nu am adversar”). Invidia și dușmanii care însoţesc bogăţia
sînt de asemenea deja prezenţi („se oftică toţi dușmanii”).

Manelele, marginalizate de toate elitele

După o perioadă de acceptabilitate socială (2000-2002), în care pe posturi-
le de radio și pe canalul Atomic Tv puteau fi auzite manelele lui Costi Ioniţă și
Adrian9, LA (Ochii tăi10), Minodora la maxim (Întoarce-te-n viaţa mea11), Sweet
Kiss (Alin, Alin12), Sing Sing BB (Auleu inima mea13) Cristina Rus (Inima mea
bate14), Bairam (Aladin15, cu celebrul refren „), manelele au devenit protagonistele

7
http://www.youtube.com/watch?v=KVfSh_xECQk&playnext=1&list=PLD9381462E901BA00&in-
dex=31.
8
http://www.youtube.com/watch?v=KVfSh_xECQk&playnext=1&list=PLD9381462E901BA00&in-
dex=31.
9
http://www.youtube.com/watch?v=6FuPkk7GEE4.
10
http://www.youtube.com/watch?v=PoTZs7gT9sg.
11
http://www.youtube.com/watch?v=4AX50IB9C-0.
12
http://www.youtube.com/watch?v=jhCmC9K_9Lc.
13
http://www.youtube.com/watch?v=svbATv9t1S0&feature=related.
14
http://www.youtube.com/watch?v=rrA_u8EFOuE&feature=related.
15
http://www.220.ro/videoclipuri/Manele-Vechi-Bairam-Aladdin/nWWMuTVfpz/.

145
 unor dezbateri care, finalmente, le-au exclus de pe canalele media publice (unde
sînt în continuare interzise), radiourile FM și televiziunile cu pretenţii: ele au fost
acuzate de kitsch, în primul rînd, apoi de vulgaritate, primitivism, incultură și
promovare de false valori. Practic, manelele n-au avut nici o șansă să devină parte
integrantă a discursului „cultural”, iritînd toate taberele – au iritat atît pe conti-
nuatorii moderaţi ai naţional-comunismului, care au perpetuat clișeele purismu-
lui arhaizant cu iz de Tezaur Folcloric și au văzut în manele surse de „poluare”
culturală (purtătorul acestui punct de vedere s-a făcut la început George Pru-
teanu16, continuat de campanii gen Mișcarea de Rezistenţă, găzduită de Jurnalul
Naţional). Au iritat, de asemenea, elitele anticomuniste, care, orbite de imaginea
mincinoasă a Micului Paris interbelic și de splendoarea unei aristocraţii interbe-
lice inexistente, vedeau în manele o sursă de prostie agresivă și periculoasă, „ma-
nelizarea” (cum a definit-o Gabriel Liiceanu) dăunînd occidentalizării ţării. În
fine, manelele ar fi trebuit apărate măcar de elitele rome – dar nici acestea nu au
reacţionat, păstrînd o tăcere jenată și preferînd să se lase reprezentate de cultura
de muzeu a muzicii lăutărești, în locul unui fenomen viu, contemporan, pe care
probabil, la fel ca elitele românești, nu-l puteau accepta.

Hip-hopul, apărat de elitele progresiste ale momentului

Un alt fenomen, cel al hip-hopului românesc, a fost de asemenea (și cam în
aceeași perioadă) protagonistul unor dezbateri care au încercat să-l excludă de pe
canalelele media importante, în principal din cauza cuvintelor vulgare care apă-
reau în versurile unor formaţii ca BUG Mafia, Paraziţii, La Familia. Cum acuzele
au venit dinspre tabăra conservatoare, toţi cei care se simţeau destupaţi și tineri
în spirit s-au simţit și datori să sară în apărarea lui (formatori de opinie ca Andrei
Gheorghe, scriitori ca Alexandru Vakulovski, revista Dilema și foarte foarte mul-
ţi alţii – e atît de confortabil intelectual să aperi cauze deja girate de Occident).
By the way, în manele NU apar cuvinte vulgare, pentru că maneaua e un gen „de
petrecere”, care se ascultă în prezenţa doamnelor, domnișoarelor și copiilor, iar
lucrurile deocheate sînt spuse eufemistic: nici cel mai hardcore dintre maneliști,
Romeo Fantastick, regele sexului, nu le folosește17.

De ce hip-hopul da și manelele nu
Pînă prin 2005, nimeni nu a stat să se gîndească la similaritătile tematice
izbitor de evidente dintre hip-hop și manele, provenite din originea lor comu-
nă, de muzici ale ghetoului: standardul de cool îl face și-ntr-o parte, și-ntr-alta
șmecherul, băiatul inteligent și lunecos, care învîrte afaceri la limita legii; la fel ca
în manele, și în hip-hop protagonistul vrea pizde mișto, mașini tari, practicînd
același consumism de show off. Tot așa, e la fel de egolatru, la fel exaltă puterea,

16
http://www.pruteanu.ro/9ultima/manele.htm.
17
http://www.youtube.com/watch?v=oNa6E1-Lhu8.

146
la fel crede că cel mai important e să „get rich or die trying”18, e la fel de machist și
„mafiot” ca eroul manelelor; cît despre spaţiul economic de joc – e, de asemenea,
gri, ambiguu.
Și totuși, în pofida similarităţilor, unul din curente a fost acceptat în circui-
tul cultural oficial, celălalt nu. De ce hip-hopul, ca produs de import occidental,
beneficia de o aură cool, pe care manelele, ca fenomen „născut și crescut” aici
nu o aveau? Hip-hopul suna american și global village – manelele local și etno,
un fel de folclor dubios pe instrumentaţie electronică demodată; hip-hopul era
considerat subversiv și underground – manelele conformiste și pop: ele sînt ele
definite în literatura de specialitate ca „Romani pop”); hip-hopul părea rebel și
progresist (vorbea despre droguri, cenzură) – manelele conservatoare (alcool și
familie nu sună tocmai interesant pentru un tînăr destupat); hiphop-ul, ca produs
de import venit dintr-un spaţiu cu ceva cultură politico-economică și cu oameni
mai conștienţi de propriile drepturi, juca pe mesaj, atitudine și implicare socială
– manelele, care creditau în mod naiv și cu distorsiuni estice visul american, nu.
Eroul din hip-hop este un cool kid, „băieţașul de cartier”, care, în spiritul sub-
culturilor 60’s, nu se însoară (deși are „femeie”/relaţie stabilă) și nu îmbătrînește
– protagonistul din manele e un bărbat matur și însurat, mort după nevasta și
copiii lui, conștient că tinereţea se duce și „ne așteaptă o groapă rece”19; hip-hopul,
în spiritul acelorași subculturi 60’s, punea în scenă un conflict între generaţii, din
perspectiva unui cool kid („Că sînt șmecher de bani gata/ Nu muncesc la fel ca
tata” – Paranghelia, Nu muncesc la fel ca tata20), manelele nu, întrucît modelul de
om e aici adultul cu nevastă si copii; hip-hoperul pozează în marginal și „dubios”,
„băiat rău” – manelistul nu, pentru că, fiind adult, ţine la credibilitatea norma-
lităţii și la faţada ipocrită a onorabilităţii, și, în consecinţă, vrea să apară ca un
român sănătos, parte a plictisitoarei majorităţii.
Consecinţa acestor factori a fost că hip-hopul, care nu reprezenta pe nimeni
(decît marginalitatea discutabilă a puștilor și studenţilor), a trecut bariera opro-
biului elitelor, iar manelele, care se bucurau de o reprezentativitate reală, impu-
nîndu-se rapid ca muzică a celor mai puţin educaţi, nu.

La început, manelele și hip-hopul au mers împreună

Înainte să fie stigmatizate, întîlnirile dintre hip-hop și manele au fost fruc-
tuoase și au condus la realizări foarte interesante – cum ar fi colaborările dintre
cea mai importantă trupă de etnohip-hop românesc, Gashka, și Adrian Copi-
lul Minune („Hai tu vino la mine”21, „Regele pleacă”22) sau Brandy („Ţigănie”23,

18
http://w w w.amazon.ca/g p/product/images/B0 0 0 084T18/ref= dp_image _0?ie =UTF8&-
n=916514&s=music.
19
http://www.youtube.com/watch?v=6xHt3UmkzfM.
20
http://www.trilulilu.ro/lickido/7b530626682792.
21
http://www.trilulilu.ro/golannu/46b861de0b056b.
22
http://www.youtube.com/watch?v=z0BXiAq6lmU.
23
http://www.youtube.com/watch?v=Z68pGtvP4KU.

147
 „Vorbește lumea”24), precum și splendida „Vine Poliţia”25 a celor de la Verdikt,
fără discuţie una din cele mai puternice piese ale underground-ului românesc.
Însoţită de un fundal ritmic lent și depresiv, piesa preia tonul de lamentaţie al
manelelor „de insecuritate”, prin vocea unui manelist care joacă personajul unui
bișniţar de valută („Vine Poliţia și-mi ia toată marfa/ Și-mi ia dolarii și mărcile/
Ca să-mi facă negre zilele”). Lamentaţia din refren e contrapusă, în pasajele reci-
tate, unei filosofii eroice și devoalate despre ce înseamnă puterea banului, într-o
lume complet nesigură și fără solidarităţi („Plăcerea banului îţi fierbe acum în
sînge/ Nu-ţi pasă de nimic, dar pentru bani ai plînge/ Totul e înșelător/ Toţi pe
tine/ Nu mai ţine/ Nu mai suporta/ Toţi vor să te înţepe/ Dar e clar: oamenii au
multe feţe/ Tu, șmenar, ai banu-n buzunar/ Te cunosc, asta ești: un bișniţar”). Cele
două curente, în virtutea afinităţilor tematice, păreau făcute să meargă împreună,
condiţiile pentru experimente, fuziuni și clash-uri păreau îndeplinite: manelele ar
fi putut, de exemplu, să vină cu glam-ul modului de viaţă îndestulat, hip-hopul
cu discursul devoalat, „pe faţă”, despre ce înseamnă duritatea vieţii în întunecata
tranziţie. Nu s-a întîmplat asta.

De ce manelele și hip-hopul n-au mai mers împreună

Hip-hopul „s-a spălat” și s-a îndepărtat de ritmurile de manele preferate de
băieţii din cartiere, devenind muzică de centru, iar, în partea cealaltă, hip-hop-ul
din manele a rămas ca element pur decorativ, prin voci ca duetul Play AJ – care
acompania, prin pasaje recitate, pe soliști, dar fără să aducă un contrapunct real la
mesajul glam al manelelor. E o iluzie că manelele ar fi sincere; nu sînt sincere, sînt
într-un sens ipocrite, așa cum e viaţa însăși; ce se ia drept sinceritate este de fapt
ingenuitate; nu există în ele intenţia de a ridica vălul despre lucruri și a le prezen-
ta în lumina lor crudă, nu există acel „tre’ să spun” al hip-hopului26. Hip-hopul
este într-un sens idealist, romantic, cu pretenţia lui la sinceritate totală – în viaţă,
oamenii nu au nevoie de sinceritate totală, iar manelele nu fac excepţie de la asta,
dînd o versiune a lumii care să-i asigure, primordial, coeziunea morală, aparenţa
ei necesară de moralitate. Iar aparenţa asta de moralitate afirmă unele lucruri,
dar trece sub tăcere altele, sau doar le sugerează, „obraznic”, fără să le devoaleze
dedesubturile dubioase: „Multă lume cînd mă vede/ Cum fac banii nu mă crede/
Zice că-i vreo șmecherie/ Sau vreun tun la loterie// Cum fac banii e secret/ Poate-i
fac pe internet/ Ori îi fac la imprimantă/ Că-mi vin banii ca pe bandă” (Florin
Salam, Iar am pus-o27). Nu există mitologie a revoltei și schimbării în manele, ci
doar o filosofie a „descurcării” într-o lume care, așa „rea”, ostilă cum e, nu poate
fi schimbată – ci doar pusă să lucreze în favoarea ta, dacă ești „șmecher”, inteli-

24
http://www.youtube.com/watch?v=au3LfRUBMsw.
25
http://www.youtube.com/watch?v=KQocXOIOPSM&feature=autoplay&list=PL00CB93868-
CA63E76&index=32&playnext=2.
26
http://www.youtube.com/watch?v=ya_CLjBt8VM.
27
http://www.youtube.com/watch?v=EObF7XXdvLw.

14 8
gent. Dincolo de excepţia Gashka, încercările ulterioare în zona etnohiphop-ului
nu s-au bucurat de audienţă, așa cum s-a văzut din deja citata piesă a celor de la
Paranghelia (Nu muncesc la fel ca tata28), care n-a prins la publicul de manele;
orchestraţia era prea americanizată (cu un negativ de la 50cent29), iar la nivel
tematic, lucrurile erau spuse prea pe faţă; versuri ca „Trimit fetele afară/ Și băieţi
la prăduială// Banii frumoși se fac cu fete/ Trimite-le afară, fără sentimente// Ba-
nii trec din mînă-n mînă/ Iar femeile din pulă-n pulă”, treceau mult dincolo de
limitele decenţei maneliste. Gashka a respectat pudorile și idiosincraziile genului,
intervenind doar la nivel muzical.

Subversivitatea manelelor
Cu toate astea – sau poate tocmai de aceea, pentru că au avut puterea de a
rămîne consecvente, ori de a adînci universul de discurs afirmat la început –,
la ora actuală manelele sună mai subversiv decît leșinatul/intelectualizatul hip-
hop românesc al momentului. Ele au un fel de încremenire în universul de liber-
tate individuală extremă și de insecuritate la fel de mare al atît de anarhistului
deceniu nouă, chiar și acum cînd cadrul social a început să se schimbe, să se
umple cu resurse și să capete, în fine, atît de doritele contururi occidentale, i.e.,
„urbane”. E drept, în manele nu există protest social și rebeliune, ca în hip-hop,
dar maneliștilor li se rupe de „civilizare” și alte obsesii locale – ce-i interesează
din Occident e că acolo sînt bani, foarte mulţi bani: „Se-ntorc în ţară/ Șmecherii
iară/ S-a-ntors în România/ Toată șmecheria/ Lire sterline/ Și limuzine/ Uite, uite
valuta/ Trece graniţa// Asta facem cînd pe bani ni se pune pata/ Mergem dincolo
și dăm cîte-un tun și gata” (Florin Minune, Au pus-o românii30). Fapt cu atît mai
valabil cu cît, după deschiderea graniţelor, maneliștii au perceput Occidentul ca
o alteritate ostilă, un spaţiu alienant la care nu s-au putut adapta, fără nici o le-
gătură cu paradisul identitar promis: „Am gustat străinătatea/ E mai amară ca
moartea/ Să fii pe acolo străin/ Să n-ai milă, nici sprijin” (Robert Calotă, Afară e
viaţa grea31). De ce ai nutri sentimente de afecţiune faţă de matca civilizatoare a
Occidentului, de vreme ce nu te simţi bine acolo? La timpul prezent, e mai practic
să o vezi ca o vacă de muls. Poate că pe undeva și noi, ca artiști urbani, la fel o
vedem, un fel de „hai să le facem jocurile corecte politic ca să ne putem plimba
pe bursele și stipendiile lor prin toată lumea”. Diferenţa, dacă într-adevăr așa stau
lucrurile, e că noi ne jenăm s-o recunoaștem – fiindcă nouă, ca tineri cetăţeni ai
satului global, trebuie să ne placă între cei din Occident, trebuie să ne simţim ca
peștele în apă în valorile lor. Manelele nu, și de-asta sînt subversive.

28
http://www.trilulilu.ro/lickido/7b530626682792.
29
http://www.youtube.com/watch?v=5qm8PH4xAss.
30
http://www.youtube.com/watch?v=FjXwR0llTjQ.
31
http://www.trilulilu.ro/lickido/10dea9fc90fb9d.

149
 Paraziţii casei
După cum observa Bogdan Perdivară32, pe albumul Nici o problemă (1999),
Paraziţii au un vers care relevă că cele două curente, la începuturi, nu stăteau ni-
cidecum în opoziţie – „băieţii mei ascultă hip-hop și manea” (Așa cum vreau33).
Dar, după ce Paraziţii a fost adoptată ca trupă „paysană” a elitelor34, discursul lor
a devenit „civilizator” și au început să dea în proști, ţărani și manele, muzica „ce-
lor fără creier”. Sînt albume întregi în care se spune un singur lucru, ce proști sînt
proștii, ce ţărani sînt ţăranii etc. – discursul de băieţi macho, care spun pe faţă
lucruri pe care intelectualii subţiri (obligaţi, în virtutea rolului lor civilizator, să
joace după regulile toleranţei occidentale) nu le puteau spune decît așa, subtil, în
aluzii condescendente și relaxate (care au făcut și încă mai fac tonul general al re-
vistei Dilema). E drept, băieţii erau cam „cocalari” – dar în calitatea lor de „coca-
lari” au înţeles scopul nobil al mesajul civilizator și, pornind de aici, aveau puterea
să-l impună oarecum dinăuntru, ca pe un cal troian, i.e., „obraznic” și „cu coaie”.
Totul ar fi fost frumos dacă, în calitatea lor de cocalari „nobili”, civilizatori, Para-
ziţii s-ar fi oprit aici – dar băieţii, care aveau o misiune și un mesaj de transmis, n-
au făcut-o și au ţinut să meargă pînă la capăt. Prin urmare, ca intelectuali, ne-am
rîs în barbă cînd Paraziţii, în calitatea lor de igienizatori ai obscenităţii spaţiului
public, s-au luat de „proști”, am continuat să rîdem discret cînd au dat în cocalarii
„răi”, ne-am făcut cu ochiul cînd au făcut praf maneliștii – dar ce ne facem cu ei
cînd încep să rîdă de „ciorile” care le cîntă35? Eee, aici începem să avem o proble-
mă. Cam asta ar fi morala afacerii Paraziţii – tăcerile jenate din sală.

De ce avem boală pe maneliști. Un prim răspuns

Evoluţia cazului Paraziţii ridică niște întrebări suplimentare – nu cumva dăm
în maneliști fiindcă știm că nu mai e OK să dăm în „ţiganii” pe care, dincolo de
romanţe burgheze gen Șatra lui Lotreanu, nu am făcut efortul să-i înţelegem aici
și acum, adică în (cîteva din) ipostazele lor contemporane? Că nu de „cocalari”
și maneliști ne simţim de fapt ameninţaţi, ci – în calitate de ţară cu probabil cel
mai mare număr de romi din lume – de „ţiganii” zilelor noastre și de o filosofie
de viaţă foarte contemporană, expusă în muzica lor recentă! Să nu uităm că, în
timpul socialismului, romii – spre deosebire de maghiari, sași etc. – nu au fost
recunoscuţi ca etnie în scriptele oficiale și că, deși foarte prezenţi, nu au avut
dreptul la o identitate „oficială”. Poate că de-asta detestăm manelele, fiindcă ne
sînt atît de intim-diferite în freak-ul lor gipsy, pe care nu am încercat, atît în trecut
cît și în prezent, să-l înţelegem, încît succesul lor uriaș ne-a prins pe nepregătite și
ne-a făcut, cum spune antropologul maghiar Gergő Pulay (via Lucian Boia), să ne

32
http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1240578-manelele-capata-accente-protest-social.htm.
33
http://www.youtube.com/watch?v=IOfrcmhi3R4.
34
http://www.youtube.com/watch?v=ii6NE_-fO2U.
35
http://www.trilulilu.ro/Andrei1983/ae80d8bc68bb4f.

150
simţim ameninţaţi ca „o cetate sub asediu”36. Însă, judecînd după același succes
al genului la majoritarii români, nu mai e deloc clar cît de rome și de specifice sînt
aceste valori recente promovate de manele, valori pe care, „pe la spate, pe la spate”,
le-au îmbrăţisat cu delicii maxime și majoritarii – semn că „vinovatele” oglindiri
reciproce sînt o realitate incontestabilă, în care, parafrazînd o vorbă mult vehicu-
lată în cercurile subţiri, „nu se mai știe cine-o dă și cine-o primește”.

Similarităţi între România și Bulgaria

Marginalizarea manelelor de către elite nu este o particularitate românească
– este, de asemenea, reacţia cu care a fost întîmpinată chalga, versiunea bulgă-
rească a manelelor. Tot așa, s-a vorbit de kitsch, vulgaritate, incultură; diferenta e
ca în Bulgaria au existat voci din mediul elitelor care, fără să se dea în vînt după
chalga, s-au aplecat fără prejudecăţi asupra fenomenului (cum e Maria Statelova,
cu The seven sins of chalga). Cercetătoarea vorbește despre un „complex balcanic”,
în care moștenirea culturală turcească devine „partea de umbră”, negată, blamată
și refulată, frîna majoră în calea occidentalizării – de care trebuie să faci orice
ca să scapi: chalga este văzută ca una din expresiile acestei moșteniri „otomane”
rușinoase, care trage în jos în drumul spre emancipare. Nu altfel au stat lucrurile
în cazul receptării manelelor, cu cîteva diferenţe ţinînd de specificul contextului
intelectual românesc. Spun asta pentru că, după 2000, cînd fantomele „neocomu-
nismului” și ale „vechilor structuri” s-au estompat în discursul inerţios al elitei,
s-au putut vedea în fine adevăratele probleme ale societăţii – anarhia inerentă
schimbării de sistem, agravată de politicile timide ale unui stat slab, fără autorita-
te, corupţia generalizată și lipsa de reguli a jocurilor economice.

Substituirea „lichelei” neocomuniste cu „mitocanul” capitalismului

sălbatic
Cînd Gabriel Liiceanu vorbea despre manelizarea societăţii37, probabil, într-
un fel confuz, asta avea în vedere. Din perspectiva occidentalizării, problema a
fost identificată corect – unde s-a greșit e cînd s-a operat o substituţie nefastă:
dușmanul proletar/securist/neocomunist a fost înlocuit cu altul – nesimţitul/mi-
tocanul/necivilizatul, o chestie cu graniţe extrem de fluide, căreia finalmente i s-a
spus cocalar, un fel de om recent al „capitalismului de mahala”, fără scrupule și
needucat. În acest punct, intervin manelele – fiindcă „cocalarul” a fost identificat
prin acest gen muzical, pe care, de pildă, adolescentul sărac din Ferentari îl ascultă
la difuzorul mobilului în tramvai, iar adultul îl lasă să bubuie din mașina lui străi-
nă; manelele, s-a spus, îi exprimă filosofia de viaţă – ceea ce e, iarăși, adevărat (însă
spaţiul nu-mi permite să fac demonstraţia aici). Dar nu rezolvi nimic spunîndu-i
unui om needucat că e „prost” sau, mai aberant, acuzîndu-l că e needucat și că

36
http://www.evz.ro/detalii/stiri/din-invataturile-unui-maghiar-despre-ferentari-917252/pagina-
comentarii/2.html.
37
http://www.revista22.ro/cna-un-pericol-pentru--radio-romania-muzical--2097.html.

15 1
 muzica/valorile lui („tabloide” sau „de mahala”) sînt greșite. E ceva fundamental
distorsionant în abordarea asta, în a refuza oripilat orice formă de identificare și
empatie cu problemele lui. În plus, mai e ceva suspect în povestea asta – înţeleg
că mizeriile comunismului nu te-au atins, deși te-ai născut și te-ai maturizat în
interiorul lui; dar, chiar așa, nici „mahalaua” tranziţiei să nu fi lăsat nici o urmă
asupra ta? Cum se poate să traversezi neatins și pur două realităţi lungi și late și
să te formezi doar pe chestii cărora nu le-ai fost martor (trecutul interbelic sau o
„Europă civilizată”, aflată la peste 1000 de kilometri distanţă)? Bizar, în orice caz.

Unde sînt cocalare elitele anticomuniste

E foarte simplu să arăţi cu degetul și să decretezi cu o figură tragică: „mane-
lizare”, și apoi să ridici geamul BMW-ului de cinci stele Siegfried și să te retragi
într-o tăcere îndurerată, spunîndu-le prietenilor tăi: „cîţi mitocani în jur, Româ-
nia nu ne merită. Noi sîntem o insulă de normalitate într-o mahala balcanică”.
Poate pe undeva și tu ești cam cocalar, cînd afirmi asta – maneliștii de pildă,
se percep ca invariabil buni, în raport cu lumea care-i „rea”, sau prietenii care-s
„perverși”. Și în cazul elitelor, „lichelele”, mitocanii au fost întodeauna ceilalţi,
la fel cum pentru manelist „perversul” cu două feţe, „șarpele” cu chip de om e
întotdeauna în afară. Nu spun însă că elitele sînt vinovate pentru ceea ce final-
mente a atomizat peisajul social în România, provocînd o ruptură masivă între
clase (manifestată prin dispreţul celor educaţi împotriva celor mai puţin educaţi,
„refractari” la occidentalizare), spun doar că nu și-au făcut datoria ca elite – iden-
tificînd cauza problemei și ieșind din cercul ei. În fapt, elita s-a lăsat manipulată
de același complex de subdezvoltare care îl bîntuia și pe „cocalarul” rușinat de
sărăcia în care trăiește, și pe „noul îmbogăţit”, ofticat pe vecinul mai avut: în timp
ce maneliștii și-au rezolvat complexul imaginîndu-se bogaţi sau etalînd o bogăţie
mai mare decît cea reală, elita a făcut-o izolîndu-se de „pulime” și imaginîndu-
se diferită de omul de rînd, alcătuită din altă substanţă: ea a fost dintotdeauna
„europeană”, s-a născut cu calitatea asta, moștenind un București interbelic euro-
pean, evident fantasmagoric, ale cărei figuri tutelare au fost Alexandru Paleologu,
Neagu Djuvara și alţi „boieri” care au scăpat de flagelul îmbogăţirii recente și al
necivilizaţiei „de mahala”, de ghetou.

Cum s-a ajuns la ecuaţia manele = prostie

Ca fan al manelelor am urmărit, masochist, cum tot discursul ăsta îndrep-
tat împotriva celor mai puţin educaţi a prins tot mai multă substanţă socială:
rockerii voiau să le rupă capul maneliștilor, prin comentarii absolut odioase în
subsolul pieselor de pe youtube, în care rasismul și elitismul, cumulate, au gene-
rat adevărate cocktailuri molotov de ură (luaţi orice manea, la întîmplare). Radu
Paraschivescu a devenit vînzător de bestseller-uri și formator de opinie prin cărţi
de pseudoeseuri (Ghidul nesimţitului38) în care imită stilul lui Andrei Pleșu (și

38
http://www.scribd.com/doc/11560732/Radu-Paraschivescu-Ghidul-Nesimtitului.

15 2
retorica acră aferentă, dar cu o notă de angajare/sarcasm inabil, în plus), șarjînd
în tușe groase „mitocanul” și „nesimţitul”. O mulţime de bloguri și forumuri au
preluat un articol de pop science din Gândul în care se spunea că inteligenţa poate
fi influenţată de muzică – Mozart crește IQ-ul, în timp ce manelele, care merg
pe stimuli primari, îl scad39. „Manele” au devenit sinonim cu prostia, ceea ce deja
indică o glisare nepermisă de semnificaţii. În același Gândul, editorialistul Lelia
Muntean a consacrat două editoriale de un sarcasm discutabil piţipoancei și
cocalarului40, caricaturizaţi prin accent tigănesc, „Guţă-Vali-Adi: bani, dujmani,
lanţ la gît, haine de firmă, pileală, gagici, selecauri, celulare, pumnii mei minte nu
are, jmekerie”. Un clip de-al lui Sorinel Copilul de Aur, La culcare, noapte bună41,
filmat în clădirea Operei Române, a stîrnit în ianuarie 2008 un scandal enorm în
presă, folosirea așezămîntului cultural fiind „considerată în toate mediile, ne-
potrivită, și o ofensă adusă prestigiului artistic al instituţiei”42, stîrnind reacţia
furibundă a ministrului Iorgulescu și a inepuizabilul George Pruteanu. Atlasul
de mitocănie urbană43, un volum ilustrat prefaţat de regretatul Neagu Djuvara,
a încercat să inventarieze, în limbaj „subversiv” de zoologie aplicată, tipologiile
cocalarului; volumul a avut un succes imens. Vară-mea m-a sunat din Sibiu să-mi
spună ce carte misto e și ne-a-pă-rat să mi-o cumpăr; e așa de confortabil să vezi
cocalarul doar în celălalt – și așa un exerciţiu de automăgulire să te vezi diferit de
„pulimea” (cuvînt din underground-ul 90’s al elitei) care se expune la mall –, de
parcă tu, urbanul din clasa de mijloc, nu te arunci ca nehalitul cînd dai de supe-
roferte la Viena, de parcă tu, hipsterul patetic de OTA, nu vrei să epatezi cu ţoalele
alternative care ţi-au mîncat o jumătate de salariu („Oamenii de aici sînt la fel ca
la München, uneori chiar mai fancy și mai cu gust decît acolo”, spunea prin 2005
patronul localului OTA44). E drept, vară-mea, la fel ca hipsterul de OTA, nu a
fost vreodată fan de manele – e, în schimb, fan de house. Dar houserii, în mediile
gen OTA, au ajuns de asemenea să fie asimilaţi cu „cocalarii de Bamboo” sau „de
Dorobanţi”; despre rockerii old school se spune de la jumătatea deceniului că sînt
„mai cocalari”. În România, orice salt de status, orice proiect de emancipare per-
sonală trece printr-un stagiu intens de ură de sine, proiectată obligatoriu în afară,
asupra entităţii misterioase numite cocalar.

Noile elite de stînga, clone mai subtile ale vechilor elite anticomuniste
Să nu ne amăgim: noile elite, autodeclarate de stînga, sînt doar niște clone
mai subtile ale vechilor elite. OK, nu mai vorbesc de București ca de Micul Paris,
ci, pornind de la un articol apărut pe un blog de travelling al NY Times45, ca de

39
http://nucredetzi.ablog.ro/2008-12-22/creierul-si-manelele-via-ziarul-gandul.html.
40
http://www.gandul.info/puterea-gandului/pitipoancele-o-istorie-nefardata-3151568 și http://www.
gandul.info/puterea-gandului/pitipoancele-o-istorie-nefardata-3151568.
41
http://www.youtube.com/watch?v=AIaVcEQSgYM.
42
http://www.evz.ro/detalii/stiri/manele-la-opera-3362.html.
43
http://www.radioguerrilla.ro/antimitocanie/atlas.php.
44
http://www.drumandbass.ro/showthread.php?t=2503.
45
http://frugaltraveler.blogs.nytimes.com/2008/07/09/spying-on-bucharests-cool-underground/.

153
 Noul Berlin – dar, chiar pornind de aici, e clar că complexul de subdezvoltare îi
bîntuie și pe ei. Maneliștii achiziţionează haine de firmă, pizde mișto și mobile
scumpe ca să-l rezolve – noile elite consumă mentalităţi recente și gadgeturi teh-
nologice de ultimă oră ca să scape de el: macintoshuri, vegetarianism, ecologie,
clubbing de avangardă, activisme. Or, e clar că manelele, cu nota lor jalnică de
prosperitate constituită din termpane albe și laminat de plastic nu au ce căuta în
ecuaţia asta; și-ar găsi locul, probabil, dacă maneliștii s-ar lăsa băgaţi în clișeul
bieţilor romi care trebuie ajutaţi, al dezadaptării și restul – pe scurt, dacă ar intra
în clișeul săracului dezadaptat și deci inofensiv, aflat într-o poziţie de inferioritate
imposibil de depășit; însă maneliștii se încăpăţînează să practice o retorică a par-
venitismului cu iz „balcanic”, să facă apologia banilor și a puterii afirmate agresiv
– pe scurt, să fie „cocalari”.

Cultura urbană nu vrea să fie cool balcanic, vrea să fie copia adibas
a Berlinului
E clar că șansa Bucureștiului de a se impune cultural e aceea de cool balcanic
și nu de copie adibas a Berlinului – că manelele, promovate, ar avea infinit mai
multe șanse să facă o scenă alternativă convingătoare decît minimalul sau mai
știu eu ce contrafacere occidentală de maxim rafinament. La nivel de discurs,
mai nou toată lumea subţire a noii generaţii e de acord că manelele sînt OK – dar
de fapt nimeni, nici chiar DJ Vasile, cel mai cunoscut nume pe scena de balcanic
cool, nu mișcă un deget să le promoveze; lăutărească da, jos pălăria – manele,
parcă, mai bine nu. În toamna lui 2009, am încercat să dau un party de manele și
balcanic cool46 – am fost refuzat de OTA, MNAC, Traian 42; OK, un răspuns ar fi
că cine e și pulică ăsta de-și imaginează că poate să dea party la noi. Pînă la urmă
am ajuns în El Comandante (un local mai mainstream, cu acelasi touch închipuit
de stînga – Che Guevara), sugerînd că s-ar putea să pun și ceva manele; cînd asta
s-a întîmplat, mi-au închis party-ul, deși era ascuns la 30 de metri sub pămînt și
doar invitaţii mei erau martori la ce se-ntîmplă („clubul nu vrea să-și asocieze
numele cu manelele”, mi s-a explicat). Cel mai distractiv a fost pe 1 decembrie
a.c., la un party „conspirativ” de strîngere de fonduri pentru Cauza Verde, cu
parola „mișcarea verzilor”. În spiritul curcubeului toleranţei, party-ul avea și un
mic concept – fiecare să vină de acasă cu o piesă de suflet pe care să o playeze la
chef (preferabil din zona gipsy, raggae și încă ceva). „Chiar orice?”, am întrebat
pe facebook. „Sigur – doar să nu aibă mesaj fascist”, mi-a răspuns convinsă celula
organizatorică. Participanţii, vizibil intelectuali, nu prea arătau a oameni de pe
care să scoţi bani – au tras de-o bere și la 11 s-au cărat să prindă metroul. Dar
asta nu era treaba mea; am băut, m-am distrat, a fost minunat – și cînd, deja beat
și cu chef, am dat să-mi pun maneaua, DJ-ul mi-a zis să nu fiu „ţigan” și să nu-l
mai hărţuiesc, „e party-ul meu, m-am chinuit să adun lume, de ce mi-l strici?”, a
suspinat el rugător.

46
http://www.feeder.ro/2009/11/29/party-de-lansare-a-cartii-zero-grade-kelvin-de-adrian-schiop/.

15 4
Stînga verde nu vrea manele
Pînă în 2005, urbanii erau anti-manele pe faţă – după aceea, pentru că au vi-
rat spre stînga de fitze, au dat-o din ce în ce în ce mai subtilă și mai ambiguă; ceva
îmi spune că conotaţiile negative asociate cuvîntului cocalar (la origine un sub-
grup de romi, cum sînt căldărarii, ursarii etc.) e opera urbanilor. Reţin miștourile
nesfîrșite, materializate într-un suvoi gîlgîitor de parodii „urbane”, făcute asupra
unui amărît care a postat pe youtube un clip47 în care, ofticat, vroia să le de-
monstreze „dușmanilor”/prietenilor răuvoitori din ţară că o duce bine în Spania,
lăudîndu-se cu un „Audi A seiz cu climă bizonică” („o dar ce este aceasta?… in-
credibil, un Audi A Seiz…, dar cine este proprietarul, ale cui sînt actele mașinii?,
ia să vedem…”). Clipul e celebru, a făcut furori între destupaţii români, care, cum
am spus, au consacrat nenumărate parodii filmuleţului48; ce mi se pare de o
supremă „mitocănie” e că tu, om deștept și cu școală, să-ţi baţi joc de un om mai
puţin educat, pe scurt, să faci mișto narcisist de „proști” ca, printr-un efect întors,
să scoţi în evidenţă ce spiritual și inteligent ești. Opoziţia, pentru noua inteligent-
sie, s-a făcut (cam pînă prin 2008) între o proaspătă clasă de mijloc, „urbanizată”
și fără „sechelele comuniste ale vechilor generaţii”, și cocalari, mai exact între
minciunica autoflatantă a unei tinere clase de mijloc „occidentalizate”, „agresată”
de o masă aculturată de brute semirurale – după cum s-a văzut din campania
„Români, să dăm Mozart la tot cartieru’!”, din 2006, în care un grup de activiști
urbani hîtri din Timișoara a încercat să răspundă cu aceeași monedă cocalari-
lor care își ascultau manelele la sonor maximum49. Omagiu (în 2005 sau 2006),
revista de vitrină a culturii urbane grupate în jurul Muzeului Naţional de Artă
Contemporană, cel care se desparte rîzînd postmodern și relaxat de trecutul co-
munist, a bătut și el pula finuţ de cocalari, într-un articol-pictorial făcut pe litoral,
în care aceștia apăreau ca nouveau riche, fiind caricaturizaţi prin celebrele lanţuri
de aur, ceafă groasă etc. În avangarda retoricii care caricaturiza cocalarii a fost, în
2005, un site foarte cool&urban50, cu miștouri relaxate&finuţe; ulterior, a apărut
„cocalari și printzese”51, care era tot așa, pe nota asta de mișto mai light, dar cu
un accent de sarcasm în plus; apoi ideea a disimilat în mainstream52 – și, cînd
ideea a ajuns pe mîna Jurnalului Naţional, s-a mai văzut53 doar ura. Un site54
de evenimente cool și life style urban (motto-ul lor e „urbanizează-te”) a ajuns
cam la spartul tîrgului, dar tot nu s-a putut abţine să nu consacre, în mai 2008,
o pereche de articole tipologiei cocalarului55 și piţipoancei56, relativ moderate ca

47
http://www.youtube.com/watch?v=1QZq7vtIDP4.
48
http://www.youtube.com/watch?v=WhLTjfl_6zc&feature=related;.
49
http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1176125-romani-dam-mozart-tot-cartieru.htm.
50
www.gigel.org.
51
http://cocalari.com/.
52
www.pitzipoanca.org.
53
http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/25893/Maria-Dinulescu-spune-NU-manelelor/.
54
http://metropotam.ro/.
55
http://metropotam.ro/Locuri-de-vizitat/Oameni-de-Bucuresti-cocalari-art4499918440/.
56
http://metropotam.ro/Locuri-de-vizitat/Oameni-de-Bucuresti-Pitipoance-art8733622552/.

155
 ton (tema vindea, chiar dacă începea să fie clar că nu e chiar OK din punctul de
vedere al eticii urbane să o mai exploatezi). O capodoperă tîrzie de wannabe și de
luciditate închipuită este o scrisoare deschisă adresată, în iulie 2010, de echipa de
artiști tineri ai Bucharest Biennale (codirectorul Răzvan Ion, Eugen Rădescu și
alţii)57 ministrului culturii cu ocazia tăierii unei părţi din stipendiile pentru arta
contemporană, „o decizie politică amputată moral și demnă de dispret”; retorica,
de un sarcasm scăpat de sub control, este delicios de grandomană („organizaţia
noastră, considerată una din cele mai importante din Europa, în zona de artă
contemporană”), un fel de turbo Liiceanu (i.e., de cocalarism care nu-și vede bîr-
na din ochi), cu aceleași obsesii elitiste de cetate sub asediu, ameninţată de „pro-
movarea non-valorilor și manelizarea tuturor actelor de creaţie responsabile”.

Manelele, în pierdere de audienţă

Ei bine, se pare că, în fine, stigmatizarea manelelor a început să dea rezultate.
Mai nou, băieţii din Ferentari se uită urît la tine dacă le spui maneliști, insistînd
că ei preferă muzica lăutărească și că manelele sînt „așa, doar de bairam”. Cel
mai respectat lăutar de manele, Florin Salam, nu mai vrea să fie numit mane-
list58, iar Dan Bursuc, creierul industriei muzicale rome, vrea ca de acum înainte
manelele să fie numite muzică de petrecere și, ascultînd de cei care consideră
versurile pieselor de gen „jalnice”, inculte și vulgare, declară că s-a orientat spre
poeţi profesioniști, „oameni de specialitate” ca Vadim Tudor59. Un poster cu Lele,
ultima descoperire a lui Bursuc, îl arată pe băieţel citind dintr-o carte a bardului,
cu cotul sprijinit pe tomuri ale acestuia (printre care și Europa creștină). Însă ceva
– cum ar fi, de exemplu, referinţa la Obama, în piesa titulară a albumului (Muzica
în sînge60) – îmi spune că Dan Bursuc, unul din cei mai inteligenţi oameni din
show-bizz-ul românesc, doar joacă sarcastic umilinţa, ca să provoace și să obţină
atenţia mass media, i.e., publicitate pe gratis pentru albumul ultimei sale desco-
periri (un fel de „OK, atîta mi-aţi repetat că manelele-s cretine că am ajuns să vă
cred; preferaţi atunci să mă îndrept spre un om de cultură adevărat, cu poezii fără
vorbe proaste, așa cum e domnul Vadim?”61). Nu s-ar putea spune însă că, pe
undeva, nu am merita această reacţie, diabolic de bine ţintită, a producătorului.
În fapt, toate aceste reacţii venite din interior dau seama despre debutul unei
crize a industriei muzicale a manelelor. Deși au făcut mult timp mainstream-ul,
manelele se află în pierdere de public, tot mai multă lume tînără orientîndu-se
spre house, gen care a detronat manelele de pe poziţia nr. 1 a audienţei muzicale
în rîndul tinerilor. Sau poate că procesul, cu sau fără izolarea manelelor, e oricum
inevitabil, întrucît lumea tînără se americanizează prin forţa lucrurilor. Încerca-

57
http://www.cotidianul.ro/Scrisoare-deschisa-catre-Ministrul-Culturii-si-Patrimoniului-Natio-
nal-Kelemen-Hunor-118846/.
58
http://www.youtube.com/watch?v=K_yPdFGx-co.
59
http://happyhour.protv.ro/video/dan-bursuc-despre-maneaua-lui-vadim.html.
60
http://www.youtube.com/watch?v=IIiVwCd-b_Q.
61
http://www.youtube.com/watch?v=8fwfAjHnpks.

156
rea de a ţine pasul cu timpurile forţează genul să se americanizeze și să se „refor-
meze” dinăuntru – o parte din manele au început să sune mai dance62, house63,
raggae(ton)64, raggae dub65, r&b66, funk67, world music68 (gen Bregović) și mai
ales europop69 (gen Eurovision) etc. Genul, așa cum a fost el definit muzical in
anii 1990-2000, pare să intre în disoluţie.

Excepţiile
Singurul reprezentant al elitei care a încercat să spargă cercul închis al stereo-
tipurilor asociate manelelor a fost antropologul Vintilă Mihăilescu. Articolele, cu
rol de pionierat în domeniu, evită tonul condescendent al revistei unde au apărut
(Dilema), tratînd manelele cu seriozitate. O acţiune cu iz activist a fost făcută, în
2005, de neobositul Cristi Neagoe, care, în două numere consecutive ale Supli-
mentului de Cultură70, a făcut un dosar în care a adunat opinii manele-friendly,
aparţinînd unor intelectuali ca Andrei Oișteanu, Florin Dumitrescu, Cosmin
Manolache, Bogdan Perdivară și alţii. Cea mai serioasă aprofundare publică a
fenomenului a fost făcută la Muzeul Ţăranului Român, anul trecut, în cadrul
Conferinţelor de la Șosea, printr-o discuţie la care au participat antropologi, et-
nomuzicologi, istorici si antropologi71; dezbaterea a așezat, în fine, într-un cadru
academic discuţia despre manele. Însă la MŢR, între timp, s-a schimbat echipa
managerială și au intrat alte proiecte pe rol. La sfîrșitul anului trecut, Centrul
Naţional al Dansului a găzduit un party cu manele, făcut de lăutari din Feren-
tari72 – cu un succes neasteptat în rîndul hipsterimii. Party-ul a fost susţinut de
un tînar ONG rom fără prejudecăţi, Reţeaua Naţională a Tinerilor Romi73, semn
că lucrurile, în rîndul noilor elite rome, se schimbă. Însă CNDB se află la un pas
de a rămîne pe drumuri, în urma lucrărilor de reconsolidare a clădirii Teatrului
Naţional. Vestea bună e că Cristi Neagoe n-a făcut încă cancer.

Exotizarea cocalarului
Și totuși, nu se poate nega că percepţia negativă asupra manelelor nu s-ar mai
fi relaxat, cam din 2009 încoace – de fapt s-a relaxat „panica morală” și menta-
litatea de cetate sub asediu, vizavi de chestiune (schimbare marcată prin replici
ca „nu ascult manele, dar cred că sînt OK”, link-uri cu manele amuzante, discuţii

62
http://www.youtube.com/watch?v=WBHv0pO94JQ.
63
http://www.youtube.com/watch?v=k2FZaO__fXE.
64
http://www.youtube.com/watch?v=rXL3rnvxFNQ.
65
http://www.trilulilu.ro/Extremlym/29799305a458c9.
66
http://www.youtube.com/watch?v=kNNdD6r-uMY&feature=related.
67
http://www.youtube.com/watch?v=Svs3Y-5iW-M.
68
http://www.trilulilu.ro/kosmyntg/cba4a570b24a4c.
69
http://www.youtube.com/watch?v=YlHJQbEfEE8.
70
http://www.suplimentuldecultura.ro/numarpdf/081_Iasi.pdf și http://www.suplimentuldecultura.
ro/numarpdf/082_Iasi.pdf.
71
http://www.adevarul.ro/life/viata/Romanul_e_ca_maneaua_0_233376946.html.
72
http://www.criticatac.ro/3493/ferentari-party-la-centrul-national-al-dansului/.
73
http://rntr.comli.com/.

157
 despre micile exotisme&curiozităţi ale industriei maneliste etc.). A contribuit la
asta atît sentimentul de securitate pe care l-a dat plasa de siguranţă a UE, cît și in-
teresul occidentalilor faţă de manele, occidentali care s-au arătat relativ dezinte-
resaţi de ceea ce am încercat să scoatem în faţă (tradiţiile românești, arta adibas a
urbanilor, gen poneiul roz). În februarie anul trecut, Sorinel Copilul de Aur a fost
protagonistul unui documentar al canalului franco-german Arte, în cadrul celei
mai trendy emisiuni a postului, Yourope.74 Lele, descoperirea lui Dan Bursuc, a
devenit, împreună cu șeful său, protagonistul unui scurt metraj, Muzica în sînge,
care a fost selecţionat la Cannes-ul scurt-metrajelor, Festivalul de la Clermont.75
Un album din 1997 cu necunoscutul Nicolae Guţă76 – pe atunci vedetă doar în
jurul Petroșaniului – a prins un prestigios loc 4 într-un top Le Monde al celor
mai bune albume de world music ale deceniului77.
Pornind de aici, presa a început să pună surdină retoricii anti-manelele, iar
urbanii au început să le privească cu ochi mai binevoitori (în special partea mai
lăutărească, improvizatorică, de tip raggaeton, reprezentată de Florin Salam78). La
această schimbare a contribuit si faptul că vechea jucărie a clubbing-ului s-a văzut
tot mai puternic concurată de una cu miză etică, a activismelor – ecologiste, în
primul rînd, dar și prominorităţi (gay și romi). Succesul recent al party-ului de la
CNDB semnalează că manelele au șanse să intre pe orbita unui gen de cool urban
– însă, din nou, termenul cheie nu e cocalar, ci rom. Din păcate, interesul care se
profilează-n această zonă nu funcţionează prin identificare („ascult manele pentru
că am crescut cu ele și mă reprezintă”), ci prin exotizare („mă interesează manelele
pentru că sînt rome și deci exotice”). So, what’s next? Exotizarea cocalarului?

Sîntem epifenomene ale complexului de subdezvoltare

All in all, ce vreau să spun cu articolul ăsta e că pe toţi ne bîntuie același
complex de subdezvoltare de Lume a Treia, că sîntem expresii, epifenomene ale
aceleiași rușini bazale de care vrem, cu disperare, să scăpăm – doar că-i dăm
soluţii diferite, în funcţie de nivelul de educaţie și cultura în care ne-am format.
Însă nimeni nu găsește curajul de a-l asuma, aruncînd tot timpul în afară, asupra
celorlalţi, chestiile negative de care vrea să scape. Maneliștii îl rezolvă imaginîn-
du-se deja bogaţi sau devenind bogaţi wannabe – iar datul la gioale, ţepele, sînt
aruncate asupra „dușmanilor” sau falșilor prieteni; vechile elite l-au rezolvat, întîi
imaginîndu-se dizidenţi, în afara jocurilor din sistemul trecut și deci impecabili
din punct de vedere etic – și aruncînd „sechelele comuniste” asupra „lichelelor”
securiste sau activiste de partid, iar ulterior, cînd capitalismul românesc a luat
forma „capitalismului salbatic”, imaginîndu-se central-europeni, continuatori ai

74
http://www.realitatea.net/manelistul-sorinel-copilul-de-aur-vedeta-la-postul-arte_698351.html.
75
http://www.a1.ro/timp-liber/film/pelicula-muzica-in-sange-premiata-la-doua-festivaluri-interna-
tionale-133215.html.
76
http://www.shazam.com/music/web/album?id=14771ascos.
77
http://www.evz.ro/detalii/stiri/nicolae-guta-laudat-de-le-monde-915682.html.
78
http://www.youtube.com/watch?v=dKYS2_bcmHc.

158
unei tradiţii culturale prestigioase ce a luat forma mitului Micului Paris interbelic
– și aruncînd, în consecinţă, partea rușinoasă a lipsei de civilizaţie asupra „mito-
canilor”, noii îmbogăţiti sau săracii din mahalale semirurale, care, uitîndu-se la
Taraf Tv și la vedetele din Libertatea, visează la bogăţie, în loc să asculte simfonii
pe Radio România Muzical. Noii stîngiști wannabe îl rezolvă imaginîndu-se occi-
dentali, sincronizaţi cu tot ce se întîmplă în avangarda culturii anglo-americane,
ca și cum ar fi deja de acolo, și proiectînd chestiile uncool asupra cocalarilor; in-
variabil, comparaţiile se fac cu Berlin, Londra, New York, Tokyo în locul compa-
raţiilor de bun simţ făcute cu capitale din proximitatea geografică și economică
(Sofia, Zagreb, Budapesta, Istanbul etc.); activismele „tinerei clase de mijloc” nu
sînt interesate să afle cum au depășit alte state emergente, cu o istorie asemănă-
toare, obstacole similare. Impresionanta creșterea economică a Turciei (devenită
deja a șaptesprezecea economie a lumii), care, pe timp de recesiune, a reușit o
creștere economică impresionantă de 7%79, dublă decît cea a Germaniei (3%),
campioana comunitară a creșterii economice, i-a lăsat rece pe urbani – caci, nu-i
așa?, ce anume am putea învăţa noi, snobii occidentalizaţi, de la o specie și mai
„retardată” de cocalari, cu muzici chiar mai proaste decît ale noastrei?
Pragmatismul agresiv, realismul blazat și individualismul cinic (care însă nu
atinge „realitatea ultimă” a familiei) al cocalarilor români au devenit uncool în
mediile urbane, fiindcă ne amintesc ceea ce sîntem cu adevărat și de unde venim,
că sîntem calici din Est intraţi de curînd pe o curbă emergentă și, prin urmare, o
ţară încă low budget, care nu-și permite activisme ecologiste pe picior mare, auto-
mobile pe curent, mîncare bio, acţiuni caritabile făcute la mama dracului, în An-
tilele Olandeze. Disparităţile sat-oraș, carenţele învătămîntului rural, abandonul
școlar, lipsa infrastructurii, noul cod al muncii și mai ales migraţia economică a
românilor, care în cele mai multe cazuri se duc afară la slujbe mult sub calificarea
lor reală etc., toate astea sînt neesenţiale, e mai important să iei atitudine faţă de
dispariţia micilor plantaţii de cafea din Antilele Olandeze, să sabotezi Nestle și
McDonald’s, să faci duminica tururi ecocicliste. Agenda activistă a clasei de mij-
loc românesti contează mai mult prin efectul ei terapeutic și sentimentul estetic
de occidental – decît prin rezultate practice.

Cocalarul, brand de ţară

Însă, indiferent ce am vrea, inhibaţi ca ţăranul în casa boierului, să demon-
străm, nu urbanii plecaţi în excursii psihedelice la Berlin sau falangele emigrante
de doctori și informaticieni din Canada se văd ca imagine a românului tipic, ci
„căpșunarii” în trening, care ascultă manele și coboară în șlapi din mașini scum-
pe. Imaginea asta, atît de reală în adevărul ei statistic, s-a lipit în afară ca stereotip
despre români și e greu de crezut că ceva ar putea s-o dezlipească curînd.
Ceea ce nu e neapărat nedrept. Parvenitismul și reperele valorice occidentale
învăţate din mers sînt realitatea în care trăim cu toţi – inclusiv elitele, chit că n-o

79
http://www.presseurop.eu/ro/content/article/348301-turcia-candidata-pentru-un-fotoliu-primul-
rand.

159
 recunosc; cu toţi am ieșit dintr-o ţară închistată într-unul din cele mai autiste sis-
teme socialiste din Est, o ţară care, mai mult de un deceniu după căderea comu-
nismului, a fost ţinută în carantină de vecinii ei bogaţi de la Vest – prin urmare,
de unde atîta „transparenţă” și „cultură critic-liberală”? De unde atîta „civilizaţie
urbană”, într-o ţară agrară în care orașele au fost populate semnificativ abia cu
30-40 de ani în urmă, de bunicii sau părinţii urbanilor de azi? Să nu mai vorbim
că și pentru sărac, și pentru bogat acum e mai bine economic și e omenește să vrea
mai mulţi bani. De asemenea, e de înţeles să vrei să te spargi în bani după ce ai stat
peste 20 de ani cu foamea-n gît, tot așa cum nu văd care e problema cu faptul de a
fi „îmbogăţit recent” – venim dintr-o societate, cea comunistă, în care clasele din
interbelic (oricum fragile și vai de steaua lor) au fost făcute varză și reconfigurate
după alte principii, mecanice și mai egalitariste, iar mobilitatea socială de acum,
i.e., parvenirea, e un lucru foarte frumos. În plus, nu toţi am avut șansa elitelor de
a ocupa poziţii cheie în sistem, care să ne permită să ne protejăm de insecuritatea
oribilă a vieţii în deruta tranziţiei, sau să privim superior la cum – după ce s-au
deschis graniţele Schengen – se chinuie „pulimea” să iasă din rahat, rupîndu-și
spatele în construcţii, în Spania și Italia, ca să își cumpere un Audi cu „climă
bizonică”, cu care să se laude-n concediile petrecute acasă, la ţară. E de înţeles să
etalezi chestii cînd atîta vreme ai fost privat de ele, e firesc să fii mai agresiv după
ce peste 20 de ani de recesiune ai luptat, închis în ghetoul tău de 23 de milioane
locuitori, să pui mîna pe resurse tot mai limitate, e normal să fii mai sălbatic și
„necivilizat”, cînd vreme de zeci de ani te-ai zvîrcolit în mizeria ta de păduche
complexat din Estul Sălbatic și nu ţi s-a dat voie să-ţi atingi fratele „civilizat”
din Occident. De asemenea, de ce ţi-ar fi rușine că ești șmecher și mai lunecos?
La urma urmei, nu e chiar atît de simplu să aderi la etica occidentală a capitalis-
mului – iar șmecheria și tupeul pot fi citite, în aceeași logică liberală occidentală,
ca „creativitate” si „determinare”; în plus, nu avem nici banii, nici stabilitatea și
nici plasele sociale de siguranţă ale altora, iar peste 10 de ani de derută, spaime
sociale și insecuritate n-au cum să nu lase în urmă o neîncredere bolnăvicioasă în
oameni – dar și un cinism, în ultimă instanţă sănătos80. E absurd să te raportezi
atît de obsesiv la Bruxelles și la un Occident cu care ai afinităţi limitate, în loc să
te uiţi mai atent la state emergente din vecinătate, cum ar fi Turcia, adevărata ca-
pitală a regiunii și, pe timp de criză, model de reușită economică – sau, de ce nu?,
la Rusia, unde ceea ce noi numim „cocalari” sau „noi îmbogăţiţi” au fost botezaţi,
admirativ, „glamur”.
Sîntem cocalari cu toţi, asta e brandul nostru de ţară emergentă, obișnuiţi-vă
cu ideea. Cît despre elitele mai vechi și mai noi, vorba unui amic – „Unde vă cre-
deţi? Mai dă-vă și-n pula mea”.

(25 ianuarie 2011)

80
http://www.youtube.com/watch?v=VHhvQcKkcd4.

160
 Veron ic a L A Z Ă R
Veronica Lazăr (n. 1984). Doctorand în filosofie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din
Cluj cu o teză despre filosofia istoriei în Iluminismul francez. A colaborat prin tra-
duceri din limbile engleză, franceză și spaniolă cu revista și editura Idea și cu revista
Cultura. Membru fondator al asociaţiei Proiect Protokoll.

Despre timpul săracilor

L oisirul, timp liber folosit neproductiv, era într-o vreme semn al distincţiei so-
ciale la fel de mult ca obrazul alb al doamnelor, vînătoarea de dragul amuza-
mentului sau cheltuielile de reprezentare, esenţialmente inutile. Ca ecou al acestei
tradiţii, timpul neocupat productiv al celor nedistinși a putut apărea ca o neobră-
zare. Dar cum neobrăzarea nu poate fi imputată ca neobrăzare, nici ca uzurpare,
în limbajul societăţii dreptului, e tratată atunci chiar mai brutal, ca furt. Timpul
nemuncit al omului născut pentru a munci e o insultă incriminată ca hoţie.
Să lăsăm deoparte că timpul liber al unui șomer sărac e unul silit, frustrat
de savoarea loisirului și de acel detaliu mărunt ce face din posibilitatea de-a dis-
pune de propriul timp, definitorie pentru clasele superioare (astăzi torturate de
o compulsie spre muncă, uitînd de acel firesc indiciu tradiţional al statutului), o
substanţă a superiorităţii lor, și anume averea.
Trîndavilor din clasele elegante le stîrneau o spaimă amestecată cu silă ochii
săracilor fixaţi asupra toaletelor strălucitoare. Simpla lor apariţie în centrul
orașului, la o oră cînd ar fi trebuit să se afle în custodia propriei slujbe, era la fel de
neliniștitoare și de suspectă pe cît era de intruzivă spaţial. Dar transgresiunea era
mai curînd un delict de vizibilitate: decenţa de clasă a săracilor, manierele care li
se impuneau, constau în bunul simţ fundamental de a rămîne nevăzuţi.
Astăzi, însă, celui ce-și petrece ziua la slujbă, prezenţa ori chipul omului
trăind în mizerie – chiar dacă el ar putea însemna un reproș mut și stăruitor
– nu-i stîrnește nici pe departe la fel de mult oroarea și indignarea ca evidenţa că
timpul săracului (adică al celui care nu muncește, fiindcă sărăcia devine, desigur,
pentru moraliștii de rea-credinţă, efectul imediat și univoc al refuzului voluntar
al muncii, al libertăţii de-a nu munci) e neocupat: deși în mod silit, și cu costuri
arzătoare, e totuși liber. E aproape firesc, deci, resentimentul invidios al salariatu-
lui faţă de șomer: șomerul e dovada dureroasă că există viaţă și fără muncă – cînd
viaţa n-ar trebui să fie posibilă în afara muncii, în afara înlănţuirii ei de muncă,
fiindcă numai munca ce o înlănţuie mai poate da un sens vieţii petrecute mun-
cind. Existenţa șomerului nu depinde îndeajuns de muncă. Ajutorul de șomaj e o
eliberare, o permisiune nemeritată și nedreaptă de-a trăi neocupat.
Prezenţa nu îi poate fi deci scuzată săracului decît prin stîrpirea cît mai de-
plină a timpului său cotidian – constrîngere care, numai ea, îi concede onora-
bilitatea și mîntuirea socială. Cu atît mai bine dacă asta înseamna obligarea lui
la o activitate „în folosul comunităţii” (adică neraţionalizată de piaţă și, practic,

161
 nefolositoare), care să-i condiţioneze accesul la mijloacele de trai și, pînă la urmă,
la viaţă. Nu munca utilă îl preocupă pe moralist; nu grija pentru productivitate, ci
teama că sărăcia s-ar putea converti într-un privilegiu.
E limpede astfel că un discurs cum e cel ţinut de Rodica Culcer la întîlnirea
dreptei din 18 ianuarie1 nu e un raţionament economic dubios sau greșit. Pur și
simplu, nu e un raţionament economic. Nu se încadrează în nici unul din clișeele
ideologice folositoare pentru justificarea ajustărilor cheltuielilor sociale. Denun-
ţul ei nu e nici vocea care, în numele unui neoliberalism coerent, dar fals, se ridică
împotriva oricărei forme de socializare economică – nu există societate, există
doar individul și familia sa, așa că individul ar face bine să-și poarte singur de gri-
jă și să nu dea socoteala nimănui; nu e nici poziţia chibzuită, mai puţin metafizică
și moralistă, a calculului economic ce conchide că prajitura e prea mică pentru
ca fiecare să primească o porţie pe măsura poftelor. (Și care s-ar vedea, desigur,
nevoită să calculeze cît anume cîștiga bugetul de stat din tăierea alocaţiei de șomaj
etc., sau, mai ales, ce și cît anume cîștigă economia din munca obligatorie de care
depinde viaţa angajatului.)
Nu, intervenţia șefei știrilor televiziunii publice, cu instrumentele profesio-
nale care-i stau la îndemînă – pe cînd o nouă emisiune Reflector?! –, judecă drep-
tatea socială după o cu totul altă măsură. Nu după valoarea economică produsă
sau nu în mod obiectiv, ori după impozitele pe care le plătește fiecare – nu, asta ar
însemna să calculeze –, nici după principiul neoliberal tranșant și cinic al sistării
totale a filantropiei de stat (chiar dacă și discursul ei, asemeni celui neoliberal,
transformă mutualitatea într-un raport inegal între cerșetorie și caritate). Nu,
dreptatea socială se măsoară, în termenii înţelepciunii de partid, după felul în
care asistatul își cheltuie banii. Mai precis, banii noștri, fiindcă noi, donatorii,
cetăţenii responsabili, vom rămîne cu ochii pe ei – și-i vom cere înapoi la cel mai
mic semn că sînt risipiţi la fel de neproductiv cum e risipit timpul. (Cumpără
șomerul alcool? Rău. Televizor cu plasmă sau benzină? E probabil mai bine. So-
cialmente mai demn. De ce n-am extinde acest control și la salarii? De ce-am mai
plăti salarii, pînă la urmă, acolo unde banii curg oricum pe apa sîmbetei?) Alcoo-
lul cumpărat din ajutorul de șomaj e o prelungire a insuportabilă a libertăţii.

(28 ianuarie 2011)

1
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/sefa-stirilor-tvr-despre-cum-le-dam-parintilor-
saraci-sa-bea-prin-circiumi-cum-arata-dreapta-violenta-57546.html.

162
 Iu l ia H AȘDEU
Iulia Hașdeu (n. 1969). Antropolog; a studiat și continuă să fie interesată de raportu-
rile între barbaţi și femei în comunităţile de romi, în mod special de transfigurarea
lor în caracteristici etnice și în forme de afirmare identitară. Lucrează în prezent ca
lector la Universitatea din Geneva, unde predă studii de gen.

Sexism, rasism, naţionalism – privire

dinspre antropologia feministă
Î n cele peste 250 de comentarii la articolul lui Adrian Schiop1, forumul cel mai
voluminos de la apariţia CriticAtac, se reproșează manelelor, printre altele, că
sînt de un sexism jignitor, transformînd femeia în marfă, de cumparat/vîndut
cu/pe bani. Altfel spus, ţiganii (ei) se poarta oribil cu femeile lor (sic!) și transmit
o imagine degrandantă, cu care femeile respectabile (noi) nu vor și nu se pot iden-
tifica. Se face referire la versurile „Banii frumoși se fac cu fete/ Trimite-le afară,
fără sentimente”.
Textul de faţă încearcă să explice pe scurt mecanismul social și politic al se-
xismului și conectarea lui cu alte forme de diferenţieri/inegalităţi care definesc
imaginarul colectiv al contemporanilor noștri: rasa (etnicitatea) și naţiunea, prin
aceasta deconstruind evidenţa atitudinii descrisă mai sus.
Afirmarea sistematică a inferiorităţii sociale și politice a femeii și identifica-
rea ei cu reproducerea, este o caracteristică dacă nu universală, atunci de o imen-
să generalitate. Matriarhatul nu pare să fi existat vreodată, în orice caz dovezi ire-
futabile nu există la gînditorii evoluţioniști din secolul al XIX-lea, care susţineau
că la începuturile umanităţii, aidoma amazoanelor descrise de greci, femeile se
organizau în grupuri autogestionate, erau războinice și ucideau noi-născuţii de
sex masculin. Aceasta idee pare mai degraba produsul fantasmatic al unei gîndiri
androcentrice, ce corespunde cu miturile multor populaţii, după schema conform
căreia femeile (sau prima femeie) aveau la începuturi o putere nemuritoare, care
corespundea cu haosul; însă barbaţii (sau un barbat) au reușit să pună mîna pe
secretul lor și să inverseze lucrurile, aducînd astfel ordinea necesară, adică Cultu-
ra. În schimb, existau – nu foarte multe – societăţi matrilineare (casa, bunurile,
numele se transmit în linia descendentă maternă), care sînt efectiv ceva mai ega-
litare, dar chiar și acolo reprezentarea politică, autoritatea familială, negocierea
intergrupuri sînt în mîinile barbaţilor (unchiul din partea mamei și nu tatăl, de
exemplu, poate avea o funcţie importantă).
În cadrul acestei asimetrii, sau mai bine spus, producînd-o, schimbul de fe-
mei, ne spune antropologul secolului XX Claude Lévi-Strauss, este un element
crucial – dă-mi o soră sau o fiică dacă vrei să fim prieteni, astfel o să fim rude și

1
http://www.criticatac.ro/3957/cum-au-ingropat-elitele-romaniei-manelele-o-poveste-cu-cocalari/.

163
 n-o să ne batem, tu o să ai o producătoare de bunuri, o reproducătoare și o bucătă-
reasă, iar eu o să am un partener de vînatoare și un aliat pe timp de război. Acesta
este, spune el, punctul alfa al umanităţii, ruperea omului de Natură și intrarea în
Cultură. Noroc cu asimetria sexuală că am ieșit din haos și animalitate! Dincolo
de societăţile „simple” discutate de Lévi-Strauss, și dincolo de obsesia de inspira-
ţie evoluţionistă de a vorbi de un punct alfa al umanităţii, putem extrapola fără
să greșim ideea circulaţiei femeilor între parteneri ai relaţiei de schimb care sînt
(cu foarte rare excepţii) bărbaţi. Femeile intră așadar, ca și alte obiecte, în relaţiile
de troc și comerţ – și, deci, sînt schimbate contra altor obiecte (scoici, turme de
animale, grîne, bani). Trafic, adică! Sînt schimbate, nu schimbă! Diviziunea se-
xuală a muncii, care atribuie astfel femeilor munca reproductivă (fizică și socială)
și bărbaţilor munca productivă, cu valorizările respective neechivalente, face din
femei, pretutindeni, o clasă inferioară bărbaţilor – chiar și acolo unde societatea
nu e organizată pe clase –, deoarece femeile prestează aceste servicii în general
în cadrul gratuităţii uniunii conjugale… Și totuși, ce pot ele să schimbe în relaţia
aceasta în care nu au prea multă marjă de autonomie? De la femeia culegătoare
din deșertul Kalahari la starurile feminine văzute pe sticlă, femeile au înţeles că
pot să-și negocieze privilegii (carne vînată, îmbrăcăminte, bani, libertate, poziţie
socială…) datorită serviciilor sexuale și domestice pe care le prestează. Categoria
e largă și include și suportul emoţional, afectiv, comunicaţional aferent. Raportul
dintre aceste două tipuri de servicii diferă, ca și modalităţile și cadrele de ne-
gociere, dar între femeia măritată de oriunde și prostituată există o continuitate
structurală, ne spune Paola Tabet. Și culmea, a doua s-ar putea să aibă mai multă
stăpînire asupra capacităţilor și competenţelor ei, și să le negocieze mai bine decît
prima, în avantajul propriilor libertăţi.
Deci, într-un tablou de ansamblu, sexismul este una din caracteristicile ce face
din puzderia de lumi și culturi o umanitate destul de omogenă… Mecanismul se-
xismului este însă în mod variat integrat în instituţii, la rîndul lor plasate în contex-
te istorice particulare. Una din aceste instituţii, poate cea mai importantă, este, așa
cum se înţelege din cele de mai sus, căsătoria între parteneri heterosexuali. Alta este
sistemul de iniţieri la statutul de adult: la unii ritualuri complicate, la alţii școala,
instituţii bazate de fiecare dată pe o concepţie despre viaţă, minte umană, loc al
omului în univers (cosmologii, mituri, religii) bine articulată, care legitimează or-
dinea existentă a lucrurilor și menţine ierarhiile sociale, de vîrstă, sex, statut.
În societăţile europene se întîmplă ceva foarte interesant odată cu revoluţiile
democratice de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, care fac să se nască conceptul
de individualitate: femeile încep să revendice ieșirea de sub această tutelă. Reven-
dicarile sînt prost văzute în ansamblul societăţii, care opune varii rezistenţe. Dar
una peste alta, în cadrul evoluţiei instituţiilor, ele fac posibilă încetul cu încetul o
anumită emancipare a femeilor ca indivizi – cîteodată încetineala e exasperantă
pentru o viaţă de om; în Elveţia, de exemplu, femeile au obţinut drept de vot și re-
prezentare politică la nivel federal în 1971, două cantoane care nu votaseră această
lege și nu au aplicat-o au fost somate s-o facă în 1990. Mai precis, a unora dintre
ele, îndeosebi a celor educate, din clasa de mijloc, burgheză, a societăţii.

16 4
 Școala primară obligatorie va avea un rol important în crearea unui cadru
formal pentru acest proces. Apoi industrializarea și valorizarea mîinii de lucru
feminine pentru anumite industrii – mai ieftină, mai eficace… Însă ce se dă cu o
mînă se ia cu cealaltă, iar egalitatea de drepturi nu corespunde egalităţii de fapt.
Crearea statelor naţionale și a coloniilor începînd cu secolul al XIX-lea replasează
capacităţile reproductive ale femeii în prim-plan și avînd noi mize, care depașesc
familia, neamul, proprietatea – Naţiunea are nevoie de fii care să fie soldaţi și
administratori: naţiunea însăsi e o mamă, corpul femeilor este baza ei. Burţile
femeilor devin o problemă de stat, femeile sînt păstratoarele oficiale ale purităţii
naţiei și rasei.
Cele două războaie mondiale au radicalizat această schemă, în pofida unei
tot mai mari prezenţe a femeilor în spaţiile pînă atunci rezervate bărbaţilor (de
la munca retribuită, în care, de altfel, ele înlocuiesc pe cei deveniţi soldaţi, pînă la
sport, de exemplu). Naţiunea e un soi de cont deschis, gata mereu să alimenteze
reabilitări de imagine de sine, diferenţieri faţă de un străin fantasmat și omogeni-
zări interioare, care, obligatoriu, se bazează pe aportul femeilor ca reproducatoa-
re. Orchestrate de bărbaţi (conducători luminaţi!), naţiunile europene trebuiau să
producă, după al Doilea Război Mondial, o nouă forţă de muncă – burţile femeilor
trebuie încă o dată să răspundă acestei datorii. Fetușii înșiși sînt subiecţi ai naţiu-
nii, cum spunea un slogan croat în 1991. Româncele o știu prea bine! Și tot derivată
din rolul de reproducătoare și păstratoare ale naţiunii, atribuit peste tot femeilor,
apare și utilizarea violului ca armă împotriva dușmanului – prin injosirea femeilor
celuilalt, virilitatea naţională iese biruitoare, precum în masacrul, paradigmatic în
acest sens, din Bosnia anului 1993, în care, într-o uzină dezafectata din Potocari,
soldaţii sîrbi sub comanda lui Radovan Karadžić au violat timp de mai multe luni
cîteva sute de femei din Srebrenica, după ce le împușcaseră fiii și soţii.
Nu vă gîndiţi să căutaţi răspunsuri inspirate de experienţa personală la aceas-
tă ecuaţie sexism universal – identitate naţională. Fiindca n-o să scăpaţi de ur-
mătoarea capcană! Sub forma unui bine cunoscut mecanism de apărare, cu toţii,
bărbaţi sau femei, vom găsi suficiente motive să ne consideram „în afara” ei…,
deoarece dominaţia, exploatarea, fac parte, în societatea noastră, valoric vorbind
(și de multe ori strict declarativ, într-un decalaj imens faţă de practicile concrete),
din categoria intoterabilului… Plasîndu-ne fantasmatic în afară, avem posibilita-
tea să spunem: „nu sînt eu cea exploată, vîndută, traficată, ci este ea, cealaltă – o
femeie amarîtă, fără cultură, fără educaţie”. Noi trăim într-o societate civilizată,
care respectă femeile (de accea le plătește cu pînă la 30% mai puţin, de aceea
munca domestică e făcută doar în proporţie de 10% de bărbaţi, iar reprezenta-
rea politică în parlamentele europene nu atinge nici măcar în ţările scandinave
50%). Și putem inventa comparaţii de situaţii în care să ieșim aparent în cîștig de
cauză, să ne reafirmăm superioritatea imaginată, ignorînd comparaţia mecanis-
melor de funcţionare. Exemplele de tipul „oglindă-oglinjoară, nu sînt eu cea mai
emancipată femeie din ţară?” sînt nenumarate – ele redefinesc, de fiecare dată, o
imagine deformată a femeilor neeuropene, menită să puna o distanţă între Noi
și Ei… Mass-media, politicienii și oamenii de rînd devin brusc feminiști cînd au

165
 de-a face cu femei musulmane ce poartă hijab sau cu ceremonii de căsătorie între
adolecenţi romi, intrumentalizînd chestiunea egalităţii de sexe ca să stigmatize-
ze populaţii indezirabile, dar nu vor să admită existenţa inegalităţilor de gen în
ograda proprie… Să ne amintim de nunta Anei Maria Cioabă, din 2003; ce mai
zarvă, ce mai indignare, ce mai năpustiri să salvăm femeile rome de bărbaţii lor!
Femei rome despre care știm de fapt atît de puţine lucruri și pe care le privim, în
cel mai bun caz, prin ochelarii romantici de genul celor propuși de Emil Loteanu
în filmul Șatra. Drapelul nobil al drepturilor femeii și copilului ne dă în plus, și
în mod pervers, conștiinţa de a fi de partea cea „bună” a baricadei. Rasismul e,
așadar, rezolvarea nefericită a ecuaţiei!
Revenind la manelele noastre, nu e vorba de a accepta dominaţia masculină
la romi sau în alte medii marginalizate, ci de a plasa aceste raporturi în contextul
lor specific social, politic, economic – de a înţelege sensul acestora într-o logică a
organizării, a supravieţuirii, a construirii unui tot cultural. De a vedea, de aseme-
nea, prin prisma comparativismului antropologic pe care l-am schitat rapid mai
sus, că dominaţia masculină nu e cuibărită la romi, populaţii afro-americane sau
indigene, la muncitori în șomaj etc. A ne focaliza atenţia pe un pretins accent al
sexismului la Ei, prevalîndu-ne de un soi de feminism decontextualizat și dezin-
carnat, reprezintă o alunecare în naţionalism și rasism. Să respingem o discuţie
despre manele pe motiv ca sînt misogine este încă o dovadă de ipocrizie și de in-
ventare a unei pubele sociale pentru a ne detașa de un obiect de interes intelectual,
cultural, politic, atît în privinţa manelelor ca fenomen cultural local, al raporturi-
lor dintre sexe în grupurile rome, cît și în cea a dominaţiei masculine ca trăsătură
definitorie a societăţii. Scopul ultim al acestei respingeri este să ne autoîntreţinem
iluzia satisfăcătoare și glorificatoare a superiorităţii.

(24 ianuarie 2011)

166
 C or nel BA N
Cornel Ban (n. 1973). Doctor în știinte politice (University of Maryland), speciali-
zarea economie politică. Actualmente este director adjunct al programului de Studii
de Dezvoltare al Universităţii Brown (SUA). A publicat și are în curs de publicare
proiecte de cercetare pe teme legate de migraţie, dinamica economiei sociale europe-
ne, dezbateri economice în puterile economice emergente, guvernanţă transnaţiona-
lă în Europa și transformările recente ale economiilor din periferia meditereaneană
și sud-est europeană. Contribuţiile sale în domeniul politicilor publice se pot găsi pe
www.cogitus.ro, iar cele de jurnalism în Dilema veche, Osservatorio sui Balcani și
Financial Times.

Pentru munca sindicalizată: motive

nediscutate
E ste de netăgăduit că practica vieţii sindicale din România nu este coborîtă
dintr-o fantezie scandinavă, și presa a semnalat, adesea cu argumente re-
lativ solide, episoade politice și judiciare triste din viaţa unor lideri sindicali. În
același timp, ideea că sindicatele sînt un fel de nisip aruncat în pistoanele econo-
miei și societăţii este des auzită în dezbaterile curente despre politicile publice.
Potrivit unei opinii populare în unele segmente ale cîmpului politic, de afaceri
și jurnalistic, dar și în feedback-ul dat de instituţiile financiare internaţionale1
și de economiștii neoclasici occidentali2, munca sindicalizată și mai ales forme
de negociere colectivă situate deasupra firmei ar fi obstacole în calea dezvoltării.
În numele acestui principiu se cere tot mai mult îngrădirea dreptului la liberă
asociere în sindicate și mutarea negocierii la nivel de firmă. Din nefericire pentru
susţinătorii acestui argument, probele empirice culese din experienţa altor state
dau de înţeles că virtuţile sindicalizării merită scoase la lumina în dezbaterea
publică.
Nu mă voi referi în această intervenţie la lucruri evidente, precum potenţialul
absolut unic al sindicatelor independente de a asigura o apărare instituţionalizată
a celor care trăiesc din muncă salariată, aspect cu atît mai important în ţări cu
o democraţie reprezentativă profund viciată, cum este cazul României. Dimpo-
trivă, analiza mea va fi axată pe cinci argumente mai puţin intuitive pentru care
cred că ostilitatea de principiu faţă de sindicalizare este normală.

Sindicalizare, profitabilitate și productivitate

Mai întîi, sindicalizarea nu afectează negativ productivitatea și profitabili-
tatea decît în ţări unde relaţiile dintre capital și muncă sînt extreme de instabile,

1
http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=636159.
2
R. Vedder and L. Gallaway, „The Economic Effects of Labor Union Revisited”, Journal of Labor
Research, vol. 23, nr. 1, 2002.

167
 descentralizate și dereglementate (cum ar fi SUA sau Marea Britanie3). Dimpo-
trivă, așa cum arată experienţa economiilor de export (Germania, Japonia, Core-
ea de Sud, Suedia), sindicatele măresc productivitatea muncii4. Acest rezultat se
obţine prin rolul sindicatelor în asigurarea predictibilităţii costurilor salariale și
a creșterii neinflaţioniste a salariilor, difuzia inovaţiilor tehnologice și pregătirea
lor profesională continuă. Prin contrast, descurajarea sindicalizării și descentra-
lizarea negocierii salariilor are efecte nedorite asupra raportului productivitate-
salarii. Astfel, constrîngerea sindicalizării și descentralizarea relaţiilor de muncă
în Marea Britanie a dus, în anii nouăzeci, la o creștere mai mare a salariilor în ra-
port cu productivitatea decît în Irlanda, unde negocierea colectivă a contractelor
la nivel naţional cu sindicate puternice a dus la rezultate mai bune.5

Sindicalizare, macrostabilitate și interesele sectorului privat

În al doilea rînd, compromisul social dintre muncă și capital prin intereme-
diul sindicatelor și instituţiilor neo-corporatiste nu este doar o parte a agendei
politice social-democrate. Contrar clișeelor ideologice prevalente în România, în
multe ţări europene dezvoltate acest compromis a fost căutat atît de guverne de
stînga, cît și de dreapta. De ce? Un argument care se desprinde din cercetările în-
teprinse în ultimele trei decenii arată că în ţările cu sindicate puternice, care par-
ticipă în instituţii de dialog social (de tip CES6), găsim o mai mare probabilitate de
success în prevenirea unor rate ridicate ale inflaţiei7, în reducerea inegalităţilor
sociale8 și în aplanarea militantismului de ansamblu al angajaţilor9. De pildă, este
un fapt de netăgăduit că fenomenala creștere a economiei germane în deceniile
postbelice, sau a celei irlandeze în ultimele două decenii nu pot fi imaginate fără
parteneriatul social sindicate-patronat la nivel naţional10. Centralizarea este im-
portantă pentru că în lipsă ei sindicatele de firmă au toate motivele să liciteze în
sus salariile, lăsînd patronatul și guvernul cu mijloace mai ineficiente de control
a inflaţiei decît negocierea colectivă centralizată11. De asemenea, un studiu foarte
citat a adus dovezi puternice că descentralizarea relaţiilor sindicate-patronate nu
este în interesul general al patronatelor dintr-o economie bazată pe o dezvoltare
industrială tot mai complexă (este și cazul României), întrucît descentralizarea

3
http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1001419.
4
C. Doucouliagos and P. Laroche, „What Do Unions Do to Productivity? A Meta-Analysis”, Indu-
strial Relations: A Journal of Economy and Society, nr. 42, 2003, pp. 650-691.
5
L. Baccaro and M. Simoni, „Centralized Wage Bargaining and the «Celtic Tiger» Phenomenon”,
Industrial Relations: A Journal of Economy and Society, nr. 46, 2007, pp. 426-455.
6
http://www.ces.ro/.
7
Geoffrey Garrett, Partisan Politics in the Global Economy, Cambridge, Cambridge University Press,
1998.
8
J. Craig Jenkins, Bert Klandermans (eds.), The Politics of Social Protest: Comparative Perspectives on
States and Social Movements, Minneapolis, University of Minesota Press, 1995.
9
J. Alemán, „Labor Market Deregulation and Industrial Conflict in New Democracies: A Cross-Na-
tional Analysis”, Political Studies, nr. 56, 2008, pp. 830-856.
10
L. Baccaro and M. Simoni, op. cit.
11
Miriam Golden, „The Dynamics of Trade Unionism and National Economic Performance”, The
American Political Science Review, vol. 87, nr. 2, 1993, pp. 437-454.

168
ar declanșa o competiţie nedorită între firme pentru angajaţi calificaţi12. Faptul
că patronatele românești nu fac front comun în ofensiva antisindicală a ultimelor
luni invită la cercetare empirică despre interesele patronatelor, care ar avea de în-
văţat din aceste studii.

Sindicalizare și reforma statului

În al treilea rînd, sindicatele sînt în anumite condiţii un pilon al democraţiei
și bunei guvernări. Astfel, sindicatele au potenţialul de a asigura liantul dintre
clasa mijlocie și clasa muncitoare, variabilă asociată de politologi cu consolidarea
democraţiei parlamentare atîta vreme cît sindicalismul este de natură democrati-
că. Cazul fascismului, nazismului și peronismului „clasic” arată că sindicalismul
poate fi de natură anti-liberal-democratică atunci cînd este cooptat de partide po-
litice cu ideologii anti-liberale. Astfel, cu cît viaţă sindicală este mai democratică,
cu atît crește gradul de susţinere a democraţiei între membrii de sindicat care sînt,
ipotetic, socializaţi în practicile jocului democratic. De asemenea, cu cît gradul de
colaborare între sindicate și mișcări sociale democratice crește, cu atît crește efi-
cienţa acţiunii sindicale (chiar în condiţiile unei sindicalizări reduse), precum și
transparenţa, responsabilitatea și eficacitatea instituţiilor statului. Prin contrast,
izolarea sindicatelor de alte forme de organizare civică duce în mod inevitabil la
ineficienţa acţiunii colective pe termen lung (lucru scos în relief de „sindicalismul
fără aliaţi” din Rusia), și la cooptarea unei părţi a mișcării muncitorești de reţele
neo-patrimoniale ale clasei capitaliste oligarhice (cazul Argentinei sub Peron).13

Sindicalizare și pensionare anticipată

În al patrulea rînd, munca sindicalizată reduce riscul de pensionare anti-
cipată, un flagel care a afectat economia românească în ultimii ani, și care este
atribuit în mod eronat unor probleme de etică a muncii. Un studiu14 bazat pe
date extrase din cazul pieţei muncii din SUA, piaţă reprezentativă pentru condiţii
ostile sindicalizării, a arătat că pensionarea anticipată este semnificativ mai pro-
babilă în cazul angajaţilor care au suferit concedieri, au avut slujbe precare și nu
au făcut parte dintr-un sindicat înainte de împlinirea vîrstei de 65 de ani. În loc să
îi motiveze și mai tare pe angajaţi să lucreze cît mai mult timp, aceste experienţe
par să-i facă și mai expuși la tentaţia de a se retrage din cîmpul muncii. Șomajul
și slujbele precare par a afecta în mod semnificativ și negativ nu numai șansele
de reinserţie sau contul privat de pensie, ci și starea de sănătate fizică și psihică.
Este de asemenea clar din datele analizate că apartenenţa la un sindicat mărește
șansele de atașare de locul de muncă, precum și șansele de a beneficia de planuri

12
Torben Iversen, Jonas Pontusson, David Soskice (eds.), Unions, Employers, and Central Banks. Ma-
croeconomic Coordination and Institutional Change in Social Market Economies, Cambridge, Cam-
bridge University Press, 2000.
13
Cheol-Sung Lee, „Labor Unions and Good Governance: A Cross-National, Comparative Analysis”,
American Sociological Review, vol. 72, nr. 4, 2007, pp. 585-609.
14
http://www.ssc.wisc.edu/cde/cdewp/2010-14.pdf.

169
 de pensie privată atractive. Prin urmare, reducerea riscului pensionării anticipate
poate surveni nu doar prin represiune, ci și prin ameliorarea condiţiilor reale în
care poate fi constituit un sindicat.

Sindicalizare și satisfacţia la locul de muncă

În fine, studiile15 arată că sindicalizarea crește gradul de satisfacţie („ferici-
re”) al angajaţilor, în special al celor cu salarii mici. Și nu este vorba aici doar de
membrii de sindicat. Este evident că pentru aceștia munca sindicalizată asigură
un grad mai mare de siguranţă economică, reduce stresul la locul de muncă, prin
crearea de reţele de socializare întru solidaritate, înlocuiește competiţia indivi-
duală cu autonomia colectivă, reduce rata de angajare în regim temporar, reduce
riscul de depresie cauzat de alienarea faţă de firmă, oferind sentimentul de parti-
cipare în deciziile care afectează regimul muncii și proceduri de apărare colectivă
împotriva abuzului patronal. Ceea ce îi va surprinde și mai tare pe susţinătorii
unei perspective strict neoclasice asupra pieţei muncii este că veniturile salariale
nu au un efect moderator asupra acestor efecte ale sindicalizării. Dimpotrivă, cei
care simt gradul de satisfacţie cel mai ridicat sînt angajaţii sindicalizaţi cu sala-
riile cele mai mici. Există de asemenea consens știinţific asupra faptului că aceste
efecte pozitive au un efect de contagiune și în raport cu munca nesindicalizată.
Prin urmare, densitatea sindicalizării într-o ţară este un predictor robust al gra-
dului general de satisfacţie al participanţilor pe piaţă muncii din acea ţară.

Dar la noi sindicatele sînt altceva…

La cele spuse mai sus s-ar putea ridica o serie de obiecţii legate de specificul
local. S-ar putea spune, de pildă, că este greu să sindicalizezi munca într-o ţară
în care sindicatele sînt privite altfel decît în ţări cu tradiţie sindicală, din cauza
moștenirii comuniste sau a unor episoade de la începutul tranziţiei (precum mine-
riadele). În plus, pentru unii, sindicatele sînt încă asociate cu experienţa naţional-
stalinismului, cînd sindicatul juca rolul curelei de transmisie între puterea politică
și angajaţi. Prin contrast, în Occident există o tradiţie sindicală de tip grassroots și
numeroase cazuri în care partidele de stînga au fost construite pe baze sindicale.
Obiecţia cheamă la o mai bună politică de presă a sindicatelor, mai ales că
unele dintre ele au acces excelent la mass media, însă nu este întemeiată pe fond.
Teza asocierii sindicalism-comunism este greu de susţinut, dat fiind faptul că
sindicatele românești de după 1989 s-au definit nu ca succesoare ale sindicatului-
fantoșă naţional-stalinist, ci prin opoziţie cu el. Dacă tot este să vorbim de politica
memoriei, cum putem înţelege 1977, 1987 și 1989 fără referire la formarea de sin-
dicate și alte forme de organizare independentă a salariaţilor în faţa confruntării
cu represiunea statală?16

15
http://www.carpentersunion.ca/news_events/documents/0976_001.pdf.
16
Peter Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989, Itacha and London, Cornell Uni-
versity Press, 2005.

170
 În al doilea rînd, nu este evident de ce delegitimarea sindicalismului integrat
în aparatul statului autoritar trebuie să atragă de la sine delegitimarea sindicalis-
mului independent specific statului democratic. Dacă ar fi așa, atunci resurgenţa
fenomenală a mișcării sindicale în Italia, Spania, Portugalia și Germania ar apă-
rea ca un mister complet, dat fiind că regimurile autoritare care au guvernat aces-
te ţări în diverse momente ale secolului XX au avut și ele sindicate de tip „curea
de transmisie”, precum în România lui Nicolae Ceaușescu.17
În al treilea rînd, situaţia Jimmy Hoffa: dosarele penale ale liderilor de sindi-
cat delegitimează idea de sindicalizare. Legăturile dintre unii lideri de sindicat și
reţele criminale au fost în multe ţări foarte reale. Chiar zilele acestea, în România,
se discută despre legătură dintre un lider de sindicat și vameșii corupţi. Însă, dacă
acceptăm că faptele penale dovedite ale unor lideri de sindicat comise în legătură
cu poziţia lor subminează argumentul pro-sindicalizare, atunci ar trebui să fim
pregătiţi să acceptăm că faptele penale comise de patroni în legătură cu poziţia lor
subminează argumentele despre legitimitatea sectorului privat în economie.
În fine, să considerăm argumentul că în România ar trebui să fim sceptici
faţă de sindicalizare, dat fiind faptul că mineriadele au avut efecte dezastruoase
asupra democratizării. Trec peste faptul că sindicatele în ansamblu nu pot fi în-
vinuite pentru mineriade și peste uitata împrejurare că mișcarea sindicală a susţi-
nut odată Convenţia Democratică. Echivalentul asocierii sindicate-mineriade ar
fi că organizaţiile patronale sînt un risc pentru democraţie, dat fiind rolul orga-
nizaţiilor patronale în diverse puciuri militare moderne organizate cu precădere
la mijlocul secolului XX.

Ce e de făcut?
Cred că starea actuală a dezbaterii despre rolul sindicatelor în societate și eco-
nomie este sărăcită atît de adversarii sindicatelor, cît și de sindicate. Argumentele
expuse mai sus sugerează cel puţin două implicaţii observabile.
În primul rînd, contestarea sindicalizării ocultează contraargumente serioase
despre costurile economice și sociale semnificative ale descurajării sindicalizării.
Fără analiza empirică a acestor costuri dezbaterea va fi una strict ideologică.
În al doilea rînd, aceste argumente trimit întrebări grele în terenul partene-
rilor sociali și al statului, care au foarte multe de făcut pentru a evita plata unor
costuri socio-economice ridicate de pe urma desindicalizarii forţei de muncă în
România. Cît de viabil poate fi rolul de stabilizator macroeconomic al acordurilor
colective arătat de studii, atîta timp cît mișcarea patronală este mult mai dez-
articulată și mai puţin reprezentativă pentru membrii ei decît cea sindicală, iar
CES-ul nu este luat în serios de guvern? De ce sindicatele au o prezenţă robustă în
sectorul public și industrial postsocialist privatizat, dar au o istorie cam subţire

17
David Schoenbaum, Hitler’s Social Revolution: Class and Status in Nazy Germany, 1933-1939, New
York, W. W. Norton & Company, 1997, și Robert M. Fishman, „The Labor Movement in Spain: From
Authoritarianism to Democracy”, Comparative Politics, vol. 14, nr. 3, 1982, pp. 281-305.

17 1
 cînd vine vorba de sindicalizarea angajaţilor în investiţiile greenfield, în ciuda
unei legislaţii cu privire la condiţiile constituirii unui sindicat care este mult mai
favorabilă sindicalizării decît în ţările de origine ale multor multinaţionale? Cum
își mai poate imagina un lider sindical că poate apărea ca un credibil reprezen-
tant al angajaţilor pauperizaţi atîta timp cît acel lider este parte a clasei mijlocii
superioare și/sau afișeză un consum extravagant? De ce este sindicalismul româ-
nesc atît de puţin conectat la restul societăţii civile, la mediul universitar sau la
comunităţile locale?
În concluzie, recentele iniţiative politice de a reduce importanţa sindicalizării
sînt întemeiate pe considerente mai degrabă anecdotice. Literatură de specialitate
sugerează că, în anumite condiţii, sindicalizarea spaţiului în care ne petrecem cea
mai mare parte a timpului este o formă de adîncire a democraţiei, care nici mă-
car nu este întotdeauna opusă intereselor generale ale angajatorilor și care reduce
riscul apariţiei unor forme îngrijorătoare de decimare a forţei de muncă active.
Sindicatele românești au nevoie, în aceeași măsură, de profunde reforme interne,
care să le transforme în baza organizaţională de masă a salariaţilor, cît au nevoie,
din partea statului, de un mediu legislativ nerepresiv și de instituţii de dialog so-
cial care să fie întărite, iar nu eviscerate de stat. Pentru sceptici, o experienţă plină
de inspiraţie în acest sens ar fi o vizită de informare nu în Suedia, ci mai aproape
de casă, în Slovenia, ţară unde performanţa economică generală, competitivitatea
firmelor private, drepturile sociale, sindicalizarea și organizarea neo-corporatis-
tă a relaţiilor dintre capital și muncă merg mână în mână și constituie bazele unei
societăţi mai așezate, mai drepte și mai sănătoase decît ţări mult mai „bogate” din
zona occidentală a continentului.

(1 martie 2011)

17 2
 L iv iu VOI N E A
Liviu Voinea (n. 1975). A absolvit Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale din
cadrul ASE, București, iar în 1998 a obţinut titlul de Master în Administrarea Afa-
cerilor (MBA) la prestigioasa Stockholm University School of Business. La 24 de ani
a devenit doctor în economie la ASE. Are o specializare în sociologia bunăstării la
Universitatea București și o diplomă în statistică în știinţele sociale la University of
Essex, Marea Britanie.

