Basicarea frunzelor

Denumire Taphrina deformans

ştiinţifică
sin. Exoascus deformans Fuck.
Cloque du pecher; Kraüselkrankheit der Pfirsiche; Peach leaf curl,
Kurciavosti listiev persika
Raspindire Răspândire: Originară din Europa, s-a extins mult în toate ţările cultivatoare
de piersic.
Descriere Simptome: Ciuperca atacă frunzele, lăstarii tineri şi în anii favorabili şi
fructele. Pe frunze primele simptome apar la sfârşitul lunii aprilie începutul
lunii mai. Parenchimul dintre nervuri, creşte mult mai puternic decât
nervurile.
Frunzele sunt hipertrofiate şi au o culoare roz-caracteristică, apoi devin
violacei, prezentând pe ambele feţe o pulbere alb-murdară, constituită din
ascele ciupercii. După câteva zile, frunzele capătă o coloraţie brunie, iar în
decada a II-a a lunii mai, cad. În secţiune, se constată că o frunză bolnavă
prezintă mezofilul sub forma unui ţesut aproape omogen, fără ţesut
palisadic şi lacunar.
Lăstarii foarte tineri atacaţi de Taphrina deformans, se îngroaşă, rămân
scurţi, se încovoaie, prezintă frunze îngrămădite, iar la bază sunt complet
desfrunziţi.
Florile afectate prezintă petale hipertrofiate.
Pe fructe atacul se manifestă în luna mai, când apar pete roşietice, uşor
proeminente, cu marginile neregulate, bine delimitate.
Pe măsură ce fructele cresc, ţesuturile atacate se brunifică şi crapă.
Agentul patogen: Miceliul format din hife simple, septate şi ramificate se
dezvoltă intercelular. Pe ambele feţe ale frunzei, se dezvoltă un himeniu
subcuticular, din care se vor forma ascele, care sunt ovoide sau cilindrice,
mai largi la vârf şi hialine; fiecare ască conţine 8 ascospori, sferici, hialini
sau gălbui. Ascosporii pot înmugurii în interiorul ascei. După maturare,
ascosporii sunt puşi în libertate prin gelificarea vârfului ascei. Prin
germinare rezultă un miceliu haploid, care trăieşte saprofit pe scoarţa
ramurilor sau între solzii mugurilor, stadiu sub care ciuperca iernează.
Pe acest miceliu uninucleat se formează în primăvară celule de înmugurire,
care după ce ajung pe frunzele tinere, copulează 2 câte 2, rezultând astfel
celule binucleate, care prin germinare produc filamentele de infecţie, apte
de a pătrunde prin stomate sau direct prin cuticulă în spaţiile intercelulare
ale ţesuturilor. Perioada de incubaţie durează 3 săptămâni în cazul infecţiei
primare şi 15 zile în cazul infecţiei secundare.
Ciuperca iernează ca miceliu haploid, ca miceliu secundar în lăstarii atacaţi
sau sub formă de ascospori (forma cea mai importantă de transmitere de la
un an la altul) pe ramuri.
Combatere Combatere: Boala se poate preveni printr-o serie de măsuri de igienă
culturală, (pentru diminuarea sursei de infecţie) şi de tratamente chimice
preventive atât la căderea frunzelor, cât şi în perioada de vegetaţie.
Cancerul bacterian
Denumire Agrobacterium tumefaciens
ştiinţifică
Descriere Boala este răspândită în pepiniere, piersicul fiind una din speciile cele
mai atacate.
Ciuruirea bacteriana
Denumire Xanthomonas campestris
ştiinţifică
(sin. Xanthomonas pruni (E. F. Smith) Dowson)
Raspindire Răspândire: Este destul de răspândită şi la noi în ţară fără să prezinte
importantă economică.
Descriere
Simptome: Atacul acestei bacterii se aseamănă la prima vedere cu atacul
de Stigmina carpophila L-v.
Pe piersic mai este indicat şi atacul bacteriilor Pseudomonas syringae pv.
morsprunorum Wormald şi Pseudomonas syringae pv. syringae van Hall.
Simptomele sunt asemănătoare cu cele produse de aceşti agenţi patogeni
şi la celelalte sâmburoase.

