LP 19 STOMACUL

CONFIGURAŢIA EXTERNĂ A STOMACULUI
Configuraţia externă a stomacului
1. fundul stomacului; 2. corpul stomacului; 3. antrul piloric; 4. canalul piloric;
5. cardia; 6. pilor; 7. incizura cardiei; 8. curbura mare; 9. genunchiul
stomacului; 10. curbura mică; 11. incizura angulară; 12. incizura pilorică
superioară; 13. incizura duodeno-pilorică superioară; 14. şanţul intermediar;
15. incizura pilorică inferioară;
Configuraţia externă a stomacului. Stomacul este porţiunea cea
mai dilatată a tubului digestiv. El este un organ mobil intraperitoneal situat
în cavitatea abdominală, în etajul supramezocolic. El se proiectează în
regiunile hipocondrului stâng, regiunea epigastrică şi regiunea ombilicală.
Stomacul prezintă două feţe (anterioară şi posterioară), două curburi (mica
curbură şi marea curbură) şi două orificii (cardia şi pilorul). Limita
proximală a stomacului este orificiul cardia şi cea distală orificiul pilor.
1.Curbura mică are o portiune verticală şi una orizontală care formează
între ele un unghi numit incizura angulară. Porţiunea orizontală este
întreruptă de două incizuri: incizura duodeno-pilorică superioară (limita
dintre stomac şi duoden) şi incizura pilorică superioară (la 3 cm proximal
de precedenta). De-a lungul micii curburi se află arcul arterial al micii
curburi şi se ataşează omentul mic.
2.Curbura mare începe de la nivelul incizurii cardiei (unghiul dintre
curbura mare şi marginea stângă a esofagului) şi se termină la incizura
duodeno-pilorică inferioară (limita dintre stomac şi duoden). La stânga
acesteia se află incizura pilorică inferioară. Zona situată în partea
inferioară a curburii mari în care aceasta îşi schimbă direcţia (adică din
descendentă devine uşor ascendentă) se numeşte genunchiul stomacului.
Distal de acesta se află şanţul intermediar. De-a lungul curburii mari se
află arcul arterial al marii curburi şi se ataşează omentul mare şi
ligamentul gastosplenic.
3.Orificiile stomacului: orificiul cardia (este situat proximal şi reprezintă
comunicarea cu esofagul), orificiul piloric (este situat distal şi reprezintă
comunicarea cu duodenul).
4.Diviziunile stomacului:
a.porţiunea verticală a stomacului este împărţită de un plan orizontal
care trece prin incizura cardiei într-o parte superioară numită fundul
stomacului şi o parte inferioară corpul stomacului. Limita inferioară a
acestuia este un plan care trece prin incizura angulară de pe mica curbură
şi şanţul intermediar de pe martea curbură. Acest plan separă porţiunea
verticală de porţiunea orizontală.
b.porţiunea orizontală (porţiunea pilorică) este limitată distal de planul
care trece prin incizurile duodeno-pilorice superioară şi inferioară.
Porţiunea pilorică este subîmpărţită în antrul piloric (situat proximal) şi
canalul piloric (situat distal). Cele două părţi sunt separate de un plan
care trece prin incizurile pilorice superioară şi inferioară.

1
RAPORTURILE STOMACULUI
Raporturile posterioare
ale stomacului
1. pancreasul; 2.
stomacul; 3. glanda
suprarenală stângă; 4.
mezocolonul transvers; 5.
artrea splenică; 6. splina;
7. artera gastro-epiploică
stângă; 8. arterele gastrice
scurte; 9. vena splenică;
10. bursa omentală; 11.
flexura colică stângă; 12.
diafragma; 13. recesul
costo-diafragmatic stâng;
Raporturile stomacului
1.Raporturile feţei anterioare
a.în portiunea toracică zona de proiecţie a stomacului pe peretele anterior
al toracelui se numeşte spaţiul semilunar al lui Traube (delimitat superior de
o curbă convexă superior spre varful inimii şi inferior de rebordul costal
stâng). Dinspre profunzime spre suprafaţă stomacul vine în raport cu:
muşchiul diafragm, recesul pleural costo-diafragmatic stâng, baza
plămânului stâng, coastele stângi V-IX
b.în porţiunea abdominală: lobul stâng şi lobul patrat al ficatului, peretele
anterior al abdomenului (aria de proiecţie numită câmpul gastric sau trigonul
lui Labbé-limitat la stânga de rebordul costal stâng, la dreapta de marginea
inferioară a ficatului şi inferior de o linie orizontală care uneşte extremităţile
costale ale coastelor IX dreaptă şi stângă ).
2. Raporturile feţei posterioare. Stomacul vine în raport prin intermediul
bursei omentale cu următoarele structuri: corpul pancreasului, artera
splenică, rinichiul stâng, glanda suprarenală stângă, faţa gastrică a splinei,
mezocolonul transvers, flexura colică stângă şi diafragma.