Flexibilizarea pieţei muncii – o frază de

dînșii inventată
D ezbaterea publică pe teme economice din România este dominată în ultimele
săptămîni de modificările aduse Codului Muncii. Acestea nu sînt deloc puţine
(83 de articole sînt modificate, 29 sînt abrogate și 14 sînt adăugate) și sînt prepon-
derent în favoarea angajatorilor. Mottoul acestor modificări pare a fi flexibilizarea
pieţei muncii, o nouă formă de exprimare pentru fundamentalismul de piaţă. Gu-
vernul a găsit un nou fetiș și abundă discursurile radicale de tipul „flexibilizăm cu
orice risc” – un fel de imagine în oglindă a devizei revoluţiei socialiste cubaneze,
„socialismo o muerte”. Și totuși, flexibilizarea pieţei muncii, presupusă a se produce
prin noul Cod al Muncii, pare mai potrivită pentru versul celebru al poetului na-
ţional Mihai Eminescu: „[…] o frază de dînșii inventată”. Această referire nu este
deloc deplasată în contextul unui material academic despre Codul Muncii, mai ales
dacă ne raportăm la poezia din care provine, și anume Împărat și proletar.
O caracteristică principală a flexibilizării pieţei muncii este deschiderea către
locuri de muncă temporare, atipice (evidenţiată în Codul propus prin modifi-
cările aduse la articolele 31, 33, 44 și, mai ales, 80, 82 și 88). Angajatorul va avea
posibilitatea de a angaja aceeași persoană pe perioade determinate, pentru mai
mult de trei ori succesiv pe același post; perioada unui contract pe perioadă de-
terminată crește de la 2 la 3 ani; și nu se mai specifică activităţile care pot face
obiectul muncii temporare (extinzînd astfel sfera acestora). Trebuie menţionat
că eliminarea numărului de reînnoiri ale contractului de muncă pe perioadă de-
terminată contravine Directivei Consiliului European 1999/70/EC, prin care se
solicită existenţa în legislaţiile naţionale a unui număr maxim de reînnoiri.
Un efect pervers pe care îl va avea această așa-numită flexibilizare a pieţei
muncii va fi întoarcerea la situaţia existentă înaintea celui de al Doilea Război
Mondial, caracterizată de „proletarizarea” pieţei muncii. Nu este concluzia mea,
ci concluzia profesorului Andrés Rodríguez-Pose1 de la London School of Econo-
mics, care, într-o carte din 2002, apreciază, cu referire la politicile asemănătoare

1
Andrés Rodríguez-Pose, The European Union : Economy, Society and Polity, Oxford, Oxford Uni-
versity Press, 2002.

17 3
 de flexibilizare din alte state membre ale UE, că prin concentrarea formelor de
angajare atipică în rîndul femeilor, tinerilor, persoanelor în vîrstă și celor apar-
ţinînd minorităţilor naţionale, imigranţilor și persoanelor cu abilităţi scăzute, se
ajunge la segmentarea societăţii între „grupul A”, format din salariaţi stabili și în-
alt calificaţi, respectiv „grupul B”, format dintr-o subclasă de angajaţi temporari
și precari (în sensul precarităţii, insecurităţii locurilor de muncă). Proletarizare
este folosit aici cu înţelesul de marginalizare. Din ce în ce mai mulţi angajaţi se vor
simţi marginalizaţi, abandonaţi sau neprotejaţi, fără posibilitatea de a-și planifica
viitorul, trăind în incertitudine și la limita subzistenţei, sau sub aceasta. Angaja-
torii vor avea controlul, în detrimentul drepturilor și siguranţei angajaţilor, iar
inegalităţile sociale vor crește accelerat între angajaţii stabili și cei aflaţi într-o
formă precară de angajare. Rodriguez-Poze nu este singurul care gîndește așa.
Paolo Barbieri, de la Universitatea din Trento, scria în 20072 despre rezultatul
reformelor privind flexibilizarea pieţei muncii în alte ţări europene: „Rezultatul,
este acum larg recunoscut, a fost crearea unei pieţe a muncii duale, puternic seg-
mentată între cei din interior și cei din exterior, care duce la creșterea unor noi
forme de inegalitate socială, în special în acele ţări în care drepturile sociale sînt
strîns legate de poziţia ocupaţională – adică în ţările cu sisteme de bunăstare de
tip bismarkian din centrul și sudul Europei.”
Înainte de a avansa în analiza modificărilor aduse Codului Muncii, să clarific
de ce „flexibilizarea pieţei muncii” este o propagandă fără suport real. A spune că
o piaţă trebuie flexibilizată presupune că în prezent piaţa respectivă este rigidă.
Cum putem demonstra această aserţiune? Datele despre crearea și pierderea de
locuri de muncă, rata de înlocuire, rata de realocare și rata de vacantare ar trebui
să fundamenteze o astfel de analiză. Din păcate, aceste date nu sînt disponibile în
România – în pregătirea acestui eseu am solicitat datele respective de la Institutul
Naţional de Statistică și de la Banca Mondială și am primit același răspuns: nu sînt
disponibile sau nu sînt relevante. Analize similare din alte ţări se fundamentează
pe asemenea date3, sau le prelucrează. Curba Beveridge, care arată relaţia dintre
rata vacantării și rata șomajului, nu se poate calcula la noi din lipsa datelor. Alte
informaţii sugerează chiar contrariul unei pieţe rigide: cadrul actual al Codului
Muncii în România prevede de trei ori mai puţine zile de preaviz decît media
europeană și practic nici o compensaţie pentru disponibilizări individuale (cu ex-
cepţia unor cazuri specifice), prin comparaţie cu practica europeană, care prevede
acordarea unui salariu compensator la încetarea contractului de muncă4.
În acest caz, ne mai rămîn cîteva date statistice disponibile – în principal
rata șomajului și rata ocupării, prea puţine și uneori prea contradictorii pentru a
ajunge la concluzii inatacabile cu privire la rigiditatea pieţei muncii.

2
Paolo Barbieri, „Atypical employment and welfare regimes”, Equalsoc, Policy Paper, vol. 1, 2007.
3
Vezi, de exemplu, Javier Ortega, „Le marche du travail français dans (ou a traves) le mirroir bri-
tannique et espagnol”, Les papiers du CERC (Conseil de l’Emploi, des Revenus et de la Cohesion
sociale), nr. 2, Paris, 2004.
4
Vezi A. Kuddo, „Labour Laws in Eastern European and Central Asian Countries: Minimum Norms
and Practices”, SP Discussion Paper 0920, World Bank, 2009.

174
 De exemplu, ponderea angajaţilor cu contracte temporare este mult mai mare
în UE decît în România: 27% în Polonia, 17% în Slovenia, 15% media europeană
– faţă de numai 1,3% în România, în 20085. Însă și rata șomajului în aceste ţări
este mult mai mare decît în România – aproape 20% în Polonia, și cca. 10% media
europeană, faţă de 4% în România – la nivelul aceluiași an6. Iată că o pondere
mare a angajaţilor cu contracte temporare nu duce la scăderea șomajului, ci exact
la situaţia opusă. Este atunci justificat să creștem ponderea contractelor tempora-
re? Experienţa europeană ne arată consecinţele negative ale acestei dinamici.
Blanchard – actualul economist șef al FMI – și Landier, într-o lucrare de
referinţă, foarte tehnică7, asupra efectelor flexibilizării pieţei muncii din Franţa
prin introducerea pe scară largă a contractelor de muncă temporare, arată că
principalul efect a fost încetarea multor contracte de muncă pe perioadă nede-
terminată și transformarea lor în contracte pe perioadă determinată, cu conse-
cinţe în cele din urmă asupra creșterii șomajului. Locurile de muncă nou create
nu erau în realitate noi, ci proveneau din segmentarea celor existente. În Ger-
mania sau Austria, practic 100% din locurile de muncă nou create în anii ’90 erau
temporare, în timp ce locurile de muncă permanente au scăzut8. O mare masă de
angajaţi, în special tineri, au fost afectaţi, intrînd în morișca loc muncă temporar
– șomaj - loc de muncă temporar - șomaj. Rata de conversie a angajaţilor tempo-
rari în angajaţi permanenţi este de numai 33% în Franţa9, sub 40% în Grecia, dar
peste 70% în Belgia și 90% în Olanda. Diferenţa provine din măsurile active de
ocupare, în special cele de perfecţionare – un aspect relativ ignorat în România,
inclusiv în modificările la Codul Muncii. Pentru Italia, Barbieri și Scherer10 au
găsit că locurile de muncă temporare au înlocuit locurile de muncă permanente,
contrar așteptărilor autorităţilor, care sperau ca ele să-i readucă pe șomeri în
rîndul persoanelor ocupate. De altfel, firmele nu au stimulente pentru a transfor-
ma contractele de muncă temporare în contracte de muncă permanente11.
Probabilitatea ca un angajat temporar să se regăsească peste 2 ani în rîndul
șomerilor este de 1 la 412. Iar diferenţa nu o reprezintă cu precădere angajaţii
permanenţi, ci trecerea de la angajare temporară la altă angajare temporară sau
la inactivitate nerecompensată cu ajutor de șomaj.

5
Sursa: Eurostat, 2008.
6
Lăsăm aici deoparte problemele metodologice ale rate șomajului și relevanţa sa scăzută pentru Ro-
mânia din cauza economiei subterane, a ponderii mari a așa-zișilor lucrători pe cont propriu din
agricultură și a emigraţiei masive a populaţiei aptă de muncă. Pentru o analiză a acestora, vezi Liviu
Voinea, Sfîrșitul economiei iluziei, București, Editura Publica, 2009, cap. 5.
7
O. Blanchard și A. Landier, „The Perverse Effects of Partial Labour Market Reform: Fixed Duration
Contracts in France”, NBER (National Bureau of Economic Research) Working Paper 8219, Cam-
bridge, 2001.
8
Sursa: OECD, Employment Outlook, Paris, 2003.
9
P. Auer, „Employment revival in Europe: Labor market success in Austria, Denmark, Ireland and
the Netherland”, Geneva, International Labour Office, 2000.
10
P. Barbieri și S. Scherer, „Labour Market Flexibilization and Its Consequences in Italy”, European
Sociological Review, vol. 25, nr. 6, 2009, pp. 677-692.
11
A. Kuddo, op. cit.
12
S. N. Houseman, „Why Employers Use Flexible Arrangements: Evidence from an Establishment
Survey”, Upjohn Institute Working Paper, nr. 01-67, 2000.

175
 OECD13 admite că locurile de muncă atipice sînt disproporţionat de mult
deţinute de tineri, de femei și de persoanele slab calificate, iar ele oferă un acces
mai scăzut la beneficii precum concedii plătite, concedii de maternitate, con-
cedii de boală sau ajutoare de șomaj; de asemenea, oferă un acces mai scăzut la
training și introduc o sursă suplimentară de insecuritate, ducînd la dualizarea
pieţei muncii.
Capcana șomajului, o problemă reală în România (probabilitatea de rămîne
în șomaj este de 70%)14, nu va fi rezolvată prin locuri de muncă temporară, și nici
măcar nu va fi înlocuită de capcana locurilor de muncă temporare (contracte pe
perioadă determinată). Acestea reprezintă în sine o capcană, pentru că a avea un
loc de muncă temporar nu este o opţiune voluntară15, pentru că angajaţii au, ori-
unde și oricînd, aversiune la risc în raport cu locul de muncă. Așa cum experienţa
europeană arată, capcana șomajului va fi suplimentată prin capcana locurilor de
muncă temporară. Ambele vor crește în paralel, ducînd la excluziune socială mai
accentuată.
Mai mult, locurile de muncă temporare sînt mai prost plătite. În Raportul
OECD din 2006 este prezentat și un calcul clar: angajaţii temporari sînt plătiţi în
medie, în UE, cu 15% mai puţin decît angajaţii permanenţi, la aceleași caracte-
ristici individuale și pentru aceleași sarcini de lucru. Deși raportul acesta variază
între 6% în Danemarca și 24% în Olanda, în nici o ţară angajaţii temporari nu sînt
plătiţi la egalitate cu angajaţii permanenţi. Interesant este faptul că această medie
europeană de 15%, reprezentînd penalizarea la salariu a angajaţilor temporari are
un corespondent în România.
Am calculat impactul financiar al modificărilor aduse Codului Muncii. Am
folosit date (care vor rămîne confidenţiale) ale mai multor firme, inclusiv multi-
naţionale, care operează în România. Rezultatul este în medie este o economie de
15%-20% din costurile cu forţa de muncă.
Măsura cu cel mai mare impact este reducerea temporară a programului de
lucru la patru zile pe săptămînă (art. 52 (alin. 2)). Aplicată la maximum (în fie-
care săptămînă din an), această măsură ar reduce costurile cu forţa de muncă cu
20%. Tot art. 52 (alin. 4) permite posibilitatea suspendării contractului de muncă
din iniţiativa angajatorului și în cazul reducerii temporare a activităţii. Textul
modificat dă dreptul angajatorului de a nu justifica motivele reducerii sau în-
treruperii temporare a activităţii. Impactul acestei măsuri variază între 4% și 6%.
Posibilitatea de a plăti doar 75% din salariu într-o lună o dată la trei luni (art. 53
(alin. 1)) ar economisi între 3% și 5% din costurile lunare ale firmelor cu forţa de
muncă. Impactul acestor măsuri prezintă totuși restricţii de cumulare, întrucît
este greu sau imposibil ca ele să fie aplicate simultan. Aplicarea lor intensivă, dar
nu cumulată, duce la o economie între 15% și 20% pentru firme. Probabil că nu
se va ajunge pînă acolo, pentru că recursul la aceste măsuri din partea angajatori-

13
OECD, Employment Survey, Paris, 2002.
14
Documentată de autor într-o serie de studii pentru BNS.
15
OECD, Employment Survey, Paris, 2006.

176
lor nu va fi continuu. Există, desigur, și dificultăţi de extrapolare ale rezultatelor
obţinute prin analiza unor studii de caz; o altă metodologie de calcul oricum nu
ar funcţiona în absenţa unor date centralizate. Per ansamblu însă se poate afirma
că există un impact măsurabil al modificărilor Codului Muncii, și acesta este
semnificativ.
Dar orice economisire pentru firme, care provine din reducerea salariilor
(prin diferite mecanisme), reprezintă un cost pentru angajaţi. Economisirea res-
pectivă nu este un semn de creștere a productivităţii, ci un transfer de la angajat
la angajator. În acest sens, flexibilizarea pieţei muncii este în general redistribu-
tivă, de la deţinătorii forţei de muncă la deţinătorii capitalului; „flexibilizarea
pieţei muncii duce la dezbinare socială”, după cum scrie Robert Solow16, lau-
reatul Premiului Nobel pentru economie în 1987, criticînd politicile unilaterale
de pe latura ofertei (supply-side)17. O critică întemeiată a postulatelor economiei
pe latura ofertei, cu referire la Codul Muncii, face și economistul român Cornel
Ban18, de la Universitatea Brown din SUA. El critică de asemenea și încercarea de
a reduce puterea de negociere a sindicatelor19. Și nu întîmplător: sindicate mai sla-
be și absenţa negocierii colective înseamnă salarii mai mici. Acesta poate fi, fără
îndoială, visul unor angajatori și poate al unor factori de decizie din sfera publică
(firește, nu în anii electorali). Dar efectul în economie este contrar așteptărilor.
Nu trebuie să mă credeţi pe mine (deși aţi cîștiga timp), ci pe Christopher Pissa-
rides, laureatul Premiului Nobel pentru economie în 2010. Bean și Pissarides20
spun că o realocare a veniturilor de la salariaţi la deţinătorii de capital duce la
creșterea înclinaţiei de a economisi, scăderea consumului (în consecinţă) și, ca
urmare, la creșterea șomajului din cauza diminuării cererii.
Pissarides are un articol în 200121 în care demolează, cu analiză econome-
trică riguroasă, mitul conform căruia protecţia angajaţilor a contribuit la eșecul
adaptării pieţei europene a muncii la noile condiţii de concurenţă. Și Raportul
OECD din 199922 ajunge la concluzia că o protecţie mai strictă a angajatului nu
influenţează rata medie a șomajului și nici rata ocupării.
În fapt, protecţia angajaţilor reprezintă o formă de asigurare a acestora îm-
potriva riscului de pierdere a veniturilor, spune Pissarides. Această asigurare este
incompletă prin definiţie. Nici o piaţă nu e perfectă, iar piaţa pentru asigurarea
angajaţilor împotriva riscului de pierdere a veniturilor nu face excepţie. Instru-
mentele alternative cele mai uzuale pe această piaţă sînt: asigurarea de șomaj,

16
R. Solow, „Unemployment in the United States and in Europe. A Contract and Its Reasons”, CESifo
Working Paper 231, 2000.
17
O altă politică de pe latura ofertei cu rezultate proaste (nu a stimulat oferta) a fost și cota unică.
18
Cornel Ban, „Falsele profeţii ale flexibilizării Codului Muncii” (on-line: www.contributors.ro, 11
ianuarie 2011).
19
Cornel Ban, „Pentru munca sindicalizată: motive nediscutate”, (on-line: www.contributors.ro, 21
februarie 2011).
20
C. Bean și C. Pissarides, „Unemployment, consumption and growth”, European Economic Review,
vol. 37, 1993, pp. 837-859.
21
C. Pissarides, „Employment protection”, Labour Economics, vol. 8, 2001, pp. 131-159.
22
OECD, Employment Outlook, Paris, 1999.

17 7
 contribuţia pentru pensie, altele asemenea (concedii de maternitate, de boală
etc.). Tot Pissarides argumentează că un salariu constant este o asigurare împo-
triva fluctuaţiei veniturilor. Angajatul plătește pentru protecţia pe care o primește
prin acceptarea unui salariu mai mic pe durata activităţii sale productive, și este
compensat cu un venit cînd activitatea nu mai este productivă sau cînd este con-
cediat (sub forma plăţilor compensatorii sau ajutoarelor de șomaj). Teoretic, spu-
ne Pissarides, s-ar putea renunţa la protecţia angajaţilor prin varii prevederi ale
Codului Muncii dacă instrumentele alternative de asigurare ar funcţiona și ar fi
în creștere. Continuînd raţionamentul, cînd însă reducerea protecţiei angajaţilor
(prin modificarile aduse Codului Muncii) intervine într-o perioadă în care deja
au fost reduse alte mijloace de asigurare a angajaţilor, precum ajutorul de șomaj
sau pensia de stat, impactul este dublu. Ceea ce se pierde prin reducerea protecţiei
angajaţilor nu este compensat prin echivalent monetar, ci dimpotrivă.
Flexibilizarea perioadei de muncă este sinonimă cu flexibilizarea veniturilor
pentru angajat. Reiau: economia făcută de firmă este în realitate un tranfer de la
angajat la angajator. Economia pe ansamblu nu are beneficii din acest transfer,
dimpotrivă – ar putea avea pierderi.
O consecinţă neintenţionată, dar foarte probabilă, a flexibilizării pieţei mun-
cii este scăderea veniturilor bugetare, atît prin diminuarea cererii, cît și pentru că
unele locuri de muncă permanente vor fi înlocuite de locuri de muncă temporară,
cu salarii mai mici. Mai mult, insecuritatea locurilor de muncă se va translata și
în incertitudinea veniturilor bugetare, pentru că Finanţele nu vor putea anticipa
dacă un loc de muncă temporar existent în luna martie, să zicem, va mai exista
și în luna octombrie a aceluiași an – și, implicit, dacă va mai plăti impozite și
contribuţii.
Să recunoaștem: compromisul despre care vorbește Pissarides funcţionează
în România. Nu „flexibilizăm” în abstract, ci într-un context naţional specific.
Motivaţiile și implicaţiile protecţiei angajatului nu sînt aceleași peste tot în lume.
Ele depind foarte mult de condiţiile locale, de structura pieţei. Salariile sînt mici
prin raportare la media europeană, și protecţia anagajatului este, cel puţin la ni-
vel perceptiv, relativ puternică. Echilibrul poate fi schimbat, cu o protecţie mai
scăzută și salarii mai mari sau alte compensaţii financiare. Dar nu se întîmplă așa
– se va crea un dezechilibru, cu o protecţie mai scăzută și salarii mai mici (pentru
cei care prestează muncă pe perioadă determinată), într-un moment în care cere-
rea agregată nu și-a revenit.
Deci, chiar dacă aș putea accepta parţial argumentul necesităţii unei flexibi-
lizări a pieţei muncii (deși experienţa europeană arată eșecul unor astfel de aven-
turi), contextul este nefavorabil și momentul este prost ales.
Revin la Solow, care exprima abrupt un gînd pe care îl împărtășesc: „Orice
cîștig prin flexibilizarea pieţei muncii sau dereglementarea pieţelor va fi mai efi-
cient și mai ușor acceptat dacă se petrece într-un moment în care cererea agre-
gată este puternică și previziunile privind evoluţia pieţei sînt favorabile.” Latura
cererii nu poate lipsi la întîlnirea cu latura ofertei. Nu poţi să liberalizezi sau să te
faci că liberalizezi oferta atunci cînd nu ai cerere. În definitiv, companiile vor să se

178
ajusteze la o cerere mai scăzută și atunci vor să reducă din costurile non-salariale
cu forţa de muncă. Este de înţeles, dar rolul statului nu este de a se conforma,
intrînd într-o spirală de concedieri și în sectorul privat și în cel public (cum s-a
întîmplat deja în 2009 și 2010), ci de a lua măsuri pentru stimularea cererii.
Și așa începem să răspundem la întrebarea: „ce altceva putem să facem?”. Sînt
necesare politici de stimulare a cererii agregate, atît fiscale, cît și monetare. Din
păcate, noi punem căruţa înaintea cailor. Se aud promisiuni de reducere a fisca-
lităţii pe muncă (reducerea CAS ar trebui să fie, într-adevăr, o prioritate) după ce
economia își va fi revenit – mulţumesc, atunci acele politici vor fi pro-ciclice și
nu va mai fi nevoie de ele. În definitiv, pro-ciclicitatea politicilor publice a fost un
factor determinant al crizei pe care încă o traversăm, precum și un factor agra-
vant pe parcursul său. Mai mult, reducerea fiscalităţii pe muncă nu are efectul
scontat asupra creșterii ocupării decît în prezenţa mecanismului negocierilor
colective – altfel, reducerea de fiscalitate rămîne doar un cîștig pentru angajatori,
fără efect de antrenare în economie23. Interesant este și faptul că Pissarides apre-
ciază că o schimbare a structurii taxelor, în sensul introducerii sau accentuării
progresivităţii, ar fi de asemenea eficientă inclusiv în ceea ce privește scăderea
șomajului, dar numai în prezenţa negocierii colective. O reformă neutră buge-
tar, care ar schimba o cotă unică cu un impozit progresiv ar duce la o scădere a
șomajului cu 1% (calculele sînt făcute pe un model matematic, fără legătură cu o
ţară anume).
Firește, și firmele pot găsi alte căi de eficientizare a activităţii decît reducerea
costurilor cu forţa de muncă într-o ţară în care salariile sînt oricum mici și jumă-
tate din ele sînt de fapt impozitele către stat. Retehnologizare, investiţii produc-
tive, inovaţii, investiţii în cercetare-dezvoltare, formare profesională, creșterea
valorii adăugate a produselor – toate acestea sînt drumuri puţin bătătorite. Mo-
dificările aduse Codului Muncii sînt în fapt o subvenţie mascată pentru angaja-
tori, oferită în numele libertăţii pieţei. Dar dacă oamenii sînt angajaţi pe durată
determinată, mi-e teamă ca nu cumva și investiţiile astfel stimulate să fie tot pe
perioadă determinată – cum sînt, de altfel, și politicile publice.
Acest material a fost realizat în cadrul Proiectului POSDRU „Biroul pentru
observarea pieţei muncii și a calităţii locurilor de muncă”, beneficiar: Blocul
Naţional Sindical.

(1 martie 2011)

23
C. Pissarides, „The impact of employment tax cuts on unemployment and wages: the role of unem-
ployment benefits and tax structures”, European Economic Review, vol. 42, 1998, pp. 155-183.

179
 Ioa na V R Ă BI E SC U
Ioana Vrăbiescu (n. 1977). Absolventă a Facultăţii de Filosofie, Universitatea
București. A urmat masterate pe tema relaţiilor internaţionale și a politicilor de gen
și minorităţi la SNSPA, București. În prezent studiază într-un program doctoral în
domeniul politicilor comparate pentru minoritatea romă. Este feministă activistă și
iniţiatoare a proiectului site-ului www.feminism-romania.ro, urmărind implicarea
în domeniul social și cultural din perspectiva eticii și ideologiei feministe.

Argumentul feminist de la dreapta

la stînga
P entru că feministele din România sînt încă nevoite să răspundă neîncetat
la întrebarea „ce rost are feminismul?”, tind să cred că societatea este încă
foarte departe de a dezbate nuanţele statement-ului feminist. De aceea, nouă, fe-
ministelor, nu ne rămîne decît să vorbim ca niște moriști despre sufragete, des-
pre mișcările de eliberare, despre autonomia femeilor, despre cît de importantă
este discuţia despre viaţa privată în spaţiul public, făcînd mici istorioare și, ne-
supărătoare, neascuţite, afirmaţii despre egalitatea dintre femei și bărbaţi. Trăim
parcă într-un veșnic ev mediu al democraţiei, unde dacă pomenești de drepturile
omului ţi se rîde în nas, iar prietenii te bat condescendent pe umăr cînd spui că
violenţa domestică este o problemă politică.
Totuși, în umbra intelighenţiei românești, s-au dezvoltat filosofii, teorii poli-
tice și opinii clar pronunţate despre feminism. Cîteva femei și-au asumat destinul
susţinerii acestor poziţii. Este adevărat, trebuie să pătrunzi în scorbura academi-
că sau în perimetrul ONG-urilor pentru a vedea niște „fapte de arme”. În nici un
caz nu te poti aștepta ca cei îndrituiţi să facă demersurile necesare chiar să scoată
la iveală gînditorii sociali și politici de la catedră și să-i aducă în faţa marelui pu-
blic. Atunci, în lipsa unor dezbateri publice, hotărîtoare, feminismele se definesc
mai degraba în dialoguri virtuale.
Dar ce-i de făcut cînd specificul democraţiei românești te obligă să-ţi aproxi-
mezi ideologia după oferta pieţei? Ce faci cînd ideologiile, direcţii politice limpe-
de asumate de partide, nu există? În aceste condiţii, ce mai așteaptă femeile de la
actuala politică de stat? Vor ele liberalism? Vor capitalism? Vor protecţie socială?
Ce vor? De obicei femeile din politică vor cam ce vor șefii de partid; și atît. Cu
amar spun că nu a existat nici o politică publică îndreptată, dintr-o perspectivă
feministă, oricare ar fi ea (egalitaristă, liberalistă, radicală etc.), către bunăstarea
femeilor și creșterea autonomiei lor.
Într-o criza identitară ideologică, atunci cînd partidele politice nu-și mai pot
urma nicicum promisiunile făcute electoratului feminin, feminismul a jucat sin-
gura carte disponibilă: liberalismul. Încă de la începutul anilor ’90, feminismul
s-a definit ca liberal – răspunzînd astfel moștenirii comuniste: lipsa de autono-
mie. Regimul comunist însă a lăsat și alte traume femeilor din România: institui-
180
rea și oficializarea dublei zile de muncă (și la servici, și acasă), exerciţiul puterii
prin controlul reproducerii, valorizarea unui naţionalism care a conservat perfect
tradiţionalismul rolurilor de gen. Acestor intruziuni ale statului în viaţa privată,
deopotrivă simbolice și concrete, feminismul le-a replicat susţinînd independenţa
economică, autonomia femeilor și importanţa autodezvoltării personale.
Imprecizia cu care tranziţia către democraţie s-a mișcat de-a lungul primului
deceniu post-decembrist, efectele nocive ale unei politici economice corupte, au
completat tabloul discriminării femeilor și au adîncit diferenţele dintre femei și
bărbaţi. Trecerea masivă în șomaj a muncitoarelor din industria ușoară (datorită
privatizărilor și închiderii fabricilor) și retragerea lor fie în spaţiul casnic, fie în
economia informală, au marcat intrarea într-o modernitate netrăită de societatea
românească. Patriarhatul este o realitate cît se poate de prezentă în România zi-
lelor noastre, iar tranziţia doar a accentuat, în favoarea bărbaţilor, dezechilibrul
de putere.
Drepturile și libertăţile formale, cîștigurile feminismului „room-service”, asi-
gura doar parţial libertatea și nevoia de afirmare a femeilor. În plus, trecerea la
patriarhatul de astăzi, ajutată de inflexiunile neparticipative ale orînduirii naţio-
nalist-comuniste, fac din societatea românească o lume cvasi-inertă, incapabilă
să-și urmărească vreun bine comun. Femeile, în mod special, suferă de imposi-
bilitatea problematizării propriului statut, de înţelegerea solidarităţii dintre ele.
Lor li s-a sfărîmat orice punte de legatură cu sfera decizională, iar în plan etic au
rămas doar la nivelul de obiect al hotărîrilor, neinţelegînd cît de important este să
devină subiect al moralei, valorizînd astfel pretenţia unui alt statut.
Feminismul socialist caută să ofere soluţii politice care se îndreaptă mai ales
către rezolvarea nevoilor femeilor ca femei în societate. Ele alcătuiesc o clasă so-
cială și politică. Critica feministă de stînga se adresează, în același timp, capita-
lismului și patriarhatului, amîndouă făcînd ca produsul muncii femeilor să le fie
dublu înstrăinat. Genul și clasa se intersectează, producînd inegalităţile sociale.
Înţelegerea unei comuniuni de interese și valorizarea solidarităţii în urmărirea
unui bine împărtășit este ceea ce ar putea aduce o schimbare.
Odată cu distanţarea în timp de discursul comunist, cu schimbarea structu-
rilor sociale – nu neapărat înspre democraţie, așa cum era ea înţeleasă și sperată
în spaţiul estic –, discursul despre egalitatea de șanse dintre femei și bărbaţi în-
cepe să fie plauzibil. Abia după refacerea structurală a societăţii „în tranziţie”
se poate vorbi de o acţiune eficientă a politicilor de democratizare. Cît despre
politicile care privesc dimensiunea de gen, va trebui să mai așteptăm – singura
instituţie care urmărea asigurarea egalităţii de șanse între femei și bărbaţi, ANES,
tocmai s-a desfiinţat în 2010.
În condiţiile în care crizele economiei capitaliste zguduie fundamental fira-
vele democraţii post-comuniste, efectele nocive asupra femeilor sînt uriașe. Nu
știu dacă electoratul din România s-a hotărît să adere la o democraţie liberală.
Nu sînt sigură că instituţiile statului sînt în stare să gestioneze o realitate în care
femeile și copiii sînt cei mai afectaţi de dezastrul economic și politic. Dominarea
femeilor, politic (prin subreprezentare), economic și social, face ca miza libera-

181
 lismului să nu mai poată fi una reală. Este nevoie de implicarea statului pentru
a regla acest dezechilibru „de tranziţie” prin măsuri radicale: asigurarea cotelor
în Parlament pentru femei (minimum 40%), obligativitatea cotelor pentru femei
în managementul de vîrf al companiilor private care acţionează pe teritoriul Ro-
mâniei, educaţie școlară nesexistă, măsuri asistenţiale reale pentru familiile mo-
noparentale (dintre care 98% sînt mame singure cu copii), creșterea numărului
de creșe, grădiniţe, bone și alte instituţii de supraveghere pentru copii, asistenţă
medicală gratuită și obligatorie (una din trei femei suferă de o boală genitală, iar
România e campioană la cazurile de cancer de col uterin), bugetarea adăposturi-
lor pentru femeile victime ale violenţei domestice (1,2 milioane de femei în 2010)
și traficului de persoane, accesul egal pe piaţa muncii pentru femei.
O clasă politică este tratată diferit ca urmare a nevoilor diferite pe care le are.
Un feminism socialist în Romania de azi devine mai mult decît necesar, pentru
a repara ce se mai poate repara!!! Sărăcia și vulnerabilitatea nu trebuie să mai
fie apanajul femeilor singure, femeilor tinere, femeilor cu copii. Dacă 20 de ani
de democraţie liberală nu a făcut altceva decît să crească numărul femeilor care
ajung să se prostitueze, care cad victime ale traficului de persoane, care se retrag
în mariaje ce le asigură subzistenţa, care sînt primele ce hrănesc emigraţia mun-
cii, sacrificîndu-și calificarile, atunci sigur neo-liberalismul global și patriarha-
tul omniprezent, de care și politica românească este infestată, este cel vinovat.
Solidaritatea, empatia, compasiunea devin astfel valori care nu numai ca trebuie
recunoscute, dar privite ca esenţiale asigurării traiului decent. Valori ce se re-
flectă în ideologia socialistă democrată, unde feminismul își aduce contribuţia
hotărîtoare. Iar femeile trebuie să fie prezente pentru a-și prezenta și reprezenta
interesele, trebuie să fie în centrul atenţiei pentru orice politică echitabilă, justă,
umanistă.

(9 martie 2011)

182
 Ad i DOHOTA RU
Adi Dohotaru (n. 1983). Combinaţie de istoric, jurnalist, scriitor și activist social.
Toate în devenire.

8 pătrăţele de critică socială

Articolul de mai jos este o combinaţie de activism „de stînga”, jurnalism, eseis-
tică și scriitură non-ficţională, subsumabilă unui concept de istorie participativă
pe care îl voi detalia într-un alt con-text. O scurtă introducere este necesară pentru
a înţelege relevanţa acestei campanii, axată pe Parcul Feroviarilor din Cluj, al doi-
lea parc ca mărime al orașului, concesionat lui Árpád Pászkány, patronul echipei
CFR. Magnatul plănuiește să dezvolte în apropierea parcului un mall de aproa-
pe 20 de etaje, ce presupune o investiţie de aproximativ 80 de milioane de euro.
Acest spaţiu verde ar asigura accesul la mall pentru cîteva mii de oameni, care ar
vedea sportivi ai CFR în drum spre shopping. Eseul este despre tentativa clubului
de fotbal de a restricţiona accesul general și gratuit în parc, pe terenurile de fotbal
preconizate și destinate exclusiv sportivilor CFR, și despre eforturile activiste de a
bloca această apropriere privată și ilegală a unui bun public. Ulterior mobilizării
stradale, la care se face referire în articolul publicat pe CriticAtac, campania a
generat, mai ales datorită implicării membrului Grupului pentru Acţiune Socială
(GAS) István Szakáts, dar și a altor oameni, majoritatea tineri din „clasa creativă”
o cascadă de evenimente. Prin redactarea a sute de sesizări cetăţenești s-a produs
jamming-ul instituţiilor publice, s-au declanșat zeci de articole de presă, cîteva in-
terviuri la televiziuni, un picnic într-un mall pentru a protesta la adresa inexisten-
ţei spaţiilor publice înghiţite de noile spaţii ale profitului și consumului, s-au scris
eseuri în diverse reviste, s-au realizat conferinţe și ateliere, s-a declanșat un proces
etc., pe care le voi analiza în detaliu într-un alt eseu.
În final, aplicarea legii a condus la oprirea lucrărilor de amenajare a unor
terenuri de fotbal în beneficiul strict al clubului CFR, însă confruntarea este de-
parte de a se încheia. Parcul pare un teren viran, iar proiectul mall-ului care ar
sufoca zona se află încă în stand by, așteptîndu-se un moment propice, după în-
cheierea crizei economice.
Campania a avut loc în contextul în care GAS, din care fac parte, și-a propus
pentru 2011 „reaproprierea spaţiului public” drept una dintre temele majore. E o
temă care mă pasionează, pentru că spaţiul public – ca areal de socializare, parc,
loc de joacă etc. – a devenit unul dintre ultimele bastioane ale proprietăţii comune.
Dacă ideologii neoliberali & neoconservatori au vociferat asurzitor că cea mai bună
metodă de gestionare a resurselor e privatizarea lor, în ceea ce privește spaţiul verde
(ca să ne referim doar la această felie a spaţiului public) simţul comun al clasei de
mijloc concede că, mai degrabă, acesta trebuie să fie administrat în mod public și nu
prin apropriere privată. Pentru mine, ideea spaţiului verde ca proprietate colectivă
e foarte relevantă pentru tipul de stîngă pe care mi-o imaginez. E mai mult decît
183
 o stîngă a redistribuirii veniturilor, e o stîngă a predistribuirii proprietăţii, prin in-
termediul acelor commons la care fac referire anglo-saxonii, sau prin intermediul
proprietăţii „comunale” despre care pomeneau socialiștii români de la sfîrșitul se-
colului al XIX-lea, cînd influenţele socialiste marxiste se întrepătrundeau cu cele
anarhiste (de pildă, primul program ideologic al socialiștilor români revendica la
partea economică „trecerea proprietăţii statului în stăpînirea comunelor”). Cred că
dacă societatea românească devine convinsă de necesitatea și superioritatea gestio-
nării colective a spaţiului public, în comparaţie cu administrarea privată a resurse-
lor, acest principiu se poate extinde spre alte sfere sociale și economice, de aceea sînt
convins că reaproprierea spaţiului public este una dintre temele care pot relansa
stînga în spaţiul românesc și implicit un etos egalitar și comunitar.
Eseul din CriticAtac face referire la debutul evenimentelor și la motivaţiile
personale ale implicării activiste în ceea ce a devenit cea mai importantă campa-
nie activistă din Cluj legată de spaţiul public:
Aproape 60 de manifestanţi au protestat miercuri, 16 martie, împotriva in-
terzicerii accesului în Parcul Feroviarilor și tăierii copacilor din incintă. Grupul
pentru Acţiune Socială a iniţiat acţiunea de protest la care au participat mai bine
de 20 de jurnaliști, însă în comunicat am scris că susţinem doar protestul pentru a
nu „leza” persoane și asociaţii care nu acceptă o identitate de stînga, așa cum este
stipulat pe site-ul nostru. Mobilizarea a fost rapidă, de la o zi la alta, dar eficientă.
Eram destui universitari, în afară de GAS-iști erau FdP-iști, Protokoll-iști, de la
MindBomb, studenţi, cam toată lumea „bună”, dar fără forţă financiară din oraș,
care se putea mobiliza în mai puţin de 24 de ore. Marţi după-amiaza am aflat că
se taie iar copaci, așa că miercuri la amiază ne-am adunat în stradă. A fost un
timp concentrat și tensionat. Am lipit stickere pe un panou pe care erau înscri-
se propunerile participanţilor pentru parc, am forţat administratorii parcului a
cărui poartă era închisă cu lacătul să legitimeze legalitatea amenajărilor, s-a citit
declaraţia de opoziţie la închiderea parcului pentru lucrările ilegale ale clubului
de fotbal, se ofereau interviuri jurnaliștilor aflaţi într-un număr mare la protest.
Redau contextul protestului și propunerile protestatarilor. Parcul Ferovia-
rilor, al doilea parc ca mărime din Cluj după Parcul Central, s-a închis. Noul
concesionar al parcului, clubul de fotbal CFR, taie copacii din parc și plănuiește
construirea unei baze sportive care limitează drastic accesul gratuit în parc. În-
chiderea parcului, tăierea copacilor și amenajarea unei baze sportive sunt ilegale
pentru că Parcul Feroviarilor este clasat prin Planul Urbanistic General ca zonă
verde cu acces public nelimitat. Parcul Feroviarilor a fost concesionat în 2010 că-
tre clubul de fotbal CFR 1907 deţinut de către Pászkány Árpád. Parcul este clasi-
ficat nu doar ca spaţiu verde, ci și ca monument istoric. Prin certificatul de urba-
nism orice modificare adusă în parc are nevoie de avizul Comisiei de urbanism
din cadrul Primăriei Cluj-Napoca și de un aviz de la Comisia Monumentelor. În
acest moment, a fost solicitat de la Primăria Cluj-Napoca doar un certificat de ur-
banism și nu există nici o solicitare de amenajare a spaţiului, după cum nu au fost
depuse un proiect și o cerere de avizare la Comisia Monumentelor Istorice. Pînă
la obţinerea avizelor, orice amenajare sau tăiere de copaci este ilegală.

18 4
 Norocul nostru a fost că la manifestare a venit poliţia, care a dorit să îl amende-
ze pe unul dintre protestatari, actorul Luci Rad, pentru că dădea fluturași șoferilor
care încetineau să vadă ce facem. Nu toţi încetineau, alteori erau realmente blocaţi
pentru că jucam demonstrativ miuţă în mijlocul străzii, tocmai pentru că poarta
parcului era închisă și nu aveam unde să ne desfășurăm. Poliţiștii au fost interpelaţi
rapid de manifestanţi și jurnaliști. I-am întrebat de ce se dorește amendarea unui
manifestant și nu e sancţionată conducerea clubului pentru că ţine un spaţiu public
închis. Poliţiștii au vorbit cu administratorii parcului care au deschis în cele din
urmă poarta, pentru că nu aveau temei legal pentru închiderea parcului.
Am intrat în parc. Zeci de copaci au fost tăiaţi fără aprobări, iar conducerea
clubului a început să amenajeze un prim teren de fotbal, însă unul îngrădit. De
asemenea, fără autorizaţie. Comisarul regional al Gărzii de Mediu, Viorel Pleșca,
a explicat ziarului Adevărul că este legal ceea ce fac reprezentanţii clubului CFR:
„În urmă cu cîteva săptămîni, vîntul a rupt crengile mai multor copaci și a fost ne-
voie de o ecologizare a zonei. Cei de la CFR fiind administratorul parcului, în baza
unui contract de asociere, au tot dreptul să igienizeze zona, din moment ce este
vorba de o investiţie în interes naţional. Condiţia este ca în cazul tăierii unor copa-
ci care încurcă amenajarea bazei sportive, să fie plantaţi alţii, în alt loc. Suprafaţa
spaţiului verde nu are voie să fie redusă”, a spus acesta3. Așadar, potrivit Gărzii de
Mediu cîteva zeci de copaci, care se aflau pe amplasamentul terenurilor de fotbal
proiectate pentru sportivii CFR, au fost rupţi din rădăcină de vînt [valul de sesi-
zări a schimbat depoziţia Gărzii, s-a constatat tăierea ilegală a copacilor și sistarea
lucrărilor]. Același ziar arată că clubul de fotbal plătește concesiunea la un preţ
modic, doar 1,19 euro pe metrul pătrat, preţ considerat un chilipir de specialiștii în
afacerile imobiliare. Parcul Feroviarilor se întinde pe 5,3 hectare, iar preţul anual
pe care Paszkany îl va plăti pentru el este de circa 64.000 de euro. Parcul a fost con-
cesionat de la Compania Naţională de Căi Ferate „CFR” S.A. – Sucursala Regio-
nala CF Cluj, în 2006, cînd secretar de stat responsabil cu infrastructura feroviară
era Constantin Dascălu, un apropiat al lui Árpád Pászkány, pentru care a și lucrat
între 2000 și 2005, la firma Ecomax. Concesiunea a generat discuţii în presă încă
din 2007, cînd s-a aflat despre afacere. După scandalul din presă, afacerea a fost
pusă „la păstrare”, pînă anul trecut, cînd s-au semnat actele unui nou contract de
concesionare care stipula preluarea parcului de către clubul de fotbal CFR.
Un comunicat de presă al clubului face referire la faptul că CFR va investi
suma ameţitoare de 2 milioane de euro în Parcul Feroviarilor. Nu se face nici o
referire la limitarea accesului pe terenurile de sport, iar chestiunea avizelor obli-
gatorii este eludată. Astfel, situl „își va recăpăta funcţiunea de parc, refăcîndu-se
împrejmuirea, terenurile de fotbal pe zgură și pe gazon care existau, terenurile de
tenis, patinoarul natural, locurile de joacă pentru copii, fîntîna arteziană, se va
regazona tot parcul, se vor planta arbori și arbuști ornamentali, se vor reface aleile
și iluminatul și se va reface digul de pe malul Someșului, care se va transforma
într-o zonă de promenadă, iluminată și cu bănci, iar clădirea administrativă de la

3
http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/Paszkany-parcul_inapoi_0_445156017.html.

185
 intrarea în parc va fi renovată. Îi vom reda parcului strălucirea de altădată”4, afir-
mă președintele clubului de fotbal, Iuliu Mureșan. Nici un jurnalist nu pomenește
în presa de ieri și de azi că Pászkány are lîngă parc un teren mai mare decît zona
verde concesionată și că plănuiește acolo construirea unui complex imobiliar
imens, cu zgîrie-nori de 20 de etaje, o investiţie anunţată înainte de criză, esti-
mată la 80 de milioane de euro și promovată drept o necesitate de dezvoltare a
orașului, în contextul în care zona Pieţei Abator este deja sufocată de trafic, iar
cartierul Mărăști din apropiere nu dispune de vreun parc, în afara modestelor
părculeţe și locuri de joacă.
Primarul PDL al Clujului, Sorin Apostu, declară evaziv că a cerut un control
pentru a vedea dacă au fost doborîţi de vînt copacii sau au fost tăiaţi și că nu vor
fi autorizate lucrări care să schimbe destinaţia parcului ca spaţiu verde cu acces
nelimitat. Declaraţia e ambiguă, în contextul în care se știe deja că au început
lucrările și că a fost îngrădit un prim teren de fotbal, ceea ce contrazice pretenţia
declarativă a municipalităţii de a avea un parc cu acces nelimitat. De asemenea,
știind că toate lucrările au nevoie de aprobările Comisiei Monumentelor Istorice,
primarul ignoră cu bună-știinţă că nu s-au obţinut avizele.

Egalitate și armonie
Cîteva raţiuni personale pentru care am intrat în campania de „salvare” a
Parcului Feroviarilor, mai ales că încerc de cîţiva ani să îi mobilizez pe oameni
să protesteze împotriva privatizării fostului Orășel al Copiilor. Am opt pătrăţele
pe abdomen și sunt mîndru de asta. De cînd eram puștan am făcut sport, într-
un cadru organizat sau nu. Am practicat cîţiva ani atletism și am prins cîteva
campionate naţionale, cîţiva ani de volei, timp în care am participat la întreceri
regionale și naţionale, cîteva luni de fotbal la Universitatea Cluj, cu o generaţie
bună de fotbaliști care a devenit ulterior campioană a ţării la nivel de juniori.
Am jucat baschet în curtea școlii cu jucători talentaţi care au prins echipa mare a
Universităţii Mobitelco și au reprezentat România la meciuri internaţionale. Sînt
un „fioros” jucător de ping-pong, spaima familiei, fac drumeţii cu bicicleta în
pădurile din preajma Clujului și în Munţii Apuseni. Într-o vreme îmi plăcea să
mă caţăr alături de cîţiva prieteni montaniarzi, deși nu eram foarte talentat. Par-
ticip la maratoane montane, mai grele dar mai spectaculoase decît cele de șosea.
Iar cînd alerg prin pădure văd căprioare și veveriţe pe care retina le absoarbe. O
săptămînă fără sport mă depresează. Deși concepţia mea despre sport e apropiată
de idealul amatorismului coubertian, nu exclude însă sportul profesionist. Dar,
în principiu, prefer ca praxis și concept sportul de masă, fără mize financiare, ca
activitate educativă uneori, ca joc și joacă alteori.
În concepţia mea, cooperarea dintre participanţi prevalează competiţiei. Mă
orientez după principiile estetice și pedagogice care se regăsesc în sintagmele
antice mens sana in corpore sano (o minte sănătoasă într-un corp sănătos) și kalo-

4
http://cfr1907.ro/ro/stiri/1772/comunicat/.

186
kagathia (o îmbinare între bine și frumos), așadar sportul presupune un ideal de
cetăţenie și de dezvoltare personală armonioasă. Concordanţa dintre dezvoltarea
intelectuală și cea corporală și cultul pentru o apariţie fizică plăcută ochiului, în-
ţeleasă în termeni estetici ca ideal al armoniei, are o echivalenţă politică în ideea
egalităţii cu privire la utilizarea resurselor. Asta permite o evoluţie comunitară
echilibrată, care evită dizarmoniile sociale provocate de stratificările sociale ac-
centuate. În ceea ce privește sportul, egalitatea se traduce prin accesul liber, ge-
neral și gratuit la cît mai multe parcuri, locuri de joacă și infrastructură pentru a
face mișcare. Mă doare cînd văd corpuri schimonosite de rutina zilnică de muncă
și lipsa facilităţilor pentru mișcare.
Sînt enervat de ceea ce se promovează în media sportivă a star system-ului, o
cultură a spectacolului, a declamării preţurilor de transfer specifice unei culturi
capitaliste, a gladiatorilor care au înlocuit sportivii, a segregării atît de nete între
participanţi și spectatori, a cuantificărilor și contabilizării excesive a rezultatelor
de toate felurile. Sînt dezamăgit că fotbalul e promovat excesiv în detrimentul
altor sporturi și de lipsa de preocupare mediatică pentru educaţia amatorilor de
mișcare. În contrast cu media mainstream, ca jurnalist și activist, am încercat
să mediatizez și să militez pentru sportul amator, pentru competiţii și activităţi
fizice la care poate să participe orice cetăţean, oricît de nespectaculoase păreau la
prima vedere. Dintre articolele și campaniile sportive la care am participat, fac
referire aici doar la micile campanii pentru o gestionare mai eficientă a Parcului
Feroviarilor, eșuate pînă acum.

Un parc de clasa a III-a pentru autorităţi

În Cluj, există o nevroză generală legată de lipsa spaţiilor verzi. Orașul a fost
asfixiat în perioada postdecembristă, ca atîtea alte localităţi din ţară, de construc-
ţii nesistematizate din cauza unei politici urbanistice uneori corupte, alteori in-
consecvente a autorităţilor locale și speculative din partea dezvoltatorilor imo-
biliari. Pe spaţiile verzi de dinainte, și acelea puţine, au fost înghesuite clădiri de
birouri. Un mall gigantic a înlocuit Parcul Tineretului în cartierul Gheorgheni,
unul dintre puţinele cartiere clujene planificate coerent în perioada comunistă. În
Parcul Rozelor o clădire imensă, semicirculară, proiectată de firma președintelui
Ordinului Arhitecţilor din România ciuntește zona verde. UBB-ul serelizat în
timpul mandatelor lui Andrei Marga taxează intrarea în Parcul Iuliu Haţieganu
și construiește hoteluri în baza sportivă. O altă bază sportivă, frecventată de clasa
muncitoare deceniile trecute, Clujana, a fost privatizată și nu mai pot alerga nici
acolo. Exemplele pot continua la nesfîrșit.
Pe cînd eram la Cetăţeanul clujean, am început o campanie în favoarea preluă-
rii de către autorităţile locale a Parcului Feroviarilor de la CFR. Enervarea mea era
că deși orașul dispune într-o locaţie relativ centrală de un teren de circa 5,3 hec-
tare, acesta era lăsat în paragină de ani de zile. Nici un teren de joacă, nici o hintă,
nici o alee pentru alergare. Căile Ferate Române sau Primăria nu se grăbeau să
investească în parc, după cum societatea civilă nu făcea presiuni asupra autorită-
ţilor pentru schimbarea situaţiei în zonă, în ciuda și poate tocmai din cauza văică-
187
 relii publice despre sufocarea cu betoane a orașului. La noi, tehnicile protestatare
ale cetăţenilor se limitează adesea la trimiterea unor sesizări la domnuleprimar.
ro. Înainte de 1989, parcul avea un patinoar, locuri de joacă și de sport, exista un
spaţiu de promenadă, însă atracţia principală pentru copii era trenuleţul zgomotos
care înconjura parcul și care avea un ritm chiar mai lent decît al Mocăniţei, spre
bucuria noastră pentru că nu se mai încheia turul. Stînd în zonă, tînjeam după
un spaţiu în care să fac sport, să alerg, ca să nu fiu nevoit să merg cu bicicleta sau
să alerg printre mașini și betoane 5 kilometri doar ca să ajung în Parcul Iuliu Ha-
ţieganu. Visam un vis normal, cu un parc în care să joc gratuit fotbal pe iarbă cu
nepoţelul meu, să arunc cu mingea la coșul de baschet, să citesc sau să mă plimb pe
faleza de pe malul Someșului din apropierea Parcului Feroviarilor.
„Parcul e în proprietatea statului român. Clubul de fotbal CFR a dorit să îl
preia, însă ei nu puteau din cauza Legii 24/2007 privind reglementarea și admini-
strarea spaţiilor verzi din zonele urbane, care îţi interzice schimbarea destinaţiei
terenului. Ne-am bucura dacă ar veni cineva cu propuneri. Noi nu avem bani
să întreţinem parcul, să îl amenajăm”, îmi spunea Emanuel Culda, director ad-
junct al SNCFR Cluj, în toamna anului 2008. „Primăria nu e interesată de nimic.
Îi doare undeva… Nu i-a interesat să administreze nici zona din faţa gării, pe
cînd le-am propus. Se laudă că au făcut diverse lucruri pentru oraș, dar mai mult
gura e de ei. Pentru oraș ar fi important să se vină cu niște soluţii pentru parc”,
răbufnise Emanuel Culda. Nici primăria clujeană nu dorea să gestioneze parcul,
mai ales că nu erau presiuni populare serioase în acest sens. „Știu că sînt ceva ne-
gocieri pe tema Parcului Feroviarilor. Sînt discuţii, dar care e stagiul acestora și
cînd se vor finaliza, vom afla cînd se vor finaliza. Noi nu putem folosi bani publici
pentru reabilitarea parcului la ceva ce nu ne aparţine”, declara purtătoarea de cu-
vînt a Primăriei, Raimonda Boian. „Trebuie să rămînă parc și trebuie amenajat ca
atare, mai ales că zona se dezvoltă imobiliar. Eu mă bucur că a existat o astfel de
hotărîre a Ministerului Mediului, ce nu permite schimbarea destinaţiei spaţiilor
verzi. Încercăm să găsim niște soluţii”, spunea viceprimarul Laszlo Atilla. „Se
poate face un protocol între cele două instituţii, prin care Căile Ferate să cedeze
municipalităţii parcul. Am discutat în Consiliul Local pe această problemă, dar
așa a rămas… o discuţie. Noi sîntem în opoziţie, nu noi decidem. Totuși, putem
demara niște negocieri pentru ca în primăvara anului 2009 municipalitatea să
preia parcul”, afirma Remus Lăpușan, consilier local din partea PSD. „Probabil
că există un interes ca Parcul Feroviarilor să iasă din conștiinţa publică, pentru
a se construi clădiri. Dacă ar fi un parc cunoscut, clujenii s-ar revolta în situaţia
demarării unor construcţii”, spunea Radu Mititean, director executiv al Clubului
de Cicloturism Napoca, cu trimitere la faptul că s-au strîns peste 6.000 de semnă-
turi de împotrivire la tăierea în parcul central al orașului a cîteva zeci de arbori
seculari pentru a se construi o clădire care ar fi trebuit să găzduiască Filarmonica
clujeană. Petiţia a blocat tăierile și proiectul municipalităţii. „Nu e treaba SNCFR
să deţină parcuri, aceasta e o moștenire din perioada socialistă, cînd întreprinde-
rile deţineau locuri de recreaţie. E o situaţie complet anormală. Primăria ar trebui
să se zbată să obţină Parcul Feroviarilor”, afirma ecologistul Mititean. I-am rugat

188
pe cîţiva clujeni să își proiecteze un parc mult mai prietenos decît cel sărăcăcios
de acum. „E parcul copilăriei mele… Ultima dată cînd am fost dispăruse trenul
de acolo. Ar trebui cît mai multe locuri de joacă, pistă cu role, aleile ar trebui
reabilitate, să fie instalate niște coșuri de gunoi. Ar fi fain un eventual lac… dacă
se poate”, spunea Andrei. „Aș vrea să văd un lac și niște piste pentru bicicliști ori
de alergare pe margine”, zicea Anca. „Ar trebui să existe o zonă pietonală, minim
pavată, mult spaţiu verde, să fie o grădină în adevăratul sens al cuvîntului. Cîteva
terenuri de baschet, poate…”, își imagina Tudor.
Vorbisem cu redactorul-șef al Cetăţeanului, Nicoleta Nap, să scriem o serie
de articole despre parc. Ulterior plecării mele de la ziar, mai apare doar un arti-
col, în timpul campaniei electorale locale, în care consilieri locali, intelectuali și
cetăţeni se exprimă favorabil unei preluări a parcului de către primărie pentru ca
zona să fie reabilitată și repusă în circuitul public. Nu s-a concretizat mai nimic
din promisiuni.

Conștientizare, ecologizare, picnicuri

Prezint, pe scurt, alte trei campanii legate de parc în care m-am implicat și
care au eșuat pentru că asociaţiile implicate nu și-au asumat serios confruntarea
cu autorităţile. Confruntarea e necesară pentru că miza e serioasă: cine are dreptul
de proprietate asupra parcului, pe ce temeiuri legale și morale? Asociaţia Studen-
ţilor la Studii Economice și Comerciale (AIESEC), care se autopromovează drept
cea mai mare organizaţie studenţească din lume, a desfășurat la Cluj campania
Corporate Responsability (R)evolution. În cadrul ei, membrii AIESEC, își puneau
problema capitalizării simbolice a cîștigurilor juste: „Prin proiectul CR(R)evolu-
tion ne propunem să mergem dincolo de întrebarea ce cîștigăm noi din asta și să ne
concentram asupra unei atitudini morale, întrebîndu-ne: Ce cîștigă ea (societatea)
din asta, împreună cu ce cîștigam noi?”. Cu o astfel de interogaţie și sprijiniţi de
cîteva corporaţii, studenţii s-au apucat să „ecologizeze” Parcul Feroviarilor. Doar
e trendy să faci curăţenie voluntar, cînd multinaţionalele și autorităţile publice sînt
obligate prin legi UE și naţionale să facă asta pe principiul „Poluatorul plătește”!
I-am bătut la cap să nu se limiteze la problema „ecologizării” și că trebuie pusă
pe agenda publică modalitatea cea mai eficientă de gestionare a parcului. Le-am
sugerat un parteneriat între SNCFR și Primărie pentru administrarea parcului.
Le-am și scris comunicatul, dar au preferat să trimită o versiune roz-bombon care
punea accentul pe „conștientizare” și „ecologizare”, urmate de un picnic.
În septembrie 2009, Fabrica de Pensule & friends organizează alt picnic în
Parcul Feroviarilor, care scoate din nou în relief acţiunea de „conștientizare” și pe
faptul că artiștii și facilitatorii culturali, ca nou veniţi în cartier, sînt interesaţi de
comunitate. Mesajul transmis era că parcul a ieșit din conștiinţa publică și se for-
mula vag că trebuie să ne apropriem spaţiul public. Îi avertizez că accentul trebuie
pus mai degrabă pe gestionarea proprietăţii și pe responsabilizarea decidenţilor la
nivelul primăriei pentru a găsi soluţii de repunere a parcului în circuitul public. Am
fost refuzat diplomatic spunîndu-mi-se că nu acesta e scopul evenimentului, care
a fost chiar OK, cu n amici bobo din creative class și destule gagici faine care să îmi
189
 amorţească creierul. Dincolo de ironiile la adresa prietenilor la care ţin realmente,
o fac pentru că adesea refuză conflictul, inevitabil într-un spaţiu public, și să gîn-
dească în termeni confruntativi. Dar despre spaţiul public care se instituie (și) ca
teren al confruntărilor, într-un viitor manifest al Grupului pentru Acţiune Socială
cu privire la reaproprierea spaţiului public [„Spaţiul public trebuie să îngăduie și să
protejeze diferenţa, antagonismul și conflictul. În cadrul său, indivizii intră în rapor-
turi diferenţiale și ca diferiţi, acceptîndu-i pe ceilalţi ca adversari, concurenţi, dar
nu ca inamici. Rivalitatea este un alt nume al acestei conflictualităţi, ce nu trebuie
înţeleasă în sensul negativ-distructiv al termenului, ci ca pe o sursă de creaţie și de
evenimente”, afirma Ciprian Mihali într-un manifest scris la solicitarea noastră.5]
În ianuarie 2010, încep demersurile de asociere și redactare a unei sesizări
către Primărie și a unei petiţii cu privire la spaţiile verzi din Cluj, ameninţate de
dispariţie în noul Plan Urbanistic General, în care pomenim și de Parcul Fero-
viarilor (alături de trei alte spaţii importante: pe str. Slănic, între cele două lacuri
din apropierea Iulius Mall, dar și un spaţiu verde din apropierea supermarket-ului
Profi din Zorilor, singura posibilitate pentru amenajarea unui parc într-un car-
tier lipsit de parcuri, deși are cîteva zeci de mii de locuitori!)6. Mobilizarea a fost
minimă, petiţia a fost semnată doar de cîteva sute de cetăţeni, „conștientizarea”
pericolului a venit tardiv, doar după ce au început să se taie copaci în Parcul Fe-
roviarilor și au fost închise porţile. Primarul Sorin Apostu a declarat în legătură
cu petiţia că el consideră că „orice plan urbanistic nou are în vizor reglementarea
anumitor aspecte. Sînt sigur că mare parte din spaţiile verzi care erau prinse în
fostul plan urbanistic general erau aproape irealizabile, iar altele sînt noi și vor fi
marcate ca spaţii verzi noi”. Deci, spaţiul verde din cartierul clujean Gheorgheni
de pe strada Slănic, unde e deja amenajat un teren de joacă, e „irealizabil”, iar
media, în lehamitea publică generală, nu comentează absurdul new speak al unui
asemenea răspuns. Parcul Feroviarilor e, de asemenea, irealizabil?
Dincolo de demersurile legaliste și mediatice ale „societăţii civile”, cîmpul
de forţe este atît de inegal distribuit încît trebuie reînvăţate tehnicile discursive
derizorii de protest ale situaţioniștilor. Trebuie să „cretinizăm limbajul”, vorba
lui Gellu Naum, trebuie să ne dezbrăcăm în faţa burţilor lor și să le arătăm ţîţele
noastre superbe, abdomenele noastre cu opt pătrăţele. Iar cînd vom ajunge la un
protest în sala de sticlă a primăriei, obosiţi și dezamăgiţi de limbajul legalist al
„societăţii civile ”, vom întrerupe conferinţa primarului, ne vom urca pe masă, îi
vom strivi boașele lui Apostu și i le vom zdrobi în gură. În timp ce i le mestecăm,
vom bolborosi: „Noi sîntem Adevărul, Calea și Viaţa”. Iar voi veţi rîde. Nepoţii
noștri vor crede că sala de sticlă a primăriei a fost botezată așa de cînd am des-
călecat noi acolo, într-ale noastre corpuri arcuite, netede și transparente, într-o
demonstraţie inexistentă de forţă revoluţionară.

(18 martie 2011)

5
http://ciprianmihali.blogspot.com/2011/03/manifest-pentru-spatiul-public.html.
6
http://www.petitieonline.ro/petitie/petitie_impotriva_construirii_pe_spatii_verzi_prevazuta_
in_noul_pug-p01287049.html.

190
 F lor i n A BR A H A M
Florin Abraham (n. 1975). Doctor în Istorie al Universităţii „Babeș-Bolyai” din Cluj,
director știinţific al Institutului „Ovidiu Șincai” și cercetător știinţific la Institutul
Naţional pentru Studiul Totalitarismului. Autor al cărţilor România de la comu-
nism la capitalism, 1989-2004. Sistemul politic (2006) și Transformarea României:
1989-2006. Rolul factorilor externi (2006). Contribuţii în volumele Social demo-
craţia contemporană, între tradiţie și globalizare (2004), Doctrine și partide poli-
tice europene (2007) ș.a. Membru al echipei europene de cercetare pentru proiectul
„Next Left”, realizat de Institutul Karl Renner (Viena) și Fundaţia Europeană pentru
Studii Progresiste – FEPS (Bruxelles).

Deceniul eșecului neașteptat

O periodizare cu geometrie variabilă

P rimul deceniu al mileniului al III-lea al erei creștine (1 ianuarie 2001 - 31

decembrie 2010) în istoria României poate fi supus unor periodizări diferite,
în funcţie de criteriile alese. Fără îndoială, începutul deceniului poate fi stabilit
în zilele de 10-11 decembrie 1999, moment în care la Consiliul European de la
Helsinki România a fost invitată să înceapă negocierile de aderare la Uniunea
Europeană. Evenimentul este unul cu multiple consecinţe (geo-)politice, institu-
ţionale, macrosocietale. Semnificaţia principală a evenimentului de la Helsinki
constă în încheierea deceniului incertitudinilor geopolitice, deschis de Revoluţia
Română, realizîndu-se un imens salt calitativ de la întrebarea „dacă?” la interoga-
ţia „cînd?” va fi România parte a Europei unificate.
Dacă luăm în considerare doar acest element al relaţiei României cu Uniunea
Europeană, atunci primul deceniu al mileniului al III-lea se încheie la 31 decem-
brie 2006, ultima zi în care ţara noastră era „stat în curs de aderare”. Din matricea
interpretativă a acestui „deceniu al integrării euro-atlantice” face parte și aderarea
României la NATO, proces finalizat din punct de vedere juridic în martie 2004.
Putem adopta însă și o grilă de periodizare diferită, avînd ca element princi-
pal fenomenele politice interne. Dintr-o atare perspectivă, se poate vorbi de „de-
ceniul lung al Revoluţiei Române” (pînă la finalul anului 2004), în care cei doi
președinţi ai României – Ion Iliescu și Emil Constantinescu –, cu deosebirile de
accente evidente, au construit profilul președinţilor constituţionali, a celor care
unifică mai degrabă decît dezbină. Epoca Traian Băsescu aduce o schimbare a
esenţei mesajului democratic al Revoluţiei Române, deoarece implică o puternică
centralizare a puterii și exercitarea autocratică a acesteia, codificată în sintagma
anti-constituţională a „președintelui-jucător”. Primul mandat al lui Traian Bă-
sescu a stat sub semnul eșecului materializării proiectului președintelui-jucător,
ca urmare a opoziţiei pesedisto-liberale, în timp ce în al doilea mandat guvernele
succesive prezidate de Emil Boc vor rămîne în istoria politică a României drept
cabinete transformate în veritabile anexe ale instituţiei prezidenţiale.

191
 O modernizare întreruptă
Istoria României din ultimul secol și jumătate poate fi descrisă drept o serie
de eforturi modernizatoare, care nu au fost însă duse pînă la capăt, atît din moti-
ve interne (lipsa susţinerii politice, în condiţiile bulversării ordinii tradiţionale,
respectiv deturnarea agendei modernizării de către obiective politice de tip auto-
ritar/totalitar), cît și externe (intrarea României sub controlul Uniunii Sovietice).
Aderarea la Uniunea Europeană părea a fi ocazia așteptată pentru o parte a eli-
telor românești care sperau închiderea unui ciclu de modernizare prin asistenţa
occidentală.
Uniunea Europeană a reprezentat singurul factor extern de modernizare sis-
temică pentru România după 1989. Dar, acest mecanism de tip sistemic are o geo-
metrie variabilă, nu toate domeniile fiind supuse aceluiași grad de transformare.
Explicaţia pentru geometria variabilă poate fi găsită în însăși ambiguitatea Uniu-
nii Europene, a tensiunilor dintre susţinătorii proiectului „Europa-piaţă” și cei
doresc crearea Marii Europe Unite, adică a unei uniuni politice a cetăţenilor. De
aici derivă gradele diferite de integrare europeană: mult mai puternică în dome-
niul spaţiului economic unic, soft în ariile care privesc suveranitatea naţională.
Efectele în România ale geometriei variabile a mecanismelor de modernizare
prin integrare pot fi decelabile cu relativă ușurinţă: modernizarea s-a realizat mai
rapid și profund în zonele unde există un mecanism birocratic de monitorizare,
adică unde există acquis comunitar, și mult mai lent în spaţiul „suveranităţii na-
ţionale”. Structura și calitatea clasei politice face parte din zona extrem de sensi-
bilă a „suveranităţii naţionale”. Deși Uniunea Europeană a încercat prin diferite
metode, de la cerinţele privind lupta împotriva corupţiei, transparenţa folosirii
resurselor publice, finanţarea activităţilor politice, pînă la cerinţe exprimate im-
perativ, dar într-un format informal, de eliminare a unor personaje considerate
corupte din viaţa politică, să determine modernizarea clasei politice și diminua-
rea caracterului ei oligarhic, rezultatele sînt puţine și fără consistenţă. Din acest
punct de vedere, putem afirma că integrarea europeană constituie un proces exo-
gen de modernizare parţială, din moment ce o parte din componentele societăţii
scapă din aria de acţiune a transformărilor.
Sistemul de partide nu a cunoscut o transformare radicală, în sens calitativ,
ca urmare a influenţelor Uniunii Europene. Schimbarea cea mai spectaculoasă,
crearea unui partid cu identitatea populară „afișată” (PD-L) reprezintă o adapta-
re mimetică la politica europeană, iar consecinţele transformării fostului partid
socialist (PD) într-o formaţiune de dreapta se observă în slăbiciunile identitare
ale acestuia.
Transformările interne impuse de Uniunea Europeană României s-a reali-
zat nu numai prin intermediul negocierilor asupra acquis-ului comunitar, ci prin
substanţiale instrumente financiare. Doar pentru exerciţiul bugetar 2007-2013
România are alocate peste 30 de miliarde euro fonduri structurale, însă interesul
politic pentru acestea a fost unul marginal, deoarece riscul detectării utilizării
frauduloase a acestora este semnificativ mai mare decît în cazul resurselor publi-
ce utilizate din bugetul naţional.
192
 După aderarea României la Uniunea Europeană, „Bruxelles-ul” și-a pierdut
rapid capacitatea de influenţă asupra spaţiului politic românesc, cu atît mai mult
cu cît, pătrunși în instituţiile comunitare (în Parlament, în principal), politicienii
români au conștientizat că, în esenţă, Comisia Europeană este o instituţie poli-
tică, iar partizanatul subtil al acesteia poate fi folosit, cu ajutorul mass media, în
lupta pentru cîștigarea competiţiilor politice de la nivel naţional. O atare tendinţă
reflectă o dublă transformare: adaptarea politicienilor români la politica de la
nivel comunitar, dar și adaptarea unor politicieni occidentali la specificul vieţii
politice din România.
Exemplul cel mai semnificativ de eșec al utilizării instrumentelor Uniunii Eu-
ropene pentru modernizarea României este așa-numitul „Mecanism de Verificare
și Cooperare”. Acesta a fost creat, pe de-o parte, pentru a liniști aprehensiunile
unor guverne occidentale faţă de aderarea României și Bulgariei (pentru ca res-
pectivele guverne să poată spune electoratului că au luat măsuri asiguratorii îm-
potriva unor eventuale valuri de imigranţi români și bulgari), iar pe de altă parte
el a fost gîndit de Traian Băsescu – Monica Macovei și ca un instrument de luptă
internă. Eurobirocraţii de la Bruxelles, în lipsa ideilor privind reforma societăţilor
în tranziţie, au insistat pentru crearea unor instituţii fără corespondent în Uniu-
nea Europeană, precum Agenţia Naţională de Integritate sau Departamentul Na-
ţional Anti-corupţie. Acestea, în mod evident, nu pot produce rezultatele așteptate
în eficientizarea sistemului juridic, pentru că nici nu sînt concepute în acest scop.
Analiza eficienţei activităţii ANI și DNA arată că acestea nu au efecte nici asupra
creșterii transparenţei activităţii politice, nici nu contribuie în mod sistematic la
diminuarea efectelor economice și sociale ale fenomenului corupţiei.
Cauza profundă a întreruperii după anul 2006 a proceselor de modernizare
se află însă în transformările din interiorul sistemului politic. Partidele politice
și-au pierdut tot mai mult capacitatea de a propune politici pentru naţiune, deoa-
rece ele însele au devenit veritabile „consilii de administraţie” ale unor interese
locale, pentru fiefurile lor electorale. Conducerile naţionale ale partidelor au de-
venit structural dependente de interesele locale, situaţie evidenţiată inclusiv prin
transformări la nivelul organizării interne. Sensul acestui transfer al centrului de
decizie al partidelor politice de la nivel naţional spre cel local nu este însă unul
menit a întări democraţia; dimpotrivă, a consolidat organizarea de tip neo-feu-
dal, dependenţele de diverși potentaţi locali. Prevalenţa agendelor locale asupra
celei naţionale a avut drept principală consecinţă abandonarea – tacit – a unei
agende a modernizării întregii societăţi, logica dominantă fiind bătălia feroce
pentru distribuirea averii naţiunii.
Pe ruinele statului comunist s-au creat reţele de oligarhii cu puternice tendin-
ţe autarhice, care își doresc să controleze în folosul lor exclusiv, prin metode ne-
transparente, resursele publice. Practic, oligarhia își dorește „parcelarea” statului
român pe diferite arii pe care să le administreze în mod direct sau informal. „Feu-
dalismul” oligarhic are atît o dimensiune geografică, în sensul controlului asupra
unor părţi din teritoriul României, cît și una propriu-zis economică, de ocupare a
unor poziţii proeminente în diferite arii de activitate (energie, agricultură, mass

193
 media ș.a.). Aceste reţele sînt transpartizane, dar se orientează, cu predilecţie, spre
partidele aflate la putere. Ca atare, oligarhia este non-doctrinară, singura „ideo-
logie” împărtășită în mod real fiind cea a acaparării și controlului discreţionar a
cît mai multor resurse. În condiţiile slăbiciunii conducerilor centrale ale forma-
ţiunilor politice, precum și ale infestării instituţiilor statului cu oameni controlaţi
(șantajabili), aceste reţele oligarhice își impun agenda la nivel naţional.
Chiar dacă structural partidele aveau tendinţa de a urma modelul organizării
de tip neo-feudal, acest fenomen a fost mult accelerat, în mod paradoxal, de pro-
iectul neo-cezarist al lui Traian Băsescu. În mod evident, scopul lui Traian Băses-
cu este de a conduce societatea într-o manieră autoritară, tendinţa fiind sprijinită
de diferite persoane sau grupuri de putere din instituţiile de forţă ale României
(Ministerul Public, serviciile de informaţii), care au primit în schimb numeroase
privilegii (resurse financiare abundente, „colonizarea” instituţiilor publice cu oa-
meni ai acestora, prestigiul de a fi considerate instituţii performante ș.a.). Proiec-
tul centralist-populist a avut drept consecinţă concentrarea funcţiilor esenţiale de
conducere ale statului român în jurul instituţiei prezidenţiale, diminuînd astfel
rolul Parlamentului și Guvernului, dar și al presei libere și al societăţii civile au-
tentice. Modelul este cel al Rusiei lui Putin, varianta românească fiind lipsită de
obiectivele de mare putere ale Kremlinului.
Din motive tactice Traian Băsescu a atacat cu instrumentele populismului
partidele politice, cel mai semnificativ exemplu fiind referendumul pentru trece-
rea la sistemul de vot de tip uninominal. Efectul se cunoaște: Parlamentul rezultat
în urma alegerilor „uninominale” din anul 2008 are o slabă calitate umană și
politică, este dominat de o masă de anonimi care-și comercializează în mod sis-
tematic votul de acordarea „rentei politice”.

Democraţia în regres
Cu toate că în mod aparent „feudalismul” oligarhic și neo-cezarismul centra-
lizator sînt adversari ireconciliabil, ei au un adversar comun: democraţia parti-
cipativă. Desigur, România pare a îndeplini cea mai mare parte a criteriilor unei
democraţii electorale, însă analiza onestă a realităţilor românești arată că în ulti-
mii ani separaţia și controlul reciproc al puterilor în stat este o frumoasă poveste
pentru orele de cultură civică din ciclul gimnazial. În realitate, puterea executivă
domină instituţia parlamentară, iar resursele publice sînt orientate, tot mai mult,
spre fiefurile partidelor aflate la putere. Neo-cezarismul a atins, în ultimii ani,
apogeul forţei sale, iar cîștigătorul cert pe termen lung pare a fi neo-feudalismul
oligarhic, care și-a consolidat poziţiile și, foarte important, începe să dicteze asu-
pra modului în care sînt construite regulile formale ale jocului democratic (siste-
mul electoral, de exemplu).
Regresul democratic este pus în evidenţă de divorţul dintre partide și socie-
tate. Consecinţa acestuia, absenteismul, a devenit un fenomen cronic, punînd în
discuţie chiar legitimitatea procesului electoral. La fel de insidioasă este practica
tot mai extinsă a cumpărării voturilor, fie prin mită electorală directă (bani, ali-
mente), fie prin pomeni electorale.
194
Șansele unei noi agende a modernizării
România a pierdut oportunitatea închiderii unui ciclu de modernizare asista-
tă din exterior. De acum, orice proiect de modernizare poate veni doar din interi-
or, beneficiind, eventual, de sprijin extern. Fără îndoială, există în toate partidele
lideri care sînt dedicaţi unei agende a modernizării, însă aceștia par a deveni tot
mai izolaţi, ca urmare a unor constrîngeri structurale. O modernizare durabi-
lă nu poate fi realizată cu instrumente autoritare. Tot la fel de adevărat este că
modernizarea nu poate fi înfăptuită urmărind agenda neo-feudalismului de tip
oligarhic. Ca atare, perspectivele par a fi mai degrabă sumbre, decît încurajatoare.
Punctul nodal pentru realizarea unui nou proiect modernizator ar putea fi nu
crearea unui „partid al îngerilor neprihăniţi” (utopie propagată dinspre susţină-
tori dezamăgiţi ai lui Traian Băsescu), ci emanciparea partidelor actuale de sub
tutela „sponsorilor”. Primul pas ar trebui să fie adoptarea unui sistem de finan-
ţare publică a campaniilor electorale parlamentare. În acest fel, persoanele dedi-
cate unei platforme a modernizării ar putea avea mai multe șanse să constituie
în cadrul propriilor partide o masă critică – cu predilecţie la nivel parlamentar
– pentru adoptarea unor necesare reforme, contrare atît agendei neo-cezariste, cît
și celei neo-feudale. Abia în etapa următoare ar putea fi pus în aplicare un proiect
de modernizare, care constă, în esenţă, în emanciparea societăţii de sub tutela
statului (în sensul instituţiilor publice) și orientarea acesteia către binele public,
nu către interesele personale sau de grup.
Alegerile parlamentare din 2012 ne pot da un răspuns important: dacă în nu-
mele luptei necesare împotriva neo-cezarismului se va consolida puterea reţelelor
de tip neo-feudal, sau centralismul autoritar va putea fi îndepărtat fără a se realiza
concesii majore unui mod de guvernare în esenţă pre-modern. În acest moment
sînt înclinat mai degrabă să fiu sceptic, însă nu sînt excluse și surprizele plăcute.

(6 aprilie 2011)

195
 B ogd a n GH I U
Bogdan Ghiu (n. 1958). Este poet, eseist, critic și teoretician (literatură, arte, media),
traducător. A publicat poezie: „Fragmente din Manual”, în Cinci (1982); „46 de cali-
grame ajutătoare”, în 9 poeţi (1984); Manualul autorului (1989); Poemul cu latura
de 1 metru (1996), Premiul Uniunii Scriitorilor; Arta consumului (1996), Premiul
Uniunii Scriitorilor; Arhipelogos (1997); Pantaloni și cămașă (2000); Manualul au-
torului, ediţie completă și definitivă (2004); (Poemul din carton) Urme de distrugere
pe Marte (2006); eseuri: Grame (1997); Ochiul de sticlă. Texte privind televiziunea.
1991-1997 (1997); Evul Media sau omul terminal (2002); Facultatea de litere. Mic
îndreptar de gîndire greșită (2004), Premiul Asociaţiei Scriitorilor București. Tradu-
ceri din M. Foucault, J. Derrida, P. Bourdieu, G. Deleuze, F. Guattari, G. Bataille, J.
Baudrillard, H. Bergson, P. Ricoeur, R. Rorty, P. Veyne, S. Kofman, D. Anzieu, Sade,
Baudelaire, Artaud, M. Leiris, M. Duras, Annie Le Brun etc.

Cioran și niște ciorani. Pentru reinven-

tarea statului public
R ecent, mîndria culturală franceză a fost pusă, o dată în plus, la grea încer-
care, pe care însă a depășit-o, o dată în plus, cu eleganţă – cu spirit, spirit
public: în 2008, legatarei universale a lui Guy Debord, părintele situaţionismului
și autorul acelei cărţi epocale care rămîne Societatea spectacolului, Alice Debord,
Universitatea Yale i-a făcut o ofertă irezistibilă pentru achiziţionarea arhivei De-
bord. Imediat, Biblioteca Naţională a Franţei (BNF) a sărit ca arsă, organizînd
adică o „cină pentru mecena”, autorităţile s-au mobilizat și ele peste noapte, de
parcă „dădeau turcii”, cum am spune noi – și chiar dădeau, ca să ia! –, iar minis-
terul francez al culturii a blocat tranzacţia privată clasificînd, mai întîi (opusul
de-clasificării, operaţiunea cea mai frecventă în România în materie de patrimo-
niu!), arhiva debordiană drept „tezaur naţional”, și apoi lansînd un „apel la me-
cenat către întreprinderi”, valabil 30 de luni, astfel încît, în februarie 2010, oferta
privată americană a putut fi contrabalansată, arhiva lui Debord rămînînd public
accesibilă, deși salvată cu fonduri private, acasă, în Franţa.
Nu sînt un fetișist nici măcar al moaștelor de scriitori și artiști, dar dacă tot
s-a vorbit, zilele acestea, de vînzarea la licitaţie, la Paris, a unui fond arhivistic
cioranian mult inferior tipologic celui debordian, și dacă tot am văzut joi seară, în
Cadrul Jurnalului de la TVR 1, trei domni – un jurnalist-gazdă, un reprezentant
al Ministerului Culturii și pe legatarul moral, simbolic autodeclarat al lui Cioran,
editorul său în România, G. Liiceanu –, mi-am zis că în sfîrșit ideea unui astfel de
parteneriat patriotic, public, clasic, între stat și marele capital privat pentru valori
comune va înmuguri și în România.
Nici pomeneală! Cît de filosof trebuie să fii ca să nu crezi, cel puţin implicit,
că statul trebuie, da, reformat, dar numai pentru a fi făcut cu adevărat responsabil
și eficient în a coaliza și struni forţele private ale naţiunii, și că asta, tocmai asta
înseamnă spirit public, adică atunci cînd nu orice valoare este lăsată să fie sub-

196
ordonată valorii de piaţă, și chiar dacă este lăsată, statul intervine să o salveze nu
împotriva pieţei, ci tocmai pe piaţă, prin decretarea punctuală a unui adevărat
regim valoric de excepţie.
Nicăieri, nici în ţările mult mai bogate decît România, statul nu are bani, nu
trebuie (poate, să zicem) să aibă bani, adică să-i deţină. Un stat responsabil, adică
eficient (chiar „de dreapta”, așa cum este, acum, cel francez), trebuie să aibă inima
și mintea de a putea să intervină la nevoie (chiar și pentru valori opuse, adică,
în cazul de faţă, de „stînga”, precum Debord) pentru a strînge bani în interes
public.
A deplora soarta postumă a lui Cioran, ilustrată de recenta vînzare la licitaţie
(care s-ar putea, cine știe, dovedi chiar un gest patriotic!), în care statului român
nu i-a dat prin minte că nu el trebuie să aibă bani, ci trebuie să știe să-i ceară și
să-i obţină de pe piaţă și pentru piaţă, din buzunare private, pentru salvarea unor
valori considerate comune, dar a nu înţelege că acesta nu este decît unul dintre
epifenomenele palide ale generalei retrageri a statului din susţinerea spiritului
public, dovedește, trist, o dată în plus, că „le plus irréparable des vices est de faire
le mal par bêtise” (Baudelaire).
Printre intelectualii de carton (de la coperţile tari și trufașe) care urăsc va-
loarea în sine, singura transcendentă, a comunului, lucrînd ideologic și prin toate
mijloacele sinecuriale posibile la distrugerea însăși cadrelor pentru a putea să-l
concepem, și miliardarii de hîrtie (lucioasă și colorată) nu se mai poate, deocam-
dată, trece. Terţul comunului a fost înghiţit.
Imaginaţia, inteligenţa, cu cît mai instituţionale, cu atît mai tehnice, mai pro-
cedurale, sînt o virtute morală.
Iar Cioran are, din nou, din păcate, o soartă profetică.
Post Scriptum. Apariţia providenţială a unui miliardar discret, pe numele său
George Brăiloiu, obișnuit a se „juca” financiar cu valori comune (precum aerul,
din cîte se pare), care, deci, a cumpărat întregul lot cioranian nu numai pentru
ca acesta să nu fie înstrăinat, ci și pentru a nu fi dezmembrat, și care, intenţio-
nînd să-l doneze statului român, așteaptă acum să fie contactat de către autorităţi,
în speţă de către Ministerul Culturii și Patrimoniului Naţional (sic!) (grăbirea
sau, cel mai probabil, nonșalanţa caracteristică instituţiilor românești urmînd să
constituie, aici, următorul subiect de presă), nu schimbă, evident (decît cel mult
pentru fast-thinkers), datele problemei semnalate mai sus, ci doar le confirmă
și le adîncește. „Providenţialitatea” nu poate ţine loc de stat (instituţii, tehnici,
proceduri în slujba unor valori publice deoarece comune) nici măcar în teocraţii.
Căci dacă ar exista ceea ce, cu o formulă tot mai golită de conţinut, persistăm a
numi stat român (în sensul de entitate publică, nu privatizată, pe rînd, de către
puterile succesive), n-ar mai fi nevoie nici măcar în momente excepţionale, pre-
cum acesta, de gesturi care, tocmai pentru că sînt „providenţiale”, nu pot asigura
mersul curent al lucrurilor.

(8 aprilie 2011)

197
 Șerba n CER K E Z
Șerban Cerkez (n. 1979). Doctor în știinţe politice la Școala Naţională de Studii Poli-
tice și Administrative din București, în prezent fiind cadru didactic asociat la aceeași
instituţie. A publicat o serie de studii de specialitate în volume colective, precum și
un volum de autor.

Bunăstare generală sau asistenţă socială

– de la stigmatizare la principiul trata-
mentului și respectului egal
Î n teoria politică, intervenţia statului pentru servirea scopurilor sociale este
o temă îndelung dezbătută. Nu voi intra aici în prezentarea abordărilor teo-
retice ale acestui subiect, ci voi menţiona doar cîteva repere importante ale aces-
tor dezbateri. Un loc important în discuţiile pe marginea acestui subiect este cel
legat de actorii care ar trebui să fie implicaţi în acest proces. În cele mai vechi
timpuri și în perioada feudală principalul actor era reprezentat de către biserică;
ulterior, pe măsură ce societatea a evoluat, au apărut alte mecanisme din ce în
ce mai cuprinzătoare de oferire a serviciilor sociale. Discuţiile moderne se cen-
trează asupra a trei actori relevanţi în procesul de oferire a serviciilor sociale.
Aceștia sînt: piaţa, familia și statul1. Piaţa și familia nu sînt considerate a fi cele
mai adecvate instrumente, deoarece prima impune standarde ridicate de eligibi-
litate și elimină o parte din cetăţeni de la obţinerea beneficiilor, iar a doua nu are
suficientă forţă pentru a prelua această sarcină. Insecuritatea locurilor de muncă,
problemele demografice, familiile monoparentale sînt doar cîteva dintre motive-
le care minimizează rolul familiei ca furnizor de servicii sociale. Statul rămîne
așadar, principalul mecanism de furnizare a acestor servicii. La nivelul statului
pot fi determinate cel puţin trei modele du furnizare a serviciilor sociale. Un prim
model de organizare a este modelul liberal. În cadrul acestui model predomină
mecanismele de piaţă, asistenţa este orientată spre grupurile marginale aflate
în nevoie, iar drepturile sociale depind de performanţa în muncă și de existenţa
standardelor ridicate de eligibilitate. Un alt model de este modelul industrial. În
cadrul acestui model, beneficiile depind de existenţa unor scheme obligatorii de
asigurări, iar beneficiile depind de participarea la piaţa muncii și de plata contri-
buţiilor. Ultimul este modelul universal (Beveridge), care presupune distribuirea
echitabilă a beneficiilor, cumulată cu existenţa unui grad crescut de decomodi-

1
R. E. Goodin, „Crumbling Pillars: Social Security Futures”, The Political Quarterly, vol. 71 (2),
2000, pp. 144-150.

198
ficare a individului2. Modele de intervenţie diferă din punct de vedere al tipuri-
lor de servicii furnizate, al rigidităţii criteriilor de eligibilitate, al puterii pe care
o deţine corpul administrativ în activitatea de implementare, al nivelului redi-
stribuţiei și transferurilor de resurse și al stimulentelor de creștere a gradului de
ocupare. Conform lui Esping-Andersen există o accepţiune restrînsă și una largă
a definirii statului bunăstării sociale. În accepţiunea restrînsă, statul bunăstării
presupune transferuri de venituri și furnizarea de servicii sociale; în accepţiune
largă, statul bunăstării presupune implicarea guvernamentală în managementul
și organizarea economică în ceea ce privește problematici precum rata de ocupare
a forţei de muncă, nivelul salariilor și direcţia generală a politicilor economice.
Statul asistenţial bazat pe politici sociale selective (fundamentate pe testarea ne-
voilor) reduce autonomia economică și socială a individului, crescînd rolul di-
screţionar al birocraţiei.
Este important să facem o distincţie conceptuală între termenul de asistenţă
socială și cel de bunăstare generală. Termenul de asistenţă socială merge mînă
în mînă cu stabilirea metodologiilor de testare a nevoilor diferiţilor cetăţeni,
reducînd la maximum intervenţia statului. Sintagma „stat asistenţial” are mai
degrabă un sens peiorativ, care minimizează importanţă domeniului serviciilor
sociale furnizate de către stat. Spre deosebire de statul asistenţial, statul bunăs-
tării generale, nu se preocupă doar de asigurarea asistenţei pentru indivizii aflaţi
în nevoie, ci este o structură cuprinzătoare care oferă servicii publice unei game
mult mai largi de cetăţeni. Cu alte cuvinte, statul asistenţial duce cu gîndul la
acel tip de stat concentrat asupra acordării protecţiei grupurilor vulnerabile, pe
cînd statul bunăstării sociale depășește simpla activitate de protejare a cetăţeni-
lor, oferind o serie de servicii care se adresează tuturor cetăţenilor. Principalele
critici aduse intervenţiei sociale a statului, precum și sursa contradicţiilor in-
terne ale activităţii sale, sînt formulate în raport cu statul asistenţial bazat pe
selectivitate/eligibilitate ridicată. Una dintre principalele critici adresate formei
tradiţionale a statului bunăstării, bazat pe testarea nevoilor, se referă la faptul
că fondurile publice pot fi utilizate discreţionar de către actorii cu putere de de-
cizie. Aceste fonduri pot fi redistribuite către diferite grupuri sociale pe criterii
inechitabile și netransparente, ceea ce conduce la apariţia fraudei și a comporta-
mentului administrativ discreţionar. Politicile sociale constituite pe baza testării
nevoilor pot avantaja anumite grupuri de interese speciale și pot fi utilizate de
către actorii politici în scopul maximizării suportului electoral și nu în scopul
creșterii bunăstării generale.
Această distribuţie a beneficiilor este posibilă din cauza faptului că sistemul
social bazat pe politici selective impune standarde foarte ridicate de eligibilita-
te. În cadrul sistemelor selective, furnizarea asistenţei publice se bazează pe di-
verse forme de testare a mijloacelor și a veniturilor care presupun un nivel înalt
de comportament administrativ discreţionar. Astfel, apare o altă problemă care

2
Gøsta Esping Andersen, The Three Worlds of Welfare Capitalism, Cambridge, Polity Press, 1990, pp.
21-27.

199
 poate conduce la ineficienţă, și anume incapacitatea administrativă de verificare
a condiţiilor de eligibilitate. Testarea mijloacelor reprezintă deseori o testare de-
gradantă a circumstanţelor unui individ, pentru a demonstra unui oficial că nu
există mijloace viabile de sprijin3. Testarea mijloacelor și a veniturilor nu poate
fi făcută întotdeauna cu rigurozitate. Dacă mecanismul administrativ al statu-
lui nu reușește să realizeze o testare serioasă și comprehensivă a mijloacelor, mă
îndoiesc că reprezentanţii bisericii vor putea realiza această acţiune. Există în-
totdeauna posibilitatea ca unii indivizi să beneficieze de anumite servicii sociale
deși veniturile lor sînt situate peste pragul care permite obţinerea acestor servicii,
conform criteriilor de eligibilitate. În momentul în care cei însărcinaţi cu urmă-
rirea satisfacerii de către solicitanţi a criteriilor de eligibilitate nu pot garanta co-
rectitudinea stabilirii beneficiilor, încrederea populaţiei în astfel de programe va
fi scăzută.
Posibilitatea apariţiei fraudei este cauzată de nivelul ridicat al standardelor
de eligibilitate. Cei aflaţi în situaţii care necesită într-adevăr intervenţia publică,
prin programele de asistenţă socială, nu deţin suficiente informaţii și resurse pen-
tru a-și demonstra nevoia și pentru a-și obţine drepturile, pe cînd cei care deţin
mai multe informaţii pot să obţină, prin influenţă și corupţie, drepturi care nu li
se cuvin. De asemenea, criteriile de eligibilitate pot duce la stigmatizarea persoa-
nelor în nevoie și la reticenţa acestora faţă de serviciile publice. Deseori rigiditatea
criteriilor de eligibilitate este argumentată prin necesitatea controlării costurilor
de furnizare a serviciilor sociale. În elaborarea politicilor sociale nu trebuie să se
ţină însă cont doar de eficienţa producţiei, ci și de alte obiective, precum nevoia
de redistribuţie, necesitatea de protejare a forţei de muncă și nevoia de creștere
a nivelului de ocupare, precum și de diferite tipuri de constrîngeri externe, care
împiedică urmărirea exclusivă a eficienţei economice4. Evaluarea serviciilor so-
ciale în funcţie de costurile și beneficiile pe care le implică este un demers dificil
și chestionabil, atîta timp cît este destul de anevoios de determinat valoarea mo-
netară a acestui tip de beneficii. Atunci cînd discutăm despre eficienţa rolului
social al statului este important să nu ne limităm doar la aspecte economice care
ţin de scăderea resurselor alocate pentru serviciile sociale și transferul lor către
„alte domenii prioritare de activitate”. Acest transfer de resurse nu conduce în-
totdeauna la creșterea bunăstării generale. Creșterea performanţei economice „în
cifre” (mai ales pentru un stat care de 50 de ani este expert în cultura raportării și
a falsificării rapoartelor) nu reprezintă o garanţie a creșterii bunăstării „în fapte”.
Mitul conform căreia creșterea bunăstării unora conduce la creșterea bunăstării
celorlalţi se dărîmă atunci cînd se analizează distribuţia bunăstării.
Problema nu este reprezentată de nevoia de reducere a cheltuielilor, ci de ne-
voia de sporire a veniturilor, adică de creșterea ratei de colectare a veniturilor, de

3
Arnold Heidenheimer, Hugh Heclo, Carolyn Teich Adams, Comparative Public Policy: The Politics
of Social Choice in America, Europe and Japan, New York, St. Martins Press, 1990, p. 229.
4
Claudine Gouyette and Pierre Pestieau, „Efficiency of the Welfare State”, Kyklos, vol. 52, 1999, pp.
537-553.

200
reducerea alocărilor de bani publici pentru sectorul privat și de reducerea „in-
vestiţiilor” necesare doar din punct de vedere politic și de imagine. Tindem să
ne mișcăm dinspre un stat „asistenţial” orientat spre cetăţeni spre un stat „asis-
tenţial” pentru firmele private. Este extrem de interesant faptul că în România,
„standardele de cost” pentru serviciile sociale au fost introduse înainte a celor
pentru construcţia de autostrăzi.
O astfel de măsură nu face decît să contribuie la crearea unui capital simbolic
de imagine pentru cei consideraţi „a apăra” banii celor ce muncesc de intenţiile
rele ale „asistaţilor” care nu vor să muncească. I-aș invita pe cei care susţin mitul
„nemuncii” să încerce să-și caute un loc de muncă într-un oraș de mărime medie
din România, fără să apeleze la nici un fel de ajutor din partea altcuiva. Îi invit
așadar să se încadreze pe „piaţa muncii”, care abia așteaptă să-i primească și să le
folosească abilităţile; dacă nu reușesc, îi invit să ceară scuze tuturor celor pe care
i-au jignit și desconsiderat. Poate ar fi interesantă pentru unii experienţa obţinerii
unui loc de muncă cu un salariu la nivelul ajutoarelor sociale, cu drepturi doar pe
hîrtie, fără asigurări și cu ameninţarea permanentă a pierderii locului de mun-
că în cazul exprimării nemulţumirii. Ideologia neoliberală a creării de locuri de
muncă, cu orice preţ și orice sacrificiu social, conduce spre oferirea unor avantaje
disproporţionate celor consideraţi ca fiind salvatori ai economiei și ofertanţi de
locuri de muncă. Este important să se creeze locuri de muncă, dar este la fel de
important să se ţină cont de condiţiile, veniturile și bunăstarea socială pe care o
oferă acele locuri de muncă. Politica de creare a locurilor de muncă reprezintă
deseori doar un transfer de resurse către anumite sectoare economice. De ase-
menea, ideologia creării locurilor de muncă a devenit un argument fundamen-
tal și de necontestat (argumentul ultim/suprem) pentru orice tip de acţiune care
suscită controverse și care presupune avantajarea discreţionară a unor actori în
detrimentul altora.
Îmi amintesc destul de bine discursurile despre muncă și efectele ei înălţă-
toare pe care le auzeam în perioada comunistă, despre cum oamenii muncii de
la orașe și sate sînt consternaţi de comportamentul leneșilor și despre modul în
care Partidul încurajează munca. Am senzaţia că retrăiesc acele vremuri și că aud
aceleași cuvinte. De asemenea, limbajul denotă dispreţ faţă de anumite categorii
și autosuficienţă din partea altora. De aici, probabil, și tendinţa de a transforma
statul bunăstării în statul „milei” și de a transfera o parte din bugetul public în
cutia milei.
Un alt element interesant constă în faptul că utilizarea conceptului de popu-
lism se raportează doar la acele măsuri care produc o creștere a bunăstării indi-
vizilor și nu și la argumentele legate de reduceri de cheltuieli, raţionalizări și ale
elemente ale ideologiei „bugetocentriste”. Discursurile specifice orientării conta-
bile a structurilor statului sînt la fel de populiste ca și cele care presupun lărgirea
sferei de intervenţie. Exploatarea unor imagini negative referitoare la presupusele
diferenţe de eficienţă dintre actorii sociali (publici sau privaţi) și la presupusele
diferenţe de utilitate dintre angajaţii din diferite sectoare de activitate reprezintă
argumente ale unor abordări populiste. Considerarea bugetului ca etalon suprem

201
 al funcţionării statului și reducerea funcţionării mecanismelor democratice prin
argumente economice sînt de asemenea populiste. Cu alte cuvinte, argumentul
populismului poate fi utilizat de către oricare dintre părţile implicate într-o dez-
batere, important este însă care este grupul care apucă să definească primul acest
concept. Se pare că, indiferent de „ideologia” asumată de partidele politice, se re-
curge la abandonarea politicilor „populiste” care slujesc intereselor cetăţenilor și
la adoptarea unor politici „populiste” în favoarea mediilor economico-financiare.
Priorităţile și activităţile guvernamentale sînt raportate la buget și la o serie de
indicatori specifici politicilor fiscale și mai puţin intereselor și nevoilor guver-
naţilor. Specialiștii guvernamentali devin bugetocraţi, iar cei care elaborează și
implementează politici publice vor avea întotdeauna de depășit cenzura celor din
prima categorie.
În condiţiile în care purtăm discuţia în termenii stat „asistenţial” vs. statul
„bunăstării” sînt de acord cu cei care spun că statul asistenţial trebuie să dispară.
Statul asistenţial trebui înlocuit cu statul bunăstării, centrat pe cetăţean, în care
apartenenţa la societate este cel mai important criteriu de eligibilitate. Acest tip
de stat nu funcţionează după criteriul „contributivităţii”, ci după criteriul trata-
mentului și respectului egal (Dworkin). Moartea „statului asistenţial” susţinută
cu multă vehemenţă de unii nu este altceva decît o reorientare a acţiunilor gu-
vernelor dinspre slujirea intereselor cetăţenilor înspre susţinerea intereselor unor
actori economici relevanţi.