Fainarea piersicului
Denumire Sphaerotheca pannosa
ştiinţifică
Raspindire Răspândire: Este întâlnită în majoritatea plantaţiilor de piersic, afectând în
mod deosebit nectarinele.
Descriere Simptome: Atacul se manifestă pe frunze, lăstarii tineri şi pe fructe.
Începând din luna iunie, pe ambele feţe ale frunzelor tinere de la vârful
lăstarilor apar pete albicioase, cu aspect pâslos, de forme şi dimensiuni
diferite, iniţial izolate apoi confluente, caz în care acoperă zone mari din
limb. Frunzele atacate rămân mici, se răsucesc, se brunifică şi cad de
timpuriu. Pe lăstarii tineri, în jumătatea dinspre vârf, se dezvoltă o pâslă
albicioasă, care adeseori îi înveleşte de jur împrejur ca într-un manşon, pe
porţiuni de 10 - 12 cm lungime. Lăstarii puternic atacaţi rămân debili, se
veştejesc şi se usucă în timpul verii.
Pe fructe, mai frecvent la nectarine, apar pete pâsloase, albicioase, de
 dimensiuni diferite, unele acoperind 2/3 din suprafaţă. Fructele atacate
rămân mici, deformate, adesea crapă în dreptul petelor şi au gust amărui.
Agentul patogen: Pâsla albicioasă de la suprafaţa organelor atacate este
formată din miceliul ectoparazit al ciupercii, pe care se dezvoltă
conidioforii şi conidiile, care sunt unicelulare, elipsoidale sau cilindrice,
incolore. Spre sfârşitul verii, în pâsla de pe lăstari în special, apar periteciile
ciupercii sub forma unor punctişoare mici, la început gălbui, apoi brun -
negricioase. Ele conţin o singură ască cu 6 - 8 ascospori, ovoizi. Patogenul
iernează ca miceliu de rezistenţă între solzii mugurilor din care în
primăvară vor rezulta lăstari atacaţi, de la care se propagă boala, prin
conidii, în timpul perioadei de vegetaţie.
Pierderile cauzate de făinare constau în uscarea timpurie a lăstarilor şi a
frunzelor atacate şi în deprecierea valorii fructelor.
Combatere Combatere: Pentru prevenirea bolii se vor tăia şi se vor arde lăstarii atacaţi;
în timpul repausului vegetativ se vor aplica tratamente cu Polisulfură de
bariu 6%, iar ]n perioada de vegetaţie cu sulf muiabil0,4%, Bumper 250 EC
0,03%, Karathane 0,05%, Thiovit 0,5%, Microthiol 0,5%, Nimrod 0,05%.
Tratamentele se repetă la 10 - 12 zile.

Monilioza
Denumire Monilinia fructigena
ştiinţifică
Raspindire Răspândire: Monilioza este una din cele mai periculoase boli ale speciilor
sâmburoase, cunoscută în toate ţările din Europa şi America de Nord.
Semnalată în 1878, în ţara noastră, s-a extins mult; atacul de primăvară
produce pagube evaluate la 60%.
Descriere Simptome: Boala se manifestă pe flori, frunze, lăstari, fructe. Atacul de
primăvară afectează florile, lăstarii şi frunzele; este foarte dăunător pentru
 ţara noastră. Organele parazitate de ciupercă se ofilesc, se brunifică şi în
final se usucă. Vârful lăstarilor se usucă şi se îndoaie. Aceştia pot fi
confundaţi cu îngheţurile târzii de primăvară.

Mozaicul în benzi
Virusul mozaicului în benzi al prunului (Plum line pattern virus)
Raspindire Răspândire: Boala se manifestă pe prun, piersic şi cais.
Descriere Simptome: Atacul se manifestă primăvara, pe frunze sub forma unor pete
punctiforme, a unor benzi galbene - verzui, unor inele sau desene de forma
frunzei de stejar sau de culoare verde - deschis sau gălbuie.
Pe unele soiuri de cais, virusul se găseşte în stare latentă. Virusul se transmite
prin altoire. În natură este diseminat prin multiplicarea materialului infectat.
Ca plante indicatoare se recomandă piersicii din sămânţă şi P kansuensis.
Virusul inoculat la plante de Vigna cylindrica produce leziuni locale,
necrotice, urmate de pătări şi necroze sistemice.
Combatere Combatere: Se recomandă producerea materialului săditor liber de viroze în
sistem organizat, cu plantaţii mamă producătoare de altoi, butaşi, marcote şi
seminţe, testate, libere de virusuri.
Păduchele verde al piersicului
Denumire Myzodes persicae
ştiinţifică
(sin. Myzus persicae Sulz, Aphis persicae Sulz.)
Raspindire Răspândire: Această insectă este răspândită pe tot globul, fiind frecventă în
toate livezile de piersic.
Daune Daune: Această specie este polifagă producând pagube în livezi şi pepiniere
la speciile sâmburoase, dar şi în grădinile de legume şi sere. Păduchii
formează colonii masive pe partea inferioară a frunzelor, care datorită
sugerii sevei, se necrozează şi se răsucesc, formând pseudocecidii. Pomii
atacaţi suferă, iar puieţii în pepiniere, se debilitează.
Biologie Biologie: Este o specie migratoare. Femelele depun ouăle toamna, la baza
mugurilor sau în crăpăturile scoarţei ramurilor speciilor sâmburoase.
Primăvara apare fundatrixul, care dă naştere la mai multe generaţii de
fundatrigene. Acestea se hrănesc pe partea inferioară a frunzelor producând
pseudocecidii. Ultima generaţie de femele aripate migrează pe diferite
plante ierboase cultivate şi spontane, unde se înmulţesc pe cale
partenogenetică vivipară. În toamnă apar femelele sexupare, care migrează
pe speciile sâmburoase şi dau naştere la formele sexuate. După împerechere
femelele depun oul de iarnă.
Descriere Descriere: Femelele aptere au corpul globulos, oval, verde- deschis sau
verde - închis. Antenele sunt negre. Picioarele sunt galben-deschis, mai
scurte, aproximativ 1/3 din lungimea corniculelor.
Femelele aripate au capul şi toracele negre, iar abdomenul verde gălbui sau
roşcat. Pe partea dorsală prezintă o pată mare de culoare neagră cu 1-2
dungi transversale şi 4 pete laterale. Antenele sunt negre; picioarele sunt
galben- deschis cu tarsele negre. Corniculele sunt brune; coada este aproape
2/3 din lungimea cornicolelor.
Combatere Combatere: Atacul de Myzodes persicae Sulz., se previne şi se combate
prin aceleiaşi metode recomandate la Aphis pomi.