Raporturile posterioare ale stomacului II

1. glanda suprarenală stângă; 2. aria gastrică a rinichiului stâng;
3. splina; 4. artera splenică; 5. vena splenică; 6. pancreasul; 7.
aorta abdominală;

Raporturile posterioare
ale stomacului I
1. trunchiul celiac; 2. artera
gastrică stângă; 3. artera
splenică; 4. artera hepatică
comună; 5. artera gastrică
dreaptă; 6. aorta
abdominală; 7. artera
gastroduodenală; 8. artera
gastroepiploică dreaptă; 9.
stomacul; 10. duodenul 1;
11. splina; 12. rinichiul
stâng; 13. pancreasul;

2
 VASCULARIZAŢIA ARTERIALĂ A STOMACULUI Vascularizaţia arterială a stomacului provine în principal din cele
două arcuri arteriale situate de-a lungul curburilor.
1.Arcul arterial al micii curburi este format prin anastomoza dintre artera
gastrică stângă şi cea dreaptă.
a. artera gastrică stângă_se desprinde din trunchiul celiac, are un traiect
ascendent pe peretele posterior al bursei omentale, apoi face o curbă cu
concavitatea inferioară, ajunge de-a lungul micii curburi intre cele doua foiţe
ale omentului mic şi se anastomozează cu artera gastrică dreaptă Artera
gastrică stângă dă 2-3 ramuri esofagiene care contribuie la vascularizaţia 1/3
inferioară a esofagului.
b.artera gastrică dreaptă se desprinde din artera hepatică proprie şi ajunge
între foitele omentului mic de-a lungul micii curburi şi se anastomozează cu
artera gastrică stângă.
2.Arcul arterial al marii curburi reprezintă o anastomoză între artera gastro-
epiploică stângă şi artera gastro-epiploică dreaptă.
a.artera gastroepiploică stângă se desprinde din artera splenică în vecinătatea
splinei şi după ce străbate ligamentului gastro-splenic coboară pe marea
curbură a stomacului între foiţele omentului mare şi se anastomezează cu
artera gastroepiploică dreaptă.
a.artera gastro-epiploică dreaptă se desprinde din artera gastroduodenală şi
pătrunde între foiţele omentului mare de-a lungul marii curburi.
De la nivelul arcadelor arteriale ale micii curburi şi ale marii curburi se
desprind ramuri gastrice anterioare şi posterioare care străbat feţele stomacului.
În zona de inserţie a omenturilor, ramurile gastrice pătrund direct în peretele
gastric.
3.Arterele gastrice scurte (5-7) se desprind din artera splenică, străbat
ligamentul gastro-esplenic şi ajung să vascularizeze fundul stomacului.

Vascularizaţia stomacului Vascularizaţia

1. artera gastrică stângă; 2. stomacului
aorta abdominală; 3. artera 1. trunchiul celiac; 2.
splenică; 4. artera hepatică artera gastrică stângă; 3.
comună; 5. artera hepatică artera splenică; 4. artera
proprie; 6. artera hepatică comună; 5.
gastroduodenală; 7. artera artera gastrică dreaptă; 6.
gastrică dreaptă; 8. arcada aorta abdominală; 7.
arterială a micii curburi; 9. artera gastroduodenală; 8.
arcada arterială a marii artera gastroepiploică
curburi; 10. artera dreaptă; 9. stomacul; 10.
gastroepiploică dreaptă; 11. duodenul 1; 11. splina;
stomacul; 12. duodenul 1; 12. rinichiul; 13.
13. esofagul; 14. lobul stâng pancreasul; 14. vena
al ficatului; 15 vena cavă splenică; 15. artera
inferioară; 16. vena portă; gastro-epiploică stângă;
17. canalul coledoc; 18.
vezica biliară; 19. rinichiul
drept; 20. splina;
3
 Peritoneul gastric. Stomacul este un organ intraperitoneal cu excepţia unei zone de pe faţa
posterioară unde foiţele peritoneale diverg pentru a se reflecta pe diafragmă. Peritoneul care înveleşte
PERITONEUL GASTRIC stomacul trece pe viscerele învecinate formând ligamente:
1.Omentul mic (ligamentul esofago-gastro-duodeno-hepatic) este o foiţă dublă de peritoneu care se
întinde între mica curbură a stomacului şi hilul ficatului.
a.inserţia inferioară se face pe curbura mică a stomacului, pe esofagul abdominal şi pe bulbul
duodenal;
b.inserţia superioară se face pe marginile hilului hepatic şi pe fisura ligamentului venos;
Omentul mic prezintă trei porţiuni :
a.pars densa (ligamentul esofago-hepatic) este străbătut de artera hepatică accesorie, de ramuri vagale şi
de vene porte accesorii;
b.pars flaccida (ligamentul gastro-hepatic)
c.pars ligamentosa (ligamentul duodeno-hepatic) în componenţa căruia se află elementele pediculului
hepatic (vena portă, artera hepatică proprie şi canalul hepatic comun).
2.Ligamentul gastro-frenic_ancorează stomacul de diafragmă în dreptul pilierului stâng al acesteia.
3.Ligamentul gastro-colic_se ataşează de curbura mare a stomacului şi de tenia omentală a colonului
transvers. Acest ligament conţine arcada arterială a marii curburi.
4.Ligamentul gastro-splenic _se inseră în partea superioară a curburii mari a stomacului şi pe hilul
splinei. El conţine vasele gastro-epiploice stângi si vasele gastrice scurte.