(18 aprilie 2011)

202
 Cipr ia n M I H A L I
Ciprian Mihali (n. 1967). Este titular al cursurilor de Filosofia secolului XX, Postmo-
dernism. Filosofie și arhitectură, și Filosofia vieţii la Universitatea „Babeș-Bolyai”
din Cluj. Este autor al unor lucrări despre sensurile filosofice ale cotidianităţii (Sen-
sus communis. Pentru o hermeneutică a cotidianului, Paralela 45, 2001; Anarhia
sensului. O fenomenologie a timpului cotidian, Idea Design & Print, 2001; Inven-
tarea spaţiului. Arhitecturi ale experienţei cotidiene, Paideia, 2001) și coordona-
tor al unor volume colective consacrate spaţiului public (Altfel de spaţii. Eseuri de
heterotopologie, Paideia, 2001; Artă, tehnologie și spaţiu public, Paideia, 2004). De
asemenea, a tradus în limba română lucrări ale unor filosofi francezi contemporani,
precum Georges Bataille, Jean Baudrillard, Jacques Derrida, Michel Foucault, Jean-
Luc Nancy etc. Din 2001, este redactor la revista IDEA arta + societate și coordona-
tor al colecţiei „Panopticon” de la Editura Idea Design & Print.

Manifest pentru spaţiul public

O rice abordare teoretică sau practică a spaţiului public trebuie să plece de la
cîteva constatări simple:
1) modernizarea incompletă a societăţii românești a produs spaţii urbane mi-
mînd urbanitatea occidentală, cu forme citadine lipsite de o sferă publică
în care să se creeze și să se practice opinia publică, dar și separarea dintre
spaţiul public și cel privat;
2) societatea postcomunistă a făcut saltul acrobatic dinspre această modernita-
te incompletă și formală, care nu a produs spaţiu public, înspre o postmoder-
nitate informă, care nu mai are nevoie de spaţiu public;
3) utilizarea actuală a sintagmei „spaţiu public” este una predominant tehnic-
administrativă, funcţională și materială, fiind golită de sensul său politic;
4) explozia și complicaţia recentă aduse de accesul tot mai facil la internet a
deturnat sensul și practica spaţiului public, exilîndu-l din societatea reală în-
spre o lume virtuală, dublură a primeia, producînd doar parţial efecte asupra
celei dintîi;
5) publicul a devenit din atribut al unui spaţiu de construit în comun un sub-
stantiv de sine stătător, asimilat fiind publicului-ţintă din campaniile publi-
citare sau publicului-spectator din industriile divertismentului.
Pornind de la aceste constatări, trebuie să stabilim terenul pe care ne situăm:
spaţiul public nu este un produs tehnic al arhitectului, al urbanistului, al omului
de afaceri sau al edilului. De asemenea, el nu este nici locul geometric, produs
spontan al întîlnirilor haotice ale practicanţilor anonimi ai spaţiului urban. Doar
într-un sens foarte simplificat, în scopuri operaţionale, se poate spune că arhi-
tecţii sau urbaniștii „construiesc” spaţii publice atunci cînd propun construcţii
de utilitate publică sau mobilier urban nou; doar pentru finalităţi electorale sau
pentru justificarea cheltuirii fondurilor publice o administraţie locală poate să
pretindă că amenajează spaţiile publice ale străzilor, parcurilor, locurilor de joacă

203
 etc. Pe de altă parte, simplul fapt al părăsirii spaţiilor private de către locuitorii
orașelor nu generează public, în sensul convieţuirii, dar și al relaţiei cu structurile
de putere din societate.
Spaţiul public este rezultatul întîlnirii și al negocierii tensionate, niciodată
încheiate, dintre cei dintîi, manageri ai topografiei urbane, și cei din urmă, pro-
prietari ai spaţiilor private și practicanţi cotidieni ai orașului. El este zona tampon
dintre instituţiile de putere și interesele private, individuale și de grup. Nici spaţiu
tehnic, nici spaţiu estetic, el este, ca deziderat, spaţiu politic. Pentru că miza poli-
ticii în societate nu se joacă în sediile puterii, nici pe platourile de televiziune și
nici pe internet, ci într-un spaţiu a cărui dimensiune fizică, deși importantă, nu
este decisivă. Spre exemplu, distrugerea unui parc pentru a construi un centru de
afaceri este o atingere adusă spaţiului public nu în primul rînd pentru că se pierd
metri pătraţi de zonă verde, ci pentru că interesul privat este considerat superior
celui public, pentru că profitul financiar al cîtorva își subordonează bunăstarea
celor mai mulţi și pentru că, nu în ultimul rînd, dimensiunea politică a vieţii în
comun este supusă unei reglementări economice.
Prin dimensiunea politică a spaţiului public înţeleg aici posibilitatea de a di-
sloca, de a deplasa și de a deturna în permanenţă ordinea spaţială creată de stra-
tegiile de putere și de tacticile private. Această dislocare este deopotrivă fizică și
discursivă.
Fizică, mai întîi, pentru că orașul nu este nici mașină, nici operă de artă, nici
afacere, nici simbol. El nu se supune în mod absolut nici exigenţelor de fluiditate,
nici celor de securitate, nici celor de profit, nici celor estetice și nici celor simboli-
ce. Dacă orașul seamănă cu locuitorii săi este pentru că aceștia sînt sau nu capabil
să negocieze proporţia dintre toate aceste exigenţe, și abia această negociere este
politică. Orice negociere în interiorul unui cîmp dat de exigenţe este una între
competenţe, expertize, interese. Orice dominaţie a unuia dintre aceste imperative
(în numele circulaţiei, al siguranţei publice, al bunăstării, al înfrumuseţării sau
al simbolurilor naţionale, religioase etc.) în detrimentul celorlalte este un semnal
de alarmă în ce privește starea vieţii politice și a democraţiei din societatea res-
pectivă.
Discursivă, în al doilea rînd, pentru că în spaţiul public și despre el nu există
discurs dominant. În el și despre el nu există mai întîi un discurs de putere-ade-
văr, de dominaţie în numele unei distribuiri ordonate și sigure a persoanelor, a ac-
tivităţilor și a discursurilor. Așa cum spune Jacques Rancière, „fiecare la locul lui,
fiecare cu munca lui, fiecare cu cuvîntul lui” e numele unei ordini poliţienești a
siguranţei și fluidităţii care suprimă posibilitatea creării unui spaţiu public. Apoi,
producţia comercială excesivă de pseudo- și para-discursuri publice pe platourile
de televiziune servește unui divertisment generalizat, cu rolul de amorţire a rezis-
tenţei și revoltei, prin promovarea discreţionară a unui sistem clientelar de vedete
considerate vehicule și reprezentanţi ai opiniei publice și a unui stil manipulat,
direcţionat al succesiunii de monologuri mediatice. Dislocarea discursivă în sens
politic înseamnă aducerea în dezbatere publică a cuvîntului celor cărora nu li se
dă cuvîntul, nu în calitatea lor de reprezentanţi ai unei categorii profesionale, ai

204
unei majorităţi sau minorităţi (confesionale, etnice, sexuale etc.), ci în calitatea
lor de membri egali ai unei comunităţi politice apărătoare a interesului comun.
În societatea românească postcomunistă, spaţiul public a devenit temă de
proiect nicicînd realizat în școlile de arhitectură, și metaforă corectă din punct de
vedere politic pentru discursuri electorale și de conjunctură. Dispariţia practicilor
publice, înghiţite de masificare, divertisment și privatizare uniformă a spaţiului,
pe fondul dominaţiei discursurilor unor elite autoinstituite cu acces privilegiat la
mijloacele tehnice de expresie publică, obligă la acţiuni sociale, politice sau artistice
capabile să recreeze, să revitalizeze, și să redea spaţiului public sensul său politic.
Pentru aceasta, și știind că spaţiul public este o construcţie fragilă, provizorie,
la frontiera dintre soliditatea intervenţiei arhitectural-urbanistice și volatilitatea
cuvîntului rostit, e nevoie de acţiuni de recuperare cotidiană a lui – prin creaţii,
prin dezbateri, prin revendicări, prin proteste și ocupări – a fiecăreia din trăsătu-
rile următoare, a mai multora laolaltă și a tuturor împreună:
1) spaţiul public trebuie să fie deschis și al deschiderii, un spaţiu accesibil ori-
cărui anonim și tuturor necunoscuţilor, care nu are nevoie de identificări,
autorizări și competenţe specifice pentru a-l practica, pentru a intra sau ieși
din el;
2) spaţiul public trebuie să îngăduie și să protejeze diferenţa, antagonismul și
conflictul. În cadrul său, indivizii intră în raporturi diferenţiale și ca diferiţi,
acceptîndu-i pe ceilalţi ca adversari, concurenţi, dar nu ca inamici. Rivali-
tatea este un alt nume al acestei conflictualităţi, ce nu trebuie înţeleasă în
sensul negativ-distructiv al termenului, ci ca pe o sursă de creaţie și de eveni-
mente;
3) spaţiul public trebuie să-i facă vizibili pe practicanţii ei și să se ofere neîn-
cetat ca ansamblu de locuri ale vizibilităţii. Nu ale supravegherii (video), nu
ale controlului, ci ale negocierii limitei dintre ceea ce trebuie să se vadă și
ceea ce trebuie să rămînă ascuns, dintre ceea ce trebuie să se spună și ceea
ce nu trebuie să se spună. Vizibilitatea în spaţiul public nu poate fi separată
de chestiunea expunerii (act de curaj, după Hannah Arendt, act de expunere
prin rostire publică a cuvintelor și ideilor) și de chestiunea transparenţei;
4) spaţiu public trebuie să rămînă comun, în ambele sensuri ale acestui cuvînt.
El este un spaţiu comun, întrucît nu aparţine nimănui în mod precis și tu-
turor în același timp. El creează astfel premisele egalităţii, prin inapropria-
bilitatea sa și prin accesul și practica în comun, în mai mulţi. Spaţiul public
este și un spaţiu al comunului, pentru că practica lui se face în nume comun,
fără a angaja nume proprii sau, cel puţin, fără a utiliza aceste nume proprii
ca surse de autoritate și de adevăr;
5) spaţiul public este locul în care trebuie să se întîmple ceva, care poate găzdui
evenimentul (și nu doar evenimente planificate). Astfel, spaţiul public este
„locul” în care ceva are mereu loc, locul evenimentelor, surprizelor, întîm-
plărilor și întîlnirilor. Este, de asemenea, spaţiul ruperilor de timp, al întîr-
zierilor și amînărilor, al imprevizibilului – al corpurilor altfel, al gesturilor
și vorbelor altfel – și, deci, al expunerii fiecăruia și a tuturor la ceea ce nu era
nicidecum așteptat;
205
 6) spaţiul public trebuie să fie locul învăţării și exersării unei raţionalităţi in-
dividuale și colective. Cei care îl practică sînt cetăţeni liberi, subiecţi politici
înzestraţi cu raţiune, voinţă și responsabilitate, capabili să formuleze argu-
mente și revendicări comprehensibile și negociabile;
7) spaţiul public trebuie să fie locul învăţării exersării unei sensibilităţi indivi-
duale și colective. Spre deosebire de spaţiul privat, loc al intimităţii corpora-
le, și de spaţiul profesional, loc al funcţionalităţii corporale, spaţiul public
este locul iruperii corporale ca masă (și mască) purtătoare a unui rol public,
altul decît cel atribuit prin locul propriu, acasă ori la muncă.
Acest text a fost scris la solicitarea Grupului pentru Acţiune Socială și preluat
de GAS în platforma lui.

(19 aprilie 2011)

206
 A lex CIST E L EC A N
Alex Cistelecan (n. 1979). A studiat filosofia la Cluj, Poitiers și Roma. Doctor în teorie
politică la Universitatea LUISS Guido Carli din Roma, cu o teză intitulată O teorie
lacaniană a birocraţiei (2011). Autor al volumului Viaţa ca film porno. Protocoa-
lele Lacan, Aula, 2007, și editor (împreună cu Aakash Singh Rathore) al volumului
Wronging Rights? Philosophical Challenges for Human Rights, Routledge, 2011. A
publicat diverse studii, eseuri și recenzii în revistele Cultura, Vatra, IDEA artă + so-
cietate, 22, Cuvîntul, Observator cultural etc. Membru fondator al asociaţiei Proiect
Protokoll.

Visul american și fenomenologia

sa hollywoodiană
I n the beginning all the world was America. Celebra formulă lockeană închide,
ca într-o capsulă a timpului, întreaga esenţă a visului american. Și ca în orice
transpunere a unui vis într-o formulă, condensările și deplasările inconștiente
impun o reversibilitate nestăvilită a formulei care, teoretic, ar trebui să le stabili-
zeze în univocitatea unui mesaj. Astfel, propoziţia lui Locke admite cel puţin trei
direcţii de lectură, care indică tot atîtea niveluri de sedimentare și articulare ale
visului american. De la stînga la dreapta, lectura imediată: la început, întreaga
lume era America. O formulă în care America stă pentru fericita întîlnire a mitu-
lui cu istoria: ipoteticul state of nature devine, efectiv, în cazul Americii, în care
nesfîrșitele întinderi teritoriale, bogăţiile inepuizabile și virgine și absenţa guver-
nului central par să verifice, punct cu punct, toate ingredientele ideii metafizice
a stării de natură.
Lectura secundă pliază pe sine această lectură imediată, iar ideea originii mi-
tice a istoriei se răstoarnă în ideea istoriei ca repetiţie nesfîrșită a mitului: din
această perspectivă, America este spaţiul începutului mereu reluat, spaţiul în care
ideile abstracte ale individului liberal și ale naturii virgine se pot încarna și intra
în contact una cu cealaltă, nederanjate de interferenţele reprezentate de realităţi
– care ar fi, oriunde altundeva, extrem de concrete – cum ar fi societatea, statul,
acumularea primitivă sau băștinașii indieni. America, în calitate de spaţiu al eter-
nei reîntoarceri a începutului, este așadar locul în care abstracţiile devin concrete,
iar realităţile efective, sedimentările de preistorie, întotdeauna deja-ul socialului
pot fi puse între paranteze ca simple abstracţii.
Lectura a treia închide capsula onirică, acaparînd în vis inclusiv subiectul
visător: America, din această perspectivă, este spaţiul lockean prin excelenţă, spa-
ţiul în care faimosul Lockean proviso continuă să fie principalul resort ideologic
de (de)socializare și (de)politizare: ideea proprietăţii private ca rezultat legitim
al întîlnirii dintre munca mea și bunul comun, adică al nimănui, acest princi-
piu protestant al micului întreprinzător, dar care, în America, stă pe frontispiciul
tuturor, de la păturile cele mai declasate ale societăţii pînă la cei mai multimi-

207
 liardari. În spaţiul abstracţiilor împlinite și al realităţilor abstractizate care este
America, visul american operează la nesfîrșit acea reducere liberală a istoriei prin
care toţi, cu mic cu mare, de la ultimul șomer pînă la primul bancher, se pot repre-
zenta în postura mitică a pionierului înfigîndu-și lopata și plantîndu-și proprie-
tatea privată în solul mănos și virgin al mamei natură. Visul american este, astfel,
fantasma concepţiei imaculate a unui popor, în care istoria se naște direct din mit
și constă în simpla lui reproducere, iar societatea se naște direct din proprietatea
privată și constă în simpla ei apărare și acumulare.

Full Metal Jacket

Desigur, o a patra lectură a visului american e întotdeauna posibilă și cir-
cumstanţele pot face oricînd ca ea să fie scoasă din fundalul subînţelesului și ac-
tualizată la vedere: in the end, all the world could and should be America. Nu în
sensul unei dominaţii planetare făţișe a Americii – care ar putea părea greoaie,
vulgară și inutilă din perspectiva imperativelor transparente ale capitalismului –,
ci în sensul unei universalizări a acestei mitice stări de natură, sau, mai degrabă,
a acestei naturalizări a abstracţiei istorice și sociale. Așa se face că, atunci cînd
primele trei articulaţii ale visului american nu reușesc să ducă la rezultatul scon-
tat, contradicţiile interne pot fi dezamorsate prin exportarea visului american.
Blocată pe piaţa internă de acumularea sedimentărilor istorice, glorioasa naţiune
de mici întreprinzători își trimite corăbiile și portavioanele în căutarea unor noi
teritorii de natură pură. Populaţii întregi pot fi eliberate astfel de povara lor de
istorie și cultură și puse în situaţia de a fi primii pionieri pe solul re-virginizat al
propriei ţări.
Lăsăm deoparte faptul că, la adăpostul acestei legitimări de export a visului
american, cu totul alte procese economice și politice de acumulare primitivă și
apropriere prin deposedare au loc. Ceea ce contează, deocamdată, este principiul
ideologic urmat în aceste campanii de americanizare, principiu care a fost admi-
rabil formulat de un colonel anonim din filmul Full Metal Jacket: We are here to
help the Vietnamese, because inside every gook, there’s an American who’s trying
to get out. Toţi talibanii visează să devină cowboys, iar intervenţia americană este,
de fapt, un simplu travaliu psihanalitic, în care dorinţa ascunsă și inconștientă
a barbarilor de pretutindeni trebuie scoasă la iveală și sprijinită cu instituţiile
democratice de rigoare. Invaziile americane sînt, din perspectiva legitimităţii lor,
tot atîtea campanii de eliberare a naturii umane de contingenţele culturale și is-
torice în care aceasta se întîmplă să fie închistată. Ele sînt campanii istorice de
reducere a istoriei celorlalţi, masive desfășurări de capital și tehnologie cu unicul
scop de a reproduce situaţia originară, mitică, lockeană, a primei întîlniri dintre
om și natură.
Această contradicţie iniţială a campaniilor militare de renaturalizare face ca
pînă și contradicţia evidentă în care ele sfîrșesc cel mai adesea să fie mai puţin
stridentă, întrucît ea nu face decît să deplaseze și condenseze contradicţia origi-
nară: astfel, acolo unde rezistenţa populaţiei vizate duce la eșecul încercării de
eliberare, iar natura secundă a acestor popoare se dovedește a fi mai puternică
208
decît presupusa lor natură primară, ideea huntingtoniană a diferenţelor esenţiale
de civilizaţie intră în scenă și consfinţește un compromis bizar: starea de deri-
vă civilizaţională este acceptată ca imposibil de schimbat, populaţia băștinașă e
etichetată ca iremediabil refractară la democraţie; starea de natură, în schimb,
dacă n-a putut fi instituită în interiorul acestor state semi-barbare, este impusă
între state și prezervată cu ajutorul unui conducător atent ales, care, cu un picior
în istoria locală și cu celălalt în imperativul american de piaţă liberă și naturală,
lasă populaţia locală să se îmbete cu iluzia rezistenţei anti-americane prin specific
cultural, în timp ce expune resursele publice capitalului american ca tot atîtea
terenuri virgine în care investitorii să-și poată înfige lopata pionerească și civi-
lizatoare. De la Vietnam la Irak, primul model de democratizare, naturalizare
și, implicit, americanizare prin mijloace militare a eșuat de fiecare dată. Astă-
zi, revoltele populare din nordul Africii și Orientul mijlociu demonstrează, în
schimb, eșecul strategiei neoconservatoare de compromis, în care specificul cul-
tural și non-, dacă nu chiar anti-american local poate să coexiste cu deschiderea
fără rezerve, în exterior, faţă de interesele economice și geopolitice americane.
Recurente în istoria seculară americană, cele două strategii de exportare a visului
american au caracterizat în special perioada celor două mandate ale președintelui
Bush junior. Asupra eșecului lor spectaculos nu are rost să mai insistăm. Trezit
la realitate în exterior, visul american se întoarce la bază și își reîncepe travaliul
meticulos de rearticulare.

Inception
Ca în Inception, din visul militarizat al lui Bush picăm direct în visul cu po-
rumbei al lui Obama. Cum funcţia visului este, prin definiţie, aceea de a permite
subiectului să doarmă în continuare, noul vis american trebuia să fie unul pe mă-
sura trezirii brutale care l-a precedat și făcut necesar. Iar cum dezastrul neocon-
servator reușise să aducă popularitatea Americii la cotele cele mai joase de la Viet-
nam încoace, rearticularea unui vis coerent și plauzibil a avut nevoie, oarecum
logic, de cea mai costisitoare campanie electorală din istorie. Alegerile preziden-
ţiale din 2008 au reprezentat cel mai spectaculos produs al acestei fabrici de vise
care este industria media americană. Totul, în campania electorală a lui Obama,
a frizat, gîdilat și reîncălzit visul american. De la accentul pus pe ideea de schim-
bare, care pretindea că poate pune între paranteze inerţia istorică și rezistenţele
instituţionale, pentru a recrea miticul moment zero al descălecării originare; pînă
la susţinerea masivă a mișcărilor populare, grassroots, antrenate în ideea că ar
putea reformula contractul social dincoace de intruziunea marilor interese de la
Washington, direct de la nivelul firului verde al ierbii de-acasă. (Înainte de a fi
recuperată de către tea party, ideea că politica trebuie să fie expresia nemediată a
omului simplu și că ea trebuie să se realizeze nu graţie sau prin intermediul, ci în
ciuda clasei politice a fost, în fond, unul din principiile democraţiei regăsite din
programul lui Obama.)
Mesajul de vis al campaniei și-a găsit, în fond, confirmarea imediată în chiar
victoria candidatului democrat: unde, dacă nu în cel mai pur vis american, se mai
209
 poate întîmpla ca fiul de culoare al unui imigrant să poată ajunge președinte?
Într-un sondaj realizat pe internet, cam 80% din cititorii străini ai revistei The
Economist simpatizau cu Barack Obama. Însuși Slavoj Žižek recunoștea că, la
anunţarea rezultatelor alegerilor, a trăit un entuziasm comparabil cu cel resimţit
de Kant în faţa Revoluţiei franceze. Visul american în varianta Obama făcea vic-
time pe linie, de la stînga la dreapta. America își regăsea originile, mitul fonda-
tor al începutului veșnic posibil, și pentru o clipă măcar, all the world was again
America.
Astăzi, după mai bine de doi ani de realitate a acestei administraţii de vis, nici
nu putem măsura distanţa care separă realizările sale de așteptările pe care le-a
provocat. Din visul frumos cu porumbei n-a rămas nici puful. Reforma servicii-
lor de sănătate, care trebuia să fie calul de bătaie al noului guvern democrat, s-a
fîsîit într-o variantă mai moale pînă și decît varianta pe care o propusese iniţial
candidatul Hillary Clinton. Mai mult, în urma tăierilor bugetare care stau să fie
promulgate, se prea pare că pînă și progresele timide realizate în reforma asigu-
rărilor de sănătate vor fi anulate și situaţia va reveni la cea din momentul admi-
nistraţiei neoconservatoare. Mult trîmbiţatele reforme punctuale, însă cu mare
valoare simbolică, precum închiderea centrului de la Guantanamo, au rămas
blocate într-un hăţiș juridic. Promisa retragere urgentă din Irak a fost constant
amînată, în timp ce intervenţia din Afganistan s-a adîncit și lăţit tot mai mult,
implicînd astăzi inclusiv Pakistanul. Singurele măsuri energice luate de admini-
straţia Obama au vizat infamul bail out, în care sute de miliarde din banii publici
au fost puși la dispoziţia băncilor private aflate în prag de colaps.
Zilele astea, o mică parte din această notă de plată se întoarce asupra contri-
buabilului american: în condiţiile în care scutirile de taxe pentru cei bogaţi (cu
venituri anuale de peste 250.000 de dolari) au rămas în vigoare, în ciuda pro-
misiunilor de schimbare, de pe vremea lui Bush, și în condiţiile în care cele trei
campanii militare simultane fac bugetul armatei practic de neatins, guvernul a
anunţat reduceri la nivelul cheltuielilor bugetare pe acest an în valoare de 40 de
miliarde, reduceri pe care le vor suporta, desigur, recipienţii de rînd ai programe-
lor de sănătate, educaţie și asistenţă socială. Modul de guvernare, chipurile trans-
partizană, a centristului Obama se reflectă perfect în acest compromis, prezentat
de președinte ca o mare victorie a raţiunii și bunului simţ politic: de la cele 40 de
miliarde de noi fonduri bugetare promise, s-a ajuns la 40 de miliarde tăiate de
la buget, asta pentru a contra pretenţiile republicanilor de a tăia 60 de miliarde.
Centrul pe care încearcă să-l ocupe administraţia Obama e, deci, la 80 de miliar-
de distanţă de promisiunile iniţiale și la 20 de miliarde distanţă de revendicările
republicane. Cu cît încearcă președintele să pară mai rezonabil și mai împăciuitor,
cu atît opoziţia republicană devine mai intransigentă și cu atît centrul se depla-
sează mai spre dreapta.

Fort Apache
Unde se va stabiliza această continuă alunecare spre dreapta e greu de spus.
Un lucru e destul de clar însă, și decizia Curţii supreme de anul trecut de a eli-
210
mina limita maximă a donaţiilor admise în alegeri arată că președintele știe deja
de unde-și va strînge voturile pentru al doilea mandat. Cu siguranţă, viitoarea
campanie electorală a lui Obama, care deja se anunţă mai costisitoare decît pre-
cedenta, nu va fi acoperită din donaţiile mărunte ale mișcărilor grassroots. „So-
cialistul” Obama mizează deja pe recunoștinţa ce i se cuvine din partea marilor
instituţii financiare. De cealaltă parte, republicanii și, mai ales, lupii tineri din
tea party au vîntul în pupă și nu pot pierde decît dacă își taie singuri craca de sub
picioare, dacă prin șantajul lor reușesc să paralizeze efectiv funcţionarea statului.
Atîta vreme însă cît joacă doar la cacealma, ei sînt cei care stabilesc regulile jo-
cului și executivul nu poate face decît să îndeplinească, crîcnind, doleanţele lor.
Ofensiva ideologică și, implicit, noua rearticulare a visului american sînt, de-
acum, în curtea lor. Ceea ce, dintr-un anumit punct de vedere apocaliptic, așadar
de dezvăluire epocală, nici nu-i rău, pentru că reprezentanţii tea party-ului par în
sfîrșit gata să ducă visul american pînă la ultima sa literalitate: fără stat, fără taxe,
fără contract social, fiecare cap de familie cu pușca sa și proprietatea sa privată.
De aceea, personal, trebuie să mărturisesc că visez, de dragul Zeitgeist-ului, un
președinte de tipul Sarah Palin. Dacă nu de alta, vreau să apuc să văd cu ochii mei
visul american devenit realitate. Sau, mai exact, poporul american trezit la reali-
tatea visului său, în care, pe ultimele ruine ale statului central și ale contractului
social, un întreg popor joacă rolul indienilor în westernul clasic în care capitalul
îl interpretează pe nemuritorul John Wayne.

(20 aprilie 2011)

211
 A l i na- S a nd r a C UC U
Alina-Sandra Cucu (n. 1976). A absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima”,
specializarea flaut, și Facultatea de Sociologie a Universităţii „Babeș-Bolyai”, ambele
din Cluj. În prezent este doctorandă în sociologie și antropologie socială la Central
European University, Budapesta, cu teza „A Working-Class Hero Is Something to Be”:
Making Labour in Socialist Romania, 1945-1989, o cercetare despre relaţia stat - mun-
că în perioada socialistă. Domeniile ei de interes includ relaţiile de clasă, relaţiile
de proprietate, epistemologiile relaţionale, antropologia economică, socialismul și
postsocialismul. Încearcă, timid, să pătrundă tainele activismului, militînd.

Sindicatele – repolitizate sau degeaba

Î n ianuarie 2011, zece mii de angajaţi ai uzinelor „Dacia” de la Mioveni au ieșit
în stradă pentru a demonstra împotriva politicii sociale a Guvernului Româ-
niei, în primul rînd împotriva noului Cod al Muncii, pe atunci în discuţie. Deși
evenimentele s-au bucurat de o raportare destul de amplă în presă la momentul
respectiv, semnificaţia profundă a acţiunii de protest a rămas suspendată undeva,
între comentarii facile pe bloguri, dezbateri televizate despre adoptarea noului
Cod și încercări sterile de a determina Guvernul să renunţe la modificările legale
propuse printr-o presiune populară cvasi-inexistentă. Cîteva dimensiuni funda-
mentale ale actului de protest au rămas, astfel, în afara analizei. În primul rînd,
protestul nu a fost centrat deloc pe problema veniturilor angajaţilor. Nimeni nu
s-a tîrguit pentru creșteri salariale, nimeni nu a întins mîna pentru a primi ceva
și, în consecinţă, acţiunea nu a putut fi catalogată apelînd la obișnuitele etichete
pe care dreapta le pune veșnic „pomanagiilor” . În al doilea rînd, tocmai datorită
lipsei cererilor financiare concrete, ieșirea muncitorilor de la Mioveni în stradă
a ridicat o problemă surprinzătoare de legitimitate a protestului, dată fiind re-
lativa securitate financiară și a locului de muncă a angajaţilor uzinelor „Dacia”.
Împotrivirea acestor muncitori la o lege care transformă salariaţii din România
în sclavi și care blochează exact dialogul social pe care ar trebui să îl protejeze s-a
dovedit a fi dincolo de inteligibil pentru cei mai mulţi, datorită unui handicap
major al imaginarului nostru social: imposibilitatea de a vedea și de a gîndi o
structură de coerenţă a intereselor și a revendicărilor majorităţii angajaţilor care
merge dincolo de aici și acum și care poate fi legată sistematic de relaţiile de pute-
re manifestate în sfera producţiei și a pieţei. Un protest care nu e îndreptat înspre
o cerere concretă, imediată și directă devine automat un protest nelegitim, cu
necesitate orchestrat politic. Astfel, rezistenţa la codificarea legală a relaţiilor de
putere, un act esenţialmente politic, este delegitimat tocmai printr-o muncă de
purificare a spaţiului sindical ideal de politica însăși.
Evoluţia ulterioară a protestelor din restul ţării a condus, oarecum pe bună
dreptate, la imaginea unui sindicalism muribund, incapabil să mobilizeze mase
mari de oameni chiar și în situaţii limită, în care posibilitatea asigurării existenţei
zilnice este pusă în pericol. Literatura academică analizează în profunzime de-

212
clinul vechilor forme ale mișcărilor sociale, legate de relaţiile de muncă specifice
fordismului, de puterea sindicatelor și de dobîndirea drepturilor sociale și emer-
genţa în ultimele decenii a noilor mișcări, legate de politici identitare, de limbajul
universalizant al drepturilor omului, de figura simbolică a imigrantului, de un
regim de acumulare flexibilă, de relaţiile de muncă temporare, precare și instabile
care însoţesc hipermobilitatea capitalului în epoca globalizării și de incapacitatea
statelor naţionale de a-și proteja cetăţenii în condiţiile concurenţei globale pentru
atragerea investiţiilor. Între predicţii pesimiste legate de imposibilitatea articulă-
rii drepturilor legate de muncă într-o lume postindustrială și speranţe legate de
revitalizarea mișcărilor sindicale prin internaţionalizarea lor într-un nou spaţiu
al alianţelor, aproape nimeni nu se mai îndoiește de faptul că sindicalismul trece
printr-o perioadă de transformare radicală, care nu exclude, însă, reîntoarcerea
la noţiuni întemeietoare ale mișcărilor pentru drepturi sociale, cum ar fi cea de
„clasă” și cea de „cetăţenie”. Dintr-o perspectivă relaţională asupra luptei sindi-
cale, tocmai complexitatea dinamicii istorice și geografice a relaţiei dintre muncă
și capital presupune emergenţa recurentă a conflictului dintre acestea, conflict
deschis radicalizării tocmai pentru că este expulzat constant din sfera politicii
reprezentative.
Pentru sindicatele din Estul și din Centrul Europei, incapacitatea organizării
muncii și a apărării eficiente a intereselor salariaţilor sînt profund legate de des-
tructurarea economică și de masiva dezindustrializare postsocialistă, de slăbirea
reţelelor construite în jurul locului de muncă și de dispariţia infrastructurii care
prelungea interacţiunile de la locul de muncă în acel spaţiu cvasi-public, cvasi-
profesional, cvasi-personal pe care instituţia socialistă îl producea și îl ocupa în
afara timpului de muncă. Criza mișcării sindicale este reflectată de un discurs
public în care munca organizată este asociată cu valori retrograde, „comuniste”,
ca solidaritatea și interdependenţa personală. Revendicările legate de muncă apar
ca irelevante pentru procesul de „democratizare și eficientizare economică” și sînt
culpabilizate pentru destabilizarea cursului reformelor și pentru lipsa investiţiilor
în fostele ţări socialiste. La nivelul firmei, un nou subiect hibrid se naște în spaţiul
creat între tehnicile de management importate și practicile asimilate în perioada
socialismului. Noţiunile de „eficienţă” și de „flexibilitate” primesc conţinuturi noi,
fundamentate pe individualizarea relaţiilor de muncă și pe competiţie, nu pe cola-
borare și reciprocitate. Oamenii învaţă repede că abandonarea „vechii mentalităţi”
e obligatorie pentru a nu fi încadraţi în categoria celor care nu sînt capabili să în-
ţeleagă schimbările din jurul lor, a celor care nu sînt dispuși să își asume riscuri, să
lucreze independent și să îmbrăţișeze dogmele economismului în viaţa cotidiană,
în condiţiile în care „schimbările”, „riscurile” și „independenţa” sînt venite în-
totdeauna dinafară, transformîndu-i – a cîta oară în istorie? – în subiecţi pasivi, al
căror singur rol devine cel de a răspunde provocărilor unei schimbări structurale
majore pe care, chiar dacă au dorit-o, nu au imaginat-o niciodată astfel.
În paralel, asistăm la o „subalternizare” a muncii, care acoperă atît fenomene-
le legate de transformarea structurală a muncii productive în postsocialism, cît și
schimbările fundamentale la nivelul experienţei cotidiene a angajaţilor. La nivel

213
 structural, atît sectorul industrial, cît și sectorul bugetar (văzut ca un simplu „în-
ghiţitor de bani”) sînt valorizate tot mai puţin într-o nouă configuraţie dominată
de inegalităţi majore în interiorul pieţei muncii, șomaj și insecuritate cotidiană,
segmentarea intereselor de clasă, absenţa mijloacelor de apărare împotriva an-
gajatorilor abuzivi, dependenţa de ajutorul social a celor consideraţi redundanţi,
scăderea nivelului de trai și a stării de sănătate a anumitor categorii, în special a
foștilor muncitori deveniţi, peste noapte, actualii săraci. În spaţiul public, munca
își pierde capitalul simbolic cu care a fost investită în perioada socialistă, și anga-
jaţii care luptă pentru drepturile lor ajung imediat să fie asociaţi cu lipsa oricărei
etici a muncii, cu furtul generalizat, cu lipsa capacităţii de a gîndi individual și cu
lipsa flexibilităţii cerute de noile exigenţe ale pieţei. În lumea actuală, angajatul
produs de, în și sub regimul socialist își pierde identitatea centrată în jurul muncii
și al instituţiei și se regăsește cu greu într-o identitate a obiectelor, mai ales atîta
timp cît accesul la acestea nu mai apare direct legat de procese relativ stabile în
care munca, redistribuţia și consumul pot fi puse într-o relaţie transparentă și
predictibilă.
Modul în care analiștii deplîng în masă slăbirea mișcării sindicale în Europa
de Est se bazează pe o comparaţie implicită și inevitabilă cu procesele de sindica-
lizare socialistă, mai ales pe dimensiunea redistributivă a sindicatelor, care făcea
din acestea organizaţii puternice ai căror lideri devin actori centrali ai institutiţii-
lor în care activează. În perioada socialistă, drepturile sociale erau legate în mod
fundamental de locul de muncă, statutul de angajat transformîndu-se în substitu-
tul cel mai apropiat pentru orice alt conţinut al noţiunii de cetăţenie. Sindicatele
aveau putere de decizie asupra distribuţiei locuinţelor, a biletelor pentru concedii
și a altor forme de acces la petrecerea timpului liber. Cel puţin pentru primele
decenii ale perioadei socialiste, sindicatele aveau un rol central în toate formele
de mobilizare de la nivelul instituţiilor urbane: pentru munca voluntară, pentru
realizarea și depășirea planului, pentru muncile agricole sau pentru manifestaţii-
le „spontane”, dar și pentru diverse activităţi de timp liber, sportive și culturale.
În acest fel, ele deveneau, de asemenea, piloni esenţiali în controlul procesului de
producţie, în producerea de cunoaștere și de clasificări despre populaţia aflată în
cîmpul muncii, în vederea distribuirii unor bunuri și a unor servicii importante și
în expunerea acelor elemente care nu se integrau în „construcţia socialismului”.
Aceste dimensiuni ale puterii organizaţionale pe care o aveau sindicatele so-
cialiste devin tot atîtea surse ale dezorientării și crizei în postsocialism, odată cu
demolarea întregului univers construit în jurul instituţiilor socialiste, mai ales în
jurul unităţilor industriale. Infrastructura muncii, a redistribuţiei, a consumului
și a socializării socialiste se prăbușesc împreună, producînd puţin zgomot dar
multă durere. Comparaţia dintre forţa trecută și slăbiciunea actuală a sindicate-
lor trebuie să ia în considerare conţinutul diferit pe care sindicalismul îl avea în
socialism, și care azi reprezintă mai degrabă o sursă de delegitimare a activităţii
prezente decît o fundaţie a noului sindicalism. Slăbiciunea unei mișcări nu poate
fi comparată cu adevărat cu puterea unor organizaţii integrate, practic, partidului
și care trebuiau să funcţioneze drept „curele de transmisie” între partid și in-

214
stituţiile statului. Sindicatele au fost, pentru multă vreme, parte integrantă din
exerciţiul puterii și din (re)producerea acesteia, atît prin caracterul din ce în ce
mai formal al participării în procesul decizional al sindicatelor socialiste, precum
și prin complicitatea cu diversele forme de opresiune și dominaţie legate direct și
indirect de procesele de extragere a surplusului și de control al procesului muncii
în socialism.
Mulţi cercetători care pun în relaţie formarea clasei muncitoare cu procesele
de construcţie a statelor naţionale accentuează caracterul fondator al naraţiunilor
de succes ale luptelor sindicale, puse în relaţie cu evoluţia unor noţiuni specifice
de cetăţenie și de drepturi. Pentru sindicalismul autohton, dacă socialismul nu
oferă sursele unei astfel de naraţiuni de succes, nici apelul la memoria perioadei
interbelice nu produce acel nucleu întemeietor de gîndire, solidaritate și acţiune
care ar funcţiona ca liant social al muncii în prezent. Industrializarea antebelică
slabă a fost însoţită de o sindicalizare fragmentată și ineficientă, delegitimată ori-
cum prin aproprierea ulterioară a acesteia de către Partidul Muncitoresc Român.
În afara capitalei, centrele urbane cele mai industrializate se aflau în Transilva-
nia, regiune cu o clasă muncitoare predominant maghiară, evreiască și germană,
care nu putea produce un mit al luptei sindicale care să rezoneze cu miturile fon-
datoare ale naţiunii române. Pentru intelectualii interbelici români transilvăneni,
emanciparea populaţiei rurale și sărace românești, precum și instituţionalizarea
educaţiei au constituit mize mult mai importante decît cuprinderea sindicatelor
muncitorești în logica cetăţeniei interbelice, aceștia insistînd pe un discurs în care
probleme fundamentale de clasă au fost constant exprimate în limbajul specific
proiectelor de construcţie a naţiunii.
În lipsa rădăcinilor istorice ale sindicalismului în România, putem vorbi cu
greu de o „reinventare” sau o „revitalizare” a luptei pentru drepturile muncii.
Pentru ca mișcarea sindicală să aibă o șansă de a participa activ și de a modela
procesele sociale și relaţiile în care angajaţii sînt prinși în prezent, ea trebuie să
facă două lucruri: să recentreze lupta sindicală în jurul noţiunii de „clasă” și să
accepte caracterul profund politic al activităţii sindicale.
Prin noul Cod al Muncii și prin atacul sistematic asupra asistenţei sociale,
anul 2011 a călcat pe aproape două secole de mișcări sociale în toată lumea și a
spulberat iluzia permanenţei drepturilor sociale, punînd în evidenţă caracterul
lor volatil și necesitatea unei mișcări prin care aceste drepturi trebuie cîștigate și
apărate în permanenţă. Centrarea pe o noţiune de „clasă” universalizantă și înlo-
cuirea ei cu marota „interesului general” vehiculat cu insistenţă, discursul politic
face obscure interesele muncii per se, care ajung, în mod pervers, să se confunde
cu interesele pieţei și ale capitalului. Apelul la simplele noţiuni de solidaritate,
mobilizare, drepturi sociale, securitate, protecţie și decomodificare a muncii este
confundat cu nostalgia comunismului, în timp ce aceste valori sînt asociate în
discursul public dominant cu un cluster de semnificaţii care cuprinde, de ase-
menea, retrograd, pasiv, opus progresului și, în ultimă instanţă, criminal. Actul
muncii în sine nu mai e văzut ca un spaţiu al negocierii, ci ca un cîmp de luptă a
omului nou, a mentalităţii noi împotriva reziduurilor comuniste. Drepturile co-

215
 lective, solidaritatea și interdependenţa personală sînt înlocuite atît discursiv, cît
și legal cu un spaţiu al indivizilor izolaţi, aflaţi în permanentă competiţie pentru
supravieţuire cu celălalt. Din această perspectivă, denunţarea protestelor de la
Mioveni ca „ilegitime” dezvăluie exact golirea de temei și orizontul de așteptări
plat și obosit al mișcării sindicale din ultimele decenii. Recunoașterea caracteru-
lui de clasă al luptei sindicale ar permite identificarea acelor opoziţii fundamen-
tale care se nasc în cadrul relaţiilor de putere (re)configurate în permanenţă de
muncă, stat și capital. Aceste opoziţii sînt cele care structurează atît experienţa
cotidiană a muncii, cît și posibilitatea revendicărilor legate nu numai de o struc-
tură particulară a veniturilor, ci și de protecţie, securitate socială și control asupra
procesului de producţie.
Repolitizarea profundă este o altă condiţie necesară a învigorării sindicate-
lor. În primul rînd pentru că depolitizarea actului muncii, înţeles astăzi ca act
individual, pur economic, legat de o formă specifică de raţionalitate, de scopuri,
motivaţii și intenţii uniforme și „naturale”, precum și invizibilitatea acestui act
în sfera publică, împiedică transformarea imaginarului legat de muncă în imagi-
nar politic și, în consecinţă, se produce o paralizie a noţiunii de „drepturi”, dacă
acestea sînt înţelese ca drepturi sociale. Unul dintre rolurile fundamentale ale
sindicatelor este tocmai acesta: de a ilumina din interior actul muncii, în toată
complexitatea lui, în toată variaţia lui, de a produce presiune socială pentru ca
practicile cotidiene legate de muncă să fie recunoscute ca practici politice. E o
muncă de translaţie între experienţa trăită la catedră, lîngă paturile de spital, în
atelierul fabricii sau în ghișeul funcţionarului și noţiuni abstracte ca justiţie so-
cială, echitate, egalitate, sau drepturi, pe care sindicatele trebuie să le umple cu un
conţinut specific, apropiat de nevoile și practicile de fiecare zi. Ele trebuie, de ase-
menea, să funcţioneze ca structură de vizibilitate pentru relaţiile de putere care
structurează atît producţia, cît și piaţa. Analizînd condiţiile fundamentale pentru
emergenţa asocierii și a acţiunii de clasă, Max Weber arată că mobilizarea este fa-
cilitată de transparenţa relaţiilor de clasă și blocată acolo unde relaţiile de putere
sînt experimentate ca naturale, inevitabile și permanente. Posibilitatea, sensul și
legitimitatea unei schimbări fundamentale trebuie păstrate ca ideal, trebuie asu-
mate ideologic, exact pentru a putea imagina posibilitatea, sensul și legitimitatea
oricărei revendicări salariale minore, pentru că depolitizarea sindicatelor nu duce
doar la imposibilitatea reformelor substanţiale, ci și la ineficienţa cererilor care
respectă regulile jocului trasate de stat și de capital.
O consecinţă practică esenţială pentru activitatea actuală a sindicatelor din
România este că, fără posibilitatea de a reimagina relaţiile de proprietate și control
asupra mijloacelor de producţie și fără chestionarea aparenţei acestor relaţii drept
intangibile, naturale, de la sine înţelese și eterne, caracterul istoric, negociat, con-
flictual, ideologic al acestora, precum și soarta colectivă a celor care le trăiesc zi de
zi, dreptul lor de a primi mai mult sau mai puţin sînt evacuate din sfera politicului,
pierzîndu-și atît legitimitatea, cît și eficienţa. De aceea asistăm la (auto)limitarea
luptei sindicale la modalităţi de redistribuţie, la discuţii ineficiente despre redu-
ceri și creșteri salariale și la absenţa aproape totală a dezbaterilor despre controlul

216
angajaţilor asupra procesului muncii. Sindicatele trebuie, drept urmare, să traseze
limitele autonomiei imaginare a sferei economicului. Legitimitatea mișcării sin-
dicale este legată fundamental de posibilitatea de a negocia realitatea economică
ca realitate socială, contingentă istoric, adică tocmai de posibilitatea de a articula
politic cererile membrilor sindicali. Depolitizarea sindicatelor, așa-zisa lor dez-
ideologizare reprezintă, pur și simplu, o ideologizare în sensul hegemonic al tim-
purilor. Dacă experienţa directă furnizează prima armă a sindicatelor, ideologia
o furnizeaza pe cea de-a doua, pentru că reperele luptei sindicale se raportează
perpetuu la un ideal de la care relaţiile de putere manifestate în sfera economicului
se îndepărtează. Acest ideal nu poate și nu trebuie să fie același cu al capitalului și
această îndepărtare nu poate și nu trebuie acceptată la infinit.

(3 mai 2011)

217
 Luc ia n T. BU TA RU
Lucian T. Butaru (n. 1978). Lector dr. la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj. Inte-
rese de cercetare: Stat, comunitate și structuri de putere; Discursul privind inegalita-
tea. Cursuri și seminarii: Istoria Europei, Istoria antisemitismului. Publicaţii: diverse
articole și cartea Rasism românesc. Componenta rasială a discursului antisemit din
România până la Al II-lea Război Mondial, Editura Fundaţiei pentru Studii Euro-
pene, 2010.

De ce e atît de sexy neoliberalismul?

E stînga utopică și dreapta realistă? Sau invers? Sau ambele sînt utopii vizavi de
o realitate umană care, așa cum remarca Hannah Arendt, scapă mereu din
„cămașa de forţă a logicii”1? Cred că e ușor de imaginat că oricare din răspunsuri
poate fi „demonstrat”, dacă alegem bine exemplele și dacă abuzăm cu dexteritate
de etichete. Ca urmare, discuţia, rămasă mereu în coadă de pește, poate părea
obositor de răsuflată, iar dialogul poate părea o sumă de monologuri insolubile,
bazate mai degrabă pe credinţe decît pe argumente. De aceea, poate că e mai bine
să începem invers, de la credinţe. Propun ca bază a discuţiei un răspuns, aparent
paradoxal sau aparent facil, care anulează întrebările, dar nu închide discuţia. Și
anume, dacă sîntem de acord că atît realitatea, cît și ideologia sînt chestiuni care
ţin de credinţe, toate cele trei răspunsuri sînt adevărate.
Nu cred că e cazul să mai zăbovim asupra componentei utopice a discursului
stîngii. Cît despre discursul dreptei, dacă mai are cineva dubii, poate consulta tex-
tul lui Gabriel Chindea „Echivocul neoliberalismului: ideologia puterii sau opiul
clasei de mijloc?”2. Despre relaţia cu realitatea se poate vorbi ceva mai mult. Dar,
deocamdată, m-aș rezuma la a spune că Teodor Herzl, inventatorul Israelului, a
arătat că cel mai realist lucru e o utopie bine făcută. Nu s-a înșelat în mini-profe-
ţiile lui decît atunci cînd încerca să fie realist.3

Două tipuri de propagandă și limitele lor

Dacă ar fi să reformulăm cele trei întrebări, într-un mod rezolvabil și într-un
mod care să ţină seama de mizele actuale fierbinţi, ar trebui să punem întrebarea
în felul următor: de ce e atît de sexy liberalismul pentru marele public? E o utopie
crudă, inumană, care nu servește interesele celor mulţi (adică marele public), dar
care îl seduce mereu. Răspunsul nu se află nici în diabolica natură umană, nici

1
Hannah Arendt, Originile totalitatrismului, traducere de Ion Dur și Mircea Ivănescu, București,
Editura Humanitas, 2006, p. 579.
2
http://www.criticatac.ro/2390/echivocul-neoliberalismului-ideologia-puterii-sau-opiul-clasei-de-
mijloc/.
3
De exemplu, i s-a părut de neconceput să faci apetisantă pentru epoca modernă o limbă moartă
precum ebraica; o limbă în care nu puteai să ceri un bilet de tren – deoarece profeţii scăpaseră din
vedere acest aspect.

218
în predispoziţiile morbide ale sufletului, așa cum ne sugerează industria divertis-
mentului, ci în diferenţele privind propaganda, în modul în care au fost construi-
te cultural cele două tradiţii propagandistice concurente.
Din cauza votului cenzitar și a altor restricţii legale, stînga a intrat în jocul
politic stînd pe banca de rezervă. În momentul în care autorităţile din diversele
state europene au acceptat să considere cetăţenii mai puţin bogaţi ca fiind sufi-
cient de maturi pentru a vota, trecuseră deja decenii bune de politică „democra-
tică”. Iar obstrucţiile n-au încetat nici în noul context. De asemenea, întîmplarea
a făcut ca, de-a lungul timpului, un număr impresionant de intelectuali rafinaţi
să contribuie la modelarea discursului stîngii. Ambele chestiuni au favorizat o
poziţie reflexivă, reactivă, presărată cu ameninţări, o combinaţie nu tocmai fe-
ricită între nerăbdare și critică. În schimb, de cealaltă parte a baricadei, dreapta
nu avea de ce să facă apel la ameninţări, decît în cazul în care propagandiștii erau
imbecili. Era futil să ameninţe, din moment ce au avut foarte multă vreme băţul
și morcovul la dispoziţie. Deci, aparent era mai puţin violentă în ofertă. Parodiind
limbajul de lemn, am putea spune că, pentru dreapta, violenţa nu se discută, se
execută. În plus, ideologii dreptei au descoperit mult mai tîrziu gustul pentru cri-
tica sistemului. Abia sub denumirea de libertarieni, ideologii dreptei au început
să producă o opoziţie de dreapta guvernărilor moderate de dreapta. Nu vreau să
spun că atitudinea critică ar fi condamnabilă în vreun fel. Din contră, faptul că
dreapta și-a mai rafinat platitudinile este un binevenit pas înainte, o premisă ne-
cesară pentru mai mult rafinament în politică.
Totuși, deocamdată, jocul pentru marele public (sau împotriva lui) nu se
poartă cu rafinamente critice, ci cu platitudini, aproximaţii și false certitudini.
Iar marea masă a activiștilor dreptei se descurcă admirabil, tocmai pentru că nu
este încă suficient de rafinată pentru a critica vicierea mecanismelor de piaţă de
către stat – sau alte și alte nereguli reclamate de către micul club al libertarienilor.
Pentru dreapta ordinară, sau cel puţin aceasta este imaginea dominantă pe care
o transmit, atît societatea, cît și sistemul în care trăim sînt liberale, pentru că sînt
capitaliste (sic!). Deci, între realitate și ideologie nu există rest – doar variaţiuni.
Cu alte cuvinte, ei au de partea lor o realitate, iar stînga doar o poveste. În această
optică, singura realitate a stîngii se ascunde jenată după mustaţa lui Stalin.
Astfel, deja avem jumătate de răspuns la întrebarea privitoare la seducţie.
Cealaltă jumătate este oferită de discursul stîngii. În varianta sa rafinată, stînga
e mult mai agilă în a vedea și critica restul dintre ideologie și realitate – în ter-
meni tehnici: autocritică. Atît reformele adoptate sub presiunea sindicală sau a
mass media, de către mediul economic, cît și reformele implementate de către
social-democraţi sînt de cele mai multe ori văzute ca supape de defulare ale ca-
pitalismului. Dar capitalismul nu are neapărat nevoie de social-democraţie pen-
tru prevenţia revoluţiei. Există creștini-democraţi, populiști, filantropie, caritate,
biserică și, nu în ultimul rînd, aparatul represiv. Pe de altă parte, deși nu cu mai
puţin rafinament, intelectualii stîngii sînt prea tranșanţi atunci cînd aplică pro-
cedeul în analiza realizărilor dreptei: capitalismul e atît ideologie, cît și realitate.
Ceea ce nu e neapărat fals, dar, din punct de vedere strategic, confirmă involuntar

219
 platitudinile ideologilor dreptei. Iar confirmările se completează dacă adăugăm
componenta mai puţin rafinată a stîngii, care asumă realizările stalinismului, in-
trînd astfel în capcana ideologilor dreptei, care au exagerat cu tușe groase în con-
damnarea comunismului real.
Care e imaginea transmisă publicului de monologurile puse în oglindă? Este
cel puţin una deformată: lumea în care trăim e tolerabilă datorită liberalismului.
De ce? Pentru că marele public se ghidează după prezent și, eventual, după expe-
rienţele trecutului. Iar pentru propriile-i convingeri primește confirmări, atît de
la stînga, cît și de la dreapta, care susţin ideea că lumea de azi e produsul neolibe-
ralismului – iar utopiile stîngii, atunci cînd au devenit realitate, au transformat
crima în statistică.

Două sisteme politico-ideologice și limitele lor

Sursa confuziilor provine de la faptul că, în practică, ideologiile nu sînt chiar
monologuri, iar în practică nu sînt atît de insolubile precum apa și uleiul. Sînt
nevoit să fac apel la banalităţi, deoarece tocmai la chestiunile elementare stăm cel
mai prost. Ideologiile comunică, negociază și înclină balanţa cînd într-o parte,
cînd în alta; cu toate că, structural vorbind, ponderea dreptei a fost dominantă.
Dar întrebarea corectă nu este care ideologie a pus sistemul în funcţiune, ci care
l-a făcut tolerabil. Dacă facem abstracţie de ideea că omul se adaptează la aproape
orice dacă e dus cu zăhărelul, lumea de azi e tolerabilă datorită reformelor im-
puse, prin presiune sau prin guvernare, de către stînga. Dacă o luăm cronologic,
putem aminti interzicerea utilizării copiilor în fabrici, scurtarea continuă a tim-
pului de muncă, asigurări sociale și asistenţă, concedii plătite, reglementări de tot
felul ale contractelor inegal stabilite etc. Și putem întări faptul că, în momentul de
faţă, cînd, în numele eficienţei, dreapta lucrează la diminuarea acestor cîștiguri,
stînga se opune atît cît îi permite jocul democratic – ieșind în stradă. Iar în aceste
condiţii, deja putem reformula retoric întrebările iniţiale: dintre cele două utopii,
care este realitatea care ne place?
Dacă e să luăm în calcul limitele a ceea ce poate face stînga, trebuie să deplîn-
gem, în primul rînd, eșecul propagandistic care o ţine adesea departe de putere.
Dacă e să intrăm mai în profunzime, trebuie să facem din nou apel la istorie.
Cele două ideologii surori, liberalismul și socialismul, ca moștenitoare ale ilu-
minismului, pornesc de la un consens banal: lumea poate fi o lume mai bună,
prin libertate. Diferenţele majore au apărut datorită faptului că lumea a fost (și
este) înţeleasă, în ambele cazuri, prin modurile în care a fost (sau poate fi) trans-
formată. Praxisul, modelat de întîmplări și interese conjuncturale, a modelat, la
rîndul său, afirmativ sau negativ, cele două ideologii concurente. Stînga a înţeles
din transformările revoluţionare că democraţia a adus libertatea, deci mai multă
democraţie înseamnă mai multă libertate. Dreapta a înţeles din lupta împotriva
tiranului că mai multă economie înseamnă mai multă autonomie, deci mai multă
libertate. Totuși, asimilarea statului democratic cu tiranul vechiului regim este,
dacă cităm pe înţelesul lor, cel puţin o „încremenire în proiect”. Astăzi există fir-
me multinaţionale mai puternice decît multe state.
220
 Limitele celor două practici concurente sînt date de către una și aceeași pro-
blemă: lipsa de transparenţă. Și, în ambele cazuri, rezultatul este un plus de ex-
ploatare, un minus de reprezentare și o reproducere a structurilor de putere chiar
și atunci cînd nu sînt performante.
În cazul stîngii, analiza e simplă. Lipsa de transparenţă politică duce la dicta-
tură, iar dictatura e cu atît mai eficientă cu cît mai multe aspecte ale societăţii sînt
normate politic. Iar pe cît de simplă e analiza, pe atît de simple sînt soluţiile. În
plus, o mare parte dintre ele sînt deja aplicate și au dovedit că sînt funcţionale, mi-
nimalizînd riscul dictaturii. La acestea pot fi adăugate multe altele: moţiunea po-
pulară în interiorul ciclurilor electorale, eliminarea pragului minim de reprezen-
tare în Parlament, votul uninominal pe liste, alegerea democratică a decidenţilor
în justiţie, finanţarea exclusiv publică a partidelor, pedepse aspre pentru fraudă
și corupţie, pedepse exemplare pentru încălcare legii de către cei din instituţiile
care trebuie să o vegheze, reglementări care să decupleze puterea economică de
alte tipuri de putere etc.
În cazul dreptei, analiza e mai complicată, iar soluţiile sînt de domeniul fan-
teziei, deoarece democraţia politică nu poate fi înlocuită cu o presupusă selecţie
economică a bunelor practici.
În primul rînd, cuvinte precum nedreptate, responsabilitate și multe altele
nu prea încap în imaginarul dreptei. Dar nu aceasta e problema, ci faptul că nici
produsele substituibile nu funcţionează rezonabil. Corporate Social Responsibi-
lity, dincolo de faptul că funcţionează ridicol și marginal, este intens combătută
de ideologii dreptei radicale precum Milton Friedman. Cu alte cuvinte, nu se vrea
și e fantezist să poţi vota bune practici economice cumpărînd produsul X în locul
lui Y. Iar asta nu doar datorită faptului că alegerile cumpărătorului sînt superfici-
ale și urmăresc adesea interesul imediat (raportul satisfacţie marginală – preţ), ci
mai ales din cauza faptului că nu există transparenţă decît în rarele cazuri în care
statul obligă la așa ceva. Pe etichetele produselor nu găsim rubrica „ingrediente
sociale”: folosim minori, utilizăm în scopuri personale secretara, plătim salarii
de mizerie, ne doare-n cot că poluăm, după noi potopul etc. Eventual putem găsi
minciuni despre contrariu. Nu apar, în mod benevol, nici măcar avertismente
privitoare la riscurile la care se expune consumatorul direct. Singurul principiu
e: cască ochii dacă nu vrei să iei ţeapă! Vă puteţi imagina toţi consumatorii hi-
perbazarului neoliberal ca fiind experţi în drept, chimie, sau în orice ar necesita
acel „cască ochii”!?
În al doilea rînd, mass media exclusiv privată nu poate corecta relele practici
mai mult decît o face piaţa. Chiar dreapta care ne conduce ţara urlă că mass media
este „mogulizată” – adică, formulînd mai puţin vulgar, e dominată de trusturi.
Mass media se descurcă greu în calitatea de cîine de pază al democraţiei. Cum se
va descurca în cea de cîine de pază al economiei? Imaginaţi-vă doar cît de incen-
diare pot fi dezvăluirile împotriva marilor plătitori de publicitate.
Ultima redută a bunelor practici e falimentul. Dar instituţia falimentului nu
poate funcţiona precum o moţiune de cenzură, deoarece așa cum pe piaţa mass
media concurenţa viziunilor e minimalizată prin supra-abundenţă informaţio-

221
 nală, tot așa, pe orice piaţă nereglementată, de cele mai multe ori, concurenţa poa-
te fi eliminată de monopoluri care își permit să scadă preţurile temporar, sau pe
durată mai mare, pentru a scoate în afara jocului competitorii. Iar dacă nu, de ce
să nu îi cumpere. Deci, soluţiile propriu-zise nu sînt decît retragerile individuale,
adeseori nereprezentative statistic. Întotdeauna au existat (și vor exista) cumpă-
rători nemulţumiţi. Sau, în cazuri limită, dacă sînt scoși de pe piaţă, ţeparii vor
reveni sub alt nume. Cine i-ar putea împiedica? Bunul simţ? Cască ochii! Iar, dacă
analizăm și propunerile dreptei radicale, abisul se adîncește. Privatizarea justiţiei,
violenţei, emisiunii de monedă etc. nu sînt noutăţi care să merite a fi dezbătute,
iar mai apoi testate. Le-am avut deja, în feudalism. Probabil, datorită inerţiei ge-
nerate de cutume sau de acumulările culturale, situaţia în neo-feudalism nu s-ar
degrada chiar peste noapte, ci direct proporţional cu degradarea sistemului de
transmitere și dezvoltare a acumulărilor culturale. Noile probleme nu ar mai fi
chiar seducătoare, dar ar rămîne… realiste, deoarece realitatea este ceea ce facem
din ea să fie.

Concluzie
Poate fi imaginată o extindere treptată a cîmpului politic, o democratizare a
mai multor paliere ale vieţii sociale. „Mai multă democraţie înseamnă libertate”
este un slogan cu acoperire în practică, dacă se reduce corupţia. Trendul relevat
de duratele ceva mai lungi ale istorie susţine această ipoteză. În schimb, sloganul
„mai multă economie înseamnă libertate” este valabil doar în societăţile în care
încă nu există libertate. Piaţa dorinţelor nu se poate substituii votului politic, iar
deciziile consumatorului și contractele nereglementate nu pot înlocui deciziile
democratice și contractul social. Și poate că marele public ar merita mai puţine
monologuri și mai multe dezbateri accesibile, referitoare la temă – nu de alta, dar
este bine să știi ce îţi dorești.

(20 iunie 2011)

22 2
 A na BA Z AC
Ana Bazac este profesor de filosofie la Universitatea Politehnică din București. Căr-
ţi: Critica politicii. (I). Elemente de epistemologie a politicii (1994), Confuzie și spe-
ranţă. Opţiuni politice ale bucureștenilor și unele probleme ale socialiștilor români
(1995), Reformismul socialist. Repere (1996), Anarhismul și mișcarea politică mo-
dernă (2002), Puterea societăţii civile (2003), Geopolitică (I). Imperiul și războiul și
Geopolitică (II). Războiul din Irak în contextul războaielor de după căderea Cortinei
de Fier (2003), „Pacea” din Irak, după victoria decretată în 2003. Probleme interna-
ţionale actuale (Dosare deschise și o introducere despre comunicarea evenimentelor
internaţionale) (2006). Volume coordonate: Comunicarea politică: repere teoretice și
decizionale (2006), Cultură și adevăr. Studii despre filosofia lui Tudor Vianu (2007).
Volume coordonate în colaborare: Logica și provocările sociale. Omagiu profesorului
Cornel Popa la 75 de ani (2008), Matrici filosofice și concepte integrative. Volum oma-
gial Angela Botez (2009), Filosofie și cultură. In honorem Alexandru Boboc – octoginta
annis (2010), Omul activ și impersonalul „se” (Perspectivă de filosofie socială asupra
unor pagini din istoria gîndirii românești) (2010).

„Democraţia acum” și proprietatea

privată
P rincipala problemă care a apărut în discuţiile prilejuite de mișcările populare
din acest an și reunite cumva sub sloganul-obiectiv „democraţie acum” este
aceea a limitelor la care aceste mișcări ar trebui să se oprească. Entuziaștii care
acordă semnificaţii mișcărilor ca atare nu au avut timp deocamdată să sondeze
această problemă. Și este firesc: deoarece semnificaţiile înseși sînt de descoperit,
după decenii de tăcere frămîntată a protagoniștilor. Dincolo de acestea, obser-
vaţiile scepticilor ne ajută să vedem că raţiunile acestor mișcări pot fi prelungi-
te într-o practică revoluţionară – adică de intenţionată transformare a relaţiilor
structurale – susţinută de un proces teoretic auto-dezvoltat prin control critic.
În cele ce urmează, o să supun atenţiei, telegrafic, cîteva aspecte ce își au locul
în acest proces.
1) Ce pot să ceară oamenii – și nu mă refer numai la caracterul social foarte
amestecat și foarte nou, corespunzător adică noului tip de raportare a oamenilor
la muncă – decît posibilitatea de a-și face auzite concepţiile sociale și politice re-
zultate din experienţele lor, și care, în mod fundamental, sînt din ce în ce mai ne-
glijate de către decidenţii politici? Dacă nu uităm că aproape singura modalitate a
populaţiei de a-și spune punctul de vedere politic este votul o dată la patru ani, nu
trebuie, în egală măsură, să facem abstracţie de „cuminţenia” acestei populaţii: ea
a mers, în mișcările sale din 2011, din aproape în aproape, dar în cadrul demo-
craţiei politice reprezentative date. Ea nu a negat importanţa ideii democratice, și
nici măcar a democraţiei reprezentative, ci a vrut și dorește să dea un conţinut real
formei politice. Această „cuminţenie” este cauza sloganului „democraţie acum”.

223
 2) De ce „acum”? Deoarece suprapunerea de crize din lumea de astăzi – deci
nu doar datorită scăderii veniturilor și datorită crizei economice mondiale au ma-
nifestat ei – este atît de gravă, iar implicaţiile atît de profunde și pe termen lung,
încît singura soluţie este asumarea răspunderii pentru faptele care cauzează acea
suprapunere de crize: deciziile, luate în mod democratic, nu mai pot fi amînate
pentru o nouă secvenţă temporală rezultată din noi alegeri după tipicul celor de
pînă acum și care avea drept pretext al nerealizării celor mai generale obiective
populare, discontinuitatea echipelor guvernante.
3) Dar ce fel de „democraţie”, dacă tipicul existent nu a dus la rezultate pozi-
tive în buna guvernanţă a problemelor lumii? Pe de altă parte, nu cumva spiritul
răzvrătit este anarhic și duce doar la haos? Democraţia avută în vedere – dar
totul, astăzi, arată starea de dezbatere, și nu de promovare a unor clișee, deoarece
chiar situaţia actuală de criză de sistem etc. este inedită, iar din istorie putem
doar învăţa, și în nici un caz nu o putem copia – este aceea a unei democraţii
reprezentative bazate pe transparenţă, deci pe control popular. Acest control va
permite, în viziunea actorilor anonimi ai „democraţiei acum”, și penetrarea raţio-
namentelor venite de jos în nivelul deciziilor de alocare a resurselor, de stabilire
a priorităţilor și de alegere a mijloacelor, ca și un anumit control al statelor – ce
reprezintă interesul public – asupra companiilor private.
4) Toate acestea constituie o imagine teoretică ce urmărește coerenţa tendin-
ţelor diferite, raţionalitatea lor politică. În realitate, desigur că este extrem de greu
să se născocească alternative la raporturile politice actuale, puternic înrădăcinate
în mentalitatea oamenilor. Nu numai că întrebările sînt mai numeroase decît mi-
cile răspunsuri pe care protestatarii le concep – Care va fi rolul partidelor, inclu-
siv a celor de stînga? Care va fi conţinutul concret al pluralismului politic? Cum
va arăta o coaliţie guvernantă? Etc. –, dar interesele sînt mult prea puternice (și
mai diferite la nivelul stîngii), ca și situaţia fragmentată a lumii de astăzi, pentru a
ne permite să credem că ideea unei „democraţii acum” va putea fi ușor transpusă
în viaţă.
5) Viitorul democraţiei este, deci, nebulos, dacă nu de-a dreptul întunecat,
prin forţa extraordinară a celor care, în ultimă instanţă, doresc să conserve starea
actuală. Dar prezentul este clar: oamenii nu mai vor să contribuie la continua-
rea stării actuale de lucruri. Deci perioada actuală este de ruptură, iar noi trăim
această ruptură. Iar în concertul comentatorilor, urmărirea diferitelor poziţii este
foarte productivă pentru înţelegerea lucrurilor.
6) De ce, întreabă voci de dreapta, „indignaţii” nu s-au indignat și atunci cînd
Grecia a primit banii de la FMI și UE (și cînd grecii trăiau „trai pe vătrai” pe acești
bani)? Răspunsul e simplu, dar nu are nimic a face cu catalogarea omului drept
animal egoist ce trăiește profitînd de alţii și gîndind mereu pe termen scurt.
Nu, răspunsul este că masele – extrem de heteroclite – de oameni care se in-
dignează astăzi în Grecia, Spania, ţările arabe, Islanda (da, chiar așa: nu au votat
islandezii, dînd frîu liber indignării lor, pentru ca nu populaţia să plătească pier-
derile băncilor generate de speculaţie?) etc., au învăţat din ceea ce s-a întîmplat
în ultimele decade:
22 4
– li s-a spus că „socialismul a fost învins, iar victoria capitalismului este dova-
da caracterului natural, etern, just al acestui sistem”, și au crezut;
– li s-a spus că „socialismul înseamnă dictatură, iar capitalismul – democraţie
și bunăstare”, și au crezut;
– li s-a spus că democraţia reprezentativă este esenţa democraţiei, garanţia
drepturilor și libertăţilor lor, și au crezut; li s-a spus că alternanţa politică
dintre o dreaptă explicită și una implicită (falsa stîngă de tradiţie social-de-
mocrată) ar aduce mereu ameliorări în viaţa politică, și au crezut;
– li s-a spus să închidă ochii și în faţa unor căutări și experienţe alternative, și i-
au închis, asurziţi fiind de ridiculizarea tuturor acestor căutări și experienţe;
– li s-a spus că traiul pe datorie – deoarece salariile au devenit prea mici pentru
o viaţă decentă – ar fi normal și că numai hrănind băncile cu dobînzile la
sumele împrumutate se dezvoltă și economia și sistemul său axial – cel finan-
ciar-bancar – și se îndeplinesc și propriile dorinţe de a avea, și au crezut;
– li s-a spus că a avea este mai mult decît a fi și, oricît de disperaţi în căutarea
lor dezorientată, au crezut;
– li s-a spus că o uniune capitalistă – în vederea continuării logicii de mai sus
– substituie vechile „fumuri” legate de solidaritate, și au crezut.
Ei bine, nu mai cred și nu mai închid ochii1. Și este important să vedem că
trezirea din 2011 este rezultatul experienţelor produse, în fond, de capitalism. Acu-
mularea cantitativă a acestor experienţe a dus și duce, inerent, la salturi în în-
ţelegere și acţiune. Cît despre conţinutul, anvergura, durata acestor salturi – sînt
alte probleme, de care deţinătorii puterii capitaliste sînt foarte conștienţi și asupra
cărora caută să influenţeze cu conștiinţa unei lupte (mereu) pe viaţă și pe moarte.
7) Transparenţa administrării banilor publici nu e un obiectiv specific al pro-
letarilor. Sau ar trebui să nu fie, deoarece capitalismul, în modelul ideal occidental,
weberian, este capabil să ţină sub control birocraţia. Dar, nu numai că istoria re-
centă a dovedit că această capacitate de a controla birocraţia este limitată – deoa-
rece există o unitate de interese între capital și birocraţia înaltă – dar, o dată cu de-
rularea crizei de sistem a capitalismului, capitalul însuși ia deprinderile birocraţiei
(își însușește banii statului, anihilează controlul public, inclusiv prin inducerea
unei legislaţii „imperfecte”, adică lipsită de sancţiuni, de eficienţă). Ca urmare, se
pare că, lăsînd la o parte logica ideală a capitalismului, proletarii trebuie, din păca-
te, să aibă printre obiective și transparenţa administrării banilor publici.
Dar nu numai proletarii sînt legaţi de aceasta. Cel puţin o parte a capitalu-
lui este la fel de interesată de administrarea corectă a fondurilor statului (tocmai
pentru ca să poată folosi o parte mai mare din aceste fonduri pentru asigurarea și
maximizarea profiturilor, adică pentru a face faţă mai bine în concurenţa mon-
dială). Iar această parte a capitalului reflectă inteligenţa politică minimă necesară
prezervării sistemului. De aceea, atunci cînd se manifestă într-adevăr această in-

1
http://solidarite-internationale-pcf.over-blog.net/article-la-secretaire-generale-du-kke-aleka-pa-
pariga-sur-le-mouvement-des-indignes-grecs-une-lutte-p-75487921.html.

225
 teligenţă, deși, firește, frînat și contradictoriu, stînga ar trebui să o aplaude – căci
orice reducere a corupţiei este benefică traiului de fiecare zi a marii majorităţi a
populaţiei –, arătînd desigur limitele acestui proces iniţiat de la dreapta, dar în
nici un caz să nu i se opună. Astăzi, la noi există o asemenea tendinţă, oricît de
firavă. Ei bine, a ne alătura USL, care este cîntăreaţa cohortelor de birocraţi privi-
legiaţi și spoliatori ai banului public, este de-a dreptul absurd.
8) Cu atît mai mult cu cît un element criticat din societatea de astăzi este ceea
ce s-a numit proasta întrebuinţare a instituţiilor. Cum poţi să le întrebuinţezi
bine, atunci cînd, de exemplu, repeţi papagalicește „autonomie universitară” fără
să adaugi și democraţie universitară? Nu este oare o asemenea „autonomie uni-
versitară” o formulă ce acoperă arbitrarul clicilor de la conducerea ei?
9) Discuţiile „specialiștilor” marcaţi de mainstream decretează drept „extre-
miste și irealizabile”, idei ale unor protestatari despre naţionalizarea sectorului
bancar, sau despre preluarea controlului întreprinderilor. Dar probabil că, strict
logic, aceste fenomene vor trebui să urmeze. Nu imediat, și nu repetînd scheme
vechi, dar pot fi ideile de mai sus socotite drept trăsnite atunci cînd însuși capi-
talul le aplică (punînd statul să preia întreprinderi falimentare, să le rentabilizeze
cu bani publici și, e adevărat, retrocedîndu-le cînd totul merge bine)? Și oare sta-
rea actuală a sistemului financiar-bancar la nivel mondial – pe care statele le-au
susţinut, din bani publici etc. – nu este de așa natură încît să permită gîndirea
unor remedii ale cauzelor? Și nu este oare, tocmai datorită inerenţei fenomenelor
de mai sus, respinsă și mișcarea „democraţie acum”? Nu este resimţită de către
puternicii lumii drept o primejdie această cerere de democraţie reprezentativă
corectată?
Desigur că lucrurile sînt foarte complicate: nivelurile diferite de dezvoltare,
circumscrierile naţionale ale obiectivelor și perspectivelor, par să facă imposibilă
orice logică dusă în cîmpul instrumentelor grecești. Dar e doar o părere.
Revoluţia (procesul de transformare structurală a raporturilor economice și
sociale) nu înseamnă neapărat modelul revoluţiei de la sfîrșitul secolului al XVI-
II-lea și preluat de Marx, o transformare dintr-odată. Revoluţia poate fi astăzi și
o inversare a „revoluţiei pasive”, adică implementarea unui control popular, prin
transparenţă, al instituţiilor: astfel se va crea spaţiu pentru aplicarea regulilor
(politice/democratice și morale) care sînt totuși oficiale, adică va avea loc o îmbu-
nătăţire a funcţionalităţii instituţiilor de management social. Cel puţin.
Deci e un mers treptat, o inginerie graduală efectuată de noul proletariat care
se pricepe, în principiu, să construiască o asemenea inginerie: este o inginerie so-
cială realizată nu în vechiul cadru al diviziunii dintre ingineri (de sus) și lucrători,
ci în cel nou, al diviziunilor profesionale, desigur, dar ca manifestări ale relaţiilor
orizontale de dezbateri și cooperare, ca manifestări ale competenţelor sociale me-
reu re-construite prin aceste relaţii.
10) Și apoi e evident că, dacă mai marii sistemului capitalist vor reducerea
birocraţiei și transparenţa pentru a nu cheltui niște bani aiurea (și a-i avea în cel
mai rău caz pentru oblojirea unor răni sociale ce i-ar periclita prea mult dacă s-ar
cangrena), ei nu vor mai mult de atît. Ceea ce înseamnă că tot presiunea de jos
226
trebuie să aibă drept obiectiv și să obţină controlul băncilor și, astfel, și o nouă
filosofie de impozitare.
Dar asta înseamnă a merge mai departe. Deocamdată, capitalismul vrea să
integreze în sistem anumite doleanţe de jos (de exemplu, reducerea privilegiilor și
implementarea transparenţei și corectitudinii), tocmai pentru a opri generarea de
cereri mai radicale. E un nou răspuns conservator luminat (care, cum vedem, nici
nu este susţinut de toate aripile politice, de exemplu, nu de Opoziţia de la noi ce ar
dori desfiinţarea acestor doleanţe și transformarea lor într-un simplu „jos Puterea
de acum, pentru a o înlocui cu noi”). Dar acest răspuns conservator luminat e ne-
cesar nu numai pentru capitalism ca atare, pentru credibilitatea sa, ci și pentru ca
viaţa majorităţii să fie puţin mai bună.
De aceea, opoziţia din România împotriva modificării constituţiei în sensul
ca averea să nu mai fie prezumată a fi fost obţinută licit e doar o dovadă de prostie
politică, de incapacitate de gîndire pe termen mai lung: pentru că mulţi aleși se
gîndesc numai pe termen scurt și numai la ei. Guvernul actual dă dovadă de sin-
gura inteligenţă politică posibilă pentru dreapta. Și desigur necesară.
11) Dar de ce să aibă loc desfiinţarea proprietăţii private și impunerea contro-
lului public asupra a ceea ce se numește ansamblul mijloacelor de producţie?
Întîi, nu confundăm, desigur, proprietatea privată cu proprietatea personală,
indiferent de faptul că între ele nu există un zid absolut: ultima este formată din
bunuri de consum și, dacă a fost obţinută în mod legal, nimeni nu atentează la ea,
oricîte diferenţe ar evidenţia între oameni. Dar chiar crede cineva că aceste dife-
renţe vor fi socotite de oamenii viitorului nu neapărat îndepărtat drept esenţiale
pentru definirea creativităţii și umanităţii celor aflaţi sus? Chiar crede cineva că
a avea ar reprezenta mai mult decît dragostea și sentimentul de apartenenţă, de-
cît stima, încrederea și respectul (faţă de ceilalţi și a celorlalţi faţă de sine), decît
auto-împlinirea sinelui, adică decît nivelurile superioare ale piramidei nevoilor
(Maslow)? Oare nu reprezintă dorinţa actuală de acaparare materială o rămînere
în urmă a conștiinţei faţă de abundenţa permisă de productivitatea forţelor de
producţie, adică și a știinţei? Oare nu reprezintă ahtierea actuală după încă un
semn material de mărire doar o dovadă a puterii inerţiale a unei ideologii istorice
a rarităţii, putere transfigurată în ofensiva gîndirii liberale (și care a fost însușită,
la noi, și de vechii nomenclaturiști ce stăteau în vile și în același timp aprobau
garsoniere confort II și III, și de „îmbogăţiţii de revoluţie”)?
Proprietatea privată este, însă, asupra unor mijloace producătoare de capital
și valorificate ca atare. Iar lipsa controlului public asupra acestor mijloace duce
la folosirea lor aberantă: pentru războaie și pentru frînarea proceselor novatoare
generate de știinţă; pentru păstrarea condiţiei de inumanitate și de luptă pentru
supravieţuire a miliarde de oameni – în timp ce numărul miliardarilor crește;
pentru continuarea logicii actuale a alocării de mult, mult mai puţini bani pentru
cercetare decît pentru arme și războaie, și astfel pentru afundarea omenirii într-o
criză ecologică (interdependentă cu aceea a energiei și materiilor prime) din ale
cărei grozăvii nu va ieși nevătămată. Etc., etc.

227
 Întregul glob este un sistem, iar continuarea controlului fragmentat și privat
asupra bunurilor sale – care sînt într-adevăr comune – nu face decît să agraveze
toate problemele care sînt globale, indiferent de caracterul contextual al manifes-
tării lor. Dar caracterul mondial structural al capitalismului nu a evoluat oare în
direcţia accentuării acestui caracter?
În sfîrșit aici, controlul public nu înseamnă defel risipă, ineficienţa folosirii
banilor, management defectuos. Dimpotrivă, numai el asigură nu doar raţiona-
litatea obiectivelor și, deci, reducerea semnificativă a risipei, ci și asumarea de
sarcini concrete de către ansamblul populaţiei apte. Nici lenea și nici cerșetoria
nu sînt porniri normale atunci cînd oamenii știu că strategia dezvoltării îi pune
pe ei drept criteriu și ţintă.
12) Ce se întîmplă dacă revoluţia cîștigă, a fost nu numai o întrebare a dreptei.
Care este scopul mișcărilor populare actuale, altul decît defularea de moment? Ce
fel de control va avea loc asupra băncilor, cum va avea loc asupra proprietăţii pri-
vate, cum se va manifesta pluralismul și deschiderea, cum va fi lupta ideologică,
cum va fi cea politică, sînt chestiuni care îi frămîntă în cea mai mare măsură pe
nenumăraţii oameni care formează mase anonime, dar nu mai puţin actori.
Desigur că lupta are loc în ţări, dar este oare posibil ca exemplul dintr-o ţară
să zdruncine sistemul și să se propage? Avem în minte și 1917, condiţia socotită
imperioasă a victoriei revoluţiei (Lenin, Troţki…) – izbucnirea ei și în ţări din Eu-
ropa, și 1970 Chile și Nicaragua 1978-...., și ţările cunoscute din America Latină,
dar și răspunsul agresiv al capitalului la aceste încercări.
E oare posibil – cu atît mai mult cu cît tendinţele de distrugere a revoluţiei sînt
și vor fi extrem de hotărîte – ca oamenii să poată discerne între încălcări conjunc-
turale ale intenţiilor iniţiale și, pe de altă parte, obiectivele din aceste intenţii, care
se pot urmări totuși? Da, ei pot discerne, dar pentru asta trebuie să existe și voci
care demonstrează acest discernămînt. Pericolul birocratizării poate fi înlăturat:
dar numai prin controlul public asupra politicii și prin libertatea vocilor critice.

Addenda
La cererea unora din Opoziţie ca actuala guvernare să ofere și soluţii la situa-
ţii punctuale ca aceea de la Bac-ul din acest an și nu doar să le dezvăluie, direcţia
românească a „democraţie acum” sugerează că fără insistenţa asupra responsabi-
lităţii factorilor interni, și nu doar asupra celor externi („care au vrut să se aleagă
praful”), nu se pot oferi soluţii.
Cum se poate repara sistemul de învăţămînt fără să se impună corectitudinea
și respectarea criteriilor, chiar a celor din Legea veche? Căci nimeni nu poate
să spună că acea Lege aproba, de exemplu, încălcarea criteriilor de promovare a
profesorilor universitari. Iar dacă Legea presupunea opacitate și asumarea tacită
a fraudelor, și nu transparenţă, atunci acea Lege a fost proastă și a trebuit să fie
înlocuită.
Această nouă Lege este aceea care a permis darea în vileag a ceea ce se știa dar
nu se spunea, deoarece servea la perpetuarea avantajelor clicilor universitare din

228
„fabricile de diplome”. Da, lucrurile trebuie spuse răspicat și public, tocmai pentru
că numai astfel se poate pleca de la starea reală. Iar mai departe, simţul dreptăţii
cere ca toţi cei care au susţinut, din 1990 începînd, direct și indirect, idealul ne-
muncii și al șmecheriei, să plătească: pe de o parte, să se spună la fel de deschis și
public că sînt vinovaţi – și astfel să le dispară aurele de „bine-intenţionaţi” în baza
prezumţiei de bună intenţie, să devină pur și simplu, din „hoţi neprinși”, autori
și complici la fraude și la starea de distrugere a școlii românești; pe de altă parte,
chiar să plătească, să dea înapoi sumele din gradaţiile de merit și din sporuri, ba
chiar și 1% numai din salarii; oare veniturile statului nu ar crește astfel, și această
creștere nu ar fi realizată mult mai pe drept decît prin impozitarea în urma căreia
suferă tot cei mulţi?
Acest moment este sine qua non pentru a merge mai departe, la discutarea
posibilităţilor și a proiecţiilor legate de locurile de muncă, de motivaţiile de a în-
văţa și de îmbunătăţirea mijloacelor educative. Ar fi acest moment „de dreptate”
altceva decît unul ce corespunde principiului legii ca atare – cel de a răspunde
pentru fapte comise, susţinute, tăinuite – ?

(13 iulie 2011)

229
 O v id iu GH ER ASI M-PROCA
Ovidiu Gherasim-Proca (n. 1977). Lector al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”
din Iași, absolvent al Facultăţii de Filosofie (2001). Principalele interese de cercetare:
studiul ideologiilor politice, tranziţiile politice și procesele de democratizare, antro-
pologia politică și studiile culturale. Împreună cu Gheorghe Teodorescu este autor al
unui volum dedicat sociologiei electorale. A publicat recent cîteva studii referitoare
la efectele sociale ale răspîndirii noilor tehnologii de comunicare și la politicile de
supraveghere generalizată a sistemelor digitale de comunicaţii.

Leviatanul muribund: inventarea statu-

lui anti-social și a guvernării anarhiste
Leviatanul muribund

M ai multe articole publicate deja de CriticAtac se întîlnesc într-o afirmaţie de

bun simţ: nu avem „stat social”. Se poate spune cel mult că, dacă el există,
e unul precar. Urmarea logică e să ne întrebăm ce avem, înţelegînd deja ce ne
lipsește. Opusul statului social este, în cazul României, nu statul capitalist, ci sta-
tul „anti-social“. E un cuvînt pe care l-am considerat expresia perfectă a realităţii
politice autohtone de îndată ce l-am întîlnit. Statul capitalist, apt să favorizeze
clasa de mijloc și să producă valoare economică, indiferent de modul în care o
distribuie, se va lăsa așteptat mult timp pe aici. E nevoie de mult mai mult decît
de ce sînt capabili conducătorii politici români pentru a face să funcţioneze meca-
nica productivă a pieţei libere. Da, elita politică și cea economică se îngemănează
și la noi într-o strînsă relaţie de colaborare, care merge uneori pînă la completa
unire a celor două, dar lucrurile stau altfel decît în cazul capitalismului protejat
occidental. Acolo elita politică e o ţintă pentru acţiunile de lobby orchestrate de
varii grupuri de presiune, în așa fel încît interesele private ale marelui capital do-
bîndesc întîietate faţă de interesele marelui public. Aici, interesele capitaliste se
rezumă la dorinţa de a obţine aproape totul pe seama finanţării publice, întrea-
ga strategie economică rezumîndu-se în mod constant la un simplu transfer de
proprietate dinspre spaţiul public spre cel privat. Cît de ridicol ar părea, mogulii
și oligarhii de tot felul se găsesc și ei printre bugetari, la fel ca și demnitarii de
orice fel, de unde și rivalitatea dintre aceștia și cetăţenii de rînd, binecunoscuţii
„asistaţi”, care „stau cu mîna întinsă”. Ce am putea spune însă despre reprezen-
tanţii noului capitalism bugetar românesc? Că nu este capabil să creeze valoare
deoarece oferă statului servicii fictive și bunuri inutile, că nu are nevoie de men-
ţinerea unui climat economic concurenţial deoarece nu concurează decît pentru
aproprierea avuţiei publice.
Astfel ia naștere statul anti-social, anume acel tip de stat ce contribuie în
mod activ la distrugerea legăturilor de solidaritate primare, în așa măsură încît
își pune în pericol propriile condiţii de existenţă – atît în plan internaţional, cît și

230
în politica internă –, dar periclitează și condiţiile de existenţă ale întregii societăţi
pe care o parazitează.
Ar fi mult prea dificil să facem aici o disecţie completă, amănunţită, a Levia-
tanului muribund, cu toate clasele și subclasele de demnitari ori funcţionari, de
activiști de partid servili ori subordonaţi complici, cu toate straturile adipoase
de clientelă și toate familiile lui prolifice. Dar este evident că statul român oferă
imaginea jalnică a unei organizaţii dezorganizate, care se întrece pe sine în lupta
cu sine însăși. Statul a devenit un reper absolut al comportamentului antisocial,
la care nu poţi să găsești nimic folositor dar care oferă spectacolul dezgustător al
corupţiei politice generalizate, vituperînd delirant împotriva propriilor cetăţeni,
aruncînd invective în stînga și în dreapta, chemînd la lupta de clasă, asmuţind în-
tregi categorii profesionale unele împotriva altora, vrînd parcă cu orice preţ să se
dovedească mincinos, tupeist și lipsit de logică.
Experienţa postcomunistă autohtonă arată că, în ciuda aparenţelor, un stat
slab este mai de temut decît unul puternic. El va fi obligat să opereze în condiţii de
urgenţă, de provizorat, de reorganizare administrativă permanentă. Arbitrariul
și abuzul apar mai curînd atunci cînd cei ce fac legile sau le aplică sînt incapabili
să-și ducă la bun sfîrșit îndatoririle. Pedepsele vor fi exemplare, deciziile vor fi
tăioase [sic!], necugetate. Leviatanul muribund nu domină. El mușcă în stînga și
în dreapta, bezmetic, nervos.

O inovaţie istorică: guvernele anarhiste

Nimic nu este mai contrariant decît insistenţa cu care guvernele de dreapta
ale României postcomuniste încearcă să discrediteze definitiv, teoretic și practic,
prin discurs dar mai ales prin fapte, ideea de stat. Nici o organizaţie anarhistă
nu s-ar putea lăuda cu un asemenea succes. „Statul e un prost administrator”, nu
așteptaţi nimic de la stat! Dar, de fapt, de la stat te poţi aștepta la orice. Îndemnul
de mai înainte are sens, deoarece statul român nu este capabil să ofere mare lucru.
Abia reușește să strîngă impozitele. Nu e chiar rău că ne obișnuiește treptat cu
ideea că nu poate să ofere nimic.
Anarhismul guvernamental face ca anarhismul în sine să pară o ideologie su-
perfluă. La ce îţi mai trebuie cărţile lui Proudhon, Bakunin ori Kropotkin dacă
ești român? Ce mai poate demonstra cineva despre inutilitatea, despre caracterul
nociv al statului? Orice observator obiectiv se va minuna să constate că politizarea
cripto-fanariotă a instituţiilor publice din administraţia centrală după 2004 – mult
mai virulentă decît orice fenomen similar petrecut anterior, trebuie să o recunoască
oricine – nu a dus la descompunerea imediată a statului român. Criteriile de selec-
ţie a personalului politic – îndeobște tînăr, diletant, fără scrupule și fără îndoieli,
în anumite cazuri definit politic doar printr-un tip anume de feminitate – nu pot
garanta raportări statistice corecte, nici măcar organizarea managerială elementa-
ră. În timpul desfășurării procesului de hiper-politizare, mai multe ministere au
fost paralizate de „reorganizări” fără cap și coadă, dar mai ales fără cap.
Conflictul capricios ce a zdruncinat puternic conducerea bicefală a României
în legislatura 2004-2008 nu a avut nici el o logică mai sănătoasă. Iar după valul
231
 politizării liberale de la vlădică la opincă au urmat altele, la care au participat
cu entuziasm PDL și PSD. Nici unul dintre partidele acestea, cu partea din pu-
terea publică ce îi revenea, nu a avut minima capacitate de a înlătura straturile
clientelar-parazitare așternute de competitorii politici. În felul ăsta, prin multi-
plicarea directorilor de instituţii deconcentrate (unii abia instalaţi în dregătorie,
alţii cîștigîndu-și în instanţă posturile din care fuseseră destituiţi, fără minim
profesionalism, de adversarii lor) statul român a început să semene cu un balaur
cu prea multe capete ce se încurcă unele pe altele.
Și totuși, într-o asemenea epică neverosimilă, ce are ca elemente definitorii
bileţele colorate, reforme diforme, miniștrii fără trecut dar cu mare viitor, din
care mai lipea doar o nouă epopee minerească ca cea din 1999, societatea a conti-
nuat să existe. Uimitor, ţara nu s-a năruit pe loc. Concluzia firească e că guvernul
în genere nu este absolut necesar pentru societate. Ba mulţi s-ar lipsi bucuroși de
el. Există viaţă și după guvern, chiar și dacă după el vine potopul.

Criza economică globală este, din întîmplare, alibiul perfect pentru

incapacitatea administrativă
Orice moment critic din istoria unei societăţi are, între altele, o funcţie pe-
dagogică. Astfel de momente sînt repertoriate de obicei în manualele școlare, dar
înainte de aceasta sînt o sursă de teme de reflecţie pentru noi. Ce putem afla des-
pre societatea globală cu ajutorului episodului de recesiune economică prin care
trecem acum? O primă constatare importantă se referă la natura crizelor econo-
mice în genere. După înfiinţarea marilor instituţii internaţionale cu atribuţii de
control financiar, după ce băncile centrale au acumulat o experienţă semnifica-
tivă pe parcursul întregului secol trecut, ne puteam întreba cu cîţiva ani în urmă
dacă mai era cu putinţă apariţia unei crize financiare de mare anvergură, similară
celei interbelice. Desigur, atunci oricine ar fi optat pentru un răspuns negativ.
Ceea ce s-a întîmplat apoi a demonstrat că, fiind fenomene ciclice inevitabile,
crizele economice majore își găsesc calea printre piedicile și constrîngerile im-
puse de instituţiile de reglementare, eludîndu-le. Monumentalul sistem Bretton
Woods nu era conceput ca să reziste la orice fel de înșelăciune. Dereglementarea
pieţelor secundare, a serviciilor bancare derivate, a fost blamată pentru derivele
care au dus la criza economică prin care trecem. Dar de ce supravegherea pieţelor
bancare și a pieţelor de capital s-a dovedit a fi inutilă? Impulsurile speculative au
ocolit zona parametrilor financiari majori, găsindu-și debușeul într-un domeniu
mai apropiat de viaţa privată decît de tranzacţiile financiare clasice, un domeniu
marginal, mai puţin supravegheat, anume cel al creditului imobiliar și al cre-
ditului de consum accesibil prin intermediul cardurilor bancare. Spre deosebire
de tranzacţiile comerciale majore, astfel de credite, ce au ca destinaţie consumul
final, nu pot stîrni interesul instituţiilor de reglementare macroeconomică și se
bazează pe evaluări ale riscurilor ce iau în calcul variabile locale, foarte nume-
roase, în conjuncturi foarte diferite de la caz la caz, evaluări lăsate exclusiv pe
seama instituţiilor de credit. Politicile preventive anti-ciclice bazate pe evaluări
macroeconomice sofisticate, pe pîrghii de supraveghere și control, sînt dezarmate
23 2
în faţa dezechilibrelor financiare ce își fac loc prin orice breșă a sistemelor de
reglementare, atît timp cît astfel de dezechilibre sînt favorabile capitalului aflat în
căutare de profit.
În al doilea rînd, putem presupune că această translaţie dinspre spaţiul public
spre spaţiul privat, la fel ca și acumularea globală a unor evaluări eronate la nive-
lul numeroaselor pieţe locale, nu este întîmplătoare. Ea ţine de capacitatea din ce
în ce mai mică a instituţiilor publice (naţionale sau internaţionale) de a-și înde-
plini funcţiile, din pricina statutului inferior pe care și l-au asumat sau mulţumită
influenţei cercurilor oligarhice internaţionalizate.
Măsurile de salvare a instituţiilor bancare luate în Statele Unite au relevat un
alt aspect al relaţiei dintre spaţiul public și cel privat, dintre proprietatea publică și
proprietatea privată. Graba instituţiilor statului de a furniza sprijin financiar ma-
rilor firme private ce suferă pierderi de capital majore a fost pusă pe seama unei
necesităţi urgente de a asigura protecţia întregului sistem economic, sau pe seama
tendinţelor oligarhice care își fac simţită prezenţa în democraţiile liberale. Feno-
menul mai general la care am putea apela pentru a găsi explicaţii suplimentare
este însă cel al dependenţei serviciilor publice esenţiale de actori financiari cu ca-
pital privat. Atunci cînd corporaţii financiare de mari proporţii oferă, la cererea
instituţiilor publice, servicii de asigurări indispensabile (asigurări de sănătate, de
șomaj, de pensii), statul devine captiv unor interese private pe care trebuie să le
sprijine în mod necondiţionat dacă dorește să-și conserve misiunea publică. Într-
un fel, se poate spune că externalizarea pe scară largă a serviciilor de asigurări
reprezintă o eroare de apreciere mai mare decît cea comisă de firmele care nu au
reușit să stabilească valoarea reală a creditelor pe care le acordau.
Capitalismul de secol XIX s-a civilizat, devenind un capitalism al consumu-
lui generalizat, doar după ce a trebuit să se confrunte cu radicalizarea mișcărilor
de protest muncitorești, din ce în ce mai virulente, după ce a devenit receptiv faţă
de nevoile personale ale forţei de muncă. Cum ar fi putut să devină capitalul atît
de puţin inteligent încît să încerce să exploateze speculativ elemente ale econo-
miei personale a familiilor, atît de importante pentru însăși existenţa lor, precum
locuinţele? Nimeni nu s-ar aștepta să găsească în domeniul creditului de consum
si a creditului ipotecar strategii speculative proprii „capitalismului de cazino”
practicat uneori pe piaţa bursieră. Dar un astfel de comportament a fost de fapt
încurajat chiar de ideologia minimizării rolului statului. Apariţia lui în sisteme
bancare aflate în expansiune rapidă (România este unul dintre exemple) nu poate
fi motivată decît de faptul că ne-am obișnuit să credem că „statul nu trebuie să se
implice”, evitînd să judecăm competenţa administrativă și intenţiile posesorilor
puterii politice.
Dar de ce m-am pierdut în consideraţii generale referitoare la criza financiară
globală, de bună seamă un subiect plictisitor? Pentru că nu sînt multe de spus
despre situaţia României faţă cu criza. La noi, impactul crizei globale are doar un
resort bugetar. Se întemeiază precumpănitor pe incapacitatea bugetelor publice
de a alimenta economia noastră de consum în momentul în care piaţa liberă nu
mai este capabilă să o facă. Într-o ţară unde în mod tradiţional înclinaţia margi-

233
 nală spre consum este maximă, singurul motiv pentru prăbușirea cererii nu poate
fi decît absenţa sumelor de cheltuit. Însă ele au lipsit exact la momentul în care
erau absolut necesare. Fuseseră cheltuite anterior, într-o perioadă de expansiune
liberală a administraţiei publice centrale. Suprapopularea clientelară a făcut ca
salariile medii din aceste instituţii să concureze cu cele ale lucrătorilor din secto-
rul bancar. Contractarea de cheltuieli publice importante pe aceleași baze a con-
tribuit din plin. Nu mai punem la socoteală impulsurile populiste de necontrolat
ale elitei politice românești. Asta a oferit iluzia unui adevărat boom economic. Era
doar un boom bugetar.
Merită să subliniem faptul că guvernările cu performanţa administrativă cea
mai redusă, perioadele cu instabilitatea guvernamentală cea mai mare, coincid
cu epoci de recesiune economică la nivel global. S-a întîmplat în cazul legislaturii
1996-2000, încheiată cu soluţia salutară tehnocratică (Mugur Isărescu), se întîm-
plă din 2008 încoace, în condiţiile în care politica bugetară a fost subminată sis-
tematic și falsificată statistic de prin 2006. În România, criza economică globală
este, absolut întîmplător, alibiul perfect pentru incapacitatea administrativă.

