w

w
w
.te
ol
og
ia
-s
oc
ia
la
.ro
Radu Carp • Dacian Graian Gal
Sorin Murean • Radu Preda

ÎN CĂUTAREA BINELUI COMUN

Pentru o viziune cretin
a democraiei româneti
 Colecţia Universitas
Seria Theologia Socialis, nr. 2

Seria Theologia Socialis este editată de

Radu Carp (București)
Chantal Delsol (Paris)
Ingeborg Gabriel (Viena)
Picu Ocoleanu (Craiova)
Radu Preda (Cluj-Napoca)
şi este promovată de
Institutul Român de Studii Inter-ortodoxe, Inter-confe-
sionale și Inter-religioase (INTER), Cluj-Napoca/Sibiu/
Craiova/București/Chișinău
www.inter-institut.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României:

În căutarea binelui comun: pentru o viziune creştină
a democraţiei româneşti / Radu Carp, Dacian Grațian Gal,
Sorin Mureşan, Radu Preda. – Cluj-Napoca: Eikon, 2008
ISBN 978-973-757-173-1

I. Carp, Radu
II. Gal, Dacian Grațian
III. Mureşan, Sorin
IV. Preda, Radu

329.14
32.01

Tehnoredactare şi corectură: Nicolae Turcan

© Editura EIKON
Cluj-Napoca, str. Mecanicilor, nr. 48
Redacţia: tel./fax 0364-117246; 0740-187109
E-Mail: edituraeikon@yahoo.com
Web: www.edituraeikon.ro
Difuzare: 0264-593547; 0728-084803
E-Mail: eikondifuzare@yahoo.com
 Radu Carp
Dacian Graian Gal
Sorin Murean
Radu Preda

ÎN CĂUTAREA BINELUI COMUN

Pentru o viziune cretin
a democraiei româneti

E I K O N
CLUJ, 2008
 CUPRINS

Argumentum .............................................................................
. Memoria ...............................................................................
. Solidaritatea.....................................................................
. Subsidiaritatea .................................................................
. Demnitatea .........................................................................
. Dreptatea ............................................................................
. Prosperitatea ....................................................................
. Securitatea ...................................................................... 
. Ecologia ............................................................................ 
. Statul social................................................................... 
. Europa .............................................................................. 
În loc de concluzii ........................................................... 
Repere bibliografice ........................................................ 
Index de nume i termeni ............................................... 
Despre autori ...................................................................... 


ARGUMENTUM
Dup cderea zidului Berlinului, ceea ce simbolic a
însemnat falimentul mitului unei lumi monocolore, sufici-
entă sieşi, pluralismul a devenit un atribut evident şi al so-
cietăţilor post-comuniste. Aşa cum era de aşteptat, trecerea
de la un regim sufocant la regulile democraţiei nu a fost însă
lipsită de tensiuni şi crize, unele încă în plină desfăşurare.
Astfel, emergenţei opţiunilor politice, ideilor, dorinţelor, vi-
ziunilor şi intereselor concurente, ingrediente esenţiale ale
oricărei democraţii, i-a urmat reactivarea unor vechi şi par-
ţial uitate conflicte etnice, culturale şi religioase. Dinamica
întregului spaţiu est-european de după 1990 indică foarte
clar acest fenomen cu urmări nu de puţine ori dramatice pen-
tru comunităţi oricum marcate de schimbarea bruscă a pa-
radigmei politico-sociale. Dincolo de aspectele particulare
ale fiecărui caz în parte, de la situaţia din Kosovo şi până la
luptele intestine din Ucraina sau de la recrudescenţa naţi-
onalismului polonez la polemicile ungaro-slovace, numito-
rul comun rămâne tocmai dificultatea adecvării la pluralism.
Procesul dificil de armonizare a intereselor, imposibil de dus
la capăt fără despărţirea legalităţii de infracţiune şi a mora-
lităţii de corupţie, poate fi observat în mai toate societăţile
postcomuniste. Puterea şi opoziţia, vechile elite şi societa-
tea civilă în formare, economia de stat şi iniţiativa privată,
minorităţile etnico-religioase şi majoritatea – aceste rapor-
turi stau sub semnul unei lupte de subminare şi contestare
reciprocă. În lipsa unui liant al pluralismului, spaţiul est-eu-


 În cutarea binelui comun

ropean şi societăţile sale se află, general vorbind, în căuta-

rea binelui comun.
În căutarea acestuia se află de două decenii inclusiv Bi-
sericile şi confesiunile creştine ale Europei de Est. Din păca-
te, constatăm şi aici ceea ce se observă la nivelul conştiinţei
politice: libertatea recăpătată după dictatura atee nu a adus
după sine un plus de responsabilitate şi de solidaritate. În
ciuda eforturilor de a coagula acţiunea Bisericilor europene
în jurul unor documente programatice de genul Charta Oe-
cumenica din 2001, suntem în Est abia la începutul drumu-
lui către un angajament etic şi social comun. Aşa se expli-
că de ce, dacă nu au fost în mod nemijlocit la originea unor
conflicte, Bisericile şi confesiunile est-europene nu au fost
nici la originea soluţiilor pe care crizele de tot felul le solici-
tau şi chiar le mai reclamă încă. În majoritatea cazurilor, fie
că a fost vorba de asumarea trecutului recent, de raporturi-
le cu statul de drept sau de proiectul european, diriguitorii
ecleziastici, indiferent de confesiune, s-au complăcut în lo-
gica atât de comodă a extremelor: au pactizat doar cu unii
(oricât de compromişi) şi au diabolizat pe alţii (oricât de bi-
ne-intenţionaţi), au onorat pe susţinători (indiferent de mo-
ralitatea acestora) şi au ostracizat pe critici (oricât de înte-
meiată critica acestora), au văzut pericolul venind doar din
afară (oricât de imaginar) şi niciodată din interior (oricât de
evident), au promovat un naţionalism îngust (oricât de se-
cularizant) şi au practicat un discurs pro-european ambiva-
lent (oricât de perdant).
Pe termen lung, această atitudine defensivă nu mai poate
însă ţine loc de strategie şi cu atât mai puţin exonera dirigui-
torii ecleziastici de responsabilitatea faţă de propriile comu-
nităţi de credinţă. Dacă societatea est-europeană se află, mai
mult sau mai puţin programatic, în căutarea unui bine co-
mun capabil să o reconcilieze cu propriul trecut şi să o ajute
să îşi articuleze mai bine orizontul viitorului, dimensiunea
religioasă nu poate lipsi din acest efort. Nimeni nu spune că
binele comun nu ar putea fi identificat, tradus juridic, aplicat


 Argumentum

instituţional şi perfecţionat în mod cotidian fără aportul Bi-

sericilor şi confesiunilor religioase. Cu puţină fantezie, baza-
tă pe experienţe istorice recente, ne putem imagina un bine
comun lipsit de orice predicat religios, strict pragmatic, util
gestionării nevoilor curente ale membrilor societăţii, redus
adică la o serie de reguli prin aplicarea cărora să fie asigura-
tă pacea socială, o relativă distribuire echitabilă a resurselor
şi o prosperitate la îndemâna unui număr cât mai mare de
persoane şi categorii. Măcar şi teoretic, un astfel de bine co-
mun a fost însuşi idealul comunismului. Falimentul acestuia
ne arată că, în fapt, binele comun este mai mult decât nume-
le abstract al unor necesităţi concrete, că de existenţa lui se
leagă mai curând o serie de principii, viziuni şi idealuri. Îna-
inte de a se lăsa tradus în bani sau servicii, binele comun es-
te suma ideilor pe care le avem despre binele pe care-l vrem
pentru noi înşine şi pentru ceilalţi. Este o proiecţie, o dorinţă
şi o speranţă. Acesta este motivul pentru care dintre ingre-
dientele binelui comun nu poate lipsi tocmai acea dimensi-
une fără de care proiecţia eşuează în utopie, dorinţa în dez-
amăgire şi speranţa în resemnare: credinţa religioasă.
În cazul unei mari părţi din societatea est-europeană, în-
că profund religioasă în ciuda unor evidente semne de erozi-
une, participarea Bisericilor şi a confesiunilor la precizarea
binelui comun, a cărui absenţă o resimţim atât de dureros,
este la urma urmelor o formă de asumare a misiunii lor con-
stitutive. În confuzia generalizată a criteriilor şi modelelor,
valorile religioase sunt cât se poate de „utile”, de „practice”,
iar repunerea acestora în circuit de o manieră adecvată este
datoria mediilor religioase. Dar nu numai a acestora. Indife-
rent de convingere şi orientare, clasa politică postcomunistă
este la rândul ei chemată să îşi caute „aliaţi” pe măsura crizei
prin care trec societăţile traumatizate de o tranziţie ale cărei
puncte majore de referinţă – cel de plecare şi cel de sosire
– stau încă sub semnul neclarităţii şi al incertitudinii. Cău-
tarea binelui comun este un demers la care participă socie-
tatea ca atare, prin toate vocile ei autorizate, de la comuni-


 În cutarea binelui comun

tăţile religioase la organizaţiile non-guvernamentale. Fiind

un proces de investiţie în viitor, adică de promovare acum a
unei viziuni care va deveni realitate, măcar şi parţial, peste
o vreme, mai lungă sau mai scurtă, dialogul dintre valorile
religioase şi cele ale vieţii publice este mai mult decât bine-
venit. Mai mult chiar, el asigură acel tip de legitimitate pro-
fundă, rezistentă dincolo de ciclurile electorale şi de pro-
gramele politice, atât de necesară unui proiect de societate.
Ne propunem în acest volum, în completarea şi continua-
rea celui anterior (Radu Carp, Dacian Graian Gal, So-
rin Murean, Radu Preda, Principiile gândirii populare.
Doctrina creştin-democrată şi acţiunea socială / Principles
of Popular Thought. Christian Democratic Doctrine and So-
cial Action, Eikon, Cluj-Napoca, 2006), să trecem în revis-
tă posibilele valori pe care comunităţile de credinţă şi ce-
le civice le împărtăşesc şi din promovarea cărora am putea
grăbi găsirea binelui nostru comun. Referitor la titlul ales,
el însuşi un enunţ programatic, faptul că ne aflăm în căuta-
rea binelui comun presupune o dinamică generată, aşa cum
am amintit mai sus, de constatarea unei lipse. După jumă-
tate de secol de comunism şi alte două decenii de supravie-
ţuire a acestuia sub numele derutant al postcomunismului,
a devenit între timp clar pentru mulţi că pentru a avea ce-
va, aici: o societate funcţională la parametrii valorilor liber
asumate, trebuie să vedem mai întâi ce ne lipseşte. Dacă ti-
tlul este oarecum clar, subtitlul reclamă câteva explicaţii şi
delimitări. Pledând pentru o viziune creştină a democraţiei
româneşti, autorii pleacă de la premisa pluralismului consti-
tutiv democraţiei în general. Refuzând exclusivismul, căru-
ia i-a căzut victimă în timpul comunismului ateu, viziunea
creştină nu se impune prin negarea altor abordări normati-
ve sau proiecte de societate. Dacă vocea critică a unei teolo-
gii sociale ortodoxe (alături de preocupările similare ale al-
tor confesiuni), în cazul nostru, se face auzită, acest fapt nu
se petrece prin contestarea hermeneuticilor concurente sau
complementare. Însăşi viziunea creştină asupra unor punc-


 Argumentum

te de pe agenda publică este posibilă datorită acestui plura-

lism, traducere concretă a libertăţii de gândire şi exprima-
re. Mai mult, vocea creştină în societatea postcomunistă nu
trebuie asociată cu o eventuală punere în chestiune a carac-
terului neutru al statului de drept, aşa cum nici neutralitatea
acestuia nu trebuie văzută drept un ateism „cu faţă umană”.
Respectând pluralismul societăţii democratice şi neutrali-
tatea ideologică a statului de drept, lectura social-teologică
este o instanţă etică printre altele. Faptul că ea se face auzi-
tă pe fundalul unor statistici solide, posibile prin existenţa
unei Biserici majoritare, este cu atât mai meritoriu şi creşte
şansele ca opţiunile ei spiritual-etice să fie traduse în prac-
tică şi să contribuie astfel la articularea proiectului de soci-
etate al României de mâine.
Legat tot de subtitlul volumului, luând ca punct de referin-
ţă democraţia românească de azi, autorii se plasează de par-
tea celor care nu văd la exerciţiul democratic o alternativă şi
care se străduiesc să propună formule şi soluţii de ameliorare
în interiorul acestuia. Aşadar, nu este o critică sau o propu-
nere de ameliorare din afară, mimând distanţa, ci din ime-
diatul vieţii democratice la care fiecare dintre noi, de fapt,
participă cotidian, chiar dacă nu este mereu conştient de
acest lucru şi de implicaţiile sale. Mai departe, pentru a eli-
mina şi această ultimă posibilă confuzie, autorii nu îşi pro-
pun să livreze un program politic explicit de dreapta măcar
şi pentru simplul motiv că, în România anului 2008, identi-
tatea ideologică a spectrului politic este suficient de incer-
tă, partidele acuzându-se reciproc fie de lipsa doctrinei, fie
de trădarea acesteia, în condiţiile în care au una. Refuzând
etichetările ideologice improprii, volumul de faţă, aidoma
celui anterior, se înscrie în seria încercărilor de clarificare a
raportului generic dintre majoritatea confesională a Româ-
niei de azi şi majoritatea civică, dintre geografia spirituală şi
cea politică, dintre valorile religioase şi principiile de la ba-
za deciziilor publice, dintre orto-doxie şi orto-praxie. Fap-
tul că o seamă de idei şi convingeri exprimate în aceste pa-


 În cutarea binelui comun

gini se pot regăsi în programele unor partide care se declară

de stânga sau de dreapta, acest lucru este o „întâmplare” fe-
ricită pe care autorii nu pot decât să o salute şi a cărei frec-
venţă nu o pot decât încuraja.
Pentru a facilita o lectură punctuală, în funcţie de curiozi-
tatea de moment a celor care vor deschide această carte, am
optat pentru o structură simplă, ca de dicţionar. În compa-
raţie cu un dicţionar, fie şi de idei, nu ne propunem totuşi să
acoperim toate temele şi cu atât mai puţin domeniile cone-
xe. Având formaţii diferite – juridică, istorică, economică şi
teologică – cei patru autori îşi propun doar ca prin acest de-
mers comun să schiţeze în mod onest contururile unor viitoa-
re şi necesare dezbateri, să invite la reflecţie şi să formuleze
concis câteva posibile soluţii. Logica după care au fost alese
şi alăturate temele este la rândul ei cât mai simplă. Cum la
baza oricărui proiect de societate se află conştiinţa istorică,
lecţiile învăţate din trecut, fără de care prezentul este o sumă
de improvizaţii, primul capitol este dedicat rolului memori-
ei. Aşa cum vedem de cel puţin şapte ani încoace, adică de
la debutul activităţii Consiliului Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii (CNSAS), memoria reprezintă cel mai
simplu şi mai dificil în acelaşi timp test de seriozitate prin
care trece clasa noastră conducătoare. Al doilea capitol ana-
lizează resorturile solidarităţii, maniera prin care un stat sau
o comunitate se definesc, se exprimă, acceptă noi membri
etc. Următorul capitol descrie un concept de bază nu doar
al comunităţilor locale, dar şi al întregii construcţii europe-
ne: subsidiaritatea. Chiar dacă, mai ales în timpul legislatu-
rii 2004-2008, a intrat în câteva texte legislative româneşti,
subsidiaritatea este departe de o aplicare practică şi consec-
ventă. Valorile subsumate acestui concept nu se pot epuiza
doar în descentralizarea administrativă, ci trebuie să se re-
găsească de pildă în filosofia de la baza întregului sistem al
asigurărilor sociale, al asistenţei medicale şi în reglementă-
rile privind piaţa muncii. Al patrulea capitol tematizează în
mod special un aspect esenţial al societăţii postcomuniste:


 Argumentum

demnitatea umană. Este un concept etic, fundamentat teo-

logic, obligatoriu pentru vindecarea traumelor lăsate de re-
gimul autoritar anterior, dar absolut necesar şi în confrunta-
rea cu actualele şi viitoarele provocări legate de preţul uman
al sistemului economic sau de statutul persoanei în dezbate-
rea bioetică. Tema următorului capitol atinge altă sferă sen-
sibilă a vârstei actuale a societăţii româneşti: dreptatea sau
justiţia. Aşa cum apelul la memorie este corupt de amne-
zii induse, apelul la justiţie este în mod flagrant problematic
datorită neîncrederii în actul de justiţie. Or, o societate care
îşi erodează mental şi instituţional capacitatea de a garan-
ta, apăra şi impune dreptatea riscă să ajungă la domnia bu-
nului plac, la autojustiţie şi anarhie. Chestiunile economi-
ce de la baza binelui comun sunt tratate în capitolul pus nu
întâmplător sub semnul prosperităţii. Mai mult decât efici-
enţa, managementul, plusvaloarea sau acumularea de capi-
tal, prosperitatea are meritul de a circumscrie scopul final
al actului economic. Pentru ca valorile materiale să nu devi-
nă din instrument al binelui comun pricină de distrugere a
acestuia, economia are nevoie de instanţa etică a prosperi-
tăţii ca termen care traduce accesul tuturor, pe măsura efor-
tului depus, la standardul minim al unui trai decent. Criza
financiar-economică declanşată în decursul acestui an re-
prezintă o lecţie exemplară în acest sens. Legat în mod di-
rect de chestiunea economică, capitolul următor tratează
chestiunea securităţii energetice şi alimentare, aspecte ca-
re primesc în noul context al globalizării accente nebănuite.
Și tot ca o continuare firească a acestei lecturi a noului sis-
tem internaţional, chestiunea ecologică stă în centrul aten-
ţiei următorului capitol. Penultima temă este cumva cu ca-
racter concluziv în raport cu capitolele tehnice anterioare:
statul social şi mecanismele acestuia de a se realiza, respec-
tiv de a fi conservat. Ultimul capitol este dedicat proiectului
european din care face parte de la 1 ianuarie 2007 şi Româ-
nia. Din păcate, lipsa unei strategii post-aderare marchea-
ză negativ asumarea acestui nou statut şi armonizarea lui cu


 În cutarea binelui comun

nevoile şi problemele noastre mai vechi. În loc de conclu-

zii, autorii pledează pentru reforma clasei politice în terme-
nii unei înnoiri etice. Oricât de abstract sau de predicatori-
al sună, cele două momente – de reformă politică şi înnoire
etică – sunt profund legate între ele, o eventuală schimba-
re doar a numelor protagoniştilor scenei politice neaducând
după sine nicio contribuţie notabilă pe calea căutării, găsirii
şi construirii binelui nostru comun.
O întrebare inevitabilă va fi pentru unii cititori ce au toa-
te aceste teme în comun cu gândirea creştină şi, chiar mai
nuanţat, cu teologia socială ortodoxă. Nu sunt puse împre-
ună lucruri prea lumeşti cu principii şi fundamente spiritu-
ale? Cum se împacă de pildă chestiunea economică sau cea
a securităţii energetice şi alimentare cu teologia în general?
Ei bine, metodologia acestei abordări cu un pronunţat ca-
racter interdisciplinar pleacă de la convingerea că, pentru a
pastişa stilul biblic, nimic din ceea ce este legat de istorie nu
poate să fie străin omului spiritual. Căderea comunismului
are printre multe urmări şi această posibilitate de a pune în
pagină realităţi până de curând izolate, rupte cu forţa unele
de altele, plasate în raport antagonic. Or, anvergura mutaţi-
ilor care se produc după 1989 solicită o lectură teologică de
anvergură similară constând nu în ultimul rând din repune-
rea împreună a aspectelor definitorii ale vieţii comunitare,
politice şi religioase deopotrivă. Pentru a evita însă „încreş-
tinarea” forţată a unor teme sau „îmbisericirea” lor contra-
factuală, am păstrat un maxim de generalitate în referinţele
teologice. Nu dorim să oferim prin astfel de analize soluţii
teologice la probleme imanente, ci mai curând să punem în
dialog, aşa cum am sugerat deja, câteva dintre marile punc-
te de orientare spiritual-etică, pe care le oferă gândirea creş-
tină, cu doar câteva dintre marile semne de întrebare pe ca-
re le ridică timpul de azi.
Un volum scris în patru locaţii diferite (Bucureşti, Bruxel-
les, Bonn, Cluj) nu poate evita apariţia repetiţiilor, a diferenţe-
lor de stil şi a manierelor distincte de abordare de la un autor


 Argumentum

la altul. Tot din această cauză variază şi dimensiunile capito-

lelor. Pentru a facilita lectura, am renunţat la trimiteri bibli-
ografice în text şi am redus aparatul critic la minimum. Ci-
ne doreşte să aprofundeze o temă poate să se orienteze după
reperele bibliografice de la finalul volumului. Cititorul este
rugat să ţină cont de acest aspect deschis al textului şi să îl
accepte ca expresie a faptului că se poate adăuga celor patru
căutători de pe copertă ai binelui comun. Autorii mulţumesc
şi de această dată tuturor celor care au sprijinit proiectul, fie
şi prin simplul fapt că nu s-au opus concretizării lui.
Autorii își exprimă gratitudinea Domnului Gheorghe Se-
culici pentru sprijinul moral și material acordat în vederea
apariției acestei cărți. Într-o perioadă a finanțărilor cu inte-
res și a mecenatelor viciate de metehnele celor care, dând
bani, vor să cumpere și conștiințe, solidaritatea generoasă a
Domnului Gheorghe Seculici este cu atât mai de apreciat,
motiv pentru care autorii îl asociază pe acesta propriei cău-
tări a binelui comun.

Octombrie 2008


1

MEMORIA
Consolidarea valorilor morale i sociale ale Ro-
mâniei de azi şi mai ales de mâine presupune în mod nece-
sar şi obligatoriu lămurirea prin asumare a capitolelor sensi-
bile din istoria noastră recentă. Atâta vreme cât se va amâna
sau doar mima confruntarea cu aceste momente, de regulă
marcate de nedreptate flagrantă şi având costuri umane ire-
cuperabile, bagajul emoţional al societăţii româneşti va fi
marcat în mod nefericit de incertitudini şi neîncredere, de
tentative de legitimări şi delegitimări, de compromisuri şi
complicităţi, toate în detrimentul spiritului civic, a conşti-
inţei comunitare.

Asumarea trecutului recent

prin cunoatere
Cele cinci decenii de comunism au însemnat o confiscare
masivă a istoriei în scopuri politico-ideologice. Mistificării
trebuie de aceea să îi urmeze reconstituirea adevărului isto-
ric atât cât este omeneşte posibil. Este vorba nu doar des-
pre un demers istoriografic, ci despre unul având drept scop
reconcilierea noastră cu noi înşine. Desluşirea adevăratelor
semnificaţii istorice ale unor momente şi procese capitale
din trecutul recent al României va trebui să conducă la des-
părţirea definitivă de minciună şi compromis, de complici-
tăţi tacite şi neasumate, atât la nivel individual cât şi la nivel


 În cutarea binelui comun

colectiv. Înnoirea morală a societăţii româneşti şi schimba-

rea mentalităţilor – condiţii esenţiale ale modernizării sta-
tului de drept şi a întregului corp social – nu se pot produ-
ce fără lămurirea pe deplin a dimensiunilor şi implicaţiilor
regimului comunist represiv.
Ca şi în cazul altor domenii ale tranziţiei postcomuniste,
România a înregistrat un decalaj negativ faţă de celelalte sta-
te foste comuniste în ceea ce priveşte demascarea şi condam-
narea trecutul comunist totalitar. Aşa se face că putem vorbi
la rigoare despre postcomunism ca despre un alt nume al co-
munismului. Faptul că procesul comunismului în România
postdecembristă nu a fost posibil tocmai pentru că aparatul
de stat se afla sub controlul vinovaţilor, schimbările majore
sperate în decembrie 1989, odată că înlăturarea de la pute-
re a cuplului Ceauşescu, nu s-au împlinit decât într-o foarte
mică măsură. Resemnarea colectivă a luat locul entuziasmu-
lui, deziluzia dorinţei de mai bine. Pe acest fundal trebuie să
înţelegem cum şi de ce România a pierdut în ultimele două
decenii prin emigraţie generaţii întregi, cum participarea la
vot este subminată de indiferenţă şi, în general, cum lipsa de
repere şi valori marchează brutal spaţiul nostru public. Toate
sunt fenomene care se desfăşoară în libertate, însă care sunt
cauţionate de temelia prost pusă a acesteia.

Procesul comunismului ca demers etic

Procesul comunismului nu trebuie privit în termeni in-
stituţional-juridici care implică parcurgerea unei proceduri
într-un interval de timp determinat, ci ca o stare de spirit
constantă şi prezentă la nivelul întregului corp social, y com-
pris clasa politică. Monopolizarea instituţională a temei –
benefică doar în sensul unui demers organizat şi obiectiv în
munca pe documente – trebuie să facă locul unui demers
de informare, reflecţie şi acţiune care să conducă la rezulta-
te concrete la nivelul mentalului colectiv. Nimeni nu deţi-
ne legitimitatea absolută în instrumentarea şi soluţionarea


 . Memoria

erorilor comunismului. Instaurarea regimului comunist în

România a fost posibilă cu ajutorul unor complicităţi care
au pus în evidenţă compromisuri şi fracturi morale care nu
au fost încă demascate pe deplin. Culpa morală a celor care
au contribuit la instaurarea şi menţinerea regimului comu-
nist din România nu este mai puţin gravă decât a celor ca-
re contribuie în plină perioadă numită democratică la ocul-
tarea adevărului.
Condamnarea comunismului nu este, cum deja am suge-
rat, un scop în sine, o răfuială, o demonstraţie de forţă. Con-
damnarea în sens etic a comunismului trebuie să conducă la
evidenţierea mecanismelor mental-represive şi fizic-extermi-
natoare comune oricărui regim abuziv. Mai departe, conşti-
entizarea fragilităţii istorice, personale şi colective, în astfel
de cazuri trebuie să contribuie la întărirea credinţei că bine-
le, adevărul şi dreptatea trebuie apărate, inclusiv după ce pe-
ricolul dictaturii a trecut. Aceste etape de asumare a lecţiei
istorice a comunismului trebuie în cele din urmă să condu-
că la reforma clasei politice bazate pe înnoirea morală. Soci-
etatea românească are nevoie să refacă o solidaritate şubre-
zită de neîncredere. Expresia concretă a acestei solidarităţi
poate fi tocmai solidarizarea colectivă cu victimele regimului
comunist. Spiritul civic va rămâne un simplu deziderat atâta
timp cât sensul individual şi colectiv al suferinţei va rămâne
îngropat în uitarea unui trecut de care încercăm a ne detaşa
în permanenţă, să scăpăm, să ne „despărţim”.
Condamnarea comunismului este sau poate deveni parte
a unui proiect pedagogic naţional. Generaţiile născute du-
pă 1989 au nevoie de mecanisme de înţelegere profundă a
unei părţi tragice din destinul României recente măcar din
două motive: pentru a-şi înţelege mai bine părinţii şi buni-
cii şi pentru că astfel îşi pot fundamenta istoric instinctul
de dreptate, adică pot preţui mai mult libertatea de afirma-
re pe care au primit-o odată cu naşterea unei societăţi eli-
berate de dictatură. Din acest punct de vedere pedagogic,
abia acum, după două decenii, se fac primii paşi în direcţia


 În cutarea binelui comun

aducerii memoriei recente în atenţia elevilor prin manualul

despre istoria României în comunism. Este o etapă pe care
nu putem decât să o salutăm şi să legăm de ea speranţele că
nu va rămâne izolată.
Pentru a fi cât se poate de clari, revenim la sensul etic şi
juridic al condamnării comunismului. Acest proces nu în-
seamnă culpabilizarea unor întregi categorii, declanşarea în
libertate a unor mecanisme ale urii colective, aşa cum comu-
nismul a făcut-o în mod sistematic de atâtea ori, ci demasca-
rea şi ostracizarea din decizia legală a cetăţii a celor care au
contribuit la instaurarea şi menţinerea acestui regim. Post-
comunismul zilelor noastre nu trebuie să însemne o perpe-
tuare a injustiţiei faţă de trecut, o complicitate asumată ta-
cit, dar consecvent. Perpetuarea în viaţa politică si publică
a ţării a celor care se fac responsabili de complicităţi acute
cu trecutul comunist generează un sentiment de inutilitate
a învăţămintelor istoriei, cu efecte demobilizatoare în pla-
nul schimbării mentalitaţilor şi a instituţiilor.
România postdecembristă a făcut un efort notabil – ce
este drept, nu întotdeauna coerent şi confirmând formu-
la maioresciană a „formelor fără fond” – de preluare a unor
instituţii şi valori societale europene, proces care nu a fost
pe deplin congruent cu schimbarea mentalităţii. Formele
civilizatoare europene au fost adoptate fără ca fondul men-
talităţilor să le acorde deplina susţinere. În ceea ce priveşte
dimensiunea istorică a lecţiei comunismului, în acest mo-
ment România s-a înzestrat cu suficiente instituţii care pot
face lumină asupra resorturilor şi mecanismelor fostului re-
gim autoritar. Este important însă este ca astfel de institu-
ţii să îşi poată îndeplini menirea fără a fi împiedicate pe căi
legislative şi instituţionale, aşa cum s-a întamplat de pildă
prin controversata decizie a Curţii Constituţionale de la în-
ceputul anului 2008. Demascarea mecanismelor aparatului
politico-represiv nu se va putea face atâta vreme cât cei vi-
zaţi controlează materialul documentar arhivistic care con-
ţine adevărul.


 . Memoria

În acelaşi timp, despărţirea de comunism are nevoie de

manifestări concrete, cu aplicabilitate în viaţa societăţii. O
zi de comemorare a victimelor crimelor comuniste ar putea
semnifica fixarea unui reper util pentru memoria colectivă,
după cum ziua de comemorare a Holocaustului are acelaşi
rol într-un alt dosar tragic din istoria contemporană a Ro-
mâniei şi a Europei. Nici condamnarea Holocaustului nu a
fost o manifestare pornită din resorturile interioare ale soci-
etăţii româneşti, ci o manifestare conjucturală a unui regim
politic, impusă de realităţi externe contemporare. Cu toate
acestea, indiferent de geneza actului politic în sine, condam-
narea Holocaustului a însemnat şi înseamnă pentru Româ-
nia refuzul public la adresa tuturor manifestărilor xenofobe
şi antisemite, din partea oricăruia ar veni ele.

Legea lustraiei
i reforma clasei politice
O manifestare concretă a condamnării regimului comu-
nist trebuie să o constituie lustraţia celor care au încheiat
complicităţi pe faţă sau în secret cu regimul comunist. Lus-
traţia trebuie să reprezinte un gest de responsabilitate civi-
că şi nu un instrument de răzbunare şi ostracizare. De ace-
ea, lustraţia trebuie să însemne în acelaşi timp şi un gest de
responsabilitate al actualei clase politice. Regimul comu-
nist a fost instaurat şi menţinut printr-un întreg eşafodaj
de practici şi mecanisme orchestrate de Partidul Comunist
Român pe baza unei responsabilităţi autoasumate de „forţă
conducătoare a societăţii”. Această responsabilitate nu a fost
atributul colectiv al celor 4 milioane de membri de partid, ci
apanajul individual al nomenclaturii de partid. Prezenţa în
continuare în viaţa politică a unor membri ai fostei nomen-
claturi, fie şi din eşaloane mai puţin influente, înseamnă con-
fiscarea pentru a doua oară a statului şi a spaţiului public de
către un sistem politic represiv.


 În cutarea binelui comun

Lustraţia nu înseamnă un exclusivism de tip stalinist rea-

daptat la viaţa democratică, ci constituie aplicarea principiu-
lui responsabilităţii ca principiu al oricărei democraţii liberale:
conducătorii politici trebuie să dea socoteală celor guvernaţi
şi să suporte consecinţele guvernării lor. Lustraţia trebuie să
respecte însă anumite principii menite a o apăra să devină o
simplă armă a răzbunării politice: aplicarea nearbitrară a le-
gii, limitarea în timp a restricţiilor, definirea precisă a catego-
riilor de persoane, a funcţiilor şi demnităţilor publice supuse
restricţiilor etc. În viziunea noastră, lustraţia nu este nicioda-
tă un exerciţiu democratic tardiv. Aplicarea principiului res-
ponsabilităţii politice nu implică o absolvire de răspundere,
dacă tragerea la răspundere nu are loc imediat după înceta-
rea exercitării puterii. Asemeni faptelor etice reprobabile, răs-
punderea politică nu este prescriptibilă extinctiv.
În societatea românească ieşită din dictatură, alegerile li-
bere nu au constituit mijlocul responsabil de tragere la răs-
pundere a fostei nomenclaturi comuniste, aşa cum s-a în-
tâmplat în alte state ale fostului bloc comunist. România nu
a putut recupera acest deficit de responsabilitate prin me-
canismele alegerilor libere. Restricţionarea aleşilor nu este o
practică nedemocratică atâta vreme cât nu este vorba şi de
o restricţionare a alegătorilor. Restrângerea unor drepturi şi
libertăţi individuale constituie o practică obişnuită în drept
şi nu este în contradicţie cu Declaraţia universală a drep-
turilor omului proclamată acum şase decenii. Fosta nomen-
clatură comunistă care a exercitat şi exercită într-un fel sau
altul puterea în România post-decembristă a dat prin suc-
cesiunea electorală socoteală doar pentru faptele şi greşelile
politice de după 1990 nu şi pentru cele de dinainte de 1990.
Iată de ce mecanismul electoral este insuficient pentru a so-
luţiona chestiunea responsabilităţii şi a vinovăţiei concrete
legate de fapte anterioare instaurării lui. Mai mult, pe fun-
dalul actualei crize de repere, riscăm să legitimăm prin vot
oameni şi idei care nu au cum să contribuie la găsirea bine-
lui comun şi la întărirea tinerei noastre democraţii.


 . Memoria

Lustraţia răspunde în acelaşi timp unor necesităţi ce ţin

de structura şi profilul actualei elite politice. Unul din efec-
tele regimului comunist a fost distrugerea unei întregi elite
politice, culturale şi economice care a a realizat conectarea
României interbelice la valorile culturale şi democratice eu-
ropene. Acelaşi regim a încercat înlocuirea acestei elite cu
o pseudo-elită comunistă constituită dintr-o nomenclatură
de beneficiari activi ai noului regim instaurat. Lustraţia poa-
te constitui astăzi şansa renaşterii unei elite autentice româ-
neşti care priveşte spre democraţie, onoare, responsabilita-
te şi adevăr. Această elită nu poate reveni în plin plan atâta
timp cât cei care au acaparat statul în numele comunismu-
lui l-au recapturat a doua oară încurajaţi de regulile unei de-
mocraţii prost înţelese şi aplicate.

Condamnarea oficial a comunismului

Condamnarea comunismului pe baza Raportului Comisi-
ei Tismăneanu a constituit primul demers oficial concret de
asumare a unui trecut ale cărui consecinţe le mai resimţim
şi astăzi. Faptul că această Comisie s-a născut, în baza peti-
ţiei semnate de peste 700 de intelectuali şi înaintată preşe-
dintelui României în martie 2006, cu ocazia împlinirii a 16
ani de la Proclamaţia de la Timişoara, cerându-se condam-
narea „regimului comunist din România ca nelegitim şi cri-
minal printr-o declaraţie solemnă în faţa celor două Camere
reunite ale Parlamentului” este un lucru notabil. El confir-
mă teza că, prin întreg procesul de condamnare a comu-
nismului, reuşim să activăm resorturile civismului, adică să
investim nu atât în trecut, cât mai ales în viitor. Dacă socie-
tatea civilă a exprimat un comportament coerent de-a lun-
gul celor 17 ani de exerciţiu al libertăţii câştigate în 22 de-
cembrie 1989, nu acelaşi lucru se poate spune despre clasa
politică care a avut o atitudine mergând de la susţinere şi pâ-
nă la dezavuare.


 În cutarea binelui comun

Documentul rezultat în urma muncii Comisiei, inevita-

bil incomplet dată fiind perioada de timp pe care o acope-
ră şi complexitatea realităţilor pe care le descrie, are în mod
cert valoarea simbolică, dar şi istoriografică, a unei rememo-
rări a trecutului recent. Pe baza acestei rememorări a fost ul-
terior posibilă condamnarea oficială a regimului comunist,
prin vocea şefului statului. Dacă documentul în cauză este
un demers susţinut şi redactat în bună parte de societatea
civilă, atunci revine clasei politice datoria de a concretiza în
termeni legali recomandările sale. Cum era de aşteptat, re-
acţiile unei părţi importante a clasei politice faţă de Rapor-
tul Comisiei precum şi faţă de condamnarea oficială a re-
gimului comunist totalitar au demonstrat atât actualitatea
demersului, cât şi considerabila rămânere în urmă la capi-
tolul mentalului colectiv.
Actuala clasă politică românească este în bună parte
nepregătită pentru convieţuirea cu adevărul şi consecin-
ţele lui, tocmai pentru că realităţile trecutului comunist o
pun într-o situaţie inconfortabilă. Aici este vorba despre
un fenomen care nu priveşte doar trecutul comunist, mo-
tiv pentru care ne vedem îndreptăţiţi să privim cu teamă
evoluţia viitoare a acestor actori politici. Refuzul convie-
ţuirii cu adevărul despre trecutul totalitar comunist poate
avea semnificaţia refuzului convieţuirii cu orice tip de ade-
văr „neconvenabil”. Anticomunismul şi complicitatea cu re-
alităţile trecutului totalitar nu constituie apanajul unui sin-
gur partid întrucât nevoia de reformă si de înnoire morală
se manifestă la nivelul tuturor structurilor politice. Pe scala
complicităţii cu trecutul şi a intoleranţei faţă de adevăr, nu
exista partide de „îngeri” şi partide de „demoni”. Cum ve-
chile structuri ale regimului nu s-au aneantizat fizic după
22 decembrie 1989, ci au intrat masiv în aliajul noilor re-
alităţi politice, întreg spectrul politic este poluat etic. Aşa
se explică seria de crize care continuă să domine o inter-
minabilă şi obositoare tranziţie către democraţie, pluripar-
tidism şi stat de drept.


 . Memoria

Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza

Dictaturii Comuniste din România are menirea nu să închi-
dă un capitol în relaţia cu trecutul recent, ci, dimpotrivă, să-l
deschidă, plecând însă de la premise care prin complexitatea
lor să conducă către noi orizonturi de analiză. Documentul
constituie un demers în sprijinul abandonării formulei „co-
munismului-paranteză”, a comunismului ca „non-istorie” sau
ca „ieşire din istorie a României”. Evident, demersul repre-
zentat de Raportul Comisiei Tismăneanu trebuie completat
şi susţinut prin asigurarea condiţiilor optime de funcţiona-
re pentru toate instituţiile de profil create în România. Es-
te necesar, de asemenea, să se clarifice competenţele acestor
instituţii, prin raportare la iniţiative similare din străinătate.
Asumarea în deplină cunoştinţă de cauză a trecutului recent
trebuie făcută în mod profesionist, prin respectarea diversi-
tăţii opiniilor, dar şi prin prezentarea unui punct de vedere
unitar, pentru a elimina acele ambiguităţi de interpretare ce
pot sluji nostalgicilor sau celor care, din teribilism sau co-
moditate intelectuală, vor să se „întoarcă” într-o epocă de-
clarată de ei ca fiind mai „bună”.

Memoria victimelor i amnezia noastr

Demersul istoriografic trebuie completat de o lege a lus-
traţiei, fără de care condamnarea comunismului riscă să ră-
mână un simplu exerciţiu retoric, o inconsistentă consolare
pentru suferinţele a milioane de oameni şi, în cele din urmă,
chiar o ofensă la adresa memoriei acestora, atâta vreme cât
unii dintre călăii şi urmaşii politici ai lor ocupă funcţii pu-
blice în stat. La aproape două decenii de la Revoluţia din De-
cembrie 1989, o lege a lustraţiei ar fi cel mai potrivit mod de
a marca faptul că am deschis un capitol nou de istorie, bazat
însă pe memorie, nu pe amnezie.


2

SOLIDARITATEA
Simplu spus, solidaritatea de la baza coeziunii colec-
tive este expresia faptului că fiecare depinde de ceilalţi, iar
societatea în ansamblul său depinde de fiecare dintre cei care
o compun. Solidaritatea presupune prin urmare reciproci-
tate: dacă te aştepţi la sprijin trebuie să fii pregătit să îl oferi
celor care îl cer. Solidaritatea este deopotrivă o necesitate
dar şi o obligaţie a fiecărei persoane, precum şi a comunită-
ţilor. Astfel văzută, solidaritatea este termenul prin care pu-
tem cel mai bine să descriem coagularea unei societăţi din-
colo de teoriile contractualiste sau de alt gen.