Molia orientala a fructelor

Denumire Grapholita molesta
ştiinţifică
sin. Cydia molesta
Raspindire Răspândire: Depistată în 1902 în plantaţiile de piersic şi păr, din NE Chinei
şi Japoniei, s-a răspândit în majoritatea zonelor globului. În România a fost
identificată în 1964 - în unele plantaţii de piersic şi prun, în SV ţării.
Produce pagube mari în pepiniere şi livezi. Este un dăunător de carantină.
Daune Daune: Larvele atacă lăstarii, frunzele şi fructele de piersic, cais şi prun, iar
atacuri sporadice s-au semnalat şi la păr, gutui, migdal, măr şi cireş. În
lăstari larvele formează galerii descendente de 5 - 18 cm lungime, care
conduc la uscarea lăstarilor.
Pe scoarţa lor se găseşte o secreţie gomoasă (clei); lăstarii au creşteri slabe.
Pagube mari se înregistrează şi la fructe; larvele pătrund prin peduncul sau
caliciu, şi se hrănesc săpând galerii în jurul sâmburelui. Fructele atacate nu
se mai dezvoltă şi în final putrezesc.
Biologie Biologie: Iernează ca larvă complet dezvoltată intr-un cocon mătăsos şi
dens, în crăpăturile scoarţei ramurilor şi pe trunchi; are 3 generaţii pe an.
În primăvară, în aprilie, larva se transformă în pupă. Adulţii apar la sfârşitul
 lunii aprilie sau începutul lunii mai ; au un zbor crepuscular şi nocturn.
Ponta începe la câteva zile după împerechere. Ouăle sunt depuse pe partea
inferioară a frunzelor din vârful lăstarului şi uneori pe coaja acestuia.
Incubaţia durează 7- 14 zile. Larvele neonate ajung în vârful lăstarilor prin
galerii construite în nervura principală şi în peţiolul frunzei. Ajunsă în
lăstar, larva continuă atacul printr-o galerie descendentă.
Dezvoltarea larvară durează 16 - 24 zile. La completa dezvoltare, larvele
părăsesc lăstarii şi se retrag în crăpăturile scoarţei ramurilor şi a trunchiului
sau în alte locuri adăpostite, unde se transformă în pupe .
Stadiul de pupă durează 7 - 13 zile, astfel că între 20 -30 iunie apar fluturii
primei generaţii. Ouăle sunt depuse pe frunze, lăstari şi fructe. Larvele
atacă lăstarii tineri şi fructele soiurilor de piersic cu coacere timpurie. Ele
pătrund în fructe prin zona calicială sau pedunculară, prin locul de contact
al fructelor cu o frunză sau cu un alt fruct. În fruct, larva roade o galerie
către sâmbure şi se dezvoltă în neregularităţile acestuia, sau în interiorul lui,
dacă pereţii sunt încă moi. Într-un fruct se dezvoltă 3 - 4 larve. Stadiul de
larvă durează 15 - 18 zile. În ultima decadă a lunii iulie apar fluturii
generaţiei a II-a. Larvele acestei generaţii se dezvoltă pe fructele soiurilor
târzii. Ajunse la completa dezvoltare o parte din larve (10 - 30%) trec în
diapauza hibernală. Majoritatea larvelor îşi continuă dezvoltarea şi în
ultima decadă a lunii august, apar fluturii generaţiei a III-a. Larvele apar
spre sfârşitul primei decade a lui septembrie, şi se găsesc pe păr, gutui şi
uneori pe măr. Retragerea pentru diapauza hibernală, începe cu 20 - 30
septembrie. Durata dezvoltării unei generaţii este 27 - 30 de zile, la o
temperatură de 21 oC.
Descriere Descriere: Fluturii au anvergura aripilor de 10 - 15 mm; aripile anterioare
sunt de culoare brună - închis. Spre mijlocul marginii posterioare se
distinge o pată oblică, cu marginile mai mult sau mai puţin paralele. Aripile
posterioare sunt mai deschise decât cele anterioare. Oul este eliptic, de