Doctrina „reformei permanente”

Fascinaţia pe care o exercită ideea „terapiei de șoc” vine nu doar din impresia
că desprinderea de măsurile economice intervenţioniste trebuie să fie neapărat
una dramatică. Ea își găsește rădăcini adînci în convingerea că, în situaţii de criză,
instituţiile trebuie să fie modificate rapid și, dacă este posibil, complet. Strategiile
neoliberale de privatizare a bunurilor publice și de abandonare a responsabilită-
ţilor tradiţionale ale statului sînt cel mai ușor de pus în practică în situaţii limită,
precum cele ce urmează instaurării sau prăbușirii regimurilor dictatoriale. „Doc-
trina șocului” despre care scria Naomi Klein nu e o ficţiune jurnalistică.
Politica de tranziţie este însă oricum propice unei ideologii omniprezente,
care prescrie reforme în mod necondiţionat. Chiar și acolo unde gradualismul a
fost adoptat ca strategie dominantă, carenţele acţiunii administrative tind să fie
puse pe seama unui deficit de „reforme”, asumpţia implicită fiind aceea că răs-
punsul adecvat la orice problemă constă în modificarea regulilor jocului. Astfel
s-a ajuns în România, un exemplu perfect pentru această mentalitate, la ceea ce
s-ar putea numi ideologia „reformei permanente”. „Reformarea societăţii”, „re-
formarea statului”, „reformarea economiei” sînt termeni ce deţin pentru publicul
educat din România o putere aproape magică, și de aceea sînt evocaţi în perma-
nenţă de către politicienii lipsiţi de imaginaţie.
Numai că schimbarea perpetuă a legilor, a instituţiilor, a regulilor după care
ele funcţionează, garantează apariţia unor noi probleme sociale. Judecînd lucru-
rile după principiile minimaliste proprii concepţiei liberale despre rolul statului,
autoritatea publică ar trebui să asigure în mod neutru, imparţial, arbitrarea dife-
rendelor. Totuși, „privatizarea sectorului public”, transformarea regimului pro-
prietăţii, revizuirea permanentă a legislaţiei, constituie o formă de intervenţio-
nism care generează obligaţii numeroase în sarcina statului, iar acesta, din punct
de vedere juridic, nu poate fi niciodată exonerat. Așa cum statul român poartă
23 4
responsabilitatea încălcării drepturilor de proprietate în urma naţionalizărilor
comuniste, poartă, de asemenea, responsabilitatea daunelor pe care le produc
conflictele de legi sau inconsecvenţa legislativă din epoca post-comunistă.
În altă ordine de idei, dacă avem în vedere raţiunile etice și nu pe cele ju-
ridice, este la fel de evident că o transformare socială de mare amploare nu se
poate baza pe premisa că cetăţenii, ca indivizi cu deplin discernămînt civic, își
vor schimba în mod spontan modul de viaţă și vor prelua voluntar sarcini care
pînă atunci aparţinuseră colectivităţii. În statele care au trecut printr-un proces
rapid de modernizare, în care instituţiile asociative sînt un produs al iniţiative-
lor elitei politice mai mult decît al tradiţiei comunitare, astfel de așteptări sînt
de-a dreptul neîntemeiate. Capitalizarea economiei private pe seama bunurilor
publice, într-un climat anomic, încărcat de incertitudine, nu putea fi o cale de a
stimula formarea unui nou consens social, sprijinit pe etosul competiţiei libere.
De ce ne-am aștepta ca întreaga populaţie a noilor democraţii din Europa de Est
să devină peste noapte o clasă prosperă și independentă de antreprenori? De ce
am accepta ideea că transferul costurilor sociale produse prin deciziile elitei poli-
tice către indivizi ar fi îndreptăţit din punct de vedere moral, în condiţiile în care
ei nu sînt nici pregătiţi nici dispuși să le gestioneze?
Trăim într-o societate mult prea complicată (tehnologic, economic, biopo-
litic) pentru ca „simplificarea statului” să nu însemne abandonarea cu urmări
catastrofale a interesului public și a protecţiei drepturilor individuale. Utopiile
amish-libertariene sînt rizibile, mai ales atunci cînd ni le explică intelectualii unei
naţiuni în cazul căreia libertăţile politice moderne s-au propagat mereu de sus în
jos. Organizarea serviciilor publice în folosul cetăţenilor e un fapt de civilizaţie,
iar preţuirea pentru demnitatea umană una dintre valorile democraţiei liberale
occidentale.
Din nefericire, pentru guvernarea anarhistă a statului anti-social, incantaţiile
reformiste sînt singura ofertă politică. Există în lexicul politic autohton vreun
cuvînt pe care membrii guvernelor, de orice culoare politică ar fi ele, îl utilizează
în exces? V-aţi săturat de el: „reformă”. Un singur cuvînt e capabil să înmagazi-
neze idealul politic cel mai fluid și mai greu de materializat. Reforma este prin
excelenţă soluţia tuturor problemelor, leacul tuturor relelor. Este menţionată atît
de des – nu numai de către politicieni, ci și de cei mai prestigioși jurnaliști – în-
cît nu te poţi opri să te întrebi ce miracol misterios ascunde. Ei bine, cuvîntul
„reformă” ascunde totul. Ascunde politicile publice absolut necesare, mijloacele
prin care pot fi puse în practică, „viziunea” elitei, speranţele sau previziunile co-
mentatorilor politici, și mai ales lipsa unui consens minimal în privinţa binelui
public. Cuvîntul „reformă” concentrează astăzi întreaga deznădejde ce vine din
neputinţa de a mai visa la o societate bine alcătuită, fondată pe principiile cetăţe-
niei democratice și pe instituţiile moderne.
Lui Troţki îi atribuim ideea „revoluţiei permanente”. Politica românească pare
să fie dominată de o la fel de paradoxală doctrină a „reformei permanente”. Ceea
ce a pornit ca un simplu automatism verbal a devenit un slogan pragmatic. Ce nu
s-a făcut în ultimii douăzeci de ani? Reformă. Ce trebuie să facem numaidecît?

235
 Reforme! Adică ceva ce nu e nevoie ca cetăţenii să înţeleagă, pentru că deja au
impresia că au priceput. Dovadă stă faptul că toate sindicatele din sectorul public
care negociază cu guvernul doresc… reforme. Mobilizaţi de acest tip de discurs,
mulţi ajung să creadă că e suficient să faci o schimbare oarecare pentru a-ţi înde-
plini obiectivele politice. Iar schimbările se succed cu o asemenea repeziciune, și
atît de lipsite de noimă, încît nici cei ce le iniţiază nu le pot ţine șirul. Statul anti-
social se dovedește a fi lipsit de conţinut prin lipsa de conţinut a discursului pe
care îl propagă. Și nu, nu se va stinge, nu va dispărea de la sine cîndva – așa cum
visa Engels dispariţia statului în comunism, de pildă. Ca și comunismul, capita-
lismul insuflă statelor o vitalitate dincolo de înţelegerea noastră. Contează totuși
ceea ce fac acestea din urmă pentru cetăţenii lor… sau pentru supuși.

(22 iulie 2011)

236
 C l aude K A R NOOU H
Claude Karnoouh (n. 1940). A urmat studii de știinţe ale naturii (fizică și chimie) la
Sorbona (1959-1965), și de știinţe ale omului (filosofie, antropologie socială, socio-
logie și lingvistică) la Universitatea Paris X Nanterre (1966-1969). Începind din 1970
este membru al Centrului Naţional de Cecetare Știinţifică (CNRS) și a predat, de ase-
menea, la Universitatea Paris X Nanterre, Sorbona, INALCO, Universitatea din Gand
(Belgia), Charlostville (Virginia, SUA), Urbino (Italia), ELTE (Budapesta). În 1973 a
întreprins mai multe anchete de etnografie și folclor în satul Breb din Maramureș.
A fost profesor invitat al Universităţii „Babeș-Bolyai” din Cluj (1991-2002), unde a
susţinut un curs despre aspecte ale modernităţii tîrzii în postcomunism, îmbinînd
diverse abordari (politice, culturale, economice). Este autor a șase cărţi și a peste o
sută de articole și eseuri de antropologie culturală și politică, filosofie a culturii și
filosofie politică. Volume publicate în limba română: Românii. Tipologie și men-
talităţi (Humanitas, 1994); Dușmanii noștri cei iubiţi (Polirom, 1997); Comunism,
postcomunism și modernitate tîrzie (Polirom, 2000); Adio diferenţei. Eseu asupra
modernităţii tîrzii (Idea Design & Print, 2001).

Proletarul astăzi… continuare, trans-

formare, reînnoire, destin?
N iţică filologie nu strică niciodată. La romani, cetăţenii ultimei case, a șasea,
proletariatul, nu erau consideraţi folositori statului decît prin copiii (proles)
pe care-i produceau. Într-o accepţie generală, la primii moderni, membrii clasei
celei mai sărace aveau menirea de a furniza copii regatului, Patriei, în cazul Re-
voluţiei Franceze, adică soldaţi, cît mai mulţi soldaţi: aceasta era definiţia dată în
1792 de girondinul Dupont de Nemours, membru al Convenţiei. Odată cu Saint-
Simon, definiţia proletarului se fixează din punct de vedere conceptual, în același
timp prin doctrina materialistă a economiei și a socialului și prin teoria armoniei
claselor în societatea întemeiată pe sentimente. Totuși, a trebuit să vină Marx și
Engels pentru a se dobîndi o definiţie practică și conceptuală totodată, în raport și
în acord cu mutaţia modernă specifică revoluţiei industriale începute cu un secol
în urmă în Anglia, cu o jumătate de secol în urmă în Franţa lui 1848 și ai cărei
zori mijeau acum în Germania. În Manifestul Partidului Comunist (1848), Marx
se referă la proletariat ca la „clasa muncitorilor moderni”. Engels, mai tîrziu, înţe-
lege prin proletariat clasa muncitorilor salariaţi moderni, care, nefiind stăpîni pe
mijloacele de producţie, sînt constrînși să-și vîndă forţa de muncă pentru a trăi.
Se va observa că, de fiecare dată, ceea ce definește această clasă în evoluţia istorică
a lumii este termenul modern. În fine, „prin proletariat”, scria Marx, „trebuie
înţeles salariatul care produce capitalul și-l face să poată fi fructificat și pe care
Dl. Capital […] îl aruncă în stradă îndată ce nu-i mai este de folos” (Karl Marx,
Capitalul, 1867). E vorba așadar de o clasă socio-economică caracteristică moder-
nităţii născute dintr-o îndoită revoluţie: pe de o parte, o revoluţie tehnică (dezvol-
tarea cercetării știinţifice în vederea producerii la scară industrială a diverselor
obiecte, produse chimice, ţesături, oţel și fontă, mașini-unelte, și mecanizarea tot
237
 mai intensă a producţiei pentru obţinerea unor cantităţi tot mai mari cu un preţ
cît mai mic și revinderea lor apoi cu un preţ cît mai ridicat – pentru un maximum
de plus-valoare); pe de altă parte, o revoluţie socială – prin faptul că organizarea
procesului productiv în jurul unei fabrici generează concentraţii urbane și umane
inedite și, în același timp, iau naștere instituţii noi, necesare acestui tip de pro-
ducţie și de organizare socială (învăţămînt primar de stat, regional sau munici-
pal, noi forme de supraveghere și de pedeapsă, pentru a-l parafraza pe Foucault,
creare a unor noi servicii sociale, a unor noi forme de solidaritate întruchipate
de sindicate, de partidele politice muncitorești sau burgheze, de școlile populare,
de societăţile savante, de asociaţiile de protecţie populară). La scara societăţii,
această revoluţie industrială va duce la crearea a ceea ce, un secol mai tîrziu, în
ajunul Primului Război Mondial, în Franţa, în Marea Britanie, dar mai ales în
Germania, va deveni cea mai mare parte a socius-ului modern al ţărilor dezvol-
tate, clasele de mijloc, despre care Marx și Engels au vorbit prea puţin și pe bună
dreptate, căci în vremea lor acestea erau compuse esenţialmente din meșteșugari
în curs de pauperizare sau de dispariţie, din negustorași nesiguri pe ziua de mîi-
ne, zugrăviţi pe larg în romanele realiste ale lui Balzac – care, iată, constituie o
sursă de informaţii fără pereche. Debutul în formă modernă a acestor clase se va
vedea la Flaubert, în Educaţia sentimentală…
Nu putem însă înţelege noţiunea de proletariat în gîndirea lui Marx fără a
o include în dihotomia care-i procură sensul general, universal, adică în opo-
ziţia faţă de burghezie, clasă empirică și teoretică totodată, motor al revoluţiei
industriale ca deţinătoare a capitalului, provenită fie din nobilimea militară sau
eclezială, fie din burghezie, din meșteșugarii urbani sau din lucrători avuţi ai pă-
mîntului, precapitaliști. Dar tot la fel se explică, invers, că proletariatul „se adună
din toate păturile populaţiei” (Karl Marx, Manifestul Partidului Comunist, 1848),
iar uzul termenului „pătură” sau „grupuri de populaţie” (sozialen Gruppen) su-
gerează că orice membru empiric al societăţii devine un proletar în momentul în
care nu-și mai poate duce traiul decît vînzîndu-și forţa braţelor în schimbul unui
salariu.
Iar Engels preciza, mult mai tîrziu, în 1888: „Prin burghezie se înţelege cla-
sa capitaliștilor moderni, care posedă mijloacele de producţie socială și folosesc
muncă salariată; prin proletariat, clasa muncitorilor salariaţi moderni care, ne-
posedînd mijloace de producţie, sînt constrînși să-și vîndă forţa de muncă pentru
a trăi” (Friedrich Engels, note la Manifestul Partidului Comunist, 1888). Din acest
punct de vedere, inginerul este și el un proletar care-și vinde forţa de muncă,
respectiv cunoștinţele sale teoretice și practice.
Dar această reducere teoretică a societăţii moderne la dihotomia a două clase
antagonice care, după Marx, sînt singurele fondatoare ale istoriei moderne, în lup-
ta titanică numită în limbaj clasic „luptă de clasă”, și-a păstrat ea oare adecvarea
euristică la situaţia reală a vremurilor noastre postmoderne sau ale modernităţii
noastre tîrzii? Burghezia secolului al XIX-lea, baza empirică a conceptualizării
lui Marx, și-a păstrat oare același caracter în socius-ul occidental al prezentului
nostru? Proletariatul de astăzi se definește oare prin caracteristici similare celor

238
care alimentau ancheta făcută de Engels asupra clasei muncitoare engleze? Cine
sînt – în termeni de subiectivitate de clasă – acești tineri care se revoltă la peri-
feriile pariziene, acești oameni adunaţi în Piaţa del Sol din Madrid, ori ăia care
strigă nemulţumiţi și aruncă cu pietre în forţele de poliţie în faţa Parlamentului
din Atena? Au ei ceva în comun cu clasa muncitoare din secolul al XIX-lea?
Aceasta este introducerea într-o analiză care, de fapt, trebuie împărţită în
două… Care este situaţia obiectivă din prezent? Dar – și asta e esenţial pentru
înţelegerea prezentului nostru – care e situaţia subiectivă a maselor furioase care,
din statul Wisconsin și pînă în Atena, se ridică împotriva măsurilor drastice de
restricţie salarială și/sau de protecţie socială și sanitară?

Despre mutaţia clasei muncitoare postmoderne în Europa

Parcurgînd descrierile literare, sociale sau politice engleze și franceze din
secolul al XIX-lea, se constată că situaţia umană a muncitorilor, a bărbaţilor, a
femeilor și a copiilor vieţuitori – sau mai degrabă supravieţuitori – din mize-
rul salariu primit pentru munca lor era catastrofală, dacă vorbim de categorii
socio-economice simple: nivel de trai în pragul celei mai crunte sărăcii, situaţie
sanitară lamentabilă, mortalitate infantilă foarte crescută în raport cu cea a bur-
gheziei, nivel de mortalitate a adulţilor trecuţi de douăzeci și unu de ani la fel de
înspăimîntător, slums [mahalale] trăitoare în insalubrul cloacei, pe scurt: ceva
oscilînd între lumea a treia și gulag, mai mult sau mai puţin accentuat, după caz
și în funcţie de diverse situaţii locale1. Al doilea capitalism, cel al revoluţiei in-
dustriale, consecutiv capitalismului mercantil – cel al comerţului triangular, cu
produse fabricate în Europa și vîndute sau oferite în Africa în schimbul sclavilor,
revînduţi apoi în Americi, iar cu banii obţinuţi fiind apoi cumpărate produse
tropicale sau semi-tropicale (tabac, zahăr, rom, cauciuc etc.) pentru consum eu-
ropean –, era tot atît de crud și de nemilos, hrănit de aceeași poftă insaţiabilă.
Ca și predecesorul său, capitalismul industrial a debutat ruinînd mica ţărănime
(enclosures) pentru a obţine mînă de lucru disponibilă, generînd apoi imediat o
societate a muncitorilor săraci, care va dăinui pînă în anii ’30 în Franţa, în Marea
Britanie și în Statele Unite2. De fapt, pentru a se putea impune o veritabilă poli-
tică de tip Welfare, au trebuit așteptate sfîrșitul grevelor din 1936 și ascensiunea
Frontului Popular, în Franţa, era New Deal-ului lui Roosevelt, în Statele Unite, iar

1
Louis Chevalier, Classes Laborieuses et Classes dangereuses: A Paris, pendant la première moitié du
XIXe siècle, Paris, 1958; și Emile Zola, Germinal, Paris, 1895; Charles Dickens, Hard Times, Londra,
1854, considerat primul roman industrial…
2
Cu excepţia curentului saint-simonian, reprezentat, de exemplu, de bancheri ca fraţii Pereire sau
de industriași ca Enfantin, care organiza un capitalism social, mai ales în unele bazine miniere sau
în siderurgie, apoi, un pic mai tîrziu, spre 1880, compromisul între social-democraţia germană și
Bismarck, ruinat de înfrîngerea germanilor din 1918 și de enormele despăgubiri de război datorate
Franţei și Marii Britanii, situaţia lumpen-ilor, foarte numeroși în acele vremuri, a clasei muncitoare
și chiar a micilor funcţionari (white collars) era teatrul unei sărăcii evidente… Cf. romanul lui Alfred
Döblin, Berlin Alexanderplatz și filmul lui Fassbinder, făcut după acest roman; cf. romanul lui Louis-
Ferdinad Céline, Le Voyage au bout de la nuit, precum și filmul lui Pabst, Die Freudlose Gasse…

239
 în Marea Britanie, mai tîrziu, victoria laburiștilor imediat după cel de-Al Doilea
Război Mondial, în 1945, și reconstrucţia germană de după 1950. Dezvoltarea
lumii occidentale, extraordinar intensificată graţie unei sinergii nemaiîntîmpla-
te între descoperirile știinţifice și tehnice și enormele acumulări-concentrări de
capitaluri, își făcea prea puţine griji pentru oameni în general și pentru oamenii
din popor în particular. În fapt, conducătorii politici și industriali vedeau în oa-
menii de jos și în proletari – precum latinii, odinioară – doar niște vite de muncă
și animale pentru reproducerea speţei muncitorești: să facă, așadar, copii pentru
a furniza soldaţi în masă (iar pierderile umane din cele două războaie mondiale
sînt o dovadă!) și muncitori îndeajuns de numeroși spre a se putea ţine salariul în
frîu prin ameninţarea constantă a șomajului… Iată de ce analizele sociologice ale
lui Marx erau încă pe deplin valabile pînă la finele anilor 1940 ai secolului trecut,
cînd condiţia muncitorului se schimbase relativ puţin în Europa, din pricina di-
strugerilor imense pricinuite de Al Doilea Război Mondial, mult mai crunt decît
Primul Război, dată fiind întinderea conflictului, violenţa nemaiîntîlnită împo-
triva civililor și a bunurilor materiale din ţările ocupate, după cum și enormele
progrese făcute în tehnologia armamentelor și a explozibililor.
În atari condiţii trebuie considerate atît progresele sociale obiective genera-
te de politica keynesiană a Welfare State – angajarea tuturor în cîmpul muncii,
salarii satisfăcătoare, protecţie sanitară –, cît și efectele acestora asupra modului
de concepere a politicului, a socialului și a culturii subiecţilor istoriei: oameni ai
muncii în reconstrucţia unei Europe occidentale devastate de război.
Mi se pare evident faptul că evenimentele economico-sociale care au avut
loc între mijlocul anilor 1930 ai secolului al XX-lea și începutul crizei majore din
septembrie 2008 au modificat în chip radical felul de a gîndi al occidentalilor, dar
nu numai al lor, și în special aspiraţiile de promovare socială, care să le permită
imaginarea unui viitor fără grija zilei de mîine pentru copiii lor, în ciuda prime-
lor semne care vesteau vremuri grele. Astfel, premisele crizei din 2008 apăreau
în seria pre-crizelor legate de diverse bule speculative care marchează anii 1990
și debutul anilor 2000: deja o criză a sectorului imobiliar, a start-up-urilor in-
ternetului, criza ţărilor emergente din Asia de Sud-Est și, de la finele anilor 1970,
criza inexorabilei creșteri a șomajului structural, care poate atinge, în multe ţări
dezvoltate, între 8 și 10% din populaţia activă, în special tineri slab calificaţi. În
Europa occidentală, generaţiile născute după 1945, chiar în zonele rurale cele mai
arhaice de după Război, nu-și mai amintesc promiscuitatea, murdăria, lipsa de
igienă, locuinţele insalubre („oferite” astăzi muncitorilor emigraţi din Africa și
din Europa de Est), slaba șansă a unei mutaţii sociale ascendente (sau ceea ce
ziariștii vulgari numesc „ascensor social”), lipsa concediilor, raritatea fructelor
exotice (mie mi-au rămas însă în minte, de pe vremea cînd aveam opt ani, colec-
tele de portocale și banane organizate la Paris pentru Crăciunul copiilor cu pă-
rinţi nevoiași). Fără a mai vorbi de campania Abatelui Pierre, din iarna lui 1954,
la nouă ani după terminarea Războiului, cînd francezii au descoperit cu spai-
mă amploarea sărăciei în care trăiau oamenii modești, muncitori și funcţionari,
poate chiar mici meșteșugari, vieţuitori în cartiere de la marginea Parisului, în

240
carcase de mașini abandonate, în barăci de tablă și carton, pe scurt, nespusa mi-
zerie care-și făcuse loc într-o ţară care-și redeschidea aripile după dezastrul răz-
boiului. Cererile muncitorilor erau, în acele vremuri, simple: un salariu decent, o
protecţie medicală minimală, căci asigurarea socială, acordată deja în 1945, era
insuficientă pentru familiile numeroase, majoritare încă în clasele defavorizate,
și o locuinţă onorabilă. Toate acestea constituiau sursa principală a conflictelor
sociale… Dacă Frontul Popular acordase concedii plătite, după război, celor mai
mulţi dintre muncitori le era însă cu neputinţă să plece în concediu, cu excepţia
celor care aveau rude la ţară… Turismul nu exista decît pentru inșii foarte bogaţi,
în vreme ce mic-burghezii petreceau cîte o săptămînă la malul mării sau la mun-
te, în pensiuni modeste – magnific ilustrate în filmul lui Jacques Tati Les vacances
de Monsieur Hulot. Capitalismul industrial era ceea ce fusese dintotdeauna: o
exploatare tenace și feroce a muncii, cu excepţia, după 1945, a companiilor naţio-
nalizate din Franţa (Renault, EDF-GDF, SNCF, companiile de aviaţie, industria
de armament, construcţii navale, petrol și cărbune) ai căror angajaţi, muncitori
și tehnicieni, beneficiau de condiţii mai bune de lucru și de salarii garantate prin
negocieri permanente cu cel mai puternic sindicat francez, CGT-ul [Confédéra-
tion générale du travail] comunist (în 1954, PCF [Partidul Comunist Francez]
reprezenta 25% din electoratul francez în general și 75% din electoratul mun-
citoresc). În Anglia, aceleași progrese (mai puţin rapide însă) au fost înfăptuite
sub guvernarea laburistă și sub conservatori, cînd Harold Macmillan a semnat cu
sindicatele britanice un acord care garanta angajarea tuturor în cîmpul muncii.
De ce, așadar, această destindere a raporturilor de clasă după decenii de conflic-
te violente?3 Fiindcă, după 1945, după zdrobitoarea victorie a URSS-ului asupra
Germaniei naziste, capitalismul a prins mai abitir teamă de contagiunea comu-
nistă. Știa că exista un model alternativ, URSS-ul, care, înainte de 1956, nu era
contestat decît de o minoritate de intelectuali de extremă dreaptă sau de troţkiști.
Pe plan internaţional, capitalismul occidental s-a văzut îndată provocat de intra-
rea în scenă a unei lumi a treia socialiste, care-și obţinuse de curînd independenţa
și care se afirmase triumfal cu ocazia Conferinţei statelor non-aliniate de la Ban-
dung, din aprilie 1955. Capitalismul gîndea pe bună dreptate că sporind puterea
de cumpărare a muncitorilor, a funcţionarilor și a proletarilor și că practicînd o
politică de educaţie naţională de calitate, care să ofere posibilităţi autentice de
promovare socială, va avea de cîștigat – căci numaidecît clasele medii, care se vor
naște aici în număr mare, aveau să cheltuiască tot mai mult, îmbogăţind astfel
tot soiul de industrii, în special uzinele de automobile. Capitalul, conform logicii
principiilor sale structurale, lupta împotriva tendinţei de scădere a profitului și,
conform unei tactici sociale bine înţelese (și cîteodată servite de către înalţi func-

3
În 1936, în timpul grevelor care au adus la putere Frontul Popular condus de socialistul Léon Blum,
Cartelul patronilor de mine de cărbune și de fier strigau sus și tare: mai bine Hitler decît Frontul Po-
pular… Ei bine, pe Hitler l-au avut, cîţiva ani mai tîrziu… și au colaborat voioși cu Germania nazistă
pînă cînd, simţind vîntul bătînd din direcţia opusă, după înfrîngerea lui Rommel în Libia și după
bătălia de la Kursk, pe frontul de Est, au început să sară în ajutorul Rezistenţei și și-au trimis feciorii
să se înroleze în armata franceză pe măsură ce teritoriul francez se elibera și armata se refăcea…

241
 ţionari și patroni bine intenţionaţi, în genere oameni formaţi în catolicism sau în
protestantismul social), reușea să-i aducă la un loc pe creștinii sociali, pe socialiști
și pe comuniști în privinţa dezvoltării unui turism popular și semi-popular, deo-
potrivă sursă de divertisment pentru popor și de vaste beneficii pentru cei care
ghiciseră din vreme potenţialul de hedonism specific omului occidental – saturat
de atîtea morţi, în jumătatea de secol de războaie, unele mai criminale decît al-
tele. Trebuiau date, cu orice preţ, uitării cîmpiile morţii și ruinele… Împreună,
au inventat primele forme de turism convivial în Italia de Sud și în Grecia („Club
Mediteranée” inovînd formula la sfîrșitul anilor 1950, urmat de o serie de cluburi
de același gen), pentru ca apoi să se extindă și să transforme cu grăbire ţările din
lumea a treia – de curînd independente –, în solare pentru fundul claselor me-
dii din ţările dezvoltate, dimpreună cu o consecinţă evidentă conform diverselor
rapoarte ale UNESCO: ruinarea totală a culturilor tradiţionale remanente. La
începutul anilor 2000, turismul de masă devenise al treilea motor al economiei
mondiale, după comerţul cu arme și cu petrol, iar pentru PIB-ul unor ţări, chiar
principala sursă de venituri.
E vorba de perioada numită de comentatorii economici și de jurnaliști „les
trente glorieuses”. Treizeci și cinci de ani de creștere economică fără precedent
în istoria lumii, atît în Franţa, cît și în Germania (învinsă, dar susţinută de Pla-
nul Marshall cel mai substanţial), în Marea Britanie, cît și în Italia, inclusiv în
Europa Centrală și Orientală de după anii 1950, aflată sub vergeaua unui regim
comunist care, la rîndul său, se știa în competiţie cu Welfare State-ul occidental.
Or, această explozie a producţiei, la început prin reconstrucţie super-intensificată
a infrastructurilor distruse de război sau îmbătrînite în comparaţie cu inovaţiile
tehnice aduse de acesta4, a fost însoţită spre deosebire de secolul al XIX-lea, de o
explozie a industriei de bunuri de consum (sigur, una reală și importantă și ea,
dar mai puţin spectaculoasă în Europa comunistă5), oferind pieţei nu numai con-
sumul celor necesare și a unui surplus mai mult sau mai puţin rezonabil, dar și o
grămadă de obiecte reînnoite fără încetare, pe care, cu douăzeci de ani înainte,
nimeni din marea majoritate a populaţiei nu le-ar fi putut imagina inventate și
consumate cu atîta frenezie. S-ar putea invoca nenumărate exemple din această
aventură inedită a producerii în masă a unor obiecte repetitive și a consumului lor
masiv, care pecetluiește o extindere fără precedent, nemaipomenită, nemaiauzită
(în sens literal) a sferei mărfii. Această accelerare, la început de sorginte nord-
americană (modelul iniţial), apoi europeană, i-a cufundat pe oameni într-o stare
de halucinaţie (în special pe cei de condiţie modestă, căci bogaţii s-au obișnuit
de mult să cumpere și să pună gheara pe ce vor) în faţa noilor peșteri ale lui Ali-

4
Cf. paginile consacrate de Hannah Arendt accelerării dezvoltării tehnologiei (sub imperiul Tehni-
cii ca ultimă metafizică, reluînd astfel deconstrucţia heideggeriană), în lucrarea Between Past and
Future, în care arată cum distrugerile masive din Germania și Japonia au accelerat și intensificat
ritmul reconstrucţiei.
5
Cazuri de reușită sînt, de la caz la caz, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia (pentru aceasta din urmă
cf., splendidul roman-mărturie al lui Bohumil Hrabal, O singurătate prea zgomotoasă), iar de eșec
răsunător – România, începînd cu anii 1980.

24 2
Baba reprezentate de Salonul de Arte menajere6 și de marile centre comerciale
(numite Mall în nov-limba mimetică a românei). O plimbare într-unul dintre
acești monștri urbani numiţi hipermarket demonstrează deîndată faptul: ofertă
delirantă de obiecte identice, diferenţiate prin micro-gadgeturi. Produse menaje-
re sau televizoare, calculatoare, telefoane mobile sau GPS-uri, desuuri feminine,
instrumente de grădinărit sau de meșterit, în fine toate nimicurile în faţa cărora
stau mă întreb mereu cine naiba le-o cumpăra; dar – de vreme ce sînt acolo – de
bună seamă că există și cumpărători! Supraconsumul de haine feminine și mas-
culine a tranformat chiar sociologia orașului – la Paris asta se traduce prin dis-
pariţia celor mai multe librării și artizanate din Cartierul Latin, înlocuite grab-
nic printr-o multitudine de buticuri cu ţoale, îngrămădite unele lîngă altele de-a
lungul bulevardului Saint Michel. La fel au păţit și centrele istorice ale orașelor
europene, mai mici sau mai mari. Catedralei – inimă monumentală (și deopotri-
vă cea mai înaltă clădire, mai ales după influenţa gotică) și teologico-metafizică
a orașului european, din zorii Evului Mediu încoace – i-a fost substituit centrul
comercial, templu consacrat cultului noilor idoli planetari, Marfa și Tehnologia.
Această marșandizare (neologism venit pe filieră anglo-saxonă, cum altfel?!)
a cucerit toate activităţile umane, căci cine spune „marșandizare” spune schimb
de bunuri și de servicii multe și mărunte, deci schimb de muncă și bunuri contra
ban și, prin urmare, fluxuri financiare multiple, creatoare de plus-valoare. Să luăm
exemplul activităţilor așa-zis de divertisment – deși, de multe ori, mie-mi par mai
obositoare decît faptul simplu de a rămîne la tine acasă și a medita la zădărnicia
acestei lumi. Dezvoltarea turismului de masă nu se mai limitează la frontiera na-
ţională, cum se întîmpla pe vremea acordării primelor concedii plătite, în 1936,
în Franţa; nici măcar la scară europeană, ca în anii ’50-’70 ai secolului trecut:
astăzi fenomenul se întinde la scară planetară… Așa că iată-i pe mic-burghezii
îndeobște nevricoși avîntîndu-se acum prin Indonezia, prin Kenya, prin India,
prin Senegal, la malul Mării Roșii, ori făcînd trekking pe înaltele platouri tibeta-
ne, parcurgînd circuite securizate de nenumărate agenţii de turism, care le vînd
pe bani frumoși exotism de duzină, bibelouri locale fabricate de un fel de sclavi,
folclor cloroformizat și animale sălbatice cvasi-îmblînzite și ţinute captive în par-
curi naţionale, o ţîră de farniente pe plajele ardente, sub soarele tropical, evident
obscen în comparaţie cu sărăcia oamenilor locului, mări străvezii, albastre sau de
smarald, din ce în ce mai poluate chiar din pricina masei de turiști, în vreme ce
băștinașii, indigenii – sigur, respectaţi în langajul corectitudinii politice –, sînt, în
fapt, dispreţuiţi și văzuţi ca un soi de zombies cvasi-transparenţi, fie servitori, fie
prostituaţi/te… (unele ţări din lumea a treia turistică fiind chiar specializate în
terenuri privilegiate de vînătoare pedofilă, feminină sau masculină).

6
A se nota efectul de umor involuntar al denumirilor acestor expoziţii de instrumente tehnnice din
viaţa familială: Arte menajere…, care trimite locul în care se expun și se vînd operele zise de artă,
saloanele, spre singura lor autenticitate: cea a pieţei… Totul e piaţă… schimb, flux financiar și plus-
valoare… În România, chiar și universităţile au devenit biznisuri foarte rentabile dacă ne gîndim la
speculaţiile lor imobiliare și la salariul pe care și-l varsă conducătorii lor – demn de managerii unor
companii private. Money, money, money, makes the World go round!

243
 Am scris odată că momentul pe care-l trăim noi în istoria speciei umane
– sfîrșitul anticei civilizaţii rurale venite din neolitic și trecerea spre o civilizaţie
tehno-industrială electronică a simultaneităţii informaţionale7 – operează un soi
se mutaţie antropologică a omului occidental prin aceea că, pentru prima oară în
majoritatea sa zdrobitoare, acest om a depășit pragul necesităţii, pragul neputin-
ţei de a-și satisface nevoile esenţiale supravieţuirii confortabile, intrînd într-o eră
în care totul e posibil (real, vis ori fantasmă), o eră a aproprierii, atît a hranei, cît
și a tot felul de lucruri în varietatea lor infinită, prezentă sau potenţială, fiindcă
infinitatea fantasmată a productivităţii presupune deopotrivă infinitatea fantas-
mată a consumului, infinitate care justifică și războiul industrial de masă8. Astfel,
chiar și grupurile destinate prin poziţia lor socială unei relative marginalităţi au
reușit, în vremea celor „trente glorieuses” și după aceea, graţie feluritelor subvenţii
sau traficului de droguri, să-și ducă traiul cumva, să doarmă undeva, să aibă ce
mînca și ce îmbrăca, să-și poarte de grijă și chiar să consume unele gadgeturi9.
După două războaie mondiale cu costuri umane fără precedent, am trecut la o
eră a abundenţei, sigur, una inegal repartizată, dar oricum, abundenţă în toată
puterea cuvîntului.
Or, dacă dăm crezare literaturii și diverselor mărturii culese de-a lungul con-
flictelor politico-sociale care au brăzdat Europa, de la mijlocul secolului al XIX-
lea pînă la cele imediat apărute din scrumul războiului, ceea ce iese în evidenţă (și
e suficient să privești fotografii ale manifestanţilor, ale greviștilor, ale insurgenţi-
lor) este faptul că, în afara infimei minorităţi a celor vizibil aparţinători ai claselor
medii intelectuale (profesori sau funcţionari civili și militari), majoritatea zdro-
bitoare e formată din oameni săraci, chiar foarte săraci. Dacă privești fotografii
din vremea Comunei din Paris, a grevelor podgorenilor din sudul Franţei din
1902, a insurecţiilor ruse de la 1905, fotografii ale ţăranilor români de la 1907,
apoi fotografii luate în timpul grevelor sau revoluţiilor din întreaga Europă ime-
diat după Primul Război Mondial, ceea ce sare în ochi este tocmai adînca sărăcie
a oamenilor, bărbaţi, femei și copii de toate vîrstele, înfofoliţi în zdrenţe, de cele
mai multe ori, și acea intensitate a privirii în care se citește foamea, neîngrijirea,
îmbătrînirea precoce. Acești oameni se revoltă împotriva unei situaţii economice
și a unei societăţi dominante pentru care nu nutresc decît ură, fiindcă îi menţi-
ne, în ciuda sacrificiilor făcute în război, într-o stare de disperare, fără alt viitor

7
Foarte curînd, cei mai mulţi dintre oameni vor trăi în orașe, unele dintre acestea monstruoase
conurbaţiuni de zeci de milioane de locuitori, care-i vor face pe mulţi să uite că laptele nu vine din
pachetele aliniate în raioanele supermarketurilor, ci de la vacă, sau că chipsurile din fastfood-uri
sînt făcute din cartofi, care cresc pe cîmp… Astfel, metropola Cairo, cu cei 19.439.541 de locuitori
ai săi, are o populaţie aproape cît a României…, cea a Shanghaiului depășind-o, cu ale sale peste
23.000.000… Dar situaţia e totalmente alta și în ceea ce odinioară se numea „viaţa la ţară”: astăzi și
în spaţiul rural viaţa e în întregime tehno-computerizată.
8
Eric Hobsbawm, The Age of Extremes: The Short Twentieth Century, 1914-1991, Londra, 1994; cf.
cap. I și II.
9
În ce privește anii ’60-’90, a se citi și a se viziona succesiv: romanul-document al Christianei Ro-
chefort, Les Petits enfants du siècle, Paris, 1961, și filmul lui Etienne Chatilièz La vie n’est pas un
long fleuve tranquille, 1988. Cît privește America, a se vedea filmul-cult al lui Dennis Hopper, Easy
Rider, 1969, iar pentru Marea Britanie, filmul lui Stanley Kubrick, Clockwork Orange, 1971.

24 4
decît munca istovitoare și spectrul șomajului; o societate din care, orice ar face,
mizeria, foamea și degradarea nu vor dispărea pentru cei mai mulţi dintre ei,
blestemaţii pămîntului. În acele epoci, oamenii se răsculau pur și simplu fiindcă
nu mai apucau să supravieţuiască.
Să facem un salt peste decenii. Sîntem acum la Madrid, la Paris sau la Roma…
Văd pe stradă inși bine îmbrăcaţi, rumeni în obraji, zbierîndu-și revendicările
deseori cu zîmbetul pe buze și cu copii în cărucior; din cîteva camionete, printre
șirurile de oameni, se transmite muzică pop sau varietăţi la moda zilei, cîteodată,
la defilările sindicale, între corurile populare scandînd sloganele știute dinainte,
se fac auzite sunetele unor orchestre în carne și oase. Între participanţi, nu lipsesc
tinerii, în oraș e o atmosferă de carnaval, un aer de sărbătoare a muzicii, de parc
de distracţii. Temele sînt mereu aceleași: mărirea salariului, refuzul suprimării
locurilor de muncă în sănătate, educaţie, și servicii sociale, șomajul. Cîteodată,
dar tot mai rar, se întîmplă și manifestaţii care marchează dezaprobarea unei de-
cizii politice străine de către o fracţiune a populaţiei, dar stilul rămîne același:
una peste alta, cuminţel, zic eu; sloganurile (uneori foarte comice) sînt redactate
civilizat pe banderole purtate la fel de civilizat, chiar dacă la urmă cîţiva „cio-
măgari” (cîteodată ăștia sînt chiar provocatori strecuraţi din rîndurile poliţiei în
persoană!) mai sparg niscai vitrine, geamuri de mașini parcate sau dau foc la
una-două mașini de poliţie. Nimic care să semene cu vreo gherilă urbană – cum
vor să ne convingă unii jurnaliști. Singurele gherile urbane sînt alea care se mani-
festă de vreo patruzeci de ani încoace în ghetourile negrilor și jamaicanilor nord-
americani sau britanici, ori în cartierele emigranţilor nord-africani sau negri din
Franţa. Revolte profund apolitice, profund anomice, foarte adesea în legătură cu
traficul de droguri sau pornite din groaznica trîndăvie a unui tineret abandonat,
ce nu are ca orizont de discurs decît omniprezenţa publicităţii și resentimentul
abisal de a nu putea participa la agapele consumeriste ale modernităţii tardive.
Ceva s-a schimbat așadar… și acest ceva nu este structura obiectivă a capi-
talismului, raportul capital-muncă-șomaj, rămas identic, fiindcă ţine de natura
sa ontologică (Dasein) și de modul său de a-fi-în-lume (Das Dasein). Ceea ce s-a
schimbat, dintr-un punct de vedere socio-psihologic, sînt aspiraţiile oamenilor,
iar din punct de vedere filosofic, subiectivitatea subiecţilor. Astăzi, oamenii sînt
animaţi de o singură spaimă: pierderea avantajelor obţinute în perioada celor
„trente glorieuses”. Percepţie foarte de înţeles, cu consecinţe foarte precise asupra
interpretării crizei și asupra criticii practice a situaţiei socio-economice. Speranţa
unui consumerism tot mai intens, chiar dacă totalmente fantasmat din pricina
conjuncturii obiective a economiei politice a Capitalului mondial, nu conduce la
imaginarea unei mutaţii economice în cadrul unei concepţii radicale a schimbării
orientării generale a economiei politice și cu atît mai mult mișcările pretinse de
extremă stînga au căzut sau au fost făcute să cadă în capcana confuziei, postmo-
derne desigur, dintre caritatea umanitaristă și analiza economiei politice post-
moderne, dintre efectele disfuncţiilor sau ale injustiţiilor sociale capitaliste (femi-
nism și apărare a homosexualităţii, luptă împotriva excluderilor, pentru salvarea
copilărei furate, împotriva prostituţiei minorilor, a drogurilor etc.) și originile

245
 cauzale ale acestor efecte (ne zbatem pentru a găsi un adăpost oamenilor străzii
sau pentru a le procura mîncare pe timpul iernii, de pildă, dar uităm lupta mult
mai periculoasă împotriva cauzelor obiective ale sărăciei, care cîștigă teren în Oc-
cident). O altă versiune de impotenţă a extremei stîngi sînt acele grupuri care
repetă ad nauseam sloganele deja-întîmplatului, de pildă cei care, uitînd că totul
s-a schimbat între timp, nu mai contenesc să bocească la căpătîiul trecutului, pre-
cum anarhiștii la căpătîiul războiului din Spania, ori comuniștii sau socialiștii
– în amintirea Frontul Popular din 1936 –, legănaţi de un curaj post factum, care
reactualizează luptele rezistenţei antinaziste din bistrourile Cartierului Latin și
colocviile ad hoc. Apoi, încă și mai tragic, toţi cei care, în vremea celor „trente
glorieuses”, au crezut în puterea muncitorilor de a reînnoi revolta politică și de a
depăși manifestările aflate strict în căutarea unui mai-bine imediat. Aceste gru-
puri, căzute într-o eroare analitică totală, dublată în practică de o extremă vio-
lenţă teroristă, s-au trezist mereu singure în faţa represiunii statului. Izolate încă
de la început, abandonate de stînga parlamentară, timorată și avidă de onoruri
oficiale și de strapontine ministeriale, aceste grupuri de tineri și tinere și-au plătit
adesea cu viaţa eșecul – al Rote Armee Fraktion [Fracţiunii Armatei Roșii], în
Germania, de pildă, sau al Brigăzilor Roșii italiene. Sigur că Republica Federală,
cu binecuvîntarea Statelor Unite, reciclase majoritatea înalţilor funcţionari și ai
afaceriștilor cu rădăcini naziste; sigur că partidul comunist italian (PCI) trădase
speranţele revoluţionare puse în el în vremea anilor rezistenţei din Centru și din
Nord, dar poporul pe care-l aveau în vedere aceste grupuri (uneori, ca în Italia,
de pildă, foarte supus manipulării, ca în cazul asasinării lui Aldo Moro) nu era
prezent la întîlnirea cu istoria. Ceea ce voia poporul, absent de la revoluţie, era:
mai multe mașini, mai mult turism, mai multă vacanţă, mai multe gadgeturi,
pe scurt: mai mult consum… Nici măcar un singur lucru serios – o educaţie de
calitate pentru copiii lor, de pildă –, căci acești oameni n-aveau nimic împotriva
nivelării democratice de sus în jos, dacă ne uităm la cum arată astăzi învăţămîn-
tul în Europa…

Despre frămîntările contemporane

Ah, veţi spune dumneavoastră, cititori avizaţi, dar astăzi vorbim de Grecia
și de violenţele din piaţa Syntagma! Sigur, vă răspund eu, dar Occidentul deja
și-a luat porţia de manifestări violente, în Italia, în Statele Unite, la Seattle, sau
la Geneva, împotriva G8 și a politicilor economice dictate de stăpînii lumii, ma-
nifestări care propuneau un alt fel de mondializare. Iar rezultatele au fost și sînt
mereu aceleași: nimic. Mai-marii lumii nu fac decît ce-i duce capul, adică aplică
orbește sau aproape orbește ceea ce sistemul capitalist îi „forţează” să facă: să
pună în practică producţii noi sau noi forme de divertisment tehnic, în așa fel
încît să intensifice consumul fără zăbală a tot ceea ce poate planeta să suporte, pe
de o parte, iar pe de alta, să inventeze necontenit noi scenarii financiare pentru
a extrage maximum de plus-valoare în intervale cît mai scurte posibil. În fapt,
dacă studiezi practicile reale ale capitalismului de tip trei, sesizezi că urmărește
ubicuitatea între momentul investiţiei și cel al recuperării plus-valorii, de unde
246
și importanţa revoluţiei micro-informaticii, a miniaturizării instrumentelor de
comunicare și de putere a mijloacelor de transmitere a informaţiei, în ideea unei
dominaţii absolute a capitalului financiar asupra celui industrial. Iar agitaţia deo-
sebit de violentă produsă de o avangardă compusă în general din tineri și tinere
fără o direcţie politică, fără un autentic program politic, seamănă cu unul dintre
acele pusee nervoase de care orice adolescent e atins, într-un moment sau altul, pe
cît de virulent, pe atît de trecător… Căci ceea ce frapează în curentul contempo-
ran al indignaţilor e tocmai absenţa direcţiei politice, acţiunea legitimată în jurul
unui sentiment cu siguranţă justificat, indignarea morală după ce va fi fost des-
coperită, prin șomaj și scădere a salariilor, trădarea comisă de elitele financiare
ale ţării și mai ales de cele care reprezintă poporul, alese prin sufragiu universal!
Însă emoţia nu e decît un sentiment – Platon ar fi spus o pasiune, și nici-
decum raţiunea analitică a unei praxis în devenire. Or, ce are a face dacă lupta
politică are acum la bază niște concepţii etico-sociologice și nu etico-teologice,
ca în Evul Mediu (anume ce înseamnă buna guvernare pentru a se putea asigura
bunăstarea terestră a majorităţii oamenilor – astăzi, trebuie adăugat, o majoritate
la scară planetară)? Această luptă pentru mai multă dreptate socială, pentru mai
multă echitate (vorbesc de echitate, nu de egalitate) sau pur și simplu pentru mai
multă umanitate în relaţia cu semenii mei de toate culorile, originile și religiile
(și îi includ aici pe adepţii înţelepciunilor asiatice și ai religiilor animiste), această
luptă, așadar, nu poate fi decît politică – adică nu se poate mulţumi să acţioneze în
numele unui sentiment de injustiţie născut din practicile capitalismului sălbatic
și să pledeze pentru un capitalism „cu faţă umană”, un capitalism moderat sau
temperat (cum, în muzică, e clavecinul bine temperat).
Capitalismul – de la constituirea sa ca sistem economico-politic – n-ar fi ceea
ce este în fondul său metafizic și pragmatic, adică o mașină de extras plus-valoare
din orice acţiune umană raportată la o activitate de producţie, dacă ar fi dovedit
vreodată un autentic simţ al echităţii, al justiţiei sociale, dacă nu s-ar fi dezvoltat,
de la originile sale, ca un darwinism socio-economic în care cel mai cinic (în sens
modern) – adică cel mai lipsit de scrupule, cel mai viclean, mai rău, mai escroc,
mai șmecher, mai șiret, dar și cel mai expus riscului – are cîștigul asigurat, pentru
ca apoi să instaureze legi care-i permit, în ochii semenilor săi, să legitimeze pro-
tejarea roadelor avidităţii sale disimulîndu-le provenienţa și extrema violenţă a
aproprierii private a mijloacelor de producţie10. Iată de ce toate manifestările care
frămîntă astăzi lumea contemporană și care nu au ca scop explicit (și explicitat în
faţa actorilor sociali) schimbarea radicală a finalităţilor activităţilor noastre pro-
ductive (inclusiv cele ale culturii care, după cum spune Școala de la Frankfurt, e
o activitate productivă ca atîtea altele și procură plus-valoare, directă sau indirec-
tă), nu sînt decît o vană agitaţie ce ţine încă de cîmpul metafizico-semantic a ceea
ce contestă: se păstrează pe terenul luptei dictate de adversarul său Capitalul, în-

10
Tot spre Statele Unite trebuie să ne întoarcem privirile pentru a găsi metaforele narative cele mai
explicite în direcţia acestei violenţe moderne inaugurale. Cf. filmul lui Michael Cimino, Heaven’s
Gate, 1980, și There Will Be Blood, de Paul Thomas Anderson, 2007.

247
 curajîndu-l, astfel, și întărindu-l ideologic, dar și economic sau politic. Capitalul
trebuie înţeles ca piraterie a muncii (sau a șomajului) prin capii săi, prin condu-
cătorii superiori, prin administratorii marilor bănci și ai companiilor multinaţio-
nale; ca un veritabil pirat, Capitalul n-are patrie, sau mai degrabă Capitalul nu are
decît o singură patrie, deopotrivă concretă și abstractă: plus-valoarea maximală,
pretutindeni unde se poate realiza cu costuri cît mai mici.
Ceea ce n-au înţeles cetăţenii europeni sau ai Statelor Unite – vrăjiţi de fan-
tasma belșugului în exces – e că trebuie neapărat să ne schimbăm modul de viaţă
și de exploatare a planetei, pentru a supravieţui în prezent11. Trebuie cu orice preţ
să punem capăt economiei fondate pe ideea producerii tot-mai-multului, care an-
trenează tot-mai-multul consumului și deci al plus-valorii – asta dacă nu ne do-
rim să sfîrșim într-o lume ca aceea din romanul post-apocaliptic al lui Cormack
McCarthy, The Road, o lume spre care ne îndeamnă inexorabil capitalismul de
tip trei, lumea lui homo homini lupus est – ce le dă atîta dreptate lui Plaut și lui
Hobbes… Trebuie să repet, cu riscul de a plictisi cititorul: Aufklärung-ul a murit,
ucis pe cîmpurile de bătaie și în lagărele de concentrare de acel „totul e posibil” și
de extrema violenţă a acestui „scurt secol al XX-lea”. Lumea pe care ne-o rezervă
capitalismul de tip trei (sau postcomunismul, cum preferă unii) va ucide oameni
în masă pentru a-și procura apă, pentru a-și procura lemn sau pentru a cumpăra
terenuri arabile (fapt întîmplat deja în Africa și chiar în România, unde companii
occidentale cumpără pămînt pentru producerea și vînzarea de produse agricole
– devenite foarte rentabile în ultimul deceniu).
Pe scurt, fie că vorbim de indignaţii din Madrid sau de mai frămîntaţii lor
semeni din Atena, absenţa gîndirii politice și deci a finalităţii politico-economice
îmi spun că aceste mișcări se vor slei cît de curînd, ca un soi de bufeu al micro-
luptelor urbane fără cap și coadă. Căci nu atît scăderea salarială e o problemă
astăzi, cît mai degrabă protecţia socială minimală într-o lume în care producţia
și consumul trebuie regîndite de la cap la coadă pentru un nou fel de a-fi-în-
lume… Așa că mă întreb mereu: mai e oare posibilă o revoluţie în lumea noastră
postmodernă? Să fi fost oare ceva adevărat în demonstraţia falsă a lui Fukuyama
– care, în orice caz, se înșela asupra finalităţii? Să nu fie vorba, așadar, de un
sfîrșit al istoriei în fericita democraţie capitalistă ce se va fi instalat după căderea
regimurilor comuniste, ci de ameninţarea unui sfîrșit al istoriei ce se încheie ca
dictatură capitalistă indepasabilă – din care, iată, experienţa chiliană ne-a servit
deja o mostră preliminară; sau, mai radical spus, pentru a-l parafraza pe maestrul
meu Gérard Granel, viitorul adevăratei noastre istorii ar fi anii treizeci, îndată ce
se va fi înţeles că comunismul sovietic și apendicele sale europene și asiatice n-au
fost, la urma urmei, decît o încercare de accelerare a modernităţii ca atare, nepu-
tincioasă în a reorienta destinalitatea Capitalului ca scop ultim al istoriei…

11
A se vedea, în românește, o reflecţie precoce asupra acestei teme: Herbert Marcuse, „Eliberarea de
societatea abundenţei”, in Scrieri filosofice, traducere de Ion Herdan, Sorin Vieru și Vasile Dem.
Zamfirescu; studiu introductiv, selecţia textelor și îngrijirea ediţiei de N. Tertulian, București, Edi-
tura Politică, 1977.

24 8
 Se impune astfel o ultimă întrebare. În ciuda bogăţiei multitematice a operei
lui Marx, a justeţei analizelor sale economice încă valabile astăzi în ce privește
fiinţa însăși a Capitalului, n-a comis el însă o eroare specific idealistă – aceea de a
fi crezut în capacitatea maselor de a schimba cursul istoriei modernităţii, de vre-
me ce Tehno-Capitalul era singurul capabil să furnizeze, dincolo de lanţul con-
flictelor de interese care determină alianţe și antagonisme de moment, regulile
marelui joc politico-economic al lumii, premisele și finalităţile sale neprevăzute?
Dacă pentru Maximilien Rubel (însemnat traducător și comentator al lui Marx
în ediţia completă a operelor sale din Pléiade), „postulatul auto-emancipării pro-
letare subîntinde opera lui Marx ca un laitmotiv”, atunci acest postulat – cînd e
confruntat astăzi cu realitatea practicilor și a subiectivităţii cetăţenilor acestui
Occident post-Welfare State – nu e nimic altceva decît proiecţia unei iluzii: a con-
cepţiei mesianice a proletariatului. Concepţie care putea fi considerată veridică
într-o epocă în care adînca mizerie a poporului justifica inocenţa și candoarea
viitorului luminos, o epocă a începuturilor, a originilor, în care energia pusă în
slujba luptei de clasă purta, fără îndoială, speranţa unei schimbări radicale în
„cea mai bună dintre lumile posibile”. De atunci însă, am mai crescut, am ieșit
din copilăria istoriei moderne, am intrat în modernitatea tardivă, am înteţit fo-
cul hybris-ului tehno-știinţei și al tehno-capitalului, dimpreună cu corelatul său,
hybris-ul consumului și al creditului, nefiind ele decît fantasmele halucinate ale
unui viitor niciodată împlinit pe de-a-ntregul; ne-am pierdut astfel inocenţa en-
tuziastă a vremilor inaugurale în schimbul unui vis al hedonismului, care, spre
a se întrupa hic et nunc, ne află gata pregătiţi pentru corpuţie, lașitate și crime
colective.
București, iulie 2011
Traducere de Teodora Dumitru

(3 august 2001)

249
 Igor MOCA N U
Igor Mocanu (n. 1984). Este publicist, curator, traducător. Publică articole de opinie
și critică în diverse reviste și ziare, precum aLtitudini, Contrafort, Observator cul-
tural, Revista la Plic, Cultura, Tiuk!, re.PUBLIK ș.a. A realizat împreună cu Sanda
Watt expoziţiile manifest Cheap replicas (Paradis Garaj, 2009) și Tăcere ostentativă
(subBUFET, 2009). A curatoriat expoziţiile de fotografie semnate de Bogdan Gîrbo-
van, 5@14 (Draft One, 2009) și 10/1 (Atelier 35, 2010; co-curator: Sanda Watt). A în-
grijit antologia 1984. Ultima generaţie a comunismului românesc (UNIBUC, 2008;
coordonator: Ion Manolescu) și a participat la proiectul literar Rubik (Polirom, 2008;
coordonator: Simona Popescu). A tradus volumul Scrisori către prieteni. Confesiuni
de N.V. Gogol și Infuzie de Kafka de Zaza Burciuladze, aflate în curs de apariţie la
Editura Cartier.

Muzeul Comunismului – de la investi-

gare la reenactment porno
Î n principiu, ideea unui Muzeu Naţional al Dictaturii Comuniste ar trebui să
dea frisoane unui Guvern. Conform definiţiei adoptate de International Coun-
cil of Museums (ICOM) încă din 1946, de la înfiinţare, și reactualizată în timpul
celei de-a douăzeci și una Conferinţe Generale de la Viena, din 2007, „a museum is
a non-profit, permanent institution in the service of society and its development,
open to the public, which acquires, conserves, researches, communicates and ex-
hibits the tangible and intangible heritage of humanity and its environment for
the purposes of education, study and enjoyment”1. Conform Legii nr. 311/8 iulie
2003 privind muzeele și colecţiile publice din România, definiţia muzeului este
motamotizată în felul următor: „Muzeu – instituţia publică de cultură, aflată în
serviciul societăţii, care colecţionează, conservă, cercetează, restaurează, comuni-
că și expune, în scopul cunoașterii, educării și recreării, mărturii materiale și spi-
rituale ale existenţei și evoluţiei comunităţilor umane, precum și ale mediului în-
conjurător”2. Din perspectiva legii, Muzeul Naţional al Dictaturii Comuniste din
România ar trebui să fie, așadar, o instituţie publică de cultură, aflată în serviciul
societăţii române și a comunităţilor din interiorul ei, care colecţionează mărturiile
materiale și spirituale ale existenţei și evoluţiei comunităţilor din România, pre-
cum și ale mediului înconjurător, din intervalul de timp scurs între 23 august 1944
și 22 decembrie 1989; care conservă aceste marturii și le restaurează de fiecare dată
cînd este cazul, după care le comunică și le expune public, în scopul cunoașterii
trecutului și a istoriei României, a educării și recreării umane din prezent. Un ast-
fel de muzeu s-ar dovedi a fi o întreprindere de proporţii uriașe, care să conţină în-

1
Vezi ICOM (Museum Definition): http://icom.museum/who-we-are/the-vision/museum-defini-
tion.html.
2
Legea nr. 311/8 iulie 2003 privind muzeele și colecţiile publice, publicată în Monitorul Oficial, par-
tea I, nr. 528, din 23 iulie 2003: http://www.mnir.ro/lege/311/1_dis_gen.htm.

250
tre zidurile unei clădiri imense o megainstalaţie de ready-made-uri politice, a cărei
funcţie ar fi aceea de cunoaștere a trecutului și, prin el, a prezentului. MNDC ar fi,
cu alte cuvinte, un kit de întrebări care să genereze dezbatere și un instrument de
cercetare știinţifică menit să faciliteze percepţia adecvată a realităţii.
Dar muzeul nu a fost dintotdeauna așa. Componenta cercetării active, de la-
borator, este o achiziţie a secolului trecut, impostată în istoria muzeologiei de
către Alfred H. Barr Jr., odată cu fondarea MoMA, cînd în paralel cu muzeele cla-
sice, tradiţionale, de exhibare a culturii naţionale, încep să apară cîteva structuri
muzeale alternative, implicate, de fiecare dată, în principalele dezbateri contem-
porane cu ele3. Pe de altă parte, lucrurile nu sunt tocmai atît de limpezi cum sună
ele în teorie, muzeele contemporane persistînd și în secolul nostru într-o confuzie
muzeală ideologică, ce survine din incapacitatea cronică de a statornici o limită
fermă între demersul de implicare socială și cel de promovare a culturii naţiona-
le4. În fapt, această situaţie interimară poate da naștere uneori unor dezbateri,
cvasi-absurde, în sînul unor comunităţi, în care raportul de schizoidie oedipiană
este direct proporţional cu pigmentul ideologic al sursei paterne de finanţare a
muzeului. Cel mai paradigmatic exemplu în acest sens este Muzeul Naţional de
Artă Contemporană (MNAC), care nu și-a rafinat poziţia ideologică nici după
aproape zece ani de la inaugurare, acest fapt atrăgînd asupra instituţiei prezumţia
de legitimare a puterii și mefienţa unei bune părţi a artiștilor contemporani. Pa-
radoxul în care s-a scufundat MNAC constă în faptul că, pe de o parte, avîndu-și
sediul în fosta Casă a Republicii, actualul Palat al Parlamentului, se vede nevoit
în permanenţă să performeze un discurs al delimitării de Putere, situaţie care nu
poate dura la nesfîrșit, iar pe de altă parte, că deși acest discurs al delimitării a fost
exprimat transparent și parafat în scris, prin concursul unei onorabile asistenţe
internaţionale5, el nu poate avansa prea mult în direcţia unei critici imediate, nici
măcar atunci cînd subiectul care se cere criticat, așa cum este subiectul Catedralei
Mîntuirii Neamului, vizează însăși statutul și instituţia muzeului. Iar acest para-
dox creează senzaţia că MNAC ar expune artă naţională6. De aici și problemele de
raportare la propria colecţie permanentă, atunci cînd MNAC este somat să pună
în discuţie spinoasa temă a achiziţiilor și expunerii7.

3
Vezi Sybil Gordon Kantor, Alfred H. Barr, Jr. and the Intellectual Origins of the Museum of Modern
Art, Cambridge, Mass., MIT Press, 2002.
4
Pentru o analiză a expunerii din muzeele olandeze, din acest punct de vedere, vezi Svetlana Alpers,
„The Museum as a Way of Seeing”, in Ivan Karp, Steven D. Lavine (eds.), Exhibiting Cultures. The
Poetics and Politics of Museum Display, Washington and London, Smithsonian Institution Press,
1991, pp. 25-32. „I started with hypothesis”, spune Svetlana Alpers, „that everything in a museum is
put under the pressure of a way of seeing”.
5
Vezi, în acest sens, textele semnate de Ami Barak, René Block, Nicolas Bourriaud, Luchezar Boyad-
jiev, Heiner Holtappels, Anders Kreuger, Enrico Lunghi, Bartolomeo Pietromarchi, Marco Scotini,
Laurence Bossé, Hou Hanrou, Hans Ulrich Obrist, Yung Ho Chang, Laurent Gutierrez, Valérie Por-
tefaix, Jian Wei Wang, Michel Nuridsany, Fundong Yang, Charles Merewether, in MNAC, catalog,
București, 2004.
6
Pentru maniera în care muzeele contribuie la consolidarea conceptului de „identitate naţională”,
vezi Tamara Cărăuș, Capcanele identităţii, Chișinău, Editura Cartier, 2011, pp. 100-119.
7
Emblematică este, din acest punct de vedere, expoziţia Depozit – aceasta nu este o expoziţie (1 sep-
tembrie 2005 – 1 mai 2006), curator: Mihai Oroveanu.

25 1
 Așadar, înfiinţarea MNDC la București se află sub incidenţa mai multor fac-
tori culturali & politici, meniţi să probeze și să chestioneze utilitatea, veridicitatea
și bonitatea unei astfel de întreprinderi publice, cu atît mai mult cu cît ea s-a
dovedit a fi iniţiativa unei alte instituţii, Institutul pentru Investigarea Crimelor
Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), aflată, ea însăși, în
deficit de legitimare știinţifică, și cu atît mai mult cu cît există deja o astfel de in-
stituţie, la Sighetul Marmaţiei, intitulată Memorialul Victimelor Comunismului
și al Rezistenţei.
Deloc surprinzător, principalele critici exprimate pînă în prezent la adresa
recentei iniţiative a IICCMER vizează orientarea ideologică pe care a adoptat-o
MNDC încă dinainte să existe măcar. Ion Vianu și-a exprimat neîncrederea faţă
de un muzeu exclusiv al comunismului, pledînd totodată pentru unul al totalita-
rismelor, care să înceapă, cronologic vorbind, cu data de 27 februarie 1938, cînd
a fost proclamată noua Constituţie a lui Carol al II-lea, act care transforma mo-
narhia constituţională în dictatură regală, și să se încheie cu data de 22 decembrie
1989, cînd are loc Revoluţia Română8. Iulia Popovici a întreprins o comparaţie
între ce se știe despre proiectatul MNDC și Terror Háza, la care Vladimir Tismă-
neanu s-a referit în mai multe rînduri, pledînd pentru un discurs muzeal de an-
tropologie a comunismului și sugerînd absenţa imparţialităţii negocierii faptelor
de istorie recentă. „Miza politică”, spune Iulia Popovici, „e criminalizarea teore-
tică și generică a comunismului și decriminalizarea practică și concretă a faptelor
atribuibile unor persoane în carne și oase, eventual în viaţă”9. Marius Oprea a pus
sub semnul supsonului buna credinţă și imaculata intenţie a comitetului IICC-
MER, intenţie care nu face altceva decît să dubleze inutil alte demersuri similare,
cum sînt transformarea în muzeu a Fortului 13 de la Jilava (proiect demarat de
Fundaţia Memoria, la iniţiativa lui Banu Rădulescu), expoziţia itinerantă Numi-
torul comun – moartea (2006-2010), curator: Gheorghe Petrov, sau, am putea
adăuga alături de exemplele oferite de Marius Oprea, instalaţia Ciuma de la sub-
solul Muzeului Ţăranului Român, autorul plasînd la final înfiinţarea MNDC pe
seama unui „gest patetic” al echipei condusă de Vladimir Tismăneanu și Ioan Sta-
nomir de a se regrupa în jurul Puterii10. În plus, Ana Bladiana însăși declara, într-
un interviu acordat ziarului România liberă la începutul acestui an, că a solicitat
Primăriei Capitalei un spaţiu în care să realizeze „o replică esenţializată a celor
50 de săli ale Memorialului”11. Însă aici devine transparentă sinonimia perfectă
care se instaurează între un concept conotat transcedental, precum „moartea”,
și unul denotat metafizic, așa cum este „comunismul” în discursul mainstream
asupra istoriei, în timp ce sondajele cele mai recente arată exact opusul, și anume
că între comunism și petite histoire există o sinonimie graduală încă activă, 87%
din populaţia României neechivalînd în mod necesar și absolut comunismul cu

8
Ion Vianu, „Pentru un muzeu al totalitarismului”, Revista 22, nr. 1115, iulie 2011.
9
Iulia Popovici, „Muzeul ca politică”, Observator cultural, nr. 587, august 2011.
10
Marius Oprea, „Muzeul «Vladimir Tismăneanu»”, Observator cultural, nr. 587, august 2011.
11
Ana Blandiana, „«Imaginea mea literară a fost întunecată de zoaiele vieţii publice». Interviu realizat
de Gabriela Lupu”, România liberă, 3 martie 2011.

25 2
moartea, ba mai mult, făcîndu-l susceptibil de, ducă-se pe pustia neagră, un kalo-
kagation nedorit, nesperat și ca atare condamnabil ca ilegitim și criminal.
Primul factor politic și cultural sub incidenţa căruia se află înfiinţarea MNDC
constă în dimensiunea oedipian-hortativă a condiţiilor de existenţă ale acestui mu-
zeu, ce plasează cercetarea trecutului comunist cu instrumentele muzeologiei, în
continuitatea ideologiei anticomuniste din Raportul Final al Comisiei Preziden-
ţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România12, act comandat de către
Președintele României, Traian Băsescu, unei comisii condusă de Vladimir Tismă-
neanu, în scopul condamnării oficiale a comunismului, și nu în scopuri știinţifice,
generînd astfel platforme de legitimare teoretică și practică pentru atitudini poli-
tice dintre cele mai paradoxale, cum este, spre exemplu, aceea a anticomunismului
postcomunist, ca să preluăm conceptul propus de către Daniel Barbu la sfîrșitul
anilor ’9013. De altfel, contradicţiile și antinomiile Raportului Final au fost discu-
tate pe larg și deconstruite obiectiv și aplicat în volumul Iluzia anticomunismului.
Lecturi critice ale Raportului Tismăneanu (2008)14. Deducem că și MNDC va vehi-
cula, cu instrumentele muzeologiei, de data aceasta cu argumentul sincronismului
cultural de sorginte interbelică, aceleași poziţii ideologice precum cele din Raportul
Final, căci unul din argumentele forte ale inaugurării muzeului nu este acela al
imperativului cunoașterii, ci al absenţei, numai la București, a unei astfel de in-
stituţii. Cu alte cuvinte, necesitatea cunoașterii știinţifice este împinsă în spatele
falsei urgenţe a sincronizării culturale, de data aceasta, nu cu Occidentul sau cu
America precum altădată, ci cu marile capitale din Centrul și din Estul Europei.
Retorica de tipul „Vrem să avem și noi faliţii noștri” devansează exigenţa cercetării
încă nedusă pînă la capăt, cu scopul explicit de a condamna și acuza public prin acte
oficiale. De altminteri, diferenţa de nuanţă poate fi sesizată încă din titulatura in-
stituţiei, IICCMER producînd un discurs de investigare a crimelor comunismului,
și nu de cercetare știinţifico-academică a acestora, membrii instituţiei transpărînd
astfel în armură de procurori, și nu de cercetători și oameni de știinţă. Dar, așa cum
a arătat Boris Buden, și acest aspect al demersului de legitimare muzeală este parte
integrantă din retorica anticomunismului postcomunist est- și central-european15.
Indiferent cum vor sta lucrurile în viitorul apropiat, toate aceste aspecte de nuanţă

12
În care se propunea, între altele, pe lîngă condamnarea comunismului românesc ca fiind ilegitim și
criminal, înfiinţarea unui astfel de muzeu. Propunere susţinută explicit de către Traian Băsescu în
discursul din 18 decembrie 2006: „Susţin înfiinţarea la București”, rostește Traian Băsescu, „a unui
Muzeu al Dictaturii Comuniste din România”; vezi Discursul președintelui României, Traian Băsescu,
prilejuit de Prezentarea Raportului Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din
România (București, 18 decembrie 2006), publicat de către Departamentul de Comunicare Publică, în
data de 18 decembrie 2006: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=8288&_PRID=ag.
13
Daniel Barbu, Republica absentă. Politică și societate în România postcomunistă, București, Editura
Nemira, 1999, pp. 93-107.
14
Vezi, în special, contribuţiile semnate de Florin Abraham, Daniel Barbu, Alex Cistelecan, Adrian-
Paul Iliescu, Costi Rogozanu, Michael Shafir, Ciprian Șiulea, Andrei State, Ovidiu Ţichindeleanu,
in Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Ciprian Șiulea, Ovidiu Ţichindeleanu (coord.), Iluzia anticomunis-
mului. Lecturi critice ale Raportului Tismăneanu, Chișinău, Editura Cartier, 2008.
15
Boris Buden, „În ghetele comunismului. Despre critica discursului postcomunist”, traducere de
Maria-Magdalena Anghelescu, in Adrian T. Sîrbu, Alexandru Polgár (coord.), Genealogii ale post-
comunismului, Cluj, Editura Idea Design & Print, 2009, pp. 59-77.

253
 nu ar conta atît de mult – în fond, ele ţin de natura dezbaterii din sînul oricărei
societăţi civile postmoderne și, în plus, ele reiterează în plan contemporan un ra-
port arhaic bine reprezentat în protocoalele de inaugurare muzeală, cînd principe-
le întemeietor varsă pinacoteca alteţei sale în contul unui muzeu naţional, pentru
a pune bazele practice ale colecţiei permanente și pe cele teoretice ale ideologiei
demne de urmat16 –; dacă nu ar surveni la mijloc o trepidantă îngrijorare privind
dimensiunea pedagogică a oricărei întreprinderi de tip muzeal. Căci, întorcîndu-ne
la definiţia muzeului, nu putem să nu ne întrebăm ce se va întîmpla cu mărturiile
materiale și spirituale ale existenţei și evoluţiei comunităţilor din România, precum
și ale mediului înconjurător, din timpul comunismului autohton? Legea ne spune
că acestea vor fi utilizate în scopul cunoașterii, educării și recreării. Noi ne între-
băm, în scopul cărei cunoașteri, a cărei educări și a cărei recreări?
Iar prin aceste întrebări ne apropiem de cel de-al doilea factor cultural și poli-
tic sub incidenţa căruia se plasează înfiinţarea MNDC. „Am avut surpriza plăcută,
de exemplu”, spune Bogdan Cristian Iacob, secretarul consiliului știinţific al IICC-
MER, comentînd un sondaj din 2010 realizat de Centrul pentru Studierea Opiniei
și Pieţei (CSOP) privind memoria comunismului, „să descoperim sprijinul majo-
ritar pentru Muzeul Naţional al Dictaturii Comuniste. O surpriză neplăcută a fost
faptul că doar 13% din respondenţi au declarat că ei sau membri ai familiilor lor au
suferit în comunism. Acest indicator ne arată că populaţia României nu are o inter-
pretare complexă a «suferinţei» în regimul comunist. Revenim [astfel] la problema
explicării, în vederea interiorizării, a naturii criminale a dictaturii”17. Așadar, un
muzeu în vederea interiorizării naturii criminale a dictaturii comuniste? Nu aș
intra în nici un muzeu care propagă interiorizarea de orice fel, nici măcar a poin-
tilismului timpuriu, darămite a naturii criminale a regimurilor totalitare. Ne-am
putea imagina bunăoară, printr-un scurt efort fabulatoriu, cum ar putea arăta un
exponat dintr-un astfel de muzeu, menit să simbolizeze tortura sau turnătoria, și
dotat cu scopul de a face vizitatorul să interiorizeze natura criminală a torturii sau
turnătoriei. Pentru a înţelege cît mai bine și a interioriza cît mai profund natura
criminală a dictaturii comuniste, vizitatorul va putea fi invitat în sala de tortură
unde va fi pus să semneze o notă informativă. La final i se va spune că totul a fost o
înscenare, însă că în trecut totul a fost cît se poate de real, că, așa cum s-a exprimat
un spectator în sala de cinema după vizionarea filmului lui Cristian Mungiu 4
luni, 3 săptămîni și 2 zile (2007): așa a fost pe vremea aia! Lăsînd gluma proastă la o
parte, declaraţia de intenţie a IICCMER, prin afirmaţia secretarului său știinţific,
trădează o viziune muzeală ce ar miza pe tehnica performativă a reenactment-ului,

16
Pentru o expunere teoretică a momentelor investiturii muzeale, vezi Hans Sedlmayr, Pierderea mă-
surii. Arta plastică a secolelor XIX și XX ca simptom și simbol al vremurilor, traducere de Amelia
Pavel, București, Editura Meridiane, 2001; pentru o descriere detaliată a tipurilor de pedagogie
muzeală, vezi Horst Bredekamp, Nostalgia Antichităţii și cultul mașinilor. Istoria cabinetului de
curiozităţi și viitorul istoriei artei, traducere de Maria-Magdalena Anghelescu, Cluj, Editura Idea
Design & Print, 2007.
17
Bogdan Cristian Iacob, „«Avem nevoie de o pedagogie a memoriei colective a trecutului comunist».
Interviu realizat de Mirela Corlăţan”, Evenimentul zilei, 24 septembrie 2010.

25 4
practicată, între altele, și de Genocido aukų muziejus [Muzeul Victimelor Geno-
cidului] din Lituania, în care vizitatorul este încurajat să participe activ la proce-
sul de reactualizare și retrăire a istoriei recente, în vederea interiorizării naturii
criminale a dictaturii comuniste. Hala Filaret ar fi, în consecinţă, un soi de black
cube18 al spectacolului istoriei, al autovictimizării și al condamnării postfactuale,
în care managementul suferinţei și procesul rememorării se desfășoară pe cana-
peaua roșie a girului prezidenţial19. Evident simplistă din perspectivă muzeologică
actuală, viziunea curatorială a celor doi conducători ai IICCMER, Vladimir Tis-
măneanu și Ioan Stanomir, este una de tip aristotelic, cu mari speranţe domiciliate
în efectul mîntuitor al catharsisului. Cu alte cuvinte, IICCMER privește istoria pe
scena MNDC, precum odinioară Aristotel privea tragediile grecești. Cu singura
diferenţă că gaze-ul aristotelic nu era ghidat de optica ori necesităţile politicii lui
Alexandru Macedon, ci dimpotrivă. Optica de tip IICCMER, via MNDC, asupra
comunismului românesc, ţine mai degrabă de paraestetica de tip snuff sau porno,
în care aparatul de filmat performează crima de dragul crimei, violenţa de dra-
gul violenţei și suferinţa de dragul suferinţei, cu scopul explicit de interiorizare
de către spectator a tribulaţiilor macabre ori libidinale ale subiectului filmat. O
excelentă sinteză conceptuală critică a demersului de acest tip a realizat curatorul
și artistul maltez Raphael Vella, prin seria de montaje fotografice din 2009, in-
titulată Pornolitics, în care diversele capturi din filme pornografice se suprapun
peste figurile contemporane ale politicii de la Valletta, narînd optica prescriptibilă
pe care politica o poate avea asupra societăţii în istorie. Și în cazul acestui al doilea
factor, pornolitica MNDC prevalează cunoașterea, deposedînd-o de menirea cu
care o investise bunul și vechiul precept umanist, conform căruia prin cunoaștere
devenim mai demni și mai liberi20. Dar obiectivele umaniste nu intră în vizorul
MNDC, cel puţin nu la nivelul declaraţiilor de intenţie.
O întîmplare care ne încurajează să devenim superstiţioși face ca hotărîrea de
Guvern privind propunerea PDL cu privire la înfiinţarea MNDC, să fie anunţată
de către prim-vicepreședintele acestui partid, Teodor Baconschi, în data de 19 iu-
lie 2011. Adică într-o zi de luni, cînd toate muzeele sînt închise. Altfel spus, lunea,
cînd absolut toate muzeele de pe lumea asta se-nchid, PDL, asemenea personaju-
lui din animaţia lui Will Vinton și Bob Gardiner, decide să-l deschidă pe-al său.
În animaţia din 1974, personajul plătește în schimbul acestei curiozităţi nestăpî-
nite preţul metamorfozării lui în statuie. Deși pe ușă scria clar: Closed Mondays.
Rămîne de văzut ce se va întîmpla cu personajele din realitatea de după 2011.
(6 septembrie 2011)

18
Parafraza este, bineînţeles, la celebrul text al lui Brian O’Doherty, Inside the White Cube. The Ideo-
logy of the Gallery Space (expanded edition), Berkeley - Los Angeles - London, University of Cali-
fornia Press, 1992.
19
„Maestrul «artei conducerii» îl tutelează pe maestrul «artelor frumoase», abuzînd de acesta pen-
tru atingerea scopurilor sale”, spune Werner Hofmann; vezi Werner Hofmann, Fundamentele artei
moderne. O introducere în formele ei simbolice, vol. I, traducere de Elisabeth Axmann-Mocanu și
Bucur Stănescu, prefaţă de Titus Mocanu, București, Editura Meridiane, 1977, pp. 27-28.
20
Cf. Jean-François Lyotard, Condiţia postmodernă. Raport asupra cunoașterii, traducere și cuvînt
înainte de Ciprian Mihali, Cluj, Editura Idea Design & Print, 2003, pp. 37-53, 56, 67-75.

255
 Iu l ia POPOV ICI
Iulia Popovici (n. 1979). Este critic de teatru pentru săptămînalul Observator cul-
tural și colaboratoare permanentă a portalului LiterNet. A ţinut conferinţe despre
teatrul românesc la New York, Poznan, Varșovia, Viena, a coordonat ateliere de
dramaturgie și a fost editorul suplimentelor de dans ale Observatorului cultural. A
publicat, de asemenea, în revistele man_in_fest, Vatra, Dilema veche (România) și
Dialog (Polonia), precum și în reviste din Franţa și SUA. Din 2006, coordonează co-
lecţia de teatru a editurii Cartea Românească. Este autoarea volumului Un teatru la
marginea drumului (Cartea Românească, 2008) și a scris prefeţe, note introductive
și postfeţe pentru diverse piese de teatru. A alcătuit antologia de dramaturgie româ-
nească nouă, în traducere maghiară, Kortárs roman drámak (Koinonia, 2008), o
antologie de dramaturgie românească în traducere poloneză și o alta, de dramaturgie
contemporană poloneză în traducere românească. În prezent lucrează la a doua an-
tologie de teatru polonez și la propriul doctorat, face rapoarte internaţionale despre
finanţarea culturală în România și e o convinsă activistă socială part-time.

Bolșevici, jidani, ţigani și alţii

M ă scuzaţi, dar infractorii aparţineau cumva unei anume categorii de po-
pulaţie?” Iată o întrebare, pusă de o persoană publică într-o emisiune de
televiziune cu mare audienţă, care, văduvită de intonaţie (accentul delicat pus pe
adjectivul „anume”) și scoasă din contextul social care a generat-o, nu va atrage
niciodată asupra autoarei ei vreo cît de mică acuză de discriminare etnică.
Întîmplător sau mai degrabă nu, două dintre bătăliile recente împotriva discri-
minării s-au purtat, în paralel, dar alimentîndu-se reciproc, pe terenul lingvisticii și
al Dicţionarului Explicativ al Limbii Române (DEX). Organizaţiile antidiscriminare
cerut marcarea explicită în DEX a caracterului peiorativ al cuvintelor „ţigan” și „ji-
dan”, la nici un an după ce opinia publică a dezbătut propunerea legislativă a deputa-
tului Silviu Prigoană ca denumirea oficială a etnicilor romi să fie cea de ţigani.
Subiectul, în ambele cazuri lingvistice, e legat de rolul simbolic al autodefini-
rii identitare mai mult decît de eficienţa combaterii discriminării prin crimina-
lizarea cuvintelor – lucru de care toată lumea pare a fi conștientă. Doar că, dacă
e adevărat că vorbele ucid mai eficient decît armele, atunci iniţiativa în cauză n-a
făcut decît să le ofere muniţie suplimentară.
Cine normează tipul de abordare lingvistică acceptată și acceptabilă în spa-
ţiul public? În nici un caz DEX-ul.
„Language can act in ways that parallel the infliction of physical pain and in-
jury” („Limbajul poate acţiona în moduri care echivalează cu rănirea și inducerea
de durere fizică”), scrie Judith Butler într-o lucrare dedicată așa-numitului hate
speech (discurs al urii), Excitable Speech (1997). Butler dezvoltă multiple argu-
mente demonstrînd limitele din eforturile de legiferare a discursului urii (Ro-
mânia nu are o astfel de legislaţie specifică), care încearcă să definească subtila
linie dintre vorbe și fapte, dintre speech și conduct. Indicaţia de dicţionar despre
uzul peiorativ al unor cuvinte e un punct foarte primar de plecare în stabilirea
256
contextelor în care forţa ilocutorie a limbajului îl transformă în mijloc de acţiune
nocivă reală. Fiindcă realitatea e că nici legea, nici dicţionarele nu pot ţine pasul
cu disponibilităţile de utilizare a limbii în cazul societăţilor unde oamenii sînt
socializaţi în deturnarea emoţională a discursului.
Ce șanse ar avea o propunere a „unei părţi a societăţii civile” ca următoa-
rea ediţie a DEX-ului să noteze explicit sensul peiorativ de utilizare contempo-
rană a cuvîntului „bolșevic”? Exemple ilustrative s-ar găsi destule: „Năstase:
«Bolșevicul» Băsescu, un contrabandist, un mincinos, obișnuit să înșele” (titlu
în România liberă, 10 mai 2011); „Iliescu, mai bolșevic decît Ceaușescu” („…cînd
se înfurie, gestica sa trădează o muncitoresc-revoluţionară stilistică interioară,
care stîrnește celor mai în vîrstă spaima, iar celor mai tineri, veselia. […] Astăzi,
poligonul de încercare al bătrînului bolșevic a rămas PSD. Acolo încă mai în-
noadă și deznoadă iţele unei politici revolute.” – Rodica Palade, 22, 16 februa-
rie 2010); „…nerușinatul agent bolșevic Savatie Baștovoi” (scrie pe blogul său,
ortodoxist și naţionalist, fostul șef al Departamentului Externe al ziarului Ziua,
Victor Roncea); „Steaua București, buboiul bolșevic de pe obrazul fotbalului ro-
mânesc” (Adrian Niculae, pe blogul lui jurnalistic); „Bolșevic pînă în măduva oa-
selor, Gheorghe Gheorghiu-Dej (noiembrie 1901 - martie 1965) a fost principalul
artizan al sistemului stalinist din România. Lipsit de cultură marxistă, un auto-
didact inteligent, dar un leninist desăvîrșit prin instinct, Gheorghiu-Dej a lăsat
în urmă o moștenire însîngerată, plină de intrigi, vendete, persecuţii și crime în
masă” (Vladimir Tismăneanu, pe Contributiors.ro, 22 septembrie 2011).
Cititorul ar avea, totuși, cel puţin două obiecţii faţă de situaţia dată: prima
ar fi că, în exemplele date, se amestecă referinţele la comportamente și situaţii
definibile/interpretabile în context istoric (cele legate de Iliescu, clubul Steaua și
Gheorghiu-Dej sînt referinţe istorice conotate etic-ideologic) și transferul simbolic
asupra unor persoane contemporane autorului, a doua – că, la fel ca bolșevismul,
un tip similar de încărcătură semantică poartă o serie întreagă de termeni legaţi
de ideologii politice, în primul rînd fascismul. De la coadă începînd, o diferen-
ţă ar fi că fascismul (la care fac trimitere și intrările de dicţionar „nazism” și
„naţional-socialism”) e definit negativ, ca fiind ideologia unor partide „de ex-
tremă dreaptă, caracterizîndu-se prin naţionalism extremist, misticism, violenţă,
demagogie socială etc.” Iar pe de altă parte, referinţa la bolșevism ca ideologie
politică istorică nu împiedică întru nimic utilizarea termenului în sens negativ
(de unde și preferinţa faţă de „comunist/comunism”, în exemplele date fiind,
istoricește, echivalente). O investigare a cadrului în care apare familia cuvîntului
„bolșevism” ar scoate destul de repede la iveală paradoxul absenţei unei utilizări
neutre, știinţifice, cu referire exclusivă la „curentul politic revoluţionar din Rusia
începutului de secol XX” sau la Partidul Comunist din URSS, înainte de 1952.
Cuvintele nu înseamnă și nu semnifică nimic în absenţa contextului lor de
performare, oricare dintre ele, chiar și banalul „anume”, poate deveni o scînteie
care alimentează pîrjolirea de pămînturi. (De studiat cu atenţie ar fi și ocurenţele
lui „anticomunist” și „anti-anticomunist” în texte apărute după publicare Rapor-
tului Tismăneanu, dar asta e deja o discuţie mult spre detaliată.)

257
 ***
Teoretic (adică etimologic), ediţia din 2009 a DEX-ului, care considera „ji-
dan” un termen de uz familiar pentru termenul literar/neutru „evreu”, avea oa-
rece dreptate. Limba română e plină de dublete, cuvinte cu același sens primar,
dar origine diferită, circulînd în paralel, cu sau fără încărcătură stilistică diferită,
și mulţi termeni ce definesc etnii cu care comunitatea de limbă română are o
istorie de contact apropiat sînt în respectiva situaţie: polonez (din franceză) și
leah/leș (din ucraineană) (al doilea e învechit), maghiar (din maghiară) și ungur
(din slavă), german (din latină, prin franceză) și neamţ (din slavă, familiar). Și…
evreu – jidan – jidov (toate prin slavă, din latinescul „iudaeus”, de unde și ma-
ghiarul „zsidó” și germanul „Jude”). „Jidov” apare, cu același sens ca „evreu”, în
primul dicţionar al limbii române, Lexiconul de la Buda (1825), care, ce-i drept,
nu era deloc unul explicativ. Dintre exemplele de mai sus, doar „jidan” - „jidov”
s-a specializat pentru uzul denigrator (deși există situaţii în care etnicii germani
receptează ca derogatoare denumirea de „neamţ”) – iar paradoxul face ca rectifi-
carea, în sensul marcării ca pur peiorativ a lui „jidan”, promisă de către editorul
DEX-ului (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rossetti”), să fie o
nimica toată știinţifică pe lîngă explicaţia de dicţionar furnizată de August Scri-
ban în 1939: „Jidan și Jidov îs epitete pline de dispreţ”.
„Jidan” nu concurează, însă, în discursul public contemporan, cu mult mai
activul „ţigan”, evident, din cauza politizării extreme a oricărui aspect legat de
comunitatea pe care o definește (dar nu doar atît: spre deosebire de cel dintîi,
există în uz o gamă variată de expresii și locuţiuni ce includ familia lui „ţigan”, ale
căror forţă expresivă și largă frecventare le fac greu de eliminat din exprimarea
colocvială curentă). În plus, pentru „ţigan” pînă aproape de jumătatea secolului
XX, nu exista în română o alternativă de vocabular, motiv pentru care orice re-
ferinţă bibliografică cuprinde exclusiv termenul considerat acum peiorativ, înce-
pînd cu Ţiganiada ardeleanului Ion Budai-Deleanu, epopee inclusă în manualele
școlare, putînd fi în orice moment acuzată de incitare la discriminare etnică, deși
textul e o alegorie străbătută de nobile idei iluministe.

***
Normele scrise nu au nici o șansă în faţa ambiguităţii funciare a limbajului.
Nimic – și cu atît mai puţin apropierea de „român” – nu împiedică noul denomi-
nator neutru, „rom”, să capete largi utilizări peiorative chiar din dorinţa disocie-
rii de el a mult prea asemănătorului termen desemnînd etnic majoritatea locală.
Nimic, atîta vreme cît autoreprezentarea în spaţiul public a comunităţii rome se
limitează la alegerea denumirii etnice. Și atîta timp cît spaţiul public face obiectul
colonizării discursului – colonizarea albă, masculină, anticomunistă.

(29 septembrie 2011)

258
Polemici: Alfabet critic
A m selectat diverse paragrafe polemice, cu observaţii interesante din toată co-
munitatea CriticAtac, care a însemnat și articole de reacţie rapidă, și mii de
comentarii în subsolul articolelor, și luptă de nuanţe, și atacuri dure uneori. Dialo-
gul în interiorul comunităţii a existat în timp (și mod) real, moderarea comenta-
riilor la articole a fost minimă. Nu e neapărat o selecţie best of, ci mai curînd o fo-
tografie în mișcare a unui fenomen. Am trecut la finalul fiecărui fragment numele
autorului sau nick-name-ul, după caz. În cazul comentariilor de subsol, am păstrat
ortografia autorilor, cu prescurtări și simboluri tipice, uneori fără diacritice.

Anticomunism
Mesajul esenţialist al anticomunismului instituţionalizat este acesta: să nu
cumva să încercaţi să gîndiţi la stînga, ori să faceţi politică de stînga, că veţi sfîrși
prin a repeta Gulagul. Că acest demers normativ s-a soldat cu eșec, cu atît mai
vizibil în contextul crizei actuale a capitalismului neoliberal, ori că însuși Ra-
portul Final a fost în mare măsură compromis ca document academic din cau-
za esenţialismului anticomunist – acestea sînt alte probleme. Dincolo de Raport,
eșecul anticomunismului instituţional e atît de natură etică, cît și epistemică. În
ciuda puzderiei de instituţii de cercetare, muzee și parcuri cu statui în fostul bloc
socialist, anticomunismul nu a produs justiţie socială nicăieri, ci contrariul său: a
generalizat atmosfera revanșardă, suspiciunea și gîndirea-tribunal, a încurajat un
nou carierism și clientelism intelectual, împroprietărirea pe arhive publice, de-
gradarea trecutului prin comercializare și comunicarea în clanuri și comunităţi
confidenţiale. În al doilea rînd, anticomunismul postdecembrist a rupt legătura
cu propriul trecut mai degrabă decît să fi oferit o integrare a experienţei istorice
a trecutului în prezent; a mărit alienarea maselor populare de sfera publică diri-
jată de intelectuali, jurnaliști și politicieni (fiindcă nostalgia s-a intensificat pe
măsură ce condiţiile de viaţă s-au înrăutăţit în tranziţie), și a compromis în mare
măsură munca necesară de situare a experienţei istorice a socialismului real în
propriul său cîmp epistemic. Și aceasta fiindcă în loc să se constituie ca o con-
tinuare a tradiţiei locale de rezistenţă împotriva puterii, anticomunismul a fost
articulat – și cu atît mai mult în România – prin abandonarea oricărei relevanţe
pozitive a propriei experienţe istorice, prin expulzarea muzeală a propriei istorii
într-un trecut pre-istoric, și prin coabitarea cu noile forme ale puterii prezentului,
în special globale, și ideologiile acestora.
Ovidiu Ţichindeleanu

Austeritate
Discursul economico-politic dominant pretinde că măsurile de austeritate
nu sînt decît un răspuns firesc la starea economică, și că intensitatea lor nu este
decît măsura frumos proporţionată cu gravitatea acesteia. Bullshit. Care au fost
măsurile de austeritate adoptate de guvernele ţărilor din capul listei de datornici?
259
 În Franţa, vîrsta de pensionare va trece progresiv de la 60 la 62 de ani, iar celor
cu veniturile cele mai mari li se vor mări impozitele cu 1%. În Italia, salariile bu-
getarilor vor fi îngheţate pentru următorii trei ani, iar celor mai bine plătiţi din
sectorul public li se vor reduce progresiv veniturile cu 10%. În Marea Britanie,
taxa pe valoare adăugată va crește cu 2,5 procente, ajungînd la 20% și salariile
din sectorul bugetar vor fi îngheţate pentru doi ani. În Germania, alocaţiile pen-
tru părinţi vor fi reduse, 10.000 de posturi din sectorul bugetar vor fi eliminate
progresiv, pe durata a patru ani, iar construcţia palatului baroc Stadtschloss din
Berlin va fi amînată. În ce privește fruntașul listei, Statele Unite, nu există urmă
de măsuri de austeritate aici. Să coborîm acum mai jos în listă, pînă la, să zicem,
România. Datoria publică a statului român este de 45 de miliarde, reprezentând
31% din PIB. Lăsăm deoparte faptul că mare parte din această sumă constituie,
de fapt, datorii private ale băncilor și companiilor de asigurări străine, pe care
statul – strîns fiind cu ușa, sau din simpla dorinţă de a fi premiantul clasei la lec-
ţia de neoliberalism – și le-a asumat în numele nostru. Atît cît e, datoria noastră
publică este de 50 de ori mai mică decît a Italiei și de aproape 200 de ori mai mică
decît a Statelor Unite. Cu toate astea, măsurile de austeritate adoptate la noi sînt
de cincizeci de ori mai dure decît în Italia și de douăsute de ori mai aspre decît
în SUA: reduceri salariale de 25% pentru tot sectorul bugetar, indiferent de venit,
creșterea taxei pe valoare adăugată cu 5%, îngheţarea posturilor din sectorul pu-
blic, reduceri de zeci de mii de locuri de muncă din același sector etc., etc.