Nivel, solidaritate, cetenie, spaiu

public: clarificri conceptuale
„Nivel” nu înseamnă ierarhizare pe verticală şi nici rein-
troducerea concepţiei de „clasă“. Dimpotrivă. România în-
ceputului de secol XXI are urgentă nevoie de o orizontali-
tate comunitară care să echilibreze tendinţa de ierarhizare
pe verticală. Acest fapt presupune o viziune organică, inte-
grată, capabilă să pună în relaţie segmente, factori şi struc-
turi complementare. Ideea de bază este că un nivel nu poate
fi dezvoltat fără celelalte. Toate aceste nivele nu pot funcţi-
ona în absenţa unei forme de solidaritate responsabilă. Nu
este suficient să afirmăm legătura între solidaritate şi nive-
lele intermediare între stat şi cetăţean, este nevoie ca solida-


 În cutarea binelui comun

ritatea să angajeze responsabilitatea individuală a celor care

compun aceste nivele intermediare. Solidaritatea nu este o
valoare în sine; în lipsa responsabilităţii individuale, solida-
ritatea nu poate fi valorificată în concret.
Cetăţenia este cea mai vizibilă expresie a solidarităţii.
Nu putem vorbi despre solidaritate la modul abstract, doar
prin afirmarea virtuţilor sale, este necesar să ştim cine sunt
şi cine ar trebui să fie acei actori ai spaţiului public între ca-
re se nasc legături de solidaritate. Pe de altă parte, clarifica-
rea felului în care ne raportăm la cetăţenie ajută la înţelege-
rea modului în care solidaritatea ar trebui să fie prezentă în
spaţiul public. Clarificând ceea ce este solidaritatea, înţele-
gem mai bine felul în care cetăţenia şi spaţiul public ar tre-
bui să se raporteze la această valoare.
Spaţiul public constituie un forum de dezbatere de care
nu se poate lipsi nici o decizie politică responsabilă. Trans-
parenţa procesului decizional nu poate fi impusă prin legi,
ci cel mult încurajată. Ceea ce lipseşte în România în mo-
mentul de faţă este un spaţiu public bine conturat, în care
părerile să se facă auzite. Lipsesc de asemenea canalele de
comunicare între cetăţean şi decidentul politic. Odată la pa-
tru ani, cetăţeanul se poate face auzit, fiind obligat să alea-
gă de cele mai multe ori în necunoştinţă de cauză. În inter-
valul dintre alegeri un număr redus de persoane, ale căror
competenţe nu sunt pe deplin clarificate şi nu sunt expu-
se transparent, îşi fac auzită vocea. Comunicarea are loc în
majoritatea cazurilor nu direct, ci prin intermediul mass-
mediei, model de altfel practicat şi în ceea ce priveşte lu-
area deciziei politice. Când imaginea contează, conţinutul
devine secundar.
Problema este de a crea canale de comunicare între ce-
tăţean şi decidentul politic, de a încuraja apariţia unui spa-
ţiu public de reală dezbatere. În caz contrar, se va perpetua
actuala situaţie în care agenda publică, firavă şi adeseori re-
zultatul unei reflecţii de moment, nu concordă cu agenda
politică.


 . Solidaritatea

Familia
Un prim nivel intermediar între stat şi societate este fami-
lia. Strategia de protejare şi încurajare a familiei a fost pentru
o bună perioadă de timp marca politică a dreptei europene.
Din păcate, odată cu dispariţia diferenţelor doctrinare din-
tre partide, în urma nivelării mediatice a discursului public al
acestora şi datorită corupţiei şi a incompetenţei trans-parti-
nice, această dimensiune socială a politicilor pro-familie sau
pro-natalitate nu mai este definitorie pentru oferta de dreapta
actuală. Fenomenul este cu atât mai grav cu cât vedem cum,
prin legislaţia unor ţări europene precum Spania sau Olanda,
Cehia, Franţa sau Germania, se profilează o nouă definiţie a
familiei, prin introducerea legală a realităţii şi conceputului de
cuplu monosexual ce se bucură de aceleaşi drepturi ca şi unul
heterosexual. Problema nu rezidă în nume, ci în calea pe ca-
re o deschide această punere în pagină: posibilitatea, deveni-
tă în câteva ţări deja realitate, ca aceste cupluri monosexuale
să adopte copii, adică să mimeze social o realitate pe care nu
o onorează biologic. Situaţia devine şi mai complicată, dar şi
mai evident problematică, atunci când ne confruntăm cu un
triunghi „postmodern” de relaţii format dintr-un cuplu de băr-
baţi şi o mamă „de împrumut” provenită la rândul ei dintr-un
cuplu de femei, aşa cum a fost recent cazul în Olanda, unde
instanţele de judecată au avut dificultăţi să precizeze raportu-
rile de paternitate/maternitate. Dimensiunea profund proble-
matică se arată mai departe în modul în care copilul născut în
astfel de împrejurări este educat, crescut şi format.
Independent de aceste forme noi,, familia, în accepţiunea
ei „clasică”, rămâne punctul de convergenţă dintre politicile
naţionale şi cele europene, dintre politică în general şi Bise-
rici sau comunităţi religioase. Stabilitatea socială a unei ţări
sau a unei grupe de ţări precum Uniunea Europeană depin-
de hotărâtor de calitatea, vârsta şi competenţele cetăţenilor
săi. Concret, obiective precum cel propus de Strategia Lisa-
bona, potrivit căruia Uniunea Europeană trebuie să devină


 În cutarea binelui comun

„cea mai competitivă şi dinamică economie a cunoaşterii

din lume până în 2010”, nu sunt realizabile fără politici des-
tinate încurajării mediului familiei. În plus, aşa cum sublini-
ază şi documentele Comisiei Conferinţelor Episcopale Ca-
tolice din UE, familia trebuie ajutată să rămână un spaţiu de
transmitere a valorilor. De cultivarea, transmiterea şi apă-
rarea acestora depinde viitorul Europei drept continent al
identităţilor convergente.

Societatea civil
Folosind o metaforă antropomorfă, un stat de drept fără
o societate civilă autentică este ca un corp fără suflet. Orga-
nizaţiile civice permit cetăţenilor asumarea unor noi roluri şi
relaţii sociale, facilitând astfel diferite modalităţi de partici-
pare la viaţa publică dincolo de ciclurile electorale. Din acest
motiv, societatea civilă – pe care o definim ca suma organi-
zaţiilor non-guvernamentale, civice, culturale, academice,
profesionale, religioase sau de reprezentare a oricărui inte-
res pe care organele statului de drept nu le reprezintă sufici-
ent sau deloc – este cel mai dinamic nivel intermediar între
stat şi cetăţean, aflat în continuă schimbare. În interiorul ei,
societatea civilă implică un număr de actori cu un mod de
organizare în general flexibil, cu o varietate de interese care
nu sunt neapărat convergente. Această pluralitate interioară
a societăţii civile este un semn de vitalitate, dar poate provo-
ca şi o anumită nesiguranţă în legătură cu cine face parte cu
adevărat din ea şi mai ales cine poate vorbi în mod legitim în
numele ei. La noi, aşa cum ne-am obişnuit din păcate în ulti-
mele două decenii, societatea civilă nu este percepută decât
ca un grup foarte restrâns de intelectuali care au mereu ceva
de criticat. Este momentul ca definiţia largă a societăţii civi-
le să fie pusă şi în practică, motiv pentru care trebuie să ve-
dem care sunt câteva dintre principiile care ne ajută la înţe-
legerea felului în care aceasta ar trebui să acţioneze.


 . Solidaritatea

Înainte de orice, societatea civilă este chemată să întă-

rească legitimitatea democraţiei, să asigure mijloacele de
exprimare şi manifestare a intereselor, să fortifice conştiinţa
şi încrederea alegătorilor în puterea lor, să contribuie la for-
marea de noi lideri şi personalităţi publice. Ea acţionează ca
mecanism regulator pentru societăţile democratice, având
dreptul şi datoria de a influenţa deciziile politice, economice
sau de interes public. În România, aşa cum am sugerat deja,
rolul societăţii civile este încă puţin semnificativ în influen-
ţarea domeniilor amintite. Pentru a întări acest rol, este ne-
voie ca statul să dezvolte cadrul instituţional care permite
dialogul cu toţi actorii societăţii civile. Nu este vorba aici de
o eventuală slăbire a autorităţii statului, ci mai curând de o
reformulare a acesteia în termeni cu adevărat democratici,
adică de jos în sus. Aşa cum se ştie, orice decizie de guverna-
re nu are legitimitate în absenţa consultării. Mai mult de cât
atât, consultarea este nu numai un principiu aplicabil rela-
ţiei dintre statul de drept şi societate civilă, ci un mecanism
indispensabil funcţionării inclusiv a instituţiilor acestuia pe
baza încrederii acordate de cetăţeni. Altfel spus, de aplica-
rea unor astfel de mecanisme de comunicare şi consultare
depinde într-o foarte mare măsură identificarea şi promo-
varea binelui comun. În plus, fapt deloc neglijabil, tot acest
mecanism are efectul benefic de a scoate pe cetăţean din
ipostaza unuia care aşteaptă să i se dea ceva din partea sta-
tului şi îl transformă, personal, dar mai ales în formă orga-
nizată, în membru activ al societăţii care îşi face simţită pre-
zenţa şi care negociază permanent cu statul de drept, astfel
încât acesta să fie cât mai aproape de nevoile lui. Astfel în-
ţeleasă, societatea civilă ajută statul de drept să fie unul al
cetăţenilor, iar nu un scop în sine. Balansul fin şi mereu pe-
riclitat de excese dintre putere şi mandatul democratic nu
poate fi ţinut doar de instituţiile de autocontrol ale statului,
ci mai ales de partenerii sociali, dintre care societatea civi-
lă este pe primul loc, urmată evident de sindicate şi de alte
forme de organizare.


 În cutarea binelui comun

Structurile asociative
cu rol social i economic
Nivelul imediat următor este cel al structurilor asociati-
ve. La acest nivel întâlnim toate modalităţile de organizare
liber-consimţită. În mod tradiţional, o politică de dreapta are
atenţia îndreptată spre aceste forme şi înţelege să le spriji-
ne. Acest sprijin nu este conceput doar în termenii unei fi-
nanţări sau scutiri de taxe. Mult mai important este modul
subsidiar de ajutorare şi sprijinire astfel încât statul să cape-
te prin iniţiativele cetăţenilor săi o consistenţă socială din-
colo de instituţiile sale.
Avem un corp social destul de amorf, ale cărui forme de
asociere şi organizare nepolitică nu constituie actori impor-
tanţi ai vieţii economice şi sociale a României. Această rea-
litate arată că nu avem o democraţie participativă şi nici un
simţ al solidarităţii şi al culturii organizaţionale. Structurile
asociative socio-economice – sindicate, patronate, grupuri
de interese, organizaţii profesionale – trebuie să constituie
un nivel de interfaţă între instituţiile statului, respectiv pute-
rea politică, şi partidele politice. Într-o perioadă în care pro-
gramele doctrinare ale partidelor partide nu se concretizează
într-o diferenţiere la nivelul actului de guvernare, structurile
asociative social-economice trebuie să constiuie o sursă de
soluţii la problemele social-economice ale societăţii româ-
neşti. Totodată, aceste structuri sunt chemate să constituie
o şansă în plus pentru afirmarea şi garantarea libertăţii ce-
tăţeanului. Aceşti actori social-economici trebuie să consti-
tuie structuri de solidaritate a unor diverse grupuri econo-
mico-sociale, mai ales în acele domenii în care individul nu
se poate afirma ca actor social şi profesional.
Structurile de tip sindical au nevoie de o nouă abordare
atât în plan organizatoric, cât şi din punct de vedere a con-
duitei social-economice. Solidaritatea sindicală trebuie să
însemne mai mult decât lupta comună a celor care îşi apără
interesele lor împotriva Statului sau a altor grupuri sau struc-


 . Solidaritatea

turi sociale. Din nefericire, viaţa sindicală din România nu

a însemnat decât propulsarea spre demnitaţile politice sau
publice a unor lideri sindicali, care la rândul lor au dobândit
notorietate de pe urma unor mişcări sindicale mai mult sau
mai puţin eficiente. Cu alte cuvinte, sindicalismul în Româ-
nia postcomunistă nu a însemnat decât o mişcare de pro-
pulsare a unor lideri spre fotoliile puterii, veniţi la negoci-
erile cu partidele politice cu „zestrea“ voturilor membrilor
de sindicat. Considerăm de aceea că trebuie să se realizeze o
depolitizare a mişcării sindicale, care să meargă chiar până
la instituirea incompatibilităţii între calitatea de lider sindi-
cal şi cea de membru al unui partid politic. Doar prin astfel
de precizări ale rolului lor genuin sindicatele pot să se con-
stituie în structuri de apărare a intereselor angajaţilor şi nu
să rămână la nivelul unor mase sociale de manevră politică.
Poate că în acest fel sindicalismul din România europeană a
anilor care urmează îşi va recâştiga autoritatea şi atractivita-
tea prin atragerea de noi membri. În condiţiile în care ima-
ginea partidelor politice nu a reuşit o reabilitare în faţa cetă-
ţenilor – pe fondul unei neîncrederi tot mai mari în politică
şi politicieni – sindicatele pot constitui structuri de coagu-
lare a mediilor sociale, cu condiţia să abandoneze militan-
tismul şi partizanatul politic. În acest sens, credem că miş-
carea sindicală nu trebuie să se constituie la nivelul fostelor
mari întreprinderi de stat, ci este nevoie de structuri sindi-
cale puternice mai cu seamă la nivelul noilor agenţi econo-
mici cu capital integral privat.
Pe de altă parte, structurile sindicale necesită un pro-
ces de profesionalizare. Structurile sindicale rezumă adesea
mişcarea sindicală la o acţiune de tip revendicativ şi de prea
puţine ori sindicatele au venit cu soluţii alternative sau pro-
grame. Acest lucru nu se poate realiza atâta timp cât sindi-
catele nu îşi constituie grupuri de reflecţie şi de analiză, ca-
pabile să elaboreze programe şi soluţii economice şi sociale.
Sindicatele trebuie să fie capabile să ofere expertize econo-
mice şi sociale pe care să se fundamenteze procesul decizi-


 În cutarea binelui comun

onal, pornind de la respectarea principiului dialogului con-

structiv şi de la pragmatismul deciziilor.
România are nevoie de structuri sindicale puternice, ca-
pabile să stea pe poziţii de egalitate atât cu patronatele, cât
şi cu guvernarea. Pentru aceasta, structurile sindicale au ne-
voie de o reală forţă economică bazată pe o nouă gestiune a
cotizaţiilor membrilor de sindicat, a patrimoniului a struc-
turilor sindicale. Considerăm utilă constituirea unei bănci a
sindicatelor, după cum considerăm că sindicatele ar putea
gestiona fonduri private de pensii ale propriilor membri. Tot-
odată, considerăm că sindicatele trebuie să-şi asume un rol
în domeniul protecţiei sociale pe care nu o vedem ca o res-
ponsabilitate exclusivă a statului şi a instituţiilor sale.
Nu în ultimul rând, structurile sindicale trebuie să între-
prindă şi un efort de responsabilizare. Aceasta înseamnă că
mişcarea sindicală nu trebuie să apere interesele economice
şi sociale de moment ale angajaţilor, ci trebuie să promoveze
interesele generale şi de perspectivă ale întregii societăţi. Nu
de puţine ori, sindicatele au constituit o frână în calea unor
procese de restructurare şi de privatizare a unităţilor econo-
mice moştenite din economia centralizată antedecembristă.
Asemenea atitudini au fost generate de multe ori de înţele-
gerile tacite între liderii sindicali şi administraţia unităţilor
economice de stat, într-o încercare – ce s-a dovedit până la
urmă nereuşită şi falimentară – de a-şi proteja interesele in-
dividuale. Sindicatele trebuie să aducă expertiza socială nece-
sară fundamentării politicii de protecţie socială, care trebuie
să fie aplicată diferenţiat, în funcţie de situaţia şi de nevoile
sociale ale fiecăruia, şi să nu descurajeze iniţiativa economi-
că prin cultivarea mentalităţii de asistat social.
Chiar dacă patronatul şi salariaţii au de îndeplinit funcţii
diferite, acestea se află într-o strânsă interdependenţă, astfel
încât relaţiile dintre aceşti parteneri trebuie să fie caracteri-
zate prin colaborare, înţelegere şi respect reciproc. Româ-
nia are nevoie de un dialog social constant şi mai bine in-
stituţionalizat. Structurile de tipul Consiliului Economic şi


 . Solidaritatea

Social trebuie să constituie nu doar cadrul pentru realizarea

unor compromisuri sociale şi economice de scurtă durată,
ci creuzetul elaborării unor strategii de perspectivă, general
acceptate, în spiritul deplinei responsabilităţi. Acest dialog
tripartit trebuie să servească mai bine factorii responsabili
din domeniul guvernării şi legiferării.
În mod cert, sindicatele nu pot constitui singurele struc-
turi de coagulare ale corpului social-economic. România nu
are dezvoltate nici structurile de la nivelul patronatelor şi al
asociaţiilor profesionale. În pofida faptului că România este
considerată ca având o economie funcţională de piaţă, rea-
lităţile economice lasă impresia unui capitalism dezorgani-
zat, marcat de unele tendinţe de cartelizare şi de sectarism
profesional. Considerăm de aceea că este nevoie de structuri
organizaţionale profesionale care să constituie un partener
credibil al responsabililor de la nivelul executivului şi nu o
piedică birocratică pentru accesul în anumite profesii. Ase-
menea structuri profesionale trebuie constituite nu doar la
nivelul profesiilor liberale sau a celor care implică studii su-
perioare, ci şi la nivelul meseriilor.

Clasa de mijloc i organizaiile

profesionale ale micilor întreprinztori,
meteugarilor, agricultorilor
Încurajarea clasei de mijloc reprezentată pe de o parte
de micii întreprinzători şi de meşteşugari şi întreprinderile
meşteşugăreşti, de asociaţiile familiale, societăţile coopera-
tiste şi societăţile cooperatiste, pe de altă parte, trebuie să se
fundamenteze pe un cadru normativ propriu care să condu-
că la stimularea activităţilor lucrative, creatoare de bunăs-
tare, ale acestora. Acest cadru presupune în primul rând în-
tărirea rolului Camerelor de Comerţ şi Industrie şi apariţia
unor organizaţii profesionale de interes public de tipul Ca-
merelor teritoriale şi a Camerei Naţionale a Meşteşugari-


 În cutarea binelui comun

lor, pe de altă parte. Aceste din urmă organizaţii ar trebui să

asigure apoi promovarea unor standarde de profesionalism
şi a intereselor economice ale acestei categorii, atragerea de
investitori, precum şi reprezentarea intereselor membrilor
în faţa administraţiei centrale şi locale. O măsură în aceas-
tă direcţie ar fi adoptarea de către Parlament a proiectului
de Lege a meşteşugurilor, aprobat deja de Senat. Este cazul
să sprijinim mai activ importanţa meşteşugurilor în ceea ce
priveşte crearea locurilor de muncă, mobilizarea resurselor
şi stimularea investiţiilor, considerând că meşteşugurile pro-
movează noi forme de participare a cetăţenilor la dezvoltarea
economică şi socială a comunităţilor, ajută la consolidarea
acestor comunităţi şi pot astfel remedia o parte din efecte-
le proastei gestionări a capitalismului românesc emergent,
concentrat în mod nesănătos doar pe investiţii din afară. Uti-
lizând înainte de orice capitalul uman local, sectorul meş-
teşugăresc are nevoie de un statut special în viaţa economi-
co-socială a unei Românii care îşi doreşte să nu fie o simplă
prestatoare de servicii.
Structuri asemănătoare meşteşugurilor trebuiesc încura-
jate şi în sectorul agricol, sub forma unor organizaţii repre-
zentative ale producătorilor din anumite domenii sau din
anumite regiuni agricole. Toate aceste structuri organizaţi-
onale ale corpului social producător de valori materiale tre-
buie să însemne revenirea la seriozitatea şi specificul secto-
rial al actorilor social-economici şi recăpătarea încrederii în
forţa liberei iniţiative care să genereze un dinamism menit
la rândul său a facilita prosperitate economică.

Cetenia ca expresie a solidaritii.

Regândirea ceteniei ca principiu
fondator al spaiului public
Nu se poate pretinde o mai mare coerenţă a spaţiului pu-
blic autohton atâta vreme cât nu putem preciza exact din ci-


 . Solidaritatea

ne ar trebui să fie format acesta. Care este suma acelor per-

soane ce pot vorbi în numele cetăţenilor români şi care sunt
criteriile după care se face apartenenţa la comunitatea cetăţe-
nilor, înzestraţi cu drepturi depline? În mod cert, un răspuns
definitiv nu se poate da în momentul de faţă. Prin comunita-
te a cetăţenilor nu înţelegem doar rezultatul unei statistici, ci
totalitatea celor care simt că aparţin aceleiaşi comunităţi.
În prezent, problema cetăţeniei este gestionată doar bi-
rocratic, reflecţia politicului fiind practic inexistentă. Din
acest motiv, există un număr foarte mare de cereri de do-
bândire sau redobândire a cetăţeniei române care aşteaptă
să fie procesate, un număr mic de persoane care gestionează
rezolvarea cererilor, o durată îndelungată de obţinere a avi-
zelor, la care se adaugă documentele incomplete depuse de
solicitanţi, deseori neinformaţi asupra procedurilor pe care
trebuie să le parcurgă. România are o Lege a cetăţeniei ca-
re datează dinaintea Constituţiei din 1991. Cu alte cuvinte,
la nivel normativ nu s-a făcut niciodată legătura între drep-
turile pe care cetăţenia le implică şi modul cum aceasta es-
te acordată. Apartenenţa la Uniunea Europeană nu a adus
nimic nou în această problemă, în condiţiile în care aceasta
respectă nu doar la modul declarativ identităţile naţionale
şi implicit felul în care acestea sunt cuantificate prin acorda-
rea cetăţeniei. Există o cetăţenie a Uniunii Europene şi tre-
buie acordate resortisanţilor comunitari anumite drepturi
pe teritoriul României, la fel cum Uniunea Europeană acor-
dă exact aceleaşi drepturi subsumate cetăţeniei europene re-
sortanţilor români. Rămâne ca pe plan intern să reflectăm
asupra problemei cetăţeniei române – cu condiţia să existe
suficientă voinţă politică şi dacă miza acestei probleme va fi
mai bine conştientizată.
În orice ţară acordarea cetăţeniei este un subiect sensi-
bil, mai ales în ultima vreme, când emigraţia a devenit o pro-
blemă globală. Acordarea cetăţeniei nu este un drept funda-
mental al omului, aşa cum este de exemplu dreptul la viaţă.
Nicio Constituţie nu menţionează acest drept în capitolul


 În cutarea binelui comun

dedicat drepturilor care sunt garantate. Acordarea cetăţe-

niei este un privilegiu al statului. Unele state au transformat
mult prea rapid cetăţenia din privilegiu în drept. Consecin-
ţele sunt vizibile: apariţia unui multiculturalism haotic, greu
de gestionat, agravarea conflictelor sociale, lipsa unei per-
spective de agregare a comunităţii cetăţenilor în vederea re-
alizării unor proiecte comune. Statele care au mizat pe inte-
grarea progresivă a persoanelor ce doresc să obţină cetăţenia
lor au avut de câştigat şi au reuşit să pună în practică meca-
nismele democraţiei participative, asumate şi acceptate ca
atare de majoritatea cetăţenilor. Acolo unde integrarea şi im-
plicit dobândirea cetăţeniei s-a bazat pe coparticipare cultu-
rală şi pe fidelitate constituţională a fost posibilă realizarea
unei comuniuni identitare, respectându-se totodată dezide-
ratul unităţii în diversitate.
O lege a cetăţeniei nu este un simplu act normativ, ci are
puternice conotaţii politice, deoarece exprimă viziunea de
la un moment dat a clasei politice asupra naţiunii. Cine fa-
ce parte dintr-o naţiune este o întrebare politică şi nu doar
una juridică. O lege a cetăţeniei trebuie să fixeze condiţiile în
care un stat îşi exercită un privilegiu. Se pune întrebarea ce
înţelegem în acest context prin „stat”. Este vorba de puterea
executivă, legislativă sau de cea judecătorească ori o com-
binaţie a celor trei puteri? Iniţial, în privinţa acordării cetă-
ţeniei prin „stat” se înţelegea puterea executivă. Astăzi, pe
măsură ce apar noi mecanisme de control reciproc al pute-
rilor statului, prin „stat” în materie de cetăţenie se înţeleg şi
celelalte două puteri. Aşa se explică de ce întâlnim din ce în
ce mai multe sisteme de acordare a cetăţeniei în care deci-
zia puterii executive de acordare sau neacordare a cetăţeniei
poate fi contestată în faţa instanţelor judecătoreşti sau chiar
sisteme în care acordarea cetăţeniei se face de către instan-
ţe, fără intervenţia puterii executive.
Acordarea cetăţeniei trebuie prin urmare să rămână un
privilegiu al statului. Această constatare este valabilă şi pen-
tru statele membre ale Uniunii Europene. Aceasta nu are


 . Solidaritatea

competenţă în materia acordării cetăţeniei, nu poate obli-

ga un stat membru să adopte un anumit sistem în această
materie. Uniunea Europeană are în schimb competenţă în
materia combaterii migraţiei ilegale şi a gestionării migraţi-
ei legale. Se vorbeşte din ce în ce mai mult despre o politică
comună europeană a migraţiei şi avem deja elemente soli-
de pentru a afirma că o asemenea politică intră deja în cate-
goria politicilor comune ale Uniunii. Nu există acquis euro-
pean în materia acordării cetăţeniei, însă există în privinţa
migraţiei. Atunci când un stat membru relaxează condiţii-
le de acordare a cetăţeniei, Uniunea Europeană îşi exprimă
îngrijorarea nu pentru că ar avea instrumentele prin care ar
putea să intervină, ci pentru că se naşte temerea că lărgirea
categoriei de cetăţeni ai unui stat membru poate avea impact
asupra pieţei muncii europene, în condiţiile aplicării nedis-
criminatorii a principiului libertăţii de circulaţie. România
nu a dorit până acum să modifice condiţiile de fond în ma-
teria acordării/redobândirii cetăţeniei definite în 1991, te-
mându-se că va exista o reacţie de dezaprobare a Comisiei
Europene. O logică falsă: atâta vreme cât legea prevede că
nu pot dobândi cetăţenia română cei care sunt condamnaţi
în România sau în altă ţară, sunt satisfăcute condiţiile mini-
male ale Uniunii Europene. România nu ştie cum să se po-
ziţioneze exact atât faţă de proprii săi cetăţeni sau de cei în
drept să revendice cetăţenia română, cât şi faţă de Bruxel-
les în legătură cu problema dobândirii şi redobândirii cetă-
ţeniei române, dovadă a necunoaşterii a ceea ce este şi cum
poate acţiona Uniunea Europeană.
România are unul dintre cele mai drastice sisteme de acor-
dare a cetăţeniei dintre statele membre ale Uniunii Europe-
ne: 8 ani de la stabilirea domiciliului în ţară sau 5 ani de la
data căsătoriei cu un cetăţean român. Rămâne obscură mo-
tivaţia pentru care clasa politică a considerat în 1991 şi con-
sideră în continuare că cetăţenia română ar fi mai atractivă
decât cea a altor state europene. În realitate, numărul scăzut
al cererilor de acordare a cetăţeniei de la momentul adoptă-


 În cutarea binelui comun

rii acestei legi nu justifică această temere iniţială. Conside-

răm că este necesar să fie demarată o discuţie asupra schim-
bării acestor criterii. Deocamdată, acest subiect nu se află în
dezbaterea din spaţiul public. Uniunea Europeană nu va în-
curaja niciodată România să schimbe acest sistem, din ra-
ţiunile exprimate mai sus, însă România trebuie să înţelea-
gă că poate face reforme în acest domeniu fără riscul de a fi
sancţionată de Uniunea Europeană sau orice alt stat ori or-
ganizaţie internaţională. Considerăm că acordarea cetăţe-
niei române pentru resortisanţii extra-comunitari ar trebui
înăsprită, în sensul modificării condiţiilor de formă, proce-
durale. Ar fi normal ca acordarea cetăţeniei române faţă de
această categorie de persoane să fie făcută prin decizia in-
stanţelor judecătoreşti din România, fără ca Guvernul să in-
tervină, potrivit unui model din ce în ce mai practicat în Eu-
ropa. Pentru resortisanţii comunitari, condiţiile de acordare
a cetăţeniei ar trebui relaxate, inclusiv în ceea ce priveşte pe-
rioadele care se cer de la data la care solicitantul domicilia-
ză pe teritoriul României. Pentru această categorie de per-
soane se poate de asemenea institui competenţa instanţelor
judecătoreşti.
Redobândirea este o problemă distinctă faţă de acordarea
cetăţeniei. Ar trebui ca, în mod logic, soluţiile să fie diferite.
Nici un alt stat membru al Uniunii Europene nu se confrun-
tă cu atât de multe cereri de redobândire a cetăţeniei şi nici
nu a avut atât de multe momente istorice în care renunţarea
la cetăţenia română să fi fost făcută fără un acord de voin-
ţă din partea persoanelor în cauză: retrasarea graniţelor du-
pă cel de-al doilea Război Mondial, emigrarea forţată a co-
munităţii evreieşti, a saşilor şi şvabilor, pierderea cetăţeniei
de către disidenţii anti-comunişti. Drept urmare, ar trebui
ca această problemă excepţională să fie remediată prin mă-
suri derogatorii de la dreptul comun – în acest caz, cel care
se referă la acordarea cetăţeniei. Problema redobândirii ce-
tăţeniei de către cei care au fost în mod abuziv deposedaţi de
aceasta sau de către descendenţii lor trebuie regândită mai


 . Solidaritatea

ales datorită faptului că avem o datorie de conştiinţă faţă de

această categorie de persoane, datorie care transcende re-
gimurile politice. Alte state au avut în această privinţă stra-
tegii ofensive care, în majoritatea cazurilor, s-au dovedit de
succes. Păstrarea identităţii naţionale a românilor din afa-
ra graniţelor poate fi încurajată nu numai prin politici de fi-
nanţare a proiectelor culturale viabile ci şi concret, prin cre-
area sentimentului de apartenenţă la acelaşi spaţiu de valori
civice, iar acest deziderat este strâns legat de o nouă gândi-
re privind criteriile pe baza cărora cetăţenia română poate
fi acordată. În acest mod, problema acordării şi redobândirii
cetăţeniei române ar deveni mai transparentă, mai eficientă
şi mai uşor de explicat atât celor îndreptăţiţi la cetăţenia ro-
mână, în special celor din Republica Moldova, dar şi din al-
te state învecinate, cât şi instituţiilor Uniunii Europene care
monitorizează fenomenul migraţiei legale şi ilegale.

Participarea cetenilor
la viaa democratic
Niciun proiect sau program politic nu poate fi aplicat fă-
ră consultarea actorilor implicaţi. Pentru a defini şi pune în
aplicare o viziune asupra societăţii, este nevoie de o mai ma-
re implicare a partenerilor sociali în luarea deciziilor politi-
ce, indiferent dacă aceştia sunt sindicate, partide, culte sau
asociaţii non-guvernamentale.
Pot fi avute în vedere unele măsuri care au rolul să îm-
bunătăţească participarea cetăţenilor la viaţa democratică,
măsuri care privesc crearea unui cadru normativ favorabil
unei asemenea implicări. Scopul comunităţii de cetăţeni ar
trebui să fie acela de a ajunge la democraţia de tip participa-
tiv, iar Constituţia nu este altceva decât un cadru care o fa-
ce posibilă, însă nu asigură prin ea însăşi tranziţia la acest
tip de democraţie. Din această perspectivă, considerăm că s-
ar impune un nou capitol în Constituţie care să se numeas-


 În cutarea binelui comun

că „Participarea cetăţenilor la viaţa democratică”. Acesta ar

trebui să se bazeze pe următoarele principii:
• principiul reprezentării cetăţenilor la nivel local, ju-
deţean, al Parlamentului României şi al Parlamentu-
lui European;
• principiul luării deciziilor cât mai aproape de cetăţean;
acest principiu este înrudit cu cel al subsidiarităţii;
• principiul potrivit căruia partidele politice contribu-
ie la exprimarea voinţei cetăţenilor. Problema partide-
lor politice este tratată în prezent din punct de vedere
constituţional doar în contextul dreptului de asocie-
re ca drept fundamental. O asemenea abordare este
binevenită dar nu şi suficientă pentru a exprima din
punct de vedere constituţional rolul partidelor politi-
ce într-o democraţie;
• principiul consultării, de către autorităţile publice, în
vederea luării deciziilor, a cetăţenilor şi a asociaţiilor
reprezentative;
• principiul dialogului transparent şi regulat între cetă-
ţeni şi asociaţii reprezentative, pe de o parte şi auto-
rităţile publice, pe de altă parte;
• principiul consultării sindicatelor şi patronatelor de
către autorităţile publice şi al facilitării dialogului so-
cial între autorităţi publice, pe de o parte, sindicate şi
patronate, pe de altă parte, cu respectarea autonomi-
ei celor din urmă. Consiliul Economic şi Social exis-
tă din 1997, având un statut constituţional din 2003.
Constituţia nu defineşte această instituţie şi nici nu ofe-
ră detalii despre structura sa, cu toate că aceste pre-
cizări s-ar fi impus cu necesitate. Ar trebui să se pre-
cizeze principiul aminitit mai sus, precum şi, în acest
context, să se definească Consiliul Economic şi Social
drept o instituţie autonomă, de interes public şi care
contribuie la realizarea dialogului social.
Pe lângă aceste principii, doar enunţate aici, ar trebui gru-
pate în acelaşi context şi următoarele reglementări care exis-


 . Solidaritatea

tă deja sau pe care le considerăm necesare a fi luate în peri-

oada ce vine:
• cele care privesc Avocatul Poporului. Acestea fac par-
te la ora actuală din capitolul referitor la drepturile şi
libertăţile fundamentale. Avocatul Poporului contri-
buie nu doar la respectarea drepturilor omului, ci ar
trebui să aibă ca rol şi facilitarea dialogului între cetă-
ţean şi instituţiile statului, ca măsură alternativă sau
complementară liberului acces la justiţie; sugestivă
este constatarea că de existenţa instituţiei Avocatu-
lui Poporului nu se ştie prea multe sau chiar nimic în
rândul cetăţenilor;
• cele care privesc dreptul la iniţiativă legislativă al ce-
tăţenilor; în paralel, este nevoie de simplificarea me-
canismelor legale prin care acest drept constituţional
este explicitat;
• cea a referendumului; România având un exerciţiu
defectuos de consultare naţională şi lipsită fiind de o
cultură a dialogului public, intensificarea apelului la
referendum poate fi un deosebit de util „poligon” de
testare a gradului de maturizare democratică a soci-
etăţii; evident, trebuie evitate excesele şi transforma-
rea căii referendumului în instrument populist sau de
luptă între partide;
• o nouă reglementare prin care să se garanteze din
punct de vedere constituţional accesul la informaţiile
de interes public. În prezent, dreptul persoanei de a
avea acces la informaţiile de interes public face parte
din acelaşi capitol referitor la drepturile şi libertăţile
fundamentale. Accesul la informaţii nu este doar un
drept fundamental, transpunerea sa asigură o mai ma-
re transparenţă în raporturile dintre cetăţean şi insti-
tuţiile publice care are ca rezultat încrederea în aceste
instituţii şi, în consecinţă, un grad ridicat de partici-
pare al cetăţenilor la viaţa democratică;


 În cutarea binelui comun

• noi reglementări referitoare la revocarea oficialilor

aleşi de naţiune şi la referendumul abrogativ. Această
revocare se poate aplica aleşilor locali şi parlamentari-
lor. În acest din urmă caz, nu este vorba de un mandat
imperativ, ci doar de o sancţiune de natură constituţi-
onală. Corespondenţa dintre nivelele local şi naţional
ar fi de natură să genereze un efect de responsabiliza-
re a aleşilor naţiunii, apărând un nou filtru de control,
distinct de cel partinic. Referendumul abrogativ repre-
zintă posibilitatea ca un număr de cetăţeni să iniţieze
o consultare populară având ca obiect o lege votată de
Parlament. Efectul punerii în aplicare a acestei insti-
tuţii este naşterea unui dialog autentic între naţiune
şi reprezentanţii ei, dialog în cadrul căruia monopolul
legiferării să nu mai fie deţinut de Parlament.

Minoritile,
actori ai spaiului public
Respectarea drepturilor minorităţilor – de orice sorgin-
te ar fi ele – implică în primul rând o respectare a dreptu-
rilor cetăţeneşti constituţionale, văzându-l pe resortisantul
unei minorităţi de pe teritoriul României în primul rând ca
cetăţean cu drepturi depline al statului român. De aici re-
zultă două consecinţe. În primul rând, drepturile celui ca-
re aparţine unui grup minoritar sunt drepturile pe care le
are şi cetăţeanul român majoritar, fără a accepta nici un fel
de discriminare negativă, dar nici una pozitivă. În al doilea
rând, cetăţenii aparţinători ai unei minorităţi trebuie să-şi
îndeplinească, în numele egalităţii tuturor cetăţenilor ro-
mâni în faţa legii – fără nici o derogare (lingvistică, econo-
mică, administrativă) – îndatoririle faţă de statul român.
Nu se poate accepta, în numele dreptului de a folosi limba
maternă, necunoaşterea limbii oficiale a statului sau segre-
garea pe criterii etnice a învăţământului de toate gradele.


 . Solidaritatea

Segregaţionismul şi separatismul pe criterii etnice nu sunt

concordante cu spiritul european, cu valorile democraţiei
şi pluralismului democratic şi nici nu contribuie la proce-
sul de integrare socială prin asumarea diversităţii cultura-
le. Dimpotrivă. Dacă specificul etnic, cultural sau religios
stă la baza formării unei sfere complet aparte de restul cor-
pului social, putem vorbi despre un eşec al integrării civice
şi legale. Din acest punct de vedere nu suntem de acord cu
autonomia administrativă pe criterii etnice, considerând că
toţi cetăţenii români – în conformitate cu principiul egali-
tăţii în faţa legii – trebuie să beneficieze deopotrivă de ace-
eaşi autonomie administrativă, indiferent de unitatea admi-
nistrativă în care locuiesc.
În contextul actual, chestiunea minorităţilor istorice es-
te completată de cea a minorităţilor formate în ultimele de-
cenii. Astfel, problema comunităţilor de minoritari prove-
niţi din ţările lumii a treia este una centrală în multe state
europene dezvoltate. Or, aproape în majoritatea cazurilor
se merge pe dubla strategie a conservării identităţii acesto-
ra – mai ales prin mijloace de comunicare în limbile mater-
ne – dar şi prin programe de dialog cetăţenesc, cunoaşte-
re reciprocă şi însuşire, de către cei veniţi din alte spaţii de
cultură, a culturii şi rigorilor ţării unde s-au stabilit. Pe fun-
dalul actelor de vandalism din mai multe periferii ale oraşe-
lor franceze, al numărului considerabil de străini ajunşi pe
căi ilegale în Uniunea Europeană (mai ales traversând Me-
diterana), politicile migraţioniste ale Uniunii au fost revi-
zuite de mai multe ori până acum şi mai au nevoie de câ-
teva adaptări urgente. Reţinem concentrarea problematicii
din jurul raportului dintre ţara gazdă şi comunităţile forma-
te în ultimul timp sau deja la a doua sau chiar a treia gene-
raţie pe fidelitatea acestora faţă de societatea de adopţie şi
statul de drept. Nu întâmplător termenul central al acestor
dezbateri, în Germania sau Olanda de pildă, este die Verfas-
sungstreue (fidelitatea constituţională). La acest principiu se
adaugă din ce în ce mai insistent cerinţa de a stăpâni sufici-


 În cutarea binelui comun

ent de bine limba ţării gazdă, instrument indispensabil pen-

tru o minimă integrare.
Revenind la minorităţile istorice, caracterul unitar al
statului nu este incompatibil cu autonomia administrati-
vă bazată pe acelaşi grad de descentralizare administra-
tiv-teritorială. Această autonomie locală trebuie să con-
stituie un instrument pentru realizarea unei administraţii
eficiente, capabile să gestioneze mai bine problemele co-
munităţilor locale şi să asigure dezvoltarea economică a
acestora şi nu pentru a crea discrepanţe de ordin institu-
ţional bazate pe discriminare pozitivă. Minorităţile ar tre-
bui să nu privească statul ca având exclusiv rolul de a nive-
la lingvistic şi a centraliza din perspectivă administrativă
şi culturală, ci să accepte rolul său atunci când este vorba
de domenii precum: asigurarea ordinii şi liniştii publice,
apărarea naţională, coordonarea procesului de educaţie la
nivel naţional, cu acordarea unui rol subsidiar autorităţi-
lor locale, coordonarea sănătăţii publice şi asistenţei soci-
ale, asigurarea condiţiilor de liberă concurenţă şi comba-
terea concentrărilor monopolistice, facilitarea accesului la
actul de justiţie, coordonarea activităţilor legate de pro-
tecţia patrimoniului.
Toţi cetăţenii, indiferent de originea etnică sau de credin-
ţa religioasă, sunt înainte de toate participanţi la spaţiul pu-
blic, fiind înzestraţi cu drepturi şi obligaţii cetăţeneşti. Din
această perspectivă, separatismele şi fragmentarismele insti-
tuţionale, comunitare şi chiar administrativ-teritoriale sunt
de natură să destructureze spaţiul civic şi să delegitimeze
decizia politică prin suspendarea emoţională a raportului
democratic dintre minorităţi şi majoritate. Criza actuală a
statului belgian este un elocvent exemplu în acest sens. Cu
alte cuvinte, afirmarea identităţii etnice şi cultural-religioa-
se trebuie să contribuie la întărirea statului de drept şi a de-
mocraţiei prin afirmarea principiului unităţii în diversitate,
la elaborarea şi crearea unor valori care să servească intere-
sului general, adică binelui comun.