1mm lungime, de culoare albă, apoi de culoare galbenă.
Larva are 12-14 mm lungime, de culoare roz-roşcată ca capul galben - brun,
cu pete de culoare mai închisă. Pe toate tergitele abdominale, cu excepţia
primului, prezintă patru plăci lipsite de spiculi.
Pupa este de 6-6,5 mm lungime, de culoare brun - deschis, prezentând pe
arcul dorsal al ultimului segment abdominal spini largi si tociţi.
Combatere Combatere: Tăierea şi distrugerea lăstarilor infestaţi conduce la diminuarea
rezervei biologice. Capcanele alimentare, luminoase şi cu feromoni
(Atramol) contribuie la depistarea dăunătorului, la stabilirea curbei de zbor
(avertizare), precum şi la combatere.
Tratamentele chimice se fac la avertizare (t1 - la apariţia larvelor G1 aprox.
20 V, t2 - la 10 - 12 zile, t3 - la apariţia larvelor G2 aprox. 15 VII, t4 - la 8 -
10 zile, t5 - la apariţia larvelor G3) cu insecticide din grupul piretroizilor.
Molia vărgată
Denumire Anarsia lineatella
ştiinţifică
Raspindire Răspândire: Este de origină euro - asiatică, fiind răspândită în toate
continentele globului, cu excepţia celui american; este un dăunător de
carantină.
Daune Daune: Molia vărgată a piersicului produce pagube cu importanţă
economică în livezile de piersic, mai rar în cele de cais şi prun. Pagubele
sunt provocate de larvele hibernante, care atacă mugurii şi lăstarii abia
formaţi şi de larvele din generaţia I şi a II-a, care atacă fructele. Fructele
atacate rămân mici, se coc de timpuriu şi cad.
Biologie Biologie: Dăunătorul iernează ca larvă în cocon, sub scoarţa ramurilor sau
la inserţia mugurilor. Primăvara timpuriu, la umflarea mugurilor, larvele
după o scurtă perioadă de hrănire cu mugurii sâmburoaselor, migrează pe
lăstarii abia formaţi şi pătrund în interiorul lor pe la partea terminală. În
luna mai, fiind mature se împupează în pliurile frunzelor sau între frunze.
Fluturii apar în prima decadă a lunii iunie şi zboară aproximativ 3
săptămâni. Ouăle sunt depuse izolat sau în grupe pe fructe, pe lăstari sau
de-a lungul nervurii principale, pe faţa inferioară a frunzelor. Larvele apar
în a II-a jumătate a lunii iunie şi se hrănesc cu fructele de piersic şi cais, cu
pulpa din jurul sâmburelui. Împuparea se realizează în cavitatea
pedunculară, adulţii apărând în iulie (generaţia a II-a). Fluturii, care apar în
septembrie depun ouăle pe ramuri şi foarte rar pe fructe. Larvele după o
scurtă perioadă de hrănire, intră în perioada hiemală.
În condiţiile ţării noastre molia vărgată a piersicului are trei generaţii (G 1 =
iunie - iulie; G 2 = august - septembrie; G 3 = octombrie - mai).
Descriere Descriere: Adultul este un fluture cu aripile anterioare negre-cenuşii sau
 brune, cu linii longitudinale negre şi cu o pată în zona mediană. Aripile
posterioare sunt mai mari, de culoare cenuşie-deschis. Oul la depunere este
alb. Larva are corpul brun - închis cu capul negru.
Combatere Combatere: Fiind un dăunător de carantină se impune respectarea măsurilor
de carantină fitosanitară. În funcţie de gradul de infestare al livezii, este
necesar ca atacul produs de insectă să fie prevenit prin tratamente chimice
la avertizare, în cursul perioadei de vegetaţie, în funcţie de fenologia
soiurilor şi biologia insectei, corelate fiind cu condiţiile climatice, cu unul
din produsele: Sinoratox 35 CE conc. 0,1%, Zolone 35 CE conc. 0,2%,
Decis 25 EC conc. 0,03%, etc.