Alex Cistelecan

Biserica
Biserica ortodoxă n-a avut niciodată un mesaj politic sau social propriu. Qua-
dragesimo anno sau Rerum novarum stabilesc răspicat poziţia Bisericii catoli-
ce faţă de capitalism și social-democraţie. Ele nu există în ortodoxie. A lansa o
mișcare politică creștin-democrată într-o ţară ortodoxă e straniu : acţiunea pos-
tulează absolut fals că ar exista un demers programatic clar, o ideologie politică
și socială a ortodoxiei. Ea nu există. Biserica ortodoxă n-are nici o poziţie faţă de
inflaţie, șomaj, capital, bursă, pensii. Ea s-a acomodat cu toate regimurile politice.
În al doilea rînd, electoratul are doar un respect circumspect și distant faţă de
Biserică. Nici principiile religioase, nici mesajele ierarhilor n-au nici o influenţă
asupra vieţii cotidiene. Funcţiile Bisericii ortodoxe sînt strict rituale, ceremonia-
le. De aceea, lansarea unei mișcări politice creștin-democrate e din start sortită
nimicului. Biserica n-are nici o părere. Ortodoxia n-are nici o părere. Alegătorilor
le pasă foarte, foarte puţin. Două milioane de români au votat deja cu picioarele și
au părăsit ţara. Medicii pleacă din România. Patriarhul n-are nici o părere. Șeful
statului privește situaţia cu nepăsare. Partidul aflat la putere privește situaţia cu
nepăsare. Ar fi fost grozav dacă membrii Fundaţiei Creștin-Democrate din Ro-
mânia ar fi zis ceva despre subiect.
Dan Ungureanu

260
Interbelic
Tot acest zgomot, tot acest vacarm, toată această văicăreală și vociferaţie ge-
neralizată nu se produce însă decît pentru a trimite în uitare realităţi ale societăţii
românești interbelice. Bravii apostoli ai capitalismului hiperliberal, calaţi pe re-
torica standard a democraţiei, conform clișeelor noului comitet central bruxellez,
se fac că n-au auzit de situaţia lamentabilă a zonelor rurale românești din anii
1930-1940 (care concentra 80% din populaţie). Îi îndemn să-și scoată dopurile
din urechi și-i trimit la numerele revistei Sociologia românească, la studiile sem-
nate acolo de echipele de cercetare trimise pe teren de Dimitrie Gusti și conduse
de Henri Stahl. Le mai aduc aminte și de vituperaţiile tînărului Cioran, de cri-
ticile severe ale lui Argetoianu și ale lui Mihail Manoilescu privind atitudinea
distructivă a elitelor, sau de textele de mai tîrziu ale unor istorici ca Vlad Geor-
gescu și Florin Constantiniu. În toate aceste pagini, de atunci și de mai apoi, am
descoperit o bizară similaritate între corupţia și incompetenţa elitelor interbelice
și o mare parte a eșalonului politic și a intelectualilor publici postcomuniști care
oficiază în prezent.
Claude Karnoouh

Comparaţii
A băgat comunismul mii de intelectuali și foști demnitari la închisoare? De-
mocraţia a împins la prostituţie mii de tinere, a împins mii de copii la cerșit.
Cerșitul și prostituţia sînt la fel de umilitoare ca închisoarea. Ele au fost declarate
efecte secundare ale democratizării politice și liberalizării economiei, dar sînt la
fel de monstruoase. Regimul bolșevic a devastat sute de conace și vile, unde bi-
blioteci, mobile și tablouri au fost furate, puse pe foc ori au putrezit în ploaie; nu
mai prejos, democraţia a lăsat să se dărîme sute de ferme zootehnice și staţiuni de
mecanizarea agriculturii, institute de cercetări agricole și pomicole. Securitatea
bătea dizidenţii în temniţe secrete; azi, clanurile ţigănești bat nepedepsite avocaţi
în mijlocul străzii. Sub comunism, curentul se lua cînd ţi-era lumea mai dragă ;
azi avem „Bulevardul Deconectaţilor” în diverse orașe, unde locatarii n-au mai
putut să plătească electricitatea – mai scumpă în România decît în Canada. Leha-
mitea ceaușistă a fost înlocuită de lehamitea postrevoluţionară.
Dan Ungureanu

Corupţie
A fost vreo mare schimbare faţă de alţi ani în învăţămîntul românesc? Nu.
Subiectele, de același fel. Nu cred că elevii sînt mai proști cu 20% (sic!) decît cei
de anul trecut. S-a întărit paza în săli, asta e marea schimbare. Există o evoluţie
prin pază și protecţie. E bună ea de ceva? E bine să constatăm că medicii sînt atît
de prost plătiţi încît oricum trebuie să ia șpagă? Ce-ar fi dacă am băga „poliţie”
în spitale. 90% din medici ar avea cazier. Iar bolnavii s-ar încadra toţi la „dare de
mită”. Reforma prin pază și protecţie nu-i folosește nimănui. Obsesia înfrîngerii

261
 corupţiei fără a stabili cauzele reale ale respectivei corupţii este o obsesie mai
mult decît nocivă. La fel, obsesia pentru un elitism păgubos în învăţămînt rupe
destinele a mii de elevi. Nu e obligatoriu ca toată lumea să ia Bac-ul, dar era obli-
gatoriu ca peste 80% să aibă șansa de a merge mai departe într-o formă sau alta,
măcar cu o diplomă serioasă de școală profesională.
Costi Rogozanu

Crize
Eronat, bătrînii marxiști susţineau ideea potrivit căreia capitalismul germi-
nează în societăţile pre-burgheze „în păturile de jos”, iar socialismul trebuie con-
struit „de sus”. Total greșit! Capitalismul se aduce cu forţa, se impune de către
guverne, și în Anglia, și America, și în ţările Europei continentale așa a fost. Iată
esenţa conflictelor și războaielor din secolele XVI-XVIII. Cît despre socialism,
elementele specifice acestuia erau necesare capitalismului sub formă de proptele,
sub forma de condiţii de stabilizare și modernizare. Aici se ascunde dialectica
noului și vechiului. În același timp, „noua” ordine prelungește viaţa vechiului
sistem, dar o și subminează. La nivel politic, neoliberalismul reprezintă aceeași
reacţie, cum a fost pătrunderea socialismului în interiorul capitalismului. Cla-
selele conducătoare încep să se teamă că lucrurile au ajuns prea departe, și con-
trolul este ca și pierdut. Perspectiva înmuguririi „pașnice” a unei noi societăţi în
interiorul celei „vechi” este absolut reală… Doar că există un „dar”: interesele de
clasă și lupta de clasă, generată de acestea. Și iată, în locul germinării „pașnice” a
socialismului în capitalism, ne alegem cu o reacţie de proprţii și o extirpare vio-
lentă, expulzarea elementelor socialiste din structura economică, precum și din
instituţiile statului. În paralel, o lovitură dură primește și democraţia „excesivă”.
Acest contraatac a fost destul de reușit. Dar, nenorocire, rezultatul a însemnat
stoparea dezvoltării, pe care chiar și susţinătorii l-au numit nici mai mult, nici
mai puţin decît „sfîrșitul istoriei”. Urmarea firească a acestei glorioase biruinţe
a capitalului este criza, în spatele căreia se iţește un lanţ lung de catastrofe glo-
bale – ecologice, climaterice, sociale, militar-politice. Nimic nou, aceeași logică
a lucrurlor s-a produs atît în timpul „crizei” veacului al XVII-lea, cît și în prima
jumătate a secolului XX.
Boris Kagarlitsky

Egalitate
Pe baza celor de mai sus consider că în ţara noastră, în ceea ce privește poli-
tica egalităţii de șanse, ar fi nevoie de următoarele demersuri: crearea unei struc-
turi guvernamentale în subordinea directă a cabinetului Primului Ministru, care
să coordoneze politicile publice menite să asigure implementarea principiului
egalităţii de șanse în toate domeniile; crearea unor structuri decizionale a auto-
rităţilor publice locale, care să vină cu propuneri, să implementeze și să monito-
rizeze aplicarea principiului egalităţii de șanse atît în domeniul public, cît și cel
privat; colaborarea acestor structuri de la nivel central și local cu organizaţii și
262
asociaţii civice care vizează promovarea egalităţii de șanse în diverse domenii
(educaţie școlară, piaţa muncii, sănătate, cultură, politică); dezvoltarea unei ca-
pacităţi administrative care să gestioneze la diverse niveluri și în diferite domenii
practica analizei și monitorizării politicilor instituţionale din punctul de vedere
al impactului acestora asupra grupurilor dezavantajate; elaborarea și susţinerea
financiară a unor măsuri afirmative care vizează egalizarea șanselor între cate-
goriile sociale multiplu dezavantajate în toate domeniile vieţii; introducerea pro-
blematicii egalităţii de șanse în curricula școlară de la toate nivelele educaţionale;
derularea unor programe de formare adresate autorităţilor și instituţiilor publi-
ce, dar și companiilor private și publice în vederea sensibilizării lor sociale și a
dobîndirii unor cunoștinţe de bază despre inegalităţi, discriminare și asigurarea
egalităţii de șanse.
Eniko Vincze

Egoism
Or, în acest moment, alte cercetări sociologice ne arată că majoritatea
copleșitoare a românilor se gîndește în primul rînd la pîine și nu e preocupată de
chestiunile mai abstracte: doar 20% din respondenţii unui sondaj Soros din 2010
sînt îngrijoraţi de corupţie sau de clasa politică. Neliniștile celorlalţi 80% sînt le-
gate de șomaj, de sărăcie, de criză și de starea economică. Este în firea lucrurilor
ca între o valoarea abstractă, cum e libertatea, și o ameninţare tangibilă, precum
lipsa locului de muncă, selecţia priorităţilor se face în regim de avarie, adică sub
impulsul instinctului de conservare. În România ultimilor ani, suportul pentru
democraţie este vizibil mai scăzut în rîndul șomerilor (41%), al angajaţilor part
time, al pensionarilor, și semnificativ mai înalt în rîndul angajaţilor cu normă
întreagă (56%), după cum ne arată World Values Survey. Statutul social este și el
un predictor al gradului de simpatie faţă de idealul democratic – democraţia este
considerată o valoare mai importantă de către cei din clasa superioară (54%) și
clasa de mijloc (61%), decît este pentru clasa muncitoare (48%) sau pentru pătura
de jos (43%). Recesiunile economice și sărăcia nu au fost niciodată bune tovarășe
cu democraţia, numai că dacă sîntem porniţi să căutăm cu orice preţ vinovaţi
pentru această dizarmonie firească și chiar predictibilă, nu ar trebui să arătăm cu
degetul la săracii cu înclinaţii autoritariste, ci la „democraţii” cu tendinţe autiste
sau mult prea egoiste, care nu au reușit să creeze bunăstarea promisă.

Victoria Stoiciu

Fundamentalism
Problema gravă însă nu constă în injuriile și neadevărurile rostire la adresa
unor oameni. Se întîmplă și la case mai mari. Problema este poziţia publică pe
care o deţine Vladimir Tismăneanu și de pe care se pronunţă. Dacă Vladimir Tis-
măneanu ar fi fost un intelectual public independent, fără responsabilităţi insti-
tuţionale, atunci aceste fraze publicate în diverse texte și locuri ar fi ţinut exclusiv

263
 de imaginea unei persoane care își asumă o responsabilitate individuală pentru
ceea ce face. În cazul dat, avem însă de-a face nu doar cu un respectat cercetător
și profesor universitar de știinţe politice, ci și cu omul numit de Președintele Ro-
mâniei în fruntea unei comisii care s-a ocupat de condamnarea comunismului,
uns de ceva vreme și Președinte al Consiliului Știinţific al IICCMER, instituţie
publică care se presupune a avea o anumită responsabilitate și prestanţă. Cred că
este foarte grav faptul că o persoană publică, cu funcţii și responsabilităţi atît de
importante, se asociază cu un site fundamentalist – în sensul riguros al termenu-
lui, cel politico-religios sau teologico-politic – și îl legitimează, pe lîngă că defăi-
mează în cel mai clasic stil stalinist „dușmanii de clasă” de la CriticAtac.

Vasile Ernu

Generalizări
Eu unul încep să cred că ar trebui să renunţăm la toate fosilele: stînga, dreap-
ta, marxism, liberalism, conservatorism, legionarism, religie etc., căci oare nu și-
au dovedit toate ineficienţa? Trebuie inventat altceva, nici eu nu știu prea bine
ce, dibuiesc doar; oricum, lumea s-a schimbat mult și merge tot mai iute, încît
nici nu-mi mai dau seama dacă forţele de producţie au luat-o înaintea relaţii-
lor de producţie sau invers (ca să folosesc un vocabular arhicunoscut…). Dacă
voi avea timp, voi reveni la interviul în discuţie. Pînă atunci, voi re-spune doar
că generalizările îmi repugnă, la fel și gîndirea strict binară; după mine, trăim
într-o epocă în care tezele și antitezele se echilibrează, o epocă a paratezei așadar
și a indecidabilului; am fi deci în imposibilitatea de a da deplină dreptate cui-
va, de unde și scepticismul meu, ca și reţinerea faţă de intelectualii angajaţi.
Firește că apreciez efortul de a-i face cunoscuţi aici pe intelectualii care ies din
rînd, de oriunde ar veni ei, și le respect opiniile, lor ca și forumiștilor, însă e vorba
întotdeauna de un respect critic, ca să zic așa.
Dan Petrescu

Hala Matache1
* Discursul despre patrimoniu este f comod. totul pica in plan secund. atat
discutiile despre administratie, gentrificare, legalitate, proprietate, etc dar si cele
legate de oras. paradoxul e urmatorul: ong-istii se regasesc in aceeasi barca cu
Plesu si Liiceanu si alti „interbelici nostalgici” iar eu par un fel de neoliberal tur-
bat care vorbeste de dezvoltare si progres. noroc cu fixatia locala pe estetism si
traditie (estetismul traditiei) ca ne salveaza pe toti sa mai gandim.
Florin Poenaru

1
Teme precum demolarea Halei Matache sau „manele” au generat zeci și sute de reacţii, pe care le-am
pus sub formă de dialog, deși sînt doar niște mostre din discuţii aprinse pe care le puteţi accesa pe
site.

26 4
 * De ce va grabiti sa va angajati intr-un discurs anti-dreapta cand insasi ideo-
logia dreptei este secundara in acest caz de mobilizare cetateneasca? Doar pentru
ca dumneavoastra nu ati participat inca si nu v-ati adus contributia la un efort
colectiv care merge dincolo de clivaje ideologice? Imi permit sa fiu putin rautacios
prevalandu-ma de colegialitate: a te intalni in salile intunecate ale Teatrului Na-
tional pentru a discuta valoarea actiunii de strada (intalnire la care am participat
si eu) este un fel de elitism arid de stanga (la fel de plictisitor ca si cel de dreapta),
mai ales daca acest lucru nu este dublat de prezenta pe strada atunci cand se in-
tampla lucruri. Am participat si la „Protestul prin Arta” si nu v-am zarit acolo
dragi comentatori. Va asigur, ati fi avut ocazia sa aveti contact fizic nemijlocit
cu fortele de ordine, exponent, nu-i asa(?), al ordinii mic burgheze pe care o tot
besteliti cu inalta teorie.
Alexandru Bălășescu

* Dacă ne întoarcem însă la anecdota etnografică de mai sus, critica lui Flo-
rin Poenaru e perfect justificată. Concentrarea discursului public pe salvgardarea
patrimoniului aruncă în obscuritate cea mai mare parte a realităţilor sociale, po-
litice și economice care definesc problematica demolărilor camuflate sub crezul
modernizării întru decongestionarea traficului. Am citit viziunea alternativă a
Platformei pentru București, dar trebuie să recunoaștem că a avut o circulaţie li-
mitată. În discursul public, al ONG-iștilor si al Ministerului Culturii deopotrivă,
am inventariat referiri doar la clădirile de patrimoniu declasate și dărâmate ilegal.
Or, cu siguranţă, proiectul Uranus nu e doar despre demolarea unor imobile cu
niscai iz istoric. E vorba de dezmembrarea unui peisaj urban aparte și de izgoni-
rea indezirabililor – romi, muncitori – din spaţiul modernizat si exilarea lor la
periferie în mod direct (prin repartizarea unor altor locuinţe chiriașilor) sau in-
direct (prin mecanismele pieţei imobiliare). Nici cauza Matache nu ar trebui să fie
doar despre hală, ci mai ales despre înlaturarea unui timp de comerţ cu produse
alimentare în care micii producători sunt actorii principali și înlocuirea lui cu un
mall alimentar.
Adrian Deoancă

Herta
Vizita recentă a Hertei Müller la București a agitat apele cam stătute ale lumii
culturale autohtone, nu puţini fiind aceia, care la adăpostul și cu girul cîștigătoarei
premiului Nobel, au găsit în sfîrșit curajul să arunce cîte o piatră înspre „idolii”
României post-decembriste, după 20 de ani de adoraţie cvasi-generală totuși. Ni-
mic rău în asta: întotdeauna, chiar și mai tîrziu, este binevenită o doză sănătoasă
de iconoclasm. Însă, judecînd după implicaţiile practice și instituţionale relevate
de publicarea rezultatelor sondajului IICCMER, cît de curînd s-ar putea să ne
raportăm cu nostalgie la perioada romantică (de ani ’90) a anti-comunismului
românesc. Pentru Liiceanu & Co., anti-comunismul, așa cum s-a dovedit și în
discuţia cu Herta Müller, este unul în ultimă instanţă naiv, auto-referenţial, bio-
grafic și subiectiv, construit pe teren moral și cu ajutorul efectelor retorice date de
265
 literatură și eseistică. Nu spun că acest anti-comunism este în vreun fel dezirabil
sau lipsit de propriile sale contradicţii, mistificări ideologice sau autojustificări.
Însă, a două venire a anti-comunismului se anunţă deja apocaliptică, ghidat fiind
de logica inflexibilă a experţilor, populat de birocraţi, pedagogi și propagandiști,
construit pe pozitivism și legitimat prin fetișismul pieţeii și al capitalului și im-
plementat cu ajutorul statisticilor, a rapoartelor, a cifrelor, a verdictelor și a diag-
nosticelor. Iată că visul post-comunist de instituţionalizare a anti-comunismului,
nutrit și făcut posibil chiar de către unii oameni apropiaţi de Liiceanu & Co., se
dovedește a fi de fapt un coșmar.
Florin Poenaru

Ieftin
„Establishmentul” de care vorbeste autorul este establishmentul care in ulti-
mii 40 de ani a inventat dolari din butoane si cu ajutorul acestor bani nesprijiniti
de vreun etalon-aur a reusit, printre altele, sa bage in piata globala a muncii 2
miliarde de amarasteni din China, India, Mexic si alte tari productive din lumea
a 3-a. Amarasteni pentru a caror cumparare establishmentul nu avea propriu-zis
bani-aur – dar avea suficiente hartii verzi. Or, cand o cantitate uriasa dintr-o
marfa e aruncata pe piata e imposibil ca pretul marfii sa nu scada. Inflatia asta de
brate de munca din lumea a 3-a nu are cum sa nu ieftineasca pretul muncii si in
„Occidentul” civilizat. Cat costa un muncitor oarecare acum 40 de ani? O anu-
mita leafa + o multime de drepturi. Cat mai costa acum? Pai s-a ieftinit binisor. A
mai ramas leafa, drepturile s-au cam dus.
Lucian Sârbu

Intelectuali
Mais vraiment, afacerea Dragomir e un dezastru de proportii, lumea inte-
lectuala pariziana a ris si continua sa rida de sfortarile ICR de a fabrica un mare
filosof roman in Franta, se vehiculeaza demult si poanta despre „nulités métaphy-
siques” iar in tara, liiceanu si plesu, ei insisi fara opere teoretice, au promovat intre
filosofi fie doar teologi ca neamtu, fie autisti sociali ca noul printisor Ciocan. fie
spus pe sleau: dupa cum sugereaza dl Mihali, filosoful apartine spatiului public,
nu e un animal pur academic, iar filosofii care au ocupat spatiul public la noi,
respectiv plesu, liiceanu, patapievici, sint tocmai cei care au distrus filosofia. cit
despre filosofii din universitati, in afara de Mihali, si din cind in cind M.Miroiu si
APIliescu, nici unul nu a catadicsit sa infrunte spatiul public romanesc, asa cum e
acesta. asa ca mi se pare mult mai interesant ce fac filosofii care nu ajung in uni-
versitate, dar devin, de exemplu, bibliotecari, jurnalisti sau mai stiu eu ce.
CLG

O intrebare ar putea fi cea anuntata de pilda in comentariul lui „clg”, anume

daca in spatiul cultural romanesc filosofia s-a bucurat vreodata de o adevarata
„recunoastere publica”? Daca afluenta de studenti la filosofie a fost in general si
266
altceva decat amestecul de seductie, identificari si fanatism („afinitatile elective”
in interpretarea lui Benjamin) care a marcat preocuparea filosofica in Romania,
emblematic la Nae Ionescu – Eliade, potentat in fenomenul „Scoala de la Paltinis”
(care s-a constituit impotriva dezideratelor lui Noica – filosoful, nu autorul „jur-
nalului filosofic”, cartulie careia ii raspunde de fapt jurnalul lui Liiceanu)? Pentru
ca raspunsul e usor de ghicit, poate ca nepopularitatea actuala e un moment salu-
tar, o criza necesara, dupa care filosofia va putea sa fie altceva, sa rupa cu provin-
cialismul agresiv care a dominat-o, sa asimileze metoda istorica, problematizarea
critica, Critica, si sa reflecteze la gestul lui Kant de a dedica Critica Ratiunii Pure
multimii, marii multimi, careia ii acorda in plus cea mai mare consideratie („die
grosse Menge (fuer uns achtungswuerdigste)”), pe care o refuza Scolilor. – Pentru
a saluta si traducerea la Tact (inca o editura foarte buna, si tot din Cluj!) a Pro-
fanarilor lui Agamben, as adauga ca filosofia trebuie sa produca mai mult (adica
mai putin!) decat sens (social), ci si discurs profanator care dea un sut in curul
slick al sutanei paraheideggerianoide.
Ziziek

Independenţă
Problema independenţei intelectualului și mai ales a ziaristului se discută de
multă vreme. Multă lume se interesează de subiect, pe unii chiar îi doare. Colegul
Mihai Iovănel a sintetizat perfect această problemă spinoasă 2. El face referinţă la
ziariști, dar raţionamentul e valabil 100% și pentru intelectuali. „Ziaristul corect
este ziaristul independent de capitalul vehiculat de subiectele sale. Ziaristul co-
rupt este cel care primește bani, direct sau indirect, din zona despre care scrie (nu
zic «din altă zonă decît publicaţia lui», pentru că mi s-ar aduce contraexemplul
criticilor de film care merg la Cannes cu sponsorizarea Coca-Cola – ceea ce este
perfect OK). Astfel, Traian Ungureanu, care lua bani de la PDL continuînd sa facă
pe ziaristul la Cotidianul, ramîne un ziarist corupt indiferent de justificările lui
cum că nu și-a schimbat opiniile luînd bani politici. Nu există un excepţionalism
al regulilor: regulile sînt la fel pentru toată lumea. Regulile de interpretare sînt
validabile formal, pentru ca altfel ar deveni adaptabile simpatiilor și antipatiilor
noastre: regulile sînt făcute pentru X și pentru Y, nu pentru Traian Ungureanu vs.
Roșca Stănescu. Între Traian Ungureanu și ziariști corupţi mai notorii diferenţa
este de portofel, nu de natură; și nici de nesimţire. Sponsorizarea funcţionează nu
numai în timp real, ca în cazul Ungureanu, ci și prospectiv. De pildă, dacă unul
dintre ziariștii implicaţi de acum – Cristian Pătrășconiu, de pildă…, va primi, în
cazul în care omul său cîștigă, un mic post ici sau colo (la o ambasadă, la un in-
stitut cultural), se va autodeclara retrospectiv un ziarist corupt.”
Vasile Ernu

2
http://revistacultura.ro/nou/2010/09/diferenta-dintre-coruptie-si-sponsorizare-o-explicatie-pen-
tru-ioan-t-morar/.

267
 Internaţionala
„10.000 de muncitori de la uzinele Dacia au ieșit în stradă cîntînd Interna-
ţionala”, tună și chicotesc publicaţiile conservatoare, respectiv liberale de prin
ţară. Evenimentul e, ni se spune, tot atît de condamnabil pe cît e de inexplicabil:
pe de o parte, e greu de înţeles motivul care i-a împins pe muncitori la protest, în
condiţiile în care, în interiorul sectorului privat, angajaţii de la Dacia se bucură de
una din cele mai favorabile grile de salarizare; pe de altă parte, gestul lor teribilist
s-ar putea să-i coste scump: confruntaţi cu asemenea ingratitudine din partea
propriilor angajaţi, investitorii străini au tot dreptul să-i lase baltă și să-și plaseze
investiţia în alte ţări mai primitoare și mai recunoscătoare.
Alex Cistelecan

Învăţămînt
O revoluţie e întotdeaua nenorocirea unei instituţii solide. Învăţămîntul ro-
mânesc era, în 1989, o instituţie solidă, la fel ca și statul român, cu toată corupţia
din sistem, devenită cronică în anii 1980, dar în comparaţie cu care corupţia de
acum pare monstruoasă. Destrămarea discursului oficial antrenează distrugerea
autorităţii școlii, fapt pe care societăţile occidentale îl cunosc de la sfîrșitul anilor
1960, dar îl experimentează într-un ritm suficient de lent pentru a putea emite
prognoze și prescripţii. Într-o clipă, statul român a pierdut, în 1989, o autoritate
pe care și-o dobîndise cu greu, adesea prin samavolnicii, prin crime, dar pe care
reușise s-o cimenteze, fie și prin teamă. În învăţămînt, repartiţia era o catastrofă
pentru cadrele didactice, dar o mană cerească pentru elevi – și e suficient să ne
amintim cum vîrfurile generaţiei literare optzeciste predau, în anii ’80, în sate
uitate de lume, dar nu și de stat. Sate care abia acum sînt cu totul izolate și ai căror
locuitori au tot mai puţine șanse de a se realiza social. Bruscheţea schimbărilor
marchează decisiv discursul instituţional al învăţămîntului românesc.

Alexandru Matei

Întîlniri
E cineva din Timișoara care e interesat sa facem intalniri la care sa vizionam
documentare si sa discutam pe diverse subiecte (de stanga, evident)? La Biblioteca
Judeteana au deschis o noua sala sponsorizata de americani unde au si un proiec-
tor. Cei care au grija de sala sunt de acord cu proiectii si discutii in sala lor, doar
ca nu am gasit oameni inca.
Ovidiu

Legitimitate
Este evident ca cresterea economica nu poate fi un scop in sine. Crestere eco-
nomica a prezidat si Hitler, fara a ajuta natiunea germana, ci impingind-o spre
dezastru. Intrebarea e unde se duc beneficiile cresterii economice. La noi, ca si in
alte state controlate de grupuri de prada, se duc spre retelele de influenta. Chiar si
268
atunci cind merg spre tzeluri aparent generale (si generoase), sunt de fapt urma-
rite scopuri meschine: spre exemplu, amplificarea continua a prezentei militare
romanesti peste granite, care poate parea naivilor ‘un rol nobil pe plan internatio-
nal’, este de fapt menita sa repare imaginea catastrofala a Puterii si sa-i furnizeze
un minim de legitimitate internationala.
Adrian Paul-Iliescu

Libertarianism
dk exista stingisti crestin-ortodocsi, ba kiar fundamentalisti uneori, dc n-ar
exista si libertarieni?! esentele ‘pure’ exista doar in laborator, iar postmodernita-
tea ne-a invatat k ‘fusion’-ul e the thing to do ;P ps nu e adevarat k libertarianis-
mul este neaparat ateu, eu – de ex. – sint agnostic. dar ma bucur k ‘ayn rand este
raul absolut’, n-as putea avea drept idol pe cinva ‘de bine’…
bof – eu am sustinut dintotdeauna k marxismul & crestinismul sint frati
(aparent, suparati) & k tocmai de aceea furor-ul lucid libertarian ar tbui sa se
‘ocupe’ cu atentie de amindoi k orice religie, si crestinismul, si marxismul
se-ntilnesc intr-un scop comun: infringerea individului pt aservirea lui. cva in-
acceptabil, fireste
ALS

Manele
* „regretatul Neagu Djuvara”…
Alex Moldovan

* Nu e o greșeală. E o glumă punk.

Adrian Schiop

* Imi place mult articolul asta. Ma pune pe ganduri. Imi aduce aminte -intr-
o metafora pe care Adi Schiop probabil ca ar refuza-o- de ce faceau feministele
americane in anii ’90 cu cuvantul „catea.” Pe cand o revista „Cocalarul”? E o
disperare in ton -si o pasiune sociala- care ma face sa ma gandesc la disperarea,
rusinea si strigatul de ajutor din multe manele.
Bogdan

* nu cred ca alternativa la adibas berlin este o forma de cool balcanic, asa cum
zici in text. aici mi se pare ca pici dintr-un „exotism” in altul, la fel cum au facut-
o si multi dintre prietenii nostri bulgari care au venit cu ideea asta acum ceva
vreme. Daca prin „cool balcanic” intelegi o forma de supra-identificare ce va face
astfel vizibile codurile culturale dominante si constructia subiectilor „exotici/ori-
entali/estici” in cadrul productiei identitare globale, as fi inclinat sa ma gandesc
la cat de eficienta este o astfel de strategie (si mai ales cu ce scop). Daca insa cool
balcanic devine doar o forma „mai autentica” de identificare (in raport cu con-

269
 ditia de calici post-comunisti, asa cum plastic zici tu) atunci nu vad schimbarea.
„ura de sine” de acum (exprimata prin identificarea fantasmatica cu occidentul
civilizat si civilizant impotriva manelelor) va fi doar inlocuita de „resemnarea de
sine”: asta e, suntem balcanici, sa cante muzica – adica un fel de generalizare a
„complexului Kusturica”: rasism vestic asumat ca (auto)identitate pentru export.

Florin Poenaru

* Pentru mine termenul cheie e emergent in povestea asta, cuvantul/realitatea

din care iti poti extrage demnitatea – faptul ca, dupa o perioada foarte lunga de lupta
cu chestiile rele ale colonialismului sau pur si simplu ale subdezvoltarii, unele tari
au inceput sa se ridice pe bune, prin ele insele – china, brazilia, india si in vecinata-
tea noastra turcia. demnitatea aia de a stii ca esti independent, ca te ridici prin tine
insuti. chiar cred asta, ca viitorul e al tarilor emergente – nu al celor bogate – si ca
epoca colonialismului e pe sfarsite; desi poate s naiv sa o cred si de fapt discutia ma
depaseste, n am destule cunostinte s o sustin. or, iesirea asta din dilema exotism – re-
semenare, asta ar fi, mandria asta de parvenit/tara tanara care s a ridicat prin forte
proprii si care-si cauta aliati intre alte state emergente. de asta prefer turcia in locul
germaniei, ca un spatiu la care sa privim si cu care sa ne aliem. sau rusia, care e o cul-
tura lipsita de complexe fata de occident. se spune ca sansa europei civilizate (care in
alte parti e vazuta ca ”istorie”, muzeu, o chestie imbatranita) e extinderea, nu? deci
in ultima instanta ei au nevoie de noi. in ce tine de cultura, ar fi extraordinar daca
am putea face un circuit cultural local, care sa nu mai treaca prin filtrul legitimizator
al Vestului, o carte bulgareasca buna sa fie publicata in romania fara sa fi fost trecuta
intai printr-o editura occidentala, un hit local sa disimileze fara bucla vestului. or,
ca asta sa se intample, avem nevoie sa cream un vocabular comun altul decat cel oc-
cidental, niste standarde de cool regionale, asa cum altadata era imperiul roman de
apus si cel de rasarit. eu nu sunt expert in chestiile astea de socio-politico-bla-bla, pot
sa ti spun doar intuitiv si diletant cum vad lucrurile. sper ca s a nteles ceva.
Adrian Schiop

* Ai putea sa admiti posibilitatea ca unor oameni sa li se para, natural, unele

genuri muzicale mai potrivite lor decat altele? da, dar nu mi foloseste la nimic:).
manelele mor in ghetoul lor, urbanii intr-al lor, gay-i se fut doar cu gay si toata
lumea e nefericita dar liniste pe strazi. ca sa schimbi lucruri, trebuie sa fii mai
agresiv, excesiv si totalitar. si, repet, nu ma simt foarte occidental si civilizat, nu
vin dintr-o cultura a tolerantei: ”nu ascult manele, dar crted ca sunt ok”, ”suna
interesant” etc. habar n am ce prelegeri tinea iosif sava, nu frecventam personajul
dar nici antipatic nu mi era – mi se parea doar inadecvat. nu stiu de asemenea
daca se simtea parte bovarica a unei aristocratii inchipuite interbelice, daca se
simtea amenintat de manelizarea societatii, daca vitupera acru despre mitocani
– sau doar daca isi facea cuminte treaba de educare pentru muzica clasica. daca b,
jos palaria. daca b, vezi finalul articolului.
Adrian Schiop

270
 * Hm, veniti cu batranul argument al „educatiei estetice”, ca o mama care-si
taraste copilul minor la groaznica lectie de vioara. Pe vremuri (poate si acum)
fetele burghezilor invatau sa cante sonate, ca sa devina „sensibile”. Chopin era pe
atunci, si cam toti burghezii de salon impartaseau aceasta opinie originala, de o
sensibilitate teribila. O chestie de cod, marca a grupului de provenienta: preferin-
tele, inclinatiile grupului sunt perpetuate si capata prestigiu prin invatare sociala,
devin surse de legitimitate si de „valoare”, apoi servesc la educarea generatiilor
urmatoare. Eu unul privesc cu suspiciune orice forma de arta pentru care ai ne-
voie de vaste propedeutici inainte de a ti se permite accesul. Altminteri, sunt si
„urechisti” (as putea sa jur ca nu l-au ascultat pe dl Messiaen, nici pe dl Prokofiev)
care te șocheaza prin intensitatea interpretarii. Si mai cred ca este in zadar sa
incerci „sensibilizarea ” unui om care, la maturitate, nu arata inclinatie spre un
produs cultural anume. Iar „sensibilizarea” in copilarie se numeste dresaj.

Bogdan Perdivară

* hai frate uitati-va la adolescentele cocalaritze cum fredoneaza pe gard in

fata blocului manele de dragoste, ce dragute sint, sau credeti ca cocalarii nu se in-
dragostesc si ei si nu sufera de asta. le atinge muzica aia, bai, schizoafectivilor!

Dan Sociu

Multiculti
Cînd Franţa a început campania de expulzare în masă a romilor anul trecut,
forurile europene s-au alarmat faţă de această mostră de rasism din partea unuia
din statele europene cele mai respectabile. Dar ceea ce părea să fie o divergen-
ţă profundă în materie de valori și principii politice s-a dovedit a fi un simplu
diferend legat de formă și procedură. Din perspectiva UE, problema cu Franţa
nu era că trimite acasă cu forţa sute de familii de romi, ci că, în documentele
care reglementau această campanie, expulzările vizau explicit persoanele de et-
nie romă. Astfel formulată problema, soluţia de aplanare a potenţialului conflict
diplomatic era imediat la îndemînă: pentru ca procesul de expulzare să poată
continua, nu trebuiau decît schimbate regulile sale formale. Și, efectiv, procedura
de sancţionare a Franţei a fost suspendată de îndată ce autorităţile franceze au
recodificat campania de expulzare, în așa fel încît, formal, aceasta să nu mai fie
discriminatorie și să vizeze persoanele de etnie romă, ci să fie corect-liberală și să
se poată adresa, potenţial, oricărei persoane non-franceze care rezidă pe teritoriul
galic în condiţii de ilegalitate. Speriate că ar putea reproduce o situaţie specifică
anilor treizeci, autorităţile continentale și franceze au alunecat astfel într-o direc-
ţie poate și mai periculoasă: făcînd procesul tot mai extins de excludere politică a
cetăţenilor Europei, indiferent la determinările de rasă și etnie, ei au deschis calea
către criminalizarea sărăciei ca atare.
Alex Cistelecan

27 1
 Multinaţionale
Noul Cod al Muncii lovește în toţi. Despre un efect anume însă se vorbește
mai puţin: începutul sfîrșitului pentru visul frumos al lucrătorului la multina-
ţională. Știm cu toţii că dacă a existat un romanian dream, acela a fost să lucrezi
aici în condiţii „de afară” (și cu bani onorabili, și cu drept la concediu, la plata
pentru ore suplimentare etc.). În paranteză fie spus, acele condiţii „de afară” erau
prevăzute în legile de aici pentru toţi lucrătorii, dar angajatorii autohtoni nu erau
nici presaţi, nici educaţi să le respecte.
rogo

Narațiune
„Narațiunea” cu care se blindeaza cetatenii „responsabili” (mai ales cei care
sunt la serviciu undeva intre 10 si 12 ore pe zi) este dezmembrata de cei pe care
munca nu ii „elibereaza” (freelanceri, someri – de voie sau de nevoie – sau pur si
simplu oameni care pot trai in afara spatiului de birou). Naratiunea cu pricina
(„fictiunea coerenta” a lui Lacan) este construita pe actiune reflexa („cu timpul,
iti formezi reflexul si ai sa vezi ce repede o sa mearga”, cum ar spune un manager
bine-intentionat), nu pe ratiune, tocmai datorita timpului foarte scurt pe care o
persoana il are la dispozitie pentru a lua decizii. Actiunea reflexa este produsul
unui program de experimentari repetate a unor conditii ce presupun hotarari
luate in cateva secunde. Ratiunea demonteaza actiunea. Daca rationezi, inseamna
ca ai mai mult timp la dispozitie decat „oamenii seriosi” care actioneaza. Daca ai
timp, inseamna ca esti liber. Daca esti liber si arbeit macht nicht frei, you burst
their bubble. A mild deconstruction of the hegemonic culture.
Marius Tudor

Nostalgie
Clișeul cu nostalgia a devenit demult nefuncţional. Nu mai spune nimic, toc-
mai fiindcă vrea să spună prea mult. A devenit o „boală” prin care sînt diagnosti-
caţi toţi cei care nu sînt pe linie. O constatare de tipul: „Persoana X din localitatea
Z a avut acces la 3 biblioteci, 2 cinematografe și 1 librărie în anii ’70-’80, iar per-
soana Y, născută după 20 de ani în postcomunism în aceeași localitate Z, nu are
acces la această infrastructură fiindcă s-a distrus” nu este o afirmaţie nostalgică,
ci o simplă constatare. E o frază care are valoare empirică, nu ideologică. Punct.

Vasile Ernu

Păunescu
Desigur, Adrian Păunescu a susţinut fervent un regim opresiv și nedemocra-
tic, iar Gabriel Liiceanu s-a abţinut să facă asta. Dar deosebirile se cam opresc
aici, la acest nivel important (mai ales pentru propaganda regimului, cum spu-

27 2
neam), dar nu cel mai important. În realitate, Liiceanu face și el, ca și Păunescu,
un joc de putere în societate, în diferite combinaţii cu puterea politică, iar pentru
perioada comunistă cu acceptul tacit al regimului. Pretenţia filosofului naţional
din discuţia cu Herta Müller, de a nu-și fi „prostituat cuvintele” (exprimată, des-
igur, în același stil sforăitor și ridicol), este o simplă ipocrizie. Și le-a prostituat
și înainte, și după 1989. În primul rînd, afirmarea lui Liiceanu a fost posibilă și
datorită protecţiei și „ungerii” (cum ar zice Sorin Matei) de către Noica, cel care
avea o înţelegere cu regimul și care promova, la nivel superior, aceleași elucubra-
ţii naţionaliste ca și Păunescu. Dincolo de această circumstanţă, realitatea fun-
damentală a afirmării lui Liiceanu ca filosof naţional (pe atunci, doar delfin al
filosofiei naţionale) este ocuparea, cu acceptul puterii, a unei nișe de intelectual
public, dar fără a exercita nici o clipă funcţia de intelectual public.
Ciprian Șiulea

Pissarides
Sursa acestei informaţii, așa cum aţi menţionat3, este un articol publicat în
Ziarul financiar4. Articolul însă reprezintă o deformare a realităţii prin atribu-
irea profesorului Pissarides a unor declaraţii pe care nu le-a făcut niciodată și
care contravin convingerilor sale. Acest lucru este dovedit de răspunsul pe care
domnul Christopher Pissarides ni l-a trimis ca urmare a unei solicitări trimise
de către iniţiatorii acestei scrisori deschise. Redăm mai jos, integral, în traducere
din limba engleză, răspunsul domnului Christopher Pissarides: „Vă mulţumesc
pentru că aţi observat acest lucru. Cu certitudine, nu am spus niciodată aceste
cuvinte care îmi sînt atribuite și nu cred în ele. De fapt, am vorbit în mod repetat
împotriva ideii de utilizare a contractelor pe perioadă determinată ca modali-
tate de reducere a șomajului. Consider că aceasta este o politică rea în condiţiile
actualei recesiuni și această politică se face responsabilă de dualitatea de pe piaţa
forţei de muncă din Spania și, parţial, de rata ridicată a șomajului. Vă mulţu-
mesc încă dată. Christopher Pissarides.”
Răspunsul nu necesită nici un fel de comentarii suplimentare și nu lasă nici
o umbră de echivoc: în calitate de Prim Ministru al României, aţi ales să utilizaţi
tezele unui celebru laureat al Premiului Nobel, interpretîndu-le într-o modalitate
convenabilă pentru dumneavoastră și ignorînd tezele binecunoscute ale profeso-
rului de economie amintit.

3
Acesta este un fragment dintr-o scrisoare deschisă adresată premierului Emil Boc. Victoria Stoiciu
a verificat un citat care i-ar fi aparţinut economistului Christopher Pissarides, prezent în discursul
premierului din 16 martie 2011. Pissarides a răspuns solicitării CriticAtac negînd că ar fi dat vreo-
dată o astfel de declaraţie Ziarului financiar. Știrea a fost preluată de toată presa mainstream. Nime-
ni nu a dat vreo explicaţie pentru acest nefericit accident în care vorbele unui economist prestigios
au fost întoarse pe dos doar ca să se potrivească cu retorica austerităţii.
4
http://www.zf.ro/eveniment/un-laureat-nobel-pentru-economie-ne-avertizeaza-reformati-piata-
muncii-daca-nu-vreti-sa-ajungeti-ca-in-spania-8061372.

27 3
 Populism
Efectul acţiunilor stîngii lui Ion Iliescu nu e surprinzător dacă observăm
faptul că eliminarea participării maselor a fost un principiu comun al tuturor
guvernărilor postcomuniste. Așa cum a subliniat Andrei Ţăranu, atît Iliescu, cît
și Constantinescu ori Băsescu au ceva în comun: populismul. Înţeleg prin po-
pulism o formă a discursului politic ce folosește semnificanţi goi, flotanţi, um-
pluţi cu semnificaţiile zilei, definite negativ prin construcţia discursivă a unui
inamic. În spaţiul românesc, populismul este expresia politică ce corespunde unei
sfere culturale articulate pe o definiţie negativă, pe rasismul epistemic ca mod
generalizat de eliminare a unor epistemologii și pe anticomunism ca principiu
local al fundamentării non-discursive a discursului public. Iliescu promitea pro-
tecţia oamenilor de rînd împotriva abuzurilor elitei nomenclaturii comuniste,
Constantinescu împlinirea idealurilor tinerilor de la Revoluţie împotriva elitei
securisto-comuniste, Băsescu bunăstarea poporului împotriva elitei afaceriste
corupte. Populismul corespunde realităţii actuale a capitalismului: vizează nevoi
legitime, dar formează oligarhii; promite rezolvarea problemelor populare, creînd
în fiecare din aceste cazuri o elită: baroni locali; nepotism și retrocedări abuzive,
favorabile vechii burghezii; respectiv consolidarea aparatelor represive ale statu-
lui și a unei noi oligarhii capitaliste (în special prin impunerea aberantă a taxei
unice). Pe scurt, populismul e cea mai directă cale pașnică de eliminare a parti-
cipării maselor la organizarea spaţiului politic, prin reprezentarea lor în agenţi
de monopol: o dorinţă legitimă, teritorializată imediat, înainte să-și dea măsura
propriilor capacităţi, de un nume, o faţă, un corp, o frază, un simbol. Populismul
fortifică hegemonul care domină percepţia politică a maselor la un moment dat
și-l transformă în principiu unic de gîndire și acţiune politică.
Ovidiu Ţichindeleanu

Râs
La Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu s-a putut remarca probabil cum do-
zajul fin dintre sunet și tăcere, existent în film, a contrastat în mod puternic
cu zgomotul sălii, produs în principal de valuri de rîs colectiv și de ropotote de
aplauze furtunoase – contrast ce părea a se constituie ca o metanaraţiune de sine
stătătoare a întregului eveniment. Ironia a fost pe cît de căutată (prin organizarea
proiecţiei acolo), pe atît de atotputernică: pînă la final, ce-i care aplaudă în film
și cei care aplaudă în timp ce îi privesc pe cei care aplaudă în film par din ce în
ce mai greu de distins, sau, altfel spus, spectatorii proiecţiei par că devin ei înșisi
parte din filmul pe care îl privesc. Mai mult decît atît, rîsetele care au acompaniat
filmul timp de trei ore păreau aidoma rîsului automat (canned laughter) din fun-
dalul tuturor serialelor de comedie omniprezente la televizor. Filmul a fost astfel
integrat unei experienţe cotidiene, familiare, televizuale: un sitcom reușit, în care
rîsul subiectiv al telespectatorilor se suprapune și se confundă cu rîsul „obiectiv”,
automat al televizorului.
Florin Poenaru

274
 Reactiile emotionale de tipul ras/ plans taxeaza mai curand retorica in care
este ambalat obiectul x decat obiectul x ca atare (intrucat obiectul x nu survine in
fata spectatorului in starea lui „substantiala”, ci in forma expunerii, ca retorica):
astfel, in filmul”La vita e bella”, nu Shoahul e obiect de ras, ci varianta in care Be-
nigni prezinta un lagar. Asadar, e plauzibil ca publicul de la Sala Palatului radea
de fapt in fata unui anumit stil care razbatea din imaginile montate de Ujica, a
unui stil genuin conservat sau amplificat prin montaj (presupun, pentru ca n-am
vazut inca filmul): e stilul exagerarii si al emfazei, pe care comunismul ceausist
(ca si cel de dinaintea lui) l-a promovat. Exagerarea e o figura comica: de aici,
rasul. De ce nu simte nimeni nevoia sa rada in fata unor parade naziste? Asta-i
alta poveste .
Mihai Iovanel

ha, ultima intrebare este de fapt cheia la orice teoretizare a rasului ideologic.
de ce nu exista bancuri despre fascism? de ce nu se hohoteste la imaginile cu hi-
tler? macar din punctul asta de vedere comunismul si fascismul chiar nu pot fi
puse la un loc, nu pot fi comparate sub nici o forma.
Florin Poenaru

Revendicări
Deziluzia mea, pe lângă lipsa de proportii a manifestaţiilor de protest din
România, este aceea că revendicările se reduc la problema salariilor. Fără să dimi-
nuez importanţa acestei revendicări, mi se pare că oamenii scapă din vedere alte
drepturi care li se fură în fiecare zi: dreptul la un act medical decent și gratuit,
dreptul la educaţie gratuită, accesul la cultură gratuită și de calitate, etc. Pentru
acestea nu se fac manifestaţii, presupunându-se că ele sunt înglobate în protestele
care revendică creșterile salariale. Și nu știu dacă este așa. Până la urmă, protesta-
tarii români gândesc în manieră capitalistă, imaginându-și că dacă au bani destui
vor putea să plătească un serviciu medical sau o școală bună pentru copii, când în
realitate accesul la aceste servicii ar trebui să fie gratuite, asta pe lângă problema
soluţionată a salariilor.
monica

Romantism
Sunteti cu totii brilianti in discurs, insa tradati si multa superficilitate, da-
torata unor lipsuri de informatie si experienta. Deunazi discutam despre un caz
real de neo-intelectual de stanga care isi da atat de senin cu parerea despre mersul
lumii, criza capitalismului, probleme globale, etc desi nu a iesit cu anii din orasul
de resedinta… Cum poti judeca lumea cand o cunosti din carti, site-uri si niscai
happening-uri culturale? De ce va zice porcu capitalist trebile aistea? Dragi pro-
motori ai stangii romanesti… tara asta are nevoie de o stanga puternica, veritabila
insa si competenta… la fel cum are nevoie si de o dreapta autentica… O societate
isi gaseste intotdeauna echilibrul intre repere alternative… Ar fi o pierdere mare
275
 pentru tarisoara asta, sa rateze sansa de a innoi stanga politica, dominata inca de
secu, apostati de moda veche, impostori si primenita bine cu arivisti, oportunisti
si politruci din generatia tanara. Iar daca va veti tine in continuare de prostioare
romantice pe Internet si nu veti pune mana vartos pe secera si ciocan, fix asta se
va intampla. Si renuntati odata la romantisme despre schimbarea radicala/plane-
tara a sistemului… Aici iar se vede ca va place mai mult cu capul in nori, decat cu
picioarele pe pamant. Va irositi energia in obiective nerealiste. Traiti in Romania,
da? Ei bine, aici sistemul se va schimba, atunci cand se va schimba si stapanul la
Inalta Poarta. NU INVERS. Pana una alta, gasiti voi obiective si cai de actiune
pentru problemele mioritice. Va pupa porcu! Guitz!!!
Porcu capitalist

Sărăcia
Supoziţia mea este că guvernanţii actuali nu își bazează argumentaţia nici
pe fapte concrete, desprinse din cotidian, și nici pe cifre. În ciuda pretenţiilor, ei
nu pleacă dinspre evaluarea realităţii către formularea judecăţilor, ci parcurg un
itinerariu invers: prin emiterea de ipoteze, construiesc o pseudo-realitate. Ideo-
logia se suprapune realităţii, urmărind legitimarea unui tip de acţiune politică al
cărui singur scop este cît se poate de frust: disperarea de a aduna cît mai mulţi
bani la buget și de a găsi un ţap ispășitor pentru dezastrul în care astăzi este arun-
cată România. Ceea ce nu e o sarcină deloc complicată… Or, selectarea figurii
săracului pentru acest rol se potrivește al naibii de bine cu valorile fundamentale
în jurul cărora s-a structurat societatea românească după 1989 și care se rezumă
la următorul paradox – cu toţi îi urîm pe corupţi și am vrea să îi tragem în ţeapă
în piaţa publică, dar în același timp tot noi preferăm să ne identificăm cu bogatul
corupt și nu cu săracul „fraier”. În România secolului XXI sărăcia este o rușine,
o plagă. Pretinsa noastră „ură” faţă de bogaţi este doar o invidie canalizată către
alte forme de exprimare, o invidie care nu îndrăznește să se declare ca atare și se
ascunde în spatele unor termeni mai radicali și cu un conţinut moral mai mare.

Victoria Stoiciu

Scrisoare
Stimate domnule Horia-Roman Patapievici […]. Sînt lucruri pe care nu le
povestesc din principiu, căci nu cred că trecutul trebuie utilizat cu atîta ușurătate.
Am un trecut anticomunist cum puţini din prietenii dumneavoastră se pot mîn-
dri, dar eu îl trec sub tăcere tocmai pentru că nu cred că trebuie să ne prevalăm
de el. Am făcut în adolescenţa mea ceea ce am crezut că trebuie să fac, fiind ajutat
și de mediul foarte bun în care am crescut și m-am dezvoltat. Nu am scris pînă
acum nici un rînd despre acest lucru, căci mi s-ar părea nedrept faţă de mine și
principiile mele. Da, la vîrsta de 17 ani, fiind elev în clasa a zecea a școlii nr. 32 din
Chișinău am fost arestat în faţa Ministerului de Interne de pe Bulevardul Lenin,
actual Ștefan cel Mare, din cauza unui protest anticomunist. Eram, dacă îmi mai

276
aduc bine aminte, în jur de 20 de oameni. Am fost eliberaţi, spre norocul nostru,
în seara aceleiași zile, la presiunea manifestaţiilor organizate de studenţi. Eram
în anul 1988, încă în plin comunism, și a rămas ca un eveniment important al
acelor vremuri. Am fost un om corect cu ideile mele de atunci, iar cum încerc să
fiu corect cu modul de a înţelege azi lumea și politicul. Văd că toţi își fabrică fap-
te de vitejie și-și suprainterpretează orice detaliu din biografia (anti)comunistă.
Normalitatea nu este un act de eroism, nici măcar de mare curaj. Eroii mei sînt
Platonov, Șalamov și Ahmatova, și cu aceasta cred că am spus tot. Da, cred că un
intelectual trebuie să fie faţă de putere în raport de exil. Cealaltă variantă este
intelectualul de curte. Nu primesc lecţii de morală de la oameni care nu au riscat
și nu riscă nimic în viaţa lor și trăiesc din fabulaţii și oportunităţi. Regimurile se
schimbă, compromisurile nu. Vorbesc principial, nu mă refer la dumneavoastră.

Vasile Ernu

Sindicate
Dincolo de liderii care au acaparat organizaţiile sindicale, însăși componen-
ţa structurii sindicale este făcută praf și complet inadecvată raţiunii originare
a sindicalismului. Cel mai cutremurător și grăitor exemplu este faptul că 99,9%
din membrii clasei de jos – dintre dezmoșteniţii sorţii, dintre cei excluși, lipsiţi
de resurse – nu sînt membri de sindicat. E adevărat că la ora actuală peste tot în
lume procentul membrilor clasei inferioare, afiliaţi unui sindicat este relativ scă-
zut, situaţie explicabilă prin aceea că cei mai săraci sînt și cei care, în general, nu
au un loc de muncă, ceea ce face, în multe state, imposibilă înscrierea lor într-un
sindicat. Dar scorul nostru naţional, de 99,9%, este un record inegalabil, dincolo
de orice imaginaţie – prin comparaţie, în Statele Unite ale Americii 88,8% din cei
aparţinînd clasei de jos nu sînt membri de sindicat, iar în Suedia acest procentaj
este de 39%. Cine sînt membrii de sindicat în România? Uimitor și totuși predic-
tibil, aceștia provin din rîndul celor înstăriţi, a privilegiaţilor – 8,3% din cei care
aparţin clasei superioare sînt membri activi de sindicat; 12,3% din cei aparţinînd
clasei mijlocii de sus sînt, de asemenea, membri de sindicat. Dacă am trăi într-
o societate dominată de valori post-materialiste, dacă peisajul mental al noilor
noștri îmbogăţiţi mi-ar fi total necunoscut, aș fi putut deduce că avem de-a face
cu un soi de „gauche caviar”, cu niște „robinhoods” moderni. Dar știind ceea ce
știu, mă întreb care este sursa revoltei care umflă piepturile înstăriţilor autohtoni
și îi determină să se înscrie în rîndul sindicatelor. La o adică, mă întreb de ce, într-
o ţară unde toate lucrurile merg pe de-a îndoaselea, indignarea de genul „cu ce e
Băsescu mai tare decît mine și eu mai prost decît alţii” nu poate fi un fundament
valabil pentru o construcţie sindicală… Dar atunci de ce ne mirăm că protestele
la care asistăm sînt la fel de convenţionale ca o paradă de modă, din moment ce
fructele mîniei dau în pîrg în altă parte?
Victoria Stoiciu

27 7
 Strada
Observ că există o obsesie a străzii. Nu ieși în stradă, nu ești eficient (ca sindi-
cat, NGO etc.). Cred că ar trebui să părăsim paradigma (urît cuvînt) asta. Dacă ne
uităm la mobilul demonstraţiilor de masă din sec. 18-19 observăm că el era altul
decît cel de azi: la vremea aia, masa chiar te proteja de Pinkertoni. Acum ideea e
să scoţi mase mari ca să te observe media. Și ele, sărăcuţele, se pliază cuminte, în
funcţie de orientare: dacă sînt pro-putere, un protest de cîteva mii de oameni e
tras în derizoriu (păi ce, că au anunţat că vin 20.000, nu au fost decît 8.000); dacă
sînt anti-putere, o demonstraţie cu cîteva sute de persoane face să plutească în aer
revoluţia. Ceea ce ar trebui făcut e să lovești establishmentul unde îl doare. Unde
ar putea fi asta? Păi la bani. Asta îmi place la sindicatele nemţești: nu face grevă
tot IG Metall, ci oamenii dintr-o mică fabrică, unde se produc șuruburi esenţiale
pentru întreg procesul de producţie din, să zicem, industria auto. Iar pentru că
industria nu mai lucrează cu stocuri, ci merge pe just in time sau chiar just in se-
quence e foarte ușor să faci asta. În două zile se revine la masa de negocieri. Cred
că s-ar putea și în România. Cum ar fi, de exemplu, să facă grevă 30 de oameni de
la un cluster sau un nod care deservește traficul de date? Să lase astfel 3 ministere
fără comunicaţii electronice? Cred că ar fi mai eficient decît 30.000 de oameni în
stradă.
screentoxicator

Supraomul
Să-mi bag picioarele. Cînd îi auzi pe unii vorbind, ai senzaţia că Ro trebuie să
fie locuibilă numai de aiă cu IQ de la 120 de în sus, super robuști pshic și ultraper-
formanţi, îţi vine să juri că n-avem alta în gînd decît să facem din ţărișoară o pe-
pinieră de supermani și spidermani. Păi, nene, pentru ăștia nici nu trebe un Cod
al Muncii pentru că, după cum bine zici, sînt în limbă Multinaţionalele după ei.
Codul muncii e pentru ăia înlocuibili. Par exemplu, pentru prietenul meu Simi,
care a lucrat ca tîmplar vreo 20 de ani și acum e angajat la o firmă de securitate,
unde ori lucreaza 24 cu 48 pentru 6 milioane, ori se găsește alt disperat, pentru
prietena mea Tina, ceva economistă la o bancă, pe care o cam hărţuiește șeful și
ea nu prea are ce zice, că e plină lumea de economiste decente, pentru vecinele
mele Maricica și Otilia care lucrează pînă le sar ochii într-o hală de pantofi în care
mirosul de chimicale îţi mută plămînii șamd.
fem!

Wikileaks
Adică pt. mine, ce se petrece e perfect normal: capitalistu’și vede de interesu’
propriu, o haită de heirupiști handicapaţi moral sau disperaţi de lipsa resurselor
proprii care dă cu fumigene, ș’o mare de gură-cască care se prinde abia când nu
mai găsește’n buzunar d’o pâine. nu’i nevoie de nici o conspiraţie, ăsta’i mecanis-
mu’ propriu capitalismului, ca sistem de organizare socială centrat pe proprieta-
tea nemlimitată. conspiraţia cere credinţă, credinţa în a nu crede pe nimeni, d’aia
278
dă’n fandacsie dacă nu ești atent. așa cum dai în abureală dacă nu ești atent cu
minele capitalismului. d’aia, ca profilaxie, eu cer date. wikileaks le dă. cu herme-
neutica se poate descurca oricine. mai bun, datele astea despre activitatea guver-
nului ar trebui să fie publice prin lege organică. la fel și rezultatele cercetării sau
ale oric[rui proiect finanţat public. la fel și orice tranzacţie de resurse publice în
mâini private.
Humanist

279
 Invitat
,i

Sa m i r A M I N
Samir Amin (n. 1931). Economist și sociolog egiptean, este unul dintre cei mai im-
portanţi și cunoscuţi creatori ai teoriei dependenţei și subdezvoltării. Această teorie
este rezultatul unei perspective holiste, sistemice, asupra capitalismului. Viitorul unei
ţări este, înainte de toate, rezultatul tendinţelor și întreţeserilor economice și sociale
mondiale. Ceea ce nu înseamnă că el nu se construiește prin abnegaţia desfășurată
în împrejurări concrete. Lunga lui listă de cărţi, din 1957 în, deocamdată, 2011 este
însoţită de activism politic. Actualmente, conduce Third World Forum.

2011: Primăvara arabă?

A nul 2011 a debutat cu o serie de explozii zgomotoase ale mîniei popoarelor
arabe. Dar această primăvară va amorsa oare un al doilea moment al „trezirii
lumii arabe”? Sau aceste revolte vor tropăi doar și vor avorta – cum a fost și cazul
primului moment al acestei treziri evocate în cartea mea L’éveil du Sud. În prima
ipoteză, progresele lumii arabe se vor înscrie cu necesitate în mișcarea de depășire
a capitalismului/imperialismului pe scară mondială. La rîndul său, eșecul va
menţine lumea arabă în statutul său actual de periferie dominată, oprind-o să se
erijeze la rangul de actor activ în fasonarea lumii.
Dar e totdeauna primejdios să se generalizeze vorbindu-se despre „lumea ara-
bă”, ignorîndu-se diversitatea de condiţii obiective ce caracterizează fiecare ţară
din această lume. Aici, îmi voi concentra reflecţiile ce urmează asupra Egiptului,
căruia i se va recunoaște fără dificultate rolul major pe care l-a avut în evoluţia
generală a regiunii.
Egiptul a fost prima ţară din periferia capitalismului mondializat care a vrut
să devină „emergentă”. Cu mult înaintea Japoniei și Chinei, chiar la începutul se-
colului al XIX-lea, Mohammed Ali a conceput și pus în operă un proiect de reîn-
noire a Egiptului și a vecinilor apropiaţi din Mashrequl arab. Această experienţă
importantă a ocupat două treimi din secolul al XIX-lea și nu s-a stins decît tîrziu,
în a doua parte a domniei lui Khediv Ismail, în anii 1870. Analiza acestui eșec nu
poate să ignore violenţa agresiunii exterioare a puterii majore a capitalismului in-
dustrial central din epocă – Marea Britanie. De două ori – în 1840 și apoi în anii
1870, prin preluarea controlului finanţelor Egiptului khedival, în sfîrșit prin ocu-
parea militară (1882) – Anglia și-a urmărit asiduu obiectivul: oprirea emergenţei
unui Egipt modern. Desigur, proiectul egiptean a avut limite, acelea care defineau
epoca însăși, pentru că evident era vorba despre un proiect în cadrul capitalismu-
lui și prin mecanismele acestuia, spre deosebire de proiectul din a doua tentativă
egipteană (1919-1967), asupra căruia voi reveni. După cum, contradicţiile proprii

280
acestui proiect, ca și concepţiile politice, ideologice și culturale pe baza cărora s-a
desfășurat, au partea lor de vină a acestui eșec. Dar fără agresiunea imperialis-
mului probabil că aceste contradicţii ar fi putut să fie depășite, cum o sugerează
exemplul japonez.
Egiptul emergent înfrînt a fost, astfel, supus aproape patruzeci de ani (1880-
1920) statutului de periferie dominată, ale cărei structuri au fost re-formate pen-
tru a servi modelul de acumulare capitalistă/imperialistă din epocă. Regresia
impusă a lovit, dincolo de sistemul productiv al ţării, structurile sale politice și
sociale, după cum s-a manifestat și prin întărirea sistematică a concepţiilor ideo-
logice și culturale paseiste și reacţionare, utile pentru menţinerea ţării în starea
de subordonare.
Egiptul, adică poporul său, elitele, întreaga naţiune, n-a acceptat niciodată
acest statut. Tocmai acest refuz tenace este la originea celui de-al doilea val de
mișcări ascendente care s-au desfășurat în cursul următoarei jumătăţi de secol
(1919-1967). Într-adevăr, citesc această perioadă ca pe un moment continuu de
lupte și avansări importante. Obiectivul era triplu: democraţie, independenţă
naţională, progres social. Aceste trei obiective – în pofida formulărilor uneori
limitate și confuze – sînt indisociabile unul de celelalte. De altfel, această interco-
nexiune a obiectivelor nu este altceva decît expresia efectelor integrării Egiptului
modern în sistemul capitalismului/imperialismului mondializat din epocă. În
această lectură, capitolul deschis prin cristalizarea nasseristă (1955-1967) nu este
altceva decît ultimul din acest lung moment de flux al înaintării luptelor, inaugu-
rat de revoluţia din 1919-1920.
Primul moment din această jumătate de secol de dezvoltare a luptelor de
emancipare din Egipt a pus accentul – o dată cu constituirea Wafd1, în 1919 –
asupra modernizării politice, prin adoptarea unei forme burgheze de democraţie
constituţională, și asupra recîștigării independenţei. Forma democratică imagi-
nată permitea o înaintare laicizantă – dacă nu laică în sensul radical al termenului
–, al cărei drapel (asociind semiluna și crucea –, un drapel care a reapărut în ma-
nifestaţiile din ianuarie și februarie 2011), constituie simbolul. Alegeri „normale”
permiteau nu numai copţilor să fie aleși de către majorităţi musulmane, dar mai
mult, acelorași copţi de a exercita funcţii înalte în stat, fără ca asta să pună cea
mai mică problemă.
Întregul efort al puterii britanice, cu sprijinul activ al blocului reacţionar con-
stituit din monarhie, marii proprietari și ţăranii bogaţi, a fost de a opri avansul
democratic al Egiptului wafdist. Dictatura lui Sedki Pacha în anii ’30 (abolirea

1
Wafd este un partid creat în 1919 de către mișcarea revoluţionară angajată în lupta pentru indepen-
denţa ţării. El grupa toate clasele de jos, dar și clasa mijlocie care a devenit conducătoare, ca și ţăra-
nii bogaţi (și cei săraci, desigur, dar fără a avea un rol decisiv), ca și o fracţiune a marilor proprietari.
Ca urmare, Wafd a cîștigat alegerile din 1924. Dar o dată la conducere, au devenit evidente contra-
dicţiile dintre aripa dreaptă ce dorea să accepte „negocierea” cu Londra și aripa stîngă ce chema la
continuarea luptei. Wafd a fost îndepărtat de la putere prin lovitura de stat fascistă-monarhistă,
pro-britanică, din 1930. După al Doilea Război Mondial, a revenit la putere, dar „îndulcit”. Deci n-a
mai putut să reziste în faţa noii mișcări revoluţionare și astfel a deschis calea pentru lovitura de stat
a lui Nasser în 1952. Wafd s-a recreat în ultimii ani, dar nu reprezintă mare lucru.

281
 constituţiei democratice din 1923) s-a ciocnit cu mișcarea studenţească, vîrful de
lance în epoca luptelor democratice anti-imperialiste. Deci nu este întîmplător
că, pentru a reduce pericolul, ambasada britanică și palatul regal au susţinut activ
crearea Fraţilor Musulmani (1927), care se inspirau din gîndirea „islamistă” în
versiunea „salafistă” (paseistă) wahabită formulată de Rachid Reda, adică versiu-
nea cea mai reacţionară (antidemocratică și opusă progresului social) a noului
„islam politic”.
Cucerirea Etiopiei întreprinsă de Mussolini și perspectiva unui război mon-
dial întrezărindu-se, Londra s-a găsit obligată să facă concesii forţelor democrati-
ce, permiţînd întoarcerea lui Wafd în 1936 și semnarea tratatului anglo-egiptean
din același an – un Wafd dealtfel „cuminţit”. Al Doilea Război Mondial a consti-
tuit, prin forţa împrejurărilor, un soi de paranteză. Dar fluxul crescînd al luptelor
s-a reluat deja din 21 februarie 1946, o dată cu constituirea blocului studenţesc-
muncitoresc, întărit în radicalizarea sa prin intrarea în scenă a comuniștilor și a
mișcării muncitorești. Contrapunîndu-se, forţele reacţionare au acţionat violent
și au mobilizat Fraţii Musulmani, care au susţinut a doua dictatură a lui Sedki
Pacha, fără ca totuși să reușească să amuţească mișcarea. Wafd-ul revenit la gu-
vernare, denunţarea de către el a Tratatului din 1936, amorsarea gherilei în zona
încă ocupată a Canalului nu au fost derutate decît prin incendiul din Cairo (1951),
operaţie în care s-au vîrît Fraţii Musulmani.
Prima lovitură de stat a Ofiţerilor liberi (1952), dar mai degrabă a doua in-
augurînd preluarea controlului de către Nasser (1954), au „încoronat” această pe-
rioadă de flux continuu al luptelor, după unii, sau tocmai pentru a-i pune capăt,
după alţii. Nasserismul a înlocuit această trezire egipteană, potrivit lecturii pe
care v-o propun, cu un discurs ideologic ce abolea întreaga istorie dintre anii
1919-1952 pentru a susţine „revoluţia egipteană” din iulie 1952. Pe atunci, mulţi
comuniști au denunţat acest discurs și au analizat loviturile de stat din 1952 și
1954 drept mijloace de a opri radicalizarea mișcării democratice. Ei nu greșeau,
căci nasserismul nu s-a cristalizat ca proiect anti-imperialist decît după Bandung
(aprilie 1955). Atunci nasserismul a realizat ce putea să dea: o postură internaţio-
nală hotărît anti-imperialistă (asociată cu mișcările pan-arabă și pan-africană),
reforme sociale progresiste (dar nu „socialiste”). Totul – de sus, nu doar „fără de-
mocraţie” (interzicînd claselor populare de a se organiza prin ele însele și pentru
ele însele), dar și desfiinţînd orice formă de viaţă politică. Vidul creat cerea Islamul
politic pentru a-l umple. În timp scurt – 10 ani, între 1955-1965 –, proiectul și-a
epuizat deci potenţialul de progres. Momentul de respiro oferea imperialismului,
condus deja de către SUA, ocazia de a sparge mișcarea, mobilizîndu-și pentru asta
instrumentul militar regional, Israelul. Înfrîngerea din 1967 marchează sfîrșitul
acestei jumătăţi de secol de flux. Refluxul este început de către Nasser însuși, care
a ales calea concesiilor făcute dreptei („infitah” – deschiderea, la mondializarea
capitalistă adică) mai degrabă decît radicalizarea pentru care se băteau, între alţii,
studenţii (a căror mișcare ocupă avanscena în 1970, puţin înainte și după moartea
lui Nasser). Sadat, care-i succede, accentuează deriva spre dreapta și integrează
Fraţii Musulmani în noul său sistem autocratic. Mubarak urmează aceeași cale.

282
 Perioada de reflux care urmează (1967-2011) acoperă la rîndul său aproape o
jumătate de secol. Egiptul, supus cerinţelor liberalismului mondializat și strate-
giilor Statelor Unite, a încetat să mai existe ca actor activ regional și internaţional.
În zonă, aliaţii majori ai Statelor Unite – Arabia Saudită și Israelul – ocupă avans-
cena. Ca urmare, Israelul a putut să se angajeze pe calea expansiunii colonizării
Palestinei ocupate, cu complicitatea tacită a Egiptului și a ţărilor din Golf.
Egiptul lui Nasser pusese în funcţiune un sistem economic și social criticabil,
dar coerent. Nasser făcuse pariul industrializării pentru a ieși din specializarea in-
ternaţională colonială ce cantonase ţara în exportul bumbacului. Acest sistem a
asigurat o repartiţie a veniturilor favorabilă claselor mijlocii în expansiune și fără
sărăcirea claselor populare. Dar Sadat și Mubarak au lucrat la destrămarea sistemu-
lui productiv egiptean, căruia i-au substituit un sistem cu totul incoerent, bazat ex-
clusiv pe căutarea rentabilităţii întreprinderilor care nu sînt, în majoritatea lor, de-
cît sub-contractante ale capitalului monopolurilor imperialiste. Ratele de creștere
egiptene, pretins ridicate, pe care le exaltă de 30 de ani Banca Mondială, n-au nici
o însemnătate. Creșterea egipteană este extrem de vulnerabilă. Această creștere, de
altfel, este însoţită de o incredibilă dezvoltare a inegalităţilor și a șomajului, care
lovește o majoritate a tinerilor. Această situaţie era explozivă, ea a explodat.
Aparenta „stabilitate a regimului” pe care o lăuda Washingtonul se baza pe o
mașină poliţienească monstruoasă (1.200.000 de oameni, faţă de 500.000 doar ai
armatei) ce-și permitea abuzuri criminale zilnice. Puterile imperialiste pretindeau
că acest regim „proteja” Egiptul de alternativa islamistă. Or, asta nu e decît o min-
ciună grosolană. În realitate, regimul a integrat perfect Islamul politic reacţionar
(modelul wahabit din Golf) în sistemul său de putere, dîndu-i pe mînă gestiunea
educaţiei, a justiţiei și a mediilor majore (mai ales televiziunea). Singurul discurs
autorizat era cel al moscheilor încredinţate salafiștilor, permiţîndu-le astfel să
pară că ar reprezenta „Opoziţia”. Duplicitatea cinică a discursului establishment-
ului Statelor Unite (iar pe acest plan Obama nu e diferit de Bush) servește perfect
obiectivelor sale. Susţinerea în fapt a Islamului politic anihilează capacităţile so-
cietăţii de a face faţă sfidărilor lumii moderne (dimpotrivă, sistemul este cauza
declinului catastrofal al educaţiei și cercetării), în timp ce denunţarea ocazională
a „abuzurilor” de care este responsabil (asasinate ale copţilor, de pildă) servește
la legitimarea intervenţiilor militare ale Washingtonului angajat în așa-numitul
„război contra terorismului”. Regimul putea să pară „acceptabil” atît timp cît
funcţiona supapa de siguranţă pe care o reprezenta emigrarea în masă a săracilor
și a claselor mijlocii către ţările petrolifere. Epuizarea acestui sistem (substituirea
cu imigranţi asiatici a celor proveniţi din ţările arabe) a antrenat renașterea re-
zistenţelor. Grevele muncitorești din 2007 – cele mai puternice de pe continentul
african din ultimii 50 de ani –, rezistenţa tenace a micii ţărănimi ameninţate
cu exproprierea de către capitalul agrar, formarea în clasele mijlocii a cercurilor
de protest democratic (mișcările Kefaya și 6 aprilie) anunţau explozia inevitabilă
– așteptată în Egipt, chiar dacă ea i-a surprins pe „observatorii străini”. Am intrat
deci într-o nouă fază a fluxului luptelor de emancipare căruia trebuie, deci, să-i
analizăm direcţiile și șansele de dezvoltare.

283
 Componentele mișcării democratice
„Revoluţia egipteană” în curs ilustrează posibilitatea sfîrșitului anunţat al sis-
temului „neo-liberal”, pus sub semnul întrebării în toate dimensiunile sale politi-
ce, economice și sociale. Această mișcare gigantică a poporului egiptean asociază
trei componente active: tinerii „re-politizaţi” din propria lor voinţă și în formele
„moderne” pe care ei le-au inventat, forţele stîngii radicale și cele adunate de către
clasele mijlocii democrate.
Tinerii (în jur de un milion de militanţi) au fost vîrful de lance al mișcării.
Lor li s-au alăturat imediat stînga radicală și clasele mijlocii democrate. Fraţii Mu-
sulmani pe care conducătorii i-au chemat să boicoteze manifestaţiile din primele
4 zile (convinși că acestea vor intra în derută datorită represiunii), n-au acceptat
mișcarea decît tîrziu, cînd apelul, recepţionat de ansamblul poporului egiptean, a
produs mobilizări gigantice de 15 milioane de manifestanţi.
Tinerii și stînga radicală urmăresc trei obiective comune: restabilirea demo-
craţiei (sfîrșitul regimului militar și poliţienesc), implementarea unei noi politici
economice și sociale favorabilă clasei populare (ruptura cu supunerea la exigen-
ţele liberalismului mondializat) și punerea în operă a unei politici internaţionale
independente (ruptura cu supunerea la exigenţele hegemoniei Statelor Unite și ale
controlului său militar al planetei). Revoluţia democratică la care ei cheamă este o
revoluţie democratică anti-imperialistă și socială. Deși mișcarea tinerilor rămîne
diversificată din punctul de vedere al compoziţiei sale sociale și al expresiilor po-
litice și ideologice, ea se situează în ansamblu „la stînga”. Manifestările spontane
și puternice de simpatie faţă de stînga radicală sînt mărturia acestei apartenenţe.
Clasele mijlocii se adună în ansamblul mișcării protestatare doar în jurul
unui singur obiectiv, cel democratic, fără să pună integral în cauză „piaţa” (așa
cum este ea) și alinierea internaţională a Egiptului. Nu trebuie să ignorăm rolul
grupului de bloggeri care participă – conștient sau nu – la un veritabil complot
organizat de CIA. Animatorii săi sînt în general tineri ieșiţi din clasele înstărite,
americanizate la extrem, ce se pun în postura de „contestatari” ai dictaturilor în
exerciţiu. Tema democraţiei, în versiunea pe care o impune manipularea Was-
hingtonului, domină intervenţiile lor pe net. Ei participă astfel la lanţul actorilor
contrarevoluţiilor orchestrate de Washington, deghizate în „revoluţii democrati-
ce” după modelul „revoluţiilor colorate” din Europa de Est. Dar am greși dacă am
conchide că acest complot ar fi la originea revoltelor populare. CIA tinde totuși să
întoarcă sensul mișcării, să-i îndepărteze pe militanţi de obiectivele lor de trans-
formare socială progresistă și să-i abată spre alte subiecte.
Șansele de succes ale complotului devin serioase dacă mișcarea eșuează în
construirea convergenţei diferitelor sale componente, în identificarea obiecti-
velor strategice comune și în inventarea formelor de organizare și de acţiune
eficiente. Se cunosc exemple ale unui asemenea eșec, în Filipine și Indonezia de
exemplu. Este interesant să notăm à propos de asta că bloggerii noștri, care se
exprimă în engleză mai degrabă decît în arabă, porniţi să apere „democraţia” à
l’américaine, dezvoltă deseori în Egipt argumente destinate să legitimeze Fraţii
Musulmani.
28 4
 Apelul la manifestaţie, formulat de către cele trei componente active ale
mișcării, a fost repede auzit de ansamblul poporului egiptean. Represiunea, de o
violenţă extremă în primele zile (mai mult de o mie de morţi), nu i-a descurajat
pe acești tineri și pe aliaţii lor (care nici un moment nu au chemat în ajutorul lor
puterile occidentale, cum s-a și putut vedea). Curajul lor a fost elementul decisiv
care a antrenat în protest, prin toate cartierele orașelor mari și mici și sate, 15
milioane de manifestanţi timp de zile și zile (și uneori și de nopţi). Acest succes
politic fulgerător și-a produs efectele: frica și-a schimbat tabăra; Hilary Clinton și
Obama au descoperit că ar trebui să-l lase de sub oblăduirea lor pe Mubarak, pe
care l-au susţinut pînă atunci; în timp ce capii armatei ieșeau din tăcere, refuzau
să participe la adîncirea represiunii – salvgardîndu-și astfel imaginea –, iar într-
un sfîrșit s-au lepădat de Mubarak și de unii dintre complicii acestuia.
Generalizarea mișcării la ansamblul poporului egiptean constituie, prin ea
însăși, o sfidare pozitivă. Deoarece acest popor, ca dealtfel toate, este departe
de a constitui „un bloc omogen”. Unele dintre segmentele care-l compun întă-
resc indiscutabil perspectiva unei radicalizări posibile. Intrarea în bătălie a clasei
muncitoare (în jur de 5 milioane de lucrători) poate să fie decisivă. Muncitorii în
luptă (prin numeroasele greve) au făcut să progreseze formele de organizare amor-
sate din 2007. Deja există mai mult de 50 de sindicate independente. Rezistenţa
înverșunată a micilor ţărani la exproprierile făcute posibile prin anularea reformei
agrare (Fraţii Musulmani au votat în parlament aceste legi scelerate, sub pretextul
că proprietatea privată ar fi „sacră” în Islam și că reforma agrară ar fi fost inspirată
de diavolul comunist) poate fi socotită parte a radicalizării posibile a mișcării.
Există de asemenea o masă gigantică de „săraci” care au participat activ la ma-
nifestaţiile din februarie 2011 și care se regăsesc deseori în comitetele populare
constituite în cartiere pentru a „apăra revoluţia”. Acești „săraci” pot da impresia
(prin bărbi, văluri, veșminte) că ţara profundă ar fi „islamică”, deci mobilizată de
către Fraţii Musulmani. În realitate, intrarea lor în scenă s-a impus conducerii
organizării. Cursa este deci angajată: cine dintre Fraţii Musulmani și asociaţii lor
islamiști (salafiști) sau din alianţa democratică va realiza alianţe eficiente cu ma-
sele dezorientate, ba chiar să le „încadreze” (termen pe care-l refuz)?
Un avans deloc neglijabil în construirea frontului unit al forţelor democra-
tice și al muncitorilor este în curs în Egipt. Cinci partide de orientare socialistă
(Partidul Socialist Egiptean, Alianţa Populară Democratică – o majoritate ieșită
din vechiul partid Tagammu, Partidul Democratic al Muncitorilor, Partidul
Socialiștilor Revoluţionari – troţkist, și Partidul Comunist Egiptean – care a fost
parte componentă a Tagammu) au format în aprilie 2011 o Alianţă a Forţelor
Socialiste și s-au angajat să-și ducă mai departe și în comun luptele, prin interme-
diul ei. În paralel, un Consiliu Naţional (Maglis Watany) a fost format de către
toate forţele politice și sociale active ale mișcării (partidele de orientare socialistă,
partidele democratice diverse, sindicatele independente, organizaţiile ţărănești,
reţelele de tineri, numeroase asociaţii sociale). Fraţii Musulmani și partidele de
dreapta au refuzat să participe la acest Consiliu, reafirmînd astfel ceea ce se știe:
opoziţia lor la continuarea mișcării. Consiliul are în jur de 150 de membri.

285
 În faţa mișcării democratice: blocul reacţionar
La fel ca în perioada fluxului luptelor din trecut, mișcarea democratică anti-
imperialistă și socială se lovește în Egipt de un bloc reacţionar puternic. Acest
bloc poate fi identificat în termenii componentelor sale (de clasă, desigur), dar
de asemenea în cei care-i definesc mijloacele de intervenţie în lupta politică și
discursurile ideologice în serviciul acestor mijloace.
În termeni sociali, blocul reacţionar este condus de către burghezia egipteană
considerată în ansamblul său. Formele de acumulare din ultimii 40 de ani au
produs o burghezie bogată, beneficiară exclusivă a inegalităţii scandaloase care a
însoţit acest model „liberal mondializat”. Este vorba de zeci de mii nu de „antre-
prenori inventivi” – cum îi prezintă discursul Băncii Mondiale –, ci de milionari
și miliardari care, toţi, își datorează averea pactizării lor ascunse și înșelătoare
cu aparatul politic („corupţia” este o componentă organică a acestui sistem).
Această burghezie este compradoră (în limbajul politic curent în Egipt, popo-
rul îi califică drept „paraziţi corupţi”). Ea constituie suportul activ al inserţiei
Egiptului în mondializarea imperialistă contemporană, aliatul necondiţionat al
Statelor Unite. Această burghezie numără în rîndurile sale numeroși generali din
armată și din poliţie, „civili” asociaţi statului și partidului dominant (Naţional
democratic) creat de către Sadat și Mubarak , clerici (totalitatea conducătorilor
Fraţilor Musulmani și a șeicilor majori din Azhar sînt milionari). Desigur, există
încă o burghezie a antreprenorilor activi mici și mijlocii. Dar aceștia sînt victi-
mele sistemului de racket pus în funcţiune de către burghezia compradoră, cel
mai des reduși la statutul de sub-contractanţi dominaţi de către monopolurile
locale, acestea însele curele de transmisie ale monopolurilor străine. În domeniul
construcţiilor, această situaţie este aproape generalizată: „cei mari” acaparează
pieţele, apoi le sub-contractează cu „cei mici”. Această burghezie de antreprenori
autentici simpatizează cu mișcarea democratică.
Versantul rural al blocului reacţionar nu este mai puţin important. El s-a
constituit din ţăranii bogaţi care au fost marii beneficiari ai reformei agrare na-
sseriene, înlocuind vechea clasă de mari proprietari. Cooperativele agricole puse
în loc de regimul nasserist asociau pe micii ţărani și pe cei bogaţi, și astfel au
funcţionat în principal în beneficiul celor bogaţi. Dar regimul își luase precauţii
pentru a limita agresiunile posibile contra micii ţărănimi. Aceste precauţii au fost
abandonate de Sadat și Mubarak, la recomandarea Băncii Mondiale, iar ţărăni-
mea bogată vrea acum să accelereze eliminarea ţăranilor mici. Ţăranii bogaţi au
constituit mereu în Egiptul modern o clasă reacţionară, iar astăzi mai mult ca ori-
cînd. În același timp, ei reprezintă sprijinul major al Islamului conservator și, prin
raporturile lor strînse (deseori, de rudenie) cu reprezentaţii din aparatul de stat
și din religie (Azhar este în Egipt echivalentul bisericii musulmane organizate),
domină viaţa socială rurală. Pe deasupra, o bună parte din clasele mijlocii urbane
(mai ales ofiţeri din armată și din poliţie, dar și tehnocraţi și cei din profesiile
liberale) au ieșit direct din ţărănime.
Acest bloc social reacţionar dispune de instrumente politice în serviciul său:
armata și poliţia, instituţiile statului, partidul politic privilegiat (un soi de partid
286
unic în fapt) – Partidul Naţional Democratic creat de Sadat –, aparatul religios
(Azhar), curentele Islamului politic (Fraţii Musulmani și Salafiștii). Ajutorul mi-
litar dat de Statele Unite armatei egiptene (1,5 miliarde de dolari anual) nu a fost
sortit niciodată să întărească puterea de apărare a ţării, ci din contră, să o ani-
hileze prin corupţia sistematică, nu neștiută și tolerată, ci susţinută cu osîrdie și
cinism. Acest „ajutor” a permis înalţilor funcţionari să-și însușească segmente
importante din economia compradoră egipteană, astfel încît în Egipt se vorbește
despre „societatea anonimă armata” (Sharika al geish). Conducerea armatei care
și-a luat responsabilitatea de a „conduce” perioada de tranziţie nu e, deci, „neu-
tră”, deși și-a luat precauţia de a părea astfel, disociindu-se de represiune (cea
iniţiată în februarie de Mubarak). Guvernul civil de sub ordinele sale (ai cărui
membri au fost numiţi de înaltul comandament), compus în parte din oameni ai
vechiului regim – totuși ales dintre personalităţile mai puţin vizibile ale acestuia
–, a luat o serie de măsuri cu totul reacţionare destinate să frîneze radicaliza-
rea mișcării. Între aceste măsuri, o scelerată lege anti-grevă (sub pretextul de a
pune pe roate economia ţării), o lege care impune restricţii severe la constituirea
partidelor politice, ce urmărește să nu permită intrarea în jocul electoral decît
curentelor Islamului politic (Fraţilor Musulmani mai ales), deja bine organizate
datorită sprijinului primit de către vechiul regim. Totuși, în pofida tuturor aces-
tora, atitudinea armatei rămîne imprevizibilă. Căci în pofida corupţiei cadrelor
sale (soldaţii sînt recrutaţi, dar ofiţerii sînt angajaţi), sentimentul naţionalist încă
nu a dispărut cu totul. În plus, armata suferă de a fi fost practic îndepărtată de la
putere în favoarea poliţiei. În aceste circumstanţe, și deoarece mișcarea și-a expri-
mat cu hotărîre voinţa de a îndepărta armata de la conducerea politică a ţării, este
probabil ca înaltul comandament să aibă în vedere să rămînă în culise, renunţînd
să-și prezinte candidaţi în alegerile viitoare.
Dacă, desigur, aparatul poliţienesc a rămas intact (nici o trimitere în jude-
cată a responsabililor săi nu a avut loc), ca și ansamblul aparatului de stat (noii
guvernatori sînt toţi cu ștate vechi în acest aparat), dimpotrivă, Partidul Naţional
Democratic a dispărut în zbuciumul din februarie și în disoluţia sa prin justiţie.
Să avem, totuși, încredere în burghezia egipteană, ea va ști să-și renască partidul
sub denumiri noi.

Islamul politic
Fraţii Musulmani constituie singura forţă a cărei existenţă a fost nu numai
tolerată de vechiul regim, dar a cărei înflorire a fost masiv susţinută. Sadat și Mu-
barak le-au încredinţat gestiunea a 3 instituţii fundamentale: educaţia, justiţia și
televiziunea. Fraţii Musulmani n-au fost niciodată și nu pot fi „moderaţi”, și mai
puţin „democraţi”. Șeful lor – mourchid-ul, traducerea arabă pentru „ghid” – Fü-
hrer – este auto-proclamat, iar organizaţia se bazează pe principiul disciplinei și
pe executarea, fără nici un fel de discuţii, a ordinelor șefilor. Conducerea este for-
mată exclusiv din oameni imens de bogaţi (graţie, între altele, susţinerii de către
Arabia Saudită, adică de Washington), cadrele – din oameni ieșiţi din segmentele
obscurantiste ale claselor mijlocii, baza – din oameni din popor recrutaţi de către
287
 serviciile sociale de caritate oferite de confrerie (și finanţate tot de Arabia Saudi-
tă), în timp ce vectorul de violenţă este constituit din miliţii (baltaguis) recrutate
din lumpen.
Fraţii Musulmani sînt devotaţi sistemului bazat pe piaţă și total dependent de
exterior. Ei sînt de fapt o parte a burgheziei compradore. De altfel, ei au luat pozi-
ţie împotriva marilor greve și contra luptelor ţăranilor pentru a-și păstra proprie-
tatea asupra pămîntului. Fraţii Musulmani nu sînt deci „moderaţi” decît în sensul
că ei au refuzat mereu să formuleze orice program economic și social, nepunînd
însă în cauză politicile neo-liberale reacţionare și acceptînd supunerea faţă de
cererile Statelor Unite de a controla regiunea și lumea. Ei sînt, deci, aliaţi utili
pentru Washington (există oare un aliat mai bun decît Arabia Saudită, patronul
Fraţilor?) care le-a decernat un „certificat de democraţie”.
Dar Statele Unite nu pot să-și recunoască strategia de a pune în funcţiune în
regiune regimuri islamice. Ele trebuie să se comporte ca și cum „asta le-ar pro-
duce îngrijorare”. Tocmai prin acest mijloc își legitimează ele neîncetatul „război
contra terorismului” ce urmărește, însă, alte obiective: controlul militar al pla-
netei destinat să rezerve Statelor Unite – Europei – Japoniei accesul exclusiv la
resurse. Avantajul suplimentar al acestei duplicităţi: ea permite mobilizarea „isla-
mofobiei” opiniilor publice. Cum se știe, Europa n-are o strategie specială pentru
regiune și se mulţumește să se alinieze deciziilor Washingtonului. Mai mult ca
oricînd, este necesară dezvăluirea duplicităţii Statelor Unite, căci opiniile publice,
manipulate cu dexteritate, sînt păcălite. Statelor Unite (și în spatele lor, Europei)
le e teamă mai mult decît de orice de un Egipt într-adevăr democratic ce, cu si-
guranţă, și-ar pune sub semnul întrebării alinierea la strategia neo-liberală și la
strategia agresivă a Statelor Unite și a NATO. Ele vor face totul pentru ca Egiptul
să nu fie democratic, iar pentru acest scop vor susţine cu toate mijloacele, dar cu
ipocrizie, falsa alternativă a Fraţilor Musulmani. Dar s-a dovedit deja că aceștia
nu au fost decît o minoritate în mișcarea poporului egiptean pentru o schimbare
reală.
Ciocnirea între puterile imperialiste și Islamul politic nu e, de-altfel, nici
nouă, nici deosebită în Egipt. Fraţii Musulmani, de la crearea lor în 1927 și pînă
astăzi, au fost mereu un aliat folositor imperialismului și blocului reacţionar lo-
cal. Ei au fost mereu un dușman feroce al mișcărilor democratice din Egipt. Iar
multimiliardarii care asigură astăzi conducerea confreriei nu sînt sortiţi să se ală-
ture cauzei democratice. Islamul politic este și el, în întregime, aliatul strategic al
Statelor Unite și al partenerilor subalterni ai acestora în NATO de-a lungul lumii
musulmane. Washingtonul i-a înarmat și finanţat pe talibani, catalogaţi drept
„eroi ai libertăţii” (Freedom Fighters) în războiul lor contra regimului naţional
popular considerat „comunist” (înaintea și după intervenţia sovietică). Cînd ta-
libanii au închis școlile de fete create de „comuniști”, s-au găsit „democraţi” și
chiar „feministe” care au pretins că „trebuiau respectate tradiţiile”.
În Egipt, Fraţilor Musulmani li se alătură curentul salafist (tradiţionalist), și
el bogat finanţat de către ţările din Golf. Salafiștii se consideră drept extremiști
(wahabiţi convinși, intoleranţi faţă de orice altă interpretare a Islamului) și se

288
află la originea asasinatelor sistematice îndreptate împotriva copţilor. Acestea
sînt operaţii greu de a fi imaginate fără susţinere de către aparatul de stat, în
special de către justiţie, aflată sub controlul Fraţilor Musulmani. Această stranie
diviziune a muncii permite Fraţilor Musulmani să pară „moderaţi”; ceea ce Was-
hingtonul se face că și crede. În perspectivă se prefigurează totuși lupte violente în
sînul curentelor religioase islamiste din Egipt. Căci Islamul istoric egiptean este
„sufi”, a cărei confrerie adună astăzi 15 milioane de credincioși. Islam deschis,
tolerant, insistînd mai degrabă asupra convingerii individuale decît asupra prac-
ticării ritualurilor („există tot atîtea căi spre Dumnezeu, cîţi indivizi”, spune el),
deci sufismul egiptean a fost mereu privit cu suspiciune de către puterile statului
care, totuși, mînuind morcovul și bastonul, s-au ferit să intre în război deschis cu
el. Islamul wahabit din Golf se situează la antipozii săi: el este arhaic, ritualist,
conformist, dușman declarat al oricărei interpretări alta decît a sa, care nu este
decît repetare de texte și dușman al oricărei critici, echivalate cu diavolul. Islamul
wahabit a declarat război celui sufist, pe care vrea să-l „extirpe” și contează pe
sprijinul autorităţilor statului pentru a-și atinge acest scop. Ca o reacţie, astăzi
sufiștii sînt laicizanţi, dacă nu pur și simplu laici; ei cheamă la separarea dintre
religie și politică (puterea de stat și, separat, aceea a autorităţilor religioase recu-
noscute de ei, Azhar-ul). Sufiștii sînt aliaţi ai mișcării democratice. Introducerea
Islamului wahabit în Egipt a fost amorsată de Rachid Reda în anii ’20 și reluată de
către Fraţii Musulmani imediat după 1927. Dar wahabismul nu a devenit viguros
decît după al Doilea Război Mondial, cînd renta petrolieră a ţărilor din Golf, sus-
ţinute de către Statele Unite, în conflict cu valul de eliberare naţională populară
din anii 1960, a permis multiplicarea mijloacelor ei financiare.

Strategia Statelor Unite: modelul pakistanez

Cele 3 puteri care au dominat scena Orientului Mijlociu în timpul întregii
perioade a refluxului (1967-2011) sînt Statele Unite, patronul sistemului, Arabia
Saudită și Israelul. Este vorba de aliaţi intimi. Toţi 3 împărtășesc aceeași obsesie
împotriva emergenţei unui Egipt democratic. Căci acesta n-ar putea fi decît anti-
imperialist și social, s-ar situa la distanţă de liberalismul mondializat, ar condam-
na Arabia Saudită și ţările din Golf, ar reînvia solidaritatea popoarelor arabe și ar
impune recunoașterea statului palestinian de către Israel.
Egiptul este un punct nodal în strategia americană de a controla planeta. Obi-
ectivul exclusiv al Statelor Unite și al aliaţilor săi din zonă este stîrpirea mișcării
democratice din Egipt, și pentru asta ei vor să impună un regim islamic condus de
către Fraţii Musulmani, care constituie, pentru ei, singurul mijloc de a perpetua
supunerea Egiptului. „Discursul democratic” al lui Obama nu e dat decît pentru
urechile naivilor, cei din Statele Unite și din Europa, în primul rînd.
Se vorbește mult, pentru a da legitimitate unui guvern al Fraţilor Musulmani,
de exemplul turc. Dar nu e vorba aici decît de praf în ochi. Căci armata turcă, ce
rămîne vigilentă în culise, deși nu este democratică și, în plus, un aliat fidel al
NATO, rămîne garanţia „laicităţii” Turciei. Proiectul Washingtonului, exprimat
deschis de Hillary Clinton, Obama și think tank-urile din serviciul lor, se inspiră
289
 din modelul pakistanez: armata (islamică) în culise, guvernul („civil”) asumat de
către unul sau mai multe partide islamice „alese”. Desigur, în această ipoteză, gu-
vernul islamic egiptean ar fi recompensat pentru supunerea sa în ceea ce privește
esenţialul (ne-punerea în cauză a liberalismului și a așa-zilelor „tratate de pace”,
care i-ar permite Israelului să-și urmărească politica de expansiune teritorială) și
ar putea să urmărească și să realizeze, ca o compensare demagogică, înfăptuirea
proiectului de „islamizare a statului și a politicii” și asasinarea copţilor. Frumoasă
democraţie a conceput America pentru Egipt! Arabia Saudită susţine, desigur, cu
toate mijloacele sale financiare, realizarea acestei strategii. Căci Riadul știe foarte
bine că hegemonia sa regională (în lumea arabă și musulmană) cere reducerea
Egiptului la insignifianţă. Iar mijlocul e „islamizarea statului și a politicii”: adică
o islamizare à la wahabit, cu toate efectele acesteia – între altele, pornirea fanatică
împotriva copţilor și o negare a drepturilor femeilor la egalitate.
Este oare posibilă această formă de islamizare? Poate, dar pe seama unor vio-
lenţe extreme. Bătălia se dă în jurul articolului 2 din Constituţia vechiului regim.
Acest articol – care stipulează că „sharia este sursa dreptului” – este o noutate în
istoria politică a Egiptului. Nici constituţia din 1923, nici aceea a lui Nasser nu
conţineau așa ceva. Sadat este cel care l-a introdus în noua sa constituţie, cu tripla
susţinere a Washingtonului („să respectăm tradiţiile”), a Riadului („Coranul ţine
loc de constituţie”) și a Ierusalimului („Statul Israel este un stat evreu”).
Proiectul Fraţilor Musulmani este de a pune în funcţiune un stat teocratic,
o dovedește atașamentul lor faţă de articolul 2 din Constituţia Sadat/Mubarak.
Mai mult, cel mai recent program al organizaţiei întărește și mai mult viziunea
paseistă, prin propunerea de a crea un „Consiliu al Ulema-urilor”, însărcinat să
vegheze asupra conformităţii oricărei propuneri de lege cu exigenţele Shariei.
Acest consiliu constituţional religios este analog celui care, în Iran, controlează
„puterea aleasă”. Regimul este, astfel, cel al unui super-partid unic religios, iar
toate partidele care se revendică de la principiul laicităţii devin ilegale. Partizanii
lor, ca cei ne-musulmani (copţii), sînt astfel excluși din viaţa politică. În pofi-
da tuturor acestor lucruri, puterile din Washington și din Europa se poartă ca
și cum ar lua drept serioasă declaraţia recentă a Fraţilor despre „renunţarea” la
proiectul teocratic (dar fără să-și modifice programul!), o declaraţie mincinoasă
și oportunistă. Oare experţii CIA nu știu să citească araba? Concluzia se impune:
Washingtonul preferă puterea Fraţilor, care îi garantează menţinerea Egiptului în
sfera sa de influenţă, în sfera mondializării liberale și a democraţilor care ar risca
mult dacă ar pune sub semnul întrebării statutul subaltern al Egiptului. Partidul
Justiţiei și Libertăţii, recent creat și vizibil inspirat de modelul turc, nu este decît
un instrument al Fraţilor. El ar admite copţii, ceea ce înseamnă că ei sînt invitaţi
să accepte statul musulman teocratic consacrat prin programul Fraţilor, dacă vor
să participe la viaţa politică din ţara lor. Intraţi în ofensivă, Fraţii Musulmani
creează „sindicate”, „organizaţii ţărănești” și o liotă de „partide politice” cu nume
diferite, al căror obiectiv este divizarea fronturilor unite ale muncitorilor și ale
ţăranilor, ale democraţilor, în curs de constituire, desigur în beneficiul blocului
contrarevoluţionar.