 . Solidaritatea

Politica local i binele comun

O dată cu integrarea în Uniunea Europeană, tema orga-
nizării statului, la nivelul comunităţilor locale, nu mai poate
fi evitată. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât intrarea în Eu-
ropa aduce în prim plan realitatea unui decalaj istoric între
angajamentele asumate de România, pe de o parte, şi mani-
era în care comunităţile locale au fost guvernate, pe de altă
parte. Începând cu ianuarie 2007, statul deţine şansa istorică
de a regândi modalitatea în care se amenajează relaţia din-
tre centru şi teritoriu, fundamentală pentru buna funcţiona-
re a politicii locale. De această dată, valorificarea experienţei
europene este un fapt natural, iar argumentele legate de se-
paratism şi dezmembrare naţională, dacă nu sunt aduse din
raţiuni politicianiste sau revenidicativ-revizioniste, sunt ire-
levante în noul context.
Succesul moderat al regiunilor de dezvoltare, gândite ca
entităţi ce nu sunt unităţi administrativ teritoriale, a indicat
până la ce punct operaţiunea de soluţionare parţială a ches-
tiunii raţionalizării politicii locale este sortită eşecului. Nu
mai puţin semnificativă este şi experienţa rezultată din scru-
tinul local din iunie 2007: alegerea directă a preşedinţilor de
consiliu judeţean poate avea efectul accelerării procesului de
descentralizare administrativă, după cum poate avea ca re-
zultat şi apariţia sau întărirea unor oligarhii politice şi eco-
nomice la nivel judeţean. Deocamdată, nu putem decât să
constatăm că acest mod de scrutin a relegitimat electoral,
în câteva cazuri, stiluri de politică locală autoritară. În acest
mod, o inovaţie destinată să sporească libertatea politică lo-
cală a avut drept prim efect întărirea autorităţii unor perso-
nalităţi dominante de strictă anvergură provincială.
În perioada 1990-1996 nu au existat preocupări privind
elaborarea unei strategii de dezvoltare regională a Români-
ei, din cauza perspectivei îndepărtate de aderare la Uniunea
Europeană dar şi din cauza regimului politic: în acea peri-
oadă partidele naţionaliste au avut un cuvânt de spus în pri-


 În cutarea binelui comun

vinţa guvernării, fiind chiar cooptate la guvernare, iar aces-

te partide se opuneau oricărei discuţii despre amenajarea
teritoriului după alte principii. Preocupări în acest sens în-
cep să apară doar după 1996, fiind concretizate în Legea nr.
151/1998. Aceasta prevedea crearea unor regiuni de dezvol-
tare care nu sunt definite ca unităţi administrativ-teritoriale
şi nu au personalitate juridică. Cele 8 regiuni de dezvoltare
s-au creat prin asocierea judeţelor învecinate – „benevolă”
potrivit legii, în realitate doar prin efectul legii. Croită aşa-
dar de la început problematic, această încercare de regiona-
lizare nu a avut un impact economic pozitiv, deoarece jude-
ţele au în continuare o abordare mai degrabă concurenţială,
ceea ce face ca parteneriatele între judeţe, deşi ar aduce im-
portante beneficii economice, să fie extrem de reduse. Un
exemplu printre multe altele este procesul în prezent blocat
de construire a unui Spital de Urgenţă Regional la Cluj. Co-
loraturile politice diferite de la un judeţ la altul a făcut coo-
perarea autorităţilor locale imposibilă, iar disputele la nivel
local între partidele aflate la guvernare şi cele din opoziţie
au blocat perspectivele unui început de finanţare.
În contextul negocierilor în vederea aderării la Uniunea
Europeană a apărut un nou cadru normativ pentru dezvol-
tarea regională, Legea nr. 315/2004. În prezent, colaborarea
dintre judeţe, Consiliile de Dezvoltare Regională, Agenţii-
le de Dezvoltare Regională şi ministerele de resort rămâne
foarte confuză. Eterogenitatea socio-economică a judeţe-
lor şi interesele divergente ale liderilor politici judeţeni ge-
nerează mari diferenţe de abordare între planurile de dez-
voltare judeţene şi cele regionale. Fără legitimitate (nefiind
rezultatul unei asocieri benevole a judeţelor), bazate pe un
cadru normativ confuz şi plin de contradicţii, fără o coe-
renţă politică, istorică şi mai ales economică, regiunile de
dezvoltare sunt în prezent nefuncţionale. În ceea ce priveş-
te absorbţia fondurilor structurale şi de coeziune ale Uniu-
nii Europene, regiunilor de dezvoltare nu li s-a acordat un
rol foarte important.


 . Solidaritatea

Astfel, politica locală nu poate fi separată de o triplă pro-

blematică:
• definirea binelui comun ca scop ultim al oricărui
tip de politică locală, indiferent de amenajările in-
stituţionale;
• stimularea unui „patriotism local”, care să întărească
ataşamentul civic prin adăugarea unei dimensiuni is-
torice şi a memoriei;
• organizarea, la nivel local, a unui tip de instituţii care
să descurajeze concentrarea monopolistică a puterii.
Ţinta descentralizării nu este şi nu poate fi decupera-
rea, teritorială, a unor satrapii care să fie decuplate de
un spirit al democraţiei.
În acest mod, politica locală nu poate fi separată de teme
precum: poziţia cetăţeanului în cadrul comunităţii sale, pro-
tecţia identităţilor minoritare, acolo unde ponderea acesto-
ra acordă zonei o specificitate aparte, consolidarea pluralis-
mului politic. Semnificaţia principiului subsidiarităţii se cere
raportată la aceste valori fără de care solidaritatea şi coeziu-
nea naţională nu pot fi imaginate.
Judeţul reprezintă cea mai veche formă de organizare ad-
ministrativă care a fost extinsă progresiv la întreg teritoriul. Au
existat două încercări de a crea un nivel de organizare superi-
or judeţului, ambele fiind opera unor regimuri nedemocrati-
ce: cel autoritar al lui Carol al II-lea şi cel comunist. Din aceste
constatări nu se poate trage, evident, concluzia că o eventuală
reformă a organizării administrativ-teritoriale în sensul acor-
dării de personalitate juridică regiunilor ar fi nedemocratică, ci
doar că încercările precedente nu pot fi invocate drept exem-
ple de urmat. Regiunea a fost întotdeauna impusă în Româ-
nia în mod artificial, fără consultarea cetăţenilor, cu scopul de
a centraliza exercitarea puterii. Aceasta nu înseamnă că o re-
formă în sensul de mai sus trebuie exclusă de plano, contex-
tul fiind astăzi diferit datorită integrării României într-o for-
mă de organizare suprastatală – Uniunea Europeană – care
are ca obiectiv fundamental dezvoltarea regională.


 În cutarea binelui comun

A dota regiunile de dezvoltare cu personalitate juridică,

cu păstrarea sau nu a judeţului ca formă de organizare ad-
ministrativ-teritorială, nu reprezintă o opţiune care poate fi
luată în calcul, cel puţin în prezent. Încercările de a trans-
forma regiunea într-o unitate administrativă distinctă sau,
cel puţin, cu capacitate administrativă nu şi-au dovedit via-
bilitatea sau nu au fost duse până la capăt. Soluţia pentru a
ieşi din dilema judeţ versus regiune este dată de consacra-
rea constituţională a principiului subsidiarităţii potrivit că-
ruia entitatea administrativă superioară acţionează numai
dacă şi în măsura în care obiectivele acelei acţiuni nu pot fi
îndeplinite de o altă entitate administrativă situată la un ni-
vel inferior.
Politica locală nu poate atinge binele comun prin recru-
tarea pe baza listelor de partid şi în absenţa responsabilităţii.
Pentru a încuraja legătura între aleşii locali şi comunităţile pe
care aceştia le reprezintă este necesar ca nu numai primarii
dar şi consilierii locali să fie aleşi pe baza sistemului de vot
majoritar. Introducerea acestui mecanism ar face posibil ca
un principiu, care cuantifică responsabilitatea aleşilor locali,
să fie impus. Acest principiu este cel al revocabilităţilor ale-
şilor locali – primar, consilieri locali, preşedinte de consiliu
judeţean. Necesitatea acestui principiu derivă din constata-
rea că cetăţenii, cu ocazia alegerilor locale, au ocazia să se
exprime doar odată la patru ani, fără a putea să controleze
în vreun fel dacă cei aleşi îşi respectă promisiunile. Această
situaţie poate fi remediată cu condiţia acceptării principiului
de mai sus, practicat ca atare şi în alte democraţii.
Felul în care arată politica locală în prezent nu poate fi se-
parat de modul în care este gândită amenajarea administra-
tivă a teritoriului. Aceasta datează din 1968 şi nu mai poate
constitui în momentul de faţă o formă de organizare adec-
vată necesităţilor de dezvoltare ale României. Motivul este
acela că Legea nr. 2/1968 enunţa următoarele criterii care au
fost avute în vedere pentru delimitarea judeţelor: condiţiile
geografice, economice, social-politice, etnice, cultura şi edu-


 . Solidaritatea

caţia. Majoritatea acestor criterii nu mai sunt identice astăzi

cu felul în care acestea arătau cu 40 de ani în urmă. O no-
uă delimitare a judeţelor se impune şi aceasta trebuie să ia
în calcul geografia, tradiţia, capacitatea administrativă, di-
ferenţele de cultură politică (există diferenţe mari de la un
judeţ la altul în ceea ce priveşte definirea şi abordarea pro-
blemelor de interes judeţean). Prin această delimitare trebu-
ie evitată crearea de entităţi administrative care să grupeze
exclusiv o minoritate etnică.


3

SUBSIDIARITATEA
Termenul de subsidiaritate provine dintr-un termen
militar latin, subsidium, care semnifică „trupă de rezervă”.
Autorii care s-au ocupat de acest concept consideră că re-
ziduurile sale ideatice se regăsesc la Aristotel şi Toma de
Aquino, ceea ce nu ar trebui să ne surprindă ştiut fiind faptul
că reflecţia asupra subsidiarităţii a acompaniat întotdeauna
pe cea asupra bunei funcţionări a unei societăţi. De aseme-
nea, se consideră că modul de acţiune şi organizare al nii în
primele secole creştine reprezintă o bună aplicare a ceea ce
astăzi înţelegem prin subsidiaritate.

Un termen vechi în context nou

Pentru câteva secole, termenul va fi oarecum ignorat
sau, cel puţin, nu va fi exploatat la adevărata lui valoare.
Abia la sfârşitul secolului XIX, în plină luptă anti-moder-
nistă, Biserica Catolică începe să invoce principiul subsidi-
arităţii şi nu întâmplător. Este un moment în care ideologi-
ile începuseră să pună în discuţie rolul Bisericii în societate
şi, după valuri succesive de secularizări forţate ale bunu-
rile sale, să o someze să îşi demonstreze „utilitatea”. Acest
context explică de ce în cadrul doctrinei sociale a Biseri-
cii ideea de subsidiaritate capătă pe lângă sensul pozitiv şi
unul negativ, de non-ingerinţă, subsidiaritatea fiind consi-
derată a fi suma ingerinţelor necesare, suficiente pentru a


 În cutarea binelui comun

face posibilă libertatea persoanei şi a comunităţii de cre-

dinţă de care aparţine.
La origini, subsidiaritatea era întemeiată pe un consens
religios şi pe ideea binelui comun ca obiectiv universal. Sub-
sidiaritatea de tip modern circumscrie binele comun unui an-
samblu de exigenţe care condiţionează libertatea persoanei.
Fidel mediului său de naştere, subsidiaritate are un funda-
ment diferit faţă de alte concepte politice, datorită faptului
că se inspiră dintr-o religie şi nu din ideologiile modernităţii.
Subsidiaritatea este conceptul de bază al creştin-democra-
ţiei europene, neputând fi asimilată liberalismului sau soci-
al-democraţiei: energiile persoanei, în viziune creştin-de-
mocrată, nu trebuie suprimate, sub pretextul distribuirii lor
inegale (ca în cazul liberalismului), dar nici nu trebuie igno-
rate (ca în cazul concepţiilor care stau la baza viziunii des-
pre welfare state / statul asistenţial).

Natura i caracteristicile
subsidiaritii
Natura subsidiarităţii este greu de definit: este în ace-
laşi timp un principiu de organizare a structurii sociale, un
principiu de drept, o normă de organizare socială, un prin-
cipiu de măsură a scopurilor politice sau de distribuire a
competenţelor. Ideea de subsidiaritate porneşte de la dis-
tincţia dintre colectivitatea componentă şi cea compusă,
aflată la un nivel inferior; aceasta din urmă poate fi decla-
rată cu titlu subsidiar competentă pentru rezolvarea anu-
mitor probleme. Repartiţia competenţelor se poate face în
avans, ex tunc, prin dispoziţia unei norme aflate în vârful
ierarhiei (Constituţia) sau ex nunc, ulterior, după ce colec-
tivitatea compusă a acţionat deja fără să fi fost în mod ex-
pres abilitată.
În literatura de specialitate s-au articulat între timp pa-
tru caracteristici ale principiului subsidiarităţii:


 . Subsidiaritatea

1) centralitatea omului capabil să fie responsabil pentru

deciziile sale;
2) competenţa primară de a identifica resursele şi moda-
lităţile de susţinere a vieţii proprii şi a familiei revine
persoanei ca atare (singularis hominibus), ceea ce în-
seamnă că statul sau orice organism social nu au voie
să intervină nesolicitaţi;
3) statul este binevenit şi solicitat să intervină în momen-
tul în care persoana sau comunitatea mică nu fac faţă
rezolvării propriilor necesităţi;
4) după restabilirea capacităţilor persoanei sau ale comu-
nităţii de a se descurca independent – după formula
„te ajut ca să te ajuţi” –, statul are datoria să se retra-
gă, adică nu trebuie să controleze sau să supraveghe-
ze pe cei pe care îi asistase înainte.
Altfel spus, prin subsidiaritate se înţelege acel raport al
statului cu societatea care, plecând de la premisa funda-
mentală că persoana sau comunitatea civilă ori cea religi-
oasă sau de orice fel sunt deplin conştiente şi responsabi-
le, nu intervine nesolicitat şi nedorit, atâta vreme cât sunt
respectate cadrele legale. Mai departe, solicitat să intervi-
nă, adică să ajute – ceea ce nu este tot una cu preluarea in-
tegrală şi definitivă a sarcinii persoanei sau comunităţii ca-
re solicită ajutorul – prin mijloacele sau specifice, statul
nu trebuie să acţioneze substitutiv. Subsidiaritatea nu este
tot una cu substituţia. O diferenţă pe care o trăiesc direct
mai ales cei obişnuiţi cu statul paternalist. Subsidiaritatea
nu vrea să genereze dependenţe sau alte forme de condi-
ţionare reciprocă pe termen lung. Principiul subsidiarită-
ţii, atunci când este aplicat, se concretizează în termeni de
parteneriat. Cum ar fi cei dintre sfera publică şi cea priva-
tă. Din păcate, acest parteneriat public-privat nu a fost ex-
ploatat la noi în întregime şi pe măsura oportunităţilor ce
le oferea unei societăţi ieşite din matca ideologică a statu-
lui totalitar şi care trebuia să se obişnuiască cu ipostaza de
arbitru neutru a acestuia.


 În cutarea binelui comun

Aplicaii
ale principiului subsidiaritii
Aplicaţii ale subsidiarităţii pot fi identificate la toate ni-
velele: la nivel cultural-educaţional prin conservarea speci-
ficului, la nivel regional prin încurajarea iniţiativelor locale,
la nivel naţional prin cultivarea unităţii în diversitate. Prin-
cipiul subsidiarităţii a stat la baza creării Comunităţilor Eu-
ropene, chiar dacă nu a fost enunţat ca atare. De abia prin
Tratatul privind Uniunea Europeană ( Tratatul de la Ma-
astricht) din 1992 subsidiaritatea este menţionată ca prin-
cipiu în articolul 3b:
În domeniile care ţin de competenţa sa exclusivă, Comunitatea va
acţiona potrivit principiului subsidiarităţii numai dacă şi în mă-
sura în care obiectivele acţiunii nu pot fi îndeplinite eficient de
statele membre.

Tratatul de la Lisabona a modificat acest articol al Tra-

tatului privind Uniunea Europeană care în noua sa formă
precizează:
În domeniile care nu ţin de competenţa sa exclusivă, Uniunea in-
tervine numai dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii pre-
conizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre
nici la nivel central, nici la nivel regional şi local, dar datorită di-
mensiunilor şi efectelor acţiunii preconizate, pot fi realizate mai
bine la nivelul Uniunii.

Se pune întrebarea dacă subsidiaritatea este un principiu

care se referă numai la raporturile între Uniunea Europeană
şi statele membre. Suntem înclinaţi să credem că această in-
terpretare nu mai este cea adecvată. Prin comparaţia felului
în care subsidiaritatea a fost definită în Tratatul de la Ma-
astricht şi în Tratatul de la Lisabona, observăm că s-a adău-
gat dimensiunea regională şi cea locală. În plus, Tratatul de
la Lisabona are anexat un Protocol privind aplicarea princi-
piilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii al cărui Preambul


 . Subsidiaritatea

specifică faptul că deciziile trebuie luate „cât mai apropiat

de cetăţenii Uniunii” şi introduce forme concrete de aplica-
re a principiului subsidiarităţii în raporturile dintre institu-
ţiile Uniunii Europene şi parlamentele naţionale. Tratatul de
la Lisabona nu este încă în vigoare şi se află într-un relativ
impas datorită respingerii sale prin referendum în Irlanda,
însă aceste dispoziţii arată foarte clar tendinţa pe plan eu-
ropean de a nu mai privi subsidiaritatea ca fiind limitată la
sfera relaţiilor între Uniunea Europeană şi statele membre,
ci ca pe un principiu care se poate aplica la mai multe nive-
le de organizare politică.
Nu s-a mers atât de departe pe plan european încât să se
impună introducerea principiului subsidiarităţii în legislaţii-
le statelor membre ale Uniunii Europene, însă considerăm că
garantarea acestui principiu la nivel naţional nu poate decât
să faciliteze o mai bună integrare a statelor în cadrul proiec-
tului politic european. Republica Federală Germania, statul
care aplică cel mai riguros principiul subsidiarităţii, nu l-a
introdus în Legea Fundamentală decât ca urmare a necesi-
tăţii ratificării Tratatului de la Maastricht. Un alt stat care
aplică acest principiu, SUA, nu îl menţionează în Constitu-
ţie. Aşadar, nici un stat membru al Uniunii Europene nu are
obligaţia expresă de a aplica principiul subsidiarităţii în re-
laţiile dintre autoritatea centrală şi cea locală, însă, în even-
tualitatea în care o face, facilitează o relaţie mai bine struc-
turată cu instituţiile Uniunii Europene. Punerea efectivă în
aplicare a Tratatului de la Lisabona va face ca dezbaterea
asupra necesităţii introducerii subsidiarităţii la nivel naţio-
nal să fie relansată.
Pentru a ne racorda la dezbaterea actuală pe plan euro-
pean privind nivelele de organizare politică în legătură cu
care este necesară aplicarea subsidiarităţii, trebuie marca-
te unele direcţii de acţiune pe care le considerăm esenţiale
pentru fundamentarea în spaţiul românesc a oricărui pro-
iect politic de inspiraţie creştină.


 În cutarea binelui comun

Subsidiaritatea
în legislaia româneasc
În România, situaţia reglementării principiului subsi-
diarităţii a fost până de curând confuză. Constituţia nu
îl menţionează expres la articolul consacrat principiilor
pe care se întemeiază administraţia publică din unităţile
administrativ-teritoriale.
Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 enun-
ţă principiile pe baza cărora se organizează şi funcţionea-
ză administraţia publică în unităţile administrative-teri-
toriale, iar printre acestea nu se regăseşte subsidiaritatea.
Ultima modificare de substanţă a acestei legi care s-a fă-
cut prin Legea nr. 286/2006 nu introduce subsidiaritatea
printre aceste principii. Pe de altă parte însă, aceeaşi le-
ge menţionează principiul luării deciziilor cât mai aproa-
pe de cetăţean. Evident, nu putem să nu ne întrebăm de
ce aceste prevederi nu s-au regăsit până acum în practi-
ca politică românească. Precedenta Lege cadru a adminis-
traţiei publice locale, nr. 69/1991, avea aceeaşi logică. Ea a
fost modificată prin OUG nr. 107/1999 care includea ter-
menul de subsidiaritate, însă, din nefericire pentru recep-
tarea juridico-politică a subsidiarităţii, acest act normativ
a fost declarat neconstituţional (din alte motive decât cel
legat de introducerea acestui principiu). Legea cadru pri-
vind descentralizarea nr. 339/2004 menţiona acest prin-
cipiu ca făcând parte dintre cele pe baza cărora trebuie să
se desfăşoare procesul de descentralizare, fără însă a-i da
o definiţie. Un pas important a fost făcut prin noua Lege
cadru privind descentralizarea, nr. 195/2006 (care a abro-
gat Legea nr. 339/2004), principiul subsidiarităţii fiind de-
finit în felul următor:
[...] exercitarea competenţelor de către autoritatea administraţiei
publice locale situată la nivelul administrativ cel mai apropiat de
cetăţean şi care dispune de capacitate administrativă necesară.


 . Subsidiaritatea

De remarcat că expresia „capacitate administrativă nece-

sară” este extrem de subiectivă şi datorită acestui fapt apli-
carea principiului subsidiarităţii poate întâmpina în prac-
tică numeroase dificultăţi.
Avem astfel garantat principiul subsidiarităţii în legisla-
ţia românească, însă incomplet şi fără a se descrie modali-
tăţile prin care acest principiu poate fi pus în aplicare. De
asemenea, subsidiaritatea a început să fie prezentă în cadrul
discursului public, de unde până mai ieri era absentă cu de-
săvârşire. Considerăm că este necesar ca principiul subsidi-
arităţii să fie ridicat la rangul de normă constituţională. O
formă concretă pentru a facilita aplicarea acestui principiu
este consacrarea la nivel constituţional a regulii cooperării
pe baze flexibile a unităţilor administrativ-teritoriale – jude-
ţe, oraşe, comune. Acest tip de cooperare la trei nivele poate
da naştere unor entităţi noi, dotate cu personalitate juridi-
că. Diferenţa între judeţe, oraşe, comune şi aceste noi enti-
tăţi este că acestea din urmă trebuie să aibă calitatea de per-
soane juridice de drept privat, rezultat al asocierii benevole
pentru realizarea unor proiecte comune, expresie a voinţei
cetăţenilor, spre deosebire de actualele forme de organiza-
re care sunt considerate persoane juridice de drept public
şi sunt expresia voinţei statului. Prin acest mecanism, im-
portante resurse ar putea fi puse în comun pentru realiza-
rea unui interes general, punere în comun limitată tempo-
rar, până la realizarea scopului cooperării.
La ora actuală, cooperarea unităţilor administrativ-terito-
riale este tratată de legiuitor într-o manieră incompletă. Ast-
fel, potrivit Legii nr. 215/2001 unităţile administrativ-terito-
riale au posibilitatea să se grupeze în asociaţii de dezvoltare
comunitară, dar nu există stimulente financiare pentru aces-
te asocieri, care să-i facă pe edilii locali să profite de această
oportunitate, lăsând la o parte interesele mici, izolaţioniste.
Fără stimulente de ordin politic şi financiar, asocierile nu se
realizează. Politica finanţării de la bugetul de stat sau jude-
ţean a localităţilor care nu au capacitate administrativă încu-


 În cutarea binelui comun

rajează această reţinere. Dacă, dimpotrivă, transferurile de la

bugetul de stat acordate autorităţilor locale, fără de care aces-
tea ar intra în insolvabilitate, ar fi direcţionate astfel încât să
încurajeze constituirea asociaţiilor de comune, oraşe şi jude-
ţe, s-ar ajunge, în timp, la o reorganizare logică, asumată şi
acceptată, a teritoriului administrativ. În acest context, tre-
buie adăugat că este necesară voinţă politică pentru a descu-
raja formarea de noi comune din divizarea celor existente şi,
de asemenea de a nu finanţa comunele care nu au capacita-
te administrativă să se autosusţină. Asistăm la fenomen în-
grijorător, cel al fragmentării administrative, concretizat în
înfiinţarea de noi şi noi comune prin divizarea celor existen-
te, ceea ce duce la scăderea capacităţii administrative la nivel
local, creşterea dependenţei de fondurile care vin de la nivel
judeţean sau central, cu consecinţa politizării excesive a vie-
ţii administrative la acest nivel. Asociaţiile de comune, ora-
şe, judeţe prezintă avantajul de a putea angaja administratori
publici şi personal calificat, a gestiona în comun servicii pu-
blice prea costisitoare pentru a fi gestionate separat, a aplica
împreună cu mai mult succes pentru finanţări etc.
Pe de altă parte, aplicarea principiului subsidiarităţii nu
poate fi exclusiv de natură juridică. Subsidiaritatea este o ex-
presie a colaborării între nivelul local şi cel central, între stat
şi actorii sociali, între colectivitate şi cetăţean. Subsidiarita-
tea are un rol decisiv de asemenea şi la nivelul parteneriate-
lor public – privat. Lipsa unei reflecţii politice legată de acest
principiu în România are drept efect direct faptul că parte-
neriatele menţionate, deşi încurajate de legiuitor şi de Uni-
unea Europeană, nu pot să fie concretizate la nivelul dorit,
având uneori consecinţe denaturate. Un alt exemplu se re-
feră la colaborarea dintre nivelul central şi cel local în cadrul
partidelor politice, de multe ori deficitară tocmai din cauza
faptului că repartizarea de competenţe potrivit principiului
subsidiarităţii este ignorată. Numai o schimbare de atitudi-
ne reală din partea clasei politice va face ca subsidiaritatea
să fie în mod efectiv pusă în aplicare.


 . Subsidiaritatea

Considerăm că subsidiaritatea se poate aplica numai în-

tre parteneri egali. Trebuie întărită dimensiunea coordonării
atunci când discutăm despre raporturile între stat şi autori-
tăţile locale, în detrimentul subordonării, atât de răspândi-
tă în momentul de faţă şi legiferată ca atare. Punerea în apli-
care a subsidiarităţii la nivel politic ar scoate în evidenţă şi
mai bine rolul fundamental al persoanei, mai ales privită în
calitate de cetăţean şi al comunităţilor locale. În materie de
guvernare, cetăţeanul are prioritate în faţa comunităţii loca-
le, iar comunitatea locală în faţa statului. Cetăţeanul trebuie
lăsat, de stat şi de comunitatea locală căreia îi aparţine, să îşi
asume singur sau în asociere cu alţii sarcinile pe care este în
stare să le îndeplinească. Tot astfel, statul trebuie să cedeze
decizia către comunităţile locale, iar comunităţile mai mari
către cele mai mici (familia), pentru ca acestea să îşi decidă
viitorul pe baza resurselor şi nevoilor proprii. Prin comuni-
tăţi locale nu înţelegem doar acele comunităţi organizate din
punct de vedere al administraţiei publice locale, ci şi comu-
nităţile religioase, indiferent de confesiune. Acestea ar pu-
tea fi implicate mai eficient în definirea politicilor guverna-
mentale care vizează întărirea autonomiei locale.
Principiul subsidiarităţii trebuie de asemenea şi mai ales
aplicat la nivel cultural şi educaţional. Aceste niveluri nu pot
fi coordonate eficient exclusiv de la nivelul administraţiei
centrale, iar pe de altă parte implicarea exclusivă adminis-
traţiei locale în aceste domenii ar fi de asemenea ineficien-
tă. Iniţiativele locale ar trebui mai mult încurajate în aceste
domenii, în măsura în care statul nu poate şi nu trebuie să
gestioneze toate aspectele legate de cultură şi educaţie. Con-
cret, în privinţa educaţiei este necesar ca autorităţile publi-
ce – nu doar statul, dacă se doreşte descentralizarea învă-
ţământului prin implicarea autorităţilor locale – să asigure
accesul echitabil la toate formele de învăţământ al copiilor şi
tinerilor proveniţi din familii defavorizate sau din serviciile
de plasament, prin instituirea unor măsuri de protecţie so-
cială complementare şi care intervin doar în măsura în care


 În cutarea binelui comun

sunt realizate condiţiile de aplicare a principiului subsidia-

rităţii. Autonomia universitară trebuie regândită tot pe baza
aplicării principiului subsidiarităţii, mai ales în ceea de pri-
veşte dimensiunea financiară a acestei autonomii, dar şi în
privinţa luării deciziilor care privesc organizarea vieţii uni-
versitare. Subsidiaritatea ar trebui de asemenea pusă în va-
loare şi în privinţa raporturilor între regiunile de dezvoltare
(în măsura în care statutul acestora va fi mai bine definit, fi-
ind deocamdată simple ficţiuni administrative) şi autorită-
ţile administraţiei locale.
S-a considerat deseori că subsidiaritatea este un con-
cept străin spaţiului public românesc, datorită faptului că
ar fi de inspiraţie exclusiv catolică, argumentându-se ast-
fel că introducerea acestui principiu ar fi o formă fără fond.
Respingem asemenea interpretări, datorită faptului că sub-
sidiaritatea este echivalentul politic al autocefaliei, princi-
piu de funcţionare al Bisericii Ortodoxe. Biserica Catoli-
că a preluat acest principiu atunci când a fost necesar să
contureze o doctrină socială care să îi justifice intervenţia
în sfera publică, iar ulterior oamenii politici au descope-
rit cât de relevantă poate fi subsidiaritatea pentru organi-
zarea unei societăţi statale, ceea ce a făcut ca subsidiarita-
tea să devină în primul rând un concept politic. Nu există
nici un impediment ca acest parcurs să fie reeditat şi în
România prin intermediul unui proiect politic de inspira-
ţie creştin-democrată.

De la sinodalitate la subsidiaritate:
un traseu politico-ecleziologic
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I aducea aminte oa-
menilor politici, cu ocazia unui discurs ţinut în 1994 în fa-
ţa Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, de originile
eclesiologice ale subsidiarităţii, traducere a practicii existen-
te în Ortodoxia genuină:


 . Subsidiaritatea

[...] Este frapant că organizarea real democratică a Bisericii Orto-

doxe – cu al său grad de autonomie administrativă şi de autoritate
locală a episcopilor, a patriarhilor şi a Bisericilor autocefale, dar şi
cu a sa unitate euharistică în credinţă – reprezintă un prototip re-
cent instituţionalizat de către Uniunea Europeană sub numele de
principiu al subsidiarităţii ca fiind metoda cea mai eficace în ceea
ce priveşte articularea puterilor şi a responsabilităţilor.

Cariera acestui concept politic nu s-a încheiat, dimpotri-

vă. Ca principiu, aşa cum am văzut, subsidiaritatea s-a pro-
filat în discursul politic şi etic relativ recent. Şi aceasta în
ciuda faptului că problematica subsidiarităţii în raporturile
sociale se regăseşte deja, aşa cum am arătat, la Aristotel sau
Toma de Aquino, dar şi la gânditori politici precum Johan-
nes Althusius, Dante, Wilhelm Emmanuel von Ketteler sau
ca fundament al acţiunii oamenilor politici, cum este cazul
lui Abraham Lincoln, Konrad Adenauer sau Jean Monnet.
Din punct de vedere teologic, primul care relansează subsi-
diaritatea ca principiu al eticii creştine este Papa Pius XI, în
enciclica socială Quadragesimo anno, din 1931.
Subsidiaritatea nu se aplică doar raportului persoană-
societate, mare-mic, puternic-slab, stat-comunitate loca-
lă, ci şi, sau mai ales, raportului dintre două entităţi diferite
ca structură, legitimare şi finalitate, aşa cum este cazul celui
dintre Biserică / culte religioase şi stat. La rigoare, pentru a
nu transforma colaborarea în colaboraţionism, raportul Bi-
serică – stat (generic formulat) nu poate fi altfel decât sub-
sidiar. Biserica este autonomă în ceea ce priveşte necesităţi-
le şi rigorile ei interne de bază, dar poate cere asistenţă din
partea statului atunci când, având în plan un proiect cu im-
plicaţii sociale majore, nu îl poate duce la capăt de una sin-
gură. În acel moment, în care care statul este solicitat, răs-
punsul acestuia nu este facultativ, dar nici nu poate fi înţeles,
atunci când este pozitiv, drept o favoare. În opinia noastră,
statul nu se poate refugia de câmpul social din care fac parte
şi Bisericile sau confesiunile religioase, alături de toate cele-
lalte forme de asociere, pretextând lipsa resurselor financi-


 În cutarea binelui comun

are sau a voinţei politice. Dacă din perspectiva sferei priva-

te sau a instituţiilor de interes public (ceea ce nu înseamnă
că îşi pierd, în raport cu statul ca expresie prin excelenţă a
sferei autorităţii publice, caracterul privat, adică autonom),
cererea adresată statului corespunde principiului subsidia-
rităţii, răspunsul statului trebuie să corespundă celui al so-
lidarităţii, o altă valoare de bază a viziunii creştine a demo-
craţiei pe care o considerăm aplicabilă politic în momentul
actual. Dacă statul înţelege să îşi exercite autoritatea doar la
nivelul recoltării impozitelor de la populaţie, atunci orice ini-
ţiativă caritabilă din partea Bisericii solicită vehement con-
ştiinţa socială a personalului din aparatul de stat.
Subsidiaritatea este forma practică, structurală, prin ca-
re deciziile politice câştigă în transparenţă şi reprezentabi-
litate prin faptul că acestea sunt aduse mai aproape de ce-
tăţeni. Peste limitele exerciţiului politic, subsidiaritatea este
baza oricărei acţiuni publice. Un exemplu îl reprezintă co-
munităţile religioase. Întreg angajamentul social al comuni-
tăţilor religioase trebuie văzut ca atare: ca forme subsidiare
de a veni în întâmpinarea nevoilor şi crizelor unei societăţi
din ce în ce mai puţin secondate de instituţiile unui stat în
derivă. Acest efort subsidiar trebuie menţinut şi după ce, spe-
răm, sistemele de protecţie socială din România vor începe să
funcţioneze mai bine. Comunităţile religioase pot contribui
decisiv la formarea unei conştiinţe potrivit căreia asistenţa
statului nu înseamnă degrevarea celui asistent de obligaţia
comunitară de a presta o muncă sau un serviciu.
Trebuie marcată o cotitură în mentalitatea asistenţei soci-
ale din partea statului şi a celor asistaţi. Aplicarea principiu-
lui subsidiarităţii în raporturile dintre stat şi grupurile socia-
le defavorizate înseamnă detaşarea de viziunea asistenţială a
statului. Aceasta încurajează dependenţa celor asistaţi şi ma-
nipularea populistă din partea guvernanţilor, exploatarea de
o manieră cinică de către politicieni a nevoilor sociale. Or,
ajutorul statului este cu atât mai eficient şi mai depolitizat
(în sensul de mai sus) cu cât se adresează doar persoanelor


 . Subsidiaritatea

sau segmentelor sociale care sunt în mod real în dificultate,

are un interval de timp precis delimitat, oferă posibilitatea
recâştigării independenţei materiale şi nu are un nivel atât
de mare încât să fie considerat, abuziv, drept o alternativă
comodă la munca proprie (vezi reformele Hartz din Germa-
nia). Acestea sunt în opinia noastră principiile pe baza căro-
ra trebuie să se structureze reflecţia politică asupra venitului
minim garantat şi a ajutoarelor sociale din partea statului.
În viziunea creştină, compasiunea pentru grupurile vul-
nerabile trebuie să aibă la bază respectul faţă de caracterul
inalienabil şi sacru al vieţii persoanei umane. Asistenţa sta-
tului în subsidiar cu cea oferită de asociaţiile civile şi comu-
nităţile religioase trebuie să aibă drept finalitate asumată ca
atare respectul demnităţii persoanei şi asigurarea egalită-
ţii de şanse. Concret, suntem de părere că, pentru a asigura
integrarea în societate a persoanelor şi grupurilor defavori-
zate sau vulnerabile, ar trebui acordată prioritate serviciilor
de asistenţă la domiciliu. Constatăm cu regret că majorita-
tea instituţiilor de asistenţă socială ale Statului din Româ-
nia post-comunistă (căminele pentru orfani şi bătrâni, şcolile
speciale, centrele de plasament ale copiilor străzii, cantinele
şi magazinele sociale, sanatoriile pentru pensionari, institu-
ţiile care ar trebui să acţioneze în caz de calamităţi şi situaţii
de urgenţă etc.) nu şi-au onorat finalitatea comunitară, mo-
tiv să vedem în angajarea socială a Bisericilor şi confesiuni-
lor o soluţie profund subsidiară.


4

DEMNITATEA
Dac dominaia comunismului se poate rezuma în câ-
teva cuvinte, atunci dispreţul faţă de om, în ciuda propagan-
dei legate de „omul nou” şi demnitatea acestuia, este în mod
hotărâtor definitoriu. În fapt, toate regimurile totalitare au
drept numitor comun călcarea în picioare a demnităţii, de
unde şi înclinaţia liderilor abuzivi spre arestări în masă, ex-
pulzări şi crime. La două decenii de la căderea comunismu-
lui politic este cazul să ne întrebăm dacă am reuşit să restabi-
lim, juridic şi practic, cadrele menite să garanteze fără ezitări
şi să apere integral demnitatea umană.

Contextul juridic naional

i internaional
Constituţia României plasează demnitatea omului între
valorile supreme care sunt garantate. În realitate, demni-
tatea umană nu este numai o valoare care trebuie garanta-
tă constituţional, ci reprezintă fundamentul axiologic al tu-
turor drepturilor omului, indiferent dacă sunt garantate sau
nu prin Constituţie. În consecinţă, referirea la demnitatea
umană, definită ca valoare supremă, ar trebui să deschidă
titlul din Constituţie dedicat drepturilor şi libertăţilor fun-
damentale, realizându-se astfel o racordare la felul în care
alte constituţii şi documente internaţionale de drepturi ale
omului tratează problema demnităţii umane. Legea Funda-


 În cutarea binelui comun

mentală a Republicii Federale Germania o plasează chiar în

primul articolul, aceasta fiind una din prevederile constitu-
ţionale declarate a face parte din cele care nu pot fi revizui-
te. Revenim mai jos asupra acestei prevederi constituţiona-
le care poate servi drept model inclusiv nouă. Constituţia
Africii de Sud o include de asemenea, demnitatea umană fi-
ind considerată valoarea care fundamentează toate celelalte
drepturi garantate constituţional. Capitolul dedicat dreptu-
rilor fundamentale, civile şi sociale din Constituţia Elveţiei
se deschide la rândul său cu o referire expresă la demnitatea
umană. Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră
de asemenea în jurisprudenţa sa că demnitatea umană re-
prezintă esenţa obiectivelor fundamentale înscrise în Con-
venţia Europeană a Drepturilor Omului, aceasta fiind astfel
plasată deasupra tuturor celelalte drepturi ale omului garan-
tate prin această Convenţie.
Poate că cel mai bun argument în favoarea revalorizării
rolului acordat demnităţii umane printr-o referinţă în titlul
dedicat drepturilor şi libertăţilor fundamentale în Consti-
tuţie este modul de redactare al Cartei Drepturilor Funda-
mentale a Uniunii Europene. Demnitatea umană apare în
Preambulul acestei Carte, este totodată titlul primului ca-
pitol şi este deopotrivă reglementată în primul articol. În
Explicaţiile Cartei, redactate de Prezidiul Convenţiei Eu-
ropene pentru Viitorul Europei, document care constituie
o sursă oficială de interpretare a acestei Carte, se precizea-
ză: „demnitatea umană nu este doar un drept fundamental,
ci constituie baza reală a drepturilor fundamentale”. Expli-
caţiile dau ca exemplu Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului din 1948, care acordă o importanţă deosebită con-
ceptului de demnitate umană. Mai mult, potrivit Explicaţi-
ilor, demnitatea umană este o valoare care trebuie protejată
chiar şi atunci când exerciţiul drepturilor fundamentale este
restrâns. Altfel spus, chiar şi în condiţiile unui stat autoritar
care refuză ratificarea documentelor internaţionale privind
drepturile omului, demnitatea persoanei umane rămâne in-


 . Demnitatea

alienabilă şi poate constitui, în cazul încălcării ei, motiv de

acuzaţie în justiţie.