4
 Splina este un organ abdominal intraperitoneal localizat în etajul supramezocolic.

SPLINA Configuraţia externă

Splina prezintă patru feţe, trei margini şi două extremităţi:
1. Feţele splinei: faţa diafragmatică (are o orientare laterală şi este convexă şi netedă); faţa gastrică
(este dispusă antero-medial este uşor concavă. La nivelul său se află hilul splenic prin care trec
elementele pediculului splenic format din artera splenică, vena splenică, vase limfatice şi fibre
nervoase. Hilul împarte faţa gastrică într-o arie prehilară şi una retrohilară); faţa renală (orientată
postero-medial este uşor concavă); faţa colică (se află în apropierea extremităţii anterioare a splinei).
2. Marginile splinei: marginea superioară/anterioară (este crenelată şi separă feţele diafragmatică de
cea gastrică); marginea inferioară/posterioară (este convexă şi separă faţa diafragmatică de cea
renală); marginea medială (separă fata renală de cea gastrică).
3. Extremităţile splinei: anterioară (polul inferior), posterioară (polul superior).

Splina
1. faţa gastrică a splinei; 2. faţa diafragmatică a splinei; 3. pancreas; 4.
artera splenică; 5. polul superior al splinei; 6. polul inferior al splinei; 7.
faţa colică; 8. glanda suprarenală stângă; 9. rinichiul stâng; 10. vena
splenică; 11. ramuri splenice; 12. artera gastroepiploică stângă;
Raporturile splinei
1. Faţa diafragmatică vine în raport cu diafragma, recesul pleural costo-diafragmatic stâng, lobul
inferior al plămânului stâng, peretele toracic (în dreptul coastelor IX-XI).
2. Faţa gastrică: aria prehilară (vine în raport cu faţa posterioară a stomacului prin intermediul
bursei omentale şi a ligamentului gastro-splenic); aria retrohilară (vine în raport cu coada
pancreasului, ligamentul pancreatico-splenic şi bursa omentală).
3. Faţa renală vine în raport cu rinichiul stâng şi cu polul superior al glandei suprarenale stângi.
4. Faţa colică şi extremitatea inferioară vine în raport cu flexura colică stângă şi cu ligamentul
frenico-colic.
Peritoneul splenic
Splina este un organ intraperitoneal, mobil. Capsula sa aderă strâns de peritoneul visceral.
1. Ligamentul gastro-splenic se întinde intre hilul splinei şi partea verticală a marii curburi a
stomacului. Conţine vasele gastrice scurte şi vasele gastro-epiploice stângi.
2. Ligamentul pancreatico-splenic se întinde între coada pancreasului şi hilul splinei. El conţine
coada pancreasului şi pediculul splenic.
3. Ligamentul frenico-colic stâng (“sustentaculum liensis”) se întinde intre flexura colică stângă şi
diafragmă.

Artera splenică
1.Origine: trunchiul celiac;
2.Traiect şi raporturi. Artera splenică are un traiect sinuos spre stânga pe o lungime de 10-20cm. Ea are trei porţiuni: porţiunea suprapancreatica (care începe de la originea arterei şi
vine in raport inferior cu marginea superioară a corpului pancreasului); porţiunea retropancreatică (în care artera se află între rinichiul stâng şi corpul pancreasului) şi porţiunea
prepancreatică (anterior de coada pancreasului).
3. Ramuri: ramuri colaterale (artera pancreatică dorsală, artera pancreatică medie, ramuri pancreatice, artera gastrică posterioară, artera cozii pancreasului, artera gastro-epiploică
stângă, arterele gastrice scurte); ramurile terminale (artera splenica se împarte la circa 3-4cm de hilul splenic, într-un trunchi superior şi unul inferior. Trunchiurile se pot ramifica
prehilar şi pătrund în splină unde se împart în artere trabeculare.)
Vena splenică
1. Origine. Vena se formează prin unirea a 2-3 trunchiuri venoase la circa 3-4 cm medial de hilul splenic anterior sau posterior de coada pancreasului. Fiecare trunchi venos este format
prin confluenţa venelor trabeculare.
2. Traiect şi raporturi. Vena are un traiect orizontal pe faţa posterioară a corpului pancreasului. La joncţiunea dintre corpul şi colul pancreasului vena splenică se uneşte cu vena
mezenterică inferioară formând trunchiul venos splenico-mezenteric inferior. 5
3. Afluenţi: vena gastro-epiploică stângă, venele gastrice scurte, venele pancreatice şi vena cardio-esofagiană posterioară.