290
 Mișcarea democratică egipteană va fi ea capabilă să abroge acest articol din
noua constituţie? Nu se poate răspunde la această chestiune decît printr-un exa-
men al dezbaterilor politice, ideologice și culturale care au avut loc în istoria mo-
dernă a Egiptului.
Într-adevăr, se constată că perioadele de flux sînt caracterizate de către o
diversitate de opinii deschis exprimate care trimite religia (desigur, prezentă în
societate) în plan secund. A fost astfel în două treimi din secolul al XIX-lea, de la
Mohamed Ali la Khédive Ismaïl). Temele modernizării (mai degrabă într-o formă
de despotism luminat decît democratică) domină scena. La fel a fost între 1920 și
1970: înfruntarea deschisă este între burghezia democrată și comuniștii care ocu-
pă avanscena pînă la nasserism. Dar acesta abolește această dezbatere, înlocuind-
o cu discursul populist pan-arab, în același timp „modernizator”. Contradicţiile
acestui sistem deschid drumul pentru reîntoarcerea Islamului politic.
Dimpotrivă, în perioadele de reflux diversitatea opiniilor se subţiază pînă la
ștergere, lăsînd loc paseismului pretins islamic ce devine monopolul discursului
autorizat de putere. Din 1880 pînă în 1920, britanicii au construit această derivă,
între altele prin condamnarea la exil (în Nubia, pentru cea mai mare de timp) a
tuturor gînditorilor și personalităţilor politice moderniste formaţi de la Moha-
med Ali. Dar se remarcă, de asemenea, că „opoziţia” la ocupaţia britanică are
loc tot în această concepţie paseistă. Nahda (inaugurată de afghani și continuată
de Mohamed Abdou) se înscrie în această derivă, asociată cu iluzia otomanistă
apărată de noul Partid Naţionalist al lui Moutapha Kemal și Mohammad Farid.
Că această derivă a dus, spre sfîrșitul epocii, la scrierile ultra-reacţionare ale lui
Rachid Reda, reluate de către Hassan el Banna, fondator al Fraţilor Musulmani,
nu trebuie să ne surprindă.
La fel s-a întîmplat în perioada de reflux din anii 1970-2010. Discursul ofocial
al puterii (al lui Sadat și al lui Mubarak), perfect islamist (dovada: introduce-
rea Shariei în constituţie și delegarea puterilor esenţiale către Fraţii Musulmani),
este echivalent cu cel al falsei opoziţii, singura tolerată – aceea a moscheilor. Din
acestea ar rezulta că articolul 2 ar fi bine înfipt în convingerea generală (de la
nivelul „străzii”, cum se obișnuiește să se spună urmînd modelul american). Dar
niciodată nu trebuie să subestimăm efectul devastator al depolitizării realizate
sistematic în perioadele de reflux. Nu mai e niciodată ușor de re-urcat panta. Dar
nu e imposibil. Dezbaterile în curs din Egipt sînt axate – explicit sau implicit – pe
problema pretinsei dimensiuni „culturale” a sfidării islamice. Indicatori pozitivi:
au fost suficiente cîteva săptămîni de dezbateri libere pentru a vedea că sloganul
„Islamul este soluţia” a dispărut din toate manifestaţiile, lăsînd loc unor reven-
dicări precise (libertatea de opinie, de formare a partidelor, sindicatelor și a altor
organizaţii sociale, salarii și dreptul la muncă, acces la pămînt, școală și sănătate,
respingerea privatizărilor și apelul la naţionalizări etc.). Semne care nu înșeală:
la alegerile studenţești, zdrobitoarea majoritate (80%) a voturilor date Fraţilor
Musulmani acum 5 ani (cînd numai discursul acestora era acceptat ca așa-numită
opoziţie) a fost urmată de o cădere a Fraţilor la 20%. Dar adversarul știe să orga-
nizeze riposta la pericolul democratic. Modificările insignifiante ale Constituţiei

291
 (încă în vigoare!) propuse de către un comitet constituit exclusiv din islamiști
aleși de către consiliul suprem (armata) și adoptate în grabă, în aprilie, prin re-
ferendum (23% de „nu”, dar o majoritate de „da”, forţată de fraude și un șantaj
masiv al moscheilor), nu privesc, evident, articolul 2. Alegeri prezidenţiale și le-
gislative sînt prevăzute pentru septembrie/octombrie 2011. Mișcarea democratică
se bate pentru o „tranziţie democratică” mai lungă, tocmai pentru ca discursurile
sale să atingă masele împinse la repliere. Dar Obama a ales din primele zile ale in-
surecţiei: o tranziţie scurtă, ordonată (adică fără să pună în cauză aparatele regi-
mului) și alegeri (ce vor da victoria dorită islamiștilor). Cum se știe, alegerile – în
Egipt, dar și în lume – nu constituie cel mai bun mijloc de a întemeia democraţia,
ci tocmai de a pune surdină dinamicii avansărilor democratice.
Un ultim cuvînt privind „corupţia”. Discursul dominant al „regimului de
tranziţie” pune accentul pe denunţarea sa, asociată cu ameninţările de urmărire
în justiţie (se va vedea, însă, dacă se vor realiza!). Desigur că acest discurs este
bine primit, mai ales de către partea majoritară a opiniei naive. Dar se feresc să
analizeze cauzele profunde ale corupţiei și să explice că ea (prezentată în stilul
moralizator al discursului american ca imoralitate individuală) este o compo-
nentă organică și necesară a formării burgheziei. Nu doar în Egipt și în ţările din
Sud, unde singurul mijloc de formare a unei burghezii compradore este asocierea
sa cu statul. Consider că în stadiul capitalist monopolist, corupţia este un element
constitutiv organic al reproducţiei modelului de acumulare: dobîndirea rentei
de monopol cere complicitatea activă cu statul. Discursul ideologic liberal spune
„mai puţin stat/nu statului”, pe cînd practica liberală este: statul în serviciul mo-
nopolurilor.

Zona furtunilor
Mao nu greșea cînd afirma că sistemul capitalist („capitalismul real”2, adică
imperialist prin natura sa) nu are nimic de oferit popoarelor din 3 continente (pe-
riferia constituită din Asia, Africa și America Latină – această „minoritate” care
constă în 85% din populaţia globului) și că Sudul constituie „zona furtunilor”,
adică a revoltelor repetate, potenţial (dar numai potenţial) purtătoare de înaintări
revoluţionare în direcţia depășirii capitalismului prin socialism.
„Primăvara arabă” se înscrie în această realitate. Este vorba de revolte sociale
potenţial purtătoare de cristalizări de alternative ce pot, pe termen lung, să se
înscrie în perspectiva socialistă. Este motivul pentru care sistemul capitalist, ca-
pitalul monopolurilor dominante pe scară mondială, nu poate tolera dezvoltarea
acestor mișcări. El mobilizează toate mijloacele posibile de destabilizare, de presi-
uni economice și financiare, pînă la ameninţări militare. El susţine, după împre-
jurări, fie falsele alternative fasciste sau fascizante, sau instaurarea unor dictaturi
militare. Nu trebuie să credem nici un cuvînt al lui Obama. Obama e Bush cu un

2
Pandant al „socialismului real”. (n.tr.)

292
alt limbaj. Există, dealtfel, o duplicitate permanentă a limbajului conducătorilor
triadei imperialiste.
Nu am intenţia, în acest articol, să examinez cu aceeași precizie fiecare dintre
mișcările în curs în lumea arabă (Tunisia, Siria, Yemen și celelalte). Deoarece
elementele componente sînt diferite de la o ţară la alta, așa cum sînt și formele in-
tegrării lor în globalizarea imperialistă și structurile regimurilor în funcţiune.
Revolta tunisiană a iniţiat procesul și, cu siguranţă, i-a încurajat puternic pe
egipteni. Între altele, mișcarea tunisiană beneficiază de un avantaj cert: semi-lai-
citatea introdusă de către Bourguiba nu va putea să fie pusă în cauză de islamiștii
întorși din exilul lor în Marea Britanie. Dar, în același timp, mișcarea tunisiană
nu pare în măsură să pună sub semnul întrebării modelul de dezvoltare extraver-
tit înscris în globalizarea capitalistă liberală.
Libia nu e nici Tunisia, nici Egipt. Blocul la putere (Gaddafi) și forţele care
se bat contra lui nu au nimic asemănător cu ceea ce ele sînt în Tunisia și Egipt.
Gaddafi n-a fost niciodată decît un polichinelle al cărui gol de gîndire își găsește
reflexul în faimoasa „Carte verde”. Operînd într-o societate încă arhaică, Gaddafi
putea să-și permită să ţină discursuri succesive – fără mare însemnătate – „naţio-
naliste și socialiste”, pentru a se alătura apoi liberalismului. El a făcut-o „pentru a
le face plăcere occidentalilor”, ca și cum alegerea liberalismului nu ar avea urmări
în societate. Or, a avut și, banal, a agravat greutăţile sociale ale majorităţii. Acestea
au fost condiţiile care au generat explozia cunoscută și imediat confiscată de către
Islamul politic și de către regionalisme. Căci Libia nu a existat niciodată ca naţiu-
ne. Este o regiune geografică ce separă Maghrebul de Mashreq. Frontiera dintre
ele trece tocmai prin mijlocul Libiei. Istoric, Cirenaica e grecească și helenistică,
apoi a devenit mashrequină. Pe cînd Tripolitania e latină și a devenit maghrebină.
De a ceea a existat mereu o bază pentru regionalisme. Nu se știe cine sînt membri
Consiliului naţional de tranziţie din Benghazi. Poate există democraţi printre ei,
dar cu siguranţă există islamiști, chiar cei mai răi dintre aceștia, ca și regionaliști.
De la început, „mișcarea” a luat în Libia forma unei revolte armate, luptînd cu ar-
mata, și nu forma unui val de manifestaţii civile. De altfel, această revoltă armată
a chemat imediat NATO în ajutorul ei. Astfel s-a dat ocazia unei intervenţii mili-
tare a puterilor imperialiste. Obiectivul urmărit nu e, cu siguranţă, nici „protec-
ţia civililor”, nici „democraţia”, ci controlul petrolului și achiziţionarea unei baze
militare majore în ţară. Desigur, companiile occidentale controlau deja petrolul
de la ralierea lui Gaddafi la liberalism. Dar cu Gaddafi nu poţi fi niciodată sigur.
Dacă se întoarce și îi introduce în joc pe chinezi și pe indieni? Dar mai este ceva și
mai grav. Încă din 1969, Gaddafi a cerut evacuarea bazelor britanice și americane
puse în funcţiune după al Doilea Război Mondial. Or, azi, Statele Unite au nevoie
să transfere Africom (comandamentul militar american pentru Africa, o piesă
importantă a dispozitivului pentru controlul militar al planetei, dar încă avînd
sediul la Stuttgart!) în Africa. Or, Uniunea Africană refuză să îl accepte și pînă
astăzi nici un stat african nu a îndrăznit să accepte. Un lacheu pus în serviciu la
Tripoli (sau la Benghazi) ar subscrie desigur tuturor pretenţiilor Washingtonului
și a aliaţilor subalterni ai acestuia.

293
 Componentele revoltei din Siria nu și-au făcut cunoscute pînă acum progra-
mele. Fără îndoială că deriva regimului baasist, raliat cu neoliberalismul și deose-
bit de pasiv faţă de ocuparea de către Israel a Înălţimilor Golan, se află la originea
revoltei populare. Dar nu trebuie să uităm intervenţia CIA: se vorbește de gru-
puri, venind din Iordania vecină, care au pătruns în Diraa. Mobilizarea Fraţi-
lor Musulmani, care au fost acum cîţiva ani iniţiatorii insurecţiilor din Hama și
din Homs, nu este, poate, străină de complotul Washingtonului, ce urmărește să
oprească alianţa Siria-Iran, esenţială pentru susţinerea organizaţiei Hezbollah în
Liban și a celei Hamas în Gaza.
În Yemen unitatea a fost construită pe înfrîngerea forţelor progresiste care au
guvernat în sudul ţării. Poate cumva mișcarea să urmărească revitalizarea acestor
forţe? Din acest motiv se înţeleg ezitările Washingtonului și ale Golfului.
În Bahrein revolta a fost omorîtă în fașă prin intervenţia armatei saudiene și
masacrul ce a urmat, fără ca media dominante să fi spus un cuvînt despre asta.
Două măsuri, ca întotdeauna.
„Revolta arabă” nu constituie singurul exemplu, chiar dacă ea este cel mai
recent, al instabilităţii inerente „zonei furtunilor”. Un prim val al „revoluţiilor”,
dacă le numim astfel, a măturat anumite dictaturi din Asia (Filipine, Indonezia)
și din Africa (Mali) ce fuseseră instaurate de imperialism și de blocurile reac-
ţionare locale. Dar aici Statele Unite și Europa au reușit să distrugă dinamica
acestor mișcări populare, deseori gigantice prin mobilizările pe care le-au creat.
Statele Unite și Europa vor să repete în lumea arabă ceea ce s-a întîmplat în Mali,
în Filipine și în Indonezia: să schimbe totul pentru a nu schimba nimic. Acolo,
după ce mișcările populare s-au debarasat de dictatori, puterile imperialiste s-au
îngrijit să se păstreze esenţialul tocmai prin punerea în loc a guvernelor aliniate
la neoliberalism și la interesele politicii lor externe. Este interesant de constatat
că în ţările musulmane (Mali, Indonezia) Islamul politic a fost mobilizat tocmai
pentru acest scop.
Valul de mișcări de emancipare care a măturat America de Sud a permis,
dimpotrivă, să se avanseze în mod real pe cele 3 direcţii care reprezintă democra-
tizarea statului și a societăţii, adoptarea unor politici anti-imperialiste consecven-
te, angajarea pe calea reformelor sociale progresiste.
Discursul dominant al mediilor compară revoltele democratice din Lumea
a treia cu cele care au pus capăt „socialismului” din Europa orientală în urma
căderii „zidului Berlinului”. Dar aceasta este o înșelătorie. Căci, oricare ar fi fost
motivele, de înţeles, ale revoltelor din Europa, ele s-au înscris în perspectiva de
anexare a regiunii de către puterile imperialiste din Europa occidentală (în bene-
ficiul Germaniei, în primul rînd). Într-adevăr, reduse la statutul de periferie a Eu-
ropei dezvoltate, ţările din Europa orientală vor cunoaște mîine revolta autentică.
Există deja semne, în ex-Iugoslavia în mod deosebit.
Revoltele, potenţial purtătoare de înaintări revoluţionare, sînt previzibile
aproape peste tot în cele 3 continente care rămîn, mai mult decît oricînd, zona
furtunilor, dezminţind discursurile siropoase despre „capitalismul etern”, „sta-
bilitatea” și „pacea” ce îi sînt asociate. Dar pentru a deveni înaintări revoluţio-

294
nare, aceste revolte trebuie să depășească numeroase obstacole: pe de o parte,
să depășească slăbiciunile mișcării, să construiască convergenţe pozitive între
componentele sale, să conceapă și să pună în lucru strategii eficiente; dar și, pe de
altă parte, să îndepărteze intervenţiile, inclusiv militare, imperialiste. Căci orice
intervenţie a SUA și NATO în treburile ţărilor din Sud, sub orice pretext ar fi, tre-
buie să fie respinsă. Imperialismul nu vrea nici progresul social și nici democra-
ţia. Lacheii pe care îi pune la putere atunci cînd el cîștigă bătălia vor fi dușmani ai
democraţiei. Nu putem decît să deplîngem că „stînga” europeană, chiar radicală,
a încetat să înţeleagă ce este imperialismul.
Discursul dominant astăzi cheamă la instaurarea unui drept internaţional
ce autorizează, în principiu, intervenţia atunci cînd drepturile fundamentale ale
unui popor sînt batjocorite. Dar nu sînt întrunite condiţiile pentru a înainta în
această direcţie. „Comunitatea internaţională” nu există. Ea se rezumă la amba-
sadorii Statelor Unite, urmaţi de cei ai Europei. Trebuie oare să desfășurăm lista
acelor interminabile intervenţii mai mult decît nefericite, criminale în urmările
lor (Irakul, de exemplu)? Trebuie oare să amintim principiul celor două unităţi
de măsură ce le caracterizează (ne vom gîndi, desigur, la drepturile încălcate ale
palestinienilor și la susţinerea necondiţionată pentru Israel, la nenumăratele dic-
taturi susţinute în Africa)?

Primăvara popoarelor din Sud și toamna capitalismului

„Primăvara” popoarelor arabe, ca și aceea a popoarelor din America Latină,
cunoaște de două decenii – pe care le includ în al doilea val de trezire a popoarelor
din Sud (primul s-a desfășurat în secolul al XX-lea pînă la contra-ofensiva capi-
talismului neo-liberal) – forme diverse, mergînd de la exploziile dirijate contra
autocraţiilor care au însoţit desfășurarea neo-liberală, pînă la punerea în cauză
a ordinii internaţionale de către ţările emergente. Această primăvară coincide,
deci, cu toamna capitalismului, declinul capitalismului globalizat și financiarizat.
Mișcările pleacă, așa ca în secolul trecut, de la recîștigarea independenţei popoa-
relor și statelor de la periferia sistemului, re-asumîndu-și iniţiativa în transfor-
marea lumii. Ele sînt, deci, înainte de toate mișcări anti-imperialiste și numai
potenţial anti-capitaliste. Dacă aceste mișcări ajung să conveargă cu cealaltă tre-
zire necesară, aceea a lucrătorilor din centrele capitaliste, atunci o perspectivă
autentic socialistă se întrevede la scara umanităţii în întregime. Dar aceasta nu
este defel înscrisă dinainte în „necesitatea istorică”. Declinul capitalismului poate
să deschidă drumul unei lungi tranziţii la socialism, după cum el poate să angaje-
ze umanitatea pe calea unei barbarii generalizate. Proiectul controlului militar al
planetei de către forţele armate ale Statelor Unite și ale aliaţilor lor subalterni din
NATO, în curs și urmărit cu osîrdie, declinul democraţiei în ţările centrului im-
perialist, refuzul paseist al democraţiei în ţările în revoltă din Sud (care ia forma
iluziilor para-religioase fundamentaliste, pe care Islamul, hinduismul și budis-
mul le propun) se desfășoară împreună în această perspectivă abominabilă. Lupta
pentru democratizarea laică ia atunci o dimensiune decisivă în momentul actual,
care opune perspectiva emancipării popoarelor celei a barbariei generalizate.
295
 Lecturi complementare:
Hassan Riad, L’Egypte nassérienne, Paris, Minuit, 1964.
Samir Amin, La nation arabe, Paris, Minuit, 1976.
Samir Amin, A life looking forward. Memories of an independent Marxist, Lon-
don, Zed, 2006.
Samir Amin, L’éveil du Sud, Paris, Le temps des cerises, 2008. [Cititorul va găsi
aici istoria din timpul vice-regelui Muhammad Ali (1805-1848) și a Khédi-
vilor ce i-au urmat, mai ales Ismail (1867-1879), apoi Wafd-ul (1920-1952),
poziţiile comunismului egiptean faţă de nasserism, de la deriva Nahdei lui
Afghani la Rachid Reda.]
Gilbert Achcar, Les Arabes et la Shoah, Arles, Actes Sud, 2009. [Este cea mai
bună analiză a componentelor Islamului politic (Rachid Reda, Fraţii Musul-
mani, Salafiștii moderni).]
Pentru conflictul Nord/Sud și relaţia acestui conflict cu cel dintre tendinţa de tran-
ziţie socialistă și desfășurarea capitalismului:
Samir Amin, La crise, sortir de la crise du capitalisme ou sortir du capitalisme en
crise?, Paris, Le temps des cerises, 2009.
Samir Amin, La loi de la valeur mondialisée, Paris, Le temps des cerises, 2011.
Samir Amin, Pour la cinquième internationale, Paris, Le temps des cerises,
2006.
Samir Amin, „The long trajectory of historical capitalism”, Monthly Review, fe-
bruarie 2011.
Gilbert Achcar, Le choc des barbaries, Bruxelles, Éditions Complexe, 2002.
Cairo și Paris, mai 2011
Traducere de Ana Bazac3

(16 iunie 2011)

3
Comentariul traducătoarei:
• Samir Amin analizează mișcările din punctul de vedere al intereselor, deci al structurii sociale
componente, și doar de aici din punctul de vedere al discursurilor. Tocmai din punctul de vedere
al structurii sociale, adică din punctul de vedere al poziţiei în raporturile de putere și faţă de
putere, pot fi înţelese și mijloacele de intervenţie politică și discursurile.
• Lipsa de putere, adică situaţia exploatată și dominată, explică și atitudinea faţă de discursurile
dominante dar și schimbarea de paradigmă, curajul ce este elementul decisiv în revoltele ce,
astfel, permit bifurcaţia.
• Contra-modelul lui Samir Amin nu este „capitalismul naţional”, autarhic și „cumsecade”, ci
transformarea socialistă pe plan mondial. De aceea, punerea în cauză a modelului economic
extravertit este realistă numai o dată cu această transformare.
• Critica regimului Gaddafi nu înseamnă justificarea intervenţiei militare „umanitare”, bombar-
darea capitalei Tripoli etc. Dimpotrivă, ne sugerează direcţia de gîndire dialectică.
• Ritmul istoric este, astăzi, mai mult decît alert. După scrierea articolului de către Samir Amin, au
avut loc și escaladarea mișcărilor și accentuarea contra-ofensivelor combinate. Vezi doar:
– „Egypt’s second revolution”: http://www.wsws.org/articles/2011/may2011/pers-m31.shtml.
– „NATO’s terror bombing of Lybia”: http://www.wsws.org/articles/2011/jun2011/pers-j09.
shtml.
– „Hiver arabe, printemps ibérique”: http://www.monde-diplomatique.fr/carnet/2011-06-06-
Hiver-arabe-printemps-iberique.

296
 Iv a i lo DI TCH EV
Ivailo Ditchev (n. 1955). Este profesor de antropologie culturală la Universitatea din
Sofia. A publicat numeroase eseuri și cărţi pe teme legate de cetăţenie, migraţie, stu-
dii urbane, Balcani și antropologia spaţiului, fiind totodată un apreciat prozator. Dit-
chev este editor al platformei SeminarBG, o revistă on-line dedicată criticii culturale
și ideologice (http://www.seminar-bg.com/). Înainte de 1989, Ditchev, împreună cu
alţi colegi și prieteni, a făcut parte din grupul informal Synthesis, axat pe o critică a
regimului prin supra-identificare ideologică. Dacă uneltele criticii lor au fost extra-
se preponderent din arsenalul post-modernismului, criticii culturale, psihanalizei,
teoriei literare și estetice, aplicate cîmpului de producţie culturală a socialismului
bulgăresc din anii 1980, acestea au produs efecte de critică socio-politică, reliefînd
inconsistenţa aparatelor ideologice ale regimului. Acest mod de critică a fost conti-
nuat și după 1989, dar aplicat unor alte realităţi ideologice de tipul Uniunii Europene,
„Balcanilor”, internetului și noului naţionalism.

Naţionalismul ca stil de viaţă

D e cîţiva ani, în Bulgaria a devenit din ce în ce mai de bonton să te declari
„naţionalist”. Intelectualii recunosc, la intervale regulate de timp, că au fost
dintotdeauna naţionaliști. La mitinguri, simbolistica de partid a fost înlocuită de
embleme naţionale, iar politicienii se deosebesc doar prin „temperatura” metafo-
relor patriotice pe care le folosesc. Succesul abrupt al partidului neofascist Atta-
ka, al cărui lider a ajuns în turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2006, a fost,
desigur, complet neașteptat. Însă și învingătorul – președintele socialist en titre
Georgi Pîrvanov – a avut un ambalaj patriotic, dezvoltat începînd de la funcţia sa
în fosta securitate a statului, aceea de expert în problema macedoneană1.
Există un naţionalism de dreapta, îndreptat împotriva Rusiei, o Rusie încă
văzută ca o ţară comunistă, și un naţionalism de stînga, îndreptat împotriva
Americii. Varianta xenofobă se alimentează cu sentimente anti-rromi, pe cînd
cea culturală povestește cu patos despre gloria înţelepţilor traci și a hanilor pro-
to-bulgari. Stînga și dreapta s-au contopit recent, cînd un grup format din poeţi
și artiști „de curte” ai fostei nomenclaturi socialiste au cerut public introducerea
religiei în școli, credinţa „noastră” ortodoxă fiind cea mai bună apărare împotriva
degradării morale din prezent.
În mod curios, sentimentul patriotic nu este foarte adînc. Spre exemplu, doar
unul din cinci bulgari s-au simţit obligaţi să raspundă cu „da” cînd au fost în-
trebaţi dacă s-ar sacrifica pentru „patria-mamă”, în timp ce 44% au răspuns cu

1
„Problema macedoneană” se referă aici la pretenţiile teritoriale ale Bulgariei asupra unei părţi din
ceea ce azi este fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. În 1991, Bulgaria a recunoscut statul ma-
cedonean, spre deosebire de Grecia, însă nu a recunoscut limba macedoneană ca limbă diferită de
cea bulgară. Vezi, printre altele, Jenny Engström, The Power of Perception: The Impact of the Mace-
donian Question on Inter-ethnic Relations in the Republic of Macedonia: http://www.ethnopolitics.
org/ethnopolitics/archive/volume_I/issue_3/engstrom.pdf. (n.tr.)

297
 un destul de nepatriotic „nu”. Prin comparaţie, 96% spun că s-ar sacrifica pentru
copiii lor, cu mai puţin de 1% spunînd răspicat „nu”. Știu că este vorba doar de un
ritual al limbajului, dar comparaţia ramîne, totuși, interesantă.
Naţionalismul secolului XXI este diferit de întrupările sale anterioare: nu are
legătură cu solidaritatea sau apartenenţa, ci cu emblemele și aparenţele; nu etică,
ci estetică. Nu îl trăiești, ci îl ai, după cum spunea Erich Fromm. Popularitatea
sa nu are legătură cu comemorările care induc un sentiment apăsător de vină
– încă prezente la televiziunea publică –, ci cu o infiltrare a naţionalului în cultura
consumistă globală. Să scrii email-uri cu caractere chirilice, să mănînci castra-
veţi muraţi „Ţarul” (Czar), sau să asculţi muzică folk-pop ţine de stilul de viaţă
al fiecăruia. În plus, pe măsură ce globalizarea amestecă populaţiile, se creează
o nevoie crescîndă de a te diferenţia de restul printr-o emblemă simplă și fără
echivoc.
Sistemul de franciză a contribuit, de asemenea, la reinventarea naţionalului.
Spre exemplu, McDonalds va scoate pe piaţă hamburgerul „Haiduk”, pentru a
micșora distanţa dintre global și local, iar versiunea pentru televiziune a reality-
show-ului „Survivor” îi împarte pe participanţi în două triburi proto-bulgare,
anunţînd că vor educa publicul spectator în spiritul celei mai pregnante trăsături
naţionale (care a fost, dintotdeauna, supravieţuirea, după cum știm cu toţii). Și
gîndiţi-vă numai la ONG-ul transnaţional american „Volunteers for Economic
Growth Alliance”, care proiectează brand-ul Authentic Bulgaria, cu care urmea-
ză să fie cadorisite atracţiile turistice locale…
Pe de altă parte, există un resentiment local faţă de „epoca întunecată” a ceea
ce numim „tranziţie”. Desigur, și nostalgia retro după comunism joacă un rol în
asta, însă nu e ca și cum vreo ramură a ideologiei marxist-leniniste ar urma să
revină în prim-plan. Nostalgia după socialism este un mod de a opune rezistenţă
dictatului cultural străin, care aproape a șters ţara de pe hartă în ultimii 17 ani.
Socialismul a fost ultima perioadă în care producătorilor li se părea – sau erau
forţaţi să li se pară – o idee bună să dea nume bulgărești produselor lor, înainte ca
totul să devină Milka sau Coca. Consumînd unul din aceste produse retro care au
început să apară din nou pe piaţă, îţi satisfaci și foamea de identitate, dacă treci
peste calitatea „retro-socialistă” slabă a produsului.
Urmează apoi micii operatori de cablu, care asociază critica socială și poli-
tică cu mîndria naţională. Neputînd recomercializa produse globale din lipsă de
bani, aceștia oferă un amestec de folk „autentic”, prezicători, mementouri de date
istorice și, desigur, telefoane în direct cu telespectatori care intră în dialog cu cîte
un scriitor încruntat. Sute de astfel de posturi TV au apărut ca ciupercile după
ploaie datorită unor chichiţe legale și a costului relativ scăzut al abonamentelor,
numărul lor făcînd ca fenomenul să fie unul însemnat. Este de ajuns să precizez
că mai-sus-menţionatul partid de extremă dreaptă a „debutat” pe unul din aceste
posturi, iar comentatorul Volen Siderov (anticomunist și antisemit în anii ’90)
a devenit liderul său ultra-naţionalist. Emisiunea sa începea cu „Valkyriile” lui
Wagner și cu instantanee din Primul Război Balcanic.

298
 Un alt vector al noii fantasme naţionaliste este internetul. Dacă aveţi impresia
că acest instrument extraordinar va lumina minţile oamenilor, vă înșelaţi. El de
fapt cauzează fragmentarea spaţiului public și împărţirea sa în săli virtuale semi-
private, semi-publice, în care zvonurile circulă cu viteza luminii, iar poveștile
aiuritoare concurează neîngrădit cu secole de tradiţie știinţifică. Unul din sub-
iectele preferate – pe lîngă vînătoarea de software gratuit – este naţionalismul,
iar aici nu există cenzură, căci nimeni nu folosește un limbaj vulgar și nimeni
nu fură proprietate intelectuală. Astfel, înfloresc în aceste spaţii tot felul de teorii
nebunești bazate pe jumătăţi de adevăr luate din manualele școlare, metafore în-
drăzneţe, stereotipizarea agresivă a celorlalţi și premisa paranoică conform căreia
politicienii corupţi ascund totul la presiunea Occidentului.
Însă chiar și în ciudatele sale haine noi, naţionalismul este un simptom al unei
boli acute. În loc să fie percepută ca o stavilă în faţa valului globalizării, Uniu-
nea Europeană a devenit, în mintea oamenilor, echivalentul său; cu cît se apropie
mai mult, cu atît sporește neliniștea. De chinul „tranziţiei” – creșterea șomajului,
prăbușirea standardelor sociale, nesiguranţa – sînt responsabili „ei”, occidentalii
care ne-au obligat să ne distrugem ţara „noastră” minunată. Cea mai radicală
viziune reprezintă Uniunea ca pe o forţă de ocupaţie post-Războiul Rece.
În anii ’90, est-europenii vedeau în Uniunea Europeană un aliat împotriva
elitelor locale corupte, pe care trebuia să le disciplineze și să le pedepsească. Acum
lucrurile s-au schimbat, iar UE arată mult mai mult ca un aliat al acelorași eli-
te, pe care le ajută să-și consolideze dominaţia ilegitimă și să-și pună ordine în
furtișagurile din timpul tranziţiei. Există un strigăt disperat după dreptate, pe
care nimeni de la Bruxelles nu îl aude, aceștia mizînd în continuare pe Realpolitik
și permisivitate liberală. În consecinţă, căutarea de noi standarde morale publice
și respingerea politicienilor corupţi au căpătat o puternică tentă anti-europeană:
catolică în Polonia, anticomunistă în Ungaria și naţionalistă în Bulgaria. Acest
tip de moralitate patriotică pare să fi prins la tineri și mă întreb dacă nu cumva a
devenit în mare măsură cool să fii anti-european în Europa, la fel cum era cool să
fii de stînga în anii ’70.

Ce trist ar fi să am dreptate!
Principala problemă cu care se confruntă Europa este disocierea celor doi
piloni de bază ai sistemului politic modern: supremaţia legii și democraţia. La
începutul anilor ’90, am fost suficient de naivi încît să credem că se leagă una de
cealaltă, însă ele par să funcţioneze în direcţii diferite. Astfel, legea este trans-
ferată treptat la nivelul Uniunii Europene, pe cînd democraţia rămîne la nivel
naţional. Peste 80% din legislaţie este impusă statelor membre de către instituţii
obscure ale Uniunii, iar ţări precum cele două nou-venite din sud-est nu pot nici
măcar să traducă „acquis-ul comunitar” la viteza cu care acesta este produs. Pe
cale de consecinţă, democraţia ia o turnură din ce în ce mai naţionalistă, ames-
tecînd respingerea corectitudinii politice fără conţinut cu anti-europenismul și
dorinţa de renaștere morală cu xenofobia. Rezultatul este lipsa unei democraţii

299
 la nivelul UE și din ce în ce mai puţină legitimitate a legii la nivelul naţiunilor
de sine stătătoare. Amintiţi-vă lecţia oferită de dezmembrarea Cehoslovaciei, a
Uniunii Sovietice și a Iugoslaviei: practicarea democraţiei la nivel de republică
mai degrabă decît la nivel de federaţie a creat un imbold care în cele din urmă a
dizolvat întregul. Odată ce se creează ruptura între „ei”, cei care impun legile, și
„noi”, cei care decidem ce facem cu vieţile noastre, este extrem de dificil să revii.
Stilul de viaţă se va dovedi atunci a fi fost doar începutul.
Traducere de Marius Bogdan Tudor

(10 februarie 2011)

300
 E k ater i na DEG OT și B or is GROYS
Ekaterina Degot (n. 1958). Este istoric de artă, critic și curator independent. A lucrat
la Galeria de Stat Tretyakov din Moscova și a semnat rubrica de cultură și artă a coti-
dianului Kommersant Daily. Începînd din 2008, este editor al site-ului independent
www.openspace.ru/art, dedicat criticii de artă și analizei culturale. A fost profesor
invitat la numeroase universităţi din America și Europa și a predat la Universitatea
Europeană din St. Petersburg. A publicat urmatoarele cărţi: Russian 20th Century Art
(2000) și, împreună cu Vadim Zakharov, Moscow Conceptualism (2005). În prezent
este profesor la Rodchenko School of Photography and Multimedia din Moscova.
Proiectele ei curatoriale includ Pavilionul Rusiei la Bienala de la Veneţia (2001),
Soviet Realism, Muzeul de Artă Valonă, Liege (2005) și 1st Ural Industrial Biennial,
Ekaterinburg, Russia (2010), unde a fost co-curator. Este cercetator invitat în cadrul
proiectului Former West (2008-2014). Trăiește și lucrează la Moscova.
Boris Groys (n. 1947). A urmat studii de filosofie și matematică la Universitatea
din Leningrad (1965-1971), după care a lucrat ca asistent de cercetare la institute
din Leningrad, iar apoi la Institutul de Lingvistică Structurală și Aplicată din
Moscova, pînă în 1981, cînd emigrează în Germania. Profesor invitat în SUA,
la University of Pennsylvania (1988) și la University of Southern California, Los
Angeles (1991). Doctor în filosofie la Universitatea din Münster (1992). Din 1994
este profesor de teoria artei, filosofie și teorie a mediilor la Hochschule für Ges-
taltung din Karlsruhe. Membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă,
autor de expoziţii și eseuri cinematografice. Cărţi apărute în limba română: Des-
pre nou. Eseu de economie culturală, Idea Design & Print, 2003; Stalin – opera de
artă totală. Cultura scindată din Uniunea Sovietică, Idea Design & Print, 2007;
Topologia artei și alte eseuri, Idea Design & Print, 2007; Post-scriptumul comu-
nist, Idea Design & Print, 2009.

„Arta trăiește cu stigmatul absenţei

legitimării democratice”.
Interviu cu Boris Groys
Ai vorbit adesea în ultima perioadă despre anumite schimbări radicale
care au loc în lumea artei. La ce te referi, mai exact?
Cred că au loc niște schimbări radicale de infrastructură. Sînt întrebat tot
timpul ce mai e nou în artă. Am impresia că în procesul artistic noul survine nu
la nivelul formei, ci la nivelul infrastructurii. Înainte de toate, aceste schimbări
au legătură cu faptul că statul e dispus din ce în ce mai puţin să sprijine muzeul
și sistemul artistic. Iniţiativa a fost transferată în mîini private – lucrul acesta s-a
întîmplat în America la o scară foarte mare, în Europa se desfășoară într-un ritm
extrem de alert.
Figura centrală devine colecţionarul. Dar cercul colecţionarilor de artă con-
temporană e destul de restrîns, de aceea se creează impresia că arta contempora-
nă se transformă în ceva de felul anticariatului contemporan. E vorba de obiecte
scumpe, care au o funcţie absolut identică cu cea a covoarelor persane extrem de
preţioase, ori a unor cești din epoca dinastiei Tan. Cei care o consumă formează
301
 un grup foarte restrîns de oameni bogaţi, și acesta e un sector foarte mic al so-
cietăţii. Iar noi știm că ceea ce se face pentru oamenii bogaţi în cultura contem-
porană nu are un rol cultural. Pentru că stilul de viaţă și cultura celor bogaţi sînt
un fenomen exotic. Acolo nu e vorba de bani adevăraţi, ori de succes adevărat.
Adevăraţii bani apar atunci cînd vinzi ieftin și mult, pentru mase. În principiu,
după modelul filmului Avatar sau al McDonald’s-ului.
Adică după modelul artei în serie? Iar aceasta să însemne că dispare mo-
delul artei unicat?
Ea nu dispare, ea se marginalizează. Problema constă în faptul că are semnifi-
caţie culturală numai ceea ce captivează masele, iar aceasta trebuie să fie nu doar
un produs în serie, ci care să se și vîndă ieftin. În felul acesta s-au făcut averi mari,
aparţinînd vedetelor cunoscute de toată lumea. Există un cerc extrem de restrîns,
care-i servește pe cei bogaţi – spre exemplu, Louis Vuitton și un anumit sector al ar-
tei contemporane, oameni precum Damien Hirst ori Jeff Koons. Ei servesc clientela
și, în genere, funcţionează ca un boutique design. Se-nţelege, nu ei sînt cei care-și
produc obiectele, totul se produce într-un anumit număr de exemplare în fabricile
pe care le deţin. Și, la fel ca în cazul unei mașini scumpe, poţi influenţa procesul de
producţie, poţi identifica anumite dimensiuni ș.a.m.d. În același timp, procesul de
producţie antrenează cîteva mii de oameni, dar acesta e, în principiu, un lux pentru
un cerc restrîns de oameni. Toate acestea nu au relevanţă pentru procesul cultural.
Iar aceasta va capta atenţia mass mediei?
Din ce în ce mai puţin. Media discută din cînd în cînd despre buticurile scum-
pe, despre viaţa șeicilor, dar acestea comportă un caracter oarecum exotic. În rea-
litate, media se concentrează asupra oamenilor cu un succes de masă enorm.
Dar în artă n-au fost și nici nu pot exista asemenea oameni, pentru că arta
creează obiecte unicat, ce nu pot fi produse în serie. Acum situaţia aceasta
se va schimba?
Păi, arta a încetat demult să mai producă obiecte unicat. Însuși tipul de func-
ţionare a artei pe care tocmai o descriu e gîndit în raport cu producţia unui obiect
care nu e neapărat unicat, ci mai degrabă scump. Iar oameni precum Picasso ori
Andy Warhol, care ar fi putut manevra între gustul elitei și cel de masă, practic,
nu mai există din păcate. În același timp, sfera marilor expoziţii – în genul docu-
menta, al bienalelor și muzeelor de artă contemporană – se bazează pe cooperarea
statului cu organizaţiile turistice, la baza întregului mecanism aflîndu-se turis-
mul. Bineînţeles, turismul va continua, însă problema e că astăzi se dezvoltă foar-
te activ diferite mijloace digitale și foarte multe fapte se consumă pe internet.
Altfel spus, în curînd va fi de-a dreptul ciudat să-ţi mai baţi capul cu expu-
nerea? Iată, chiar acum [2010] punem la punct Bienala din Ural, unde, din
principiu, aproape că nu vom avea nici un original.
Da, nu are rost să-ţi baţi capul numai cu ceva extrem de scump, deoarece
transportul, asigurările, toate acestea sînt extrem de complicate și costisitoare.

302
Pe cînd filmele, video, muzica – toate acestea pot fi consumate pe internet. Iar
artiștii concep foarte multe proiecte în funcţie nu de procesul de creaţie al produ-
sului care să poată fi vîndut, ci de modul de documentare care poate fi plasată pe
internet. Așa se face că acest tip de practică contemporană e compatibil cu cel al
culturii digitale contemporane.
Dar care-i baza economică a acestui fenomen?
Momentan, întreaga lume există pe o bază turistică ori semituristică.
Cu alte cuvinte, artistului i se comandă un proiect în legătură cu un anumit
spaţiu, iar el primește finanţare în funcţie de asta?
N-aș spune că i se comandă, mai degrabă se întîmplă invers. Artistul are un
anumit nivel de celebritate, are o imagine. Pe de altă parte, un oraș oarecare sau
chiar un sat vrea să organizeze ceva – în parte pentru a atrage turiștii, în parte
pentru localnici – însoţind evenimentul de cîteva conferinţe, la ziua orașului sau
ceva de genul acesta…
Și toate acestea se numesc de obicei „bienala de artă contemporană”?
Bienala este totuși o structură fixă, dar există alte aniversări și sărbători
orășenești. Sînt practici destul de răspîndite la nivel municipal și statal. Sînt in-
vitaţi artiștii, adică oamenii cu o imagine bine stabilită, sau cel puţin cunoscută.
Lor nu li se cere ceva concret, practic nu se așteaptă nimic de la ei. Strict vorbind,
un om care are un nume este invitat să-și facă „numărul”.
În timp ce exact același „număr” ar putea fi efectuat de un designer anonim?
Păi, doar e plătit pentru nume. Nimic în afară de nume nu mai stîrnește in-
teresul. Survine o foarte mare toleranţă în legătură cu ceea ce face artistul. Tot ce
face el e relevant numai pentru sine și pentru CV. Astăzi dacă te adresezi unui ar-
tist, el îţi arată websiteul și-ţi tipărește CV-ul: iar acest CV se dovedește a fi opera
lui de căpătîi. În baza acelui site și CV, el este invitat să facă ceva asemănător cu
ce a mai făcut și în alte părţi.
Tu descrii acum o situaţie de rutină, care, din cîte înţeleg, e neinteresantă
pentru majoritatea artiștilor. Dar există oare pentru ei o breșă care să facă
loc unei arte dizidente noi în raport cu această rutină?
Ideea e că această rutină este și ea diferenţiată în interior. În interiorul acestei
rutine există anumite locuri, ţări, orașe, care, poate, nici nu sînt atît de interesante,
dar care, în schimb, spre exemplu, sînt ceva mai politice, sînt mai de stînga, mai di-
zidente. Ca să poţi efectua ceva dizident, trebuie pur și simplu să te plasezi într-un
spaţiu dizident. Totul pornește de la o topografie deja existentă, de la o structură
deja existentă, iar în cadrele acestei structuri, bineînţeles, există loc și de protest,
chiar dacă nu mai sînt atît de mulţi oameni și organizaţii care să susţină treaba
asta. Mulţi cred că a fi un artist de stînga e un trend la modă, binevenit oriunde,
dar nu este deloc așa. Dacă e să aruncăm o privire asupra numărului mare de eve-
nimente care se organizează, atunci evenimentele cu tentă de stînga, de protest sau
critice alcătuiesc un procent foarte mic. Ei au artiștii lor, pregătiţi, pe care să-i in-
303
 vite. În alte părţi, unde vor să organizeze ceva frumos și strălucitor, au și ei artiștii
lor. Dar cînd ajung eu însumi să mă gîndesc la un artist pe care să-l invit, mă uit
mai întîi la dimensiunile spaţiului și mă întreb dacă acest artist îl va putea umple.
Adică artistul se transformă într-un soi de designer al unor spaţii sociale și
al unor evenimente?
Nici asta n-aș spune. Aș compara totuși artistul contemporan cu circarul
de altădată, care călătorește și își execută numărul. Iar dacă sare prin colacul de
flăcări sau călărește o panteră, această situaţie nu are nici o legătură semantică,
tematică sau ideologică cu orașul în care călărește o panteră, cu evenimentele
pentru care călărește o panteră. Poate fi vorba de orice fel de eveniment – de la
ziua Adormirii Maicii Domnului și pînă la Ziua copiilor. Dar va fi același colac și
aceeași panteră. Nu se mai înţelege care-i motivul cui și nu există nici măcar un
singur sens. Artistului i se oferă posibilitatea de a se expune, în timp ce el poate
avea un alt motiv. Dar el nici măcar nu merge atît de departe încît să se ocupe de
designul a ceva, orice o fi fiind acesta, el sosește pur și simplu și își face numărul,
care nu are nici cea mai mică legătură cu nimic.
Dar spui că există și anumite locuri dizidente. Aceasta înseamnă că unde-
va stă și veghează un director de circ mai special?
Exact, el execută un număr de circ mai critic – spre exemplu, protestează
împotriva exploatării panterelor.
Aceste circuri speciale, trăiesc și ele din anumite finanţări municipale? Cu
toţii mizează acum pe instituţiile critice, dar care e soarta acestora?
De fapt ele rămîn în continuare niște circuri ambulante. Se-nchide un insti-
tut, se va deschide un altul, în altă parte. Știi, de fapt, ei merg și strîng darul, iar
finanţarea, de regulă, provine din douăzeci-treizeci de surse. Primești bani de la
municipalităţi, de la stat, de la marile corporaţii, de la organizaţiile care se ocupă
cu una ori cu alta. Am fost nu demult la Los Angeles, iar acolo aveau un program
de muzică clasică, sponsorizat de către departamentul oncologic al unui anumit
institut de ginecologie. Dar Mozart rămîne Mozart, iar oncologia, oncologie. Însă
dacă stai să-i asculţi pe sponsori, între cele două instanţe există o legătură mult
mai strînsă. Pe cînd între acestea, există o zonă care nu se intersectează. Mi se
pare că în Rusia oamenii gîndesc despre ceva ca trebuind să aibă neapărat legă-
tură cu altceva. Pe cînd aici, în Occident, banii sînt alocaţi pentru ca ceva să aibă
loc, iar acel ceva chiar are loc, dar această relaţie nu are neapărat un caracter
semnificativ ce ţine de conţinut.
Sugerezi, cu alte cuvinte, că muzeele din viitorul apropiat vor intra pe mîna
colecţionarilor privaţi, pe cînd instituţiile critice se vor păstra și pe mai
departe?
Acest sistem nu va dispărea, în schimb, cumva, se va produce o schimbare.
Înţelegi, problema în Vest e că acolo există două tipuri de fapte: faptele rele (să
cîștigi bani) și faptele bune (să-i ajuţi pe alţii, care nu au nimic). Prin urmare, a da

304
bani pentru artă e un lucru înţeles din ce în ce mai puţin ca o faptă bună. Dacă
dai bani pentru tratamentul copiilor infectaţi cu HIV din Africa de Sud, aceasta,
înţelegem cu toţii, e o faptă bună, și absolut nimeni nu va protesta. Însă dacă dai
bani pentru producţia artei, se creează un soi de impresie ambivalentă, pentru că
datorită acestor bani artistul va cîștiga și mai mult, îi va crește cota și, în genere,
va avea o situaţie. Iată de ce am impresia că deși toate aceste activităţi vor deţine
un loc al lor, statutul acestora în opinia publică e în continuă scădere; iar în acest
moment, acesta a ajuns la cel mai de scăzut nivel.
Statutul mecenatului activităţilor artistice?
Da, pentru că nu se creează impresia că prin aceasta s-ar produce ceva bun,
ceva pentru oameni. S-a creat impresia că toţi banii aceștia se dau pentru pro-
movarea anumitor artiști, iar oamenii nu simpatizează neapărat ideea asta. Dacă
stăm să ne uităm cum se organizează, să zicem, un eveniment de ajutorare a co-
piilor din Africa, vedem acolo oameni din adevăratul cîmp al culturii – cîntăreţi
de rock, artiști faimoși, adică cei care pot trezi simpatia oamenilor. Deocamdată
artiștii-intelectuali stîrnesc reacţii de respingere, asta ţi-o pot spune sigur. Am
fost la o întîlnire din cadrul unui concern german, în care s-a dezbătut chestiunea
formării unei comisii care ar susţine crearea unui nou fond caritabil. Iar ei au
propus: tot felul de personalities de pe la TV, cîntăreţi de rock – OK, dar în nici un
caz intelectuali sau artiști, pentru că ei bagă lumea în sperieţi. Aceasta înseamnă
că arta nu este interpretată de către public ca o faptă bună. Mai mult, ea este in-
terpretată ca fiind ceva ce poate compromite o faptă bună.
Poate pentru că piaţa a crescut atît de mult în ultima vreme, încît arta a
ajuns să fie înţeleasă pur și simplu ca un izvor de bogăţii pentru cei care se
îndeletnicesc cu ea?
Cred că problema e în altă parte. Cred că arta trăiește cu stigmatul absenţei
legitimării democratice.
Da, arta e unul din puţinele cîmpuri nedemocratice care au mai rămas.
Da, înţelegi, în cazul politicii democratice poţi afirma: atîta lume a votat pen-
tru, atîta – împotrivă. Sau, de exemplu, Bono și-a vîndut vinilul la zeci și sute de
milioane de oameni, care îl iubesc și care bineînţeles că vor acorda ajutor pentru
Africa, cînd el le-o va cere. În timp ce artistul își va vinde lucrarea pentru bani buni
vreunui colecţionar foarte mare sau se vor întîlni la BAK [Basis voor actuele kunst]
vreo zece oameni, vor bea vin franţuzesc, după care vor merge într-un restaurant
italian. Iată, strict vorbind, ce fac artiștii. Poate trezi asta simpatia maselor largi
populare? Nu, nu poate. Dar nici despre enervare nu poate fi vorba, oamenii vor
spune: lasă-i să cîștige cum vor, cu toţii trebuie să trăim. Dar asta nu e considerat
ca fiind ceva bun, cu potenţial democratic, ce poate fi folosit pentru o faptă bună.
Dar există oare posibilitatea ca artistul să meargă pe urmele lui Bono sau
Cher, vînzîndu-și produsul în masă? Înainte, aceasta era imposibil, dar
poate că astăzi ni se deschide această perspectivă?

305
 Într-adevăr, astăzi avem în circulaţie Miró, Picasso, Dalí, care se vînd foarte
ieftin, dar nu e ca și cum oamenii i-ar considera parte integrantă din cultura lor.
Atîta timp cît produsul artistic rămîne doar produs, adică un subiect oarecare, nu
cred că putem vorbi de o deschidere. Cred că singurul instrument al artistului cu
care poate cîștiga interesul publicului democratic este să se poziţioneze într-un
mod care să trezească interesul ori să ocupe o poziţie interesantă într-o configu-
raţie socio-politică. Dar acest lucru e din ce în ce mai puţin cu putinţă. Poate doar
feminismul…
Adică să capteze atenţia de pe o anumită poziţie socială?
Da, în calitate de reprezentant al unui anumit strat social – femeile, spre
exemplu, sau negrii. Și asta numai dacă arta lui comportă acest caracter reprezen-
tativ, sau este capabil să convingă oamenii ca arta lui îl posedă acest caracter, și
asta numai în cazul în care el reprezintă acei oameni care într-adevăr au nevoie de
ajutor. Cu toţii vor înţelege că femeile trebuie sprijinite. Însă dacă, spre exemplu,
va reprezenta evreii, aceasta nu va merge, și nu pentru că oamenii ar fi împotriva
evreilor, ci pentru că toată lumea știe că evreii își pot purta singuri de grijă. Cît
privește arta de masă, acesta e un subiect defunct, întrucît a fost acaparată de
video, film, muzică rock și alte lucruri, iar aceasta nu se va schimba. Nimeni nu
are nevoie de reproduceri. Dacă arta vrea să capete un statut internaţional, iar oa-
menii să devină celebri, ea trebuie să apeleze la ceva ce nu va rămîne reprezentativ
doar pentru un spaţiu democratic comun.
Am înţeles. Și alternativa – să-și prezinte numerele de circ în anumite con-
texte locale?
Să-și facă numărul ori să-și vîndă covoarele persane.
Către asta se va îndrepta și marea masă a artiștilor care apar acum în toată
lumea? Unde dispare toată această masă uriașă de artiști?
Cu toţii pătrund în sistemul educaţional. Spre exemplu, astăzi este foarte răs-
pîndită terapia prin artă, li se predă bolnavilor arta, dar și copiilor în școli și în
universităţi. În aceeași manieră a fost înghiţit întregul potenţial al literaturii, prin
creative writing. La drept vorbind, nu cred că există astăzi vreun scriitor care să
nu fi predat și să nu fi primit bani din creative writing. Și sînt convins că în curînd
nu va mai exista nici un artist care să nu fi primit bani din predarea artei.
Poate nu toţi artiștii profesioniști, ci doar aceia de duminică?
Da, dar și cei profesioniști. Chiar dacă rolul artei în sine este în continuă căde-
re, necesitatea pentru design, amenajări interioare, alegerea mobilei și vestimenta-
ţiei este în creștere. Unul din impulsurile care m-au determinat serios să mă apuc
de filosofie a fost o frază dintr-un discurs de-al lui Brejnev de pe la începutul anilor
’70. El spunea: „E timpul, tovarăși, să ne ridicăm la nivelul zilei de astăzi.” A trăi
clipa de faţă ca pe ceva ce-ţi lipsește și din care nu faci parte, trebuie spus, e în ge-
nere caracteristic pentru cultura contemporană. Cultura contemporană consideră
contemporaneitatea ca fiind acel spaţiu și timp din care ea nu face parte. Timpurile

306
în care trăiesc eu nu-mi aparţin, ele aparţin modei, nu știu căror trenduri ș.a.m.d.
Strict vorbind, oamenii sînt interesaţi în permanenţă din ce sînt alcătuite timpuri-
le în care trăiesc. Iar acest interes pentru self-updating este extrem de ridicat. Dacă
întrebi o sută de mii de oameni care merg pe la expoziţiile mari, de genul docu-
menta sau pe la bienale, de ce au venit la aceste expoziţii, răspunsul va fi aproape
unul și același: „Ne interesează contemporaneitatea.” Altfel spus, contemporanei-
tatea este ceva expus într-un loc anume, unde poţi merge și te poţi uita la ea.
Curios e că dispariţia totală a trecutului și a viitorului nu a dus la identifica-
rea cu prezentul. Dacă înainte trecutul și viitorul erau o problemă, astăzi proble-
ma a devenit prezentul. Dar acesta e un prezent străin, în care trebuie să pătrunzi
ori cu care să intri în contact. Iar această operaţiune totalmente mistică, de a
pătrunde în propirul tău timp, ori de a sincroniza timpul tău personal cu un timp
mai general, aceasta e cea cu ce se ocupă poporul zi de zi. Oamenii dau drumul la
radio și televizor în fiecare zi, vor să se lămurească unde au ajuns și ce se întîmplă
acolo unde au ajuns. Arta se dovedește a fi sau a fi fost în decursul unei perioade
îndelungate una din sursele de informaţie despre aceasta. Și poate că acesta a și
fost rolul ei de bază de-a lungul ultimelor trei sute de ani. Funcţia centrală nu era
una creativă sau critică, ci informativă – să informeze oamenii despre starea lor
din prezent și despre starea lumii în care trăiesc. Și chiar de s-au îngrozit de ceea
ce le-a fost arătat, ei au luat-o drept mărturie și au crezut-o pe cuvînt.
Dar mi se pare că arta a început să piardă această funcţie. Oamenii au început
să privească în altă parte. Înainte priveau elita și se gîndeau că elita joacă un rol ma-
jor. Iar acum au înţeles că elita nu joacă, de fapt, nici un rol, rolul îl joacă restul di-
stribuţiei. Ei spun: „Aha, Avatar a avut încasări uriașe în China, în Rusia, înseamnă
că ăsta e locul în care am ajuns.” Iar dacă un film a încasat mult în America, iar în
alte locuri mai puţin, încep să-l considere ca fiind specific american și-l privesc cu
suspiciune. Altfel spus, criteriile sînt pur statistice. Numărul banilor încasaţi, arie
de acoperire, celebritate. Gîndită în acești parametri statistici – prezenţă, amorti-
zare, vandabilitate –, arta arată ca ceva „de la Vuitton”. Dar Vuitton nu e o sursă de
informare despre ziua de astăzi. Iar Damien Hirst poate că a fost cîndva o astfel de
sursă de informare, dar acum, din cîte se pare, nu mai e. Nu-mi provoacă sentimen-
tul că din lucrările lui aș putea înţelege unde trăiesc și pe ce lume trăiesc.
Dar ce spui despre celelalte spaţii nedemocratice, precum structurile acade-
mice, universităţile? Crezi că au șanse să înflorească acum?
Academia are șanse să înflorească, întrucît ea se bazează pe ficţiunea obiec-
tivităţii evaluării cunoștinţelor tale. Astăzi, atenţia oamenilor care se ocupă cu
arta e concentrată pe problema dacă arta este o formă de cunoaștere, iar dacă
este, atunci care e și în ce constă această cunoaștere? Pentru că atunci cînd posezi
cunoașterea, iar această cunoaștere poate fi descrisă și calificată, măsurată și fi-
xată, rezultă că ai la dispoziţie un anumit criteriu obiectiv. Academia e construită
pe același principiu, precum sportul. Nu toată lumea poate alerga o sută de metri
viteză, dar cu toţii pot înţelege după ce criterii se stabilesc învingătorii. Problema
constă în faptul că nimeni nu știe după ce criterii se stabilește cîștigătorul la proba

307
 de viteză în artă și de aceea arta e văzută ca o sferă mafiotă nedemocratică, pe
cînd academia nu. Chiar și atunci cînd e coruptă, se consideră din start că a fost
coruptă printr-o faptă bună. Iar arta e considerată coruptă de la bun început. De
aceea, toţi sînt preocupaţi acum să explice faptul că arta poate deveni o formă de
cunoaștere. Dacă o considerăm formă de cunoaștere, atunci vom putea să o in-
troducem în universităţi ca disciplină, putem inaugura masterate și doctorate în
artă, adică putem introduce arta în mecanismul de producţie al culturii.
Tu nu vorbești acum despre cultural studies și, cu atît mai puţin, de istoria
artei, ci anume despre practica artei în interiorul lumii academice?
Da, nu despre cunoașterea artei, ci despre arta însăși, ca formă de cunoaștere.
Artiștii se duc să predea în academii, în universităţi, susţinînd că posedă o
cunoaștere anume.
Adică acolo ei se pot simţi utili societăţii și cetăţenilor, a căror competenţă
poate fi evaluată?
Da, dar în ce constă această cunoaștere? Chiar dacă toţi înţeleg instinctiv că
la un moment dat poate apărea și consensul asupra acestei chestiuni. Momentan
nu știm foarte clar care este acest consens, dar în viitorul apropiat, consensul, a
cărui formă de cunoaștere este arta, va fi dezvăluit, iar aceasta va fi reintegrată în
sistemul academic în calitate de cunoaștere.
Încotro se îndreaptă istoria artei în acest moment?
Istoricii artei sînt extrem de tulburaţi și își fac griji din acest motiv, pentru că
pierd obiectul de studiu. Mai înainte, istoria artei se preda după modelul botani-
cii. Dar cînd plantele încep să dezbată și să discute ele însele, rolul istoricului artei
devine ambiguu, cu atît mai mult cu cît istoria artei, cum știm cu toţii, se află în
criză. Așa au înţeles cu toţii că singura salvare de la această criză e să se conecteze
la contemporaneitate.
Dimpotrivă, se pot ocupa de cei care au murit deja, cum ar fi Leonardo da
Vinci.
Asta nu mai interesează pe nimeni, să te ocupi de cei care au murit deja sau
care nu s-au născut încă. Toţi sînt interesaţi de ei înșiși și de prezent. Din acest
motiv, 90% din dizertaţii și alte cercetări ale tinerilor istorici ai artei sînt exclusiv
despre arta contemporană.
Un artist afirmă că el posedă niște competenţe pe care alţii nu le au. Ce poate
fi oare? Spre exemplu, poate fi vorba de calitatea travaliului său cu mediile (film,
fotografie), adică măiestrie, în sensul clasic al cuvîntului. Sau un alt artist afirmă
că posedă posibilitatea criticii reprezentării, ceilalţi văd că de reprezentat, a repre-
zentat el ceva acolo, dar nu înţeleg nimic, pentru că nu sînt în stare să critice. Cri-
tica reprezentării trebuie să aibă măcar o legătură cu ceea ce se reprezintă: dacă
vezi că e reprezentat un elefant, trebuie să cunoști elefantul ăla, ca să poţi spune
dacă a fost reprezentat corect sau nu. Însă dacă te ocupi de critica reprezentării
elefantului ca reprezentare în genere (independent de ceea ce este un elefant), asta

308
produce o impresie oarecum ciudată. Iar dacă știi ce este un elefant, înseamnă că
ești biolog. Iată de ce am o problemă cu această critică a reprezentării ca domeniu
al cunoașterii.
Pe scurt spus, în ce constă sfera de competenţe a artei ca artă? E o sferă necla-
ră, dar de care trebuie să ne ocupăm, pentru că experienţa a arătat că dacă ne vom
ocupa cu aceasta, răspunsul va apărea. Știm că religia s-a transformat în teologie
academică, cultura – în cultural studies, literatura – în creative writing, acum a
venit rîndul artei.
Iar oamenii aceștia vor fi unii și aceiași, adică cei care vor preda în univer-
sităţi și, în același timp își vor face „numerele de circ”, adică instalaţiile din
diferite orașe?
Da, aceiași. Singurii care vor fi excluși, care vor sta deoparte, sînt înflorito-
rii fabricanţi de covoare scumpe. Se va considera că ei nu posedă nici un fel de
cunoaștere. Că de la ei cumpără numai idioţii și că ei înșiși sînt niște idioţi. Iar
posesorul cunoașterii va fi cel care funcţionează într-un sistem universitar, pe
bani puţini, ce-i drept, dar care în schimb, știe multe și e legitimat social.
Și cine vor fi vedetele media? Căci media încearcă activ să transforme
artiștii în vedete, însă momentan nu îi reușește.
Nimeni. Dacă intri în sistemul academic, atunci povestea relaţiei academiei
cu media s-a încheiat, dar asta e o problemă dureroasă pentru toţi, indiferent dacă
ești teolog, filosof sau artist. Fie lucrezi într-o universitate, fie intri în media. Pen-
tru că media nu este interesată în principiu de lumea academică, iar această lume
– acum, mai puţin ca înainte – nu se prea dă în vînt după media.
Dar s-a dovedit că studenţii își apreciază dascălii în funcţie de celebritatea lor
mediatică. Ei trag concluzii googălind numele profesorului. Altfel, nu poţi avea
nici o influenţă asupra audienţei. Poţi primi un loc în sistemul academic și trăi
liniștit din banii aceia și, în principiu, dacă ești suficient de cool și ignori în genere
tîmpenia, nimeni nu-ţi va spune nimic, nici măcar studenţii tăi. Însă dacă ești un
om căruia îi pasă și îţi dorești cu adevărat să stabilești un contact cu studenţii tăi,
trebuie să ai în vedere faptul că celebritatea ta mediatică este din punctul lor de
vedere singurul criteriu de evaluare. În consecinţă, lumea academică a început
să-și facă griji și să se gîndească la o modalitate de a obţine această celebritate
mediatică. A încercat Žižek, dar mai sînt și alţii care au încercat.
Timpul va arăta dacă au avut succes. Pînă una-alta, cred, nici unul din ei
nu are un sentiment limpede, nici al succesului, dar nici al insuccesului. Există
doar sentimentul că e un experiment care nu se știe cum se va încheia. În ce
mă privește, înclin să fiu sceptic. Mass media aleargă după reprezentativitate. În
timp ce, evident, omul universitar educat e nereprezentativ, el se adresează unei
minorităţi a populaţiei. Așa că valoarea lui mediatică, prin definiţie, nu poate fi
prea ridicată.
Traducere de Igor Mocanu

(10 decembrie 2010)

309
 Br u no DRW E SK I
Bruno Drweski (n. 1955). Este istoric, politolog, director al secţiunii poloneze din ca-
drul INALCO, secretar general al „Appel franco-arabe”, fost redactor-șef al revistei
La Pensée, membru în redacţiile publicaţiilor La nouvelle Alternative, Outre-terre/
Geopolitical Affairs, Revue d’études slaves, Studia Politologica (Annales Universitatis
Paedagogicae Cracoviensis), Utopie critique. Este director al revistei La Pensée libre.

Cea mai mare mișcare franceză de pro-

test de după 1968
Delegitimare a sistemului dominant pe fondul dezagregării organis-
melor politice și sindicale

M odelul social francez este produsul pur al Conseil National de la Résistance1.

Un compromis între gaulliști și comuniști. Acum e momentul să fie refor-
mat, iar guvernul se ocupă de asta.

Adio 1945, să ne racordăm ţara la lumea de azi!

Anunţurile succesive ale guvernului (Sarkozy NDR) privind diferite refor-
me pot să dea impresia de talmeș-balmeș, într-atît par de variate, de inegale ca
importanţă și de naturi diferite: statutul funcţionarului public, regimuri specia-
le de pensie, regîndire a sistemelor de securitate socială, paritarism…
Privind lucrurile mai de aproape, se constată că acest program ambiţios e și
profund unitar. Lista de reforme? E simplu: luaţi tot ce s-a înfăptuit între 1944
și 1952, fără excepţie. Asta este. Acum se pune problema să trecem de 1945 și să
deconstruim metodic programul Consiliului Naţional al Rezistenţei!
Atunci se elaborase un pact politic între gaulliști și comuniști. Acest pro-
gram e un compromis care i-a ajutat pe primii să facă în așa fel încît Franţa să
nu devină o democraţie populară, iar pe ceilalţi să poată avansa [...]
Acest compromis, făcut într-o perioadă fierbinte și aparte a istoriei noastre
contemporane (în vreme ce tancurile rusești se găseau la două etape din Turul
Franţei distanţă, cum ar fi spus Generalul), se traduce prin crearea unor Case de
Securitate naţională, prin statutul funcţionarului public, prin importanţa secto-

1
Organizaţie formată la sfîrșitul ocupaţiei naziste pentru pregătirea programului de reconstrucţie
naţională, prin acţiuni împotriva elitelor politice și patronale franţuzești care colaboraseră cu
ocupantul. CNR a constituit temelia, măcar din punct de vedere teoretic, a tuturor strategiilor
politice urmate în Franţa pînă la venirea lui Nicolas Sarkozy, chiar dacă între timp s-au făcut
auzite mai multe opinii, mai ales pe fondul războaielor coloniale și ale celor duse de NATO, în
favoarea reabilitării unei Franţe mai tradiţionaliste și mai puţin supuse rigorilor conjuncturii
internaţionale.

310
rului productiv și prin consacrarea marilor întreprinderi franceze care tocmai
fuseseră naţionalizate, prin convenţia de pe piaţa muncii, prin reprezentativita-
tea sindicală, prin regimurile complementare de pensii etc. [...]
Va fi fost nevoie să așteptăm căderea Zidului Berlinului și dispariţia aproape
completă a Partidului Comunist, retragerea CGT2 în cîteva bastioane ale sale,
suflul astmatic al Partidului Socialist, pentru a întruni condiţiile necesare re-
flectării asupra aggiornamento-ului care se anunţa la orizont. Dar nu și sufi-
ciente. Trebuia, de asemenea, ca dezbaterea internă din sînul lumii gaulliste să
fie tranșată și […] să lase […] loc unei noi generaţii de antreprenori politici și
sociali. Dezavuarea părinţilor fondatori nu e o problemă decît în psihanaliză.”3
Iată ce scria, cu cîteva luni după instalarea în funcţie a președintelui Nico-
las Sarkozy, Denis Kessler, „patronul patronilor”, șeful MEDEF4, organizaţie a
patronatului francez, într-o publicaţie de afaceri, ca răspuns la multiplele critici
care fuseseră aduse în mediul său profesional guvernului – anume caracterul „de
ciornă”, „incoerent” și „fantast”. Toate acestea urmăreau, chipurile, să semene
confuzie în legătură cu un plan foarte precis de demontare a statului social. Ke-
ssler rezuma clar și concis situaţia din Franţa din punctul de vedere al „celor de
sus”! Mai multe motive de temere pe frontul social – din pricina „sfîrșitului hidrei
bolșevice” și dorinţă de anulare a „compromisului social” negociat, în vremurile
Rezistenţei în faţa ocupaţiei naziste, de comuniști și de gaulliști. Compromis care
a garantat francezilor ascensiuni sociale considerabile și a favorizat o dinamică a
dezvoltării economice nemaivăzute pînă atunci. În Franţa, ca și prin alte părţi,
această dinamică e într-un proces de destrămare, de la finele anilor 1970 și a lu-
mii bipolare încoace, odată cu revenirea „neo”-liberalismului și cu dezagregarea
crescîndă a stîngii comuniste în Europa de Est și de Vest. Dezagregare a stîngii
cauzată atît de gravele erori comise de liderii ei, cît și de ardoarea integrării în rîn-
dul elitelor politice, economice, financiare, mediatice care domină planeta aflată
în curs de „globalizare”. Și, în fond, cauzată de separarea de popor – devenit inutil
după le ce servise drept scară pentru cocoţarea în vîrful ierarhiei sociale. Acest
proces a putut fi constatat fără umbră de tăgadă în fostele state ale lagărului so-
cialist, unde conducătorii ex-comuniști s-au transformat masiv în neo-capitaliști.
În Vest, într-un proces similar (nu și atît de spectaculos) au fost angrenaţi marea
majoritate a șefilor social-democraţi, comuniști, de extremă stîngă și sindicaliști.
Revenise pe scenă, așadar, un spectacol ce mai fusese jucat și în 1914 de bătrîna

2
Confédération Générale du Travail [Confederaţia Generală a Muncii] – cea mai mare centrală sin-
dicală, de orientare pro-comunistă.
3
Denis Kessler, „Adieu 1945. Raccrochons notre pays au monde!”, Challenges, 04/10/2007: http://
www.challenges.fr/opinions/20071004.CHAP1020712/adieu_1945_raccrochons_notre_pays_au_
monde_.html.
4
Denis Kessler era atunci președintele Asociaţiei patronatului francez, fostul Consiliu Naţional al
Patronatului francez, rebotezat Mouvement des Entreprises de France (MEDEF) [Mișcarea între-
prinderilor franceze].

311
 „aristocraţie muncitorească”, cea care abandonase atunci cauza revoluţiei și a pă-
cii pentru aceea a războiului și a capitalului.
Această descompunere, organizată și spontană în același timp, n-a curmat
totuși, în Franţa, teritoriu al unor vechi tradiţii de luptă de la 1789 încoace, se-
ria conflictelor sociale, care s-au produs periodic, sub guverne de dreapta sau
„de stînga”, în pofida destrămării taberei comuniste, resimţită în Franţa încă din
1981. Tabără comunistă care se regrupa în jurul Partidului Comunist Francez, al
sindicatului CGT și al unei întregi reţele asociative, intelectuale și comunale, care
făcuse din „comunismul francez”, după 1945, un fel de „contra-societate”, parale-
lă reţelelor de dreapta franceze reinstrumentate după 1958, în favoarea războiului
din Algeria, de gaulliștii dotaţi, la rîndul lor, cu o conștiinţă socială, etatistă și
naţională. Numeroasele greve sau manifestaţii care au avut tendinţa de a se am-
plifica între sfîrșitul anilor 1980 și 2010 semnalează sleirea progresivă a francezi-
lor, confruntaţi cu destrămarea „acquis-urilor sociale”, pe măsură ce rezultatele
preconizate al unor „reforme” menite să producă o nouă dinamică economică și
să garanteze „realizarea” acelui „self made man” receptiv la „valorile” unui „Ame-
rican dream” deveneau din ce în ce mai puţin credibile. Aceste proteste rămîneau
totuși de cele mai multe ori la stadiul „categorial”, circumscrise unui mediu profe-
sional – cu excepţia anului 1995, cînd mișcarea a reușit să depășească aceste limite
și să paralizeze statul francez. Semn al unui potenţial de nemulţumire renăscînd
care de atunci s-a tot amplificat, anchetele de opinie arătînd că majoritatea fran-
cezilor, de stînga sau de dreapta, nu mai cred în virtuţile capitalismului… chiar
dacă nu întrezăresc modalităţi de ieșire din acest sistem din ce în ce mai puţin
eficient din punct de vedere social și letal pentru planetă.

Franţa – în mijlocul contradicţiilor capitalismului european mondia-

lizat
Pentru a înţelege mecanismul care a condus la confruntările actuale, trebuie
luată în considerare contradicţia crescîndă dintre o Franţă tot mai puţin fascinată
de „modelul anglo-saxon” și presiunea tot mai puternică a structurilor Uniunii
Europene controlate de grupuri de influenţă și de lobby-urile anglo-saxone. Iar
ultima criză financiară mondială a sfîrșit prin a ridica ceaţa de pe ochii multora
dintre aceia care, pînă atunci, fuseseră victime ale sfîrtecării mediatice neolibe-
rale. Trebuie spus că, după sfîrșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, SUA a
inventat și a reușit, cu sprijinul Vaticanului, să impună în Europa o structură
supranaţională care, pe de o parte, să ajute la construirea unui front împotriva
pericolului sovietic, iar, pe de alta, să impună, pînă în cele mai mici detalii, o
formă de control atît de complexă încît toţi funcţionarii de stat să devină inefi-
cienţi, asigurînd în același timp ascensiunea unei elite fără rădăcini locale – însă
puternic legată de Washington, de lobby-urile bruxelleze și de burse. În fond, UE
nici nu este, la origine, o idee „europeană”, ci mai degrabă una nord-americană,
produsă de agentul de influenţă de dincolo de Atlantic, Jean Monnet, în antiteza

312
proiectelor gaulliste și comuniste5. Cam asta e povestea adevăratului proces de
integrare europeană, un proces care intră în contradicţie chiar cu principiile de-
mocratice și sociale menite să asiste la „clădirea” sa. Or, în anii fazei ascendente a
neo-liberalismului, de la finele anilor 1970, structurile de la Bruxelles au ajuns să
forţeze, în cele mai multe dintre statele europene, ruperea în bucăţi a sistemelor
sociale introduse peste tot odinioară, în avîntul victoriei asupra nazismului.
Descompunerea taberei socialiste a aplicat, ulterior, un șut accelerator acestui
proces, de vreme ce, pentru „a se adapta normelor europene” și a se pune la adăpost
de hăul postsovietic, ţările candidate pentru aderarea la NATO și UE au fost obliga-
te să distrugă, înaintea aderării la aceste organisme, rămășiţele „statului providen-
ţă”. Iar apoi, în Vest, s-a întîmplat șantajul delocalizării companiilor spre Est, unde
„costurile de producţie” sînt mai mici, și al imigraţiei „sălbatice” spre Vest – con-
curent serios pentru salariile muncitorilor occidentali. Fapt care a dus, și în Vest
așadar, tot la destrămarea „statului providenţă”. Două dintr-o lovitură! Gata cu sta-
tul social în Est, gata și în Vest! Totul în numele unei democraţii – reale în Occident,
unde exista un conflict autentic între stînga și dreapta, reactualizabil în condiţiile
unui război rece, dar care a devenit apoi o democraţie pur formală, anume de cînd
aproape toate forţele politice au început să se supună logicilor financiare dominante
și să facă sluj în jurul mediocraţilor – cumpăraţi și ei de marii potentaţi.
Însă Franţa, unde procesul de destrămare a stîngii sociale și a gaullismului
se urnește cu greu, se trezește astăzi „depășită” de partenerii săi europeni și pre-
sată de Bruxelles să-și „termine treaba”, dusă, între timp, la bun sfîrșit în aproape
toate ţările UE. Și asta chiar în momentul în care criza capitalismului îi obligă pe
francezi, pe europeni și pe pămînteni, în genere, să pună acest model sub semnul
întrebării – fapt ce a putut fi constatat, între altele, prin refuzul Franţei și apoi al
Olandei de a ratifica Constituţia europeană de esenţă liberală, în 2005. Ajungerea
lui Sarkozy la putere s-a produs pe fondul unei încurcături, candidatul neoliberal,
pro-SUA, europeist, pro-israelian, reușind să-i convingă pe unii dintre france-
zi că era mai puţin nepotrivit decît candidatul „schimbării”, al „deschiderii”, al
„dinamismului”. A fost succesul unei ofensive de manipulare mediatică, efect al
controlului exercitat de finanţa supranaţională asupra canalelor media franceze,
în cursul anilor precedenţi.

5
http://www.europaforum.public.lu/fr/temoignages-reportages/2008/10/roth-schuman/index.
html. Vezi și Daily Telegraph, 19 septembrie 2000 – Extrase: 19/09/2000 (de la corespondentul no-
stru la Bruxelles, Ambroise Evans-Pritchard) – „Documente secrete ale guvernului american recent
declasificate arată că serviciile secrete americane au dus, în cursul anilor ’50 și ’60, o campanie în
scopul promovării unificării europene. [...] Conducătorii Mișcării europene (Jósef Retinger, Robert
Schuman și fostul premier belgian Paul-Henri Spaak) erau toţi trataţi ca niște angajaţi de către boșii
lor americani. Rolul Statelor Unite a fost camuflat – întocmai ca într-o operaţiune secretă. Banii
ACUE (American Committee on United Europe [Comitetul American pentru o Europă Unită])
proveneau de la fundaţiile Ford și Rockefeller, ca și de la mediile de afaceri în legături strînse cu
guvernul american. [...] Departamentul de Stat juca de asemenea un rol în asta. O notă emisă de
Direction Europe, datată 11 iunie 1965, îl sfătuiește pe vice-președintele Comunităţii Economice
Europene, Robert Marjolin să urmărească subreptice obiectivul unei uniuni monetare. Această
notă recomandă «descurajarea oricăror dezbateri, pînă ce adoptarea unor astfel de propuneri n-ar
mai putea fi virtualmente evitată».”

313
 Forţa mișcărilor de masă
Mișcarea de masă din prezent, stîrnită la sfîrșitul lui august, este, în asen-
timentul tuturor, de o mai mare amploare decît cea din 1995 și are un caracter
cu totul diferit de acela al grevei generale din 1968, care fusese dublată, atunci,
de o mișcare ambiguă a studenţilor. Mișcările de azi asistă la apariţia unor noi
forme de acţiune din partea muncitorilor, ca și din partea tinerilor din licee și
din universităţi care li se asociază primilor, fără a fi, acum, purtătorii unei sen-
sibilităţi anume. Este aici, fără dubiu, o dovadă a dezagregării ideologiei claselor
medii „de stînga”, a burgheziei „branchée” sau „bobo”6, care îi legănase în iluzii
pe tinerii „șaișoptiști”. O mobilizare nouă așadar, în situaţia în care societatea
rămîne, în proporţii largi, atomizată de diferenţele de cartier, de origine, de
generaţie, de statut salarial stabil sau precar, și last but not least, de supraîndato-
rarea mai mult sau mai puţin masivă, care-i împiedică pe mulţi dintre salariaţi
să se înhame la o grevă care să dureze… pînă cînd ţara se va opri cu totul, iar
logica economiei cămătărești va fi repusă în cauză în mod fundamental, de toa-
tă lumea, în același timp.
În situaţia în care propaganda mediatică a generalizat idealul comportamen-
telor individualiste, și în care coerenţa ideologică și organizaţională a partidelor
și a organizaţiilor sindicale, altădată atît de radicale, s-a făcut praf și pulbere. Într-
o societate în care, conform sondajelor de opinie, mai bine de 70% dintre per-
soanele interogate sprijină cerinţele manifestanţilor și ale greviștilor în favoarea
menţinerii unui sistem de pensie prin repartiţie la 60 de ani. Problema pensiilor
e totuși doar unul dintre multiplele motive de nemulţumire, fapt care explică, de
exemplu, interesul tinerilor pentru aceste mișcări – ei, care caută, înainte de toa-
te, o piaţă a muncii decentă. Recentele scandaluri fiscale în care au fost implicaţi
membri ai guvernului, au contribuit și ele la accelerarea insatisfacţiei faţă de o
societate a spectacolului, care celebrează cultul banului, preamărit în primul rînd
de Sarkozy. Să nu uităm însă că criza actuală e rezultatul introducerii tardive a
deciziilor privind pensiile semnate, în 2002, la Barcelona, de fostul președinte
de dreapta Chirac și de fostul premier „socialist” Jospin7. Interesul cu care mulţi
dintre europenii progresiști privesc mișcările de astăzi din Franţa decurge așadar,
firesc, din faptul că ele vizează aceeași politică globală ale căror victime sînt și ei,
fiecare în ţara lui.

Aservirea incompletă a organizaţiilor sindicale

Sarkozy și echipa sa au crezut, conform imaginii fostului președinte al ME-
DEF, citat mai sus, că e posibil, de acum încolo, să aplice nesmintit procesul de
aservire a sindicatelor franceze și în special a CGT, proces operat în cadrul Con-
federaţiei Europene a Sindicatelor, structură finanţată de UE și care oferă nume-

6
Abreviere a sintagmei „bourgeoisie bohème” [burghezia boemă]. (n.tr.)
7
Cu miniștri membri ai întregii „stîngi plurale”, inclusiv comuniștii. Ceea ce a permis intruziunea
unei pături de apropiaţi ai sistemului în sînul aparatului „comunist”.

314
roase avantaje materiale și simbolice liderilor sindicali8. Numai proaspătul și încă
nedezvoltatul sindicat de extremă stîngă „Solidaires” mai păstrează încă o linie a
revendicărilor de clasă sistematică. Însă bazele sindicale, în întreprinderi, uneori
chiar la nivelul federaţiilor, în special în CGT, au demonstrat în cursul conflictu-
lui actual că subscriu destul de alene la noua linie care vizează „dialogul sistema-
tic” cu „partenerii sociali”, care la bază sînt consideraţi încă „adversari de clasă”.
Asistăm așadar la o mișcare care pornește, de fapt, de la bază și care are ten-
dinţa să-și piardă sprijinul pe măsură ce urcă la diversele eșaloane administrative
din sindicate.
Pe de o parte, sînt liderii centralelor sindicale, care caută, în special, să-și
probeze „reprezentativitatea” în faţa autorităţilor, organizînd „acţiuni” de o sin-
gură zi. Sau manifestaţii suficient de masive, dar distanţate, pentru a nu putea
deveni fermentul unei mobilizări permanente tinzînd spre o grevă generală care
să paralizeze întreaga ţară și să facă în așa fel încît „toate ceasurile să fie potrivite
a aceeași oră”… Și fără a băga spaima în salariaţi cu chematul portăreilor (în ce-i
privește pe cei cu datorii) sau cu concedierea la terminarea contractului – în ce-i
privește pe cei care nu au un contract de muncă stabil.
Pe de altă parte, sînt militanţii sindicali, în special cei de la bază, și o masă
de nemulţumiţi care încearcă să înăbușe mișcarea la nivelul întregii ţări. Aceste
două tendinţe, contradictorii în fond, s-au înfruntat pe tot parcursul mișcării,
chiar dacă nevoia de unitate era puternic resimţită.
Nu ne puteam aștepta totuși ca baza să reușească din prima să ia hăţurile-n
mîini, fapt care explică și aparenta „sleire” de acum, dar și apariţia unor noi forme
de luptă izvorîte dintr-o conștiinţă nouă și multiformă, ca atare mult mai greu de
sfărîmat: participare „individuală” la grevă în cutare zile și nu în altele, partici-
parea non-greviștilor – mulţi dintre ei lucrători „cu contracte precare” – doar la
manifestaţiile ţinute în zilele libere prin lege, suportul acordat greviștilor de către
non-greviști, participarea persoanelor care nu pot să facă grevă (șomeri sau anga-
jaţi cu contracte fragile) la blocade ale rafinăriilor sau ale șoselelor la orele în care
le convine să participe (ziua sau noaptea), constituirea unor comitete de acţiune
interprofesionale locale, care regrupează mai multe categorii sociale (salariaţi,
angajaţi fără contracte solide, șomeri, pensionari, clase inferioare, clase de mijloc,
liceeni, studenţi etc.). Surprize s-au întîmplat în special în provincie, într-un oraș
ca Amiens, de pildă, unde manifestanţii din centrul orașului, cetăţeni de condiţie
medie, au sărit în ajutorul iniţiativei de blocare a întreprinderilor din cartierele
populare și cu mari concentraţii de imigranţi. Acest fenomen anunţă prăbușirea
mitului claselor mijlocii care, chipurile, nu-și doresc decît să acceadă în sfera ca-
pitalismului fără frontiere.9

8
Decizie de aderare care a mers în tandem cu ruptura CGT de Federaţia Sindicală mondială.
9
Vezi, pe același subiect, articolul lui Bernard Conte privind tasarea claselor de mijloc în capitalis-
mul actual și consecinţele posibile pentru renașterea acţiunii de contestare socială de masă: http://
www.comite-valmy.org/spip.php?article933.

315
 O nouă conștiinţă
S-a format deci o nouă conștiinţă, s-au constituit noi reţele la bază, au apărut
noi militanţi sindicali – pe fondul slăbiciunii liderilor sindicali și a partidelor de
stînga. În așa fel încît, ici-colo, s-a făcut caz chiar de cuvîntul „sabotaj”. Cu aceeași
ocazie, s-a putut descoperi și că chiar grupurile „ultra-stîngiste”, de tendinţă ge-
neralmente troţkistă, nu sînt în stare să-și transforme retorica revoluţionară de
salon într-o implicare reală în mișcările de masă. Apelurile lor la grevă generală
au fost pînă la urmă destul de timide și mai degrabă incantatorii, fără vreo tenta-
tivă de acţiune cu adevărat revoluţionară. Furia populară era, la bază, stîrnită de
bogăţia nesimţită a elitelor sociale, economice, mediatice și politice din prezent,
care, tocmai ele, cer poporului să-și strîngă cureaua. Ori îi „servește” „dezbateri”
demagogice privind „identitatea naţională” sau „burqua”, al căror scop nu e altul
decît divizarea claselor populare. Ori generalizează măsurile de securitate, toarnă
bani în metode de supraveghere video, organizează vînători de oameni, multipli-
că controalele rasiste și încearcă să reabiliteze idei la modă în epoca Pétain sau în
OAS10. Toamna aceasta, s-a ajuns la culme cu deportarea ţiganilor români („rro-
mi”) și bulgari, urmărind a stîrni bătrîna frică a mic-burghezului faţă de „noma-
zii furăcioși”, și în momentul în care guvernul încerca, prin apeluri repetate, să
suscite frica faţă de hidra „teroristă” plecată din Afganistan sau din străfundurile
Saharei… acolo unde armata și companiile franţuzești sînt pe poziţii, fapt extrem
de profitabil pentru unii, dar plătit din banii contribuabilului francez – care nu
cîștigă nimic din asta. Pentru moment, logica fricii n-a funcţionat, chiar dacă
temerile sînt adînc înrădăcinate într-o societate franceză stăpînită încă de știutul
oportunism mic-burghez.
Din strategia folosită de putere, s-ar părea că se dorește angajarea claselor
mijlocii – aflate de acum în stadiul destrămării –, pe calea unei neo-fascizări tot
mai evidente, separîndu-le în chip suicidar de clasele populare, și garantînd, în tot
acest timp, claselor superioare menţinerea privilegiilor prin blocarea scenei poli-
tice și a ascensiunii sociale. Acest scenariu ar putea fi pus în aplicare dacă ar pieri
orice speranţă. Deocamdată însă, ea mai degrabă se pune pe picioare.

Un nou model de mobilizare?

Mișcările de protest n-au încetat pînă azi, chiar dacă sînt într-o fază de regres,
nereușind să rupă raporturile de forţă, iar liderii marilor sindicate par deciși să
le „păstreze la cald” pentru a dovedi guvernului că sînt și ei utili la ceva – măcar
ca releu al unor forţe sociale autentice. Avînd mereu grijă ca fiecare „acţiune” să
fie îndeajuns de izolată de alta pentru a împiedica o mobilizare de anvergură a
maselor, care să pună pe tapet problema răsturnării ordinii existente și oportu-
nismul liderilor. Situaţia nu s-a lămurit de vreme ce, cum nimeni nu se aștepta la
o revoluţie, nici măcar la cîţiva pași înapoi ai guvernului sprijinit de patronat, de

10
OAS: Organisation de l’Armée Secrète [Organizarea Armatei Secrete] care, în timpul războiului din
Algeria, i-a adus laolaltă pe durii colonialismului și pe nostalgicii fascismului.

316
UE, de FMI, de NATO, de SUA și de aliaţii lor; în condiţiile în care nu există o
alternativă politică credibilă, nimeni nu consideră că cele două luni de mobilizare
reprezintă un eșec. Manifestaţiile, grevele și blocadele i-au permis ţării să „se cu-
noască” pe sine, să se redescopere și să se vadă cine cu cine merge. Un nou ciclu
al radicalizării se va deschide însă în curînd. A atins deja, puţin cîte puţin, toate
păturile societăţii, zguduind o ordine socială profund delegitimată.
S-a dovedit că pretins defuncta clasă muncitoare s-a trezit la viaţă. Ţara și-a
dat seama că nu poate funcţiona fără docheri, fără camionagii, fără muncitorii
din rafinăriile de petrol, fără bucătari, fără feroviari, fără vatmani, fără vidanjori,
fără marinari etc. Șoferii care stăteau la coadă în faţa staţiilor de benzină trăgeau
la socoteală guvernul, nu pe greviștii care blocaseră rafinăria. Oamenii păreau
mulţumiţi să redescopere că munca e utilă, chiar indispensabilă. În același timp,
își dădeau seama și că, după atîtea scandaluri financiare, lucrurile merg mai bine
fără traderi egoiști, fără bancheri iresponsabili, fără agenţii de cotaţie manipula-
toare, fără politicieni și fără… Bursă! Să fi redevenit oare clasa muncitoare acto-
rul principal al oricărui proiect emancipator autentic?
Cuvîntul de ordine de grevă generală e elocvent fiindcă, într-o situaţie de să-
răcire masivă, arată că nimic nu se va putea schimba fără confruntare globală. În
așteptarea acesteia, pare că pînă acum s-a produs doar un fel de repetiţie generală
– un nivel necesar și acesta, fără îndoială. Căci doar greva generală ar putea să
ajute la repunerea în cauză a sistemului, din temelii. Totuși, nu s-ar putea produ-
ce decît ca preludiu al preluării puterii, obiectiv imposibil acum cînd organiza-
ţiile politice practică deocamdată doar cretinismul electoralist, trezindu-se doar
din alegeri în alegeri, neglijînd educaţia politică a maselor și organizarea luptei
de clasă în conflicte secrete. Adică ceea ce-au știut, mai mult sau mai puţin, să
facă, sau măcar să îndrume, comuniștii francezi în perioada celor „treizeci de ani
glorioși” care au urmat epocii de rezistenţă împotriva nazismului și a pétainismu-
lui. O avangardă a acţiunii capabilă să cucerească hegemonia culturală nu se poate
construi în avîntul unei mișcări de protest ca aceasta de acum, chiar dacă durează
de mai bine de două luni. Nu e vorba, deci, de un retard al conștiinţei populare, ba
chiar dimpotrivă, de o conștiinţă adecvată a profunzimii crizei, care indică limite-
le capacităţilor mișcării sindicale existente și absenţa uneltelor politice, de partid,
pentru a rezolva această criză printr-o alternativă globală, în Franţa și în lume.
Poporul a înţeles totuși că, dincolo de problema pensiilor, ceea ce trebuie repus pe
tapet e întregul sistem capitalist. Sistemul imperial financiar mondializat.

Spre o alternativă politică nouă?

În această fază de „…în două luntrii” s-a întîmplat ceva neprevăzut: mobili-
zarea politică de masă în cursul zilelor de acţiune naţională, a grevelor sectoriale
dure, care blocau lucrul, printr-o solidaritate de acţiune interprofesională și între
inși proveniţi din cartiere diferite ale orașului. Baza de revendicări s-a lărgit tot
mai mult. Legitimitatea puterii, a puterilor, a fost repusă în cauză la scara întregii
ţări, inclusiv în segmentele de populaţie știute ca fiind de dreapta, chiar în sînul

317
 elitelor mai tradiţionaliste ca Sarkozy, care refuzau, astfel, destrămarea „excep-
ţiei franţuzești”. În condiţiile în care intelectualii sînt la scară largă ţinuţi în lesă
de mediocraţie și de universităţile de care aparţin, s-au ivit umoriști noi care au
reușit să arate că „regele e gol”. Să fie acesta oare semnalul că ne îndreptăm în
direcţia unei hegemonii culturale a forţelor de progres social?
Mișcarea se propagă ca un val, dar refluxul nu e perceput cu un sentiment de
înfrîngere, fiindcă nimeni nu se aștepta, în contextul actual, la o schimbare ade-
vărată. Era vorba doar de o estimare de forţe, de a se vedea dacă sîntem în stare
să rezistăm mai mult timp. În condiţiile unei dezbinări sindicale și politice la vîrf,
baza a fost aceea care, în cadrul acestor manifestaţii, a venit cu sloganurile cele
mai originale, mai radicale, mai poetice sau mai comice. Faţă de discordia de la
vîrf, unitatea de la bază a fost aceea care a constituit surpriza mișcărilor actuale.
Poporul știe de acum înainte că există încă, și că va putea judeca actele fiecărui
lider sindical sau politic, mai îndepărtat sau mai apropiat. Ideea auto-organizării
plutește așadar în aer și se îndreaptă nu numai împotriva guvernării franceze
actuale, dar și împotriva instituţiilor politice, economice, sociale, de securitate,
mediatice, fie ele europene sau mondiale, toate supuse controlului „pieţelor”, res-
pectiv cîtorva grupuri de privilegiaţi care trebuie demascaţi. Iată rolul pe care vor
trebui să-l joace organizaţiile politice constituite în alternative reale și intelectua-
lii care văd că procesul de declasare, ale cărei victime sînt cu toţii, nu se va opri
decît în ziua cînd vor mușca mîna care le pune lesa în jurul gîtului.
Deocamdată însă, multiplicarea conflictelor sociale în Asia, în Africa de Sud,
persistenţa unei alternative anti-globalitare în America de Sud și manifestaţiile
de protest din Grecia, Spania, Italia și chiar din Anglia, de la Stuttgart sau din
Letonia, demonstrează că nemulţumirile „cetăţenilor de bază” sporesc, ţintind
un capitalism economic ineficient, iar socialmente toxic. Asta înseamnă că ne
îndreptăm spre o nouă „Primăvară a popoarelor”, care ar elimina elitele decrepi-
te, supranaţionale, globalizate, care se plimbă între Bildenberg, Davos, Bruxelles,
Wall Street, CIA și Pentagon? Întrebarea pare plauzibilă, dar iată s-a declanșat o
cursă contra cronometru între partizanii unei revoluţii în cadrul raporturilor so-
ciale și partizanii unei „putreziciuni identitare”, care ar generaliza conflictul „tu-
turor împotriva tuturor” – în favoarea unor privilegiaţi, evident, care-și vor trage,
și de data aceasta, bucata cea mai grasă. Să nu uităm nici că clasele dominante sînt
stăpîne și pe media și pe tehnicile de manipulare și că stîrpirea claselor de mijloc,
care corespunde logicii capitalismului, nu conduce automat spre progresul social
și că a produs deja, de exemplu, după revoluţia germană din 1918, atît putrescenţa
social-democrată cît și ascensiunea nazismului. Bătrîna lume liberală scîrţîie, se
vede treaba, dar nimic nu ne garantează un viitor mai radios.
Nanterre, 7 noiembrie 2010
Traducere de Teodora Dumitru

(21 decembrie 2010)

318
 Tony J U DT
Tony Judt (1948-2010). A fost profesor de studii europene la New York University și
director al centrului de studii Remarque Institute din cadrul aceleiași universităţi.
Printre volumele sale se numără: Marxism and the French Left: Studies on Labour
and Politics in France 1830-1982 (1990), Past Imperfect: French Intellectuals, 1944-
1956 (1992), A Grand Illusion: An Essay on Europe (1996), Socialism in Provence 1871-
1914: A Study in the Origins of the Modern French Left (2000), Identity Politics in a
Multilingual Age (2004). A fost un colaborator constant al publicaţiilor New York
Review of Books, Times Literary Supplement, New Republic, New York Times, precum
și al multor altor reviste din Europa și Statele Unite. Cărţi apărute în limba română
(la Editura Polirom): Europa iluziilor (2000), Povara responsabilităţii. Blum, Camus,
Aron și secolul XX francez (2000), România: la fundul grămezii (2002), Epoca postbe-
lică. O istorie a Europei de după 1945 (2008) și Reflecţii asupra unui secol XX uitat.
Reevaluări (2011).