De la „omul nou” la cel din postcomunism:

continuitatea umilinei
Una dintre consecinţele absenţei dezbaterii în jurul ches-
tiunii sociale în România post-totalitară este nu doar lipsa de
corelare între demnitate şi restul drepturilor fundamentale
ale omului, ci amânarea sau ignorarea necesităţii redefini-
rii omului de azi, a supravieţuitorului celui „nou”, promovat
violent de către comunism. Nu este vorba aici de înlocuirea
unei ideologii cu alta, miza fiind depăşirea totală, fără rest,
de viziunea totalitară asupra societăţii şi a cetăţenilor care
o compun.
Oricât de teoretică pare, problema definiţiei sociale a omu-
lui ca fiinţă înzestrată cu demnitate este una concretă, cu ur-
mări vizibile şi pe termen lung. Modul cum este definit sau
văzut generic omul prin excelenţă de către oamenii aflaţi în
posesia puterii, dacă viaţa lui are sau nu preţ, dacă persona-
litatea fiecăruia în parte are sau nu valoare, dacă este sau nu
în centrul atenţiei statului, dacă este liber sau ţinut în tem-
niţa fricii şi a neîncrederii, dacă se reduce la o masă biologi-
că, fără altă dimensiune, culturală sau spirituală, dacă este
sau nu irepetabil, dacă este un subiect al milei publice, da-
că are şi alte calităţi, drepturi şi, în cele din urmă, demnitate
– toate aceste aspecte, părţi din definiţia complexă a omu-
lui ca persoană şi fiinţă socială, influenţează nemijlocit de-
ciziile politice, legile şi ordinea impusă cu ajutorul acestora.
Generalizând, se poate spune că vârstele istorice ale uma-
nităţii sunt tot atâtea ilustraţii ale definiţiilor concurente şi
succesive ale omului.
Un exemplu în acest sens îl are în cazul nostru comu-
nismul, sistemul politic bazat pe o minciună ontologică, pe
egalitatea absolută impusă cu mijloace absolutiste. Nebunia


 În cutarea binelui comun

bolşevică a umplut nu doar câmpurile de luptă cu milioa-

ne de cadavre, ci a reuşit să transforme ţări şi părţi de con-
tinente în enorme laboratoare ale unui experiment social
fără precedent. „Omul nou” trebuia să se întrupeze pe rui-
nele unei umanităţi contestate radical. Noutatea nu era po-
trivit acestei gândiri doar rezultatul unui progres, ci în egală
măsură emergenţa cvasi-divină a unei făpturi nemaiîntâlni-
te prin eliberarea unor forţe (proletare) până atunci laten-
te. Or, pentru a ajunge aici, orice sacrificiu era permis. Pro-
misiunea noutăţii, a societăţii comuniste fără clase sociale
şi depăşind cu mult standardele de viaţă ale capitalismului,
făcea posibilă şi recomandabilă asasinarea trecutului şi a ce-
lor care îl reprezentau.
Un alt exemplu, la fel de sugestiv şi de apropiat în timp
şi spaţiu, îl oferă naţional-socialismul german. Dacă proiec-
tul comunist dorea impunerea unei rase umane noi forma-
tă din alogeni aduşi la numitorul comun al foamei de putere
(„Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”), imperiul hitlerist de o
mie de ani reprezenta spaţiul vital de manifestare a unei rase
umane pure, neamestecate. Aşa cum noutatea comunistă se
construia cu preţul lichidării vechiului sistem social, domi-
naţia rasei ariane se realiza prin crima selectivă, purificarea
etnică şi dominarea popoarelor considerate inferioare. Do-
rinţa împlinirii ideii germanice făcea ca niciun preţ, inclusiv
acela al distrugerii propriei ţări, să nu fie prea mare. În ciuda
similitudinilor datorate aceleiaşi energii malefice, diferenţa
dintre cele două momente traumatizante ale istoriei recente
este evidentă. Astfel, în timp ce Germania post-belică, asistată
de puterile învingătoare, a trecut la o revizuire fundamentală
a instituţiilor sale, în majoritatea ţărilor ex-comuniste, boga-
te de altfel în bibliografii de analiză istorică şi intelectuală a
fenomenului totalitar, consecinţele politice au fost minime.
Aşa cum am amintit mai sus, noua Constituţie germană de
la 23 mai 1949 precizează deja în primul articol:
„Demnitatea omului este intangibilă. Respectarea şi apăra-
rea acesteia este obligaţia tuturor organelor puterii de stat”.


 . Demnitatea

Formula juridică, aflată până în prezent în mijlocul dez-

baterii exegetice, exprimă tocmai dorinţa fermă de a face im-
posibilă repetarea abuzului asupra omului în virtutea unei
definiţii particulare despre acesta. Omul/cetăţeanul revine
în centrul atenţiei puterii publice, totul se face în funcţie de
drepturile şi în respect deplin faţă de personalitatea şi inte-
gritatea trupească ale acestuia (vezi art. 2, alin. 1 şi 2). Potri-
vit interpretării acestor prevederi constituţionale, persoanele
care se fac vinovate de încălcarea demnităţii omului nu pot
prelua funcţii publice aşa cum, în virtutea aceluiaşi articol,
experienţele cu material genetic uman sunt permise în Ger-
mania de azi doar în condiţii foarte minuţios reglementate.
În ţările post-comuniste, singura consecinţă juridică ma-
joră a trecerii timp de jumătate de secol prin teroarea de stat
este preluarea, în primele capitole ale legilor fundamentale,
a listei cuprinzând drepturile omului. Nefiind însă ancorate
într-o viziune de ansamblu, acestea nu îşi dezvoltă capacita-
tea de influenţare directă a deciziilor politice sau a profilului
social, adică nu depăşesc, pentru moment cel puţin, stadiul
unor deziderate. Omul/cetăţeanul nu este în centrul atenţi-
ei puterii publice, aceasta acţionând de cele mai multe ori
ignorând drepturile lui şi nerespectând nici personalitatea şi
nici integritatea trupească ale acestuia. În plus, evitarea sis-
tematică a asumării istoriei recente explică fenomenul con-
tinuităţii neîntrerupte a clasei conducătoare, în parlamen-
tele, guvernele şi administraţiile locale fiind regăsiţi mulţi
dintre decidenţii fostului regim. Comparaţia cu Germania
post-nazistă este iarăşi sugestivă: procesului de la Nurenberg
nu îi corespunde în Europa Centrală şi de Est post-comunis-
tă niciun mecanism juridic sau moral minim de lustrare. În
timp ce pentru crimele naţional-socialismului s-au identifi-
cat principalii vinovaţi (discuţia despre „complicitatea” po-
pulaţiei civile continuă), pentru ororile comunismului de vină
este... comunismul. Această ambiguitate, cultivată sistema-
tic de două decenii încoace, este la originea convulsiilor po-
litice de la noi şi de aiurea. Ea ne arată că, înainte de a fi de


 În cutarea binelui comun

ordin politic, criza permanentă prin care trec, în ciuda sta-

tutului multora dintre acestea de membre ale Uniunii Euro-
pene, majoritatea covârşitoare a ţărilor foste comuniste, în
frunte cu România, este rezultatul unui grav deficit etic. Di-
lema în care ne aflăm este de aceea pe măsură: cum înno-
irea trebuie să pornească de la vârf, prin decizii politice, şi
cum clasa politică este prima care profită de pe urma unui
postcomunism fără consecinţe, stăm prinşi în plasa istoriei
pe care, de data aceasta, ne-o scriem singuri.

Viziunea teologic asupra demnitii

omului i implicaiile practice
Din punct de vedere teologic, omul posedă o demnitate
derivată din faptul de a fi creat de Dumnezeu după chipul şi
asemănarea Sa. Această antropologie spirituală nu presupune
un raport pasiv între creatură şi Creator. Înzestrat cu liber-
tate ca un dar fundamental, omul îşi cultivă şi apără demni-
tatea prin impunerea unor reguli generale, pe care le doreş-
te respectate în raport cu el şi pe care se străduie la rândul
său să le respecte în raportul cu semenii. Aşa se explică de
ce Bisericile şi confesiunile religioase sunt cele mai consec-
vente avocate ale demnităţii omului şi nu pot ignora încălcă-
rile flagrante ale acesteia. Astfel de suspendări ale definiţiei
profunde a omului – ceea ce înseamnă tot atâtea încălcări a
demnităţii şi drepturilor sale – au loc nu doar în cazul unor
experimente ştiinţifice controversate, de care se ocupă bio-
etica, dar şi în structuri sociale croite pe baza unei filosofii
imperfecte sau chiar viciate. Să luăm ca exemplu modul cum
s-a pus la noi chestiunea justiţiei sociale după 1989.
Agitaţia pe scena politică în jurul majorării pensiilor este
un prilej ideal de a provoca, fie şi prin ricoşeu, prima dezba-
tere socială serioasă în România post-totalitară. Era şi tim-
pul. Unul dintre tristele paradoxuri ale istoriei noastre re-
cente este tocmai absenţa chestiunii sociale în plină criză


 . Demnitatea

prelungită a societăţii. Motiv suficient pentru analiza social-

teologică de a se autosesiza. Mizeria, sărăcia, dezechilibrul
generaţional, părăsirea ţării de către cei mai dotaţi oameni
ai ei, exploatarea economică, promovarea unei variante săl-
batice de capitalism, nesiguranţa, lipsa de orizont şi de pre-
dictibilitate – toate aceste carenţe care au alienat societatea
românească în ultimele două decenii nu s-au regăsit nici pe
agenda priorităţilor politice şi, fapt curios, nici mereu pe cea
a preocupărilor societăţii civile. Nici măcar nefericita erup-
ţie repetată, cu violenţele cunoscute, ale minerilor în spa-
ţiul public nu a provocat, după consumarea crizelor, discu-
ţia atât de necesară despre alternative reale la întregi ramuri
industriale fie nerentabile, fie supraevaluate de către econo-
mia planificată de stat. Altfel spus, în ciuda semnelor eviden-
te ale bolii sociale, dezbaterea despre mijloacele terapeutice
nu a fost nici măcar începută. Aşa se explică de ce a trebu-
it să vină un moment precum cel de faţă, evident cauţionat
politic, ca tematica socială propriu-zisă, adică nu doar ca-
zurile punctuale, să ajungă în sfârşit pe prima pagină. De ce,
totuşi, această întârziere?
Clasa noastră politică, întrupată în Guvernele şi Parla-
mentele de după 1990 încoace, a tratat chestiunea socială din
perspectiva unică a dorinţei de a se menţine la putere. Prac-
tic, niciun om politic român nu a făcut din problemele soci-
ale specialitatea sa, obsesia mandatului său. Simplul fapt de
a fi, ca demnitar sau parlamentar, aranjat din punct de vede-
re financiar a adormit conştiinţa socială a oamenilor politici.
Grijile de zi cu zi ale alegătorilor – de la cozile la farmacii,
la obligaţia, în vederea primirii în continuare a pensiei, de a
face dovada că nu ai murit şi de la lipsa de bani pentru o ali-
mentaţie sănătoasă a copiilor, la imposibilitatea de a primi
dreptatea într-un sistem corupt până în măduva oaselor –
au fost tratate drept bagatele în comparaţie cu interesele na-
ţionale majore precum intrarea în NATO şi UE.
România este între timp membră în ambele structuri,
tranziţia a fost aşadar încheiată, iar politicile sociale sunt la


 În cutarea binelui comun

acelaşi nivel rudimentar. Chiar actuala mărire a pensiilor es-

te cea mai bună dovadă. Modul în care este pusă problema
ne arată că voinţa politică insistă în confuzia, cultivată fără
întrerupere în ultimele două decenii, dintre asigurările so-
ciale şi pomenile guvernamentale. Contrar acestei viziuni,
problema sistemelor menite să asigure echilibrul social nu
poate fi pusă corect în pagină din perspectiva unică a majo-
rării, a plusării. Într-o astfel de logică, ar avea câştig de cau-
ză fie doar cei zgomotoşi, fie doar cei interesanţi din punc-
tul de vedere al capitalului electoral. Un fapt cât se poate de
periculos. Aşa cum ne arată experienţa altor ţări europene,
politicile sociale nu pot fi exclusiv sectoriale, adică nu pot fi
aplicate în termenii luării de la cineva pentru a da altcuiva.
Nu măreşti fiscalitatea pentru a acoperi promisiunile poli-
tice. Adică nu îngreunezi (direct) situaţia celor care plătesc
curent costurile sociale ale celorlalţi pentru a uşura (indi-
rect) situaţia unor categorii defavorizate. Nu trebuie să fii
economist pentru a înţelege că ne mişcăm într-un cerc vici-
os. Concret, ce mai rămâne din pensia majorată dacă TVA-
ul ajunge între timp la 25%?
Altfel spus, fără nicio conotaţie politică, de câtă încre-
dere se pot bucura sistemele de asigurări sociale într-o ţară
încă marcată de riscul inflaţionar, unde nu avem raporturi
stabile de preţuri, unde câştigul lunar nu este armonizat cu
forţa de cumpărare, unde leul greu nu face viaţa mai uşoa-
ră? Sunt aceste sisteme solvabile? Răspunsul la întrebare este
crucial tocmai pentru că una dintre caracteristicile protecţi-
ei sociale este stabilitatea dată de încrederea ce provine din
convingerea că statul ştie să fie un bun administrator. Mă-
car la acest capitol. Or, ceea ce se petrece pe piaţa asigură-
rilor private este un indiciu clar că statul român nu este un
bun administrator nici măcar la acest capitol, că încearcă să
îşi camufleze eşecul prin încurajarea unui sistem dual care,
în principiu, nu este rău de vreme ce este aplicat cu succes
în alte ţări europene. Problema noastră este că statul vrea să
transfere astfel responsabilitatea ce decurge din rolul său de


 . Demnitatea

garant al echilibrului social, iar nu să încurajeze o atitudine

activă a salariaţilor de azi, pensionarii de mâine.
Sănătatea financiară şi durabilitatea în timp a asigură-
rilor sociale este garantată doar de buna funcţionare a în-
tregului mecanism social. Subsidiaritatea – acest principiu,
de origine ecleziologică, pe cât de invocat pe atât de puţin
pus în practică – şi strategiile de atragere a forţei de muncă
sunt cuvintele de ordine în politicile sociale. Mai ales în ca-
zul României, o ţară care, înainte de a fi intrat în beneficii-
le statutului de membră a Uniunii Europene, prezintă deja
simptomele tipice ale unei societăţi europene îmbătrânite.
Confruntaţi cu un profund dezechilibru demografic, pira-
mida fiind deja întoarsă cu vârful în jos, avem la ora actuală
mai mulţi pensionari decât salariaţi fiscalizabili. Acesta es-
te miezul real al problemei. De aceea majorarea bazată doar
pe creşterea economică de acum şi pe suprafiscalizarea ce-
lor puţini care mai muncesc este o falsă soluţie. În timp ce
ţări precum Germania, una dintre cele mai îmbătrânite, duc
o politică de atragere a forţei de muncă, respectiv de fixare
şi fidelizare a celei existente, de relaxare fiscală, de investiţii
enorme în sistemul de învăţământ, de întărire a parteneria-
tului public-privat, de încurajare a tinerilor de a intra în ra-
porturi contractuale de muncă deja din perioada uceniciei,
România se uită cu pasivitate sinucigaşă cum îi pleacă oa-
menii şi cum alţii nu se mai nasc.
Pentru toate aceste motive, la care se mai pot adăuga şi
altele, avem nevoie urgentă de punerea în discuţie a ches-
tiunii sociale inclusiv sau mai ales din perspectiva finalită-
ţii acestuia, adică din aceea a garantării şi apărării demni-
tăţii omului în toate ipostazele acestuia. Acest lucru trebuie
să se producă în termeni clari, fără accentele ideologiei de
partid, la obiect, pe termen lung şi realist. Nu este nevoie să
dramatizăm mai mult decât este cazul: ne aflăm deja într-o
situaţie dramatică pe care nu o putem însă gestiona cu ace-
laşi instrumentar legal şi mental care, la urma urmei, ne-a
adus în halul în care suntem azi.


 În cutarea binelui comun

Provocarea bioetic
Un alt câmp unde se pot vedea implicaţiile directe ale im-
portanţei ancorării normative a demnităţii omului în legis-
laţie este, aşa cum am amintit, cel de care se ocupă bioetica.
În ciuda tentativelor de a preciza limitele juridice ale inter-
venţiei ştiinţifice în intimitatea umanului, presiunea indus-
triei bio-medicale şi a altor ramuri conexe a făcut ca multe
dintre rezistenţele de bun simţ să cedeze în faţa argumente-
lor economice. Aşa se explică de ce controlul cultural-ideo-
logic, din perspectiva unei etici a vieţii ca dar al lui Dumne-
zeu, asupra noilor tehnologii a fost lăsat în seama societăţii
civile, printre actorii căreia sunt în primul rând confesiuni-
le religioase. Diversitatea cadrului juridic, de la o ţară la al-
ta sau dintre Uniunea Europeană în ansamblu şi SUA, arată
criza de poziţie ce caracterizează impactul public al teme-
lor bioetice, faptul că, în lipsa unui consens politic pozitiv,
în favoarea definiţiei complete a omului, este necesar unul la
nivelul societăţii civile. Aici se deschide un orizont larg mai
ales pentru analiza teologică. Din nefericire, nici în spaţiul
filosofic şi nici în cel teologic, nu lipsesc disputele dintre cei
care, luptând fiecare pentru propriul standard etic sau având
lecturi total diferite ale sensului antropologic, confirmă indi-
rect necesitatea impunerii unui standard unificator în jos.
Ceea ce continuă să confuzioneze pe oricine se apropie
fără o pregătire minimă de zona dezbaterilor bioetice este
faptul că, la prima vedere, toţi cei implicaţi par să subscrie la
aceeaşi viziune asupra omului. Toţi invocă, de pildă, demni-
tatea acestuia. Dar despre ce demnitate poate fi vorba atunci
când aceasta este citată pentru a justifica eutanasia pe mo-
tiv de durere sau de ireversibilitate a pierderii funcţiunilor
vitale? Demnitatea celor care se opun eutanasiei şi o denun-
ţă drept ceea ce este, adică: crimă, este cu totul altceva de-
cât „demnitatea” adusă în discuţie de partea adversă. Adepţii
eutanasiei, pentru a rămâne la acelaşi exemplu, nu văd cum,
de fapt, omul este redus la o fiinţă asemeni calului sau câi-


 . Demnitatea

nelui pe care stăpânii, aici: rudele sau medicii, îi injectează

cu soluţie letală pentru a le scurta suferinţa. Omul este re-
dus la suma simţurilor sale şi este considerat demn de viaţă
în funcţie de cât suferă. Dacă viaţă mai lungă înseamnă su-
ferinţă mai mare, atunci este scurtată suferinţa prin scurta-
rea vieţii. Purificarea prin suferinţă sau posibilitatea vinde-
cării miraculoase sunt expediate drept mostre de cinism şi
obscurantism. Asupra vieţii omului, fiinţă irepetabilă şi uni-
că, ajunge să decidă aparatul deconectat de către alte fiinţe
umane, convinse că fac un bine tocmai în momentul în ca-
re pun, de o manieră practică, sub semnul întrebării, irepe-
tabilitatea şi unicitatea fiinţei-pacient.
Exemplul ambiguităţii valorilor invocate pro şi contra vieţii
provoacă teologia socială ortodoxă să fie mult mai prezentă
în miezul dezbaterilor şi să promoveze, desluşit şi fără com-
plexe, politica evanghelică a vieţii. Or, pentru a da mărturia
ce se aşteaptă de la ea, Biserica (în cazul nostru, cea majo-
ritară) trebuie să îşi formeze apostoli pe măsura provocări-
lor, capabili adică să zdruncine indiferenţa clasei politice şi
să cultive un dialog permanent cu mediile sociale şi medi-
cale. În acest sens, este un imperativ al momentului regân-
direa şi revitalizarea Comisiilor locale de Bioetică, cele care
formează Comisia Naţională de Bioetică iniţiată de Sinodul
Bisericii Ortodoxe Române în urmă cu aproape un dece-
niu. Urgenţa este motivată, aşa cum am încercat să arătăm,
atât de perpetuarea unor sisteme sociale profund umilitoa-
re, cât şi de provocările pe care noile tehnologii le aduc cu
sine. Demnitatea umană este un bun care se cere apărat nu
doar în vremuri de teroare, ci mai ales după aceea, când ris-
că în plină libertate să fie trecută cu vederea sau descoperi-
tă doar din patru în patru ani.


5

DREPTATEA
A devenit un loc comun a afirma că justiţia nu funcţi-
onează în România. Guvernările care s-au succedat până
acum, ca de altfel şi breasla magistraţilor, au încercat şi în-
cearcă în continuare să găsească remedii acestei stări de fapt,
nu întotdeauna cu bună credinţă, iar Comisia Europeană a
oferit soluţii şi a sancţionat prompt orice încercare de redu-
cere a gradului de independenţă a justiţiei. Fără un sistem
judiciar funcţional, asumarea valorilor europene nu poate
avea loc şi aceasta deoarece Uniunea Europeană se defineşte
pe sine ca un spaţiu comun de justiţie. Însăşi funcţionarea
acestui spaţiu comun este pusă în pericol dacă un sistem ju-
diciar naţional răspunde la interesele de moment ale clasei
politice şi nu la nevoia de dreptate a cetăţenilor.

Neîncrederea în justiie:
cauze i remedii
Cauzele pentru care justiţia românească nu funcţionea-
ză sunt multiple, iar rezultatul concret al acestei stări de fapt
este un grad ridicat de neîncredere în justiţie. Cetăţenii nu
consideră, pe bună dreptate, că interesele lor sunt apărate de
magistraţi şi preferă să nu participe la înfăptuirea justiţiei,
atitudinile oscilând între lipsa de participare şi apariţia unor
mecanisme de justiţie privată. Pentru a remedia această situ-
aţie, au fost imaginate diverse soluţii pentru a mări gradul de


 În cutarea binelui comun

participare al cetăţenilor, toate acestea neavând însă efectul

scontat. Pentru a da un exemplu, legea-cadru a contencio-
sului administrativ din 2004 a permis introducerea unor ac-
ţiuni în justiţie prin care orice cetăţean să poată contesta un
act normativ al Guvernului prin simpla invocare a „interesu-
lui legitim public”, în cazul în care respectivele acte norma-
tive încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale. Modificarea
cadrului normativ nu a dus însă la o percepţie mai favora-
bilă a justiţiei şi nici nu a generat conştiinţa faptului că apă-
rarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale este în primul
rând o datorie civică. Toate măsurile luate la nivel politic nu
au avut efectul scontat, deoarece nu s-au bazat pe o viziune
unitară prin care să se stabilească foarte clar care este statu-
tului cetăţeanului în realizarea justiţiei. O asemenea viziu-
ne ar trebui să se bazeze pe decorporatizarea justiţiei, care
are în acest moment un grad scăzut de independenţă dato-
rită gradului ridicat de autonomie, pe implicarea cetăţeni-
lor în actul de justiţie prin instituirea juriului în cazurile în
care se judecă infracţiuni grave, cum sunt, de exemplu, cele
de corupţie, şi pe renunţarea la actualul sistem hibrid, prin
care procurorul este inclus în categoria magistraţilor, be-
neficiind de un statut de independenţă care se aseamănă în
multe privinţe celui al judecătorilor, dar este în acelaşi timp,
în majoritatea cazurilor dar nu întotdeauna şi reprezentan-
tul statului în justiţie.

De la justiia corporatist
la statul de drept
Orice stat de drept, aşa cum pretinde a fi România, dato-
rită referinţei la acest concept în actuala Constituţie, se ba-
zează pe o valoare fundamentală: domnia legii (rule of law).
Opusul domniei legii este corupţia. Un sistem în care nu le-
gea este suverană, ci arbitrariul guvernării, lasă loc dezvoltă-
rii libere a corupţiei endemice. Domnia legii include egalita-


 . Dreptatea

tea în faţa legii, independenţa justiţiei, ca garanţie destinată

să elimine riscul apariţiei arbitrariului şi să acorde efectivi-
tate egalităţii în faţa legii, accesul liber în justiţie şi garanţii
ale dreptului cetăţenilor de a contesta în contenciosul admi-
nistrativ actele emise de Guvern. În lipsa acestui fundal al
domniei legii, statutul puterii judecătoreşti şi al Ministeru-
lui Public nu are cum să corespundă idealului unui stat de
drept. Justiţia nu este o valoare per se care ar trebui proteja-
tă prin autonomizarea reprezentărilor sale instituţionale faţă
de restul societăţii, ci serveşte la garantarea efectivă a unor
drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul de proprietate. Un
sistem judecătoresc ineficient este un pericol la adresa afir-
mării drepturilor individuale.
Deşi prin revizuirea Constituţiei din 2003 şi ulterior,
prin modificările legale din 2005, sistemul judiciar a de-
venit din ce în ce mai autonom faţă de puterea politică,
obiectivul domniei legii nu a fost atins. Sistemul este ad-
ministrat în prezent de un organism autonom, dar acesta
reprezintă o sumă de interese corporatiste: Consiliul Su-
perior al Magistraturii este dominat de reprezentanţi ai in-
stanţelor şi parchetelor (16 din 19), cu alte cuvinte de cei
care fac justiţia şi nu de cei în numele cărora se face justi-
ţia. Domnia legii nu poate fi garantată fără participarea ce-
tăţenilor la luarea deciziilor. O administrare a justiţiei ca-
re tinde să fie pur autonomă a fost adoptată în doar câteva
dintre statele Europei Occidentale. Modelele de succes în
asigurarea independenţei justiţiei se bazează pe existen-
ţa unor organisme care administrează justiţia şi care au o
compoziţie paritară, o jumătate dintre membrii săi fiind
reprezentanţi ai corpului judiciar, iar cealaltă jumătate re-
prezentând societatea.
Considerăm că se impune regândirea administrării jus-
tiţiei, pornindu-se de la premisa că tendinţa de corporatism
actuală nu face altceva decât să ofere autonomie şi nu inde-
pendenţă puterii judecătoreşti. Garantarea independenţei
justiţiei este un obiectiv a cărui relevanţă depăşeşte intere-


 În cutarea binelui comun

sele punctuale ale unei bresle, fiind un deziderat fundamen-

tal al statului de drept. Miza modificării şi lărgirii bazei de
recrutare a Consiliului Suprem al Magistraturii este elimi-
narea riscului ca reprezentanţii breslei magistraţilor să in-
terpreteze misiunea lor în sens partizan. Prezenţa unor voci
competente, din afara sistemului, este una dintre garanţiile
pe care un sistem „decorporatizat” le poate oferi.

Participarea cetenilor
la actul de justiie
prin instituia juriului în materie penal
Participarea cetăţenilor la actul de justiţie nu se reduce în-
să doar la partea de administrare a puterii judecătoreşti. Exis-
tă o instituţie care şi-a dovedit potenţialul de a creşte gradul
de participare al cetăţenilor şi, implicit, gradul de încredere
în justiţie: cea a juriului în materie penală. Judecarea unor
cazuri de corupţie prin participarea la luarea deciziilor, nu
numai a magistraţilor, ci şi a cetăţenilor, ar avea avantajul de
a creşte legitimitatea acestor decizii şi de a apropia mai mult
actul de justiţie de cetăţean. Acestea sunt de altfel şi efectele
generate de practica acestei instituţii în democraţii consti-
tuţionale consolidate dar şi în tradiţia românească de orga-
nizare a justiţiei până la instaurarea unor regimuri autorita-
re şi totalitare în prima parte a secolului 20.
Instituirea juriului nu înseamnă înlocuirea garanţiilor
judiciare cu arbitrariul dictat de pasiunile şi impulsurile de
moment. Dimpotrivă, juriul poate aduce un plus de res-
ponsabilitate în actul de justiţie, oferind posibilitatea de a
examina cu mai mare atenţie maniera în care probele sunt
colectate şi administrate în proces. Un alt avantaj al juriu-
lui este transparenţa, în condiţiile în care, în prezent, deli-
berările judecătorilor nu sunt publice şi nu se pot cunoaşte
motivele pentru care o instanţă judecătorească ia o anumi-
tă decizie.


 . Dreptatea

Pe de altă parte, există, incontestabil, şi o sumă de riscuri

şi dificultăţi asociate, tradiţional, instituţiei juriului: corupţia
juraţilor, recrutarea dificilă a unor persoane onorabile, ca-
pabile să îşi asume rolul de juraţi, costurile ridicate legate de
recrutarea şi retribuţia juraţilor, inadecvarea acestei institu-
ţii cu actualul sistem de probaţiune penală, faptul că, pentru
funcţionarea imparţială a juriului, este nevoie un tip de men-
talitate legală prea puţin dezvoltată în spaţiul autohton.

O dilem fondatoare a sistemului

judectoresc: statutul procurorului
Nu există un sistem ideal de organizare a puterii judecă-
toreşti care să garanteze independenţa justiţiei. În linii mari,
sistemele practicate în prezent în democraţiile constituţiona-
le pot fi rezumate la două. Într-o primă interpretare, se con-
sideră că statul este reprezentat în orice proces prin procu-
rori şi, în consecinţă, pune accentul pe dependenţa acestora
de puterea executivă (guvern şi/sau Ministerul Justiţiei în
regimurile parlamentare, preşedinte şi guvern şi/sau Minis-
terul Justiţiei în regimurile semi-prezidenţiale). În acest sis-
tem, procurorii se bucură doar de stabilitate în funcţie, spre
deosebire de judecători care beneficiază de inamovibilitate.
Într-o altă interpretare - modelul francez şi italian bazat pe
instituţionalizarea judecătorului de instrucţie - procurorii
fac parte din puterea judecătorească, acordându-li-se, ca şi
judecătorilor, inamovibilitate. Virtuţile ambelor sisteme sunt
incontestabile şi nu se poate afirma că un sistem, mai mult
decât altul, asigură independenţa justiţiei.
România a preluat din ambele modele, rezultatul fiind un
sistem hibrid şi original care se îndepărtează de la idealul
asigurării independenţei justiţiei. Pariul cu justiţia este de-
ocamdată pierdut, iar acest eşec arată că într-o astfel de ma-
terie nu se pot face experimente şi nici reforme ale reforme-
lor dacă nu s-a realizat Reforma cu majusculă. Considerăm


 În cutarea binelui comun

de aceea că trebuie făcută o opţiune clară între cele două sis-

teme descrise. Întrebarea fundamentală este cui i se atribuie
rolul de a face dreptate şi în numele căror principii, iar din
această perspectivă rolul procurorului trebuie să reprezinte
o anumită concepţie, limpede formulată şi asumată ca atare,
asupra funcţiilor statului în înfăptuirea justiţiei.


6

PROSPERITATEA
Dimensiunea economic este, alturi de cea juridică,
determinantă pentru o societate capabilă să apere demnita-
tea cetăţenilor ei şi, în acelaşi timp, să încurajeze competiţia
din care se naşte noul. Complexă şi pe alocuri chiar obscură,
viaţa economică este greu de rezumat în câteva pagini. Vom
încerca de aceea să trecem în revistă principalele articula-
ţii şi să ne oprim asupra unui aspect sau a altuia şi în funcţie
de relevanţa actuală. Or, aşa cum se ştie, sistemul economic
mondial se confruntă în prezent cu o gravă criză. Aceasta se
traduce în turbulenţe ale căror efecte sunt pentru moment
imposibil de cuantificat, ceea ce însă nu înseamnă că nu pu-
tem sau nu trebuie să ne punem în mod serios problema lec-
ţiei pe care actualele turbulenţe pe pieţele de capital o oferă
celor dispuşi să o asume.

În ce constau turbulenele actuale?

Concis formulat, momentul de faţă este marcat nu doar
de ecourile victoriei sistemului liberal capitalist şi democratic
asupra sistemului totalitar, ci din ce în ce mai mult de efec-
tele globalizării economiei. Alan Greenspan, Guvernatorul
Băncii Centrale a SUA, Federal Reserve între 1987 şi 2006,
formulează astfel diagnoza economiei actuale:
Este într-adevăr vorba de o epocă a turbulenţelor şi ar fi imprudent
şi imoral să minimalizăm costurile umane ale perturbărilor.


 În cutarea binelui comun

În sectorul financiar-bancar, în vara anului 2007 prăbu-

şirea pieţei imobiliare din SUA a generat, până la începutul
lunii februarie 2008, pierderi de peste 135 miliarde dolari ce-
lor mai mari societăţi de împrumut ipotecar şi bănci comer-
ciale din lume. În februarie 2008, aşteptam ca pierderile să
se ridice în lunile următoare ale anului până la cel puţin 800
miliarde dolari. După cum vedem acum, în a treia decadă a
lunii septembrie 2008, după falimentele răsunătoare din ul-
timele săptămâni, profeţia s-a împlinit: Guvernul SUA a ob-
ţinut din partea Congresului, în septembrie 2008, aprobarea
unui pachet monetar de sprijin a sectorului financiar-ban-
car în cuantum de 700 miliarde dolari şi care este suportat
din bugetul de stat, adică din banii contribuabililor. Cu alte
cuvinte, managerii sectorului financiar-bancar au reuşit să
scoată din buzunarul fiecărui american adult, adică impli-
cat în sistemul fiscal, 2.400 dolari. În plus, SUA au cerut şi
bani de la aliaţii europeni pentru a acoperi „găurile” din eco-
nomie produse de bănci. O sumă nemaiîntâlnită până acum
în istorie, cu excepţia perioadelor de naţionalizări din tim-
pul războaielor. Controlul statului în economie devine pes-
te noapte o soluţie. Umbra lui Keynes se întoarce. De aici şi
până la economia planificată mai este doar un pas.
Mergând la rădăcina situaţiei de acum, criza financiar-
bancară este rezultatul lăcomiei şi a goanei fără limită du-
pă profituri de către cei mai bine plătiţi manageri financiar-
bancari, conform principiului „the sky is the limit”. În mod
normal, într-un stat de drept căruia îi pasă de justiţia socială,
cei vinovaţi din sectorul managementului bancar, care şi-au
atribuit salarii anuale de ordinul zecilor de milioane dolari,
ar trebui identificaţi şi deferiţi justiţiei. Dacă statul de drept
este bun numai pentru a plăti pierderile, dar nu şi pentru a
impune reguli transparente, atunci actuala criză riscă să ră-
mână fără o lecţie pe măsura anvergurii ei. Analiza eveni-
mentelor ne arată că avem de-a face cu suprapunerea a trei
tipuri de criză de naturi diferite: criza creditelor ipotecare,
criza faptului că metodele de evaluare de către multe insti-


 . Prosperitatea

tuţii financiare a bonităţii beneficiarilor de categoria a doua

(„subprime”) sunt prea laxe şi deturnări de fonduri.
Economia României este afectată pentru moment într-o
măsură redusă. Se impune însă monitorizarea cu atenţie a
evoluţiilor financiar-bancare şi macroeconomice la nivel
mondial şi, mai ales, a posibilelor modificări ce vor fi adu-
se la nivel internaţional normelor financiar-bancare. Cu o
economie în creştere spectaculoasă tocmai datorită inves-
tiţiilor masive din ultimii ani, România poate fi afectată in-
direct de criză prin faptul că partenerii ei economici vor ie-
şi slăbiţi din această perioadă. Este datoria clasei noastre
politice, mai ales în momentul electoral, să dea semnale de
stabilitate către mediul de afaceri naţional şi internaţional.
În ceea ce priveşte temerea depunătorilor privaţi, un prim
pas de bun augur a fost ridicarea pragului de garantare de la
20.000 la 50.000 EURO.

Geneza crizei actuale

i leciile acesteia
Analizând evenimentele economice şi natura lor, consta-
tăm că după o perioadă de şase- şapte ani în care piaţa imo-
biliară din SUA înregistrase niveluri foarte mari ale preţuri-
lor imobilelor, în vara anului 2007 prăbuşirea acestora a fost
momentul care a generat mari pierderi celor mai mari socie-
tăţi de împrumut ipotecar şi bănci comerciale din SUA. Da-
torită globalizării, aceste pierderi s-au transmis foarte rapid
la alte bănci din cele mai importante state ale lumii.
Un prim tip de pierderi financiare anunţat de bănci şi
societăţi ipotecare este cel provenit din operaţiuni de cre-
ditare ipotecară cu risc ridicat (subprime). Astfel, Coun-
trywide Financial, cel mai mare împrumutător imobiliar
din SUA, s-a văzut obligat ca, pentru a-şi evita propriul
faliment în urma scăderii accentuate a preţurilor imobile-
lor din portofoliu, să ia, în luna august 2007, credite inter-


 În cutarea binelui comun

naţionale în valoare de 11,5 miliarde dolari de la peste pa-

truzeci de mari bănci din lume. De asemenea, începând cu
aceeaşi perioadă, alte bănci importante din SUA şi din cele
mai mari state ale lumii au început să anunţe că înregistrea-
ză mari pierderi. Este vorba, printre altele, de banca elve-
ţiană UBS (14 miliarde dolari), Citigroup (10 miliarde do-
lari), Morgan Stanley (5 miliarde dolari), o serie de bănci
nipone (cumulat 5,6 miliarde dolari), ING (5 miliarde do-
lari), banca germană WestLB (2 miliarde euro), Goldman
Sachs, Merrill Lynch, Credit Suisse First Boston şi multe
altele. Chiar şi o bancă de stat precum Sachsen LB, banca
landului Saxonia din Germania, a înregistrat pierderi uri-
aşe (17 miliarde euro).
Calendarul celor mai importante evenimente din lumea
euro-atlantică de după naţionalizarea de către guvernul bri-
tanic a băncii ipotecare Northern Rock, la 17 februarie 2008,
este însă unul mult mai bulversant. Simpla lui trecere în re-
vistă ne mijloceşte imaginea unui sistem interdependent şi
a riscului pe care îl presupune „epidemia” actuală pentru o
bună parte a sectorului financiar mondial:
• 16 martie 2008: banca americană de investiţii JP Mor-
gan Chase cumpără, cu ajutorul Federal Reserve (Ban-
ca Centrală a SUA) banca de investiţii Bear Stearns ca-
re intrase în procedură de insolvenţă;
• 13 iulie: IndyMac, bancă de ipoteci şi credite pentru
construcţii, intră în faliment şi devine cel mai răsună-
tor faliment din SUA după 1984;
• 21 august: banca germană pentru clasa de mijloc IKB
este vândută pentru 115 milioane Euro, investitoru-
lui financiar Lone Star;
• 31 august: banca comercială germană Commerzbank
cumpără banca comercială germană Dresdner Bank
pentru suma de 9,8 miliarde euro;
• 7 septembrie: Guvernul federal american salvează de
la faliment cele două cele mai mari bănci ipotecare
americane Fannie Mae şi Freddie Mac;


 . Prosperitatea

• 12 septembrie: banca germană Deutsche Bank cum-

pără 30 procente din acţiunile Postbank cu 2,8 mili-
arde euro;
• 15 septembrie: banca americană de investiţii Lehman
Brothers, o bancă cu secole de tradiţie pe piaţa ser-
viciilor financiare din SUA, intră în procedură de fa-
liment. Ea nu este salvată nici de Guverul american,
nici de Federal Reserve. În aceeaşi zi, Bank of Ame-
rica anunţă cumpărarea pentru suma (minusculă fa-
ţă de valoarea bilanţului) de 50 miliarde dolari a băn-
cii de investiţii Merrill Lynch;
• 17 septembrie: Federal Reserve anunţă salvarea de la
faliment a celei mai mari societăţi de asigurare din
lume, societatea americană AIG (American Interna-
tional Group) acordându-i o „injecţie” de 85 miliar-
de dolari. În aceeaşi zi, cea mai mare bancă britanică,
Barclays Bank cumpără părţi ale afacerilor cu titluri
mobiliare şi finanţări structurate de investiţii ale băn-
cii americane care a fost lăsată să intre în faliment,
Lehman Brothers.
• 18 septembrie: banca comercială britanică Lloyds TSB
cumpără, pentru suma de 15,5 miliarde euro, banca
ipotecară HBOS din Marea Britanie.
Blocarea sistemului financiar american va duce la gripa-
rea şi celorlalte sisteme bancare din statele cu care aceste
bănci au avut relaţii, deci practic cu toată lumea. Ca urma-
re a lipsei de lichiditate, respectiv a obţinerii lor la preţuri
tot mai mari, companiile nu vor mai putea obţine finanţă-
rile în avans necesare oricărei investiţii. Pe de altă parte, în
aşa vremuri tulburi, cumpărătorii au şi devenit mult mai pru-
denţi cu consumul şi ca urmare consumul şi cererea pe pia-
ţă a scăzut deja simţitor, ducând la încetinirea comenzilor
în industrie şi la stoparea investiţiilor, deci la stoparea pro-
cesului de creare de locuri de muncă. Ca urmare, din aces-
te două motive, în următorii ani, recesiunea în toate econo-
miile industrializate care au un grad ridicat de capitalizare


 În cutarea binelui comun

şi de dependenţă de capitaluri pentru activitatea economi-

că este o sperietoare reală, adică nu doar o simplă „intoxica-
ţie” mediatică la care se poate eventual răspunde cu un ac-
centuat optimism „guvernamental”.

Deturnarea de fonduri:
o infraciune financiar „clasic”
Un al doilea tip de pierderi financiare, dat publicităţii la
începutul anului 2008, este o deturnare de fonduri. Este vor-
ba de grupul bancar francez Société Générale din ale cărei
conturi au fost deturnaţi în ultimii ani peste 7 miliarde do-
lari. A fost un eveniment care poate a trecut neobservat ana-
listului mai puţin atent, dar el a existat şi dovedeşte că băn-
cile nu sunt sigure. Adică, foarte simplu spus, din bănci se
pot fura bani de către cei care deţin o tehnologie suficient
de puternică şi au avantajul de a se număra printre angaja-
ţii respectivei instituţii.
Revenind la analiza de ansamblu a situaţiei pierderilor
din perioada august 2007 şi începutul lunii februarie 2008
constatăm un total declarat de 135 miliarde dolari. Pen-
tru a reda semnificaţia numai a pierderilor înregistrate pâ-
nă acum, putem face analogia că volumul uriaş de pierderi
anunţate este echivalent cu dispariţia bruscă de pe harta
economică a lumii a unei economii naţionale de dimensi-
unea României, al cărei PIB se situează cam la acelaşi or-
din de mărime cu cuantumul pierderilor. Opinia preva-
lentă între analişti la începutul anului 2008 a fost că aceste
pierderi sunt de abia începutul. Unii au afirmat că pier-
derile totale la nivel mondial ar putea ajunge la cel puţin
800 miliarde dolari până în momentul în care criza se va
fi propagat în toate sectoarele care au legătură nemijlocită
cu sfera bancară şi imobiliară. Acum vedem că acele opi-
nii au fost realiste.


