Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ruptura de Menisc
Ruptura de Menisc
Ruptura de Menisc
Grupa:M7
Anul II
1. Date anatomice
Genunchiul este articulatia cea mai frecvent implicata in traumatologia articulara (in
special ruptura de menisc) din cateva motive:
este situata superficial, deci este expusa actiunii factorilor traumatici; nu este
inconjurata ca alte articulatii de grupe musculare puternice, care pot atenua
intensitatea unui traumatism;
are o structura anatomica particulara, fiind formata din doua suprafete
articulare, fara o congruenta perfecta intre ele, fara a fi solidarizate prin grupe
musculare foarte bine dezvotate;
asupra ei se exercita solicitari functionale foarte mari, tinand cont ca alternativ
toata greutatea corpului se lasa pe fiecare genunchi.
Fiecare menisc este format dintr-un corp si doua coarne (anterior si posterior).
Ambele meniscuri sunt atasate la tibie prin intermediul coarnelor anterioare si
posterioare. Meniscurile au o mare mobilitate, dar meniscul lateral este mult mai mobil
decat cel medial.
2. Ruptura de meninsc
Cele doua cauze principale ale rupturii meninscului sunt traumatisemele obervatate
adesea la sportivi si procesele degenerative instalate la varstnici. Ruptura de meninsc
poate apare la orice varsta.
Cele traumatice sunt mai intalnite la persoanele active intre 10-45 de ani,sunt de
obicei rupturi radiale sau verticale in meninsc si produc adesea un fragment mobil care
necesita interventie chirurgicala. De exemplu atunci cand jucatorii se ghemuiesc sau se
rasucesc in jurul axului propriu, cauzand o ruptura. Alteori ele pot fi rezultatul
contactului direct, ca in cazul contrelor la fotbal.
Durere;
Rigiditatea si umflarea genunchiului;
Blocarea genunchiului;
Senzatia de „cedare" sub greutate;
Imposibilitatea de a efectua intreaga gama de miscari cu genunchiul.
Fara tratament, partea de menisc rupta se poate deplasa in interiorul articulatiei, iar
acest lucru poate duce la blocarea genunchiului.
3. Probelemele pacientului
Disconfort;
Potential de complicatii;
Durere;
Anxietate;
Diminuarea mobilitatii;
Deficit de autoingrijire.
4. Obiective de ingrijire
Diminuare durerii;
Mobilizarea membrului si a genunchiului;
Pacientul sa nu simta cedare sub greutate;
Pacientul sa nu aiba genunchiul inflamat;
Sa evitam complicatiile;
Pacientul sa se poata ingriji singur,pe cat se poate;
Rolul asistentei:
investigate ce ii apartin.
Pregatire psihica:
Pregatire fizica:
a) Interventii delegate:
pregatirea preoperatorie;
ingrijirea postoperatorie;
prevenirea escarelor;
6. Evolutia
Este de preferat pastrarea unei parti a meniscului cat se poate de mult: indepartarea
meniscului favorizeaza adesea aparitia unei artroze a genunchiului pentru ca dupa
meniscectomie creste solicitarea mecanica a structurilor articulare . Cu cat este indepartat
mai putin tesut meniscal, cu atat degenerarea este mai lenta.