Ce este viu și ce este defunct în social-

democraţie?
A mericanii ar vrea ca lucrurile să meargă mai bine. Conform sondajelor de
opinie recente, toată lumea își dorește ca propriii copii să aibă, la naștere,
șanse mai bune de viaţă. Ar vrea ca soţiile sau fiicele lor să aibă aceleași șanse de
a supravieţui maternităţii/nașterii ca și femeile din alte ţări avansate. Ar aprecia
servicii medicale complete la costuri reduse, o mai mare speranţă medie de viaţă
la naștere, servicii publice mai bune și o rată a criminalităţii mai mică.
Cînd li se spune că aceste lucruri sînt disponibile în Austria, ţările scandi-
nave, sau Olanda, dar că presupun taxe mai ridicate și un stat „intervenţionist”,
mulţi dintre aceeași americani o să răspundă: „Dar acesta este socialism! Nu
vrem ca statul să se amestece în treburile noastre. Și, mai ales, nu vrem să plătim
taxe mai mari.”
Această disonanţă cognitivă este o poveste mai veche. Acum un secol, socio-
logul german Werner Sombart a pus celebra întrebare: De ce nu există socialism
în Statele Unite? Această întrebare are mai multe răspunsuri. Unele din acestea
ţin pur și simplu de dimensiunea ţării: scopurile comune sînt greu de organizat și
susţinut la scară imperială. Desigur, sînt și factori culturali, printre care suspiciu-
nea tipică pe care americanii o manifestă faţă de guvernele centrale.
Și, într-adevăr, nu este întîmplător că social-democraţia și statele sociale au
funcţionat cel mai bine în ţări mici, omogene, unde problemele de neîncredere și
suspiciune reciprocă nu sînt atît de acute. Disponibilitatea de a plăti pentru ser-
viciile și beneficiile sociale ale altora depinde de înţelegerea faptului că aceștia, la
rîndul lor, vor face la fel pentru tine și pentru copiii tăi: pentru că sînt la fel ca tine
și au aceeași viziune asupra lumii.
Dimpotrivă, acolo unde imigrarea și minorităţile vizibile au modificat demo-
grafia unei ţări, vom regăsi o mai mare suspiciune faţă ce ceilalţi și o scăderea a

319
 entuziasmului faţă de instituţiile statului social. Într-adevăr, este irefutabil că so-
cial-democraţia și statele sociale se confruntă astăzi cu grave provocări de ordin
practic. Supravieţuirea acestora nu încape în discuţie, dar acestea nu mai sînt la
fel de încrezătoare pe cum păreau cîndva.
Preocuparea mea în momentul de faţă este, totuși, următoarea: De ce aici, în
Statele Unite, avem asemenea dificultăţi în a ne imagina măcar un alt tip de so-
cietate decît cel ale cărui disfuncţionalităţi și inechităţi ne frămîntă atît de mult?
Părem să ne fi pierdut capacitatea de a interoga prezentul, și, mai mult, de a oferi
alternative. De ce oare ne depășește cu totul conceperea unei organizări diferite,
în avantajul nostru al tuturor.
Deficienţa noastră este – iertaţi-mi jargonul academic – discursivă. Pur și sim-
plu nu știm să discutăm despre aceste probleme. Pentru a înţelege de ce lucrurile
stau așa, trebuie să le privim din perspectivă istorică: după cum remarcase cîndva
Keynes, „studierea istoriei mentalităţilor este o premisă necesară pentru emancipa-
rea minţii”. În vederea emancipării minţii, în seara aceasta vă propun să ne aplecăm
un minut asupra studierii unei prejudecăţi: apelul universal al contemporaneităţii
la „economism”, invocarea economiei în orice discuţie despre probleme publice.
În ultimii treizeci de ani, în cea mai mare parte a lumii anglofone (dar mai
puţin în Europa continentală și Europa în general), atunci cînd ne-am întrebat
dacă ar trebui să susţinem o propunere sau o iniţiativă, nu ne-am pus niciodată
problema dacă aceasta este bună sau rea. În schimb, ne-am întrebat: Este eficient?
Este productiv? O să favorizeze produsul intern brut? O să contribuie la creștere?
Această tendinţă de a evita consideraţiile de ordin moral, de a ne limita la ches-
tiuni ce ţin de profit și pierderi – probleme economice în cel mai strict sens – nu
este o caracteristică instinctiv umană. Este o trăsătură dobîndită.
Și nu este prima oară cînd lucrurile decurg așa. În 1905, tînărul William Be-
veridge – al cărui raport din 1942 va pune bazele statului social britanic – a sus-
ţinut o conferinţă la Oxford în care întreba de ce filosofia politică a fost umbrită
în dezbaterile publice de economia clasică. Întrebarea lui Beveridge este la fel de
relevantă și astăzi. Trebuie menţionat, însă, că această eclipsare a gîndirii politice
nu are nici o legătură cu scrierile marilor economiști clasici. În secolul al XVIII-
lea, ceea ce Adam Smith definea ca „simţăminte morale” ocupa un loc de prim
rang în discuţiile despre economie.
Într-adevăr, ideea că am putea limita chestiunile de politici publice la simple
calcule economice reprezenta deja o sursă de îngrijorare. Marchizul de Condor-
cet, unul dintre cei mai subtili autori preocupaţi de capitalismul comercial, în
perioada sa timpurie, a prevăzut cu oroare posibilitatea ca „libertatea să nu fie,
în viziunea unei naţiuni avide, nimic mai mult decît o condiţie necesară pentru
siguranţa operaţiunilor financiare”. Evoluţia vremurilor risca să încurajeze con-
fuzia dintre libertatea de a face bani și… libertatea însăși. Dar cum am ajuns, în
vremurile noastre, să gîndim exclusiv în termeni economici? Fascinaţia pentru
un vocabular economic etiolat nu vine de nicăieri.
Dimpotrivă, trăim la umbra întinsă a unei dezbateri cu care cea mai mare
parte a oamenilor este complet neobișnuită. Cînd ne întrebăm cine a exercitat

320
cea mai mare influenţă asupra gîndirii economice anglofone contemporane, nu
putem omite următorii cinci gînditori străini: Ludwig von Mises, Friedrich Ha-
yek, Joseph Schumpeter, Karl Popper și Peter Drucker. Primii doi au fost iluștrii
„părinţi” ai teoriei macroeconomice a pieţei libere, de la Școala de la Chicago.
Schumpeter este cunoscut, mai ales, pentru descrierea entuziastă a puterii de „di-
strugere creatoare” a capitalismului, Popper pentru apărarea „societăţii deschise”
și teoriile sale despre totalitarism. Iar Drucker, pentru scrierile despre manage-
ment, care au exercitat o imensă influenţă asupra teoriei și practicii afacerilor în
decadele prospere din explozia economică postbelică.
Trei dintre ei s-au născut la Viena, al patrulea (von Mises) în Lembergul au-
striac (astăzi uncraineanul Liov), iar al cincilea (Schumpeter) în Moravia, la cî-
teva zeci de kilometri mai la nord de capitala imperiului. Toţi au fost profund
influenţaţi de catastrofa interbelică de pe urma căreia a avut de suferit Austria lor
natală. După cataclismul Primului Război Mondial și un scurt experiment muni-
cipal socialist în Viena, ţara a cunoscut o lovitură de stat reacţionară în 1934, iar
ulterior, patru ani mai tîrziu, invazia și ocupaţia nazistă.
Toţi au fost obligaţi de aceste evenimente să ia calea exilului și cu toţii – în
special Hayek – își vor plasa scrierile și învăţămintele în lumina întrebării funda-
mentale din viaţa lor: Cum a fost posibil ca o societate liberală să se prăbușească
și să facă loc – cel puţin în cazul Austriei – fascismului? Răspunsul lor: încercările
nereușite ale stîngii (marxiste) de a adopta în Austria, după 1918, măsuri de stat,
servicii municipale și colectivizarea activităţilor economice nu numai că s-au do-
vedit iluzorii, dar au generat o contrareacţie directă.
Tragedia europeană a fost, cu alte cuvinte, determinată de eșecul stîngii: îna-
inte de toate, în a-și atinge obiectivele și a se apăra pe sine și moștenirea sa libera-
lă. Fiecare dintre ei, dincolo de notele contrastante, a ajuns la aceeași concluzie:
modalitatea cea mai bună de a apăra liberalismul, cea mai bună apărare a socie-
tăţii deschise și a libertăţilor asociate acesteia, era de a ţine guvernul la distanţă
de viaţa economică. Dacă statul era ţinut la o distanţă sanitară, dacă politicienilor
– oricît de bine intenţionaţi ar fi fost – li se interzicea planificarea, manipularea
sau dirijarea problemelor cetăţenilor, atunci și extremiștii de dreapta și, în egală
măsură, de stînga, ar fi fost înlăturaţi.
Cu aceeași provocare – înţelegerea evenimentelor care au avut loc între cele
două războaie și a modalităţilor de a împiedica repetarea acestora – s-a confrun-
tat și John Maynard Keynes. Marele economist englez, născut în 1883 (în același
an cu Schumpeter), a crescut într-o Marie Britanie stabilă, încrezătoare, prosperă
și puternică. Iar apoi, din poziţia sa privilegiată din cadrul Trezoreriei și aceea
de participant la negocierile de pace de la Versailles, a privit cum această lume se
prăbușește, odată cu certitudinile confortabile ale culturii și clasei sale. Keynes,
la rîndul său, își va pune aceeași întrebare pe care și-au pus-o Hayek și colegii săi
austrieci, venind, totuși, cu un răspuns complet diferit.
Da, a recunoscut Keynes, dezintegrarea Europei din epoca victoriană tîrzie
a fost experienţa hotărîtoare a vieţii sale. Într-adevăr, elementul central al con-
tribuţiei sale la teoria economică a fost incertitudinea: în opoziţie cu panaceul

321
 încrezător al economiei clasice ori neoclasice, Keynes va insista asupra impre-
dictibilităţii esenţiale a activităţilor umane. Dacă depresiunea, fascismul și răz-
boiul ne-au învăţat vreo lecţie, aceasta a fost: incertitudinea – ridicată la nivelul
de nesiguranţă și teamă colectivă – era forţa corozivă care ameninţase și risca să
ameninţe din nou lumea liberală.
Astfel, Keynes a susţinut rolul crescut al statului asistenţei sociale, inclusiv
rolul intervenţiei economice contraciclice, fără a se limita doar la aceasta. Hayek a
propus opusul acestora. În opera sa clasică din anul 1944, Drumul către servitute,
acesta scria:
„Nici o descriere generală nu poate oferi o idee potrivită despre similarita-
tea dintre o mare parte a scrierilor politice engleze cu lucrările care au distrus
credinţa în civilizaţia occidentală în Germania și au creat starea de spirit în care
nazismul a putut avea succes.”
Cu alte cuvinte, Hayek a proiectat cît se poate de explicit un rezultat fascist
în cazul în care Partidul Laburist ar ajunge la putere în Anglia. Dar s-a continuat
cu implementarea unor strategii, dintre care multe au fost direct asociate chiar cu
Keynes. În următoarele trei decenii, Marea Britanie (la fel ca o mare parte a lumii
occidentale) a fost guvernată în lumina preocupărilor lui Keynes.
După cum știm, de atunci și pînă acum, austriecii și-au luat revanșa. De ce
au avut loc toate acestea – și au avut loc acolo unde au avut loc – este o întrebare
la care vom răspunde cu altă ocazie. Dar, indiferent de motive, putem spune că
astăzi trăim ecoul vag – ca al unei stele ce se stinge – al unei dezbateri de acum
șaptezeci de ani, dintre niște oameni care s-au născut la sfîrșitul secolului al XIX-
lea. Desigur, termenii economici în care sîntem încurajaţi să gîndim nu sînt în
mod convenţional asociaţi cu aceste dispute politice îndepărtate. Și totuși, fără
o înţelegere a acestora din urmă, este ca și cum am vorbi o limbă pe care nu o
cunoaștem foarte bine.
Statul social a cunoscut realizări remarcabile pe această bază. În unele ţări,
a fost social-democraţie, bazată pe un program ambiţios de legislaţie socialistă;
în altele – cum ar fi Marea Britanie – a constat într-o serie de politici pragmatice
care vizau ameliorarea dezavantajelor și reducerea extremelor de bogăţie și sără-
cie. Tema generală și realizarea universală a guvernelor neokeynesiene din epoca
postbelică a fost extraordinarul succes în reducerea inegalităţilor. Dacă analizăm
diferenţa care despărţea bogaţii de săraci, fie prin venit, fie prin bunuri, în toate
ţările din Europa continentală, alături de Marea Britanie și Statele Unite, vom
vedea că aceasta se micșorează dramatic la generaţiile de după 1945.
Egalitatea crescută a fost însoţită și de alte beneficii. În timp, teama de o reve-
nire la politica extremistă – politica disperării, politica invidiei, politica nesigu-
ranţei – s-a atenuat. Lumea occidentală industrializată a intrat într-o eră fericită
de siguranţă prosperă: un balon, se prea poate, dar un balon confortabil, în care
cele mai multe persoane au dus-o mult mai bine decît ar fi putut spera vreodată în
trecut și au avut cele mai bune motive să privească viitorul cu încredere.
Paradoxul statului social, și într-adevăr al tuturor statelor social-democrate
(și creștin-democrate) din Europa, a fost acela cît se poate se simplu că succesul

32 2
pe care îl înregistrau avea, în timp, să le submineze atractivitatea. Generaţia care
încă își amintea de anii 1930 a fost, firește, cea mai dedicată conservării insti-
tuţiilor și sistemului de taxare, serviciilor sociale și prevederilor publice pe care
le priveau ca pe o pavăză împotriva revenirii la ororile trecutului. Dar urmașii
acestora – chiar și în Suedia – au început să uite de ce au luptat pentru siguranţă
înainte de toate.
Social-democraţia a fost ceea ce a legat clasa de mijloc de instituţiile liberale
în pragul celui de-al Doilea Război Mondial (folosesc aici termenul de „clasă mij-
locie” în sens european). Aceasta a avut parte în multe cazuri de aceleași servicii
de asistenţă socială ca și săracii: educaţie gratuită, servicii medicale ieftine sau
gratuite, pensii publice și așa mai departe. Prin urmare, clasa de mijloc europeană
s-a regăsit la mijlocul anilor 1960 cu venituri disponibile mult mai mari decît a
avut vreodată nevoie, din moment ce atît de multe din nevoile de bază erau pre-
plătite prin taxe. Și astfel se face că însăși clasa socială care fusese atît de expusă
fricii și nesiguranţei în perioada interbelică era acum atît de strîns implicată în
consensul democratic postbelic.
Totuși, către sfîrșitul anilor 1970, asemenea considerente au fost din ce în ce
mai neglijate. Începînd cu reformele fiscale și de pe piaţa muncii din anii That-
cher-Reagan, urmate imediat de dereglementarea sectorului financiar, inegalita-
tea a devenit din nou o problemă în societăţile occidentale. După o remarcabilă
scădere din 1910 și pînă în 1960, idexul inegalităţii a crescut constant pe parcursul
ultimilor treizeci de ani.
Astăzi în SUA, „coeficientul Gini” – un etalon prin care se măsoară diferenţa
dintre bogaţi și săraci – este comparabil cu cel din China1. Cînd ne gîndim că Re-
publica Chineză este un stat în dezvoltare unde s-a creat o diferenţă enormă între
puţinii bogaţi și mulţimea săracă, faptul că SUA are un coeficient de inegalitate
asemănător spune foarte mult despre cît de departe sîntem de aspiraţiile noastre
iniţiale/trecute.
Să ne oprim puţin asupra „Legii responsabilităţii individuale și a oportuni-
tăţii de muncă” din 1996 (cu greu ar fi putut găsi un titlu mai orwellian) și a
legislaţiei din perioada Clinton, care a urmărit să înlăture prevederile sociale aici,
în SUA. Prevederile acestei legi ne reamintesc de o altă lege, adoptată în Anglia
acum aproape două secole: Legea noilor săraci din 1834. Prevederile Legii noi-
lor săraci ne sînt cunoscute datorită lui Charles Dickens, care a descris în Oliver
Twist modul în care acestea funcţionau. În celebra scenă în care Noah Claypole îl
zeflemisește pe Oliver, numindu-l „Work’us” („Workhouse”, cu referire la Casa de
corecţie, Azil), este sugerat, la 1838, ceea ce am înţelege astăzi cînd ne-am referi
cu dispreţ la „paraziţii societăţii [welfare queens]”.
Noua lege a săracilor a fost o atrocitate, prin care indigenţii și șomerii erau
forţaţi să aleagă între munca în schimbul unui salariu oarecare, oricît de mic ar
fi fost acesta, și umilinţa vieţii de azil. Aici, ca și în multe alte forme de asistenţă
socială din secolul al XIX-lea (în continuare considerate și descrise ca filantropie),

1
Vezi „High Gini Is Loosed Upon Asia”, The Economist, 11 august 2007.

323
 nivelul de ajutor și susţinere era calibrat astfel încît să fie mai puţin tentant decît
cele mai îngrozitoare alternative posibile. Sistemul se baza pe teoriile economice
clasice, care negau însăși posibilitatea șomajului pe o piaţă eficientă: dacă salariile
erau suficient de mici și nu era nici o altă alternativă la munca demnă de luat în
considerare, atunci toată lumea își va găsi de lucru.
În următorii 150 de ani, reformatorii s-au luptat să înlocuiască astfel de prac-
tici înjositoare. În timp, Noua lege a săracilor și corespondentele sale străine au
fost urmate de prevederi publice de asistenţă ca drept legitim. Cetăţenii fără loc
de muncă nu mai erau declaraţi neeligibili pentru aceste drepturi; nu mai erau pe-
nalizaţi pentru condiţia lor socială, iar reputaţia acestora ca membri ai societăţii
nu mai era indirect defăimată. Dar înainte de toate, statele sociale de la mijlocul
secolului XX au impus o definiţie a statutului civic profund improprie ca parti-
cipare economică.
În zilele noastre în Statele Unite, într-un moment de creștere a șomajului, un
bărbat sau o femeie neangajată nu este un membru deplin al comunităţii. Pentru a
primi cele mai exigue beneficii sociale disponibile, trebuie să caute, și, atunci cînd
este cazul, să fi acceptat să se angajeze, indiferent de salariul oferit, indiferent de
cît de mic este salariul și neplăcută munca. Numai atunci le revine dreptul de a
beneficia de consideraţia și asistenţa concetăţenilor lor.
De ce atît de puţini dintre noi condamnă aceste „reforme” – adoptate într-un
stat cu președinte democrat? De ce ne lasă atît de reci stigmatul impus victimelor?
În loc să interogăm această revenire la practicile capitalismului industrial timpu-
riu, ne-am adaptat cu prea mare ușurinţă, într-o tăcere consensuală – spre eloc-
ventă deosebire de generaţia dinaintea noastră. Dar, desigur așa cum ne atrăgea
atenţia Tolstoi, nu există „condiţii de viaţă la care omul nu se poate adapta, mai
ales cînd vede că toţi ceilalţi le-au acceptat”.
Această „înclinare de a-i admira și aproape venera pe cei bogaţi și puternici
și de a-i dispreţui sau, cel puţin, de a ignora persoanele de condiţie modestă și să-
racă este […] marea și aproape universala cauză a vicierii simţămintelor noastre
morale”. Acestea nu sînt cuvintele mele. Ele au fost scrise de Adam Smith, care
considera posibilitatea ca oamenii să ajungă să admire bogăţia și să dispreţuiască
sărăcia, să admire succesul și să desconsidere eșecul, riscul cel mai mare cu care
ne confruntam în societatea comercială al cărei venire a prezis-o. S-a abătut asu-
pra noastră acum.
Cel mai relevant exemplu al tipului de probleme cu care ne confruntăm se
prezintă într-o formă pe care mulţi ar fi tentaţi să o ignore ca simpla chestiune
tehnică: procesul de privatizare. În ultimii treizeci de ani, un cult al privatizării
a fermecat atît guvernele vestice, cît și cele din alte zone. De ce? Cel mai simplu
răspuns este acela că într-o perioadă de limitări bugetare, privatizarea părea a fi
o modalitate de economisire. Dacă statul deţine un program public ineficient sau
un serviciu public scump – o uzină de apă, o fabrică de autoturisme, o cale ferată
–, va încerca să le plaseze unor cumpărători privaţi.
Vînzarea aduce numaidecît bani statului. Între timp, prin introducerea în sec-
torul privat, serviciul sau operaţiunea respectivă devine mai eficientă datorită func-

32 4
ţionării pe bază de profit. Toată lumea are de cîștigat: serviciul se îmbunătăţește,
statul scapă de o responsabilitate gestionată inadecvat și deficient, investitorii pro-
fită, iar sectorul public obţine un profit imediat de pe urma vînzării.
Asta în teorie. Pentru că în practică lucrurile stau altfel. În ultimele decenii am
fost martorii unui transfer constant de responsabilitate dinspre sectorul public în-
spre cel privat, fără vreun avantaj comun vizibil. În primul rînd, privatizarea este
ineficientă. Cele mai multe din lucrurile pe care guvernele au considerat potrivit să
le transfere către sectorul privat funcţionau pe pierdere: fie că erau societăţi de căi
ferate, mine de cărbune, servicii poștale, sau reţele de energie, cheltuiau mai mult
pentru furnizare și întreţinere decît sperau vreodată să obţină din venit.
Din acest motiv simplu, astfel de bunuri publice nu erau prin natura lor ne-
atrăgătoare pentru cumpărătorii privaţi decît dacă erau oferite la o reducere sem-
nificativă. Dar cînd statul vinde ieftin, comunitatea are de pierdut. S-a estimat că,
în decursul privatizărilor britanice din perioada Thatcher, preţul deliberat scăzut
la care au fost vîndute bunurile publice istorice sectorului privat a avut ca rezultat
un transfer de 14 miliarde de lire sterline din banii publici către acţionari și alţi
investitori.
Iar această pierdere ar trebui adăugată la alte 3 miliarde în comisioane către
băncile care au tranzacţionat privatizările. Astfel, statul a plătit practic sectorului
privat aproximativ 17 miliarde de lire sterline (30 de miliarde de dolari) pentru a
facilita vînzarea activelor pe care altfel nu le-ar fi vrut nimeni. Acestea sînt sume
însemnate de bani – se apropie de bugetul Universităţii Harvard, de exemplu, sau
de produsul intern brut anual al Paraguayului sau al Bosniei-Herţegovina2. Nu
cred că poate fi interpretată ca o utilizare eficientă a resurselor publice.
În al doilea rînd, se pune problema riscului moral. Singurul motiv pentru care
investitorii privaţi sînt dispuși să achiziţioneze bunuri publice aparent ineficiente
este acela că statul elimină sau reduce expunerea lor la risc. În cazul Metroului
londonez, de exemplu, societăţile care au contractat achiziţia au fost asigurate că
orice s-ar întîmpla vor fi protejate împotriva unor pierderi grave – subminînd
astfel tiparul economic clasic de privatizare: acela conform căruia funcţionarea
pe bază de profit încurajează eficienţa. Problema „riscului” este aceea că sectorul
privat, în condiţii atît de privilegiate, se va dovedi cel puţin la fel de ineficient ca
și corespondentul său public – în timp ce obţin profitul care poate fi obţinut, dar
lăsă pierderile în seama statului.
Al treilea și poate cel mai relevant argument împotriva privatizării este acesta.
Că nu există nici o îndoială că multe dintre bunurile și serviciile de care statul în-
cearcă să scape au fost prost organizate: prin conducere incompetentă, investiţii
insuficiente etc. Cu toate acestea, oricît de prost conduse ar fi fost, serviciile poștale,

2
Vezi Massimo Florio, The Great Divestiture: Evaluating the Welfare Impact of the British Privati-
zations, 1979–1997, Cambridge, Mass., MIT Press, 2004, p. 163. Pentru Harvard, vezi „Harvard
Endowment Posts Solid Positive Return”, Harvard Gazette, 12 septembrie, 2008. Pentru PIB-ul
Paraguayului sau al Bosniei-Herţegovina, vezi: www.cia.gov/library/publications/the-world-fact-
book/geos/xx.html.

325
 reţelele de căi ferate, casele de pensii, închisorile și alte obiective luate în conside-
rare pentru privatizare rămîn în continuare responsabilitatea autorităţilor publice.
Chiar și după ce sînt vîndute, nu pot fi abandonate cu totul capriciilor pieţei. Repre-
zintă, inerent, un tip de activitate pe care cineva trebuie să o reglementeze.
Această organizare semiprivată-semipublică a responsabilităţilor esenţial co-
lective ne readuce în faţa unei probleme mai vechi. Dacă astăzi în SUA vă sînt
auditate declaraţiile de venit, deși guvernul este cel care a decis să fiţi inspectat,
de inspecţia în sine se va ocupa, cel mai probabil, o societate privată. Aceasta a
fost contractată pentru a realiza acest serviciu în numele statului, la fel cum mulţi
agenţi privaţi au fost contractaţi de Washington pentru a oferi servicii de securi-
tate, transport și know-how tehnic (în schimbul unui profit) în Irak și alte zone.
Într-un mod similar, guvernul britanic contractează astăzi întreprinderi private
pentru a oferi servicii de îngrijire la domiciliu pentru vîrstnici – o responsabilita-
te cîndva organizată de stat.
Pe scurt, guvernele subcontractează responsabilităţile către firme private,
care susţin că le organizează mai ieftin și mai bine decît ar putea-o face statul
însuși. În secolul al XVIII-lea, această metodă se numea otcup. Guvernele din
perioada modernă timpurie erau de multe ori lipsite de posibilitatea de a colecta
taxele și organizau licitaţii pentru persoane private care să se ocupe de această
muncă. Ofertantul cu suma cea mai mare era angajat și era liber – după ce plătea
suma convenită – să colecteze orice sumă putea și să reţină cîștigul. Astfel, guver-
nul își reducea venitul estimat din taxe, în schimbul unei sume în avans.
După căderea monarhiei în Franţa, s-a admis concluzia generalizată că otcu-
pul era o metodă ridicol de ineficientă. În primul rînd, discredita statul, reprezen-
tat în faţa poporului de un profitor privat lacom. În al doilea, genera un venit mult
mai mic decît un sistem bine organizat de colectare guvernamentală, fie și numai
din cauza marjei de profit care revenea colectorului privat. Și, în al treilea rînd,
contribuabilii erau nemulţumiţi.
Astăzi în SUA, statul este discreditat, iar resursele publice sînt inadecvate.
Dar, în mod ciudat, contribuabilii nu sînt nemulţumiţi – sau, cel puţin, sînt ne-
mulţumiţi de obicei din motive greșite. Cu toate acestea, problema pe care ne-am
creat-o este direct comparabilă cu aceea cu care s-a confruntat și l’ancien régime
[vechiul regim].
Astăzi este la fel ca în secolul al XVIII-lea: prin eviscerarea responsabilităţilor
și capacităţilor statului, am subminat poziţia publică a acestuia. Ceea ce a rezultat
au fost „comunităţile închise”, în cel mai pur sens al cuvîntului: subsecţiuni ale
societăţii care se consideră cu fală independente din punct de vedere funcţional
de colectivitate și de funcţionarii acesteia. Dacă avem de-a face mai ales sau nu-
mai cu agenţii private, în timp ne vom dilua relaţia cu un sector public a cărui
noimă nu ne mai este clară. Nici nu mai contează atît de mult dacă sectorul privat
face aceleași lucruri mai bine sau mai rău, la un cost mai mic sau mai mare. Ori-
care ar fi răspunsul, el reduce loialitatea faţă de stat și pierdem un element vital
pe care ar trebui să îl împărţim – și pe care chiar îl împărţeam cîndva, în cele mai
multe din cazuri – cu concetăţenii noștri.

326
 Acest proces a fost foarte bine descris de unul dintre cei mai mari practicie-
ni moderni ai săi: se spune că Margaret Thatcher ar fi declarat că „ceea ce noi
numim societate nu există. Nu există decît indivizi, bărbaţi și femei, și familii”.
Dar dacă nu există ceea ce noi numim societate, ci doar indivizi separaţi și statul
„paznic de noapte” – veghind din depărtare activităţile în care nu joacă nici un
rol –, atunci ce ne ţine împreună? Am acceptat deja ideea forţelor de poliţie pri-
vate, a serviciilor poștale private, a agenţiilor private care aprovizionează statul
în război și chiar multe altele. Am „privatizat” exact acele responsabilităţi pe care
statul modern și le-a asumat cu zel în decursul secolului al XIX-lea și începutul
secolului XX.
În aceste condiţii, ce va servi de tampon între cetăţeni și stat? În nici un caz
„societatea”, care cu greu supravieţuiește eviscerării domeniului public. Pentru că
statul nu este pe cale să dispară. Chiar și dezgolit de toate serviciile și atributele
sale, el este în continuare prezent – fie și numai ca forţă de control și represiune.
Între stat și persoane nu ar mai rămîne atunci nici o instituţie intermediară, nici
un fel de loialitate: nu ar mai rămîne nimic din reţeaua de servicii reciproce și
obligaţii care leagă cetăţenii între ei prin spaţiul public pe care îl ocupă împreună.
Nu ar mai rămîne decît persoane private și corporaţii care s-ar întrece în a detur-
na statul spre propriul profit.
Consecinţele nu sînt prin nimic mai ispititoare acum decît erau înainte de
apariţia statului modern. Într-adevăr, necesitatea imperioasă de construcţie a sta-
tului, așa cum am cunoscut-o, derivă direct din înţelegerea faptului că nici un
grup de indivizi nu poate supravieţui prea mult fără scopuri și instituţii comune.
Simpla noţiune că avantajul privat poate fi multiplicat spre beneficiul public era
deja destul de vizibil absurdă criticilor liberali ai capitalismului industrial inci-
pient. În viziunea lui John Stuart Mill, „este respingătoare în sine ideea unei so-
cietăţi formate numai pe baza unor relaţii și sentimente care sînt rezultatul unor
interese materiale”.
Ce este de făcut, așadar? Trebuie să începem cu statul: ca materializare a inte-
reselor comune, a scopurilor comune și a bunurilor comune. Nu vom ajunge prea
departe dacă nu vom învăţa să „gîndim statul” din nou. Dar ce, mai exact, ar tre-
bui să facă statul? Înainte de toate, nu ar trebui să se duplieze atunci cînd nu este
cazul: după cum scria Keynes, „este important ca Guvernul să nu facă lucruri pe
care le fac deja cetăţenii, chiar dacă le face un pic mai bine sau un pic mai rău, ci
să facă acele lucruri pe care în momentul de faţă nu le face nimeni”. Și cunoaștem
din experienţa amară a secolului trecut că sînt anumite lucruri pe care statele cu
siguranţă nu trebuie să le facă.
Fabula din secolul XX a statului progresist s-a bazat riscant pe aroganţa că
„noi” – reformatorii, socialiștii, radicalii – avem Istoria de partea noastră: că
proiectele noastre, pentru a-l cita pe Bernard Williams, sînt „aclamate de către
univers”3. Astăzi nu mai avem astfel de povești reconfortante de spus. Tocmai

3
Bernard Williams, Philosophy as a Humanistic Discipline, Princeton, Princeton University Press,
2006, p. 144.

327
 am supravieţuit unui secol de doctrine declamînd cu o suficienţă alarmantă ce
trebuie să facă statul și reamintind oamenilor – cu forţa cînd a fost necesar – că
statul știe ce este bine pentru ei. Nu putem să ne întoarcem la acestea. Deci dacă
vrem să „gîndim statul” încă o dată, trebuie să începem prin a determina limitele
acestuia.
Din motive similare, ar fi inutil să revitalizăm retorica social-democrată de la
începutul secolului XX. La acea vreme, stînga democrată s-a format ca o alterna-
tivă la variantele ceva mai rigide ale socialismului revoluţionar marxist și ulterior
ale succesorului lor comunist. În sînul social-democraţiei se manifesta astfel o
ciudată schizoidie. În timp ce se îndrepta încrezătoare către un viitor mai bun, nu
a încetat să privească înapoi cu încordare peste umărul stîng. Noi, pare a spune,
nu sîntem autoritari. Noi sîntem libertatea, nu represiunea. Noi sîntem democraţi
care credem în justiţia socială, pieţe reglementate și așa mai departe.
Atîta vreme cît obiectivul principal al social-democraţilor era acela de a con-
vinge alegătorii că ei erau o alegere radicală respectabilă în cadrul sistemului sta-
tal liberal, această poziţie defensivă avea sens. Dar astăzi, această retorică nu mai
are nici o logică. Nu este întîmplător că o reprezentantă a creștin-democraţiei ca
Angela Merkel poate cîștiga alegerile din Germania în faţa oponenţilor social-de-
mocraţi – chiar în apogeul crizei financiare – cu un pachet de politici care seamă-
nă, în toate aspectele importante, cu programul electoral al acestora din urmă.
Social-democraţia, într-o formă sau alta, este tema politicii europene con-
temporane. Sînt foarte puţini politicieni europeni și încă mai puţini în poziţii de
influenţă care să devieze de la premisa esenţial social-democrată a îndatoririlor
statului, indiferent de cît de variate le-ar fi obiectivele. Prin urmare, social-demo-
craţii din Europa zilelor noastre nu variază prea mult în program: în Franţa, de
exemplu, nici măcar tendinţa nechibzuită de a favoriza proprietatea de stat nu îi
deosebește prea mult de înclinaţiile colbertiene ale dreptei gaulliste. Social-demo-
craţia, deci, trebuie să își reconsidere obiectivele.
Problema nu ţine totuși de politicile social-democrate, ci de limbajul în care
acestea sînt formulate. Din moment ce teama de autoritarismul stîngii a fost
depășită, accentul pe care îl pun pe „democraţie” este, în mare măsură, emfatic.
Toţi sîntem democraţi în zilele noastre. În timp ce „social” continuă să însemne
ceva – poate chiar mai mult astăzi decît acum cîteva decenii, cînd rolul sectorului
public era recunoscut necondiţionat de către toate părţile. Și atunci, ce anume
este deosebit în „socialul” din viziunea politică a social-democraţilor?
Să ne imaginăm o gară. O gară adevărată, nu Gara Pennsylvania din New
York: un complex comercial ratat al anilor 1960, cocoţat deasupra unui depozit de
cărbune. Mă refer la ceva de genul Gara Waterloo din Londra, Gara de Est din Pa-
ris, excentricul Terminal Victoria din Mumbai, sau noua și superba Hauptbahn-
hof berlineză. În aceste extraordinare catedrale ale vieţii moderne, sectorul privat
funcţionează absolut perfect la locul său: în definitiv, nu există nici un motiv pen-
tru care chioșcurile de ziare sau cafenelele să fie administrate de stat. Oricine își
amintește de sandvișurile uscate, ambalate în plastic din cafenelele Căilor Ferate
Britanice va fi de acord că trebuie încurajată concurenţa în această zonă.

328
 Dar nu poţi administra trenurile la un mod competitiv. Căile ferate – la fel ca și
agricultura sau poșta – sînt o activitate economică și totodată un bun public esenţi-
al. În plus, nu vei avea un sistem de căi ferate mai eficient dacă așezi două trenuri pe
șină și aștepţi să vezi care este mai performant: căile ferate sînt un monopol firesc.
Oricît de neverosimil ar părea, englezii au instituit practic o astfel de competiţie în-
tre serviciile de transport cu autobuzul. Dar, desigur, transportul public este supus
următorului paradox: cu cît este mai performant, cu atît este mai puţin „eficient”.
Un autobuz care oferă servicii expres pentru cei care și le permit, dar evită
satele izolate, unde nu ar servi decît vreunui pensionar răzleţ, va aduce mai mult
profit proprietarului. Dar cineva – din administraţia centrală sau locală – tre-
buie să se ocupe și de serviciile locale ineficiente. În lipsa acestora, beneficiile pe
termen scurt de pe urma întreruperii furnizării acestui serviciu vor fi anulate pe
termen lung prin dezavantajele resimţite de comunitate în general. Prin urmare,
nu este de mirare că efectele transportului competitiv cu autobuzul – cu excepţia
Londrei, unde cererea este suficient de mare pentru a acoperi oferta – au fost
creșterea costurilor atribuite sectorului public, scumpirea abruptă a biletelor pînă
la un nivel suportabil pe piaţă și profituri frumoase pentru societăţile de trans-
port cu autobuzul expres.
Trenurile, ca și autobuzele, sînt înainte de toate un serviciu social. Oricine
poate administra o linie ferată profitabilă dacă tot ce ar avea de făcut ar fi să
manevreze expresurile de la Londra la Edinburgh, de la Paris la Marsilia, de la
Boston la Washington și înapoi. Dar cum rămîne cu legăturile feroviare către
și din locuri unde oamenii nu călătoresc decît ocazional cu trenul? Nimeni nu
va pune deoparte suficiente fonduri pentru a plăti costurile economice pe care
le-ar presupune astfel de servicii pentru momentele rare cînd ar putea fi utiliza-
te. Doar comunitatea – statul, guvernul și comunităţile locale – poate face acest
lucru. Cererea subsidiară va fi considerată întotdeauna ineficientă de un anumit
tip de economiști: desigur, ar fi mult mai ieftin să desfiinţeze șinele și să-i lase pe
toţi să se descurce cu mașina personlă.
În 1996, anul dinaintea privatizării Căilor Ferate Britanice, societatea s-a
mîndrit cu cele mai mici subvenţii publice pentru servicii feroviare din Europa.
În același an, francezii aveau planificată pentru căile lor ferate o rată de investiţii
de 21 de lire sterline pe cap de locuitori, italienii 33 de lire sterline, în timp ce
britanicii doar 9,4 lire sterline.4 Aceste diferenţe s-au reflectat direct asupra cali-
tăţii sericiilor furnizate de către fiecare sistem naţional. Ceea ce explică și de ce
reţeaua feroviară britanică a putut fi privatizată doar cu pierderi foarte mari, în
situaţia în care infrastructura era extrem de necorespunzătoare.
Diferenţele de investiţii ilustrează ceea ce vreau să spun. Francezii și italienii
au considerat multă vreme căile ferate ca făcînd parte din serviciile sociale. Ope-
rarea unui tren în zone izolate, oricît de ineficientă s-ar fi dovedit din punctul de
vedere al costurilor, susţinea comunităţile locale. Gara și serviciile pe care le oferă
sînt, astfel, simptomul și simbolul unei societăţi ca set comun de aspiraţii.

4
Pentru aceste date, vezi eseul meu „Twas a Famous Victory”, The New York Review, 19 iulie 2001.

329
 Am arătat mai sus că furnizarea de servicii feroviare în zone îndepărtate are o
logică socială, chiar dacă este „ineficientă” din punct de vedere economic. Aceas-
ta ridică, desigur, o întrebare fundamentală. Social-democraţii nu vor ajunge prea
departe dacă propun planuri sociale lăudabile, dar despre care ei înșiși admit că
ar costa mai mult decît alternativele. Am sfîrși prin a recunoaște calităţile servi-
ciilor sociale, a deplînge costul acestora și… a nu face nimic în această privinţă.
Trebuie să reconsiderăm instrumentele pe care le utilizăm în evaluarea costurilor
totale: sociale și economice în egală măsură.
Să vă dau un exemplu. Este mai ieftin să dai binevoitor de pomană săracilor
decît să le garantezi o serie completă de servicii sociale care le revin de drept. Prin
„binevoitor” subînţeleg filantropia preacuvioasă, ca iniţiativă privată sau inde-
pendentă, asistenţa dependentă de venit sub forma bonurilor de masă, ajutoarele
pentru locuinţe, subvenţiile pentru îmbrăcăminte și așa mai departe. Dar este ge-
neral cunoscut cît de umilitor este să te afli în rîndul celor care primește acest tip
de asistenţă. „Ancheta venitului” impusă de autorităţile britanice victimelor de-
presiei din 1930 este în continuare rememorată cu neplăcere și furie de generaţiile
mai în vîrstă5. Dimpotrivă, însă, nu este umilitor să fii beneficiarul unui drept.
Dacă ai dreptul la ajutor de șomaj, la pensie, indemnizaţie pentru dizabilitate,
locuinţă municipală sau orice alt tip de asistenţă furnizată public de drept, fără ca
nimeni să ancheteze sau să decidă dacă ai ajuns atît de jos încît să „meriţi” ajutor,
atunci nu te vei simţi umilit dacă beneficiezi de aceste servicii. Totuși, astfel de
drepturi și beneficii universale sînt scumpe.
Dar dacă am considera umilinţa în sine un cost pe care societatea trebuie să îl
plătească? Dacă am decide să „măsurăm” prejudiciul suferit atunci cînd oamenii
sînt înjosiţi de concetăţenii lor înainte de a primi minimumul necesar pentru via-
ţă? Cu alte cuvinte, ce-ar fi dacă am introduce în estimările de productivitate, efi-
cienţă sau bunăstare factorul de diferenţă dintre pomana umilitoare și beneficiile
de drept? Am ajunge poate la concluzia că furnizarea de servicii sociale universa-
le, asigurare de sănătate sau transportul public subvenţionat era de fapt o moda-
litate rentabilă de a ne atinge obiectivele comune. Un asemenea exerciţiu este de
la sine contestabil: Cum putem cuantifica „umilinţa”? Care este costul măsurabil
al privării cetăţenilor individuali de accesul la resursele municipale? Cît de mult
sîntem dispuși să plătim pentru o societate bună? Este neclar. Totuși, dacă nu ne
punem astfel de întrebări, cum putem spera că vom enunţa răspunsuri?6
Dar la ce facem referire atunci cînd vorbim despre o „societate bună”? Din
perspectivă normativă, am putea începe cu o „relatare” morală în care să ne situ-
ăm alegerile colective. O astfel de relatare s-ar substitui ulterior termenilor strict

5
Pentru rememorări similare ale umilitoarelor ajutoare, vezi The Autobiography of Malcolm X, New
York, Ballantine Books, 1987. Cu mulţumiri lui Casey Selwyn pentru a mi-o fi recomandat
6
Comisia Internaţională pentru Măsurarea Performanţei Economice și a Progresului Social, prezidată
de Joseph Stiglitz și consiliată de Amartya Sen, a recomandat recent o abordare diferită pentru
măsurarea bunăstării colective. Dar, în ciuda remarcabilei originalităţi a propunerii, nici Stiglitz
și nici Sen nu au mers dincolo de sugerarea unor modalităţi mai bune de evaluare a performanţei
economice, iar problemele neeconomice nu au fost suficient subliniate în raportul acestora. Vezi:
www.stiglitz-sen-fitoussi.fr/en/index.htm.

330
economici, care ne limitează discuţiile curente. Dar nu este ușor să ne definim
astfel scopurile generale.
În trecut, social-democraţia era incontestabil preocupată de problema binelui
și a răului: cu atît mai mult cu cît moștenise un vocabular etic premarxist pătruns
de aversiunea creștină faţă de extreme de bogăţie și venerarea materialismului.
Dar astfel de consideraţii erau adesea contracarate de interogaţii ideologice. Era
capitalismul condamnat? Și dacă da, a avansat vreo politică ipoteza dispariţiei
acestuia sau a riscului de a-i amîna dispariţia? Dacă era condamnat capitalismul,
atunci opţiunile politice ar fi trebuit gîndite dintr-o perspectivă diferită. Indife-
rent de răspuns, întrebarea generală viza mai degrabă viitorul „sistemului”, decît
valoarea sau eroarea inerentă a unei iniţiative anume. Astfel de întrebări nu ne
mai preocupă astăzi, cînd sîntem mai direct confruntaţi cu implicaţiile etice ale
propriilor alegeri.
Ce, mai precis, era ceea ce detestam în capitalismul financiar sau în „societa-
tea comercială”, așa cum se prezentau acestea în secolul al XVIII-lea? Ce intuim
ca fiind greșit în sistemul prezent și ce putem face în această privinţă? Ce anume
considerăm injust? Ce anume atentează la simţul decenţei atunci cînd ne con-
fruntăm cu un lobby fără limite al bogaţilor, pe spezele noastre, ale tuturor? Ce
am pierdut?
Răspunsul la aceste întrebări ar trebui formulat ca o critică morală a inadec-
vărilor unei pieţi fără reguli sau a unui stat iresponsabil. Trebuie să înţelegem
cum atentează la noţiunile noastre de justiţie și echitate. Trebuie, pe scurt, să re-
venim la regatul scopurilor. Aici social-democraţia nu ne ajută prea mult, dar
fiindcă propriul răspuns la dilemele capitalismului nu era decît o expresie tardivă
a discursului iluminismului moral aplicat la „întrebarea socială”. Problemele noa-
stre sînt destul de diferite.
Cred că intrăm într-o nouă epocă a certitudinii. Ultima perioadă de acest tip,
remarcabil analizată de Keynes în Consecinţele economice ale păcii (1919), a venit
după decenii de prosperitate și progres și o creștere radicală a internaţionalizării
vieţii: „globalizarea”, fără să fie încă numită așa. Conform descrierii lui Keynes,
economia comercială s-a răspîndit în lume. Comerţul și comunicarea accelerau la
un ritm fără precendent. Înainte de 1914, se generalizase ideea că logica schimbu-
lui economic pașnic va triumfa în faţa intereselor naţionale proprii. Nimeni nu se
aștepta ca toate acestea să se sfîrșească atît de neașteptat. Dar s-a sfîrșit.
Și noi am trecut printr-o perioadă de stabilitate, certitudine și iluzie de creștere
economică nelimitată. Dar toate acestea ţin de trecut acum. În viitorul previzibil
ne vom confrunta cu o nesiguranţă economică la fel de profundă ca și incertitudi-
nea noastră culturală. Sîntem categoric mai puţin încrezători în scopurile noastre
colective, bunăstarea ecologică sau siguranţa personală, decît în orice altă perioa-
dă de la cel de-al Doilea Război Mondial și pînă acum. Nu avem nici o idee despre
lumea pe care urmează să o moștenească fii noștri, dar nu ne mai putem iluziona
cu presupunerea că va semăna cu a noastră, într-un mod pozitiv.
Trebuie să revizităm modurile în care generaţia bunicilor noștri a răspuns
unor provocări și ameninţări similare. Social-democraţia în Europa, New Deal-ul

331
 și Great Society aici, în SUA, au fost răspunsuri clare la nesiguranţa și inechităţile
de la acea vreme. Puţini sînt, în Occident, cei care știu ce înseamnă să-ţi vezi
propria lume prăbușindu-se.7 Ne este greu să ne imaginăm prăbușirea definiti-
vă a instituţiilor liberale, dezintegrarea absolută a consensului democratic. Dar
tocmai o astfel de prăbușire a provocat dezbaterea Keynes-Hayek, care au generat
apariţia consensului keynesian și a compromisului social-democrat: consensul și
compromisul în care am crescut și a căror atractivitate a fost umbrită de însuși
succesul acestora. Dacă social-democraţia are vreun viitor, acesta nu poate fi decît
social-democraţia fricii.8
În loc să încercăm să recuperăm un limbaj al progresului optimist, ar trebui
să începem să ne familiarizăm cu trecutul recent. Prima îndatorire a revoltaţilor
radicali de astăzi este să reamintească publicului lor de realizările secolului XX și
să le prezinte consecinţele probabile ale impulsului nechibzuit de a le distruge.
Stînga, pentru a fi cît se poate de direct, are ceva de conservat. Pentru că
dreapta este cea care a moștenit înclinaţia modernistă de a distruge și de a inova
în numele vreunui proiect universal. Social-democraţii, de obicei cu un stil și
ambiţii modeste, trebuie să vorbească cu mai multă fermitate despre realizări-
le trecutului. Fondarea statului serviciilor sociale, construirea, în decursul unui
secol, a sectorului public, ale cărui bunuri și servicii reprezintă și promovează
identitatea colectivă și scopurile noastre comune, a instituţiilor sociale ca drept și
prevederea acestora ca datorie socială: acestea nu sînt succese neglijabile.
Faptul că aceste realizări nu au fost decît parţiale nu trebuie să ne tulbure.
Dacă nu am învăţat nimic altceva din secolul XX, trebuie măcar să fi înţeles că un
răspuns cît mai aproape de perfecţiune are consecinţe cu atît mai teribile. Îmbu-
nătăţirea nedesăvîrșită a unor circumstanţe nesatisfăcătoare este maximumul la
care putem spera și către care ar trebui, cel mai probabil, să tindem. Sînt unii care
nu au făcut altceva în ultimele trei decenii decît să încerce cu metodă să demonte-
ze și să destabilizeze exact aceste realizări: iar asta ar trebui să ne revolte mai tare.
Ar trebui, de asemenea, să ne îngrijoreze, fie și numai din precauţie: de ce ne-
am grăbit atît de tare să dărîmăm digurile ridicate cu atîta trudă de predecesorii
noștri? Putem fi atît de siguri că nu ne așteaptă nici un deluviu?
O social-democraţie a fricii este ceva pentru care trebuie să luptăm. Dacă am
abandona munca de un secol ar însemna că i-am trădat pe cei dinaintea noastră,
dar și generaţiile viitoare. Ar fi frumos – dar iluzoriu – să pretindem că social-
democraţia, sau ceva similar, reprezintă viitorul pe care ni-l imaginăm pentru noi
într-o lume ideală. Nu reprezintă nici măcar un ideal trecut. Dar printre posibi-
lităţile pe care le avem la dispoziţie în prezent, este mai bună decît orice altceva.
Pentru a cita gîndurile lui Orwell, din Omagiu Cataloniei, despre cele trăite în
Barcelona revoluţionară:

7
Desigur, cu excepţia Bosniei, ai cărei cetăţeni cunosc prea bine ce înseamnă o astfel de prăbușire.
8
Prin analogie cu „The Liberalism of Fear”, eseul pătrunzător despre inegalitate și putere politică
semnat de Judith Shklar.

33 2
 „Au fost multe pe care nu le-am înţeles și care, într-un fel chiar mi-au displă-
cut, dar am intuit imediat o stare de fapt pentru care merită să lupţi.”
Cred că este la fel de valabil pentru orice putem extrage din memoria social-
democrată a secolului XX.
New York University, 19 octombrie 2009
Traducere de Sanda Watt

(9 iunie 2011)

333
 B or i s K AGA R L I T SK Y
Boris Kagarlitsky (n. 1958). Autoprezentare: „Din anul 2007 sînt directorul Institu-
tului globalizării și mișcărilor sociale (IGSO), despre care se poate spune că este «cel
mai bun think tank de stînga» din Rusia – deoarece, este singurul, altul nu mai este…
Dar pînă în acel moment, pînă să devin director, am fost autor de cărţi samizdat,
deţinut politic, poștaș, deputat în Consiliul municipal al Moscovei, am fost arestat în
anul 1993 de către noua putere, deja anti-comunistă, am activat în mișcarea sindica-
lă, în sfera Academiei de Știinţe, am condus departamentul de politică al publicaţiei
Novaya Gazeta, ziarul de frunte al opoziţiei ruse. Începînd cu anii 2000, am scris
multe cărţi în limba engleză și rusă (chiar în această ordine, căci pînă la începutul
lui 2000 cărţile mele nu au fost editate în limba rusă). Amuzant este faptul că în
1982 mi s-a adus acuzaţia de «activitate anti-sovietică», iar în 1993 fusesem arestat
ca «apărător al puterii sovietice». Dar pot afirma că nu mi-am schimbat niciodată
convingerile, lucru care poate fi verificat prin alăturarea publicaţiilor mele din dife-
rite epoci. Mereu am pledat pentru democraţia socialistă, precum și pentru apărarea
intereselor clasei muncitoare.”

Libertatea este în pericol. Democraţia

are cîteva șanse de supravieţuire
S e poate ca viitorii istorici să aprecieze începutul secolului al XXI-lea ca fiind
o epocă a autoamăgirii și iluziei, asemănătoare în foarte multe privinţe cu
începutul veacului al XX-lea, cînd opinia publică era absolut convinsă de stabili-
tatea mondială, de triumful umanităţii și de valorile europene ale Iluminismului.
După el au urmat două războaie mondiale, revoluţii însoţite de războaie civile,
orînduiri totalitare și explozii de bombe atomice.
Începutul secolului al XXI-lea nu se caracterizează nici pe departe ca un veac
al credinţei în umanism și în valorile Iluminismului, acestea par naive din pers-
pectiva conștiinţei dominante (atît a maselor, cît și a elitelor). Specifică pentru
epoca noastră este convingerea, nu mai puţin profundă, a triumfului iminent al
ordinii globale și a extinderii ubicue a pieţei libere. Pînă și numeroșii critici ai
acestei ordini și adversari ai stihiilor pieţei libere au adoptat la începutul anilor
2000 opinia că această evoluţie este una ireversibilă și inevitabilă. Chiar și criza
ecologică, ameninţînd să pună sub semnul întrebării temelia civilizaţiei noastre,
a fost percepută ca ceva îndepărtat și de circumstanţă, despre care trebuie să ne
amintim mai degrabă ca de o problemă morală și nu ca de un semn de alarmă cît
se poate de real. Răspunsuri nesatisfăcătoare pot constitui fie utopiile frumoase,
în contrast de efect cu vulgaritatea lumii burgheze, fie diversele planuri de rafi-
nare democratică a societăţii, prin îndreptarea și „însușirea” de către popor a noii
realităţi social-economice globale. În sfîrșit, o variantă utopică periferică, atît de
la modă în Rusia, este și utopia unui despotism naţional rafinat, care amesteca
necesităţile ordinii burgheze cu un patriotism profund și cu o grijă părintească
pentru cei „neputincioși”, care pot fi îndopaţi sau căsăpiţi, dar neapărat în acord
cu tradiţia istorică.
33 4
 Ordinea socială și politică de astăzi a luat naștere în anii ’80, chiar dacă atunci
nici măcar cei care erau de parte schimbării n-au conștientizat, poate, adevăra-
tele ei proporţii la scară globală. Degradarea accentuată a blocului sovietic a dus
treptat la transformarea lumii bipolare, divizată în funcţie de două sisteme, într-
o ordine mondială unipolară, în care domnește capitalismul absolut. Burghezia
occidentală și-a dat seama că a început să cîștige războiul rece încă pe la începutul
anilor ’70. Aceste schimbări globale nu s-au petrecut fără urmări în sînul societă-
ţii Occidentului, cînd „moda de stînga” de la sfîrșitul anilor ’60 - începutul anilor
’70 a fost înlocuită de un curent neoconservator și neoliberal. Tendinţele ideologi-
ce reflectă procesul schimbărilor care au loc la un nivel mult mai profund. Statul
social este expus unei demontări treptate, însă metodice.
Starea predominantă din societatea de la începutul secolului al XXI-lea poate
fi caracterizată foarte bine cu expresia lui Christopher Lash, de „revoltă a elitelor”.
Procesul acesta se lovește în permanenţă de împotrivirea maselor, el încetinește
periodic și în unele ţări chiar ia o întorsătură în sens invers, însă la nivel global își
croiește drumul în mod constant. Dereglementările care au loc exonerează marile
concernuri de controlul statului, ceea ce duce la o lipsă totală de responsabilitate
nu doar în relaţia lor cu funcţionarii, dar și în relaţia cu cetăţenii. Probleme care
înainte erau considerate social-politice și reveneau dezbaterii din cadrul organe-
lor reprezentative ale puterii, se transformă, pe măsura dezvoltării privatizării,
în sferă a „economiei pure” și sînt evacuate complet de sub jurisdicţia reprezen-
tanţilor poporului. Ceea ce înainte putea fi decis prin vot, acum e lăsat la mila
„mîinii nevăzute a pieţei”. Dar în practică, se-nţelege, deciziile sînt luate nu de
vreo „mînă nevăzută”, ci de oameni cît se poate de reali, poziţionaţi la conducerea
marilor companii, însă despovăraţi de orice fel de responsabilitate în relaţia lor
cu cetăţeanul. În esenţă, ceea ce vedem este conservarea și menţinerea verticalei
birocratice a controlului și puterii, însă acum deposedată de cea mai mare parte a
elementelor sale democratice.
Locul responsabilităţii sociale este preluat, în cel mai bun caz, de „transparen-
ţa” comercială, care presupune accesul la informaţie, dar nu al tuturor oamenilor, ci
exclusiv al persoanelor interesate – acţionari, parteneri de afaceri ș.a.m.d. La rîndul
său, în calitate de subiect al adoptării deciziilor economice, cetăţeanul este înlătu-
rat de către acţionar. Ideologia democraţiei capitalului presupune transformarea
tuturor sau aproape a tuturor în acţionari, parteneri de afaceri sau investitori, ceea
ce în perspectivă – cel puţin în Occident – duce la un soi de cultură a pseudo-cetă-
ţeniei corporative. Prin fonduri de pensie, investiţii private, cumpărare de acţiuni
și obligaţiuni, cetăţeanul se leagă de lumea corporativă prin mii de fire invizibile,
chiar dacă, în același moment, realizează că noua lui legătură cu corporaţiile nu e
conformă cu principiile sale, iar practica acesteia nu are nimic în comun cu fosta
legătură socială între sine și statul democratic. Principiul democratic presupunea
simplitate, onestitate și egalitate. Cea mai mare parte a procedurilor era directă
– alegeri, referendumuri, dezbateri publice. Chiar și atunci cînd democraţia repre-
zentativă prevedea delegarea autorităţii, ea nu presupunea înstrăinarea de fapt a
cetăţenilor de drepturile lor în folosul „reprezentanţilor poporului”.

335
 Pseudo-cetăţenia corporativă, în schimb, presupune inegalitatea matematică.
Egali între ei nu sînt oamenii, ci banii. În consecinţă, oamenii sînt inegali din
principiu, în funcţie de cum sînt reprezentaţi în sistem prin cantităţile de bani de
care dispun. Dar asta nu-i singura diferenţă. În condiţiile ierarhizării extreme a
structurilor corporative și în cele ale complexităţii relaţiilor dintre participanţii
la procesul economic și schimbările permanente ale factorilor de piaţă, acţionarul
privat nu este numai incapabil de punerea în practică a propriilor dorinţe (aceas-
tă posibilitate îi lipsește adesea și cetăţeanului în cadrul democraţiei), dar el nu
este capabil nici măcar să evalueze ceea ce se întîmplă, să ia o decizie, să obţină
evaluări și poziţii.
Liberalizarea economică a creat pentru corporaţii posibilitatea de a se lansa
la nivel mondial, la o scară fără precedent pînă în atunci. Au apărut corporaţiile
transnaţionale. Fără discuţii, capitalul a tins către internaţionalizare încă de la bun
început. În secolul al XIV-lea, băncile italiene aveau filiale în Londra și în orașele
din Flandra, companiile din Moscova făceau afaceri cu regina Angliei, Elisabeta, și
cu ţarul Ivan cel Groaznic, iar dinastia Stroganovilor deţinea un birou în Amster-
dam încă din veacul al XVII-lea. Însă companiile transnaţionale nu-și limitează
activitatea la scara mondială, ele încearcă în mod cît se poate de direct să stabi-
lească regula jocului, poziţionîndu-se deasupra instituţiilor democratice, aflate în
niște cadre naţionale „învechite”. În tot cazul, noua ordine, care pune companiile
transnaţionale la același nivel cu legea și chiar mai presus de lege, nu s-a constituit
cu de la sine putere, ci a fost rezultatul unui travaliu coerent și pe deplin conștient al
elitelor politice la nivelul statelor naţionale. Revanșa elitelor conducătoare în relaţia
cu masele, obţinînd numeroase – din punctul de vedere al superiorilor – concesii, s-
a desfășurat pe trepte și a luat forma destabilizării, a anulării controlului de capital
și a internaţionalizării factorului decizional. Mai ales ultima formă însemna că cele
mai importante decizii trebuie adoptate la un nivel la care nu pot ajunge instituţiile
de stat sub ascultarea populaţiei, dar nici societatea civilă. Dar asta nu înseamnă că
elitele naţionale și birocratice de stat sînt excluse din procesul decizional. Ele sînt
cu atît mai conectate la acest proces! Activitatea lor se desfășoară în contul inter-
acţiunii informale cu elitele corporative, pe noile platforme „supranaţionale”, adică
acolo unde se află în afara controlului civil și a responsabilităţii.
Paradoxul începutului de secol XXI poate fi formulat în felul următor: stat
slab – guvernare puternică. Puterea – ca sistem de constrîngere a minorităţii în
raport cu majoritatea – nu are nimeni de gînd să o lase din mîini și să o abroge ori
să o atenueze. Se abrogă numai responsabilitatea.
Demontarea mecanismului participării civile, în pofida a ceea ce ne prezintă
știinţele politice tradiţionale, nu mai este însoţită astăzi de suprimarea libertă-
ţilor individuale, de instituirea cenzurii, îngrădirea dreptului la mobilizare sau
la represiuni individuale. Legătura dintre libertate și democraţie, atît de evidentă
pentru gînditorii veacului al XVIII-lea și al XIX-lea, e astăzi sfărîmată. Societatea
se dezvoltă în cadrele libertăţii, însă în preajma corpului muribund al democraţiei.
Prăbușirea Uniunii Sovietice și fondarea instituţiilor politice liberale din Rusia – ce
altă dovadă a triumfului libertăţii mai vreţi? Numai că instituţiile liberale din Ru-

336
sia (dacă e să dăm crezare intelectualilor) nu sînt funcţionale. Sau nu funcţionează
așa ca în Occident. Sau, dacă e s-o spunem de-a dreptul, funcţionează exact ca în
Occident, dar nu așa cum le-ar plăcea intelectualilor. Dacă admitem drept criteriu
al democraţiei existenţa sistemului pluripartit și a unei opoziţii legale, atunci la noi
toate sînt nemaipomenit de în regulă. În toată lumea se urmărește același progres.
Chiar și în interiorul celor mai rigide regimuri represive, care-și omoară sistematic
subiecţii pentru cea mai mică vină sau fără nici un motiv în genere, arareori se mai
ia astăzi cîte o decizie care să interzică formal partidele de opoziţie și să le bage
liderii în pușcărie. Niciodată nu am avut atîtea guverne în lume care să-și obţină
mandatele în baza alegerilor competitive și cu participarea opoziţiei. Și cu toate
acestea, cu greu vom mai găsi în istorie o perioadă în care alegerile să aibă un rol
atît de neînsemnat, iar populaţia să le trateze cu un cinism atît de pe faţă.
Se-nţelege că în diferite ţări, nivelul degradării instituţiilor democratice ocu-
pă un loc diferenţiat. Iar intelectualii, care stau și deplîng practicile nedemocra-
tice ale instituţiilor Patriei noastre, ar trebui să privească mai cu atenţie Uniunea
Europeană, unde structurile birocratice și elitele politice își creează prin eforturi
sistematice platforme locale, completamente despovărate de controlul alegători-
lor. Responsabilitatea comună care ia naștere la acest nivel blochează orice ten-
tativă de a revizui deciziile adoptate, chiar dacă acestea se află în contradicţie
flagrantă faţă de opinia majorităţii copleșitoare a populaţiei. În timp ce deciziile
în sine nu sînt decît o sumă a discuţiilor de culise ale oligarhiei birocratice și ale
lobbiștilor businessmeni.
Invocarea „opiniei publice” și a „majorităţii paneuropene” devine astfel un
argument constant și, uneori, o formă de șantaj prin care autorităţile exercită pre-
siune morală asupra cetăţenilor, deposedîndu-i de iniţiativa politică și obligîndu-i
să renunţe la suveranitate. Pluralismul partinic s-a transformat și el demult într-o
ficţiune. Diferenţele dintre partide le mai sînt clare doar politologilor, dar nici
măcar lor. Legătura dintre partid și susţinătorii săi este, în cel mai bun caz, ca
aceea dintre suporteri și echipa „lor” sportivă.
„Responsabilitatea comună mînjește precum funinginea”, scria cîndva Ilia
Kormilţev. El spunea asta despre sistemul sovietic. Dar, vai, asta poate fi spus cu
mare succes și despre așa-zisa democraţie liberală de astăzi.
Așa stînd lucrurile, îndepărtarea maselor de instituţiile politice nu e numai
o dovadă a fragilităţii potenţialului democratic al societăţii, ci, dimpotrivă, îi și
argumentează forţa. Oamenii nu mai cred în democraţie nu pentru că le-ar plăcea
să trăiască în tiranie, ci pentru că înţeleg că, de fapt, nu e vorba de nici o democra-
ţie, totul e minciună, ficţiune, bătaie de joc.
Cu toate acestea, vidul de încredere care domnește în jurul instituţiilor demo-
craţiei formale poate fi suprimat nu doar prin iniţiativele populare progresiste, ci
în aceeași măsură prin răspîndirea unor mișcări reacţionare. Alegătorii răspund la
ceea ce se întîmplă printr-un spor de apatie, care, cu toate acestea, e perturbată din
cînd în cînd de apariţia noilor forţe politice, ce provoacă establishment-ul în între-
gul său. Dar aceste forţe se dovedesc a fi, de cele mai multe ori, mai degrabă popu-
liste, de neodreapta și neofasciste decît de stînga sau progresiste, sau democratice.

337
 „Alternativa” de neodreapta s-a transformat deja în realitate pentru un șir în-
treg de ţări europene. Drept dovadă putem invoca alegerile din Austria, unde ex-
trema dreaptă a acumulat în 2008 o cifră de 29% din voturi, devenind dacă nu cea
mai solidă, atunci, fără discuţii, cea mai dinamică forţă politică din stat. Putem
observa creșterea bruscă a influenţei neodreptei de-a lungul anilor 2000 în cîteva
regiuni din Germania, din Olanda, Italia, dar și din alte ţări. Popularitatea unor
astfel de idei se află într-o creștere constantă în ţările Europei de Est, mai ales că
acolo ele au pătruns în „mainstreamul” ideologic, schimbînd perspectiva noastră
asupra ceea ce înseamnă acceptabil și inacceptabil într-o „societate decentă”.
Fascismul este progenitura pieţei libere. El revine odată cu nemulţumirea
crescîndă a progeniturilor pieţei libere. Criza modelului contemporan al capi-
talismului, răspîndindu-se în întreaga lume pe la mijlocul lui 2008, a chestionat
problema și mai acut. Căci, la final, costurile pieţei libere vor trebui resuscitate cu
intervenţia statului. Și cu cît mai „liberă”, mai necontrolată și mai negestionată a
fost piaţa în decursul perioadei precedente, cu atît mai grea, mai masivă și mai
dură va trebui să fie intervenţia statului care să-i corecteze rezultatele.
Pe fondul crizei, statul naţional se dovedește a fi dintr-o dată singurul fun-
dament posibil și indispensabil pentru redresarea economiei. Dar aici apare o
întrebare, și anume, ce fel de stat va fi acesta, bazîndu-se pe care principii și în
interesul cui va pune el în practică această intervenţie? Experienţa Marii Depre-
siuni a arătat că răspunsul adus crizei poate veni atît din partea progresismului
liberal al „noului curs” al lui F. D. Roosevelt, cît și a politicii „Frontului Popular”,
sau, dimpotrivă, a totalitarismului fascist.
Criza începutului de secol XXI ameninţă să fie nu mai puţin mondială,
durabilă și severă decît Marea Depresiune din anii 1929-1932. Mai rău, criza
financiară globală din anul 2008 a depășit deja indicii crahului pieţei din 1929,
după cum și măsurile de salvgardare prin naţionalizarea instituţiilor financia-
re, adoptate de guvernele din întreaga lume – din Rusia și pînă în SUA – s-au
dovedit a fi fără precedent. Aceste măsuri au scos totodată la iveală nu doar
importanţa și indispensabilitatea intervenţiei statului, dar și absenţa totală a
mecanismelor de control civil asupra acţiunilor statului. În aceste circumstanţe,
naţionalizarea economiei servește aceleași scopuri și interese ca și mai înainte
– deznaţionalizarea. Cu alte cuvinte, e vorba de salvgardarea elitelor corpora-
tive pe seama societăţii. De data aceasta, e vorba de a le salva de ele însele, mai
exact – de rezultatele activităţii lor, dar esenţa socială a politicii nu se schimbă
cu nimic prin asta. Întrebarea cheie care se pune în faţa viitoarelor democraţii
vizează natura socială (în sens larg, de clasă) a puterii. Puterea de stat se încă-
păţînează să se prezinte pe sine ca o structură exclusiv tehnică, menită să pună
în practică măsurile „obiectiv necesare” în cadrele unei „game restrînse de po-
sibilităţi”. Dezbaterea comportă un nivel minimal, sensul obiectiv al măsurilor
adoptate nu este pus în discuţie.
Dar criza e o călăuză bună. Ea obligă oamenii să-și pună întrebări. Iar dacă la
sfîrșitul crizei noi încă nu vom vedea triumful tiraniei, ci reinstaurarea democra-
ţiei, asta se va întîmpla din cauza luptei statului pentru politica economică.

338
 Ne place sau nu, omenirea pătrunde într-o nouă epocă a conflictelor, a cri-
zelor și revoluţiilor, de-a lungul căreia vom putea urmări distrugerea celei mai
însemnate părţi a lumii cu care ne-am obișnuit și apariţia alteia noi. Colapsul
regimurilor comuniste din anii 1989-1991 nu a fost sfîrșitul evoluţiei politice con-
temporane, ci doar sfîrșitul istoriei veacului al XX-lea.
Triumful democraţiei și al libertăţii nu deţine absolut nici o garanţie, mai
mult, el e cît se poate de problematic. Formula Rosei Luxemburg, „socialism sau
barbarie”, capătă în zilele noastre o actualitate rău prevestitoare, mai ales pe fun-
dalul demoralizării rușinoase a susţinătorilor socialismului și, într-un sens mai
larg, a mișcării de stînga.
Cu toate acestea, chiar dacă libertatea noastră viitoare se află sub un mare
semn de întrebare, ne rămîn destule motive să credem în ea și să nu ne pierdem
speranţa. Perspectivele democraţiei sînt controversate, vagi, dar ele există. Criza
a creat noi pericole, a deschis noi posibilităţi, dar cel mai important – ne-a impus
un regim al responsabilităţii fără precedent. Nu doar că sîntem obligaţi să rostim
neîntrerupt descîntecul angajamentului nostru la valorile libertăţii, ale Iluminis-
mului și dreptăţii sociale, ci să și acţionăm zi de zi, apărîndu-le și întărindu-le.
În finalul lui Faust, Goethe a pus în gura eroului său celebrele cuvinte: „Nu-
mai acela-i vrednic de viaţă și de libertate, care în fiecare zi se-avîntă în luptă
pentru ele.” Esenţial aici nu este viaţa sau libertatea în sine, ci faptul că ele vor
trebui protejate în permanenţă, fără pic de odihnă.
În asta constă principiul de bază al democraţiei, în jurul căruia se dă lupta
vremurilor noastre.
Traducere de Igor Mocanu

(16 mai 2011)

339
 A lex a nder K IOS SEV
Alexander Kiossev (n. 1953). Este unul dintre cei mai importanţi autori bulgari de
astăzi, scrierile sale bucurîndu-se de un real impact și în ţările vestice, unde este in-
vitat să ţină prelegeri și să publice. El este autorul conceptului de „auto-colonizare”,
un termen intrat in jargonul știinţelor sociale, menit să exprime atitudinea est-euro-
penilor în raport cu „Vestul” atît după căderea comunismului, cît și, mai amplu, pe
parcursul modernităţii.

Oximoronul normalităţii
N ormal” este unul dintre acele cuvinte ce nu par să aibă nevoie de vreo defi-
niţie – sensul său pare a fi de la sine înţeles. În plus, dată fiind extraordinara
varietate pe care-o întîlnim în utilizarea sa, condiţiile necesare pentru formula-
rea unei definiţii viabile – rigurozitatea conceptuală și claritatea articulării se-
mantice – sînt departe de-a putea fi îndeplinite: spunem că rutina noastră zilnică
este „normală”, dar ce este, mai exact, această „rutină zilnică”? Rutina zilnică de
la Roma diferă considerabil de cea dintr-un sat african, care, la rîndul ei, diferă
de cea de la Valparaiso. „Așa ceva e normal pentru Liban”, spunea un taximetrist
intervievat la știrile matinale de la CNN pe data de 21 septembrie 2007. Se referea
la asasinarea unui parlamentar.
La începutul tranziţiei, în ţările Europei de Est, „normalitatea” era un soi de
reverie democratică: programul ce-și propunea depășirea moștenirii comuniste și
atingerea statutului de „stat normal” s-a bucurat de aprobarea aproape unanimă a
forţelor politice. În 1991, în Bulgaria, Uniunea Forţelor Democrate (UFD, opoziţia
democrată împotriva fostei guvernări comuniste a lui Andrei Lukanov) a cîștigat
alegerile cu sloganul „înapoi la normalitate” („întoarcerea la normalitate”). Toţi
filosofii și jurnaliștii epocii post-sovietice erau conștienţi de fantastica energie so-
cială a cuvîntului: „«Revoluţia către normalitate» este metafora esenţială a anului
1989”1. Conservatorii vorbeau chiar de o „contrarevoluţie a normalităţii”.
Șaptesprezece ani mai tîrziu, cînd „normalizarea” a ajuns să pară un fapt îm-
plinit, sîntem obligaţi să ne punem cîteva întrebări. De ce era cuvîntul „normal”
atît de aproape de inimile est-europenilor? În ce relaţie se află sensul pe care l-a
căpătat în contextul perioadei de tranziţie din estul Europei cu celalalte instanţieri
ale sale de-a lungul istoriei? Existau cumva contradicţii ascunse în acest program
de „normalizare”? O istorie conceptuală (Begriffsgeschichte)2 a cuvintelor „normal”
și „normalitate” e una dintre metodele posibile de a răspunde la aceste întrebări.

1
K. Hartung, „Der Intellektuelle als Held”, Die Zeit, 9.11.1990.
2
Potrivit lui Reinhart Koselleck (vezi „Begriffsgeschichte and Social History”, in Future Past. On
Semantics of Historical Time, translated by Keith Tribe, Cambridge, Massachusetts, and London,
England, MIT Press, 1985, pp. 73-92), „[…] puterea autonomă a cuvintelor fără a căror utilizare
acţiunile și pasiunile umane de-abia dacă ar putea fi trăite și, mai mult ca sigur, n-ar putea fi făcute
inteligibile”. (p. 73) Koselleck mai scrie și că „din aceasta rezultă o presupoziţie metodologică mi-
nimală, și anume că orice conflict politic sau social din trecut trebuie să fie interpretat și dezvăluit

340
 Remarcabil este, însă, faptul că în ciuda diverselor valuri de patriotism ling-
vistic și a cenzurării de către puriști a cuvintelor străine, cuvintele de origine
latină „normă” și „normal” sînt prezente în toate cele trei mari grupuri de limbi
europene: germanică, romană și slavă. „Normal” este utilizat chiar și în maghiară
și finlandeză, limbi ce aparţin unei familii extrem de rare, non-europene. În-
tre limbile europene, se pare că numai greaca modernă utilizează un alt cuvînt
pentru normal (Kannoniko). Potrivit dicţionarelor, aceste cuvinte au pătruns în
limbile europene cam în aceeași perioadă – în mare, între 1810 (primele atestări)
și 1850 (deja în limbajul curent).3

prin intermediul propriilor sale limite conceptuale și în termenii uzanţelor lingvistice anterioare,
împărtășite de înșiși agenţii participanţi”. (p. 79) Prin urmare, Begriffgeschichte este „o metodă
specializată a criticii surselor, ce ia în considerare utilizarea terminologiei relevante elementelor
sociale și politice în chestiune, axîndu-se îndeosebi pe analiza expresiilor centrale cu conţinut so-
cial și politic aparţinînd grupurilor studiate”. (p. 79) Și continuă: „Un concept nu este doar un in-
dicator al relaţiilor pe care le tratează, ci și un factor integrant al acestora. Fiecare concept stabilește
un orizont specific unei anume experienţe potenţiale sau teorii posibile, prin aceasta, trasîndu-i
și limitele.” (p. 84) Potrivit programului de cercetare al Begriffgeschichte întrebările relevante sînt
următoarele: Este conceptul în uz? Sensul său este subiect de dispută? Care este spectrul social al
uzului său? În ce contexte apare termenul? De cît timp este în uzul comun? Care sînt valenţele ter-
menului în structura vocabularului politic și social? Cu ce termeni se suprapune și către care alţii
converge în decursul timpului? E limpede din aceste întrebări că prezentarea sensului conceptului
a fost intenţionată încă de la început ca implicînd plasarea acestuia în cadrul unei ierarhii de sens,
efectul cumulativ al lexiconului fiind acela de-a elucida o reţea complexă de schimbări semantice în
interiorul căreia anumite concepte pot juca diverse roluri de-a lungul timpului. (pp. 73-92)
3
În faimosul Dictionary of the English Language, de Samuel Johnson (1755, publicat de W. Strahan)
nu există nici o intrare referitoare la „normă” sau „normal”. Potrivit Random House Webster’s Col-
lege Dictionary (New York, Random House, 2nd ed., 1997), intrarea în limbă a acestor cuvinte se
produce între 1815-1825, cînd a fost anglicizat latinescul „norma” – „regulă, model”. Oxford En-
glish Dictionary (Oxford, Clarendon Press, 2nd ed., vol. X, 1989) este mai exact: datează perioadele
de intrare în limbă a diferitelor sensuri ale cuvintelor „normă”, „normal” și ale derivatelor acestora.
Dicţionarul menţionează folosirea timpurie a termenului „normal” (încă de la 1650), însă cu sensul
său originar latin, de „rectangular, perpendicular”. Utilizarea lui ca adverb este la fel de timpurie,
de la sfîrșitul secolului al XVI-lea, însă rară și cu sensul de „regulat, frecvent”. Cu toate acestea,
în înţelesul său de „în conformitate cu, fără să devieze de la, sau cu nimic diferit de tipul comun”,
sau „standard, regulamentar, uzual”, cît și sinonimia dintre „normal” și „tipic” nu sînt semnalate
înainte de 1828; dicţionarul datînd utilizarea de masă a acestora de-abia începînd cu 1840. Intrarea
în limbajul comun a substantivului „normalitate” se face în aceeași epocă: „în condiţii normale
sau obișnuite” este datat în jurul anului 1850. „A normaliza” intră în engleză un pic mai tîrziu – în
jurul anului 1865 –, iar „normalizare” poate fi întîlnit chiar și la 1880. Situaţia nu diferă mult nici
pentru germană. Dicţionarul Duden (Deutsches Universal Wörterbuch, Manheim, Leipzig, Wien
Zürich, Dudenverlag, 1989) susţine ca Norm era deja prezent în mittelhoch Deutsch (1050-1350),
dar că era utilizat cu sensul său originar latin de Winkelmass (măsură unghiulară) și Regel (regulă);
dicţionarul fraţilor Grimm (Deutsches Wörterbuch, VII, von Jacob und Wilhelm Grimm, Hirtzel,
1854, bearbeitet von dr. Mathias von Lexer, Leipzig, 1889) înregistrează existenţa cuvîntului „nor-
mal”, însă nu menţionează sensurile sale de „uzual, comun, tipic” – ci pune accentul pe înţelesul său
vechi Als norm dienend, ihr gemäss; regelmässig [folosit ca regulă, potrivit regulii, regulamentar].
În limba germană, rădăcina „normă” este extrem de productivă, mai ales în cuvinte compuse pre-
cum Normalgewicht (greutate normală), Normalgrösse (mărime normală), Normalhöhe (înălţime
normală), Normalform (formă normală) etc. În cazul limbii franceze, situaţia este similară. Tresor
de la language française, Dictionnaire de la langue du 19 et du 20 siècle (tome 12, Paris, Gallimard,
1986) înregistrează sensurile habituel, frequent, etat normal (obișnuit, frecvent, stare normală) încă
din 1846. Celălalt dicţionar important francez, Le Robert (Dictionnaire de la language française,
tome 6, Le Robert, Paris, 1987) menţionează utilizarea timpurie a sensurilor tradiţionale geometri-
ce (1753) și a sensului verbe normale (verb normal) în jurul aceluiași an. Notează, de asemenea, și
apariţia sensului pedagogic în 1793: école normale (școală pedagogică). Cu toate acestea, sensurile
„uzual”, „tipic” și „comun” apar mai tîrziu – Le Robert le identifică în unele texte de-ale lui Balzac și

341
 Productivitatea morfologică a morfemului „normă” este remarcabilă: deriva-
te precum „normalitate”, „normativ”, „normal”, „a normaliza” pot fi întîlnite în
toate cele trei mari grupuri de limbi europene. Această productivitate este, în mod
clar, un simptom al proliferării de sensuri, nuanţe semantice și metafore: „nor-
mă”, „normal” și derivatele acestora par a fi „transferabile” unei palete largi de
zone ale vieţii și societăţii. De la începutul secolului al XX-lea, rădăcina „normă”
a pătruns în numeroase arii de studiu și în jargoanele lor. Potrivit OED4, „nor-
mal” are sensuri specializate în gramatică, pedagogie, fizică, chimie, metalurgie,
meteorologie, geologie, statistică și chiar și în botanică, unde se vorbește despre
„păduri normale” (în care arbori din toate clasele și de toate vîrstele ocupă arii
aproximativ egale); rădăcina este utilizată, firește, și în patologie și psihiatrie.
Cu toate acestea, stabilitatea semantică a sensului acestui termen nu este nici
ea cu nimic mai puţin remarcabilă. Alături de sensurile sale specializate, vechile
lexicoane cataloghează patru mari înţelesuri ale cuvîntului „normal” în vorbirea
curentă:5
– a se supune normelor, a urma regulile, regulat, regulamentar;
– obișnuit, firesc, frecvent, uzual, ordinar, moderat;
– standard, care nu deviază de la;
– raţional, sănătos, zdravăn;
Dicţionarele contemporane repetă aproape neschimbat această structură se-
mantică. Encliclopedia electronică a pachetului de programe „Word Office” 2003,
spre exemplu, oferă următoarea listă de sinonime pentru „normal”: obișnuit;
standard; regulat; ordinar; tipic; tradiţional; comun; mediu; natural; firesc; con-
venţional; antonim: anormal. În această enumerare, nuanţele semantice norma-
tive, descriptive, procedural-statistice și „biologice” coexistă în mod pașnic, fără
a fi tulburate de eventuale contradicţii. În fapt, cuvîntul „normal” se prezintă ca
o încrengătură semantică extrem de eclectică, dar acest eclectism este obnubilat
de aparenta sa „evidenţă” – de propria-i „normalitate”.
În pofida acestei stabilităţi, se poate observa o lentă deviaţie semantică a sen-
sului cuvîntului „normal”. În dicţionarele contemporane, înţelesul său normativ
(„a asculta de normă, a te supune regulilor”) face loc sensurilor sale predominant

în teoriile pozitiviste ale lui Auguste Comte dintre 1833 și 1850. Substantivul „normalizare” apare
în limba franceză încă din 1873. Dicţionarul limbii ruse al lui Vladimir Dall Tolkovyi slovar rusko-
go yazyka, Tom vtotoi, Izdanie tipografca I knigoprodavca M.O.Volfa, Moskva, St. Peterburg, 1881)
menţionează o parte a sensurilor moderne ale cuvîntului „normal” – uzual, regulamentar, lipsit de
extreme, urmînd regulile. Dicţionarele etimologice și istorice rusești remarcă unele apariţii tim-
purii ale cuvîntului „normal” (1784), dar cu sensul de „școală normală pentru profesori”. Potrivit
lui P.Y. Chernyih, Istoriko-Etymologicheskyih slovar sovremennogo ruskogo yazyka Moskva (Ruskii
yazyk, 1994), termenul „normal” apare în rusă încă din 1804 (împrumutat din limba germană). În
dicţionarul bulgar al lui Hristo G. Danov (1868), cuvîntul „normalen” (normal) apare cu sensul „as-
cultînd, urmînd regula, regulamentar, uzual, sănătos”; cu toate acestea, în celălalt mare dicţionar al
limbii bulgare (Naiden Gerov, 1895-1904) cuvintele „normă” și „normal” nu sînt prezente – limpede
fiind că pentru urechile silitorului și patriotului nostru lexicograf ele încă sunau ca niște „cuvinte
străine”.
4
The Oxford English Dictionary, 2nd ed., Oxford, Clarendon Press, vol. X, 1989.
5
Vezi notele 3 și 4.

34 2
descriptive, cum ar fi „obișnuit”, „ordinar”, „tipic”, „regulamentar”, „comun” și
„convenţional”. În plus, chiar și în cazul unor sensuri precum „standard” și „re-
gulamentar”, nuanţele normative sînt slabe: aceste definiţii se referă mai degrabă
la proceduri tehnice de măsurare și ordonare decît la norme religioase sau morale.
E ca și cum „norma” din „normal” ar fi pe cale de dispariţie.6
Să fi modificat cuvintele „normal” și „normalitate” „limitele conceptuale”
(Koselleck)7 ale populaţiilor europene între 1810 și 1850? Cred că este foarte pro-
babil ca „normal” și derivatele sale să fi contribuit la un proces de lungă durată
ce a condus, într-un final, la apariţia unei noi ordini morale.8 Virtuţile, legile și
decretele „de drept divin”9 au fost înlocuite treptat de o imaginaţie sociologică
predominantă ce opera cu tendinţe generale și norme „statistice”. Ceea ce însem-
na înlocuirea noţiunii morale creștine de viaţă pioasă cu ideea de conformare la
comportamentul de masă „tipic”10, „normal”; normele divine au fost înlocuite cu
unele lumești, descriptive.
Remarcabil este faptul că aceste schimbări lexicale s-au produs în același
timp cu procesele revoluţiei industriale, tehnologizării, birocratizării și modi-
ficării structurii de putere din interiorul societăţilor europene moderne. Opera
istorică și filosofică a lui Michel Foucault acordă o atenţie deosebită acestui vast
transfer de putere de la suveranitatea monarhului către o reţea anonimă de mi-
croputeri tehnologice și instituţionale menite a interveni în cele mai intime spaţii
ale indivizilor. Politica de populaţie a transformării individului în subiect era, în
esenţă, un proces de disciplinare și „normalizare”. În textele lui Foucault, cel din
urmă termen desemnează practici instituţionale uzuale de clasificare și spaţia-
lizare, însoţite de sancţiuni sistematice, exerciţii repetitive, controlul abaterilor
și „domesticirea” corpurilor „normale”. Toate aceste practici presupun existen-
ţa unui cîmp taxonomic de diferenţiere reglementat raţional în care erau situaţi

6
Poate că unul dintre motive este apariţia termenilor specializaţi „normativ” și „normativitate”, ce
diferă în mod clar de „normal” și „normalitate”. Însă, spre deosebire de „normal”, sau „normalita-
te”, aceste cuvinte sînt rareori utilizate într-un context cotidian, fiind, mai degrabă, adaptate unui
context legal sau filosofic (etic).
7
Reinhart Koselleck, op. cit., p. 79.
8
Pentru conceptul de „nouă ordine morală” – o ordine socială în care indivizii trăiesc în virtutea
cooperării și a serviciilor mutuale, și nu în vederea devoţiunii faţă de divinitate – , vezi Charles
Taylor, Modern Social Imaginaries, Durham and London, Duke University Press, 2004.
9
În contrast cu această ideologie modernă a normalităţii, în limbile antichităţii sau în culturile pre-
moderne, nu pot fi întîlnite concepte care să corespundă întru totul sensului de „normalitate”. În
greaca veche, spre exemplu, erau utilizate două cuvinte cu un înţeles similar: metron (măsură) și
physis (natură). Ele reprezentau o formă de evaluare pozitivă: kata metron dran însemna „el/ea ac-
ţionează așa cum se cuvine, potrivit dreptei măsuri/situaţiei”. Metrios legein însemna că respectivul
vorbește exact cît și cum se cuvine. Iar kata physin dran se traducea prin „a te comporta potrivit
naturii” (atît a naturii umane, cît și a lucrurilor însele). Exemplele fac cît se poate de clar faptul că, în
cultura antică, uzul unor cuvinte similare cuvîntului „normal”, presupuneau întotdeauna o normă
(lege) metafizică, cosmică sau divină. Antonimele unor cuvinte precum metron și physis nu erau
simple „devieri” (cum se întîmplă în cazul „anormalului”), ci adevărate distorsiuni ale „măsurilor”
divine, ce constituiau o provocare la adresa zeilor și a esenţei numerice a cosmosului, ducînd la mî-
nia zeilor și la catastrofe umane și cosmice (hubris). (Pentru această observaţie, ţin să-i mulţumesc
eruditului filolog clasicist bulgar dr. Nikolay Gotchev.)
10
Frank Kermode descrie o mutaţie similară în sensul cuvîntului „tipic”, petrecută în aceeași perioa-
dă; vezi Frank Kermode, The Classic, London, Faber & Faber, 1975.

343
 (sau, mai degrabă, produși sau „disciplinaţi”) „subiecţii normali” și populaţiile
sănătoase. Cîmpul avea limitele sale naturale: „deviaţiile” de la „normalitate” și,
dincolo de acestea, „anormalul”.11 În esenţă, revoluţia conceptuală ce s-a produs
între sfîrșitul secolului al XVIII-lea și jumătatea celui de-al XIX-lea a constat în
înlocuirea tacită a unor concepte precum „păcat și virtute” cu altele, precum
„normalitate și devianţă”.
Cu toate acestea, cuvintele „normal” și „normalitate” (cît și antonimele lor –
„anormal” și „devianţă”) nu au dezvăluit adevăratele mecanisme de microputere
ale acestui proces, ci, dimpotrivă, l-au făcut invizibil. Nuanţe moderne, „mai pu-
ternice”, cum ar fi „disciplină”, „represiune”, „putere” și „clasificare administrati-
vă” au fost eliminate din cîmpul semantic al cuvintelor „normal” și „normalitate”,
ce prezentau normele impuse și tehnicile de normalizare represive și productive
ca pe ceva ce nu erau: rutiniere, larg răspîndite, automate, obișnuite, banale. Cu
alte cuvinte, „normal” și „normalitate” proiectau asupra unor procese noi niște
imagini vechi (chiar antice) ale conformitaţii: din întîiul moment al pătrunderii
sale în limbile europene moderne, unul dintre principalele înţelesuri ale cuvîntu-
lui „normal” a fost arhaicul său sens de „cum fac oamenii de obicei”.
O altă trăsătură a cuvîntului „normal” – nuanţa sa de „natural” – a contribuit
și ea la această invizibilitate. În viziunea mecanicisă și pozitivistă asupra lumii
specifică secolului al XIX-lea, natura nu mai era o creaţie a divinităţii, ci o entitate
autosuficientă și atotcuprinzătoare, cu regularităţi și „legi” proprii. În secolul al
XIX-lea exista deja o îndelungată tradiţie a „naturii” și „naturalului” – semna-
lăm, în trecere, concepte precum „natura umană”, „condiţia naturală a omului”,
„legea naturală” și alte sloganuri filosofice ale secolelor XVII-XVIII. Astfel, me-
tafora biologică „natural” desemna un fel de status-quo anonim și incontestabil,
învestit cu energii spontane și o ordine vie autosuficientă (însă una imanentă,
nu transcendentă). „Domesticirea” corpurilor moderne, construcţia subiecţilor
și a populaţiilor, a fost ascunsă în spatele unor imagini ale uzualului, normalului
și naturalului: procesul a devenit unul neproblematic și de la sine înţeles. Noua
manieră de uz a unor cuvinte precum „normă” și „normalitate” a ascuns aspectele
tehnologice și coercitive ale însuși procesului pe care îl descria (normalizarea).
Luînd în considerare toate aceste detalii lexicografice, pragmatice, semna-
tice și contextuale, se poate susţine că, între 1810 și 1850, în Europa s-a produs
un soi de colonizare conceptuală. Cuvintele „normal” și „normalitate” (alături
de nenumăratele lor derivate) au cucerit cîmpurile de specialitate ale știinţei și
tehnologiei, dar și pe cel al vieţii cotidiene: agresiva, „de la sine înţeleasa” fami-
lie de cuvinte a străpuns barierele lingvistice, luptînd cu purismele, jargoanele
profesionale și uzanţele, modificînd orizontul de așteptări și limitele conceptuale

11
Pentru înţelesul conceputului de „normalizare” la Foucault, vezi Abnormal: Lectures at the Collège
de France, 1974-1975; editat de Valerio Marchetti și Antonella Salomoni, New York, Picador, 2003.
(Citez traducerea bulgară a Evgeniei Grekova, Sofia, LIK, pp. 66-68); Discipline and Punish: The
Birth of the Prison, translated by Alan Sheridan, New York, Vintage Books, 1995. Vezi capitolul „The
Normalizing Function”. (Citez traducerea bulgară a lui Petko Staynov și Antoaneta Koleva, Sofia,
Sofia University Press, pp. 186-193).

34 4
ale comportamentului de masă. Pînă la urmă, a reușit să introducă unul din-
tre principiile majore ale modernităţii: binomul conceptual „normal/devianţă”.
Astfel, „normal” ajunge să desemneze orînduirea modernă internalizată, rutini-
zată, inconturnabilă, desemnare de natură să-i camufleze caracterul disciplinar,
tehnologic. Această ordine a fost combinată și identificată cu „natura” (cel mai
bun exemplu este răspunsul automat, „natural”, pe care-l exhibăm cînd întîlnim
un semafor). Printr-un același „gest” conceptual, „normalitatea” îi condamnă pe
„ceilalţi” (devianţii, anormalii, cei aflaţi dincolo de limitele normalului) la tăcere,
transformîndu-i în subiecţii obiectificaţi ai procedeelor legitime de bio-politică
și normalizare.
Această ideologie peremptorie a normalităţii s-a dovedit atît de puternică, în-
cît a fost nevoie de aproape un secol pentru a fi chestionată în lucrările unor Geor-
ges Canguilhem12 sau Michel Foucault.13 O altă contestare a venit – deși, dintr-o
cu totul altă perspectivă – odată cu faimoasa idee a Hannei Arendt referitoare la
„banalitatea răului” ca sursă a celor mai mari crime ale secolului al XX-lea14, un
puternic atac filosofic la adresa „normalităţii” individului comun, disciplinat.
Odată încheiată această analiză preliminară, putem reveni la uzul contem-
poran al cuvîntului „normal” și la „revoluţia” est-europeană a „normalităţii”. Voi
începe prin a cataloga cîteva dintre uzanţele est-europene ale cuvintelor „normal”
și „normalitate” din ultimii 30-40 de ani.
De-a lungul anilor ’60-’70 Uniunea Sovietică și Statele Unite au demarat un
proces politic cunoscut ca „normalizare la rece”. Eticheta se referea la voinţa poli-
tică de-a evita extremele Războiului Rece (extreme de care avuseseră parte în tim-
pul crizei rachetelor cubaneze din octombrie 1962) și de a „normaliza” relaţiile
dintre cele două blocuri. Interesant este, însă, faptul că acest înţeles al cuvintelor
„normal” și „normalizare” a fost uitat aproape complet după 1989, cînd au apărut
noi uzuri ale acestor cuvinte, multiplicîndu-le sensurile în direcţii aparent con-
vergente.
La începutul tranziţiei existau cîteva sensuri specific germane ale cuvîntului
normal. Programul de Normalisierung întreprins de politicienii germani (printre
care și amiralul Dieter Wellershoff și ministrul apărării Volker Rühe15) nu era
altceva decît o strategie militară și politică tipică pentru epoca imediat următoa-
re Războiului Rece – ea însemna refuzul Sonderweg-ului german și ascensiunea

12
Vezi Georges Canguilhem, Le normal et le pathologique (1943). Traducere germană: Das Normale
und das pathologische, München, Hanser, 1974. Canguilhem a criticat atît normalitatea normativă
(ce se supune unei norme), cît și normalitatea statistică (în care „normalul” reprezintă media statis-
tică): el prefera o interpretare „vitalistă”, în care normalitatea însemna capacitatea unui organism
viu de a fi flexibil și a se adapta la condiţii aflate în schimbare. Vezi și Jim Marshall, „Georges Can-
guilhem”: http://www.ffst.hr/ENCYCLOPAEDIA/georgescanguilhemport.htm.
13
Vezi Michel Foucault, Madness and Civilization. A History of Insanity in the Age of Reason, London
and New York, Tavistock/Routledge, 1967 [1989], pp. 3-38.
14
Hannah Arendt, Eichmann in Jerusalem: A Report on the Banality of Evil, New York, Viking Press,
1963. Traducere germană: Eichmann in Jerusalem. Ein Bericht von der Banalität des Bösen, Piper,
München, 1964 [14. Aufl., 1986].
15
Volker Rühe, „Gestaltung euro-atlantischer Politik”, Europäische Sicherheit, nr. 8/1993, pp. 386-
388.