 . Prosperitatea

Cele trei crize care formeaz Criza

Chiar dacă în reacţiile oficiale ale băncilor şi autorităţilor
este menţionat numai conceptul generic de „criza economi-
co-financiară”, la o analiză mai atentă se constată suprapu-
nerea a trei tipuri de criză de naturi diferite. În bună parte,
ele s-au şi catalizat una pe cealaltă, provocând pierderile de
sute de miliarde de dolari.
Este vorba de:
• criza iniţială a creditelor ipotecare, între timp extinsă
în sectorul băncilor de investiţii şi al băncilor comerci-
ale, provocată de scăderea valorii imobilelor în SUA;
• evaluarea prea laxă de către bănci a bonităţii benefi-
ciarilor de categoria a doua („subprime”);
• deturnări clasice de fonduri.
În ceea ce priveşte natura crizei financiar-bancare, comu-
nitatea internaţională se confruntă cu scadenţa unor erori
de sistem, multă vreme trecute cu vederea de mediul poli-
tic, dar exploatate la maxim de mediul bancar. Pe scurt, es-
te vorba despre:
• corectitudinea modului de interpretare de către bancă
a gradului de îndeplinire a condiţiilor de creditare de
către clienţi (vezi partea sub-prime a crizei);
• faptul că reglementările financiare transfrontaliere sunt
insuficiente pentru a îngrădi o astfel de criză la sfera
unei singure ţări sau cel mult a unui bloc regional;
• cazurile de corupţie individuală prin delapidări care se
transmit apoi în sistemul bancar internaţional.
Spus cât mai limpede cu putinţă, criza este în principal
un „păcat de avariţie” provocat de atmosfera de muncă din
sectorul financiar-bancar. Lucrătorii acestuia, în goana du-
pă asigurarea locurilor de muncă, pentru maximizarea cu
orice preţ a profiturilor, au aplicat până la capăt principiul
„orice/totul este de vânzare”. Ca urmare, în ultimii treizeci şi
cinci de ani (după reformarea mondială a sistemului finan-
ciar-bancar Bretton-Woods, în 1973) au fost dezvoltate pro-


 În cutarea binelui comun

duse financiare derivative tot mai complexe. Acestea permit

tranzacţionarea la bursă a titlurilor mobiliare, a hârtiilor de
creditare, a ipotecilor, a titlurilor de datorii, a acţiunilor, op-
ţiunilor valutare şi opţiunilor de materii prime etc. Astfel,
s-a creat o economie ipotetică, un adevărat tigru de hârtie,
a cărui legături cu economia productivă şi comercială reală,
era tot mai subţire. Ruptura finală a avut loc în anul 2007.
Ce a declanşat seria de prăbuşiri?
Partea ipotecară a crizei este prin derularea ei aproape
un exemplu despre cum funcţionează piaţa, având la ba-
ză raportul cerere-ofertă. Astfel, ca urmare a supraîncăl-
zirii pieţei, în primăvara anului 2007 preţurile de piaţă ale
imobilelor au scăzut, dobânzile au crescut şi categoriile
sociale mai puţin solide financiar nu şi-au mai putut plă-
ti ratele periodice la imobile. Ca urmare, o bună parte din-
tre cei creditaţi au fost nevoiţi să înceteze plăţile, imobile-
le li s-au vândut, mărind astfel oferta imobiliară pe piaţa
din SUA, accelerând şi mai mult scăderea preţurilor. Aces-
te preţuri diminuate au constituit baza recalculărilor cos-
turilor creditelor, aducând pierderi în bilanţurile societă-
ţilor creditoare.
Aceste pierderi s-au transmis apoi din sectorul imobiliar
în sectorul băncilor, mai întâi la nivel naţional, iar apoi şi la
nivel internaţional. Cauzele transmiterii sunt legate de mo-
dul intrinsec de funcţionare a pieţelor financiare. Societăţile
ipotecare şi băncile monetizează activele aflate la dispoziţia
lor prin acordarea spre administrare către investitori spe-
cializaţi, în pachet, a titlurilor de credite imobiliare. Aceş-
ti investitori specializaţi emit la rândul lor obligaţiuni care
se vând apoi altor investitori. Riscul imobiliar a trecut astfel
prin mai multe etape de transformare, ajungând până la ur-
mă în sertarele băncilor şi pe piaţa monetară. Activele fizi-
ce care stăteau la baza acestor produse financiare complexe
nu s-au mai putut recupera, imobilele nemaiavând la sfârşi-
tul ciclului valoarea iniţială. Ca urmare, s-a procedat la ree-
valuări spre valori mai mici a unui număr mare de produse


 . Prosperitatea

financiare aflate acum în portofoliile băncilor, producându-

se pierderile anunţate.
Partea „subprime” a crizei, sau al doilea tip de criză este
mai mult o criză „morală” a stricteţii cu care societăţile fi-
nanciare şi-au interpretat propriile norme interne şi reguli
de creditare a clienţilor de bonitate secundară sau solvabili-
tate dubitabilă (subprime). Astfel, în goana după profit şi în
încercarea de asigurare a propriilor locuri de muncă, soci-
etăţile financiare şi-au generat în ultimii ani comisioanele,
creditând firme şi clienţi insuficient de solvenţi.
Partea de tip deturnare de fonduri a crizei, sau al treilea
tip de criză al Crizei în ansamblu pune în evidenţă imperfec-
ţiunile sistemelor informatice şi normative de supraveghere
a tranzacţiilor financiare. Am amintit despre acest tip de cri-
ză mai sus, în legătură cu deturnarea de la Société Générale,
momentul inaugural al spiralei descendente care a urmat.

Efectele imediate i pe termen mediu

ale crizei actuale
Să ne oprim ceva mai pe larg asupra pagubelor pe care
actuala criză le atrage după sine. Efectele imediate, vizibi-
le inclusiv pe piaţa europeană, sunt retragerea de capitaluri
de pe unele pieţe, revizuirea şi modificarea de către inves-
titori a deciziilor iniţiale de a investi şi, nu în ultimul rând,
ajustarea costurilor, ceea ce începe, ca de obicei, cu concedi-
eri în masă în sectorul bancar şi de aici în sectoarele econo-
miei reale. Efectele pe termen mediu sunt agravări ale efec-
telor imediate, motiv pentru care criza din 2008 se va simţi
pe toată durata anului următor şi, foarte probabil, inclusiv
în anii succesivi. Aşadar, pe termen mediu, trebuie să ne aş-
teptăm la încetinirea la nivel mondial a ritmului de creşte-
re economică, la creşterea presiunii asupra mediului poli-
tic de a rescrie normele interne de funcţionare a băncilor, la
accentuarea neîncrederii populaţiei în realizarea de econo-


 În cutarea binelui comun

mii pe bază de masă monetară şi, în general, la înrăutăţirea

climatului de afaceri.
Concret, retragerea de capitaluri de pe unele pieţe pentru
acoperirea necesarului de lichidităţi este efectul imediat cel
mai evident. Nu întâmplător, Guvernatorii Băncilor Centra-
le s-au grăbit să calmeze spiritele micilor depunători. Miş-
cările majore de capital însă nu le fac aceştia, ci tot băncile
comerciale şi grupurile industriale. De exemplu, între 1-21
ianuarie 2008, din Brazilia, ţară care deţine cel mai mare nu-
măr de sucursale a celor mai mari societăţi multinaţionale
specializate în servicii financiare, au ieşit capitaluri străine
în valoare de 3,36 miliarde dolari. Soldul contului curent al
Braziliei a fost afectat, astfel că în loc să se înregistreze va-
lori pozitive ca în decembrie 2007 (+3,6 miliarde dolari), a
devenit practic nul.
Ca de atâtea ori, o nenorocire nu vine singură. Criza fi-
nanciară obligă pe actorii economici să îşi revizuiască şi să
îşi modifice deciziile iniţiale de a investi sau de a-şi continua
investiţiile în anumite proiecte, la nivel naţional sau interna-
ţional. Astfel, în loc să fie investiţi conform planului iniţial,
banii sunt folosiţi acum la acoperirea pierderilor, iar locuri-
le de muncă prevăzute a fi create iniţial nu mai sunt create
diminuând, ca efect nemijlocit, veniturile bugetare de stat.
Ca urmare, inclusiv bugetele statelor respective trebuie re-
vizuite, adică aduse la stadiul financiar actual.
Concedierile în masă sunt celălalt efect imediat, cu im-
plicaţii la rândul său asupra stabilităţii economiilor naţiona-
le. De exemplu, este cazul băncii germane WestLB care, în
urma pierderilor de 2 miliarde dolari, a anunţat la începu-
tul lunii februarie 2008, concedierea, la nivelul tuturor su-
cursalelor sale din lume, a 1.300 de salariaţi. Astfel, salariaţii
concediaţi pentru diminuarea cheltuielilor vor fi transferaţi
din sectorul pieţei primare a muncii, producător de venituri
la bugetul de stat şi la bugetele de asigurări sociale, în sfera
asistenţei sociale. În acest mod se cauzează costuri imedia-
te atât prin mărirea presiunilor asupra bugetelor de asigu-


 . Prosperitatea

rări sociale ale statelor unde aceştia rezidează, cât şi prin di-
minuarea încasărilor bugetare din impozite.
Pe termen mediu şi poate chiar mai îndelungat, criza ac-
tuală va avea efecte cu care ne vom confrunta toţi. Întâi de
toate, se va înregistra în mod inevitabil încetinirea la nivel
mondial a ritmului de creştere economică în anul 2008. Ce-
le mai multe ţări dezvoltate, inclusiv cele din zona euro, vor
înregistra scăderi ale ratei de creştere economică faţă de ce-
le prognozate iniţial. Totuşi, ratele diminuate se vor afla cu
puţin sub potenţialul real de creştere faţă de situaţia în ca-
re criza nu ar fi apărut. Un efect pozitiv în toată această si-
tuaţie va trebui să fie urgentarea rescrierii normelor interne
de funcţionare a băncilor şi adaptarea lor la nivelul actu-
al de globalizare. Experţii financiari afirmă că actuala criza
este o criză a întregului sistem financiar-bancar internaţi-
onal. Se afirmă că băncile trebuie să-şi adapteze regulile de
funcţionare la noile condiţii create de societatea informa-
ţională, de apariţia unor forme de gestiune bancară la limi-
ta legalităţii. De asemenea, este necesară trasarea de reguli
mai stricte pentru managementul riscului. Ca de atâtea ori
în domeniul financiar, oricum dominat de valoarea conven-
ţională a banilor care transferă simbolic valori reale, o criză
înseamnă în bună parte un moment psihologic. Nu este de
aceea deloc surprinzător că unul dintre efectele de durată
medie va fi creşterea neîncrederii în realizarea de economii
pe bază de masă monetară şi în general în securitatea eco-
nomică pe care o poate da acumularea de capital. Incertitu-
dinile au creat impresia de volatilitate a pieţelor financiare,
ducând la lipsa de încredere în sistemul financiar şi bancar.
În fine, odată cu acumularea tuturor acestor efecte imedia-
te şi pe termen mediu sau lung se va accentua înrăutăţirea
climatului de afaceri. Etosul fondator al capitalismului libe-
ral – libera iniţiativă personală – va suferi ajustări masive şi
vom asista la scăderea cuantumului investiţiilor în acelaşi
timp cu creşterea numărului firmelor mici şi mijlocii care
vor anunţa falimentul.


 În cutarea binelui comun

Msurile deja luate

i cele care urmeaz s fie aplicate
Pentru a da o imagine asupra tipurilor de măsuri şi acti-
vităţi pe care guvernele statelor dezvoltate le-au întreprins
la începutul crizei, deci până în martie 2008 pentru contra-
cararea efectelor acestor turbulenţe majore, chiar crize a sis-
temului financiar-bancar mondial aflat în schimbare, vom
arunca o privire asupra primelor măsuri luate chiar de la în-
ceputul crizei financiar-bancare, de către principalele orga-
nisme internaţionale cu competenţe economice şi financia-
re şi de principalele state de pe mapamond.
În special SUA şi Marea Britanie au luat măsuri efective
monetare şi fiscale imediate de contracarare a efectelor. Planul
american de stimulare a economiei, pentru evitarea efectelor
crizei şi intrarea în recesiune are două componente: mone-
tară şi fiscală. Componenta monetară, constă în micşorarea
de către Federal Reserve a ratei dobânzilor de referinţă, de
cinci ori consecutiv între septembrie 2007 şi februarie 2008.
Astfel, rata dobânzii a scăzut de la 5,75% la 2,5% în prezent.
Componenta fiscală a fost adoptată în ianuarie 2008 de pre-
şedintele Bush ca un pachet de programe de relaxare fiscală
(Economic Stimulus Act) şi prezentat Congresului SUA spre
adoptare. Măsurile propuse urmăresc dinamizarea economi-
ei prin diminuarea impozitelor pe profit şi pe venitul global
pentru a pune astfel lichiditate la dispoziţia consumatorilor
şi a mări cererea de pe piaţă. Pachetul de măsuri este estimat
să pună la dispoziţia consumatorilor americani a aproxima-
tiv 152 miliarde dolari, adică aproximativ 1 procent din PIB-
ul SUA. W. Bush a afirmat că, pe fond, economia reală a SUA
este sănătoasă, eventuala recesiune datorându-se mai mult
circumstanţelor speciale în sectorul financiar-bancar.
Între timp, în septembrie 2008, pe lângă intervenţia Fe-
deral Reserve de punere la dispoziţia marilor bănci ameri-
cane de credite în condiţii ce anterior nu le-ar fi acceptat
sub nicio formă (de exemplu acceptarea de acţiuni la diferi-


 . Prosperitatea

te societăţi comerciale ca garanţie pentru credite de la stat),

pe lângă salvarea de la faliment a băncilor ipotecare Fannie
Mae, Freedie Mac, a societăţii de asigurări AIG şi altele, Gu-
vernul american a mai solicitat deja Congresului aprobarea
unui nou pachet de ajutor a sectorului financiar-bancar de
peste 700 miliarde dolari, o sumă incredibil de mare dacă ne
gândim că PIB-ul SUA se ridică la 15.000 miliarde dolari. Pe
lângă acest pachet iniţiat de ministrul american de finanţe
Hank Paulson, Federal Reserve a acordat Băncilor Centra-
le din alte state, care sunt importante partenere comerciale,
credite în valoare de alţi 630 miliarde dolari. Aceste sume
sunt destinate băncilor comerciale din respectivele state şi
au menirea să stingă „foamea” de dolari a firmelor care îşi au
conturile în acele bănci. În acest mod se încearcă diminuarea
efectelor crizei asupra schimburilor comerciale şi revenirea
la situaţia de dinaintea începutului anului 2008.
Banca Centrală a Angliei a redus la 7 februarie 2008 rata
dobânzii de referinţă cu 0,25% la 5,25%. Experţii consideră
acest nivel suficient de mare pentru a mai putea interveni în
scopul asigurării cu lichiditate a activităţilor financiare din
zona monetară a lirei sterline. Naţionalizarea până la sfârşi-
tul lunii februarie 2008 a băncii private Northern Rock prin
adoptarea unei legi pentru punerea la dispoziţia ei a peste 50
miliarde lire sterline de la bugetul de stat. Apoi, în toamnă, au
mai fost salvate de la faliment Bradford& Bingley ş.a. Cu alte
cuvinte, constatăm o renunţare punctuală a statului britanic
la mult propagata doctrină neo-liberală a capitalismului.
Măsuri concrete la nivel internaţional de evitare a rece-
siunii au fost propuse deja la începutul anului 2008 cu oca-
zia reuniunii celor mai importante patru state europene, re-
prezentate de premierii Marii Britanii, Franţei, Germaniei şi
Italiei (Londra, 29 ianuarie 2008), a grupului de state G7, la
care s-au adăugat China, Rusia, Coreea de Sud, Indonezia şi
preşedintele Băncii Centrale Europene (Tokyo, 9 februarie
2008) şi a Consiliului ECOFIN al Uniunii Europene (Bruxel-
les, 12 februarie 2008).


 În cutarea binelui comun

La aceste reuniuni s-a constatat necesitatea unui răs-

puns politic la criza financiară, dar care nu poate fi dat ime-
diat. Pentru a putea fi articulat un răspuns potrivit, trebuie
ca în perioada următoare să aibă loc monitorizarea cu cea
mai mare atenţie a evoluţiilor de pe pieţele financiar-banca-
re; obligarea băncilor la transparenţă şi promptitudine mult
mai mare în anunţarea înregistrării de pierderi, dar în con-
textul menţinerii unui sistem economic mondial liber; mă-
suri individuale ale statelor, conform necesităţilor specifi-
ce fiecărei economii naţionale; o analiză pentru instituirea
unui sistem mondial de prevenire a riscurilor în sectorul fi-
nanciar-bancar, cu participarea eventuală a Fondului Mo-
netar Internaţional.
La reuniunea G7 de la Tokyo s-a constatat că cele două
ameninţări principale la nivel mondial, instabilitatea pieţe-
lor financiare şi riscul ca economia SUA să intre în recesi-
une, necesită un răspuns politic, monitorizarea cu atenţie
a evoluţiilor curente, precum şi cooperarea internaţională
pentru combaterea tendinţelor de recesiune mondială prin
schimbul de informaţii referitoare la pierderile din institu-
tele financiare. S-a convenit ca, pe termen scurt, fiecare stat
să ia măsurile pe care le crede de cuviinţă, ţinând cont de
situaţia specifică a economiei naţionale şi să monitorizeze
evoluţiile pe plan internaţional. Concluzia reuniunii a fost
că economia mondială dispune încă de fundamente econo-
mice solide, chiar dacă acestea sunt ameninţate de efecte-
le crizei. Propunerile reuniunii G7 se bazează pe un materi-
al pregătit special în acest scop de institutul internaţional al
organismelor naţionale responsabile cu stabilitatea financi-
ară şi monetară, Financial Stability Forum, cu sediul la Wa-
shington D.C. Acesta propusese ca direcţiile de acţiune în
plan mondial să fie:
• supravegherea cadrelor normative;
• supravegherea financiar-bancară;
• analizarea rolului şi utilităţii rating-ului;
• asigurarea transparenţei pieţelor;


 . Prosperitatea

• reacţii la riscuri prin reglementare şi prin mărirea ca-

pacităţilor autorităţilor de a răspunde la crize.
În zona euro, Banca Centrală Europeană a păstrat rata
dobânzilor constantă. Lideri de marcă ai unor state din zo-
na euro au afirmat că nu sunt necesare programe de stimula-
re economică, întrucât Pactul de Stabilitate şi Creştere oferă
un cadru suficient de flexibil pentru a permite stabilizatori-
lor automaţi din aceste economii naţionale să-şi joace rolul.
Cooperarea internaţională şi transparenţa reprezintă soluţia
propusă în comun de cele mai mari state din zona euro şi de
Comisia Europeană pentru a reacţiona la criza din SUA.
Raportul Consiliului pentru Afaceri Economice şi Finan-
ciare ale UE (ECOFIN), întocmit în urma întâlnirii ce a avut
loc la Bruxelles la 12 februarie 2008, afirmă că în timp ce ra-
ta reală de creştere a PIB în Uniunea Europeană în 2007 a
fost de 2,9%, pentru 2008 se estimează că va exista o înceti-
nire a ritmului de creştere, dar că rata de creştere se va afla
aproape de potenţial, în ciuda turbulenţelor de pe pieţele fi-
nanciare ale SUA şi din plan internaţional. Consiliul a con-
statat că aceste turbulenţe au mărit riscurile şi că în prezent
dezechilibrele externe cresc în anumite state membre, dar
că economia Uniunii Europene este bazată pe fundamente
solide care vor antrena în continuare o creştere economică.
Pentru aceasta, Consiliul recomandă continuarea reforme-
lor structurale din statele membre, întărirea disciplinei finan-
ţelor publice şi adâncirea integrării economice între state-
le membre, pentru realizarea în toate sectoarele economice
a pieţei unice.
Întâlnirea premierilor Franţei, Germaniei, Italiei, Marii
Britanii şi a preşedintelui Comisiei Europene, ce a avut loc
la Londra la data de 29 ianuarie, prima de acest fel din 2008,
a concluzionat că, pe de-o parte, economiile statelor euro-
pene se bucură de o solidă stabilitate economică, însă, pe de
altă parte, că pentru păstrarea acesteia sunt necesare acţiuni
pentru mărirea gradului de cooperare internaţională în eco-
nomie şi înlăturarea deficitului de transparenţă existent în


 În cutarea binelui comun

prezent în sectorul financiar. Premierii şi preşedintele Comi-

siei Europene au declarat că, în ciuda măririi pe viitor a re-
stricţiilor impuse de state, sistemul economic mondial tre-
buie să să-şi păstreze caracterul liber. S-a discutat şi despre
necesitatea reformării sistemului financiar mondial şi a Fon-
dului Monetar Internaţional, în contextul în care, în toamna
anului trecut, în cadrul procesului de reformă al acestuia, de-
ja iniţiat de către noul director general, Dominique Strauss-
Kahn, se anunţase că se are în vedere vinderea unei părţi din
cele 4.000 de tone de aur din rezervă şi investirea fondurilor
pe piaţa internaţională. Instituirea unui sistem mondial de
prevenire contra riscurilor, la care ar putea participa FMI,
ar trebui realizat fără însă ca măsurile avute în vedere să ob-
strucţioneze mondializarea sistemelor financiare.
Pentru a arăta poziţiile principalelor state dezvoltate (în
ordine alfabetică), prezentăm reacţiile de la începutul cri-
zei financiar-bancare, adică de la începutul lui 2008. În ce-
le aproximativ opt luni care au trecut de la primele măsuri
luate în acest sens, criza reală s-a adâncit şi starea de spirit
a populaţiei a cunoscut o tensionare evidentă. Ca urmare,
cele prezentate mai jos sunt doar începutul unor soluţii la o
criză în plină desfăşurare.
Australia consideră că nu este ameninţată de criza cre-
ditelor din SUA, iar măsuri similare celor luate de guvernul
american nu se regăsesc în politica sa internă. Motivele sunt
legate de specificitatea economiei australiene a cărei creşte-
re economică se bazează pe exporturi de materii prime ale
industriei extractive către pieţele emergente din Asia de Est
şi mai puţin pe servicii financiare. Aceasta a făcut ca pentru
anul bugetar 2007-2008 în Australia să fie prognozat în con-
tinuare un excedent bugetar de 1,3% din PIB.
În Austria, fenomenele economice negative şi încetinirea
creşterii economice din SUA constituie subiecte de dezbate-
re. Totuşi, guvernul austriac apreciază că nu este nevoie să
adopte măsuri speciale, că nu sunt necesare programe con-
juncturale asemănătoare celor din SUA, situaţia din Euro-


 . Prosperitatea

pa fiind diferită de cea din Statele Unite şi că astfel de pro-

grame putând avea în Europa chiar efecte diametral opuse.
Opinia prevalentă între analiştii austrieci este că recesiunea
din SUA nu este gravă şi se prognozează că aceasta se va di-
minua în a doua jumătate a anului în curs.
Conform declaraţiilor oficialilor ciprioţi, criza mondială
îşi va pune amprenta asupra ritmului de creştere a Ciprului,
în ciuda dimensiunii mici a economiei cipriote. Acest lucru
este cauzat de legăturile strânse dintre economia cipriotă şi
economia Marii Britanii. Guvernul nu va adopta însă poli-
tici fiscale active, iar în 2008 îşi va continua ritmul reforme-
lor economice încercând să se înscrie în politicile fiscale co-
mune ale zonei euro.
Surse guvernamentale afirmă că, în viitorul apropiat, în
Elveţia nu se va înregistra o recesiune, ci doar o reducere a
ritmului de creştere. Previziunile arată că în 2008 creşterea
va fi de 1,9 – 2,1%, faţă de 2,0 – 2,3% cât s-a înregistrat în
ultimii 3 – 4 ani. Autorităţile supraveghează activitatea din
sectorul financiar-bancar care generează 15% din PIB, 50%
din volumul creşterii economice şi 16% din volumul impo-
zitelor. Monitorizarea guvernamentală instituită se referă la
comisioanele încasate din creditarea investiţiilor şi manage-
mentul averilor, care produc jumătate din profiturile bănci-
lor. Dificultatea ţinerii sub control a pericolelor din secto-
rul financiar-bancar apare ca urmare a faptului că guvernul
poate interveni numai în afacerile derulate pe teritoriul el-
veţian. În viziunea elveţiană, elementul principal ce trebuie
evitat este paralizarea sistemului bancar internaţional, aşa
că întărirea infrastructurilor în domeniul financiar este de
dorit pentru evitarea importului de recesiune din alte părţi
ale lumii. În planul economiei reale, Elveţia nu va fi afecta-
tă de recesiunea din SUA, deoarece structura exporturilor
elveţiene (medicamente, bunuri industriale, ceasuri, obiec-
te de lux) nu este foarte sensibilă la fluctuaţii ale conjunctu-
rii economice, oricât de ciudat poate suna acest lucru unui
consumator „obişnuit”.


 În cutarea binelui comun

Elveţia este dădătoare de ton în materie de gândire eco-

nomică prin faptul că este gazda uneia dintre cele mai im-
portante reuniuni în domeniu. Discuţiile participanţilor la
Forumul Economic Mondial de la Davos din 2008 s-au con-
centrat pe necesitatea creării unor reguli internaţionale pen-
tru comportamentul şi mişcările transfrontaliere ale fondu-
rilor de investiţii străine, ale căror intrări sau retrageri din
anumite state pot provoca fluctuaţii periculoase pentru eco-
nomiile statelor respective.
Autorităţile din Estonia urmăresc cu atenţie evoluţii-
le economiei mondiale, încercând să contracareze efectele
negative prin urmărirea obţinerii unei creşteri în sfera eco-
nomiei reale. Se anticipează o diminuare a ratei de creştere
de la 7,4% în 2007 la 5% în 2008 şi chiar la sub 4% în 2009.
Economia estoniană va fi afectată de creşterea şomajului şi
a inflaţiei. Şomajul va continua să crească de la 8,8% în 2007
la nivele mai mari pe termen scurt, iar inflaţia se estimează
că va depăşi brusc în 2008 pragul de 10%, după ce în 2007
a fost 8%. Cu toate acestea, guvernul îşi menţine obiectivul
trecerii la moneda unică euro în 2011 şi consideră că pre-
viziunile pesimiste cu privire la declinul economic mondial
sunt în general nejustificate.
Guvernul finlandez prevede pentru anul 2008 o creşte-
re mai modestă decât cea anticipată. Banca Centrală a Fin-
landei a mărit dobânda de referinţă de la 4,25% în 2007 la
4,75% pentru primul semestru al anului 2008, iar guvernul
monitorizează gradul de corelare între economia finlandeză
şi cursul mondial al evenimentelor, continuându-şi demer-
sul iniţial de apropiere a Finlandei de economiile emergen-
te din zona Asiei de Est.
Autorităţile de la Paris urmăresc cu mare atenţie evoluţia
pieţelor financiare şi măsura în care turbulenţele se trans-
mit în economia reală. Pentru moment, Franţa s-a pronun-
ţat în cadrul G7, în cadrul reuniunii de la Londra a celor pa-
tru mari ţări din UE de la 29 ianuarie 2008, cât şi în cadrul
ECOFIN din 12 februarie 2008, pentru creşterea transparen-


 . Prosperitatea

ţei pieţelor, a activităţii instituţiilor financiare şi băncilor şi a

monitorizării produselor financiare structurate. Franţa soli-
cită declararea promptă de către bănci atât a acumulării de
pierderi, cât şi a creanţelor cu risc de care dispun. Franţa va
aduce propuneri pentru îmbunătăţirea sistemelor de alertă
timpurie în sectorul financiar-bancar, precum şi pentru re-
formarea instituţiilor naţionale şi internaţionale de suprave-
ghere financiară. Ministerul francez al finanţelor apreciază
că deocamdată nu există elemente care să indice intrarea în-
tr-o recesiune nici în zona euro şi nici în Franţa.
Germania este cel mai mare exportator mondial de măr-
furi pentru al cincilea an consecutiv, fiind legată intrinsec
de economia SUA în planul schimburilor de bunuri. Legă-
tura germano-americană este de alt tip decât cea america-
no-britanică, deoarece economia Marii Britanii se bazează
în mare parte pe servicii financiare. Modelul de economie
socială de piaţă din Germania a înregistrat în mod repetat
programe de intervenţionism statal în cazuri de criză de-a
lungul istoriei postbelice. De data aceasta criza economico-
financiară nu este considerată să fie suficient de pronunţată
pentru ca ministerele de resort să considere necesară o in-
tervenţie la nivelul întregii economii. Chiar ministrul fede-
ral de finanţe, social-democratul Steinbrück, s-a pronunţat,
aidoma ministrului federal al economiei, creştin-socialul
Glos, împotriva iniţierii unui program special de combate-
re a efectelor crizei prin programe conjuncturale. Cu toate
acestea, Bundestag-ul a adoptat recent, în octombrie 2008,
un pachet de măsuri preventive în valoare de peste 250 mi-
liarde euro, instituţiile bancare având libertatea de a soli-
cita aplicarea lui, dacă sunt de părere că se află într-o situ-
aţie periculoasă. În acest context internaţional, Germania
nu a putut să îşi menţină prognoza ratei de creştere a PIB
la 1,6% pentru anul 2008, reducând-o la 0,6%. Cât priveşte
teama de recesiune, sfera publică a finanţelor va fi afectată
numai în măsura în care institutele financiare, băncile, fon-
durile şi societăţile de asigurări vor fi obligate ca, pentru a-


 În cutarea binelui comun

şi acoperi pierderile, să concedieze brusc mulţi salariaţi sau

să ceară pachete de finanţare de la bugetul de stat pentru a
fi salvate de la faliment. Este totuşi cazul băncii WestLB ca-
re a concediat la începutul lunii februarie a.c. 1.300 salari-
aţi, care astfel au trecut din sfera productivă direct în grija
statului care acum trebuie să îi susţină din fondul de şomaj.
Cum am amintit deja, cu ocazia conferinţei G7 de la Tokyo
din 9 februarie 2008, Germania a avertizat asupra pericolu-
lui că acest tip de criză se poate repeta din cauza modului
de calcul al altor credite, precum cele bazate pe evaluarea la
preţul pieţei al garanţiilor oferite prin automobile, prin al-
te bunuri fixe, prin acumulări de capital din fonduri de pen-
sii sau din alte instrumente financiare complexe. În viziune
germană, problema este că, în prezent pieţele sunt nervoase,
iar încrederea s-a diminuat considerabil. În general, pieţele
financiare trebuie să revină la evaluări mai realiste ale riscu-
rilor. Preşedintele Deutsche Bank, cea mai puternică bancă
germană, care în 2007 a înregistrat un profit de peste 6 mi-
liarde euro, a afirmat că sistemul financiar mondial este pus
la o grea probă din cauză că va trebui să-şi modifice reguli-
le de creditare şi evaluare a riscurilor.
Pentru moment, guvernul grec nu va face modificări ale
prevederilor de creştere economică, considerându-se că în
Grecia efectele crizei vor fi vizibile mai mult în domeniul in-
vestiţiilor private şi în cel al programelor de construire de lo-
cuinţe. La sfârşitul primăverii, guvernul elen va face o analiză
a evoluţiilor şi a situaţiei la momentul respectiv şi va decide
dacă va face modificări ale prognozei asupra ratei de creş-
tere economică pentru 2008, în prezent aceasta fiind men-
ţinută la 4%.
Guvernul Irlandei nu a adoptat până în primăvara lui
2008 niciun set special de măsuri. Ca principală metodă de
preîntâmpinare a efectelor negative ale unor şocuri tempo-
rare din economia mondială, premierul irlandez şi alţi mi-
niştri au subliniat necesitatea implementării neschimbate a
aspectelor economico-financiare din cadrul programului de


 . Prosperitatea

guvernare adoptat la sfârşitul lunii iunie 2007 de către noua

coaliţie guvernamentală. Oficialii irlandezi rămân încreză-
tori în continuarea evoluţiei economiei, prognozând o creş-
tere economică de aproximativ 2,5% în 2008, în loc de iniţi-
al 3,5% şi de aproximativ 4,4% pentru 2009.
Autorităţile de la Tokyo tratează cu deosebită atenţie pro-
blematica crizei, dar reacţia lor este moderată şi reţinută, ex-
plicabilă pe fondul accentuării instabilităţii politice interne.
Cabinetul nipon este de părere că efectele asupra economi-
ei nipone nu vor fi decât limitate iar Japonia nu va adopta
stimuli fiscali pentru a preveni efectele. Autorităţile nipone
nu vor lua în nici un caz decizii pripite şi nu vor reduce rata
de referinţă a dobânzii de la nivelul actual de doar 0,5%. Spre
deosebire de reacţia autorităţilor, cercurile financiar – ban-
care private din Japonia trag însă semnale de alarmă asupra
inevitabilităţii deteriorării economiei naţionale sub impactul
evoluţiilor din SUA, dintre ale cărei titluri de valoare Japo-
nia deţine un număr semnificativ cu o valoare de 850 mili-
arde dolari, în contextul în care PIB-ul SUA este de aproxi-
mativ 14.500 miliarde dolari.
Pe fondul înrăutăţirii datelor macroeconomice ale celor
două ţări, constând în creşterea deficitului de cont durent,
notele de rating atât pentru Lituania, cât şi pentru Letonia
au fost micşorate. Nu este clar dacă măsurile de prevenire
a creşterii inflaţiei şi de înăsprire a condiţiilor de acordare
a creditelor ipotecare şi pentru consum luate recent de gu-
vern sunt motivate în primul rând de dorinţa de a preveni
eventualele influenţe financiare internaţionale asupra stabi-
lităţii celor două state.
Ministerul Finanţelor, Autoritatea Serviciilor Financiare
şi Banca Centrală a Angliei sunt mai pesimiste în ce priveş-
te efectele crizei asupra economiei Marii Britanii. Astfel, a
fost emis încă la începutul fazei acute a crizei documentul
“Financial Stability and depositor protection: strengthening
the framework”, propus spre dezbatere publică până la finele
lunii aprilie 2008. Acesta propune atingerea a cinci obiective


 În cutarea binelui comun

principale, în vederea stabilizării pieţelor financiare mondi-

ale: consolidarea sistemului financiar din Marea Britanie şi
din lume, reducerea căilor prin care băncile pot să se con-
frunte cu probleme financiare, reducerea impactului gene-
ral asupra sistemului financiar atunci când o bancă intră în
dificultăţi financiare, măsuri efective de protejare a consu-
matorilor, consolidarea Băncii centrale a Angliei şi coor-
donarea acţiunilor diverselor autorităţi de supraveghere
din Marea Britanie cu cele din lume. Ministrul de finan-
ţe Darling consideră că procesul de finalizare a unor acor-
duri internaţionale multilaterale va dura prea mult pentru
ca efectul să poată preveni, conform opiniei guvernamen-
tale britanice, dezastrul prevăzut pentru sectorul financi-
ar-bancar. Până atunci, ministerul de finanţe a pregătit spre
adoptare câteva măsuri restrictive. Este vorba de suprave-
gherea şi impozitarea cetăţenilor şi societăţilor comercia-
le care îşi menţin profiturile în afara Marii Britanii, însă se
folosesc de sistemul financiar al ţării pentru a le genera. Pe
de altă parte, cu ocazia vizitei premierului Gordon Brown
în China, la începutul lui 2008, Marea Britanie a dat dova-
dă de deschidere, dându-şi acordul ca fondurile financiare
suverane (sovereign wealth funds) ale statului chinez să pri-
mească acces pe piaţa britanică.
Într-o primă etapă, autorităţile mexicane au refuzat să re-
cunoască existenţa vreunui efect economic negativ impor-
tat de la principalul său partener economic, SUA. Ulterior,
Mexicul a recunoscut că va fi afectat direct de o recesiune
în SUA, astfel că şi-a diminuat prognoza ratei de creştere a
PIB pentru anul 2008 de la 3,7% iniţial la 2,8% şi a conceput
o strategie de reacţie pe termen mediu. Influenţa imediată în
cazul unei recesiuni va face să se creeze cu 100 de mii de lo-
curi mai puţin decât se prevăzuse iniţial. Mexicul pleacă de
la premiza că o eventuală strategie de contracarare ar trebui
să se bazeze pe diminuarea cheltuielilor publice şi a credite-
lor de consum acordate populaţiei, pe susţinerea unei poli-
tici de economisire de către populaţii şi de intervenţionism


 . Prosperitatea

prin punerea în aplicare a unor proiecte de investiţii din fon-

duri publice. Se pare că, dată fiind criza financiar-bancară,
Mexicul ar fi devansat cu câteva luni realizarea unor pro-
iecte de stimulare prin investiţii în infrastructură în valoare
de 4 miliarde dolari, dar pe care le avusese oricum în vede-
re spre realizare în perioada următoare.
Oficialii şi analiştii economici din Olanda sunt relativ op-
timişti şi prevăd în coontinuare evoluţii pozitive ale econo-
miei naţionale, chiar dacă au redus nivelul prognozat al ratei
de creştere al PIB pentru 2008 de la 2,6% la 2,1-2,5%. Autori-
tăţile şi-au exprimat încrederea că impactul economic ame-
rican la nivel mondial scăzuse oricum semnificativ în ultimii
ani, iar evoluţiile spectaculoase de pe pieţele emergente din
China şi India au facilitat decuplarea economiei olandeze de
cea a SUA, reducându-i gradul de vulnerabilitate. Oficialii
nu exclud însă faptul ca anumite instituţii financiare private
să resimtă turbulenţele din plan internaţional, dar sunt scep-
tici cu privire la eventualitatea ca sistemul financiar olandez
să fie afectat în ansamblul său. Oficialii olandezi, consideră
că dimensiunea reală a crizei va deveni vizibilă de abia la în-
ceputul lunii februarie, când băncile îşi vor fi dat publicită-
ţii bilanţurile pe trimestrul patru al anului 2007. Din acest
motiv, se consideră înţelept ca guvernul să adopte o atitu-
dine prudentă de monitorizare şi să ia în calcul constituirea
unei rezerve financiare destinate exclusiv contracarării efec-
telor, astfel ca Olanda să nu fie obligată să consume din ex-
cedentul bugetar. Opiniile olandeze despre originile crizei în
SUA sunt că aceasta a fost cauzată de o insuficientă supra-
veghere a pieţelor financiare în plan internaţional şi că ce-
le cinci reduceri succesive ale ratei dobânzilor în SUA vor
avea efecte doar pe termen scurt, neeliminând cauza reală
a problemelor din sectorul financiar şi bancar. Menţinerea
unui deficit bugetar enorm a condus în SUA la evoluţii ale
economiei americane cu mult sub performanţele economi-
ei din zona euro, ceea ce se reflectă în mod limpede şi în ra-
ta de schimb euro-dolar.


 În cutarea binelui comun

În urma declanşării crizei, previziunile autorităţilor de

la Varşovia despre creşterea economică a Poloniei sunt mai
rezervate, estimându-se o rată de numai 5,5% pentru 2008,
în special din cauza turbulenţelor înregistrate pe burse. Se
mai aşteaptă o creştere a ratei inflaţiei de la 2,5% în 2007 la
4,3 – 4,6% pentru 2008, iar Consiliul de politică monetară a
mărit rata dobânzii de referinţă pe durata anului 2007 de la
4 la 5%, iar pentru 2008 această creştere va fi mărită succesiv
până la 5,5%. Este însă neclar dacă aceste măsuri monetare
nu ar fi fost oricum adoptate, chiar şi în cazul în care aceas-
tă criză economico-financiară nu ar fi apărut.
Armonizarea obiectivelor de politică monetară şi fisca-
lă cu cele comunitare, ţelul aderării României la zona euro,
scăderea investiţiilor străine directe de la 11 miliarde euro în
2006 la 9 miliarde euro în 2007 şi în special adâncirea deze-
chilibrului extern prin creşterea nesustenabilă a importuri-
lor, precum şi prin diferenţa excesivă dintre nivelul investi-
ţiilor străine directe în România (4.100 milioane dolari total
cumulat în perioada 1990-2006) şi investiţiile directe ale Ro-
mâniei în străinătate (total de 286 milioane dolari cumulat în
perioada 1990-2006) reprezintă contextul macroeconomic
în care ţara noastră se afla în momentul declanşării crizei.
În acest context macroeconomic, intervenţia Băncii Naţio-
nale a României din luna ianuarie 2008 a avut două compo-
nente: una valutară şi cealaltă legată de rata de referinţă a
dobânzii. Astfel, scăderea ratei de schimb leu-euro de la 3,4
în vara anului 2007 la 3,8 în luna ianuarie 2008, a fost opri-
tă în jurul valorii de 3,6, iar rata dobânzii de referinţă a fost
majorată de două ori de la 7,5% la 9%. Având în vedere con-
textul macroeconomic al României, nu este clar dacă aces-
te intervenţii au fost motivate numai de criza economico-
financiară.
Dat fiind excedentul comercial al Rusiei de peste 200 mi-
liarde dolari în toamna anului 2008 faţă de ultimele 12 luni,
această ţară, care are în mare parte o economie bazată pe
exportul de resurse naturale, nu ar trebui să fie atât de de-


 . Prosperitatea

pendentă de turbulenţele pe pieţele internaţionale financi-

ar-bancare. Totuşi, datorită implicării crescânde a Rusiei pe
plan mondial pentru recuperarea pieţelor Uniunii Sovietice
din America de Sud, Africa şi Asia Centrală, şi băncile ru-
se au fost lovite de criza de lichiditate produsă de băncile
americane. Astfel, în luna septembrie 2008, guvernul rus a
acceptat acordarea de la bugetul de stat către trei bănci ru-
se a unor împrumuturi preferenţiale în valoare de 44 mili-
arde dolari.
Autorităţile slovace consideră că încetinirea ritmului de
creştere a economiei SUA nu va influenţa în mod considera-
bil performanţele economice ale ţării. Dimpotrivă, ministerul
slovac de finanţe a modificat în sus previziunile de creştere
economică pentru următorii trei ani. Astfel, pentru 2008 se
prevede o creştere de 7,5% în loc de 6.8% prognozate iniţi-
al, pentru 2009 6,4% în loc de 5,8% prognozate iniţial şi pen-
tru 2010 chiar 5,9% faţă de 5% prognozate iniţial. Estimările
ministerului slovac de finanţe sunt optimiste şi au în vedere
realizarea efectivă, conform planului, a aderării Slovaciei la
zona euro, la 1 ianuarie 2009.
Turbulenţele internaţionale au produs şi în Turcia scă-
deri ale indicelui bursier. Astfel, Istanbul Stock Exchange a
pierdut la momentul declanşării crizei, până la 6%. Opiniile
Turciei cu privire la efectele crizei diverg între cele ale aso-
ciaţiilor din sectorul afacerilor şi guvernul turc. Astfel, aso-
ciaţiile avertizează că, din cauza inflaţiei mari, a şomajului, a
creşterii deficitului de cont curent, în Turcia se înregistrea-
ză deja o criză economică, ce este, de fapt, independentă de
efectele crizei financiare din SUA. Pe de altă parte, guver-
nul turc apreciază că în 2007 ţara şi-a menţinut stabilitatea
financiară şi că cetăţenii turci au capacitatea necesară să-şi
plătească ratele la creditele imobiliare. Guvernul turc nu va
face mai mult decât să analizeze cu cea mai mare atenţie cri-
za financiar-bancară mondială.
Toate aceste măsuri au fost anunţate de organismele in-
ternaţionale şi de statele respective odată cu începutul crizei.


 În cutarea binelui comun

Succesiunea cu viteză uriaşă a evenimentelor din decursul

anului 2008 şi, mai ales, din lunile august şi septembrie vor
determina cu siguranţă ca toate statele să-şi revizuiască eva-
luările economice de mai sus şi să întreprindă în comun poli-
ticile de protecţie a economiilor naţionale respective. Trece-
rea în revistă a măsurilor iniţiale ne este utilă pentru a vedea
unde există consens în evaluarea crizei şi mai ales cum di-
mensiunea naţională a unor decizii se află de cele mai mul-
te ori în contradicţie flagrantă cu caracterul internaţional al
pieţei financiare, majoritatea ajutoarelor din partea statelor
naţionale riscând printr-o filosofie monetară prea locală să
fie tot atâtea pierderi.

O concluzie provizorie
la criza financiar-bancar
Ne aflăm într-o perioadă de răspândire masivă la nivel
mondial a incertitudinilor în sectorul financiar-bancar. Sur-
sa de propagare este localizată în sistemul extrem de sofisti-
cat al finanţelor şi băncilor americane. Efectele la nivel mon-
dial pe termen mediu depind de mai mulţi factori al căror
impact nu poate fi prevăzut cu exactitate în acest moment.
Iniţial se planificase ca, cu excepţia SUA şi Marii Britanii,
principalele două state furnizoare de servicii financiar-ban-
care, celelalte state membre ale Uniunii Europene şi OCDE
să monitorizeze evoluţiilor, urmând ca după şase luni să se
reanalizeze situaţia la momentul respectiv. Acum, cele şase
luni au trecut şi reanalizarea se face oricum, dar nu din ca-
uza deciziei anterioare, ci din cauza, exploziei de falimente
din SUA, Marea Britanie, Franţa şi Germania.
Pentru a contracara criza şi transmiterea cu efecte catas-
trofale înspre economia reală a crizei financiar-bancare, in-
stituţiile financiare de reglementare şi supraveghere vor mo-
difica în mod obligatoriu unele principii fundamentale de
creditare, precum şi norme specifice interne bancare. Este


 . Prosperitatea

sigur că va creşte disciplina financiară, transparenţa activi-

tăţii şi cooperarea internaţională. În orice caz, este probabil
ca, în virtutea dimensiunilor catastrofei, comunitatea econo-
mico-financiar-bancară internaţională să impună sistemului
financiar-bancar american o superviziune şi un control su-
pranaţional independent. Aceasta o vom vedea în decursul
ultimului trimestru al anului 2008.
Întrebarea rămasă pentru moment fără răspuns este da-
că americanii vor reuşi să reechilibreze sistemul financiar fă-
ră a fi nevoiţi să recurgă al importarea de fonduri financiare
de la statele cu surplus şi excedent comercial precum China,
Arabia Saudită şi alte state arabe, precum şi Rusia sau „tigri”
asiatici, care, prin instrumentele financiare noi cunoscute ca
„Fonduri Suverane de Bunăstare” (Sovereign Wealth Funds),
ar putea să cumpere părţi ale economiei americane sau pur
şi simplu să-şi impună condiţiile lor, împotriva principiului
suveranităţii financiare naţionale a SUA.
Până atunci, avem deja o problemă majoră în contextul
actual al sistemului financiar Bretton Woods de după 1944
şi reformat în 1973: acoperirea pierderilor unor societăţi
private de servicii financiare din bugetul federal de stat al
SUA, indiferent că societăţile financiare salvate sunt cu pro-
fil comercial, de investiţii, de ipotecă, de asigurări etc. Acest
fapt echivalează cu un furt sistematic despre care nu putem
crede că este neintenţionat de către bancheri, însă la care
vedem că se aliază şi mediul politic, de vreme ce pierderile
sunt acoperite din buzunarul plătitorului de impozite. Cu
alte cuvinte, băncile au produs o injustiţie de proporţii gi-
gantice: au privatizat profiturile şi au socializat pierderile.
Această „gaură” în organizarea economico-socială ar tre-
bui stopată. Motivul? Elementul cheie pe care se bazează
funcţionarea economiei libere de piaţă este pus la grea în-
cercare: încrederea şi un nivel minim de etică. Odată încre-
derea subminată, funcţionarea sistemului economic ame-
rican şi în măsură considerabilă şi a celui mondial este pus
sub semnul întrebării.


 În cutarea binelui comun

În cel mai rău caz vom asista la naţionalizarea întregului

sector financiar-bancar şi cu aceasta la sfârşitul dominaţiei
neo-liberalismului în economie. Statele vor fi nevoite să in-
troducă supervizarea drastică a economiei şi sectorului fi-
nanciar-bancar şi chiar să forţeze actorii economici la mo-
duri etice de abordare a activităţilor economice. Până când
aceste măsuri vor da rezultate, perspectiva economiei mon-
diale, cel puţin la nivelul anilor 2008 şi 2009, este de înce-
tinire a ritmurilor de creştere, mai ales pentru economiile
dezvoltate, în timp ce criza din sectorul financiar-bancar va
continua să se răspândească în economia reală.
În ciuda tuturor fenomenelor regretabile care se leagă de
actuala criză, ea are pe termen mediu şi lung un efect cât se
poate de benefic. Este vorba despre reformele de supervi-
zare la nivel mondial (sperăm) a activităţii financiar-banca-
re şi chiar comerciale, ceea ce va duce la rezultatul neaştep-
tat că etica actului bancar sau comercial să fie cuantificabilă
în monedă şi să fie internalizată în calculul economicităţii.
Altfel spus, etica va deveni un element al bilanţului conta-
bil, traducere concretă a regulilor cuprinse în International
Accounting Standards (IAS), în acelaşi mod în care costu-
rile ecologice au fost internalizate calculului economic în
anii 1970-1980. O firmă va putea fi judecată ca fiind de suc-
ces nu doar după volumul tranzacţiilor şi al câştigurilor, ci
în egală măsură după cât de etice şi de ecologice au fost de-
ciziile sale.

Lecia crizei actuale pentru România:

de la economia speculativ
la cea a valorilor reale i durabile
Contextul prezentat mai sus cât mai concis şi limpede cu
putinţă este menit să ne facă să înţelegem mai bine pe ce lu-
me economică şi politică trăim, cum se poate poziţiona Ro-
mânia şi ce ar trebui să facă sau să fi făcut deja pentru a îşi


 . Prosperitatea

asigura prosperitatea. Or, primul şi cel mai important lucru

de care avem nevoie este depăşirea unei economii pur spe-
culative, bazate doar pe tranzacţii imobiliare, de o parte, şi
aproape doar pe exploatarea costului redus al mâinii de lu-
cru, pe de altă parte. Supraîncălzirea pieţei imobiliare, fără
nicio legătură cu eventuala ridicare a standardelor generale
în construcţii, este o tendinţă periculoasă şi poate antrena
o mini-criză locală de genul celei petrecute la o scară mult
mai mare în SUA. Statul român trebuie să încurazeje printr-o
politică fiscală sau de subvenţii directe formarea unei clase
mijlocii de constructori de locuinţe şi să impună reguli mai
severe pentru combaterea speculatorilor. Cât priveşte par-
tea producţiei industriale, România are nevoie de o infuzie
constantă de tehnologii care să îi perimită să producă o bună
parte din ceea ce are nevoie. Din ţară exportatoare de tehno-
logie, am ajuns una care aproape doar importă. Pentru relua-
rea şi dinamizarea industriei inteligente, rezultat al priceperii
inginereşti, avem însă nevoie să refacem o parte din structu-
ra de cercetare şi să ne orientăm spre domenii de vârf. Pen-
tru moment, în România există doar parcuri tehnologice de
producţie, însă prea puţine parcuri tehnologice de cerceta-
re. Riscul de a ne baza pe costurile actuale relativ reduse ale
forţei de muncă este să devenim, pe măsură ce acestea se vor
alinia celor europene, neinteresanţi pentru investitorii stră-
ini. Pentru a folosi o imagine cât se poate de simplă şi bru-
tală, aşa cum a venit, tot astfel Nokia poate să şi plece. La fel
şi toate celelalte mari companii multinaţionale.


7

SECURITATEA
Turbulenele de pe piaa financiar-bancar au scos
în evidenţă fragilitatea multor state rămase peste noapte
fără lichidităţi suficiente şi confruntate cu riscul iminent
al falimentului economic naţional. Dincolo de acest peri-
col, devenit între timp evident pentru toată lumea, începu-
tul de secol XXI pune statele naţionale şi organismele de
asociere precum Uniunea Europeană în faţa unor noi con-
strucţii menite să le asigure securitatea sau, la rigoare, să o
pună sub semnul întrebării. Nu este vorba doar de aspectul
militar, ci, în măsură aproape egală, de securitatea energe-
tică şi alimentară. Un stat poate avea bomba atomică, însă
acest lucru nu înseamnă automat un bine comun la care să
aibă acces toţi cetăţenii săi. Securitatea sau siguranţa unei
societăţi este comensurabilă mai ales în funcţie de capaci-
tăţile de a furniza energia şi alimentele. Aşadar, ne propu-
nem în paginile ce urmează să analizăm cât mai pe înţeles
în ce rezidă miza securităţii din punct de vedere energetic
şi alimentar. Tema este cu atât mai importantă cu cât ve-
dem cum, în relaţiile cu „clienţii” săi, Rusia face apel din
ce în ce mai des la „argumentul” energetic deoarece ştie
că fluctuaţiile preţului petrolului duc la dinamici negative
pe piaţa muncii şi se reflectă în creşterile preţurilor pro-
duselor curente. Nu în ultimul rând, aşa cum se întâmplă
în România, o piaţă energentică şi alimentară necontro-
lată transparent duce la creşteri nejustificate de preţuri şi
la specularea fără milă a conjuncturilor internaţionale pe


 În cutarea binelui comun

socoteala plătitorului de rând. „Băieţii deştepţi” din do-

meniul energetic pot deveni pentru securitatea naţională
foarte repede „băieţii răi”.

Turbulenele din domeniul securitii

energetice în Europa
Pentru oamenii politici europeni începe să devină clar că
strategiile de securitate pentru Europa viitorului înseamnă
nu doar micşorarea dependenţei de furnizori precum Ru-
sia şi statele islamice, cât mai ales trecerea la alte surse de
energie decât cele ce le avem în prezent. Printre aceste sur-
se avem ca posibilităţi mai întâi revenirea la energia prove-
nită din arderea de cărbune, hidrocarburi şi la energia nu-
cleară ca principale sectoare furnizoare. Apoi, o cale nouă,
în curs de perfecţionare tehnică, este trecerea la energia ba-
zată pe hidrogen. Generalizarea acestei surse ar reprezenta
un pas semnificativ către emanciparea de hidrocarburi (ca
surse de energie) şi ar fi un aport esenţial la securitatea şi in-
dependenţa energetică a Uniunii Europene.
În prezent, aprovizionarea cu hidrocarburi a Europei se
face prin import şi prin propriile exploatări de petrol, gaze
şi cărbune. Odată cu scăderea rezervelor de petrol şi gaze
din Marea Nordului, cu reducerea exploatărilor de cărbune
din statele UE datorită gradului ridicat de subvenţionare a
acestei activităţi extractive, cu creşterea cererii de energie la
nivel mondial cu peste 30% până în anul 2030, constatăm o
creştere a nevoii de import de hidrocarburi din afara Uniu-
nii. Aceste importuri se fac în prezent în cea mai mare parte
din Rusia, din statele islamice din Golful Persic şi din Africa
de Nord. În contextul curent al scăderii credibilităţii şi in-
fluenţei mondiale a SUA şi al necesităţii diminuării preţuri-
lor de import, statele Uniunii Europe se văd puse în situa-
ţia de a defini cât mai curând o politică energetică comună
pentru a avea o mai mare putere de negociere, care la rân-


 . Securitatea

dul ei va avea ca rezultat preţuri în avantajul tuturor ţărilor

membre, deci şi al României.
Astfel, analizând de exemplu sectorul aprovizionării cu
gaze naturale a statelor din Uniunea Europeană, constatăm
că principalii săi furnizori externi sunt: Norvegia şi bazinul
Mării Nordului cu aproximativ 50%, Rusia cu 25% şi Alge-
ria cu aproximativ 20%. O bună parte a acestor livrări se fa-
ce pe bază de conducte de gaze. Ele traversează Europa de
la nord la sud şi de la est la vest şi leagă estul şi nordul Eu-
ropei de Rusia, sudul de Algeria şi vestul de bazinul Mării

Ponderea petrolului rus în total importuri, 2007

Bulgaria 100
Solvacia 100
Ungaria 95
Lituania 94
Polonia 92
Finlanda 74
Cehia 64
România 58
Belgia 45
Suedia 33
Germania 32
Grecia 29
Olanda 28
Spania 23
Italia 22
Anglia 15
Franþa 13
Austria 8

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
Procente din total importuri.
Sursa: Oil Economy 2007, Eurostat.

Mediterane. Rezervele de hidrocarburi din Caucaz, din Ru-

sia, Asia Centrală, Africa de Nord şi Orientul Apropiat ajung
prin acest sistem complex de gazoducte pe teritoriul Uniu-
nii. Reţeaua de distribuţie şi transport este prin însăşi exis-
tenţa ei rezultatul unor negocieri politice, motiv pentru care
completarea sau dezvoltarea acesteia tot un fenomen poli-
tic este. Altfel spus, geostrategia gazului produce efecte în


 În cutarea binelui comun

politica externă. Este motivul pentru care chestiunea secu-

rităţii energetice presupune în mod obligatoriu dezvoltarea
şi precizarea politicii europene de vecinătate cu ţări precum
Rusia sau Turcia. Din acest concept diplomatico-economic
fac parte şi proiectele de genul Uniunii Mediteraneene sau
a celei din jurul Mării Negre. Prin astfel de construcţii geo-
politice se încearcă realizarea unor contacte nemijlocite cu
celelalte state din Orientul Apropiat, dar şi cu unele precum
Turkmenistanul, Iranul şi Afganistanul, toate fiind potenţi-
ali furnizori de energie pentru Europa.

Estonia; 11
Franta; 20
Romania; 28
Croatia; 37
Germania; 37
Polonia; 47
Ungaria; 54
Turcia; 64
Austria; 74
Letonia; 74
Cehia ; 79
Grecia; 82
Serbia ; 87
Lituania; 96
Bulgaria; 96
Slovacia; 100
Macedonia; 100
Finlanda; 100

10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
Procente din total importuri, 2007.
Sursa: Energy Information Administration, 2007

Relaţia cea mai dificilă şi sensibilă o constituie cea cu Fe-

deraţia Rusă. Ofensiva diplomatică în sectorul economic şi al
energiei efectuată de o Rusie trezită din amorţeală odată cu
venirea la putere a preşedintelui Putin, în anul 2000, a avut
efecte benefice Rusiei în sensul creşterii semnificative a de-
pendenţei ţărilor membre ale Uniunii, în lipsa unei politici
energetice comune, de gazul natural rus. Astfel, spre exem-
plu, în anii 2007-2008 ofensiva principală rusă s-a concen-
trat pe promovarea către statele europene a realizării securi-
tăţii energetice a Europei pe baza principiului rus „o singură


 . Securitatea

sursă (Rusia), mai multe trasee”. Rusia a reuşit ca, după ce

pe baza tipicei deschideri favorabile a Germaniei faţă de Ru-
sia, să creeze proiectul conductei „Nord Stream”, care stră-
bate Marea Baltică, alimentând Germania direct din Rusia,
acum a creat şi proiectul „South Stream” (Preşedintele con-
cernului cu acelaşi nume este nimeni altul decât fostul can-
celar german Gerhard Schroeder), bazându-se pe deschide-
rea Italiei faţă de Rusia. South Stream ar urma să alimenteze
Italia după ce traversează Marea Neagră, Bulgaria şi Serbia,
ocolind cu grijă România, dar neuitând Ungaria şi Austria
care ar urma să primească acces direct la conductă. În plus,
scopul urmărit cu South Stream este şi cumpărarea întregu-
lui gaz azer şi turkmen, tăind astfel sursele necesare proiec-
tului european Nabucco, destinat să diminueze dependenţa
de Rusia. Dacă aceste două proiecte, Nord Stream şi South
Stream se realizează în acelaşi timp, dependenţa Europei de
gazul rus şi deci vulnerabilitatea ei la presiuni politice din
partea Moscovei sunt pecetluite.
Venind în întâmpinarea adâncirii gradului de dependen-
ţă de Rusia, Uniunea Europeană a decis în 2001 crearea pro-
iectului alternativ Nabucco. Acesta are ca scop alimentarea
cu gaz natural din Azerbaijan şi eventual Turkmenistan sau
Iran, aducând gazul prin cei peste 2,800 km de conductă la
Viena, după ce a traversat Turcia, Bulgaria, România şi Un-
garia. Proiectul Nabucco urmăreşte principiul european de
asigurare a independenţei energetice: mai multe trasee, mai
multe surse. Dificultăţile de coordonare a celor şase membri
ai consorţiului Nabucco (Botangaz Turcia, Bulgargaz, Trans-
gaz România, MOL Ungaria, OMV Austria şi RWE Germa-
nia), faptul că nici Turcia nu este, ca ţară nemembră UE şi
oricum cu identitate islamică abia ţinută sub control de lai-
cismul kemalist, foarte previzibilă, precum şi faptul că zone-
le de alimentare cu gaze a conductei Nabucco se află în zone
de conflicte armate (cum este cazul Georgiei, lansate în au-
gust 2008 într-o luptă inegală cu Rusia) şi acestea în contex-
tul agresivităţii diplomaţiei economice ruse, toate acestea la


 În cutarea binelui comun

un loc au încetinit implementarea proiectului Nabucco. Unii

analişti văd chiar un posibil deces al proiectului.
În acest context, Uniunea Europeană are nevoie de o sur-
să suplimentară şi alternativă de aprovizionare cu energie.
Cum aceasta nu poate fi tot de natură fosilă, alternativa reală
este energia regenerabilă, sustenabilă şi puţin poluantă, sto-
cată şi transmisă pe bază de hidrogen prin reţele inteligen-
te comandate de programe informatice. Această energie re-
generabilă poate fi eoliană, geotermală, hidrologică, solară,
datorată biomasei şi forţei valurilor mării. O astfel de stra-
tegie energetică are avantajul de a putea fi implementată de
jos în sus, de la consumul casnic spre cel industrial. Astfel, o
casă bine izolată termic şi folosind panouri solare poate re-
duce cu peste 50% din consumul actual de energie şi aceasta
la un preţ cu mult mai mic decât cel de acum. Ar fi de dorit
ca mediul politic naţional şi local să înţeleagă miza acestui
tip de securitate energetică, impactul lui ecologic benefic şi
reducerea costurilor, şi să promoveze prin stimulente inte-
ligente specifice aplicarea acestor tehnologii la clădirile în
construcţie şi la cele deja construite.

Turbulenele internaionale
din sectorul securitii alimentare
Al doilea pilon al securităţii naţionale îl reprezintă accesul
neîngrădit la resursele alimentare. Și în acest domeniu asis-
tăm la ceea ce Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultu-
ră (cunoscută sub abrevierea denumirii englezeşti FAO) din
cadrul ONU a declarat ca fiind „criza alimentară”. Turbulen-
ţele sunt aici legate în primul rând de creşterea preţurilor la
alimente, înregistrate în anul 2007 şi anul 2008. Ele sunt în
directă legătură cu cererea crescută de energie, cu fenome-
nul trecerii la energii regenerabile, cu utilizarea crescândă
atât a recoltelor de cereale pentru producţia de etanol şi bi-
ocombustibili, cât şi cu scoaterea de suprafeţe din circuitul


 . Securitatea

agricol productiv de alimente şi alocarea lor pentru produc-

ţia de biocombustibil. Nu în cea mai mică măsură, creşte-
rea preţului alimentelor este în legătură cu aprovizionarea
cu apă în agricultură, care este cel mai mare consumator de
apă potabilă din lume, necesitând peste 70% din totalul apei
consumate pe planetă, şi în legătură cu procesul avansat al
schimbărilor climatice.
Creşterea preţului alimentelor din ultimii câţiva ani pre-
cum cea de peste 36% anunţată în anul 2007 de către FAO
pentru media indexului produselor alimentare de bază la ni-
vel mondial, a provocat pur şi simplu violenţe stradale în mai
multe ţări precum Egipt, Senegal, Camerun, Coasta de Fildeş,
Etiopia, Bangladesh, Filipine sau Indonezia. Acum, în situa-
ţia în care în ultimele 36 de luni de până la sfârşitul lunii fe-
bruarie a anului 2008 s-a înregistrat o creştere medie totală
de nu mai puţin de 83% la alimentele de bază la nivel mon-
dial, şi de peste 181% la cereale, peste 970 milioane persoane
care au la dispoziţie sub 1 $ net zilnic pentru consumul de
alimente sunt ameninţate cu înfometarea. De regulă, spec-
trul foamei letale a atins tot acele ţări şi grupuri de popula-
ţii care oricum au de luptat să supravieţuiască.
Numărul celor 485 milioane de persoane care aveau la
dispoziţie venituri zilnice nete pentru consumul de alimen-
te de între 0,75 şi 1 USD ar putea fi redus prin politici econo-
mico-financiare adecvate. Dar pentru micşorarea numărului
altor 323 milioane persoane care aveau venituri zilnice nete
pentru hrană între 0,50 şi 0,75 USD şi al altor 162 milioane
persoane cu venituri zilnice pentru hrană sub 0,50 USD şi
care se află în creştere în Africa sub-sahariană, nu există în-
că soluţii eficiente. La niveluri ale veniturilor atât de mici, o
creştere a mediei preţurilor la alimente de 36% are efecte ca-
tastrofale asupra acestor populaţii, ele urmând să fie împin-
se din zona foametei în zona malnutriţiei. Raportul publicat
de ONU în 2006 (State of Food Insecurity Report) estimea-
ză că, la nivel mondial, 854 de milioane de persoane sufe-
ră de malnutriţie, din care aproape 820 de milioane în ţările


 În cutarea binelui comun

în curs de dezvoltare, la care ar urma să se adauge, în urma

creşterii preţurilor, alte 100 de milioane persoane. Joachim
von Braun, directorul general al Institutului pentru Politici
Alimentare din Washington DC, a afirmat că, la nivel mon-
dial, agricultura a intrat într-o fază riscantă a cărei finalita-
te şi implicaţii asupra aspectelor socio-economice ale vieţii
sunt greu predictibile în acest moment.
Conform rapoartelor publicate de ONU, preţul general al
alimentelor s-a majorat cu peste 40% în anii 2007-2008, ac-
celerând o tendinţă deja vizibilă la nivelul anului 2002. De
la acea dată, media preţurilor la nivel mondial a crescut cu
65%. Doar la nivelul anului 2007, cifrele publicate de FAO,
arată o creştere de 80% a preţurilor produselor lactate şi de
42% la cereale, preţul grâului s-a dublat între februarie 2007
şi aceeaşi lună a anului 2008, iar valoarea orezului a atins li-
mita maximă din ultimii 10 ani, dublându-se în decursul
anului 2008, atingând valori cuprinse între 850-1.000 dolari
tona. Conform International Rice Institute, preţul orezului
s-a majorat în 2007 cu 10% într-o singură zi. La fel stau lu-
crurile şi în cazul preţurilor la porumb sau la soia, produse
la care, în decembrie 2007, preţurile au atins pragul maxim
din ultimii 34 de ani. Conform estimărilor FAO, rezerve-
le generale de hrană se află la cel mai scăzut nivel din ulti-
mii 25 de ani. De peste 5 ani, se consumă mai mult decât se
produce. Preţurile record la alimentele de bază au condus
în 2008 la o inflaţie de 18% a produselor alimentare în Chi-
na, 13% în Indonezia şi Pakistan şi peste 10% în Rusia şi In-
dia şi unele ţări din America Latină. În SUA, inflaţia la pre-
ţurile alimentare a depăşit 4,8%, dar în zona euro rata anuală
nu a depăşit 3,6%.
Criza subliniază, printre altele, nevoia de a se ajunge la un
acord în cadrul negocierilor pentru liberalizarea comerţului
din cadrul Organizaţiei Mondiale ale Comerţului (OMC) de
la Doha, ceea ce ar reduce barierele protecţioniste şi subven-
ţiile agricole, ce au ca efect distorsionarea pieţelor, şi ar des-
chide pieţele ţărilor dezvoltate pentru alimentele din state-


 . Securitatea

le emergente, impulsionând mărirea activităţii în sectorul

agricol acolo. Multe state au luat deja diverse măsuri pen-
tru a reduce impactul creşterii preţurilor şi este de aşteptat
ca noi abordări şi strategii economice să-şi facă simţite efec-
tele. Astfel, în multe ţări în curs de dezvoltare, guvernele au
majorat nivelul subvenţiilor la preţul cu amănuntul pentru
alimentele de bază şi pentru carburanţi. Mai mult, pentru a
calma presiunile inflaţioniste pe piaţa internă, o serie de sta-
te precum China, Rusia, India, Pakistan au sistat exporturi-
le la unele produse agricole interne sau le-au redus în cazul
altora. De pildă, Thailanda, care este cel mai mare exporta-
tor mondial de orez, a raţionalizat puternic cotele destina-
te exporturilor, tocmai pentru a asigura necesarul consu-
mului intern.
Creşterea preţurilor reprezintă însă un prilej de bucurie
pentru fermierii din statele dezvoltate unde agricultura es-
te subvenţionată. Previziunile nu sunt însă îmbucurătoare
pentru consumatori. OCDE a anunţat o creştere continuă
în principal a preţurilor produselor agricole, în special la
cereale şi lactate, cu până la 50% până în 2016. Această ten-
dinţă se datorează, printre altele, vitezei cu care se dezvol-
tă industria de biocombustibili, aceasta fiind subvenţionată
în multe state (un exemplu fiind SUA unde 30% din totalul
producţiei de porumb va fi folosită în 2008 pentru obţine-
rea de etanol ca substitut al benzinei) şi prin cererea în creş-
tere pentru alimente.

Cauzele creterii preului la alimente

Există o serie de factori care au contribuit la această si-
tuaţie: barierele protecţioniste în sectorul agricol, similare
până la un punct egoismelor naţionale în sectorul financi-
ar-bancar, schimbările climatice majore şi pe termen lung,
ce provoacă seceta în ţările producătoare, insuficienţa su-
prafeţelor agricole, degradarea solului arabil, creşterea pu-
terii de cumpărare într-o serie de state emergente, creş-


 În cutarea binelui comun

terea demografică, politica de subvenţionare a culturilor

pentru producerea de biocarburanţi şi migraţia populaţi-
ei rurale către mediul urban. Toţi aceşti factori se află într-
un raport de interdependenţă ce dau naştere unei adevăra-
te situaţii de criză la nivel mondial. Să ne uităm mai atent
la fiecare cauză în parte.
Schimbarea climei determină pierderea unor suprafeţe
agricole din cauza secetei sau a inundaţiilor, precum şi dimi-
nuarea cantităţilor de apă la dispoziţia agriculturii. În 2007,
două mari ţări exportatoare de cereale, Australia şi Ucrai-
na, s-au confruntat cu secetă acută, ceea ce a determinat o
producţie de cereale foarte scăzută, comparative cu alţi ani.
De asemenea, secetele şi inundaţiile au distrus aproape 10%
din recoltele Chinei şi Marii Britanii. După ultimele estimări
ale FAO, creşterea temperaturii medii cu 1 grad Celsius ge-
nerează diminuarea cu 10% a producţiei de cereale la nive-
lul întregului glob. Totodată, încălzirea globală contribuie la
un deficit de apă la nivel planetar, ceea ce conduce la efecte
negative asupra recoltelor agricole, forţând statele să iniţie-
ze programe costisitoare de irigare, care, la rândul lor, sunt
mari consumatoare de energie.
Degradarea suprafeţelor agricole sunt o a doua cauză ma-
joră pentru impasul actual prin care este pusă la încercare
securitatea multor state. Aproximativ 40% din suprafaţa ara-
bilă mondială este serios compromisă, ca o consecinţă a cul-
tivării intensive şi a degradării solului. În Africa, de exem-
plu, dacă tendinţa actuală de degradare continuă, din 2025
recoltele continentului ar putea să hrănească doar 25% din-
tre africani, după cum arată un studiu al Institutului pentru
Resurse Naturale din Ghana.
Aşa cum am amintit deja, creşterea suprafeţelor pe care
se cultivă biocarburanţii reprezintă o concurenţă crescân-
dă în interiorul sectorului agricol. Noua strategie de folosi-
re a cerealelor pentru producerea de biocarburanţi a dus la
o schimbare a destinaţiei terenurilor agricole care se află în
prezent în circuitul agricol din suprafeţe folosite pentru ali-


 . Securitatea

mentaţie în suprafeţe de producere a materiilor prime pen-

tru combustibili (etanol). Cu toate acestea, potrivit estimări-
lor, contribuţia energetică a biocombustibililor la transportul
rutier nu depăşeşte 4% din totalul combustibililor utilizaţi.
Relaţia dintre preţurile agricole şi cele ale energie devin tot
mai strânse. În SUA, în 2008 peste 30% din producţia de po-
rumb va fi folosită la producţia de etanol. Această reorienta-
re a dus la reducerea stocurilor destinate alimentaţiei. Şi în
2007, 14 milioane de tone de cereale, reprezentând 20% din
producţia totală, au fost destinate fabricării de etanol, consi-
derat a fi carburant „verde”. La rândul său, preţul petrolului,
în urcare şi în ultimele luni, a determinat în mod inevitabil
creşteri ale preţurilor combustibililor şi a fertilizatorilor fo-
losiţi în producţia agricolă.
Subvenţionarea sectorului agricol propriu de către sta-
tele puternice, aşa cum este cazul policiticilor agricole ale
Uniunii Europene, face deservicii statelor în curs de dezvol-
tare, care, ca urmare, nu au altă variantă decât să se oriente-
ze spre importul produselor agricole, care sunt mai ieftine
din cauza subvenţiilor decât cele cultivate de fermierii lo-
cali, precum şi să abandoneze producţia proprie, optând să
emigreze sau să se reprofileze radical. Nivelul scăzut al sto-
curilor şi politicile comerciale de subvenţionare prin inter-
zicere/restricţie la exporturi generează volatilitatea pieţelor
internaţionale. Acest aspect al politicilor de subvenţionare
se suprapune peste fenomenul creşterii puterii de cumpăra-
re în multe state în curs de dezvoltare, a nivelului de trai şi a
occidentalizării consumului de alimente în multe state din
lume. Este vorba despre consumul mărit de carne şi lacta-
te, a căror producere este mare consumatoare de apă (Pro-
ducerea a 1kg de carne de vită necesită 50.000 litri de apă,
în timp ce producerea a 1kg de cartofi necesită numai 1.500
litri de apă), energointensivă şi bogată în emisii poluatoare.
Acest fenomen de occidentalizare alimentară, interesant in-
clusiv din punct de vedere al studiilor de antropologie cultu-
rală, se înregistrează mai ales în state mari emergente pre-


 În cutarea binelui comun

cum China, India, Asia de Est, dar şi în state din America de

Sud (Brazilia) şi Africa (Nigeria).
Un alt factor îl reprezintă creşterea demografică în ţări-
le sărace: din anul 1950 şi până astăzi, suprafeţele arabile au
crescut doar cu 10%, în timp ce populaţia s-a dublat. Acest
decalaj a provocat de asemenea un deficit de cereale şi al-
te alimente primare faţă de nivelul cererii. Problema va de-
veni din ce în ce mai gravă, de vreme ce, în patru decenii, se
preconizează o creştere a populaţiei cu peste o treime faţă
de nivelul actual (aproximativ 9,4 miliarde de locuitori până
în 2050). Cu excepţia Europei, unde natalitatea va fi în me-
die negativă, chiar dacă unele state vor avea rate stabile sau
chiar în uşoară creştere, producţia alimentară va trebui să se
dubleze, iar în Africa va fi necesară o multiplicare de 5 ori a
cantităţii de alimente actuale, dacă ţinem cont că într-o se-
rie de ţări africane, precum Nigeria din a cărei populaţie de
140 milioane locuitori, aproximativ jumătate este sub vâr-
sta de 30 de ani. Acelaşi raport statistic îl întâlnim şi în ţări-
le majoritar islamice ale Orientului Apropiat.
Oarecum la antipodul constatării unei explozii demo-
grafice în anumite regiuni de pe glob, ne confruntăm cu îm-
bătrânirea populaţiei rurale şi migraţia acesteia spre mediul
urban. Nu doar occidentalizarea obiceiurilor culinare, ci şi
puternica urbanizare este un fenomen în plină derulare. Chi-
na, pentru a da numai acest exemplu, construieşte într-un
an mai mult decât toate ţările la un loc. Inclusiv în Europa
de Est asistăm la lărgirea spaţiilor urbane. Toate acestea se
petrec cu preţul mutării accentului de pe agricultură pe ser-
vicii şi industrie, fapt care ne aduce în situaţia de a nu mai
avea resurse pe măsura consumului.

Msuri pe termen scurt i lung

Urmărind contracararea cât mai eficientă a efectelor cri-
zei alimentare, comunitatea internaţională încearcă să ad-
opte urgent măsuri pentru a stopa creşterea fulminantă a


 . Securitatea

preţurilor la produse alimentare. La reuniunile Băncii Mon-

diale şi ale Fondului Monetar Internaţional din 12-13 aprilie
2008, la Washington D.C., înalte oficialităţi din toată lumea
au încercat să identifice soluţii în acest scop. Statele puterni-
ce au fost invitate să pună la dispoziţia Programului alimen-
tar mondial al ONU 500 de milioane de dolari, ca ajutor de
urgenţă, până la 1 mai 2008. Printre măsurile imediate este
aşa numita „soluţie de un procent”. Astfel, în situaţia actuală,
alocarea unui procent (1% ) din resursele fondurilor finan-
ciare suverane / Sovereign Wealth Funds (ceea ce ar echiva-
la cu aproximativ 30 miliarde dolari) către investiţii în aria
sub-sahariană, ar putea ajuta statele în curs de dezvoltare
din zonă în drumul lor spre o economie sănătoasă şi efici-
entă. Impactul preţurilor ridicate variază considerabil, de la
regiune la regiune, la fel ca şi modalităţile în care statele au
răspuns acestei stări de lucruri.
Cea mai simplă cale a fost pentru unele ţări micşorarea
taxelor la importul de alimente. Dintre 58 de ţări, analiza-
te de Banca Mondială, 24 au procedat în acest fel. Coasta de
Fildeş, de exemplu, a redus la jumătate TVA-ul la alimente,
după recentele revolte determinate de majorarea preţurilor
alimentelor. Etiopia a procedat în mod similar. În Indone-
zia, majorarea preţului orezului şi efectele destabilizatoa-
re pe care această evoluţie le poate genera pe piaţa internă
(cca. 230 de milioane consumatori) au determinat guvernul
de la Jakarta să introducă noi reglementări privind impor-
tul şi exportul acestui produs, hotărând ca exportul de orez
să se poată realiza numai printr-o singură firmă, de stat, şi
doar pentru cantităţile care exced consumul intern. Rusia în-
săşi nu a anulat restricţiile la exporturile de alimente ce fu-
seseră valabile până la sfârşitul lunii ianuarie 2008. De la în-
ceputul anului, alţi mari producători de orez, China, India
şi Vietnam, şi unii dintre primii producători de grâu din lu-
me – Rusia, Ucraina, Argentina şi Kazahstan – au anunţat
că intenţionează să-şi sisteze exporturile, motivând că pro-
ducţia din acest an poate acoperi doar necesităţile de con-


 În cutarea binelui comun

sum ale pieţei interne. Pakistanul a anunţat recent că ur-

mează să reintroducă un sistem de livrare a grâului pe bază
de cartele de raţionalizare. Yemenul a procedat la vânzarea
de grâu subvenţionat pe pieţe, iar Egiptul acordă subvenţii
producătorilor din industria panificaţiei, în încercarea de a
menţine preţul pâinii. În Mexic, există un program guver-
namental (PROCAMPO) de ajutorare directă a celor mai
săraci fermieri. Guvernul Tailandei a cerut exportatorilor
să-şi micşoreze transporturile pentru a putea face faţă ce-
rerii pe plan intern. Guvernul Filipinei a renunţat la cotele
de import pentru orez şi a comandat importuri suplimen-
tare de orez din Vietnam. În Bangladesh, autorităţile au fost
nevoite să importe 400.000 de tone de orez din India înve-
cinată pentru a menţine preţul, deja în acest moment o fa-
milie cu venituri medii din aceată ţară fiind nevoită să alo-
ce 70% din venit pentru mâncare. Africa de Sud şi China au
adoptat deja moratorii asupra subvenţionării producţiei de
biocombustibili.
Grupul Băncii Mondiale a mai anunţat că intenţionea-
ză de asemenea să-şi dubleze fondurile de asistenţă pentru
agricultură destinate Africii, ce vor însuma astfel, aproxima-
tiv 800 de milioane dolari, insistând totodată şi asupra ne-
cesităţii finalizării Rundei de negocieri de la Doha, privind
liberalizarea comerţului. Printre măsurile posibile de a fi lu-
ate pe termen mediu şi lung pentru asigurarea unei aprovi-
zionări fără sincope cu alimente la preţuri accesibile se pot
număra:
• Investiţiile în agricultură prin colaborarea sectorului
public cu cel privat pentru creşterea productivităţii.
Lipsa tehnologiei cu productivitate ridicată se poa-
te elimina prin efectuarea de investiţii în tehnologia
agricolă. Într-o conferinţă desfăşurată la Londra, la 7
aprilie 2008, sub patronajul Băncii Europene pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), care a reunit ofi-
ciali guvernamentali şi membri ai sectorului privat,
s-a reiterat ideea că guvernele ar trebui să-şi limiteze


 . Securitatea

tendinţele intervenţioniste care distorsionează piaţa

şi dezavantajează deopotrivă pe producători şi pe co-
mercianţi, optând în schimb pentru facilitarea inves-
tiţiilor de natură tehnologică la toate nivelurile secto-
rului agricol. Cum va fi nevoie de investiţii masive în
infrastructură, transport, depozitare şi mecanisme de
producţie, este limpede că resursele financiare vor tre-
bui atrase atât din surse publice, cât şi private;
• Introducerea în sectorul agricol a unor noi terenuri
agricole din spaţiul Europei de Est şi Comunitatea Sta-
telor Independente. Într-un material publicat în luna
martie în comun de BERD cu FAO se propune ca 13
din cele 23 de milioane de hectare de teren arabil dis-
ponibile în spaţiul CSI (Kazahstan, Rusia, Ucraina) şi
fostele state din lagărul socialist care au fost retrase
din circuitul agricol în ultimii ani, mai ales din lipsa
forţei de muncă, să fie reintroduse prin măsuri speci-
ale finanţate de BERD şi FAO în sectorul agricol sus-
tenabil. Astfel, aceste state şi-ar putea relua, conform
declaraţiilor preşedintelui BERD, rolul crucial în eco-
nomia mondială a sectorului agricol. În ceea ce o pri-
veşte, România va avea astfel ocazia să redea producţiei,
prin finanţări internaţionale, o serie de terenuri agri-
cole nefolosite în prezent. Din 1992 până acum, BERD
a investit în 357 de proiecte din sectorul agricol al sta-
telor sale membre, un total de 4,9 miliarde euro;
• Desalinizarea apei sărate spre a fi pusă la dispoziţia sis-
temului de irigaţii, în contextul penuriei în creştere de
apă, acolo unde astfel de facilităţi pot fi construite şi ex-
ploatate. Limita minimă a unei securităţi de aprovizio-
nare cu apă proaspătă pe cap de locuitor este un total
de 1.700 metri cubi anual, care se foloseşte atât în agri-
cultură cât şi în orice alte consumuri. Din această can-
titate, 760 metri cubi sunt necesari anual pe cap de lo-
cuitor pentru producerea alimentelor necesare pentru
o alimentare la nivelul de 2.000 kcal. zilnic. În special


 În cutarea binelui comun

statele din Orientul Mijlociu se confruntă cu penuria

de apă, securitatea aprovizionării cu apă a Turciei, Si-
riei, Iordaniei, Iraqului, Libanului, Israelului şi a Teri-
toriilor Palestiniene fiind parte integrantă a strategiei
de securitate naţională. Totuşi, deşi această tehnolo-
gie poate ameliora situaţia actuală, ea nu poate rezol-
va în întregime problema penuriei de apă, în special
din cauza faptului că instalaţiile de desalinizare sunt
greu de construit, energointensive, au nevoie de per-
sonal calificat şi presupun costuri mari de întreţine-
re. Totodată, desalinizarea nu este o variantă realistă
pentru agricultură costul unui metru cub de apă ob-
ţinută astfel ajungând până la 0,5 euro.
• Continuarea liberalizării comerţului internaţional cu
produse agricole pentru fluidizarea transferării alimen-
telor din zone de surplus în zone de cerere. Astfel, da-
că producţia de alimente dintr-o serie de state asigură
cantităţi peste cererea internă, precum cea din Aus-
tralia: 220%, SUA: 128%, Franţa: 122%, alte state în-
registrează o cerere internă mai mare decât produc-
ţia internă, precum Germania: 84%, Marea Britanie:
70% şi Japonia: 39%.
Măsurile propuse mai sus sunt legate de intervenţii prin
politici monetare şi de rată de schimb. Acestea din urmă nu
sunt singure eficiente pentru contracararea efectelor creş-
terii preţurilor. Din aceste motive, la nivel internaţional s-a
propus abordarea dublă, prin politici propriu-zise şi suport
financiar, în sectoarele:
• creşterii productivităţii agricole la micii fermieri;
• creşterii securităţii alimentare şi a nutriţiei concentra-
tă pe persoanele vulnerabile;
• extinderii protecţiei sociale atât în zone urbane cât şi
zone rurale. Măsuri de protejare a persoanelor vulne-
rabile fără acces la alimente sunt susţinute de Secre-
tarul General ONU şi de preşedintele Grupului Băn-
cii Mondiale;


 . Securitatea

• eliminării de către statele dezvoltate a barierelor legate

de comerţul cu produse agricole, eliminarea subvenţii-
lor pentru biocombustibili şi analizarea impunerii unui
moratoriu general în producerea de biocombustibili;
• extinderii asistenţei pentru dezvoltare în agricultură,
servicii rurale, ştiinţă, tehnologie, mărirea ajutorului
alimentar inclusiv programe de nutriţie a copiilor. Par-
ticiparea României la politicile comune de dezvoltare
este atât o oportunitate de manifestare a prezenţei ţă-
rii noastre pe scena internaţională a donatorilor, cât şi
de adâncire a integrării europene în acest sector.