345
 ţării în familia „naţiunilor normale” (i.e., marilor puteri), inclusiv participarea
acesteia la operaţiunile de menţinere a păcii întreprinse de NATO. Strategia a
suscitat numeroase dezbateri atît în ţară cît și la nivel internaţional, referitoare
la trimiterea de trupe peste hotare și locul Germaniei în noua Europă; unii co-
mentatori au bănuit o încercare camuflată de a normaliza trecutul german16 – un
exemplu fiind cel survenit în contextul dezbaterii despre Alltagsgeschichte [istoria
cotidiană] a perioadei naziste.17
Existau și alte sensuri ale „normalului” ce depășeau cu mult specificitatea
cazului german. O interpretare a sloganului „întoarcerii la normalitate”, extrem
de răspîndit în toate ţările fostului bloc socialist, era cea referitoare la restabili-
rea continuităţii cu statele naţiune „suverane” ale perioadei interbelice. Republi-
ca Cehă post-sovietică, spre exemplu, pretindea că este moștenitoarea legitimă a
statului lui Masaryk și a tradiţiilor burgheze cehe.18 În multe dintre dezbaterile
publice, perioada socialistă era prezentată ca o distorsionare a temporalităţii isto-
rice și o dureroasă ruptură a continuităţii: în republicile baltice, Polonia, Croaţia,
Bulgaria și România se visa la o restauraţie. Acest impuls restaurativ legitima
reinstituirea partidelor, publicaţiilor, organizaţiilor și, cel mai important, resti-
tuirea proprietăţilor în toate ţările din estul Europei.
Noţiunea de normalizare-continuitate însoţea adesea programele politice de
normalizare ca „reîntoarcere în Europa”, de restaurare a continuităţii spaţiale, re-
venire la „Europa ca întreg”. „Trioul de la Visegrád” (Polonia, Ungaria, Republica
Cehă) pretindea că fusese întotdeauna parte integrantă a Europei Centrale („ini-
ma însăși a Vestului”19), în vreme ce, în discursurile politice, conferinţele și con-
versaţiile cotidiene din republicile baltice se susţinea frecvent că „normalitatea”
se afla în Vest și că aceste state aveau o solidă tradiţie nord-europeană.20 Timp
de mai mulţi ani, numele continentului european a intrat într-o stranie relaţie
de sinonimie cu termeni precum „normal” și „normalitate” – după cum nota un
jurnalist geman în 1990, „o întoarcere [a Germaniei] în Europa se dovedește a fi
și o întoarcere la normalitatea europeană”21.
În haosul tranziţiei și în criza generală de orientare prin care treceau nenu-
măraţi est-europeni, cuvintele „normal” și „normalitate” au căpătat și un alt sens.
Se vorbea de funcţionarea „normală” (adică „dezirabilă”) a unor instituţii precum
domnia legii, ordinea socială, a unor întregi sectoare sociale cum ar fi cel judiciar,
poliţienesc, economic, bancar, industrial, agricol, sportiv ș.a.m.d. Pe scurt, de un

16
Stefan Berger, The Search for Normality: National Identity and Historical Consciousness in Germany
since 1800, Providence, Berghahn Books, 1997.
17
Thomas Childers and Jane Caplan (eds.), Re-evaluating the Third Reich, New York, Holmes & Me-
ier, 1993.
18
R. D. Kernohan, „Searching for Normality in Central Europe”, Contemporary Review, vol. 285, nr.
1665, octombrie 2004, p. 221.
19
Milan Kundera, „The Tragedy of Central Europe”, The New York Review of Books, 26 aprilie 1984.
20
Sigrid Rausing, „Re-constructing the Normal: Identity and the Consumption of Western Goods in
Estonia”, in Ruth Mandel and Caroline Humphrey (eds.), Markets and Moralities: Ethnographies of
Postsocialism, New York, Berg, 2002.
21
K.-R. Korte, „Die Wiederkehr Europas”, Beilage der Süddeutsche Zeitung, 2/3 (10), 1990.

346
„stat normal” care își îndeplinește îndatoririle faţă de proprii cetăţeni. Ceea ce
presupunea că starea de fapt era percepută ca dureros de „anormală”. După cum
nota un autor anonim în cotidianul bulgar Demokratcia, în 1990:
Partidul comunist ne-a condus ţara decenii de-a rîndul. Tot ceea ce-au rostit
vreodată Marx, Engels, Lenin și Stalin a fost încercat pe bulgari. Și care au fost
rezultatele? Sărăcie generalizată, un mediu devastat, orașe poluate, agricultura
distrusă, o industrie învechită, care de-abia mai funcţionează, degradare morală,
izolare de Europa [...] conflicte etnice, o rată de natalitate scăzută. [...] De-ajuns
cu experimentele! Vrem să trăim ca niște oameni normali, nu ca niște șoareci de
laborator. A venit vremea ca partidul comunist [...] să se dea la o parte și să elibe-
reze scena pentru noi forţe sociale capabile să scoată Bulgaria din această criză
morală și socială ruinătoare.22
Cea mai interesantă și iraţională interpretare a „normalităţii” a fost înves-
tirea ei cu valorile fondatoare ale democraţiei liberale: în primi ani ai tranziţiei,
„întoarcerea la normalitate” însemna „întoarcerea la contractul social iniţial” și
celebrarea naivă, altruistă a unor idei moderne fundamentale cum ar fi cele de
libertate, solidaritate, adevăr și dreptate. În iulie 1990, manifestanţii democra-
ţi din Sofia au ocupat o piaţă din apropierea palatului prezidenţial, unde și-au
montat temporar corturile, numind-o „orașul adevărului”. Unul dintre reporterii
prezenţi descria scena astfel:
În doar cîteva zile, oamenii din piaţă, uniţi prin cea mai pură formă a de-
mocraţiei, au creat o structură socială. Imediat, a apărut varianta miniaturală
a unei așezări, numite „orașul adevărului” – un oraș în toată regula, cu primar,
administraţie, viaţă socială și culturală, și propriul său ziar. Pretutindeni este
vizibilă tendinţa naturală și normală a oamenilor de-a trăi într-o societate de-
mocratică. Protestatarii crează o astfel de societate la scară redusă, dar în cea mai
pură formă a sa.23
În acest discurs idealist, protestul, determinat de impulsul de a „trăi în ade-
văr”, creează un soi de tabula rasa socială (analogă „condiţiei naturale a omului”
din filosofia iluministă), iar din această condiţie „pură” apare în mod spontan
o democraţie liberală în miniatură, gata dotată cu toate instituţiile caracteristi-
ce. Remarcabil la această „poveste întemeietoare” (aproape mitică în structura
ei narativă) este modul în care se folosește de eticheta „normal”. Ea consideră ca
„normală” sociabilitatea primară însăși – auto-organizarea comunitară a fiinţe-
lor umane, generată spontan de „tendinţa normală a oamenilor de a trăi într-o
democraţie”. Cu alte cuvinte, în logica ei implicită, argumentul amestecă „demo-
craţia”, „condiţia originară” și „normalitatea”; într-un astfel de context, sloganul
„întoarcerea la normalitate” înseamnă nici mai mult nici mai puţin decît „în-
toarcerea la condiţia (democratică) originară și naturală a omului”. Problema,
în cazul de faţă, este aceea că „normalitatea”, în conţinutul ei intelectual, începe

22
Anonim, Demokratcia, 4 aprilie 1990.
23
Petko Iliev, „In the City of Truth”, Demokratcia, 12 iulie 1990.

347
 să semene cu un citat uitat din Rousseau și se apropie periculos de mult de crasa
banalitate intelectuală – cel puţin pentru unii dintre comentatori.24
În acest punct, merită să comparăm modul de întrebuinţare est-european
cu cel vest-european sau nord-american al cuvintelor „normal” și „normalitate”.
Din punctul de vedere al socioloagei engleze Elizabeth Shove, construcţia socială
a normalităţii este „un proces de dezvoltare știinţifică, asimilare tehnică și na-
turalizare conceptuală dependent de condiţii predeterminate”25; o construcţie a
„unui alt fel de mediu interior – un proces în care interesele știinţifice și comer-
ciale literalmente construiesc normalitatea – instituind, simultan, condiţiile și
convenţiile sale”26. Potrivit lui Shove, principalele trăsături ale normalităţii con-
struite a consumului sînt curăţenia, confortul, comoditatea și relaxarea (exem-
plul său favorit fiind cel al casei dotate cu aer condiţionat, ce ajunge să modeleze
obiceiurile ocupanţilor săi). Cu toate acestea, aceste convenţii ale normalităţii nu
sînt autosuficiente, ci pătrunse de semnificaţii morale și sociale. Mai mult, ele sînt
cele care contribuie la menţinerea graniţelor sociale și culturale: în acest context
„normal”, confortabil, oamenii reușesc să aibă propriile lor raţionalizări și justi-
ficări, chiar și propriile discursuri legitimante. Pe scurt, în acest mediu „închis”
își clarifică atît acţiunile proprii, cît și pe ale celor din jur, „reglîndu-și răspunsul
la problema cotidiană a administrării temerilor structurale împărtășite”27. Potri-
vit lui Shove, „evoluţia serviciilor [...] este un proces central pentru reproducerea
«normalităţii»”28.
Acest unic exemplu al unei definiţii vest europene/nord-americane a norma-
lităţii este suficient pentru a dezvălui o diferenţă majoră faţă de uzul est-european
al conceptului. Pe de-o parte, toate înţelesurile est-europene enumerate mai sus
sînt – spre deosebire de cazul britanic – publice, nu private. Metafora „normal” a
fost folosită în discursurile Revoluţiilor de catifea pentru a descrie și elucida pro-
cese politice și sociale, nu „medii de interior”. Pe de altă parte, e bine-cunoscută
acuzaţia referitoare la faptul că Revoluţiile de catifea din estul Europei au fost
determinate de motive consumeriste – de utopii individuale care făceau trimitere
la aceeași „normalitate” a luxului descrisă și de Shove.

24
Programul intelectual timpuriu al revoluţiilor de catifea ar putea fi numit retro-utopic și perfor-
mativ: el preamărea vechile idei fondatoare ale modernităţii. Reprezentaţia sa – ritualul public al
„punerii în scenă” a valorilor democratice – a fost greșit interpretată de unii dintre teoreticienii
occidentali ortodocși ca o banalitate filosofică. Jürgen Habermas a scris despre ele începînd chiar
din 1990: „Indem die nachholende Revolution die Rückkehr zum demokratischen Rechtssaat und
den Anschluss an kapitalistisch entwickelten Westen ermöglichen soll, orientiert sie sich nach Mo-
dellen, die nach orthodoxer Leseart durch die Revolution von 1917 schon überholt waren. Das mag
ein eigentümlichen Zug dieser Revolution erklären: das fast vollständigen Mangel an innovativen,
zukunftsweisenden Ideen.” (Vezi Jürgen Habermas, „Nachholende Revolution und linker Revolu-
tionsbedarf. Was heisst Sozialismus heute?”, in Die Moderne – ein unvollendetes Projekt, Leipzig,
Reclam, 1990, p. 215.)
25
Elizabeth Shove, Comfort, Cleanliness and Convenience: The Social Organization of Normality, Ox-
ford, Berg, 2003, p. 23.
26
Ibid., p. 23.
27
Ibid., p. 190.
28
Ibid., p. 191.

34 8
 Fără îndoială că acuzaţia nu e lipsită de adevăr. Ar fi incorect să susţinem că,
de-a lungul celor șaptesprezece ani de tranziţie est-europeană, „normal” a avut
exclusiv un sens public. A fost utilizat și în contexte private, într-un sens mai mult
sau mai puţin consumerist. În Bulgaria, spre exemplu, des întîlnitele expresii „a
trăi normal”, sau „a trăi ca un om normal”, erau interșanjabile cu expresia „a trăi
ca un alb” – sinonimia revelînd o puternică încărcătură rasistă și colonială.
Cu toate acestea, deși utopia consumeristă era, într-adevăr, una dintre moti-
vaţiile multora dintre „oamenii de tranziţie”, ea nu reușește să explice diviziunea
specifică Europei de Est dintre uzul privat și cel public, contradicţia și straniul joc
între sensurile egoiste și altruiste ale dorinţei de normalitate. Consider că veriga
lipsă ce face legătura între acești poli poate fi descoperită în fenomenul cunoscut
drept „consum imaginar”. În „Re-construirea normalului: Identitate și consumul
de bunuri occidentale în Estonia”29, Sigrid Rausing susţine că, în primii ani ai
tranziţiei estoniene, consumul de bunuri occidentale scumpe depășea cu mult
posibilităţile unui estonian obișnuit; atracţia faţă de aceste bunuri fiind legată de
„normalitatea” intrinsecă proiectată asupra lor, fără nici o legătură cu accesibi-
litatea lor financiară. Pentru ţăranii estoni, consumul avea, în plus, și o valoare
simbolică: însemna renunţarea la fosta identitate sovietică/rusească și reîntoarce-
rea la identitatea „normală”, estoniană. După cum susţine Rausing, „consumul de
produse occidentale [...] constituia o formă de apropriere a «occidentalismului»,
prin intermediul căreia întregul sat se muta de la est la Vest, de la ceea ce consi-
derau a fi o stare de «a-normalitate», la «normalitate». Caracterul intrinsec «occi-
dental» al estonilor, opus celui «răsăritean» al rușilor, era dat de trecutul Estoniei,
și anume, de scurta perioadă de independenţă faţă de Rusia dintre cele două răz-
boaie mondiale, dar și de o proximitate culturală, etnică și geografică faţă de Vest
ce reprezenta «normalitatea». Prin urmare, consumul de produse «normale», i.e.,
occidentale, simboliza reîntoarcerea colectivă a satului și a ţării la «normalitate»,
articulînd o trăsătură esenţială a identităţii estoniene actuale”30.
Comentînd pe marginea articolului lui Rausing, Ruth Mandel și Caroline
Humphrey scriu: „consumul [...] nu este doar o chestiune ce ţine de satisface-
rea dorinţelor individuale, ci și una în care sînt implicate identitatea colectivă și
aspiraţiile naţionale”31. Cu toate acestea, Rausing notează că nu toate stilurile de
consum pot servi ca semn de identificare naţională, ci doar acelea care pot fi aso-
ciate cu succes unor tradiţii „nordice” solide, ordonate, bine încetăţenite.32 Cu alte
cuvinte, nu doar consumul este cel care structurează identitatea, ci și viceversa:
imaginea de sine colectivă face ca anumite stiluri de consum să fie mai potrivite
decît altele.

29
Sigrid Rausing, op. cit., pp. 127-142.
30
Ibid., p. 129.
31
Ibid., p. 8.
32
Rausing scrie: „Prin urmare, «normalul» nu era un lux ce putea fi opus sărăciei prezente – acesta
era asociat «noilor estonieni», i.e., noii îmbogăţiţi, care nu erau asociaţi, nici ei, cu «normalitatea».
«Normalul» ţinea, însă, de micile plăceri cotidiene atît de obișnuite pentru cei din nordul Europei,
care, în contextul fostelor cooperative de stat, nu erau deloc obșinuite.” (Ibid., p. 132)

349
 Firește, n-ar trebui să uităm nici o clipă elementul revelat de Elizabeth Sho-
ve, și anume, faptul că noţiunea occidentală de „normalitate”, departe de-a se
referi doar la practici comune, este „pătrunsă de semnificaţii sociale și morale,
contribuind la menţinerea graniţelor sociale și culturale”; într-o altă formulare,
ea pune în mișcare imaginaţia socială și performarea identităţilor. În cazul est-
european descris de Rausing, relaţia dintre rutină și imaginaţie este cu totul alta:
dezirabilitatea și identificarea imaginară cu identitatea occidentală a estonienilor
ajunge în prim-plan, în vreme ce obiceiurile autentice, rutiniere ale consumu-
lui „normal” și unei existenţe „răcoroase” prin intermediul mijloacelor moderne
de control al ambientului sînt aproape cu totul absente. Raportul de forţe dintre
„realitatea normală” și „normalitatea imaginată” este inversat. Consumul de pro-
duse scumpe nu reprezintă, în nici un caz, satisfacerea simplă și raţională a unor
nevoi egoiste, ci satisfacerea iraţională a unor vise (egoiste). Reveria este întot-
deauna legată de imaginea sinelui ideal: ea produce simboluri și gesturi simbolice
care plasează sinele ideal în circumstanţe ideale și într-o lume ideală. Paradoxul,
în cazul estonian – deși consider că afirmaţia este validă pentru est-europeni în
general, avînd foarte puţin de-a face cu juxtapunerea între identitatea estoniană
și cea rusă – este acela că lumea ideală a fost etichetată drept „normală” și a fost
mutată în Vest. Consumul este echivalent cu o călătorie imaginară în Occident;
prin consum, individul demonstrează că este normal, i.e., unul dintre oamenii
„normali”, occidentali. Iar acesta nu este decît un alt mod de-a spune: consumul
intră în logica performării identităţii și-a luptei pentru recunoaștere.33
Cel mai interesant aici este, însă, faptul că acest tip de consum imaginar nu
este într-atît de diferit de celebrarea valorilor fondatoare întîlnită mai înainte în
cazul „orașului adevărului”. Ambele presupun „privirea Marelui Celălalt” (cum a
numit-o Jacques Lacan) și un act performativ al sinelui în căutarea recunoașterii.
Atît consumul, cît și scandarea în public a unor sloganuri de tipul „democraţie!”,
„jos comuniștii!”, sau „înapoi în Europa!” erau, de fapt, acte performative – un soi
de „punere în scenă” a identităţii colective est-europene, ce aștepta să fie recunos-
cută de „Europa”. Și nu mă refer aici la adevăratele negocieri politice, extrem de
pragmatice, pentru accesul în Uniunea Europeană, ci la dimensiunea fantasmati-
că, aspect prezent în aproape fiecare act din primii ani ai tranziţiei – fie el public,
sau privat. Într-adevăr, aspectul fantasmatic al acestor acte a ajuns să estompeze
însăși diferenţa dintre public și privat. A pune în scenă presupune întotdeauna a
dispune de-o scenă34, fie ea și imaginară. Iar asta înseamnă că orice act în aparen-

33
Vezi Axel Honneth, Die Kampf um Anerkennung. Zur moralischen Grammatik sozialer Konflikte,
Frankfurt am Main, Suhrkamp, 1992.
34
Charles Taylor a scris despre această etapă imaginară după cum urmează: „Această identitate este
vulnerabilă în faţa lipsei de recunoaștere, iniţial din partea membrilor societăţilor dominante, dar
mai apoi și din partea scenei publice mondiale recent apărute, pe care popoarele se văd stînd și
fiind evaluate, și pentru care aceste evaluări contează. Această scenă mondială este dominată de un
vocabular relativ avansat, a cărui emancipare merge pînă într-acolo încît să ducă la o nevoie perio-
dică de a descoperi neologisme pentru a eufemiza orice diferenţă. Din acest motiv, ceea ce, înainte
de război, obișnuia să fie numit «societate înapoiată», a ajuns să fie denumit «subdezvoltată» după
acesta, și cînd și acest termen a ajuns să fie considerat lipsit de delicateţe, am rămas cu diviziunea

350
ţă privat, cum ar fi „a consuma ca niște oameni normali” este, de fapt, unul pu-
blic: toate sînt reprezentate într-o agora invizibilă, în așteptarea ritualului public
al recunoașterii lor. Iar numele acestui ritual este chiar „normalitate”.
La fel de interesantă, în cazul de faţă, este și natura normei implicite în acest
procedeu ubicuu de punere în scenă. Rausing remarca următoarele despre ţăranii
estoni: „Informatorii mei [...] nu treceau de la local la global, sau de la modernita-
te la post-modernitate [...]. Ca naţiune, estonii considerau că știu cu precizie cum
ar fi arătat dacă situaţia ar fi fost una «normală» și, deci, ce își doreau să devină.”35
Apoi adaugă: „«norma» [...] nu era utilizată cu sensul ei prezent, ci cu cel pe care
ar fi trebuit să-l aibă: cum ar fi arătat «normalitatea» dacă evoluţia Estoniei ar fi
fost ea însăși una «normală», adică nu una întreruptă de cucerirea sovietică.”36
În exemplul lui Rausing, „normalitatea” este o etichetă pentru un proiect,
pentru o identitate „așa cum ar fi trebuit să fie”: modul descriptiv de autoînţele-
gere este amestecat cu cel prescriptiv. Mai devreme, am susţinut că în istoria vest-
europeană a termenilor în cauză, tendinţa normativă s-a disipat treptat, făcînd loc
unor nuanţe rutiniere, procedurale, comune, „de interior”. Într-o totală opoziţie
cu aceasta, în primii ani ai tranziţiei est-europene, nuanţele „normative” au fost
cele accentuate cu precădere. Spre deosebire de norma ștearsă, pe cale de dispari-
ţie, din uzul occidental, accentul pus de est-europeni pe dimensiunea normativă
a fost conștient și categoric, uneori, chiar imperativ. Acesta era simptomul unei
diferenţe semnificative între modul de utilizare „estic” și cel „vestic” al concepte-
lor – în aparenţă, uzul est-european al cuvîntului „normal” constituia un răspuns
specific la niște „temeri structurale” împărtășite în această parte a lumii.
Supărătoare nu era absenţa normei, ci o realitate percepută ca fiind anor-
mală.37 Estonienii (dar și bulgarii, sîrbii, ungurii etc.) epocii post-sovietice erau
profund îngrijoraţi de faptul că ar putea fi niște „devianţi”, niște mutanţi post-
comuniști.38 Retorica dezgustului moral (larg răspîndită în estul Europei la acea
vreme) nu demonstra decît că norma morală coincidea, în mod paradoxal, cu
cele mai infantile dintre temeri („nu sîntem normali, nu sîntem albi”), dorinţe

actuală între «dezvoltată/în curs de dezvoltare». În acest limbaj comun, ce animă, la rîndul lui, sfera
publică mondială, se află înscrisă ideea subreptice a naţionalismului modern, și anume aceea că,
în felul ei, fiecare societate trebuie să ajungă «ceva» din urmă.” (Charles Taylor, „Nationalism and
Modernity”, in R. McKim and K. McMahan (eds.), The Morality of Nationalism, New York, Oxford
University Press, 1997, p. 46) Despre subiectul punerii în scenă și al comunicării imaginare, vezi și
Alexander Kiossev, „Behind the Stage”, in Tatjana Aleksic (ed.), Mythistory and Narratives of the
Nation in the Balkans, Cambridge, Cambridge Scholars Publishers, 2007.
35
Sigrid Rausing, op. cit., p. 139.
36
Ibid., p. 140.
37
Fapt remarcat și de alţi cercetători: „Potrivit ministrului apărării, Rühe, guvernul nu dorea decît să
atingă obiectivul destul de neclar de a fi capabil să reacţioneze ca «vecinii europeni și democraţi»
ai RFG-ului. Ce conta nu era obţinerea unui rezultat pozitiv, ci evitarea anormalităţii” (Vezi Maja
Zehfuss, Constructivism in International Relations: The Politics of Reality, Cambridge, Cambridge
University Press, 2002, p. 214.)
38
Autorul eseului de faţă a scris, în 1991, un scurt articol intitulat „Exotismul mutanţilor”, preluat
apoi ca titlu al unei colecţii de eseuri bulgare traduse în limba maghiară: A Mutans Egzotikuma,
Budapesta, 2000. Titlul bulgar părea ușor de înţeles pentru unguri: în mod evident, propria lor
experienţă și evaluare de sine nu diferea foarte mult de cea a bulgarilor.

35 1
 („vrem să fim diferiţi, albi, europeni”) și, mai important, repulsii („sîntem niște
negri, niște mutanţi, sîntem o absurditate”39). În presa bulgară încă mai pot fi în-
tîlnite apeluri patetice de tipul: „Vreau să văd și eu exemple de normalitate, dar
– vai! – n-am nici unul la îndemînă [...] Mai avem vreo șansă să devenim și noi
normali?”40 Prin urmare, e limpede că „normal” și „normalitate” s-au dovedit a fi
nu doar normative din punct de vedere moral, ci au și fost investite cu o imensă și
contradictorie povară emoţională: cu dorinţă, teamă și repulsie. Mai mult chiar,
uzul lor a fost imposibil de „normalizat”, fiind imposibil de folosit ca etichete
automate, neutre și banale ale unor situaţii cotidiene și confortabile. Cuvîntul
„normal” continuă să „inspire” sau să „rănească” în Europa de Est (sau ambele,
în același timp).
Și contradicţiile nu se opresc aici. În sloganul „revoluţia normalităţii”, „nor-
malitatea” ocupa locul lăsat liber de „viitorul luminos” al revoluţiilor comuniste,
în numele căruia s-au produs întotdeauna astfel de răsturnări, ce voiau să insti-
tuie o „minunată lume nouă”, să aducă libertate, fraternitate și fericire tuturor.
„Normalitatea” a înlocuit utopia legitimantă, ajungînd să fie o retro-utopie anti-
utopică ce privește spre trecut într-o epocă în care s-a pierdut orice sentiment al
transcendenţei.41 „Normalitatea” a respins ingineria socială, cruzimea conflic-
telor istorice și experimentele sîngeroase ale unui stat demiurgic, exprimînd, în
același timp, aceiași năzuinţă infantilă către fericire, în forma ei „moderată”, re-
prezentată de confort, curăţenie, relaxare și recunoaștere.
În ultimii ani, odată cu accederea ţărilor din estul Europei la Uniunea Eu-
ropeană, o nouă transformare s-a produs în utopia normalităţii. Dorinţa de nor-
malitate post-socialistă n-a întîlnit Europa pe care și-o imaginase, ci procedu-
rile euro-birocratice de accedere: armonizarea sistemelor judiciare naţionale cu
legislaţia europeană, normativizarea administrativă și standardizarea aproape
tuturor sferelor realităţii sociale. Asemenea multor altor ţări, Bulgaria a trecut
printr-un dur proces de negociere înainte de aderare, abolind 31 de articole ale
constituţiei sale referitoare la economie, aprovizionarea cu energie, agricultură,
industrie, ecologie, politici fiscale, finanţe, calitatea produselor, telecomunicaţii,
politici sociale, sănătate, educaţie, pescuit ș.a.m.d.
Directivele europene fundamentale statuau în mod limpede faptul că stan-
dardele tehnice, certificatele de calitate și definiţiile metrologice ale tuturor bu-

39
Iată un exemplu extrem al acestei „retorici a dispreţului de sine”: „Jos măștile! Nu contează că în
spatele lor nu se află chipuri! [...] Ne înecăm în mocirla letargiei, ne scufundăm într-o cloacă ideo-
logică. [...] Jos măștile! Să ne creăm propriile chipuri [...] Și nu veţi vedea feţe, viaţă, ci polipi [...] O
eternitate le va lua ciocanelor haotice să ne cioplească semi-chipurile, semi-cuvintele [...]”. Colajul
de citate provine din articolul intitulat „Poezia azi”, al poetului Edvin Sugarev (devenit, mai tîrziu,
un politician de frunte al opoziţiei din Bulgaria) în primul jurnal bulgar samizdat, numit Most
[Podul], nr. 1, iunie 1989.
40
Citatul provine din articolul „How we didn’t manage to become normal”, publicat online de fostul
ministru bulgar de finanţe Alexander Bozkov pe site-ul Epochal Times: http://www.epochtimes-
bg.com/2007-01/2007-07-29_09.htm.
41
Vaclav Havel, „The Need for Transcendence in the Post-Modern World”, Journal for Quality &
Participation, vol. 18, nr. 5, septembrie 1995, p. 26.

35 2
nurilor trebuiau să fie guvernate de legi instituite la nivel european. Procesul de
implementare greoi, uneori, chiar dureros era controlat cu scrupulozitate de noi
tipuri de actori guvernamentali – comisii, euro-comisari, inspectori, experţi eu-
ropeni, observatori externi, auditori ș.a.m.d. Sancţiunile pentru neîndeplinirea
obiectivelor asumate erau severe.
La nivel practic, impunerea unor politici de regularizare și standardizare
atot-cuprinzătoare nu era mult diferită de politicile populaţionale ale secolelor
XVIII-XIX descrise de Foucault. În secolul al XIX-lea, controlul populaţiei a fost
practicat nu doar în Europa ca atare, ci și în India, China, sau Africa, prin inter-
mediul administraţiilor coloniale.
Uniunea Europeană lărgită a creat un spaţiu în care se puteau desfășura
practici instituţionale similare de clasificare, codificare, calculare, cartografiere,
control și neutralizare a produselor și practicilor deviante. Spre deosebire de gu-
vernele din secolul al XVIII-lea, ce urmăreau în mod deschis „fericirea” maselor,
scopul Uniunii Europene, alături de mobilitatea indivizilor, a capitalurilor, bunu-
rilor și serviciilor, este acela de-a obţine populaţii normale și sănătoase, un mediu
curat și îmbunătăţirea calităţii vieţii.
Cu toate acestea, „normalizarea” birocratică a noii Europe a intrat în conflict
cu tradiţiile culturale încetăţenite în ţările post-socialite. Acestea aveau etos al
muncii învechit și un alt ritm temporal; erau definite de economiști și antropologi
ca medii cu un nivel scăzut de încredere, cu mentalităţi clientelare, bazate pe re-
ţele sociale nereglementate; aveau o cu totul altă atitudine faţă de hrană, sănătate
și comunicare, o altă imagine despre calitatea vieţii, „temeri structurale” diferite
ș.a.m.d. Normalizarea procedurală impusă nu a coincis cu visul unei „reîntoar-
ceri la Europa și la normalitate”, și, prin urmare, a fost acceptată ca „normală” de
foarte puţini est-europeni. Pasiunea europeană pentru proceduri și standardizare
a întîmpinat chiar și o rezistenţă simbolică.42 Confruntată cu Europa birocratică
reală, „dorinţa de normalitate europeană” s-a transformat într-o utopie dezamă-
gită, dînd naștere unei reacţii opuse: o nouă dorinţă de diferenţiere, „autenticita-
te” și comunitate. Aceasta ar putea fi o explicaţie pentru recentul val de mișcări
naţionaliste și izolaţioniste din Europa de Est. Aceste mișcări tind, la rîndul lor, să
se considere ca o întoarcere la „normalitate”, numai că, de data aceasta, „norma-
lul” și „naturalul” sînt interpretate ca o întoarcere la „rădăcini”, la „glie”.
Reinhart Koselleck ne-a avertizat că „prin modificarea întrebărilor semasio-
logice și onomasiologice, Begriffsgeschichte tinde, în cele din urmă, către o Sach-
geschichte”43. Istoria conceptelor nu poate înlocui istoria obiectelor, actorilor și a

42
Acesta a fost cazul în România și Bulgaria, unde s-au organizat proteste împotriva reglementării eu-
ropene a producţiei unor băuturi alcoolice tradiţionale (rachiu, ţuică) și în apărarea metodei tradiţio-
nale de ucidere și consum ritual al porcilor cu ocazia sărbătorilor de Crăciun. În România, un faimos
antropolog a organizat chiar și un workshop numit „porkshop”, prin care ridiculiza politicile europe-
ne. La nivel oficial, rezistenţa bulgară faţă de impunerea cuvîntului „euro” pentru noua monedă eu-
ropeană a fost una similară. La presiunea opiniei publice și a guvernului bulgar, Comisia Europeană
(care dorea să standardizeze pronunţia și ortografia cuvîntului) a fost obligată să accepte faptul că
denumirea „euro” încălca legile fonetice ale limbii bulgare (în bulgară, pronunţia este „evro”).
43
Reinhart Koselleck, op. cit., p. 87.

353
 proceselor materiale – cu alte cuvinte, istoria socială. Cu toate acestea, o istorie a
conceptelor poate completa perspectiva „normală” a istoriei sociale cu o sumă de
puncte de vedere privitoare la traiectoria istorică a sensurilor și așteptărilor celor
care acţionează și interacţionează. După cum am demonstrat, înţelesurile unor
concepte fundamentale, precum cele de „normal” și „normalitate”, au fost multi-
ple, variabile din punct de vedere istoric, contradictorii, chiar oximoronice. Pen-
tru a înţelege mai bine schimbările istorice, trebuie să avem răbdare și să urmă-
rim cu atenţie aceste detalii, întorsături și contradicţii. Ele marchează categoriile
și limitele auto-înţelegerii care, la rîndul lor, fac acţiunea istorică semnificativă
posibilă, impunîndu-i, în același timp, constrîngeri semantice. Unele concepte
modelează comportamentul agenţilor istorici. Iar asta face ca istoria lor să fie cel
puţin la fel de interesantă ca aceea a condiţiilor materiale.
Traducere de Alexandru Macovei

(19 aprilie 2011)

35 4
 G . M . TA M ÁS
G. M. Tamás (n. 1948). După studii de filologie clasică și filosofie la București și Cluj,
începînd cu 1972 a fost redactor la un săptamînal literar din Cluj. Retrogradat din
poziţia de redactor la cea de corector, după ce, din 1974, i s-a interzis – cu cîteva rare
excepţii – să mai publice și a început sa fie hărţuit de Securitate, părăsește în cele
din urmă România. Din 1979 a predat filosofia la Facultatea de Litere din Budapes-
ta, fiind concediat în 1981 pentru scrierile sale clandestine și proteste ilegale. A fost
unul dintre liderii disidenţei maghiare. Ales deputat în 1989, va părăsi viaţa politică
în 1994 și partidul liberal în 1999. Începînd cu 1991 a fost director al Institutului
de Filosofie al Academiei Maghiare de Știinte. A ţinut cursuri și a făcut cercetări la
instituţii precum Columbia, Oxford, Woodrow Wilson Center, Chicago, Wissens-
chaftskolleg din Berlin, Georgetown, Yale, New School for Social Research, Colle-
gium Budapest etc. Cărţi: A teória esélyei [Șansele teoriei, București/Cluj, 1975],
Descartes a módszerrol [Descartes despre metodă, București/Cluj, 1977], A szem
és a kéz [Ochiul și mîna, Budapesta, 1983; Geneva, 1985] (samizdat), Idola tribus
[în maghiară: Paris, 1989; tr. fr., Paris, 1991], Másvilág [Cealaltă lume, Budapesta,
1994], Törzsi fogalmak [Idolii tribului, vol. I și II, Budapesta, 1999], A helyzet [Si-
tuaţia, Budapesta, 2002]. A publicat numeroase eseuri, studii și articole în periodice
și antologii; scrierile sale au fost traduse în 14 limbi. De asemenea, publică în mod
regulat articole de comentariu politic în marile cotidiene maghiare. Din 2003 este
vicepreședinte al ATTAC Ungaria.

Despre sclavie
S clavia este de multe feluri – deși este o condiţie universală –, iar suferinţa are
nenumărate forme, a căror descriere cu ajutorul acestei imagini sau a acestei
metafore nu e necesară. Dacă medităm asupra modalităţilor de eliberare, atunci
prima sarcină e să identificăm simptomele sclaviei. Am putea să credem că aceste
simptome sînt evidente. Dar nu. Asumpţia culturii dominante e aceea că oamenii
sînt cu adevărat liberi, iar sclavia este patologică: cîteodată se bazează pe liber
consimţămînt. Există situaţii în care – aparent – oamenii se supun voluntar al-
tora sau autorităţilor impersonale. Devin membrii unor secte cu ierarhii rigide,
sau intră în organizaţii militare, întreţin relaţii sexuale masochiste, devin parte
a unei relaţii maestru-discipol, se angajează în prietenii inegale. Uneori se naște
impresia că pentru unii s-a transformat într-o profundă nevoie interioară. Alteori
acordul tacit asociat sclaviei (sau plăcerea perversă intrinsecă) este descris drept
o trăsătură culturală, ca și cum revendicarea libertăţii și bucuria libertăţii nu ar
fi universale. (Un stereotip răspîndit în Europa de Est e acela că oamenii s-ar fi
obișnuit cu subordonarea, cu supunerea faţă de autoritate în regimul anterior și își
doresc asta și acum, cînd aparent „nu ar mai fi nevoie”.) Sclavia în forma ei antică
a constituit timp de mii de ani destinul comun al majorităţii umanităţii. Și în Eu-
ropa cei aflaţi în poziţii inferioare erau bătuţi pînă în secolul XX: zilierii, argaţii,
servitorii. Sergentul bătea soldatul, învăţătorul elevul, soţul soţia, tatăl copilul,
poliţistul suspectul. Mii de ani umanitatea a îngenuncheat în faţa superiorilor ei,
în faţa zeilor săi, a sărutat mîna care o apăsa. Suspinînd, gemînd, plîngînd, uma-
nitatea a cerut cu umilinţă iertare stăpînilor săi chiar atunci cînd nu încălcase nici
355
 un fel de reguli. Torturarea prizonierilor este și azi o practică răspîndită în rîndul
tuturor regimurilor cunoscute. În antichitate acest lucru era prezentat victorios și
festiv: în Roma, căpeteniile „barbare” învinse erau plimbate în lanţuri, bătaia se
termina cu moartea, soţiile dușmanilor învinși erau împărţite între soldaţi. Cel
învins devenea sclav, era liber să îngenuncheze în faţa noului său stăpîn. Erau mu-
tilaţi, erau stigmatizaţi. Despre creștinism, care pentru prima dată a condamnat
aceste practici neechivoc, se mai spune și azi – pe urmele lui Nietzsche – că este
o „morală a sclavilor”, deoarece a postulat egalitatea oamenilor și a îndrăznit să
declare „iubește-ţi dușmanul”. Chiar și azi, două mii de ani mai tîrziu, aceasta ră-
mîne una din declaraţiile cele mai revoluţionare. Pentru a-i înţelege consecinţele
morale și azi avem nevoie de o mare putere de imaginaţie.
Supușii, pînă nu atît de demult, trebuiau să cedeze cea mai mare parte a bu-
nurilor produse de către ei stăpînului, lucrau pentru acesta gratis, trebuiau să fie
mereu la dispoziţia sa, în cazul unor activităţi economice întîmplătoare (ţinutul
unei cîrciume, tăiatul porcului) trebuiau să-i plătească lui, la ei erau adăpostite
trupele, chiar și pentru luni de zile, gratis, doar ei plăteau impozite, trebuiau să
îndeplinească serviciu militar îndelungat, nu aveau drept de vot și, în special, nici
simpla strămutare fizică nu le era permisă. Politic, stăpînul îi reprezenta, iar juri-
dic îi domina. Oamenii stăpînului îi abuzau frecvent. Soţiile și fiicele lor trebuiau
să satisfacă nevoile sexuale ale mai-marilor, fără să scîncească. Dacă era nevoie,
bunurile sărăcăcioase le erau confiscate dincolo de orice, peste recoltele lor tre-
ceau în tropot vînătorii călare, în timp ce, ca gonaci, aceștia trebuiau să stîrneas-
că vînatul. Plîngerile erau întîmpinate cu palma sau biciul. Așa trăiau strămoșii
noștri, acestea sînt acele tradiţii milenare nobile pe care conservatorii le reme-
morează cu emoţie. Publicistica istorică maghiară (cea oficială) mai deplîngea
pînă și în anii ’30 eliberarea iobagilor. Acela a fost începutul declinului – scriau
colegii dezbinaţi. Înainte de capitalism supușii plăteau stăpînului. În capitalism
proprietarul mijloacelor de producţie plătește proletarul. Pentru a produce și a
supravieţui, separat fiind de mijloacele de producţie, proletarul trebuie să-și vîn-
dă forţa de muncă. Iobagul nu-și vindea forţa de muncă și timpul, aceasta era
oricum proprietatea stăpînului. Proletarul nu este supusul, sclavul personal al ca-
pitalistului, relaţia lor este mediată de bani. Această relaţie nu e personală. În plus
este reglementată: respectarea obligaţiilor prevăzute prin contractul de muncă
poate fi impusă prin lege. Aceste obligaţii sînt rezultatul negocierilor: șansele pro-
letarului în negocieri sînt mai slabe decît cele ale capitalistului, dar proletarul are
șanse dacă se organizează, dacă intră în grevă. Starea de subordonare (imperso-
nală) a proletarului o decid principalele două instrumente ale societăţii burgheze
– banii și legea. Proletarul ca cetăţean și consumator egal pe piaţa de consum ÎN
TIMPUL SĂU LIBER nu este subordonat, nu e sclav. Este subordonat în mod egal
– înţelegerea nuanţată și complexă a acestui fapt este unul din principalele merite
ale lui Marx –, dar aici și impulsul egalităţii este real și relevant. Însă și această
societate este ierarhică, iar natura ierarhiei (a rangurilor inegale) este, se pare,
aceea de a se extinde, de a acapara totul. Muncitorul nu este defel liber la locul de
muncă. În mod evident, interesele pieţei capitaliste decid cît și cum să producă,

356
cît timp lucrează, natura muncii sale este dictată de cea mai „avansată” tehnologie
achiziţionabilă. Intensitatea, ritmul muncii sînt accelerate constant. Acest lucru
este monitorizat de personal specializat. Îndrumările tehnice, parametrii trebuie
respectaţi cu stricteţe. Disciplina muncii este din ce în ce mai constrîngătoare (în
ciuda a ceea se zvonește, rolul liniei de producţie abia dacă a scăzut).

Timpul liber ca articol de consum

În timpul liber – scriam mai sus – muncitorul este liber și egal. Dar acest lu-
cru se schimbă. Consumul este considerabil direcţionat, în noile zone rezidenţiale
planificate (de vreo 70 de ani, să zicem) cei mai mulţi sînt constrînși la folosirea
automobilului și o dată cu acesta la un stil de viaţă conex – acest fenomen este in-
tensificat de extinderea în afara orașelor a centrelor comerciale. Timpul liber este
umplut de către televiziune și de către entertainment-ul digital interactiv, care
aparent este gratuit, dar datorită publicităţii este integrat pieţei de consum din
ce în ce mai uniforme. În modelul de muncă precarizat, angajaţii cu jumătate de
normă în așteptarea sarcinilor sînt „mereu conectaţi” prin intermediul reţelelor
mobile (întotdeauna „on”, niciodată „off”), timpul de lucru și timpul liber se con-
topesc. Timpul liber ca articol de consum ne „ţine în priză” pe toţi. În tramvai,
autobuz, tren, toată lumea are căștile în urechi, răsună muzica, hiturile răsună
din fiecare mașină, în fiecare loc de distracţie, în orice spaţiu public. Pînă și în
sălile de așteptare de la medic ecranele sînt peste tot, rulează reclamele, răsună
muzica comercială din faţa căreia nu există scăpare.
Informaţiile politice ce privesc cetăţenii sînt aparent accesibile, dar spaţiul
problematicilor și al dezbaterilor raţionale se restrînge în mod vizibil din ce în ce
mai mult, mizerabilele ziare de scandal și radiourile comerciale, lipsa de noimă
și platitudinile, prostiile repetitive ale televiziunii acoperă totul, răspîndind prin
cultul superficial și grotesc al succesului etica competiţiei. Astfel umplu timpul
liber cu simularea condiţiilor pieţei, acel timp care se presupune că ar trebui să fie
liber de competiţie, de muncă, de teroarea moale a marilor forţe impersonale. Cei
ce au căzut deja în afara dihotomiei timp de muncă/timp liber nu au ieșit și din
sfera reglementării – și dacă totuși au ieșit, atunci vai de ei. Cei fără loc de muncă
sînt constrînși din ce în ce mai mult să participe în programe de reconversie și
servicii comunitare lipsite de sens și de perspective, care servesc ordinii și liniștii
publice și nu reinserţiei lor pe piaţa de muncă. Cei care nu sînt capabili de acestea
sînt prinși în cădere în plasă: de către legea penală, sistemul penitenciar, institu-
ţiile psihiatrice, spitale, clinici de dezintoxicare, serviciul de imigrări, „serviciul
social”, „protecţia copilului”, care solicită în schimb conformism deplin și supu-
nere absolută. Cel care cade și de aici moare de foame, dacă nu ucide sau jefuiește.
Dar desigur nici așa nu trăiește mult. Cei care nu au intrat în cîmpul muncii (sau
cei care nu și-au început încă viaţa precară de șomer) se înghesuie în număr tot
mai mare în instituţii. Sistemul care constrînge mamele tinere (și taţii!) să aibă
un loc de muncă împinge copiii în creșe (grădiniţe etc.) la vîrste din ce în ce mai
fragede, iar o dată cu destrămarea generalizată a învăţămîntului superior aceștia
petrec din ce în ce mai mult timp în instituţii de învăţămînt din ce în ce mai lip-
357
 site de rost și mai anti-intelectuale – în Occident, în sute de mii de cazuri această
perioadă se prelungește pînă la 30 de ani.
Ideologia dominantă este din ce în ce mai agresivă. Conceptele în jurul cărora
se constituie sînt juridic OBLIGAŢIA, economic MUNCA, politic NAŢIUNEA.
Pură concepţie a ordinii, un plan de reglementare. Fiecare servește suprimării
opoziţiei individuale și colective. Ordinii, această sfîntă trinitate conceptuală nu
îi servește ca alinare. Surogatul consolării oferit prin mijloacele de comunicare
în masă – mitul pueril al „succesului de piaţă” al celor care nu deţin capital (cf.
concursuri de cultură generală, jocuri de noroc, competiţii de talent, iar în primul
rînd sportul profesionist) nu este suficient de puternic.

Esenţa puterii
Ideologia duală a regimurilor „premoderne”, pre-capitaliste – pe de-o parte
cea a sistemului, adică a sistemului de castă, pe de altă parte cea a evangheliei,
opusă în mod direct acesteia – era mult mai adecvată acestui scop. Biserica, cu
propria ei organizare monarhică, cu catedralele ei ogivale impunînd simbolis-
mul puterii – era totodată ambivalentă: umilinţa predicată prin intermediul ei
(sărăcie, castitate, supunere) intra în conflict cu elitele ecleziastice, oferea portiţe
ocolitoare revoltei. În regimul actual, rolul constrîngerii fizice directe și al depen-
denţei personale este mai restrîns, dar puterea este mult mai cuprinzătoare prin
caracterul ei impersonal (capitalul e abstract: puterea politică a burgheziei este
mediată, iar dealtfel este redusă: abstracţia capitalului este cea care guvernează,
nu burghezia). Simptomele sclaviei sînt afirmate de către media și de către apa-
ratele ideologice asociate statului, însă esenţa puterii este ascunsă și abstractă, nu
este perceptibilă fără examinare știinţifică. Cu toţii simţim că nu sîntem – în ca-
zul fericit –complet liberi, dar puterea (stăpînul) este incomprehensibilă. Revolta
efectivă – în cazul în care e posibilă – ar fi neobișnuit de dificilă. Instrumentele
revoltei au fost îndepărtate cu blîndeţe din mîinile supușilor.
Traducere de Natalia Buier

(8 decembrie 2010)

358
 Im ma nuel WA L L ER ST EI N
Immanuel Wallerstein (n. 1930). Senior Research Scholar la Yale University și Di-
rector al Centrului Fernand Braudel al Universităţii Binghamton. Este fondatorul
uneia dintre cele mai importante școli și direcţii de cercetare în sociologia calitativă
contemporană, analiza sistemelor-lume. Printre cărţile sale se numără: The Modern
World-System (3 volume, 1974-1989), Historical Capitalism (1983, 1995), Race, Nati-
on, Class: Ambiguous Identities, împreună cu Étienne Balibar (1991), Geopolitics and
Geoculture: Essays on the Changing World-System (1991), After Liberalism (1995), The
Uncertainties of Knowledge (2005), European Universalism: The Rhetoric of Power
(2006). În curs de apariţie în limba română: Pentru a înţelege lumea: O introducere în
analiza sistemelor-lume (Idea Design & Print, 2011).

A Doua Revoltă Arabă: cine cîștigă și

cine pierde
R evolta Arabă din 1916, pentru independenţa arabă de Imperiul Otoman, a
fost condusă de Hussein bin Ali. Otomanii au fost izgoniţi. Marea revoltă
a fost însă cooptată de britanici și francezi. După 1945, diferitele state arabe au
devenit treptat membre independente ale Naţiunilor Unite. În cele mai multe ca-
zuri, independenţa lor a fost însă cooptată de Statele Unite, ca succesor al Marii
Britanii în rolul de controlor din exterior, și în al doilea rînd de Franţa, care a
continuat să exercite influenţă în Magreb și Liban.
A Doua Revoltă Arabă mocnește de cîţiva ani. A fost revigorată substanţial
de succesul rebeliunii tineretului tunisian, de luna trecută. Cînd tineri curajoși
își riscă vieţile pentru a se ridica împotriva unui regim autoritar super-corupt și
chiar reușesc să destituie președintele, nu poţi decît să aplauzi. Orice s-ar întîmpla
mai departe, a fost un moment bun pentru umanitate. Întrebarea rămîne însă
aceeași: ce va fi mai departe?
De fapt, sînt două întrebări. De ce a reușit această rebeliune, în timp ce multe
alte încercări, din multe ţări diferite au eșuat? Apoi, cine va cîștiga și cine va pier-
de în Tunisia, în alte părţi din lumea arabă, din întregul sistemului-lume?
Nu e simplu să te revolţi împotriva unui regim autoritar. Regimul dispune
de arme și bani, și în mod normal poate reprima tentativele de sfidare din stradă.
Acte simbolice, precum auto-incendierea lui Mohamed Bouazizi, un tînăr negu-
ţător de stradă dintr-un oraș tunisian provincial, ca protest împotriva gesturilor
arbitrare ale agenţilor regimului, pot stîrni protestul altora, așa cum s-a întîmplat
în Tunisia. Pentru ca aceasta să conducă la răsturnarea puterii, trebuie să existe
însă fisuri în acel regim.
În cazul de faţă, fisurile au fost evidente. Nici armata, nici jandarmeria nu s-au
arătat dispuse să tragă în protestatari, lăsînd această sarcină în responsabilitatea
unică a gărzii prezidenţiale. Nu a fost suficient, iar Președintele Zine el-Abidine
Ben Ali și familia sa au fost nevoiţi să fugă, și au găsit refugiu doar în Arabia Sau-
dită. Faptul că existau fisuri în regim a fost evidenţiat și de gestul figurilor de vîrf
359
 din partidul lui Ben Ali, care au dispus, în încercarea de a supravieţui furtunii și
a nu fi arestaţi ei înșiși, arestarea personajului cheie al aparatului de represiune al
lui Ben Ali, Abdelwahab Abdallah. Să ne amintim cum, după moartea lui Stalin,
succesorii săi au dispus imediat arestarea lui Beria, din aceleași motive.
Desigur, după fuga lui Ben Ali, întreaga lume a aplaudat, cu excepţiile solitare
ale lui Gaddafi al Libiei și Berlusconi al Italiei, care au continuat să apere virtuţile
lui Ben Ali. Principalul susţinător exterior al lui Ben Ali, Franţa, a fost pusă într-o
situaţie suficient de jenantă pentru a mărturisi „erori” de judecată. Statele Unite,
care lăsaseră Tunisia pe mîinile Franţei, presupusă a fi de încredere, nu au simţit
nevoia să adreseze scuze similare.
După cum a observat toată lumea, exemplul tunisian a încurajat strada ara-
bă din alte părţi să o ia în aceeași direcţie – în mod remarcabil, deocamdată, în
Egipt, Yemen și Iordania. În momentul în care scriu, nu e sigur că Președintele
Hosni Mubarak al Egiptului va supravieţui.
Acum, cine cîștigă și cine pierde? Nu vom ști decît peste șase luni, poate și mai
mult, cine va veni la putere în Tunisia, Egipt și, într-adevăr, în toată lumea ara-
bă. Rebeliunile spontane au creat o situaţie asemănătoare celei din Rusia în 1917,
cînd, cu expresia celebră a lui Lenin, „puterea se afla în stradă” și, ca urmare, o
forţă organizată, hotărîtă, o putea captura – ceea ce bolșevicii au și făcut.
Situaţia politică reală din fiecare stat arab e diferită. Astăzi nu există nici
un stat arab care să dispună de un partid organizat, secular, radical, precum
Bolșevicii, gata să încerce preluarea puterii. Există diferite mișcări burgheze libe-
rale care ar dori să joace un rol central, însă puţine par să dispună de o bază popu-
lară semnificativă. Cele mai organizate mișcări sînt cele islamiste. Nici acestea nu
sînt însă monocolore. Versiunile lor pentru un stat islamic diferă, de la mișcările
islamiste relativ tolerante faţă de alte grupuri, precum cele din Turcia de azi, prin
varietăţi precum Frăţia Musulmană din Egipt, și pînă la versiuni aspre ale le-
gii Sharia (precum cea impusă de Taliban în Afghanistan). În ceea ce privește
regimurile interne, rezultatele revoltei sînt nesigure, și continuă să evolueze. Ca
urmare, e foarte problematic cine cîștigă pe plan intern.
Ce putem spune însă despre puterile exterioare, care se implică puternic, în-
cercînd să controleze situaţia? Principalul actor extern sînt Statele Unite. Al doi-
lea e Iranul. Toate celelalte – Turcia, Franţa, Marea Britanie, Rusia, China – sînt
mai puţin importante, dar oricum relevante.
În mod clar, în urma celei de-a doua Revolte Arabe, cel mai mult au pierdut
Statele Unite. Acest lucru se poate observa din ezitările incredibile, din prezent,
ale guvernului SUA. Statele Unite (ca orice altă putere majoră a lumii) au un cri-
teriu prioritar: regimuri prietene. Washingtonul vrea să fie de partea învingăto-
rului, însă doar dacă acesta nu e ostil. Ce e de făcut însă într-o situaţie ca cea din
Egipt, care în prezent e de fapt un stat-client al Statelor Unite? Statele Unite nu pot
decît să facă apel în mod public la mai multă „democraţie”, la încetarea violen-
ţelor și negocieri. În culise, se pare că le-au transmis armatei egiptene să nu mai
împuște atîţia oameni, fiindcă pun Statele Unite într-o situaţie prea jenantă. Dar
poate Mubarak să supravieţuiască fără să împuște o grămadă de oameni?

360
 A Doua Revoltă Arabă are loc în contextul unei situaţii globale haotice, cu
trei caracteristici dominante: scăderea standardului de viaţă a cel puţin două
treimi din populaţia lumii; creșteri scandaloase ale venitului curent al unui strat
superior relativ mic; și un declin serios al puterii efective a așa-numiteri superpu-
teri, Statele Unite. Indiferent de rezultate, A Doua Revoltă Arabă va continua să
erodeze puterea SUA, mai ales în lumea arabă, tocmai fiindcă unica bază sigură
de popularitate politică în aceste ţări e opoziţia faţă de intruziunea Statelor Unite
în afacerile interne. Chiar și celor care în mod normal își doresc și depind de im-
plicarea SUA, le va fi greu să continue în această direcţie.
Cel mai mare cîștigător exterior e Iranul. Fără îndoială, există suspiciuni con-
siderabile faţă de regimul iranian, parţial fiindcă e non-arab și parţial fiindcă e
șiit. Cu toate acestea, politica SUA a oferit Iranului cel mai mare cadou: elimina-
rea de la putere a lui Saddam Hussein. Saddam fusese cel mai violent și eficient
inamic al Iranului. Liderii iranieni îi mulţumesc probabil zilnic lui George W.
Bush pentru acest cadou minunat. Au știut să profite de această șansă, elaborînd
politici inteligente prin care s-au arătat gata să susţină mișcări non-șiite, precum
Hamas, însă doar dacă acestea se opun puternic intruziunilor Israelului și SUA
în regiune.
Un alt învingător, mai mic, e Turcia. Turcia a fost multă vreme o anatemă
pentru forţele populare din lumea arabă, din dublul motiv că era urmașul Impe-
riului Otoman și un aliat apropiat al Statelor Unite. Regimul actual, ales în mod
popular, o mișcare islamistă care nu încearcă să impună legea Sharia asupra în-
tregii populaţii, pretinzînd doar drept de cetate pentru datinile islamice, a făcut
gesturi de sprijinire a celei de-A Doua Revolte Arabe, chiar cu riscul de a-și com-
promite relaţiile precedente bune cu Israelul și Statele Unite.
Și, desigur, cel mai mare învingător al celei de-A Doua Revolte Arabe vor fi,
cu timpul, popoarele arabe.

Commentariul Nr. 298, 1 feb., 2011

Copyright Immanuel Wallerstein, distribuit de Agence Global. Pentru drep-
turi și permisiuni, incluzînd traduceri și publicarea pe site-uri non-comerciale, și
contact: rights[at]agenceglobal.com, 1.336.686.9002 or 1.336.286.6606. Se acordă
permisiunea de a înregistra și transmite eseul altor persoane, în formă digitală
sau prin e-mail, cu condiţia ca textul să rămînă intact iar nota de copyright să fie
afișată. Pentru a contacta autorul, scrieţi la: immanuel.wallerstein[at]yale.edu.
Traducere de Ovidiu Ţichindeleanu

(14 februarie 2011)

361
 Slavoj ŽI Ž EK
Slavoj Žižek (n. 1949). Este cercetător la Institutul de Sociologie și Filosofie al Uni-
versităţii din Ljubljana, și Director Internaţional al Institutului Birkbeck de Știinţe
Umane al Universităţii din Londra. Filosof lacanian, lucrînd în tradiţiile continen-
tale ale hegelianismului, marxismului și teoriei critice, devine după 1989 unul dintre
cei mai reputaţi intelectuali publici pe plan mondial. Printre cărţile sale amintim:
The Sublime Object of Ideology (1989), Enjoy Your Symptom! (1992), The Ticklish Sub-
ject (1999), Repeating Lenin (2001), The Puppet and the Dwarf: The Perverse Core
of Christianity (2003), The Parallax View (2006), In Defense of Lost Causes (2008),
Living in the End Times (2010).

Cazul Breivik, sau ce își dorește Europa

S înt mai multe aspecte care ar trebui să ne dea de gîndit în auto-justificarea
ideologică a lui Anders Behring Breivik, cît și în reacţiile la gestul său cri-
minal. Manifestul acestui „vînător de marxiști” creștin care a ucis peste 70 de
persoane în Oslo nu este nicidecum cazul unui nebun care bate cîmpii, ci pur și
simplu o expunere consecventă a „crizei europene” care stă (mai mult sau mai pu-
ţin) implicit la baza crescîndului populism anti-imigrare – anume, prin inconsec-
venţele sale este simptomatic pentru contradicţiile interne ale acestei perspective.
Primul aspect care nu poate decît să uimească este modul în care Breivik își deli-
mitează dușmanul, prin combinarea a trei elemente (marxism, multiculturalism,
islamism) care aparţin unor zone politice diferite: stîngii radicale marxiste, libe-
ralismului multiculturalist, fundamentalismului religios islamic. Vechea practică
fascistă de a atribui dușmanului trăsături care se exclud reciproc („complotul iu-
deo-bolșevic plutocrat” – stînga radicală bolșevică, capitalismul plutocrat, identi-
tatea etnico-religioasă) revine astăzi sub o nouă înfăţișare.
Și mai grăitor este modul în care auto-desemnarea lui Breivik amestecă ele-
mentele ideologiei dreptei radicale. Breivik pledează pentru creștinism, dar se de-
clară agnostic-secular: creștinismul nu este pentru el decît un construct cultural
în opoziţie cu islamismul. Este anti-feminist și consideră că femeile ar trebui des-
curajate să urmeze o educaţie superioară. În același timp, se declară în favoarea
unei societăţi „seculare”, susţine avortul și se declară pro-gay. Precursorul său
în aceste sens este Pim Fortuyn, politicianul olandez populist de dreapta, care a
fost asasinat la începutul lui mai 2002, cu două săptămîni înainte de alegerile la
care se aștepta ca acesta să cîștige o cincime din voturi. Fortuyn a fost o figură
paradoxală simptomatică: populist de dreapta, ale cărui trăsături particulare și
chiar (cele mai multe din) opinii erau aproape perfect „corect politice”: era gay,
întreţinea bune relaţii personale cu mulţi imigranţi, avea un simţ înnăscut al iro-
niei și așa mai departe – pe scurt, era un bun liberal tolerant din toate punctele de
vedere, mai puţin acela al poziţiei sale politice fundamentale. Acesta ilustra astfel
încrucișarea dintre populismul de dreapta și corectitudinea politică liberală – se
pare că a fost nevoie ca acesta să moară ca să înţelegem că opoziţia dintre popu-

362
lismul de dreapta și toleranţa liberală este o falsă opoziţie, că acestea nu sînt decît
feţele aceleiași monede.
Mai mult, Breivik amestecă elemente naziste (chiar în detalii cum ar fi sim-
patia pentru Saga, cîntăreaţa folk suedeză pro-nazistă) cu ura pentru Hitler: unul
dintre idolii săi este Max Manus, liderul rezistenţei anti-naziste din Norvegia. Și,
nu în ultimul rînd, Breivik este explicit rasist, dar filosemit și pro-Israel, dat fiind
că Israelul este prima linie de apărare împotriva expansiunii musulmane – acesta
susţine chiar reconstruirea Templului din Ierusalim. Personalitatea acestuia re-
prezintă paradoxul suprem al rasistului nazist filosemit – cum este posibil?
Un indiciu ni-l oferă reacţiile dreptei europene la atacul lui Breivik: sloganul
acesteia a fost că atunci cînd condamnăm gesturile criminale ale acestuia din
urmă, nu trebuie să uităm că acesta a adresat „preocupări legitime cu privire la
probleme reale” – politica mainstream nu reușește să trateze problema coroziunii
Europei prin islamizare și multiculturalism sau, pentru a cita din The Jerusalem
Post, ar trebui să considerăm tragedia de la Oslo o „oportunitate de a revizui în
profunzime politicile pentru integrarea imigranţilor din Norvegia și alte ţări”
(în editorialul „Provocarea Norvegiei” din 24.07.2011). (Între paranteze fie spus,
ar fi foarte interesant să auzim despre actele de terorism palestiniene ceva de
genul „aceste acte de terorism ar trebui să reprezinte o oportunitate de a revizui
politica israeliană”.) Trimiterea la Israel este, desigur, implicită în aceste sens: un
Israel „multicultural” nu ar avea nici o șansă de supravieţuire, iar apartheidul
este unica posibilitate realistă. Preţul acestui pact de dreapta sionist cu adevărat
pervers este acela că, pentru a justifica revendicările asupra Palestinei, trebuie
să conștientizăm retroactiv tipul de argumentaţie care fost în trecut, în istoria
europeană trecută, utilizat împotriva evreilor: convenţia implicită este că „sîn-
tem dispuși să admitem intoleranţa voastră faţă de alte culturi din mijlocul vo-
stru, dacă și voii sînteţi dispuși să ne admiteţi dreptul de a nu tolera palestinieni
printre noi”. Ironia tragică a acestei convenţii implicite este aceea că, în istoria
europeană a ultimelor secole, evreii înșiși au fost primii „multiculturaliști”: pro-
blema pe care și-au pus-o a fost cum să își menţină cultura nealterată în locuri
unde altă cultură era dominantă. (De asemenea, trebuie menţionat aici că, în
anii 1930, ca reacţie directă la antisemitismul nazist, Ernest Jones, principalul
exponent al gentrificării convenţionale în psihanaliză, s-a lansat în comentarii
stranii cu privire la procentul populaţiei străine pe care o naţiune îl poate tolera
în mijlocu său fără a-și pune în pericol propria identitate, acceptînd astfel pro-
blematica nazistă.)
Dar dacă intrăm într-adevăr într-o nouă eră în care se va impune acest nou
raţionament? Dacă Europa va fi nevoită să accepte paradoxul că deschiderea sa
democratică se bazează pe excludere: că „inamicii libertăţii nu merită libertate”,
așa cum a spus Robespierre demult? În principiu, aceasta este, desigur, adevărat,
dar în această chestiune trebuie să fim extrem de preciși. Într-un fel, Breivik a
avut dreptate cînd și-a ales victimele: nu a atacat străinii, ci pe aceia din propria
comunitate care au fost prea toleranţi faţă de străinii intruzivi. Problema nu sînt
străinii, ci propria noastră identitate (europeană).

363
 Deși criza actuală a Uniunii Europene pare să fie o criză economică și fi-
nanciară, aceasta este în dimensiunile sale profunde o criză ideologico-politică:
eșecul referendumurilor constituţionale din UE de acum cîţiva ani a indicat lim-
pede că votanţii percep UE ca pe o uniune economică „tehnocrată”, lipsită de
orice viziune care ar putea mobiliza oamenii – pînă la recentele proteste, singura
ideologie care mobiliza oamenii era defensiva anti-imigrare a Europei.
Recentele izbucniri de homofobie din statele post-comuniste est-europene ar tre-
bui să ne dea de gîndit. La începutul anului 2011, a avut loc la Istanbul o paradă gay la
care mii de persoane au manifestat pașnic, fără nici un fel de violenţe sau turbulenţe;
în schimb, la paradele gay care au avut loc în aceeași perioadă în Serbia și Croaţia
(Belgrad, Split), poliţia nu a reușit să protejeze participanţii care au fost atacaţi cu
sălbăticie de mii de fundamentaliști creștini violenţi. ACEȘTI fundamentaliști, și nu
Turcia, reprezintă adevărata ameninţare la adresa moștenirii europene, astfel încît,
atunci cînd UE a blocat efectiv aderarea Turciei ar fi trebuit să punem întrebarea
evidentă: și dacă am aplica aceleași reguli Europei de Est? (Ca să nu mai amintim și
ciudăţenia că forţa principală din spatele mișcării anti-gay din Croaţia este Biserica
Catolică, renumită pentru nenumăratele scandaluri de pedofilie.)
Este esenţial să includem antisemitismul în această listă, ca element similar
altor forme de rasism, sexism, homofobie etc. Pentru a-și fundamenta politica
sionistă, Israelul a făcut o greșeală catastrofală: a decis să minimizeze, atunci cînd
nu ignoră de-a dreptul, antisemitismul așa-zis „vechi” (tradiţional european),
concentrîndu-se, în schimb, asupra „noului” și presupus „progresivului” anti-
semitism, mascat de critica la adresa politicii sioniste a Israelului. În acest sens,
Bernard Henri-Lévy a afirmat recent (în cartea sa Stînga în vremuri tulburi) că,
în secolul XXI antisemitismul va fi „progresiv” sau nu va fi deloc. Dusă pînă la
capăt, această teorie ne obligă să răsturnăm vechea interpretare marxistă a antise-
mitismului ca anticapitalism denaturat/defazat (în loc să se incrimineze sistemul
capitalist, furia este îndreptată împotriva unui anumit grup etnic acuzat de a fi
viciat sistemul): pentru Henri-Lévy și partizanii săi, anticapitalismul de astăzi
este o formă mascată de antisemitism.
Această interdicţie nescrisă, dar cît se poate de sigură, de a ataca „vechiul”
antisemitism este valabilă chiar în momentul în are „vechiul” antisemitism re-
vine peste tot în Europa și, mai ales, în ţările fost-comuniste din Europa de Est.
În SUA se remarcă o alianţă similară stranie: cum pot fundamentaliștii creștini
americani, care sînt prin esenţă antisemiţi, să susţină acum, cu asemenea înfo-
care, politica sionistă a Israelului? Acest mister nu are decît un răspuns: nu fun-
damentalismul american este cel care s-a schimbat, ci însuși sionismul, care a
construit imaginea evreului care respinge proiectul sionist în termeni antisemiţi.
Israel joacă un joc periculos: Fox News, prima voce a dreptei radicale din SUA
și susţinător devotat al expansionismului israelian, s-a văzut recent nevoit să îl
îndepărteze pe Glen Beck, cel mai cunoscut prezentator al postului, comentariile
acestuia devenind tot mai explicit antisemite.
Argumentul sionist standard împotriva criticilor la adresa politicii Israelului
este, desigur, acela că la fel ca orice alt stat, Israelul poate și ar trebui să fie judecat

36 4
și eventual criticat, dar că acești critici ai Israelului se folosesc de critica justi-
ficată la adresa politicii israeliene în scopuri antisemite. Cînd fundamentaliștii
creștini care susţin necondiţionat politica Israelului resping criticile de stînga la
adresa politicii israeliene, nu este argumentaţia implicită cel mai bine redată de
excelenta caricatură publicată în iulie 2008 de ziarul vienez Die Presse, care arată
doi austrieci solizi prezentaţi ca simpatizanţi ai nazismului, dintre care unul arată
prietenului său un ziar și îi spune: „Aici poţi să vezi din nou cum antisemitismul
perfect justificat este folosit în critica ieftină la adresa Israelului!” ACEȘTIA sînt
aliaţii de astăzi ai Israelului. Și din nou se pune întrebarea: cum am ajuns aici?
Acum un secol, Gilbert Keith Chesterton a surprins cu precizie impasul prin-
cipal la care ajung criticii religiei: „Cei care luptă împotriva bisericii în numele
libertăţii și umanităţii, sfîrșesc prin a renunţa la ideile de libertate și umanitate
de dragul luptei împotriva bisericii. […] Seculariștii nu au distrus cele sfinte, dar
le-au distrus pe cele laice, dacă asta îi consolează în vreun fel.” Oare nu este același
lucru valabil și pentru susţinătorii religiei? Cîţi apărători fanatici ai religiei nu au
început să atace cu violenţă cultura contemporană seculară, pentru a sfîrși prin
a renunţa la orice experienţă religioasă substanţială? În mod similar, mulţi lup-
tători liberali sînt atît de dornici să lupte împotriva fundamentalismului anti-de-
mocratic încît sfîrșesc prin a renunţa însăși la ideile de libertate și democraţie de
dragul luptei împotriva terorismului. Dacă „teroriștii” sînt gata să distrugă aceas-
tă lume de dragul unei alte lumi, luptătorii noștri împotriva terorismului sînt gata
să își distrugă lumea democrată din ură faţă de alteritatea musulmană. Iar unii
dintre aceștia sînt atît de dedicaţi demnităţii umane încît sînt gata să legalizeze
tortura – absoluta degradare a demnităţii umane – pentru a o apăra… Și nu este
oare același lucru valabil și pentru recenta ascensiune a celor care apără Europa
de ameninţarea imigrării? În zelul cu care apără moștenirea iudeo-creștină, noii
zeloţi sînt gata să renunţe la semnificaţia profundă a moștenirii creștine. Adevă-
rata ameninţare la adresa moștenirii europene sînt, de fapt, oamenii ca Breivik,
autoproclamaţii apărători ai Europei, care au ucis „din dragoste” pentru Europa:
cu astfel de prieteni, Europa nu mai are nevoie și de dușmani. Dacă Breivik era
sincer în dragostea lui pentru Europa, ar fi trebuit să urmeze sfatul tatălui să și
să se sinucidă.
Crescîndele sentimente anti-imigrare trebuie să fie privite din perspecti-
va unei reorganizări pe termen lung a spaţiului politic din Europa de Vest și de
Est. Pînă recent, spaţiul politic din statele europene era dominat de două partide
principale, care se adresau întregii mase electorale, un partid de centru-dreapta
(creștin-democrat, liberal-conservator, al poporului…) și un partid de centru-
stînga (socialist, social-democrat…), plus cîteva partide mai mici adresîndu-se
unei nișe electorale (ecologiști, comuniști etc.). Cele mai recente rezultate electo-
rale în Vest, cît și în Est indică emergenţa treptată a unei polarităţi diferite. Avem
un partid dominant de centru, care susţine capitalismul global ca atare, de cele
mai multe ori cu un program cultural liberal (toleranţă faţă de avort, drepturile
comunităţilor gay, religioase, minorităţilor etnice etc.). Partidul din opoziţie este
un partid populist anti-imigrare, din ce în ce mai dominant, care, de pe margine,

365
 este secondat de grupări deschis rasiste și neo-fasciste. Exemplară în acest sens
este Polonia: după înlăturarea foștilor comuniști, principalele partide sînt for-
maţiunea liberală „anti-ideologică” de centru a primului ministru Donald Dusk
și formaţiunea creștin-conservatoare a fraţilor Kaczynski. Tendinţe similare sînt
vizibile în Olanda, Norvegia, Suedia, Ungaria… Pentru a treia și ultima oară, în-
treb: cum am ajuns aici?
După căderea regimurilor comuniste în 1990, am intrat într-o nouă eră în
care forma predominantă de exercitare a puterii de stat a devenit administrarea
tehnocrată depolitizată și coordonarea intereselor. Singura modalitate de a în-
flăcăra acest domeniu, de a mobiliza activ oamenii a fost prin frică: frica de imi-
granţi, frica de criminalitate, frica de sexualitatea depravată fără Dumnezeu, fri-
ca de statul excesiv (cu povara controlului și a taxelor ridicate), frica de catastrofe
ecologice, dar și frica de hărţuire (corectitudinea politică este exemplul perfect al
formei liberale de politică a fricii). O astfel de politică se bazează întotdeauna pe
manipularea unui ochlos paranoic – terifianta raliere a bărbaţilor și femeilor. De
aceea, principalul fenomen din prima decadă a noului mileniu a fost politica anti-
imigrare, care a devenit mainstream, tăind în cele din urmă cordonul ombilical
care o ţinea legată de partidele marginale și radicale de dreapta. Din Franţa pînă
în Germania, din Austria și pînă în Olanda, în proaspătul spirit al mîndriei pen-
tru propria identitate culturală și istorică, principalele partide consideră acum
că este adecvat să sublinieze faptul că imigranţii sînt oaspeţi care trebuie să se
adapteze la valorile culturale care definesc societatea gazdă – „este ţara noastră,
iubiţi-o sau părăsiţi-o”.
Liberalii progresiști sînt, desigur, îngroziţi de un asemenea rasism populist.
Cu toate acestea, o privire atentă va dezvălui faptul că toleranţa multicultura-
lă a acestora și respectul pentru diferenţă (etnică, religioasă, sexuală) manifestă
aceeași nevoie ca și a anti-imigranţilor de a-i ţine pe ceilalţi la o distanţă sanitară.
Ceilalţi sînt OK, îi respectăm, dar nu trebuie să se amestece prea mult în treburile
noastre. În momentul în care o fac, ne simţim agresaţi – de mirosul lor, de lim-
bajul lor murdar, de manierele lor vulgare, de muzica lor, de bucătăria lor… Sînt
pe deplin în favoarea acţiunilor pro-negri, dar nu sînt dispus să ascult muzică
rap tare. În ziua de astăzi se găsește pe piaţă o întreagă serie de produse complet
epurate de proprietăţile lor nocive: cafea fără cafeină, smîntînă fără grăsime, bere
fără alcool… Și lista poate continua: ce spuneţi de sex virtual ca sex fără sex, sau
de doctrina Colin Powell a războiului fără victime (de partea noastră, desigur),
ca război fără război, redefinirea contemporană a politicii ca arta administraţiei
tehnocrate, ca politică fără politică, pînă la toleranţa multiculturală liberală de
astăzi ca experienţă a Celuilalt epurat de alteritate – un Celălalt decafeinizat care
dansează dansuri fascinante și are o abordare holistică a realităţii valabilă din
punct de vedere ecologic, în timp ce aspecte cum ar fi violenţa domestică sînt în
continuare neglijate…
Mecanismul acestui tip de sterilizare a fost cel mai bine exprimat încă din
1938 de către Robert Brasillach, intelectualul fascist francez condamnat la moarte
în 1945, care se considera un antisemit „moderat” și care a creat formula „antise-

366
mitismului rezonabil”: „Ne putem permite să îl aplaudăm pe Charlie Chaplin, care
este pe jumătate evreu, la cinema, să îl admirăm pe Proust, pe jumătate evreu, să
îl aplaudăm pe Yehudi Menuhin, care este evreu, în timp ce vocea lui Hitler este
purtată pe undele radio numite după evreul Hertz. […] Nu vrem să omorîm pe
nimeni, nu o să organizăm un pogrom. Dar considerăm, de asemenea, că cea mai
bună modalitate de a împiedica acţiunile, niciodată previzibile, ale antisemitismu-
lui instinctiv este aceea de a practica antisemitismul rezonabil.” Este aceeași atitu-
dine vizibilă acum în modul în care guvernele noastre gestionează „ameninţarea
imigranţilor”. După ce au respins pe bună dreptate rasismul populist deschis ca
fiind „nerezonabil” și inacceptabil pentru standardele noastre democratice, aces-
tea promovează acum măsuri de protecţie „rezonabil” rasiste… sau, cum ne spun
acești Brasillachi ai zilelor noastre, dintre care unii sînt chiar social-democraţi:
„Ne putem permite să admirăm sportivii africani și est-europeni, doctorii asiatici,
programatorii IT indieni. Nu vrem să omorîm pe nimeni, nu o să organizăm un
pogrom. Dar considerăm, de asemenea, că cea mai bună modalitate de a împiedica
acţiunile, niciodată previzibile, ale măsurilor defensive și violente anti-imigrare
este să aplicăm o protecţie anti-imigrare rezonabilă.” Această încercare de dez-
intoxicare de Aproape ilustrează limpede trecerea de la barbaria inechivocă, la
barbaria cu faţă umană. Operează regresia de la iubirea creștină pentru aproape la
favorizarea păgînă a propriului trib (grec, roman…), în opoziţie cu barbarul Celă-
lalt. Chiar dacă a luat forma unei apărări a valorilor creștine, aceasta reprezintă, în
sine, cea mai mare ameninţare la adresa moștenirii creștine.
Un alt pas critic este, totuși, încă necesar: critica rasismului anti-imigrare
trebuie radicalizată prin auto-critică, prin interogarea complicităţii dintre forma
predominantă de multiculturalism și ceea ce critică. Criticii valului anti-imigrare
se limitează, în mare, la un nesfîrșit ritual în care mărturisesc propriile păcate
ale Europei, în care acceptă cu umilinţă limitările moștenirii europene, celebrînd
bogăţia altor culturi. Celebrele versuri ale lui William Butler Yeats din „A doua
venire” par astfel să ilustreze perfect situaţia dificilă în care ne găsim astăzi: „Cei
buni sînt lipsiţi de credinţă,/ cei răi sînt plini de înflăcărată fervoare.” Aceste
cuvinte descriu fidel actuala separare dintre liberalii anemici și fundamentaliștii,
atît musulmani fervenţi, cît și creștini de-ai noștri. „Bunii” nu mai au capacitatea
de a se dedica pe deplin, în timp ce „răii” se dedică rasismului și fanatismului
religios sexist. Cum putem ieși din acest impas?
În loc să vorbim despre „sufletul frumos”, deplîngînd noul rasism european
pe care îl anunţă astfel de afirmaţii, ar trebui să ne analizăm pe noi înșine la fel de
critic, întrebîndu-ne în ce măsură a contribuit propriul nostru multiculturalism
abstract la această situaţie deplorabilă. Cînd cei implicaţi nu împărtășesc sau nu
respectă aceleași convenţii sociale, atunci multiculturalismul se va transforma
în ignoranţă și ură reciprocă reglementată legal. Conflictul cu privire la multi-
culturalism este deja un conflict care vizează Leitkultur: nu este un conflict între
culturi, ci un conflict între diferitele perspective asupra modului în care culturile
diferite pot și ar trebui să convieţuiască, asupra normelor și practicilor pe care
aceste culturi trebuie să le aibă în comun dacă vor să coexiste.

367
 Ar trebui să evităm să intrăm în jocul liberal de-a „cît de multă toleranţă ne
putem permite” – dacă ar trebui să tolerăm ca fii lor să meargă la școli publice,
dacă își obligă femeile să se îmbrace și comporte într-un fel anume, dacă organi-
zează căsătorii între copiii lor, dacă agresează comunitatea gay din rîndurile lor…
Din această perspectivă se poate spune, desigur, că nu sîntem niciodată suficient
de toleranţi, ori sîntem întotdeauna deja prea toleranţi și ignorăm drepturile fe-
meilor și așa mai departe. Singura modalitate de a ieși din acest impas este de a
propune și de a lupta pentru un proiect pozitiv universal pentru toţi cei implicaţi.
Cauzele în care nu ne definim „nici ca femei, nici ca bărbaţi, ori nici ca evrei, nici
ca greci” sînt nenumărate, de la ecologie la economie.
În ultimii săi ani de viaţă, Sigmund Freud și-a exprimat uimirea în faţa în-
trebării: ce vrea o femeie? Astăzi, întrebarea pe care ne-o punem este mai degrabă:
ce vrea Europa? În general, se prezintă ca reglementatoare a dezvoltării capitaliste
globale, iar uneori cochetează cu ideea conservatoare de apărare a tradiţiilor sale.
Amîndouă aceste căi vor conduce la amnezie, la marginalizarea Europei. Singura
șansă a Europei de a ieși din acest istovitor impas este să își resusciteze tradiţionala
dorinţă de emancipare radicală și universală. Datoria sa este să treacă dincolo de
simpla toleranţă către o Leitkultură emancipatoare pozitivă, care nu poate decît să
susţină convieţuirea reală și imixtiunea dintre diferitele culturi și de a se angaja în
viitoarea luptă pentru Leitkultur. Nu vă limitaţi la a-i respecta pe ceilalţi, oferiţi-le
un scop comun, din moment ce astăzi ne confruntăm cu probleme comune.
Traducere de Sanda Watt
(11 august 2011)

368
Despre CriticAtac
E xtremismul de dreapta și de stânga, totalitarismul, au făcut ravagii în seco-
lul XX. După căderea Zidului Berlinului nu puţini au crezut într-un „sfârșit
al istoriei”, care să pună în drepturi democraţia peste tot în lume. Dar textura
lumii contemporane este mai complicată decât cea imaginată cu ochii inspiraţi de
prăbușirea comunismului. Ce m-a surprins de-a lungul ultimelor două decenii a
fost încremenirea unora în tranșeele citirii maniheiste a vieţii sociale: lupta între
comunism (criptocomunism) și democraţie (capitalism). Daca în primii ani de
după 1989 această atitudine putea fi de înţeles, cu timpul ea a devenit stranie. În
opinia mea, adevărata întrebare este ce capitalism, ce economie de piaţă vrem;
deci relaţia între stat (sector public) și pieţe, rolul valorilor, al reglementarilor și
convenţiilor (formale și informale) în societate, etc. Întrucât capitalismul fiinţea-
ză în forme diferite, dintre care unele sunt maligne putând conduce la desfiinţa-
rea libertăţilor ce definesc democraţia. O dezbatere onestă privind mersul capita-
lismului, ce putem face pentru a nu pierde achiziţiile „civilizării” sale, este cu atât
mai necesară acum. Fiindcă această teribilă criză financiară și economică, fără
egal de la Marea Depresiune din secolul trecut, a resuscitat un narativ în divorţ
cu realitatea. Statul social are excrescenţe și malformaţii și criza sa este acutizată
de demografie, constrângeri ecologice, ascensiunea economică a Asiei. În același
timp, fără pieţe libere nu poate exista spirit întreprinzător, inovaţie, progres eco-
nomic. Dar nu mai puţin avem de ce să fim îngrijoraţi de un sistem financiar care
a deraiat printr-un șir de dereglementări și în virtutea unei cosmologii economice
supersimplificatoare. Trăim criza unui tip de capitalism, orientat excesiv către
speculaţie și consum și având o credinţă aproape mistică în auto-echilibrarea lină
a pieţelor. Grav este că, în ultimele decenii, a avut loc o erodare puternică clasei
mijlocii, ce corodează democraţia. Este nevoie să discutam în mod deschis despre
aceste fenomene. Într-o democraţie, dreapta și stânga trebuie să coabiteze, să dia-
logheze; fără una dintre ele ușor se alunecă spre sugrumarea democraţiei. Pentru
acest motiv merită să salutăm prezenţa Criticatac în peisajul dezbaterii publice
din România. Chiar dacă nu împărtășesc teze susţinute în aceasta publicaţie,
scrierile de aici mă ajută să înţeleg mai bine ce unește și ce desparte pe cei care, în
diversitate, preţuiesc libertatea, decenţa, toleranţa, bunul simţ, speranţa.
Daniel Daianu, profesor SNSPA,
fost ministru de finanţe al României si fost MPE

Fac parte dintr-o generaţie pentru care stânga a fost, în prima decadă postcomu-
nistă, o expresie a conservatorismului. Ca orice intelectuală publică am simţit nevoia să
mă detașez și să mă poziţionez progresist. Acea decadă și problemele ei au trecut. Acum
este nevoie de o nouă generaţie, mai detașată, mai puţin prizonieră în reconstrucţia
spaţiului public după devastările extremei stângi, pentru ca analizele, ideile, argumen-
tele, interesele celor reprezentaţi de stânga democratică să își facă loc, să capete formă,
pertinenţă, forţă. Critic Atac este cea mai reușită întruchipare a acestui demers. Lectura
multora dintre articole și comentarii este pentru mine o reconfortantă revenire pe tărâ-

369
 mul dezbaterii democratice de substanţă, a bunului simţ și a competenţei. Sugerez celor
care cred că România este un ocean de interese într-un deșert de idealuri să citească
CriticAtac. Vor avea o surpriză întremătoare.
Mihaela Miroiu, profesor SNSPA

CriticAtac e cea mai importantă încercare de a dezvolta o dezbatere intelectuală

autohtonă după „22-ul” anului 1990 și câteva sclipiri de Dilemă prin câţiva ani. E cu
atât mai important cu cât survine după o anchiloză intelectuală îndelungată și o încetă-
ţenire a discursului monopolist a unei drepte primitive, total deconectată de dezbaterea
globală și care substituia gândirii originale și necesare la noi, cea a intelectualului care
se confruntă cu problemele societăţii lui, decalajul de dezvoltare și lipsa de autonomie
ne-modernă, niște probleme de import de genul bătăliei contra corectitudinii politice.
Cu alte cuvinte, când lângă tine unul dă foc unei case ţigănești că i s-a furat o găină
și înăuntru arde un copil, tu ești preocupat de incapacitatea de a scrie oricum despre
ţigani în presa occidentală. Aceasta inadecvare a devenit la noi mai mult, o încercare de
a filtra istoria pentru a elimina figuri ca Dobrogeanu Gherea sau Henri Stahl (recenzia
mea despre cartea de dialog a lui Rostas cu acesta a stat șase luni în sertar la „Revista
22” pentru că se știa că va irita pe pastorii dreptei pure și dure când va apărea), de a trece
pe planul doi figuri intelectuale de planul 1 ca Iorga, Pârvan, Ralea, pentru a ajunge la
concluzia că adevăratele lumini interbelice au fost doar tinerii legionari și tatăl Monicăi
Lovinescu. Era cazul să încheiem cu această ficţiune, și cât de greu a fost se vede din
alegerea CriticAtac a figurilor senioare ale paginii, G.M. Tamas și Claude Karnouh.
Într-adevăr, nu era simplu să găsești la noi o stânga care să fie și anticomunistă, și oc-
cidentală, și s-a rezolvat prin importul acestora doi. A doua parte bună a paginii sunt
traducerile, care conectează dezbaterea internă de cea externă și încearcă să reducă de-
calajul. Altfel, zone întregi intelectuale sunt încă descoperite complet, dar câtă vreme
ușa e deschisă, inclusiv pentru cei mai la dreapta și pentru orice dialog, iar pagina e
expresia unei comunităţi reale, nu a unui blog de partid făcut pe bani de mogulași (e), o
găsesc o prezenţă indispensabilă.
Alina Mungiu, profesor Hertie School of Governance,
Berlin, președinte Societatea Academică din România

De câteva ori am fost întrebat „ce cauţi tu între stângiștii de la CriticAtac?”. N-am
răspuns niciodată, deoarece îmi era clar că întrebarea nu se constituie într-o cerere de
informaţie, ci mai degrabă într-o demonstraţie (și încă una ce se vrea zdrobitor-irefu-
tabilă) de „trădare”. Dar pentru că e bine „să știm și noi” cum e cu trădarea, iată, o fac
acum.
Răspunsul meu se rostogolește pe câteva paliere. Scriu „rostogoleștee”, deoarece
îmi este cât de poate de clar că va trebui să parcurg un traseu inegal în abordare, înce-
pând cu etajul superior ( și, vai, superficial) al construcţiei „trădării” mele și terminând
cu problema etichetărilor în care, alături de poezie, tot românul excelează nu numai în
spaţiul mioritic, ci și pe multe alte meleaguri mai mult sau mai puţin capitoliene.
Cum poate, deci, unul ce timp de două decade și mai bine a „combătut” comunis-
mul din birourile Europei Libere de la München și Praga, să publice acolo unde sunt
traduse articole semnate de Zizek, Wallerstein et ejusdem farine, unde semnează Claude
Karnoouh, unde publică Al. Cistelcan, etc?
Comunismul a fost combătut de mulţi. Nici nu era prea dificil s-o faci, mai ales în
cazul (atât de netipic, totuși) al României ceaușiste. Dar „combatanţii” se aflau într-
o alianţă temporală, deși numai puţini dintre ei (și în nici un caz subsemnatul) erau

370
conștienţi de această dimensiune temporală, care reușea să acopere în ceaţă dimen-
siunea spaţială a diviziunilor ideologice ce ne despărţeau. Acestea din urmă au răbuf-
nit numai după prăbușirea regimului comunist, și au făcut-o în toată plenitudinea lor.
Scurt spus, vederile noastre, ale „combatanţilor” în ce privește ce urmează, erau radical
diferite. Dacă toţi ne doream un viitor democratic, viziunile noastre asupra democraţiei
erau și sunt radical diferite.
În acest context trebuie judecate și comunităţile epistemice postcomuniste. Cei obse-
daţi de pericolul revenirii trecutului până-n-tr-atât încât devin indiferenţi la prezent și, în
consecinţă, opaci faţă de viitor, se pot alinia cu dreapta radicală sau numai conservatoare
în combaterea unui pericol care, deocamdată, e unul inexistent. Cei îngrijoraţi, însă, de
un prezent în care acumularea primitivă a capitalului din primele decade postcomuniste
nu a făcut altceva decât să perpetueze inegalităţile mascate de sub precedentul regim și
să le exacerbeze, iar azi sunt martorii unei crize ce demonstrează că sistemul economic
capitalist lăsat pradă propriilor instincte nesupravegheate revine la acumularea primitivă
caracteristică începuturilor sale, vor căuta alte răspunsuri, în alte comunităţi epistemice.
Prin însăși natura căutării, acestea vor trebui să fie comunităţi critice.
Ori, democraţia fără critică este de neimaginat. Parafrazând întrucâtva, reafirm
că iubesc prea mult capitalismul pentru a-l lăsa pe mâna capitaliștilor. România de azi
are nevoie de CriticAtac. Nimic nu mă obligă să subscriu la clownismul lui Zizek, dar
perimiteţi-mi să mă ciorovăiesc amical cu un om inteligent și citit cum este amicul Kar-
noouh, decât să fac parte din alianţele lucrative ale domnilor Patapievici, Tismăneanu și
alţi disidenţi (auto)fabricaţi. Să lupţi cu fantoma comunismului într-un capitalism din
ce în ce mai puţin capabil să reproducă sistemul politic democratic căruia dezvoltarea
sa i-a dat naștere este echivalentul administrării chemoterapiei pentru tratamentul os-
teoporozei.
Michael Shafir, profesor universitar
la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeș-Bolyai Cluj.

37 1
 Cupr i ns

CRITICATAC: INTRODUCERE ......................................................................................... 5

Cine sîntem ............................................................................................................... 5
Scurt istoric ............................................................................................................... 7
Cîteva date statistice ................................................................................................. 9
Vasile ER NU
De la Gulag la stenograme, sau cum am devenit radical ..................................... 10
Florin POENARU
O moarte care nu dovedește (mai) nimic .............................................................. 14
Costi ROGOZANU
Mic compendiu al neputinţei protestatare ........................................................... 20
Victoria STOICIU
Cu toata viteza înapoi – caritate etatizată, cezaro-papism
și cum se înfundă modernizarea României .......................................................... 29
Ciprian ȘIULEA
Jucării pentru oameni mari: un nou partid politic .............................................. 35
Ovidiu ŢICHINDELEANU
Mișcări populare în Europa: către un nou sfîrșit al tranziţiei? .......................... 41
Inter viu cu Vasile ER NU și Bodgan GHIU
Intelectualii de stînga, faţă în faţă cu România ................................................... 46

TEME, DEZBATERI, POLEMICI ..................................................................................... 53

Temă: Statul social în faţa crizei ........................................................................ 53
Florin ABR AHAM
Statul social în România: necesitate sau proiect revolut? .................................... 54
Dan UNGUR EANU
Fondurile de pensii private, un nou FNI obligatoriu pentru toţi ........................ 59
Ciprian ȘIULEA
România și oligarhia socială de piaţă .................................................................... 64
Cristina R AŢ
Părinţi netrebnici și familii sănătoase.
Faţa disciplinatoare a politicilor familiale ........................................................... 68
Victoria STOICIU
Retorica orwelliană a statului asistenţial ............................................................. 74
Alex CISTELECAN
Bunavestire. Ediţia 2011 ......................................................................................... 78
Norbert PETROVICI
Privatizînd statul. De unde vine urbanizarea haotică? ....................................... 86
Irina COSTACHE & Simina GUGA
Programul Rabla pentru oameni: spitalele dispar și reforma continuă ............ 93

37 2
Dezbateri ............................................................................................... 102
Dan UNGUR EANU
Bilanţul a două decenii de la Revoluţie ............................................................... 102
Gabriel CHINDEA
Echivocul neoliberalismului: ideologia puterii sau opiul clasei de mijloc? ..... 109
Vitalie SPR INCEANĂ
Jocul de-a Păunescu .............................................................................................. 121
Alexandru MATEI
Eu sînt Păunescu ................................................................................................... 125
Alexandru POLGÁR
„Anticapitalism” și anticapitalism ...................................................................... 130
Alina PETROVICI
Ce e cu adevărat revoltător la propunerea de modificare a Codului muncii ... 134
Eniko VINCZE
Român – rom – ţigan ............................................................................................ 138
Adi SCHIOP
Cum au îngropat elitele României manelele. O poveste cu cocalari ................. 143
Veronica LAZĂR
Despre timpul săracilor ....................................................................................... 161
Iulia HAȘDEU
Sexism, rasism, naţionalism – privire dinspre antropologia feministă ........... 163
Cornel BAN
Pentru munca sindicalizată: motive nediscutate ............................................... 167
Liviu VOINEA
Flexibilizarea pieţei muncii – o frază de dînșii inventată ................................. 173
Ioana VR ĂBIESCU
Argumentul feminist de la dreapta la stînga ...................................................... 180
Adi DOHOTARU
8 pătrăţele de critică socială ................................................................................ 183
Florin ABR AHAM
Deceniul eșecului neașteptat ............................................................................... 191
Bogdan GHIU
Cioran și niște ciorani. Pentru reinventarea statului public ............................. 196
Șerban CER K EZ
Bunăstare generală sau asistenţă socială – de la stigmatizare
la principiul tratamentului și respectului egal ................................................... 198
Ciprian MIHALI
Manifest pentru spaţiul public ............................................................................ 203
Alex CISTELECAN
Visul american și fenomenologia sa hollywoodiană .......................................... 207
Alina-Sandra CUCU
Sindicatele – repolitizate sau degeaba ................................................................ 212
Lucian T. BUTARU
De ce e atît de sexy neoliberalismul? ................................................................... 218

37 3
 Ana BAZAC
„Democraţia acum” și proprietatea privată ....................................................... 223
Ovidiu GHER ASIM-PROCA
Leviatanul muribund: inventarea statului anti-social
și a guvernării anarhiste ...................................................................................... 230
Claude K AR NOOUH
Proletarul astăzi… continuare, transformare, reînnoire, destin? ................... 237
Igor MOCANU
Muzeul Comunismului – de la investigare la reenactment porno .................... 250
Iulia POPOVICI
Bolșevici, jidani, ţigani și alţii ............................................................................. 256
Polemici: Alfabet critic .......................................................................... 259

INVITAŢI CRITICATAC ................................................................................................... 280

Samir AMIN
2011: Primăvara arabă? ........................................................................................ 280
Ivailo DITCHEV
Naţionalismul ca stil de viaţă .............................................................................. 297
Ekaterina DEGOT și Boris GROYS
„Arta trăiește cu stigmatul absenţei legitimării democratice”.
Interviu cu Boris Groys ........................................................................................ 301
Bruno DRWESKI
Cea mai mare mișcare franceză de protest de după 1968 .................................. 310
Tony JUDT
Ce este viu și ce este defunct în social-democraţie? ........................................... 319
Boris K AGAR LITSK Y
Libertatea este în pericol. Democraţia are cîteva șanse de supravieţuire ........ 334
Alexander KIOSSEV
Oximoronul normalităţii ..................................................................................... 340
G. M. TAMÁS
Despre sclavie ........................................................................................................ 355
Immanuel WALLERSTEIN
A Doua Revoltă Arabă: cine cîștigă și cine pierde .............................................. 359
Slavoj ŽIŽEK
Cazul Breivik, sau ce își dorește Europa? ............................................................ 362

Despre CriticAtac ................................................................................................. 369

374
375
376