...Și România? De la un stat agrar

la unul al resurselor echilibrate
Micşorarea efectului negativ al creşterii cu 10,82% din ul-
timul an (2007-2008) a preţurilor alimentelor în România va
putea fi făcută în măsura în care agricultura noastră va reuşi
să organizeze livrarea producţiei proprii de alimente pe raf-
turile magazinelor, precum şi intrarea mai evidentă pe piaţa
internaţională. În România anului 2008, pe fundalul crizei
mondiale şi a secetei locale din anii anteriori, produsele ali-
mentare s-au scumpit cu 10,82%, procent atins deja în mar-
tie 2008, adică o creştere mai mare decât rata inflaţiei stabi-
lită de Banca Naţională la 8,63%. Între timp, rata inflaţiei a
depăşit în octombrie 2008 pragul de 14% din PIB. Acest fapt
se vede mai ales la nivelul preţurilor. Scumpirile înregistra-
te sunt la ulei (47%), legume (24%), ouă (24%), lapte (16%),
pâine şi făină (12%). Creşterea preţurilor la produsele agri-
cole se răsfrânge negativ asupra soldului contului curent al
României, în contextul în care o bună parte a produselor ali-
mentare industrializate prezente pe rafturile magazinelor din
România sunt importate.
La nivelul Uniunii Europene, România ar trebui să ple-
deze pentru continuarea modelului european de agricul-


 În cutarea binelui comun

tură şi pentru finalizarea reformei politicii agricole comu-

ne (PAC) începute în 2003, dar ţinând cont de interesele ei
legitime, alături de cele ale altor state est-europene. În ac-
tualul stadiu de dezvoltare a agriculturii sale, România nu
are cum să fie de acord cu iniţiativa europeană de limitare
a subvenţiilor acordate fermelor mari. În schimb, România
propune înfiinţarea în cadrul PAC a unui fond de gestiona-
re a riscurilor din sectorul alimentar la nivel european, ca-
re ar urma să suporte o parte din costurile de asigurare so-
cială ale fermierilor.
Cât priveşte politica în domeniu din anii următori, Ro-
mânia ar trebui să exploateze anumite aspecte încă poziti-
ve din agricultură, să îmbine cât mai inteligent siguranţa pe
care o dă un stat agrar cu investiţiile menite să îi asigure ac-
cesul la resurse echilibrate. Faptul că agricultura româneas-
că se plasează între subzistenţă şi tendinţe de cartel nu este
o situaţie care să asigure un viitor predictibil în domeniu. În
fine, nu putem trece cu vederea faptul că populaţia din Ro-
mânia are în general o alimentaţie de calitate modestă din
punct de vedere nutriţional, puţin variată, fapt care rezultă
din combinarea a doua fenomene negative: creşterea enor-
mă a ponderii produselor importate (inclusiv a acelora care
pot fi produse în România) şi lipsa unei culturi alimentare.
Malnutriţia este o realitate întâlnită în mediile defavoriza-
te social şi provoacă daune mai ales categoriilor vulnerabi-
le, precum copiii şi vârstnicii.

Concluzie provizorie la chestiunea

securitii energetice i alimentare
Există interdependenţe demonstrate între ordinea publi-
că internă, securitatea şi stabilitatea internaţională, creşte-
rea preţului alimentelor şi aprovizionarea cu apă, schimbă-
rile climatice, politica de subvenţionare a agriculturii, gradul
de liberalizare a pieţelor internaţionale, creşterea puterii de


 . Securitatea

cumpărare a populaţiilor din pieţele emergente, creşterea de-

mografică, migraţiile interne din zone rurale în urbane, pre-
siunile imigraţioniste. Conştientizarea acestora ar trebui să
ducă la o politică vizionară, preocupată nu doar de imagine
şi de satisfacerea unor pseudo-obiective politice pe termen
scurt, la nivelul unui ciclu electoral. Aşa cum se prezintă ima-
ginea situaţiei la nivel mondial, soluţiile decidenţilor politici
sunt în mod obligatoriu orientate spre viitor. Crizele actuale
anunţă doar ceea ce se poate petrece dacă responsabilitatea
este sacrificată de dragul populismului, iar interesele pe ter-
men lung de dragul unor comisioane. Securitatea României
de mâine depinde decisiv de strategii capabile să armonize-
ze modernizarea armatei cu cea a sistemului de sănătate, a
celui formativ, a resurselor alimentare şi de energie.


8

ECOLOGIA
Aa cum afirmat de câteva ori mai sus, implementarea
măsurilor menite să garanteze securitatea energetică şi ali-
mentară presupune o schimbare radicală a paradigmei în
ceea ce priveşte sursa primară de energie. Această nouă pa-
radigmă energetică nu poate fi aplicată de o manieră izolată,
aici trebuind să ajungem la o politică energetică comună a
UE bazată la rândul ei tot pe o politică ecologică comună.
Printre experţii de vârf ai acestui sector se află profesorul
Jeremy Rifkin de la Wharton School Executive Education –
Universitatea Pennsylvania. Studiul său Leading the Way to
the Third Industrial Revolution, publicat în toamna anului
2007, propune ideea că numai acele state care pornesc acum
vor putea beneficia de avantajul tehnologic relativ, pentru a
nu fi excluse din zona decizională asupra structurării viito-
rului sectorului energetic regenerabil şi sustenabil. Este evi-
dent că sectorul energetic regenerabil şi sustenabil a început
deja să ia locul energiei fosile în Europa, în ceea ce priveşte
aplicarea la scară locală, orientarea industriei pentru viitor
şi modul de percepere a securităţii energetice prin diversifi-
carea surselor. Rifkin afirmă că procesul de înlocuire a con-
sumului de energii fosile cu cele regenerabile se va răspândi
treptat dinspre lumea dezvoltată pe tot mapamondul, în uti-
lizarea ei pe plan local, apoi în planificarea surselor energe-
tice de către factorii de decizie, iar, în final, prin aplicarea ei
pe scară larg. Evident, până atunci, creşterea cererii de ener-
gie care se înregistrează în prezent, va fi satisfăcută mai întâi


 În cutarea binelui comun

prin arderea de resurse fosile şi din surse nucleare, deoarece

doar acestea o pot produce în prezent în cuantumuri satis-
făcătoare pentru consumatorii industriali.
Rifkin prezintă iniţial, din punct de vedere istoric, evolu-
ţia dezvoltării industriale a lumii, ca fiind alcătuită din trei
„revoluţii industriale”. În viziunea sa, prima revoluţie a fost
cea a cărbunelui, aburului şi presei tipărite desfăşurată în-
tre 1780-1960. A doua a fost cea a tehnologiei informatice şi
comunicării şi a acoperit deceniile dintre 1969-2000. A tre-
ia revoluţie industrială va fi, şi de fapt este deja, cea a ener-
giei inteligente regenerabile, ecologice, produsă local prin
tehnologii cu caracter etic, depozitată prin intermediul hi-
drogenului şi transmisă prin reţele interconectate (prevăzu-
tă pentru perioada 2001-2030).
Energiile (electrică şi termică) care au propulsat activi-
tăţile economice din cea de-a doua revoluţie industrială au
fost produse din resursele clasice: cărbune, gaz natural, pe-
trol şi tehnologie nucleară. Rifkin arată că încheierea celei
de-a doua revoluţii industriale a fost determinată de mai mul-
ţi factori. Cel mai important factor este creşterea exponen-
ţială a cererii de energie pe plan mondial din ultimii treizeci
de ani, şi care va continua într-un ritm şi mai alert în urmă-
torii treizeci de ani, datorată creşterii consumului în lumea
dezvoltată, în China, India şi în economiile emergente de
pe toate continentele. Această creştere a avut şi va continua
să aibă drept consecinţă creşterea preţului petrolului şi ga-
zelor naturale, deocamdată deja la 100 dolari barilul (acum
este din nou la 65 dolari barilul) respectiv 350 euro mia de
metri cubi ca şi diminuarea rezervelor clasice naturale cu-
noscute de hidrocarburi.
Un alt factor al încheierii celei de-a doua revoluţii indus-
triale este creşterea sporită a necesarului de securitate publi-
că în legătură cu producerea şi consumul de energie. Aceasta
este datorată atât creşterii gradului de conştientizare la ni-
velul populaţiei asupra pericolului accidentelor nucleare şi,
în ultimii doi – trei ani, a pericolului catastrofelor climatice,


 . Ecologia

cât şi creşterii tensiunilor politice internaţionale în zonele

geografice unde se află resursele clasice de hidrocarburi (de
ex. Orientul Mijlociu). Cel de-al treilea factor care contribu-
ie la trecerea spre cea de-a treia revoluţie industrială şi care
devine tot mai important pe măsura creşterii nivelului ge-
neral de industrializare pe plan mondial este, conform opi-
niei lui Rifkin, schimbarea climei. Aceasta se datorează pe
emisia de gaze industriale, agricole şi din sectorul transpor-
turilor, cu consecinţa încălzirii atmosferice, care este perce-
pută tot mai mult ca o ameninţare la adresa securităţii pu-
blice naţionale şi internaţionale.
Trecerea la cea de-a treia revoluţie industrială s-a contu-
rat cu claritate deja acum şase, şapte ani, când, pentru pri-
ma dată, rezultatul calculelor de eficienţă economică a ară-
tat că modernizarea tehnologiei de producţie, distribuţie şi
consum al energiei produse din resursele clasice şi din cele
bazate pe combustibilii fosili, costă mai mult decât întrea-
ga operaţiune de trecere la producerea de energie din surse
regenerabile, la crearea de capacităţi de stocare prin siste-
me de hidrogen şi de distribuţie inteligentă prin adaptare în
timp real la condiţiile meteorologice şi de consum.
Astfel, s-a calculat de exemplu, că implementarea în Uni-
unea Europeană a unui sistem complet de transport, bazat
pe energie produsă din hidrogen pentru a deservi o sută de
milioane vehicule, ar costa câteva sute de miliarde de euro.
Pe de altă parte, Consiliul Mondial al Energiei a ajuns la con-
cluzia că modernizarea motoarelor cu combustie internă la
toate automobilele în SUA ce utilizează petrol şi combustibili
fosili şi care sunt baza sistemului actual de transport, ar cos-
ta proximativ 1.300 miliarde dolari (la nivelul anului 2007).
Având în vedere acest nivel apropiat al costurilor, precum şi
comparabilitatea dimensiunilor economiilor SUA cu cea a
UE, concluzia studiului este că „aducerea la zi” (aggiorna-
mento) prin modernizare tehnologică a sistemelor existen-
te în prezent în sectorul transportului prin păstrarea com-
bustibililor proveniţi din hidrocarburi, costă mai mult decât


 În cutarea binelui comun

trecerea tuturor vehiculelor existente în sectorul transpor-

turilor la noile sisteme tehnologice bazate pe energie suste-
nabilă produsă din surse regenerabile.
Experţii Uniunii Europene văd crearea noului sistem ener-
getic regenerabil, inteligent şi adaptat dinamic în timp real,
bazat pe mai multe direcţii:
• producerea energiei regenerabile din surse solare, eoli-
ene, hidro, geotermale, valuri marine şi biomasă. Chiar
dacă, în prezent, acestea constituie numai o mică parte
a mixului total de energie ce se află la dispoziţia mul-
tor state dezvoltate (sub 10% la nivelul UE în 2008),
procentul lor în acest mix creşte rapid deoarece gu-
vernele şi-au propus ţinte pentru introducerea lor pe
piaţă şi pentru că miliarde de euro din surse publice
şi private sunt în prezent investiţi în cercetare, dez-
voltare şi marketing;
• pealizarea tehnologiei şi capacităţilor de depozitare a
energiei regenerabile. Deoarece electricitatea provenită
din energii regenerabile este produsă numai intermi-
tent, fiind în cea mai mare parte dependentă de con-
diţiile meteorologice, dezvoltarea de metode de depo-
zitare a acestor energii pentru a le avea permanent la
dispoziţie este o condiţie sine qua non pentru a putea
introduce noul sistem. Rifkin afirmă că o societate ba-
zată pe energii regenerabile este funcţională numai în
măsura în care o parte a energiilor astfel produse pot fi
stocate şi depozitate sub formă de hidrogen, pentru a
fi utilizate în perioade de penurii. Hidrogenul se poa-
te obţine fie prin electroliza apei, iar dacă guvernele
nu ar mai fi favorabile electrolizei, acesta se poate pro-
duce din recolte de plante, deşeuri animale şi foresti-
ere, precum şi deşeuri organice (biomasă). În timp ce
costurile creării de energii regenerabile devin tot mai
competitive pe zi ce trece, costul producerii hidroge-
nului este încă mare. Totuşi, multiplele inovaţii afla-
te în curs de desfăşurare în tehnologia de producţie


 . Ecologia

de hidrogen micşorează anual şi aceste costuri. Acest

progres tehnologic are loc în contextul creşterii, per-
manente a costurilor energiilor fosile.
• Asigurarea consumului în comun prin reţele inteli-
gente interconectate şi adaptate dinamic în timp re-
al la condiţiile exterioare şi de consum (smart power
intergrid). Ideea prezentată de Rifkin este că energia
electrică, reţelele de internet, ca şi cele de comuni-
care în masă (telefonie, TV, mass-media) vor bene-
ficia de o singură reţea de cablaj care va fi alimenta-
tă cu energie produsă din surse regenerabile. Odată
această infrastructură realizată şi interconectată, sur-
plusurile energetice existente într-o regiune a Euro-
pei la un moment dat vor putea fi consumate, dato-
rită interconectării compatibile din punct de vedere
tehnic, în altă regiune care înregistrează în acel mo-
ment un deficit. Senzori speciali de măsurare a con-
sumului instalaţi în această mare reţea, împreună cu
alţi senzori constatatori ai condiţiilor meteorologice
vor transmite informaţiile către calculatoare specia-
le, care vor coordona, în timp real, producţia şi dis-
tribuirea de energie în funcţie de producţie, consum
şi nevoie. Fiecare consumator (inclusiv agenţi econo-
mici) ar urma să-şi producă astfel propria energie re-
generabilă. Un exemplu în acest sens este cel al eli-
celor eoliene sau celulelor solare montate pe terenul,
respectiv acoperişul consumatorului respectiv. Aceş-
ti producători de energie, care în acelaşi timp sunt şi
consumatori, vor putea livra o parte din surplus alto-
ra care nu au în acel moment energie suficientă. Es-
te cazul şi energiei electrice produse prin arderea ga-
zelor provenite din biomasă. Toate trei tehnologiile
se aplică deja cu succces în multe comunităţi din Eu-
ropa occidentală care îşi produc propria energie. Re-
ţelele locale trebuie acum însă interconectate. Potri-
vit grupului de experţi ai UE (în analizele din 2003 şi


 În cutarea binelui comun

2006), din punct de vedere tehnic, este posibil ca re-

ţeaua „intergrid” să aibă trei componente esenţiale:
minireţelele (minigrid): utilizatorii casnici, IMM-uri-
le şi marii agenţi economici îşi vor produce din surse
regenerabile proprii şi vor şi consuma local energia de
care au nevoie; tehnologia de contorizare inteligentă
(smart metering technology) va permite circularea bi-
direcţională a energiei. Cu alte cuvinte, consumatorii
vor putea, atunci când au surplus de energie produsă
din surse proprii, sau un consum mai mic, să livreze
diferenţa către reţeaua principală, obţinând credite pe
propria factură de energie; Tehnologia inteligentă de
reţea (smart grid technology) este realizată într-o re-
ţea cu senzori inteligenţi, care conectează absolut toa-
te aparatele consumatoare. Întreg sistemul format din
aceste trei elemente este apoi supus analizei perma-
nente de către calculatoare dotate cu software specia-
le. Ele analizează consumul de energie în orice parte a
reţelei, simultan şi în orice moment, precum şi fluctu-
aţiile de luminozitate, temperatură, intensitate a vân-
tului din atmosferă, ca şi alţi parametri ai climei. Ca
urmare, sistemul informatic va putea adapta în mod
dinamic, în timp real, fluxul de energie la gradul de
consum şi la condiţiile meteorologice.
Bazele tranziţiei spre a treia revoluţie industrială au fost
consolidate de Consiliul European din martie 2007 (prezi-
dat de Germania), prin autoimpunerea ţintei ca până în anul
2020, 20% din totalul energiei consumate să provină numai
din surse regenerabile. Această hotărâre a dat semnalul poli-
tic la nivelul UE pentru a pune în mişcare pârghiile de cerce-
tare, legislative şi instituţionale, fiind sprijinită şi prin repe-
tate declaraţii ale preşedinţiei germane a UE din anul 2007.
Rifkin afirmă că, în prezent, optsprezece dintre secretariatele
comisarilor europeni lucrează intens la definirea de politici,
programe şi aspecte ale acestor modificări ale politicii ener-
getice ale Uniunii. Încă din 2003, Comisia europeană a creat


 . Ecologia

o Platformă de Tehnologie a Hidrogenului astfel încât Europa

să poată conduce cursa mondială dintre state în era hidroge-
nului. Între timp, numărul platformelor tehnologice similare
a crescut la douăzeci, iar mai multe agenţii specializate din
Europa deţin mandate şi lucrează la îndeplinirea acestora în
sensul mobilizării generale în Uniune înspre revoluţia ener-
giilor regenerabile. Alocarea de fonduri în acest sens a fost
făcută şi la nivel naţional, de către mai multe ţări.
Dintre realizările practice ale implementării politicilor
energiilor regenerabile, Rifkin menţionează că UE este cea
mai mare piaţă de energie solară şi cel mai mare producător
mondial de energie eoliană. De pildă, în ianuarie 2009, Ger-
mania urmează să livreze în mod gratuit energie Olandei şi
Poloniei datorită faptului că în lunile de iarnă vântul bate cu
putere peste parcurile eoliene de la Marea Nordului şi Ma-
rea Baltică, producând astfel un surplus care este direcţio-
nat în reţea. De asemenea, exemple din sectorul transpor-
turilor ne arată posibilităţile tehnice deja existente, primul
submarin propulsat integral cu hidrogen fiind de câţiva ani
operaţional în Germania. Mai de parte, primele feriboturi
propulsate cu hidrogen se află în faza de dezvoltare a proto-
tipurilor în Olanda şi Germania, iar prima locomotivă pro-
pulsată integral cu hidrogen va fi dată probabil în exploata-
re în anul 2010.

Efecte noilor politici i tehnologii

ecologice
Implementarea celei de-a treia revoluţii industriale va crea
înainte de toate noi locuri de muncă prin restructurarea sec-
toarelor construcţiilor, zootehniei, transporturilor şi electri-
cităţii. În plus, securitatea energetică în acest model de reţea
şi sistem energetic, va fi mai mare decât cea din prezent, fiind
similară celei a Internetului. Dacă au loc întreruperi de fur-
nizare ale energiei într-o parte a reţelei oriunde în interiorul


 În cutarea binelui comun

Uniunii Europene – datorate fie unor cauze militare, politice

sau de perturbări ale echilibrelor ecologice, celelalte părţi ale
reţelei vor continua să funcţioneze nestingherite.
Trecerea de la energii fosile, irecuperabile odată cu utiliza-
rea lor, la unele regenerabile are, ca orice nouă ramură indus-
trială care atinge o aplicabilitate la scară mare, efecte sociale
nemijlocite. Este vorba despre progresul în ceea ce priveş-
te lărgirea bazei celor care au acces la un nivel de trai demn.
Motivul afirmaţiei este legat de faptul că sursele energiei fo-
sile se găsesc numai în anumite părţi ale lumii şi, ca urmare,
accesul la ele poate fi asigurat numai prin intervenţii milita-
re sau cu mari investiţii de capital, ambele fiind costisitoare.
Lupta pentru petrol este mai mult decât o simplă metaforă.
Ca urmare, aceste cheltuieli pot fi realizate numai de către
state sau anumite companii multinaţionale mari, care au la
dispoziţie vaste resurse financiare şi umane, ceea ce repre-
zintă un proces social de sus în jos. Dimpotrivă, energia re-
generabilă se află peste tot pe mapamond şi, prin produce-
rea ei la nivel local, de către fiecare individ, familie, sau agent
economic în parte, dar comercializarea ei pe plan mondial,
prin intermediul reţelelor interconectate şi conduse inteli-
gente, se va putea trece la sistemul sau model social „de jos
în sus”. Astfel, indivizii vor fi cei care vor avea puterea de de-
cizie asupra gradului de libertate individuală şi a tipului de
energie cu care se vor propulsa. Odată depăşite costurile de
implementare a tehnologiilor de captare a acestor surse di-
verse de energie şi câştigată astfel o parte însemnată a au-
tonomiei, pentru multe ţări se vor deschide orizonturi până
acum refuzate. O energie ieftină şi practic inepuizabilă es-
te premiza unor raporturi cu totul altele decât cele existen-
te acum: de la dependenţa industriei de anumiţi furnizori şi
până la factura plătită de fiecare familie, relaxarea energetică
antrenează alte energii, de data aceasta umane, de idei.
Energia regenerabilă va putea fi utilizată în mod similar cu
utilizarea actuală a informaţiei prin internet. În plus, pentru
o generaţie mai tânără, care a crescut într-o lume mai puţin


 . Ecologia

ierarhică şi constant interconectată, capacitatea de a-şi pro-

duce şi împărţi cu alţii propria energie, după acelaşi model
cum îşi produce şi schimbă propria informaţie în faţa mo-
nitorului calculatorului sau al telefonului mobil, va părea un
lucru natural şi firesc. Aşa că fiecare utilizator de energie va
avea interesul să protejeze ecosistemul din jurul lui, deoa-
rece depinde personal şi în mod direct de acesta pentru a-şi
putea produce propria energie. Ca urmare, a treia revoluţie
industrială va marca şi trecerea definitivă de la era geopoli-
tică la ceea ce Rifkin numeşte „era biopolitică”.
Legat de efectele sociale ale acestei noi ere, autorul stu-
diului mai afirmă că implementarea erei biopolitice, va con-
tribui la eliminarea sărăciei pentru miliarde de persoane, ce-
ea ce reprezintă de asemenea un progres în calitatea vieţii şi,
deci, a garantării demnităţii umane. Analizând cifrele legate
de volumul actual al economiei sectorului regenerabil, con-
statăm că investiţiile în sectorul energiilor regenerabile pe
plan mondial au depăşit între timp 100 miliarde euro în 2007
şi, după cum prezintă Rifkin, vor depăşi 460 miliarde euro în
2030. În prezent, pe plan mondial există deja peste 2 milioa-
ne de locuri de muncă în sectorul energiilor regenerabile. În
Uniunea Europeană în 2005 piaţa hidrogenului avea un or-
din de mărime de 283 milioane euro şi se aşteaptă ca aces-
ta să crească până în 2010 la 569 milioane euro. Evident, în
comparaţie cu cifrele vehiculate în industria şi pe piaţa pe-
trolului, cele de pe piaţa de hidrogen sunt încă mici, însă ele
anunţă de pe acum posibile evoluţii spectaculoase.

Msuri politice i tehnologice

în curs i pentru viitor
În ceea ce priveşte măsurile deja luate, să amintim fap-
tul că la nivelul Comisiei Europene a fost înfiinţată în 2006
o Platformă Europeană de Tehnologie Inteligentă de Reţea
(European Smart Grid Technology Platform) şi pregătit un


 În cutarea binelui comun

document strategic pentru reconfigurarea reţelei energetice

a Uniunii pentru a o face inteligentă, omogenă şi interactivă.
Un an mai târziu, în 2007, Parlamentul European a adoptat
cu majoritate covârşitoare de voturi o Declaraţie cerând tre-
cerea la energii regenerabile, la o economie bazată pe hidro-
gen şi la generarea de energie inteligentă interconectată.
Legat de măsurile propuse pentru viitor, acelaşi Rifkin re-
comandă să se formuleze pentru fiecare dintre cele douăzeci
şi şapte de state membre ale UE un plan strategic pentru ca
până în 2020 cel puţin o primă parte a infrastructurii reţe-
lei celei de-a treia revoluţii industriale să fie în operare. Le-
gat de asigurarea finanţării acestei reţele, el propune înfiin-
ţarea unei Comisii financiare special destinate acestui scop.
Aceasta ar urma să creeze recomandări de cooperare tip PPP
(Parteneriat Public Privat), stimularea acumulării de capital
pentru cercetare, dezvoltare şi de penetrare a pieţelor, apoi
stabilirea de stimulente de impozitare şi de taxare din care
să se poată redirecţiona acele fonduri financiare care sunt în
prezent încă folosite ca subvenţii acordate sectorului ener-
giilor fosile. Sunt propuse măsuri urgente, precum cea ca în
termen de douăsprezece luni, Agenţia Europeană a Mediu-
lui să realizeze un studiu asupra disponibilităţii energiilor
regenerabile în toate cele 27 state membre.
La nivelul întregului continent, Rifkin propune acorda-
rea de către Comisia Europeană a unui mandat de cercetare
pentru ca, tot în termen de douăsprezece luni, să fie reali-
zat un studiu de prognoză economică al impactului trecerii
de la energii fosile la regenerabile în fiecare sector econo-
mic în parte în ceea ce priveşte eficienţa energetică, evo-
luţia producţiei de energie, a ocupării locurilor de mun-
că etc. Aceste insistenţe legate de deciziile UE sunt bazate
pe startul bun al Uniunii şi pe faptul că aceasta poate deve-
ni un model al energiilor regenerabile şi al dezvoltării sus-
tenabile pentru restul lumii. Proiectul este posibil dacă fie-
care stat membru realizează în câte o comunitate de cinci
mii de persoane juridice şi fizice proiecte pilot de trecerea


 . Ecologia

integrală la furnizarea/producerea energiilor regenerabile.

Din această primă comunitate experimentală ar trebui să
facă parte cel puţin câteva companii şi, evident, utilizatorii
privaţi tocmai pentru a vedea cum se suprapun sau se con-
curează consumul industrial şi cel casnic, dacă suma tutu-
ror resurselor regenerabile ale unei localităţi de pildă poa-
te acoperi satisfăcător toate cererile de consum. Abia după
aceea, analizând rezultatele unor experienţe de acest gen şi
având între timp o tehnologie avansată, am putea să ne pu-
nem problema schimbului complet de la o sursă de energie
la alta pentru naţiuni întregi.

Protocolul de la Kyoto
i aplicarea acestuia
Cele prezentate mai sus nu sunt decât în parte utopii,
adică expresii ale unei dorinţe în mod sistematic contrazise
de realitate. Un prim şi important pas către ridicarea ches-
tiunii ecologice la nivel de politică strategică a fost realizat
odată cu negocierea şi adoptarea ulterioară, treptat, a pro-
tocolului de la Kyoto din 1997, document pe care USA, de
pildă, au mari greutăţi, nu în ultimul rând mental-cultura-
le, să îl ratifice. Prezentat pe scurt, sistemul discutat la Kyo-
to prevede în perioada 2008-2012 o reducere cu 5% a emi-
siilor de gaze de seră (Green House Gas, abreviat: GHG) în
atmosferă, faţă de nivelul de emisie existent în anul 1990, de
către toate statele semnatare (175 state şi 1 organizaţie regi-
onală – UE, stadiu octombrie 2007). Între timp însă, în ur-
ma accentuării efectelor negative ale schimbărilor climatice,
UE s-a angajat în 2007, aşa cum am amintit, să reducă emi-
siile cu 20% în aceeaşi perioadă, deci o ţintă mai ambiţioasă
decât cea convenită Kyoto. Principalul gaz de seră este bio-
xidul de carbon, CO2, motiv pentru care cantităţile de gaze
de seră emise şi sub forma altor gaze (monoxid de carbon,
azot etc.), sunt convertite în unităţi echivalente de CO2. Din


 În cutarea binelui comun

acest motiv, principala unitate de măsură a emisiilor se ex-

primă în CO2. În cadrul sistemului protocolului de la Kyoto,
fiecărei ţări semnatare i s-a acordat o cotă adică o cantitate
anuală maximă de emisii de CO2, negociată de fiecare ţa-
ră în parte în anii 1990 premergători semnării. Conceput ca
mecanism concret de aplicare mondială a Convenţiei ONU
privind Schimbările Climatice (UNFCCC) de la Rio de Ja-
neiro din 1992 şi monitorizat de la sediul Secretariatui in-
stalat la Bonn (Germania), protocolul de la Kyoto a intrat în
vigoare în 2005 în urma semnării a cel puţin 55 de state, ce-
ea ce înseamnă că în funcţie de el sunt controlate cel puţin
55% din totalul emisiilor statelor semnatare.
Și mai concret, documentul a făcut posibil alcătuirea unui
Plan Naţional de Alocare (NAP - National Allocation Plan)
pentru fiecare ţară semnatară. În cazul statelor membre UE
există, suplimentar, un sistem de „împărţire a sarcinii” (bur-
den sharing) între ele. Aceste cantităţi alocate pe ţări se îm-
part într-un număr de Unităţi de Emisie Admise (EUA –
Emission Unit Allowance) în cazul UE şi în Unităţi Alocate
Admise (AAU – Assigned Allowed Unit) în cazul celorlalte
state semnatare de la Kyoto. Potrivit primului plan naţional
de alocare (NAP1 – în vigoare până în 2007, inclusiv), Ro-
mâniei, precum şi a altor state din blocul socialist, al căror
nivel de producţie industrială s-a prăbuşit după 1989, i s-a
convenit ca bază de referinţă şi de calcul, în mod excepţio-
nal, nivelul de emisii al anului 1990, iar nu 1989 ca celorlalte
state. Datorită descreşterii de atunci încoace a activităţii in-
dustriale şi deci a emisiilor, nivelul de emisii din 1989 a fost
mai mare decât cel din şi de după 1990, aşa că ţara noastră a
avut iniţial, prin luarea ca referinţă a anului 1990, un surplus
de drepturi de emisii, care poate fi vândut prin Sistemul de
tranzacţionare de emisii (ETS – Emission Trading System).
O parte a rezervei României s-a consumat însă între timp,
datorită tăierii pădurilor din ultimii 18 ani, precum şi dato-
rită reluării altor activităţi industriale emitente de gaze no-
cive, prin transferul rezultat în urma investiţiilor străine de


 . Ecologia

activităţi industriale, precum şi datorită intensificării emi-

siilor datorate transportului.
Fiecare ţară îşi divizează sau repartizează cota admisă de
emisii pe plan internaţional între Guvern şi sectoarele eco-
nomiei naţionale, făcând alocări punctuale ca de exemplu
pentru producţia de energie, a materialelor de construcţii,
a celulozei şi hârtiei, pentru agricultură, materiale specia-
le, chimie, etc. în funcţie de strategia economică a fiecărui
stat. EUA sau AAU se repartizează apoi fie gratis, fie la li-
citaţie, între toate societăţile comerciale înregistrate în fi-
ecare sector naţional. Numărul de AAU, respectiv EUA şi
raportările fiecărei societăţi comerciale se înscriu în Regis-
trul Naţional de Emisii (NR – National Registry) care de
obicei se administrează de către Agenţia Naţională de Me-
diu a fiecărei ţări. În Uniunea Europeană există deja două-
zeci şi şapte de registre naţionale, din care peste jumătate
sunt online.
Fiecare societate comercială are obligaţia să trimită până
în luna aprilie a anului următor raportările anuale ale can-
tităţilor emise în anul precedent pentru a fi înscrise în Re-
gistrul Naţional. În cazul în care emisia este mai mică decât
cota alocată societăţii respective, acesteia i se eliberează, de
către Registrul Naţional, pentru diferenţa dintre cota aloca-
tă şi cea realizată efectiv, un certificat de reducere a emisii-
lor. Acesta poate fi un:
• Certificat de Emisii Reduse (CER – Certified Emission
Reduction) în cazul proiectelor înscrise în mecanismul
CDM (Clean Development Mechanism) al Kyoto;
• Unitate de Reducere a Emisiilor (ERU – Emission Re-
duction Unit) în cazul proiectelor înscrise şi realizate
prin mecanismul JI (Joint Implementation) al Kyoto;
• Unitate Admisă de Emisie (EUA – Emission Unit Al-
lowance) în cazul ţărilor UE şi
• Unitate Alocată Admisă (AAU – Assigned Allow-
ance Unit) în cazul sistemului internaţional de tran-
zacţionare.


 În cutarea binelui comun

Societăţile comerciale sau statele în care se află aces-

tea şi care au emis mai multe gaze nocive decât cota aloca-
tă sunt obligate:
• fie să cumpere CER, ERU, EUA sau AAU din fonduri
proprii;
• fie să realizeze, din fonduri proprii, investiţii de eco-
logizare care să reducă emisiile pentru a se încadra în
cota alocată.
Ca urmare, în funcţie de varianta considerată de manage-
mentul societăţii sau de guvernul respectiv ca fiind cea mai
oportună (de obicei cea mai ieftină), se ia decizia aferentă.
Protocolul de la Kyoto prevede două mecanisme de re-
ducere a emisiilor sau de creare de drepturi de emisie. Es-
te vorba de:
• Mecanismul de dezvoltare curată (CDM – Clean De-
velopment Mechanism) este un sistem prin care soci-
etăţilor din statele dezvoltate li se recunoaşte dreptul
de a emite mai mult decât cotele alocate cu condiţia să
realizeze proiecte de ecologizare şi reducere a emisi-
ilor în state nesemnatare ale Kyoto. Altfel spus, marii
poluatori sunt obligaţi să arate o solidaritate ecologi-
că cu statele subdezvoltate industrial dar care sunt la
rândul lor afectate de schimbările climatice globale.
• Mecanismul de Implementare în Comun (JI – Joint
Implementation) este un sistem aplicabil numai state-
lor semnatare ale Kyoto. JI se referă numai la proiecte
bi- sau multilaterale de reducere în comun a emisii-
lor. Reducerile de emisii se realizează prin cumpăra-
rea şi montarea de echipamente ecologice industriale,
de retehnologizări ecologice, de achiziţionări pe piaţa
ETS de drepturi de emisie etc.
Acest Mecanismul JI are două moduri de realizare: Modul
I este cel în care societatea comercială implicată se supune
numai acelor reguli şi aprobări pentru proiectele de investiţii
în vederea reducerii emisiilor, care sunt solicitate de statul pe
teritoriul căruia este amplasat proiectul. Este un mecanism


 . Ecologia

mai puţin birocratic. Modul II este cel în care societatea co-

mercială care realizează proiectul de investiţii în vederea re-
ducerii emisiilor, se supune direct deciziilor Subcomitetului
de Implementare în Comun (JISC – Joint Implementation
Sub Committee) din cadrul UNFCCC. Riscul aici este că pre-
gătirea documentaţiei pentru aprobarea proiectului este de
lungă durată şi ca urmare implică mari costuri pentru soci-
etatea comercială. Riscul este ca JISC să respingă proiectul,
ceea ce ar putea duce multe societăţi în faliment datorită in-
vestirii de fonduri în pregătirea proiectelor.
Pentru tranzacţionarea internaţională a drepturilor de
emisie, există mai multe pieţe. Principalele pieţe mondiale
a certificatelor de drepturi de emisie sunt:
• EU ETS (European Union Emission Trading System),
81% – tranzacţionează primordial EUA;
• piaţa proiectelor Kyoto, 18% – tranzacţionează pri-
mordial CER şi ERU;
• International Trading System (începe în 2008) – tran-
zacţionează interguvernamental primordial AAU, sub
1%;
• alte pieţe de tranzacţionare (piaţa japoneză, piaţa re-
gională SUA, piaţa neozeelandeză etc.), sub 1%;
• segmentul voluntar de tranzacţionare (provine din
emisii neînregistrate, sau reduceri neimpuse, volun-
tare, realizate de firme şi organizaţii), sub 1%.
În plus, pentru flexibilizarea pieţelor, există modalităţi
de transformare a unor tipuri de certificate, în alte tipuri de
certificate, de exemplu AAU în ERU. Pentru aceasta se apli-
că anumite chei valorice.

Situaia ecologic a României de azi

În România, există acum 21 proiecte în modul I al JI.
Olanda, Danemarca şi Banca Mondială (BM) sunt partene-
rii externi ai României în cadrul acestor proiecte. Există de-
ja o bază de date a tuturor proiectelor de reducere a emisii-


 În cutarea binelui comun

lor din România. Aceasta este construită şi administrată de

consultantul PwC Franţa. Iniţiatorii de noi proiecte pot şi
trebuie să se înscrie în această bază de date.
NAP2 al României în vigoare pentru perioada 2008-2012
(între 2005-2007 a fost în vigoare NAP1) este de 95,7 milioa-
ne tone CO2 anual. Faţă de acest plafon propus, României i
se solicită să reducă emisiile cu 20,7% aplicat acestui nivel,
reducere ce a fost dată publicităţii de către Comisia Euro-
peană la 26 octombrie 2007. În urma reducerii, ar urma să
se atingă un nivel maxim (cumulat la nivel naţional) admis
de emisii 75,9 milioane tone CO2 anual. Acest NAP2 con-
ţine o ţintă mult mai ambiţioasă decât cea atribuită iniţial
prin protocolul de la Kyoto.
Rezultatul ultimei verificări a nivelului emisiilor Româ-
niei a determinat că în 2005 s-au emis 70,8 milioane tone
CO2 (sau echivalent). În acea perioadă era în vigoare NAP1
şi plafonul admis a fost de 74,8 milioane tone CO2, care, du-
pă cum vedem, nu a fost atins. Iniţial a fost deci vorba de
o supraalocare în cazul NAP1, fenomen înregistrat în toa-
te statele UE cu excepţia Marii Britanii, Spaniei, Italiei, Aus-
triei şi Irlandei. Ca urmare a supraalocării de dinainte de
2007 din cadrul UE, preţul drepturilor de emisie s-a prăbu-
şit în aprilie 2006 de la 30 euro/tona CO2, la ca. 10 euro/to-
na CO2 în prezent. Ţinând cont de acest nivel de emisii re-
dus pentru România, diferenţa de 20,7 milioane tone pe an,
va produce, în cazul ipotetic al tranzacţionării lor la valoa-
rea de piaţă de 10 euro tona CO2 timp de 5 ani, o pierdere
cumulată la economia naţionale a României de 1 miliard eu-
ro cumulat în perioada 2008-2012. Vedem deci că şi în sis-
temul tranzacţionării cu certificate există posibilitatea de a
crea resurse financiare şi de a crea plus-valoare din sectorul
protecţiei mediului.
Dincolo de aceste potenţiale surse de venit la bugetul de
stat, situaţia ecologică a României de azi ar trebui să fie o sur-
să majoră de îngrijorare pentru decidenţii politici. Defrişări-
le masive, reducerea spaţiului verde alocat locuitorilor ma-


 . Ecologia

rilor oraşe, poluarea majorităţii albiilor râurilor, aruncarea

la întâmplare a produselor de plastic, nedegradabile biolo-
gic, situaţia incertă a celor mai multe gropi de gunoi, inexis-
tenţa tehnologiilor la scară mare de reciclare a deşeurilor,
rezistenţa mentală la regulile de sortare a deşeurilor mena-
jere, numărul în creştere al autoturismelor, instalarea cen-
tralelor termice individuale, în locul unora de bloc, ceea ce
face să existe mult mai multe surse concomitente de polua-
re pe un singur metru pătrat de spaţiu public – toate aces-
tea pun societatea românească în faţa unei probleme ecolo-
gice de proporţii.
Asemeni tuturor chestiunilor tematizate până acum, eco-
logia are un implicit caracter teologic şi etic. Este motivul
pentru care, înainte de a combate efectele poluării, trebuie
să mergem la cauze. Or, acestea nu sunt doar de natură in-
trinsecă vârstei de dezvoltare industrială a României, ci re-
flectă în egală măsură vârsta spirituală a acesteia. În afară de
marii poluatori industriali, otrăvirea mediului înconjurător
este un fenomen care se petrece zilnic şi la care contribuim,
conştienţi sau nu, fiecare dintre noi. Prin etosul ei, Biserica
ne poate ajuta să conştientizăm caracterul de păcat al dispre-
ţului, voluntar şi involuntar, faţă de creaţia lui Dumnezeu şi
implicit faţă de noi, cununa acesteia. Iată de ce, pornind de
la această lectură social-teologică, este momentul ca Biseri-
ca (generic vorbind) să se implice întâi de toate în articula-
rea unei conştiinţe ecologice, prelungire de fapt a conştiin-
ţei ei liturgice sfinţitoare a toată lumea. În numele acesteia
a fost, la urma urmelor, posibilă rezistenţa faţă de proiectul
de la Roşia Montană. Este un prim pas, dar nu poate fi şi ul-
timul. Concret, trebuie să rămânem treji în continuare, să
nu considerăm că am bifat o problemă prin simplul fapt că
am enunţat-o şi denunţat-o public.
A doua propunere practică are în vedere lărgirea sensului
crizei ecologice şi în consecinţă a domeniilor în care vocea
raţiunii ecleziale trebuie să se facă auzită. Pentru a ne limita
la România de azi, vedem cum distrugerea naturii este du-


 În cutarea binelui comun

blată de poluarea morală la nivel individual şi public. Nu nu-

mai că se produc în continuare despăduriri masive, se aruncă
gunoaiele la întâmplare sau, în mediul rural, se folosesc pes-
ticidele fără discernământ. În afară de toate aceste acte ale
barbariei de zi cu zi, unele dintre ele fiind considerate deja
fireşti, societatea românească este poluată intens cu tot ce-
ea ce poate fi mai nociv, mai murdar şi mai josnic. Este sufi-
cient să deschizi televizorul, să arunci ochii pe prima pagi-
nă a ziarelor sau să intri în primul bar de comună – peste tot
te întâmpină aceeaşi atmosferă a unei societăţi poluate, alie-
nate şi degradate. Oricât am cultiva imaginea unei Românii
bucolice, fruste, pline de vitalitate şi de cuviinţă, aceste vir-
tuţi sunt pe cale de dispariţie, adică riscă să fie acoperite de
fumul mizeriei. Conştiinţa ecologică trebuie să intre în acţi-
une începând de la acest strat social.


9

STATUL SOCIAL
Dup ce am trecut în revistă câteva aspecte mai curând
tehnice ale sistemului economic, pornind de la actuala criză
mondială financiar-bancară, după ce am scos în evidenţă ar-
hitectura securităţii din punct de vedere energetic şi alimen-
tar şi am încercat, tot tehnic, să arătăm în ce constă provoca-
rea ecologică, mecanismele internaţionale puse în funcţiune
pentru a o limita şi atitudinea punctuală a României, să ve-
dem acum care este tipul de stat şi implicit de societate în
care binele comun are şanse să se realizeze cu ajutorul con-
comitent al tuturor acestor factori.

O Românie social
într-o Europ social
Pentru decenii, marca politică identitară a Europei libere
şi democratice a fost statul social şi modelul german al „eco-
nomiei sociale de piaţă”. Politicienii europeni, mai ales cei de
inspiraţie creştin-democrată, dar nu numai, se puteau mân-
dri, pe bună dreptate, pentru faptul de a fi găsit acele meca-
nisme capabile să încurajeze creşterea economică şi să redu-
că în acelaşi timp, pe cât posibil, pierderile sociale ce rezultă
inevitabil din concurenţa antreprenorială. Cu alte cuvinte, di-
lema transportului în aceeaşi ambarcaţiune a lupului, caprei
şi verzei părea să fie rezolvată definitiv. Cel puternic era sti-
mulat să devină şi mai puternic, cel slab era ajutat să nu de-


 În cutarea binelui comun

vină şi mai slab, ci să se echilibreze, iar varză (mâncare, ser-

vicii sociale, asigurări de sănătate) era pentru toţi berechet.
Totuşi, de câţiva ani, între timp un deceniu, imaginea statu-
lui social european se schimbă fundamental. Pe alocuri, ea
este complet mutilată, de nerecunoscut. Un exemplu: pros-
pera Germanie se află acum pe locul 21 din cele 24 totale pe
lista aşa-numitului social ranking european. Cu aproxima-
tiv 15 milioane de beneficiari ai ajutoarelor de şomaj şi a al-
tor forme de asistenţa socială, în cuantumuri diferite, Ger-
mania nu mai este nici pe departe cea pe care o ştiam şi faţă
de care, cu admiraţie şi pe undeva cu invidie, ne raportăm
atunci când vorbim despre o societate funcţională.
Vizibilă mai ales în domeniul asistenţei vârstnicilor, dar
nu numai, criza Europei sociale se datorează întâi de toate
dezechilibrului demografic înregistrat în ultima jumătate de
secol. Tot mai mulţi bătrâni sunt îngrijiţi de din ce în ce mai
puţini tineri. Piramida socială fiind complet inversată, con-
tractul dintre generaţii nu mai poate fi respectat. O altă ca-
uză a crizei statului social european este schimbarea în ul-
timele decenii a parametrilor politici. Fie că a urmat cea de
a treia cale sau a făcut concesii neoliberalismului, clasa po-
litică europeană, în ciuda instituţiilor comune având la ba-
ză idealuri declarat comune, a fost incapabilă până acum
să reformeze sincronizat sistemele sociale ale ţărilor Uniu-
nii Europene. De unde confuziile, nesiguranţa şi, cel puţin
până acum, eşecul majorităţii formulelor propuse. La aces-
tea se adaugă accelerarea procesului globalizării şi dinamica
proprie a acestuia, fuga dintr-o zonă în alta a mapamondu-
lui, creşterea numărului şomerilor în ţările Europei puter-
nic dezvoltate dar şi puternic fiscalizate, cu mari costuri de
producţie. Statul european de azi, vlăguit financiar şi prin-
cipial, se retrage din ce în ce mai mult şi lasă societatea să se
descurce pe cont propriu.
Toate acestea ne sună cunoscut. În ceea ce o priveşte,
România a intrat în UE cu o criză acută a sistemului social
şi medical. Dubla dramă, a sărăciei şi a bolii, produce zilnic


 . Statul social

victime inocente. Imaginile dezolante ale spitalelor publice

fără căldură, cu pereţii murdari de praf şi sânge, ale centre-
lor de îngrijire transformate în adevărate lagăre în care îşi
duc traiul marginalii şi decrepiţii, pensionarii incapabili să
îşi plătească medicamentele, fapt pentru care stau la cozile
interminabile ale reţetelor compensate, diabeticii disperaţi
de lipsa insulinei, slaba salarizare a personalului şi încuraja-
rea în acest mod a corupţiei, lipsa de echipament adecvat şi
acoperirea doar parţială a nevoilor social-medicale din teri-
toriu – toate acestea punctează sfâşietor orizontul cotidian
românesc la început de secol XXI şi de eră europeană. Du-
pă ce a pierdut pe majoritatea tinerilor înzestraţi şi talentaţi,
plecaţi în cele patru zări, după ce refuză să nască pe alţii, do-
vadă numărul înspăimântător de mare al avorturilor, societa-
tea românească se auto-abandonează sub privirile indiferen-
te ale unui stat care nu îşi onorează decât deficitar şi selectiv
definiţia socială. Dincolo de metaforă, România moare câ-
te puţin în fiecare zi.
Ce se poate face? O soluţie cu adevărat subsidiară în faţa
complexităţii situaţiei, la noi şi în Uniunea Europeană, este
tocmai implicarea social-medicală a Bisericilor şi a confesi-
unilor creştine. De ce? Pentru că miezul crizei nu este exclu-
siv de natură financiară, ci mai ales morală. Sistemele social-
medicale publice sunt virusate de lipsa de responsabilitate,
de indiferenţa faţă de banii altora, de risipa resurselor şi de
cinism. La baza modelului statului social fiind idealul comu-
nităţii de destin, dezintegrarea structurilor sociale atrage du-
pă sine şi denaturarea sau ignorarea pur şi simplu a valorilor
şi principiilor valabile până de curând. Europa post-comu-
nitară şi cea post-comunistă îşi dau întâlnire. Eroarea de a
crede că valorile comunitare sunt bune doar în vremuri de
prosperitate se conjugă acum cu eroarea de a crede că, de
dragul binelui comun abstract, binele personal poate fi sa-
crificat. Europa politică are de învăţat din amândouă. Retra-
gerea statului prin renunţarea la funcţiile clasice ale acestu-
ia produce un fenomen faţă de care, la rândul lor, Bisericile


 În cutarea binelui comun

nu pot rămâne indiferente. Pentru că falimentul parţial al

statului social european (Wohlfahrtsstaats sau Sozialstaats,
Welfare State, l’Etat Social) sau în orice variantă ar fi exis-
tat el până acum, adică în formele cele mai explicite sau im-
plicite, de la modelul englez, la cel german sau de la cel sue-
dez, la cel francez, atrage după sine o enormă reconsiderare
a definiţiei spaţiului public. Or, această evoluţie obligă Bise-
rica, mai ales atunci când este majoritară, ca, în conlucrare
cu alte confesiuni, să nu lase terenul pe seama celor care vor
să îl privatizeze prin monopol ideologic şi simbolic.
Miza unei Europe sociale, prin şi cu ajutorul componen-
tei religioase, este enormă. Iată de ce este momentul ca Bi-
sericile şi confesiunile creştine de la noi să îi aducă aminte
statului român de obligaţiile ce îi revin. În plus, este cazul
ca, în sfârşit, să precizăm care este modelul social româ-
nesc, pe baza căror mecanisme juridice şi prin cooperarea
căror structuri şi instituţii ar putea acesta să funcţione-
ze. Faptul că Europa socială se află în criză încurajează pe
destui factori politici autohtoni să considere modelul soci-
al american drept cel mai avantajos. În Statele Unite, spun
ei, statul nu este acuzat de lipsa sensibilităţii faţă de criza
sistemului social-medical. Pentru că acesta din urmă este,
cu mici excepţii, privat. Tot astfel şi învăţământul. Susţi-
nătorii acestei filosofii sociale – bazată exclusiv pe iniţiati-
va privată – uită că Europa este ceea ce este tocmai pentru
că geneza culturii ei civice are la bază solidaritatea articu-
lată de-a lungul istoriei în polis-ul antic, în burgul medi-
eval şi în oraşul modern. Iar în toate aceste momente ro-
lul Bisericii a fost decisiv. Deoarece creştinismul nu este
ideologia iubirii, ci practica iubirii. Concretă şi imediată.
A ignora toate acestea, în numele unei eficienţe contabile,
a lăsa aşadar societatea să se descurce cum crede de cuvi-
inţă, fără a o ajuta în nici un fel, încasând doar impozitele
din ce în ce mai mari, ar însemna în cele din urmă victoria
egoismului asupra binelui comun, a individualismului asu-
pra comuniunii. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte iniţi-


 . Statul social

ativa economică privată, este nevoie de mecanisme meni-

te să oblige pe actorii economici la practica socializării şi
a profiturilor, nu doar a pierderilor.

Strategii concrete
Statul social presupune o filosofie economică pe care am
putea să o încadrăm, în contextul dezbaterilor actuale pe plan
internaţional, la ordoliberalism. Scopul final al unei astfel de
filosofii este statul minimal fără a avea o stare de suprasoli-
citare a populaţiei. În procente, un stat minimal este opusul
statului suprafiscalizat de azi. Atingerea cotei statului mini-
mal (suma tuturor fondurilor financiare care trec prin mâ-
na statului în orice formă) este de sub 50% din PIB. Aceas-
tă stare presupune un grad mare de maturizare economică
şi socială a indivizilor şi grupurilor sociale, unde fiecare es-
te capabil să-şi poarte singur de grijă, ceea ce nu este deo-
camdată cazul în România. Motiv pentru care sunt necesa-
re câteva etape intermediare
O primă etapă intermediară este precizarea şi limitarea
funcţiei statului ca purtător de grijă. Chiar şi statul minimal
nu poate absenta de la obligaţiile care ţin de însăşi definiţia
lui. Astfel, minimal sau nu, statul are rolul/obligaţia de a apă-
ra structurile sociale (individul, familia, grupurile sociale şi
profesionale), în special în contextul crizelor financiar-ban-
care, energetice, a alimentelor, adică în acele tipuri de sinco-
pe prezentate anterior. În ceea ce priveşte România, acelaşi
stat are funcţia de a diminua atât cât se poate dintre efec-
tele negative produse de tranziţia bruscă de la economia se
tip centralizat la cea de piaţă. Tot statul, prin clasa politică,
trebuie să comunice mai des şi mai clar sensul unor decizii,
importanţa unor sacrificii şi să evite astfel coliziunea dintre
un bine comun în construcţie şi altul individual care îşi ce-
re acum şi aici drepturile.
O etapă ulterioară vizează articularea unei culturi a liberei
iniţiative sau a antreprenoriatului. Este vorba despre cultura


 În cutarea binelui comun

iniţiativei private, pandant la cea a responsabilităţii. Pentru

încurajarea acesteia avem însă nevoie de simplificarea pro-
cedurilor de înfiinţare/desfiinţare a societăţilor comerciale şi
de acces la credite garantate menite să ofere capitalul de start
al unei iniţiative. Numai astfel vom reuşi să construim acea
pătură de mijloc care este la temelia oricărei economii soli-
de şi solidare în acelaşi timp. Din aceeaşi categorie de măsuri
mai pot fi enumerate, doar pe scurt, şi următoarele:
• simplificarea dreptului comercial contractual;
• dereglementarea pieţei muncii; simplificarea angajă-
rii şi concedierii salariaţilor, pentru uşurarea transfe-
rului de activităţi economice din zona economiei sub-
terane „la negru” , spre cea de suprafaţă;
• întărirea independenţei Băncii Naţionale faţă de Gu-
vern, respectiv faţă de Ministerul Economiei şi Fi-
nanţelor;
• continuarea conducerii economiei şi ciclurilor con-
juncturale prin urmărirea de către Banca Naţională a
ţelului „inflaţie mică” şi nu „creştere economică”, de-
oarece în stabilitatea monedei (= inflaţie mică) este de
fapt cheia economisirii şi acumulării de capital pe care
antreprenorul să-l poată reinvesti, deci să creeze noi
locuri de muncă, fără a fi nevoit să apeleze la sistemul
financiar-bancar ce este deja supradiscreditat;
• menţinerea cât mai simplă a politicii de impozitare
a profitului şi a veniturilor private (globale), procen-
tul unic de impozitare de 16 procente fiind un suc-
ces major;
• acordarea unei atenţii sporite faptului ca politica fisca-
lă să asigure dreptatea între păturile sociale. Credem
că acele niveluri de redistribuire a veniturilor încasa-
te din impozit care nu demotivează pe antreprenori
şi pe cei harnici de la muncă, sunt foarte limitate, în-
să posibil de determinat teoretic şi apoi de aplicat.
Dacă un stat redistribuie resurse care nu au fost cre-
ate în mod nemijlocit de el, acest fapt duce treptat la


 . Statul social

dezintegrarea consensului social, deoarece cei care

muncesc plătesc pentru cei care nu muncesc. De aici
rezultă, cum ne arată şi experienţa altor sisteme de
asistenţă socială din Europa, demotivarea celor care
au un loc de muncă;
• stabilizarea politicilor financiare. Ţelul ca finanţele pu-
blice să se afle în stare consolidată este important şi
aici nu trebuie urmat exemplul negativ al statelor oc-
cidentale din zona euro care trăiesc de ani şi ani de zi-
le cu datorii de peste 180 procente din PIB şi cu bu-
getele de stat aflate în minus (datoria totală a Spaniei
a depăşit în 2007 cu un procent de nu mai puţin de
224% din PIB!). Afirmăm aceasta, chiar dacă criteriul
de admitere în zona Euro din Pactul de Stabilitate şi
Creştere admite totuşi un nivel al datoriei publice de
până la 60 procente din PIB şi un nivel de 3 procen-
te din PIB pentru nivelul deficitului bugetului de stat.
Din păcate, dat fiind curentul general în zona euro,
probabil că România nu va putea să dea un exemplu
aici, chiar dacă anterior s-a văzut că s-au putut atinge
deja rezultate tot mai bune, în 2006 cu un nivel -0,6%
din PIB de un buget echilibrat, însă din păcate în 2007
s-a depăşit nivelul deficitului bugetar de 2,8%. În orice
caz, regula economică sănătoasă este clară, cel puţin
în teorie: a nu se face cheltuieli cu bani care nu există,
indiferent de principiul aplicat de vest-europeni pen-
tru integrarea monetară în zona euro;
• constanţa şi previzibilitatea a politicii economice, fis-
cale şi monetare a Guvernului şi a Băncii Naţionale
este esenţială într-o politică economică matură. Aici
va trebui învinsă tendinţa clasei politice de a merge
un pas înainte şi unul înapoi, respectiv în altă direc-
ţie. Motivul este că din momentul planificării unei in-
vestiţii (noi locuri de muncă se obţin exclusiv prin re-
alizarea de noi investiţii ce se realizează din crearea
de noi activităţi economice) şi până aducerea la nivel


 În cutarea binelui comun

de profitabilitate, trece de regulă un interval de mi-

nimum 4-5 ani. De aceea, schimbările majore de di-
recţie în politica economică şi fiscală trebuie, în mod
necesar, limitate pentru a se evita dezorientarea an-
treprenorilor şi reducerea ratei de profit anticipată de
ei în planul iniţial de afaceri de la angajarea în investi-
ţie. Altfel, putem asista eventual chiar la falimentarea
lor deoarece investiţiile vor deveni neprofitabile între
momentul deciderii şi momentul dării în funcţiune a
proiectului respectiv;
• crearea şi menţinerea unui număr (restrâns) de produ-
se specific naţionale, prin cooperarea între ministere-
le economice, industriale, agrare şi comunitatea aca-
demică, prin care se pot obţine acum în 2009-2010 (şi
nu numai în viitorul îndepărtat şi nici măcar mediu)
venituri externe în valută pentru diminuarea defici-
tului contului curent de plăţi al ţării. Înfiinţarea rapi-
dă a unei Comisii interdisciplinare pentru detectarea
produselor naţionale prin care s-ar putea „marketiza”
numele „Made in Romania”. Propunem concentrarea
politicii industriale pe un număr restrâns de produ-
se precum: perfecţionarea automobilului Dacia ce de-
ja este o marcă de succes, apoi un produs cultural şi
tehnologia informatică; concentrarea politicii agrare
pe dezvoltarea de două produse agricole şi un serviciu
agricol, care să fie aduse la o calitate de prim rang in-
ternaţional: de exemplu, Comisia ar putea ajunge, du-
pă efectuarea studiului de fezabilitate, la concluzia că
acestea ar fi telemeaua şi vinurile, iar serviciul – bio-
turismul; Politica agrară ar trebui să aibă ca scop sări-
rea etapei agriculturii cu produse manipulate genetic şi
adoptarea direct a bioagriculturii ca produse exporta-
bile. Astfel, avantajul enorm ar fi că nu ar mai fi nevoie
de schimbarea metodelor agricole actuale de produc-
ţie, ci numai de productivizare, colectare, marketing
şi vânzare a acestor produse. Pentru depăşirea handi-


 . Statul social

capului organizatoric tipic României, în acest sector

s-ar putea folosi fondurile Uniunii Europene pentru
subvenţionarea profesionalizării de firme româneşti
specializate în marketing-ul adecvat şi introducerii
produselor „simple” ţărăneşti româneşti ca produse
„bio” în reţelele lor de vânzare. Acestea s-ar putea re-
aliza mai ales în contextul programelor avute în vede-
re de BERD pentru transformarea României în parte
a principalei zone agricole pentru compensarea pier-
derilor de suprafeţe agricole în alte părţi ale lumii în
beneficiul producţiei de etanol şi nu de alimente, du-
pă cum am văzut mai sus;
• punerea unui accent mai mare pe structurile învăţă-
rii permanente şi a cursurilor de reconversie profesi-
onală, ceea ce duce la formarea unei pieţe de muncă
secunde, de rezervă, însă calificată.

Minimumul social garantat

Expresia concretă a statului social este garantarea unui
minim social de resurse financiare şi sub formă de servicii
persoanelor cu venituri mici sau în incapacitate de muncă.
Mecanismele de finanţare şi aplicare a acestui minim tra-
duc în cele din urmă grija statului faţă de demnitatea omu-
lui, subsidiaritatea în raportul cu cetăţenii săi, solidaritatea şi
dreptatea dintre aceştia. Nu este vorba despre gratuităţi sau
despre redistribuiri electorale de pomeni de la bugetul cen-
tral sau local. Un astfel de minim social garantat este legat
de posibilitatea oferită tot prin lege fiecăruia de a se eman-
cipa de ajutorul statului prin acceptarea unui loc de muncă
mai bine plătit, în sectorul public sau în cel privat, prin for-
marea într-o meserie nouă şi acumularea unor competenţe
suplimentare etc. Cu alte cuvinte, acest minim ajutor se în-
toarce spre societate ca un maxim de solidaritate sub forma
impozitelor care alimentează structurile asistenţiale. În plus,
din punct de vedere economic, venitul minim garantat, ca-


 În cutarea binelui comun

re a crescut în România ultimilor ani de mai multe ori, are

menirea de a crea o atmosferă corectă pe piaţa muncii şi de
a împiedica exploatarea salariaţilor prin încadrarea lor la ca-
tegorii inferioare pregătirii sau altor competenţe.
Minimumul social absolut este o ultimă plasă de sigu-
ranţă care îi prinde din cădere pe cei eliminaţi temporar de
pe piaţa muncii prin restructurări şi conjuncturi macro- sau
microeconomice. Aceste persoane trec de pe piaţa princi-
pală de muncă (cea a locurilor de muncă producătoare de
valori), pe piaţa secundară de muncă (şomajul sau starea de
nemuncă plătită prin banii de la bugetul asigurărilor socia-
le). Asigurarea minimului social absolut este şi o măsură de
prevenţie din partea Statului, care evită astfel destabilizarea
ordinii publice prin acumularea unor situaţii individuale la
limită. Metaforic sau nu, minimul social este o măsură anti-
depresie şi una anti-anarhie în egală măsură, o mână întin-
să la nevoie. Ea semnalizează celui care se bucură de ea că
nu este singur şi, fapt important, că situaţia sa nu este de-
finitiv proastă. Sigur, nivelul acestui ajutor trebuie să fie în
mod clar sub cel mai mic nivel de venit al unei persoane ca-
re lucrează, tocmai pentru a obliga pe beneficiarul acestei
alocaţii să devină/rămână un căutător activ pe piaţa secun-
dară a muncii şi să îşi găsească astfel cât mai repede un nou
loc de muncă. Absenţa pentru moment a unei filosofii poli-
tico-financiare unitare în domeniul garantării venitului me-
diu, al cuantumului ajutorului de şomaj, a nivelului pensii-
lor şi în general a modului în care statul împarte ceea ce tot
el adună explică gravele diferenţe care ar putea fi rezuma-
te în imaginea acelei bătrâne din Maramureş cu o pensie de
urmaş în valoare de 3 RON alăturată celei a unui funcţionar
public ieşit la pensie cu suma lunară de 30.000 RON. Mora-
la acestei situaţii: idealul statului social este idealul unei so-
cietăţi mature şi responsabile. Atâta vreme cât procesul de
asumare a responsabilităţii va fi amânat, tot la fel de mult va
fi amânată şi aplicarea acelui bine comun în căutarea căruia
ne găsim de două decenii.


10

EUROPA
Aderarea României la Uniunea European este cel
mai important moment istoric pe care, după Marea Unire
şi după căderea comunismului, avem privilegiul să îl trăim
ca naţiune. Şi aceasta nu pentru că Uniunea Europeană ar fi
forma politică, realizată terestru, a paradisului, un proiect
angelic, fără cusur şi fără prihană. Motivul este altul, mai
concret: de la 1 ianuarie 2007, facem parte dintr-un sistem
care, dincolo de birocraţiile locale şi comunitare şi de ide-
ologiile concurente, este până la ora actuală singurul capa-
bil să asigure o minimă prosperitate într-un maxim de sigu-
ranţă. Garanţiile că România va fi într-o bună zi un stat de
drept, că economia va avea şi o componentă socială, că va
fie important în sfârşit şi consumatorul, că mediul înconju-
rător va fi protejat mai sistematic – toate acestea nu ar fi po-
sibile fără Uniunea Europeană. Înainte de orice, aderarea la
organismul comunitar ne plasează într-un mecanism civi-
lizatoriu, repet: nu fără cusur, ale cărui principii sunt, mai
mult decât folositoare unei ţări unde până acum absenţa le-
gii este legea. Aflaţi la porţile Orientului, ne-am transformat
peste noapte în Porţile Occidentului.
Să nu ne facem prea multe iluzii. La 1 ianuarie 2007, Ro-
mânia a aderat la Uniunea Europeană. De la 2 ianuarie 2007,
a început integrarea. Or, integrarea este un proces lung cât
proiectul politic. Un efort cotidian reflectat în maniera, in-
teligentă sau nu, a unei ţări, reprezentată prin oameni, de a
îşi negocia simbolic statutul în faţa celorlalţi. O ţară relativ


 În cutarea binelui comun

mică, fără o economie impunătoare, având în mod încă vizi-

bil cicatricele unui trecut insuficient asumat, România are cu
toate acestea şansa de a face din integrare un parcurs chiar
mai bun şi mai demn decât cel al aderării: să fie mai critică şi
mai auto-critică, să mizeze pe valorile ei reale şi să fie atentă
la agenda comună a omului european în acelaşi timp. Înce-
tând să mai fie un ţel, Europa va deveni şi pentru noi o sta-
re cotidiană. Aşadar, căutarea binelui nostru comun are loc
de la 2 ianuarie 2007 în context explicit european. Întreba-
rea care se pune este dacă cele două dimensiuni – cea loca-
lă şi cea europeană – au reuşit până acum să se armonizeze
sau dacă dau semne în acest sens. Altfel spus, este Europa
proiectul de ţară al României de acum?

Europa ca proiect de ar

al României post-comuniste
Căderea regimului comunist în decembrie 1989, cu tot
eşafodajul său ideologic şi de false valori, a lăsat loc unei al-
te „ideologii” care nu de puţine ori a fost victima unui lim-
baj cu accente tipizate: integrarea euro-atlantică. Chiar dacă
semnificaţiile şi valenţele acestei integrări au rămas în bună
măsură nedescifrate în bună măsură nici astăzi, integrarea
euro-atlantică a constituit reperul „ideologic” al unei tran-
ziţii ale cărei graniţe temporale sunt încă discutabile. În toţi
aceşti ani de după 1989 integrarea euro-atlantică, proiectul
european, veritabil laitmotiv al tuturor guvernărilor şi par-
tidelor politice, au fost percepute ca destinaţii şi obiective
finale şi nu ca mijloace în scopul modernizării societăţii şi
a statului. Aderarea României la NATO şi apoi la Uniunea
Europeană au fost concepute ca borne temporale demne a
contura ceea ce Francis Fukuyama numea „sfârşitul istori-
ei”. Atitudinea şi conduita economică, politică şi institutio-
nală a României după 1 ianuarie 2007 demonstrează cu pri-
sosinţă acest lucru.


 . Europa

Care este profilul României in competiţia de valori ale

Uniunii Europene? Care va fi parcursul României în Uni-
unea Europeană? Ce urmează după aderare? Iată doar câ-
teva dintre întrebările care în mod firesc ar fi trebuit pu-
se înainte de 1 ianuarie 2007 dar care sunt rămase încă fără
răspuns la multă vreme după această dată a aderării. Sonda-
jele de opinie publică atât interne, cât şi externe au relevat
şi relevă faptul că românii sunt dintre cei mai optimişti ce-
tăţeni ai Uniunii Europene. Explicaţiile unei asemenea ati-
tudini, lăudabile dealtfel, sunt însă cât se poate de perver-
se: aşteptările lor de la Uniunea Europeană sunt pe cât de
mari, pe tot atât de nerealiste şi se bazează pe neînţelegerea
realităţilor din Uniunea Europeană. Europa constituie pen-
tru majoritatea românilor o sursă de fonduri şi de protecţie
socială, un veritabil welfare state de talie continentală, ba-
zat doar pe mecanisme de redistribuire a bogăţiei comune
şi mai puţin pe aportul integrat al statelor componente. În-
trebarea aproape generală este „Ce ne dă Europa ?” şi nu ca-
re este contribuţia noastră adăugată la universul european
de valori şi prosperitate.
Deficitului de mentalitate modernă i se adaugă o igno-
ranţă îngrijorătoare a realităţilor şi mecanismelor Uniu-
nii, ignoranţă perceptibilă nu doar la nivelul cetăţeanului
de rând, ci mai grav, la nivelul celor care conduc sau vor să
conducă destinele ţării. Adoptarea instituţiilor democrati-
ce de tip occidental, preluarea acquis-ului Uniunii Europe-
ne, s-au dovedit mai degrabă un fenomen ce ţine de o anu-
mită conduită la modă, şi nu unul izvorât dintr-o necesitate
funcţională. Una din problemele reale ale României de azi
nu constă doar în necesitatea unor schimbări de sistem, ci
mai ales în necesitatea unei profunde schimbări de menta-
litate, schimbare care nu poate face însă obiectul unui im-
port sau preluări de acquis în materie, chiar şi sub o moni-
torizare foarte strictă.
Dupa aderare România se confruntă acut cu „pericolul
relaxării”, vizibil mai ales la nivelul clasei politice. Ideologia


 În cutarea binelui comun

zilei, rezumată în cuvântul-cheie „reformă”, a eşuat în corup-

ţie, clientelism şi lipsă de profesionalism a celor implicaţi în
viaţa publică şi în procesul de decizie. România este pe cale
să compromită istoriceşte procesul aderării la Uniunea Eu-
ropeană, aşa cum a reuşit din păcate să compromită şi alte
procese şi realităţi menite să-i asigure modernizarea şi dez-
voltarea: privatizarea şi economia de piaţă, pluripartidismul
şi parlamentarismul, democraţia şi libertatea de exprima-
re. „Originalităţii” tranziţiei de la totalitarism la democra-
ţie şi la economia de piaţă i se adaugă acum, ca o fatalitate
oarecum istorică, „originalitatea” integrării în Uniunea Eu-
ropeană. Leitmotivul argumentelor pentru o anumită rea-
litate, adică pentru faptul că „România se află în urma ma-
jorităţii statelor membre ale Uniunii datorită politicilor din
trecut”, evită responsabilizarea întregii clase politice post-
decembriste care într-un fel sau altul s-a aflat la cârma des-
tinelor statului.
Bilanţul perioadei scurse de la aderare nu este deloc op-
timist. Autosuficienţa consolării cu ideea că România nu
este ultimul stat al Uniunii explică în bună măsură comple-
xul de atitudini şi conduite perceptibile atât la nivelul soci-
etăţii, cât şi la nivelul clasei politice. În schimb, prea puţine
voci politice îşi reproşează statutul de „membru monitori-
zat” de care beneficiază în mod trist România. Mândria şi
demnitatea naţională, adesea obiect al unei retorici patrio-
tarde desuete, nu constituie mobilul necesar punerii în miş-
care a unei mentalităţi şi atitudini care să asigure afirmarea
României în Uniunea Europeană, spaţiu al valorilor gene-
ral-universale. Dacă până în 1989 şi mai ales după aceea ex-
plicam decalajul faţă de lumea civilizată prin mult încărcata
„factură istorică”, generată de divizarea Europei şi „vânzarea
de la Yalta”, în prezent suntem pe cale să ne amanetăm sin-
guri propriul viitor, în mod tacit dar conştient. Mai mult ca
niciodată, România îşi are în mâini propriul destin şi de vo-
inţa şi de conduita ei depind atât afirmarea, cât şi revenirea
în universul european al valorilor, mai mult ca niciodată Ro-


 . Europa

mânia beneficiază de condiţiile şi premisele prielnice unei

asemenea afirmări.
„Sublima” strategie post-aderare constituie un exemplu
relevant al nefastului pericol al relaxării post-aderare. Re-
dus la nivelul unui document adoptat şi asumat unilateral
doar de guvern, strategia post-aderare este exemplul unui
eşec lamentabil, generat de ambiţii politice, de neprofesio-
nalism, lipsă de solidaritate naţională şi politică. Redus la o
sumă de principii generale şi de bune intenţii, documentul
în cauză este lipsit de măsuri concrete, neavând profilul ne-
cesar al unei foi de parcurs absolut necesare după momen-
tul cronologic al aderării. Strategia post-aderare nu poate
constitui apanajul unei guvernări sau al unui partid politic,
pentru că prin esenţa sa are implicaţii ce ţin de însăşi secu-
ritatea naţională şi de interesele legitime ale ţării. La deja de
mult timp după data aderării, România nu are un document
strategic, asumat şi susţinut de toate partidele, de toate seg-
mentele societăţii, care să constituie o sinergie constructi-
vă în sprijinul unui bine comun. O strategie post-aderare
nu poate fi concepută şi pusă în aplicare decât cu concursul
tuturor forţelor politice. De asemenea, este nevoie de a ini-
ţia noi parteneriate în această direcţie între instituţiile sta-
tului şi mediul academic şi cel asociativ, în spiritul princi-
piului subsidiarităţii. A reflecta asupra viitorului Europei si
destinului european al României nu poate fi o sarcină exclu-
sivă a administraţiei publice sau a celor care exercită, chiar
şi pasager, puterea.
Potenţialul uman şi ştiinţific al universităţilor româneşti,
pe lângă cel cultural-spiritual, nu a fost până în momentul de
faţă pus în valoare. Aşa cum executivul concesionează mo-
dernizarea infrastructurii, considerăm că poate fi „concesi-
onată” gândirea despre construcţia europeană celor care pot
reflecta asupra ei. Economia bazată pe cunoaştere, unul din-
tre obiectivele prioritare ale Uniunii Europene, identificată
ca atare prin Strategia Lisabona, nu poate fi pusă în aplica-
re fără a pune în valoare resursele intelectuale ale naţiunii –


 În cutarea binelui comun

atâta vreme cât acestea sunt disponibile şi în măsura în ca-

re există încredere reciprocă. Perioada la care se raportează
Agenda Lisabona (2000-2010) acoperă şi 3 – 4 ani din peri-
oada post-aderare a României. România este evident încli-
nată să urmeze un model tradiţional de creştere-dezvoltare,
prin imitare, în timp ce şansele actuale de ajungere din ur-
mă în exact domeniul în care suntem foarte deficitari, cel al
inovării, sunt destul de reduse. Fără o creştere a resurselor în
domeniul educaţiei şi cercetării şi fără o strategie orientată
spre viitor, există riscul real al unei stagnări sau chiar declin
în raport cu ceilalţi membri ai Uniunii Europene. România
are, deocamdată, de soluţionat mari probleme de dezvolta-
re economică, iar a se raporta direct la obiectivele Lisabona
pare, într-adevăr, a fi nerealist.
O strategie post-aderare trebuie să implice comunităţile
locale care trebuie sprijinite pentru a avea reprezentanţe pro-
prii pe lângă instituţiile europene. Ele trebuie să devină pri-
ma interfaţă a intereselor noastre legate de integrarea euro-
peană şi nu ultima verigă în lanţul decizional. Prin punerea
în aplicare a acestui obiectiv, accesarea fondurilor structu-
rale şi de coeziune va fi mult ameliorată. România nu tre-
buie să se limiteze la a fi subiectul unei decizii a instituţiilor
europene, ci să participe la luarea deciziei încă din momen-
tul în care procesul de reflecţie se află într-o etapă incipien-
tă. Este de altfel cea mai eficientă formulă prin care Europa
politică rămâne şi Europa cetăţenilor.
Lipsa acestei strategii nu se cuantifica numaidecât în lip-
sa unui document mai mult sau mai puţin elaborat, ci trans-
pare din lipsa unui sistem de gestionare a afacerilor europe-
ne ale României, în lipsa unui demers coerent şi susţinut de
formulare a unor opţiuni şi interese proprii, în absenţa in-
conştientă din mecanismele exercitării actului de putere şi
de decizie de la nivelul instituţiilor Uniunii Europene. Româ-
nia este incapabilă să ofere partenerilor europeni o predicti-
bilitate necesară pentru conduita sa ca stat membru, este in-
capabilă să exprime poziţii proprii faţă de problemele de pe


 . Europa

agenda europeană, este absentă din jocul geometriei varia-

bile care caracterizează procesul decizional al Uniunii.
România, spre deosebire de alte state membre ale Uni-
unii Europene, nu îşi are reprezentate interesele la un ni-
vel pe măsura potenţialului său. Uniunea Europeană este
în prezent un policy network, o reţea complexă de instituţii,
agenţii, grupuri de presiune şi persoane care încearcă să îşi
promoveze interesele, cu respectarea unor norme clar sta-
bilite sau a unor coduri de conduită asumate în mod volun-
tar. Politicile Uniunii Europene reflectă coagularea jocului
de interese la un moment dat şi orientările acestor politici se
schimbă în funcţie de conjuncturi dinamice şi implicit im-
previzibile, greu de sintetizat în spaţiul dat. În această logi-
că a politicii de reţea, prezenţa unui stat precum România
în structurile Uniunii Europene nu se reduce la suma inte-
reselor guvernamentale.
Anumite analize economice susţin credibil formarea unui
pol al intereselor politice şi de afaceri în zona Europei de
Sud-Est, adică regiunea în care România se bucură de cea
mai mare încredere. Dincolo de aceste premise, nu există în-
că evidenţe care să pună în lumină angajamente susţinute şi
vizibile de coalizare a intereselor. Ipostaze precum dezbate-
rile la nivel european asupra proiectului Tratatului de insti-
tuire a unei Constituţii pentru Europa nu au găsit România
aliniată unei poziţii. Analizele politice au pus în lumină aran-
jamentele în formare în rândul actualelor sau fostelor candi-
date, spre exemplu fiind foarte vizibila creşterea considerabi-
lă a influenţei Germaniei prin atragerea în sfera de influenţă
a unor ţări precum Polonia, Cehia, Ungaria sau statele bal-
tice. România a fost absentă din concertul celor 15 state mi-
ci conturat pentru a contrabalansa poziţiile de putere pier-
dute prin Tratatul de la Lisabona, iar miza a fost una reală
pentru Bucureşti: România se află în poziţia de a pierde din
influenţa ce-i fusese conferită prin Tratatul de la Nisa. De
la începutul constituirii mecanismului decizional la nivelul
Uniunii Europene, principala problemă nu a fost conveni-


 În cutarea binelui comun

rea unui număr de drepturi de vot echitabil al fiecărui stat

membru, ci definirea grupurilor de ţări care ar fi capabile să
blocheze deciziile la nivel european. Or până acum Româ-
nia nu a ştiut nici un moment să se alăture acelui mecanism
de constituire a grupurilor de state care să influenţeze sau
să determine decizia la nivelul Uniunii Europene. România
trebuie să fie un actor activ în câmpul deschis interacţiuni-
lor de tip strategic între state, un context cu totul nou faţă de
cel al negocierilor de aderare. Într-o asemenea realitate au-
tosuficienţa europeană a României s-a rezumat până acum
la caracterul blând al rapoartelor de evaluare post-aderare,
la statutul de furnizor de forţă de muncă pe piaţa muncii din
alte state membre mai dezvoltate sau eventual la nivelul de
absorbţie al fondurilor Uniunii.
Pe plan intern se înregistrează tendinţa „comunitariză-
rii” eşecurilor şi greutăţilor social-economice de la nivel na-
ţional şi cea a „naţionalizării” reuşitelor înregistrate la nivel
european. Greutăţile sau costurile aderării sunt generate în
cazul României mai mult de caracterul incomplet şi improvi-
zat al unor reforme structurale şi instituţionale, reforme în-
treprinse mai ales pentru a răspunde unor sisteme de evalu-
are şi monitorizare instituite la un moment dat fie de Banca
Mondială, de Fondul Monetar Internaţional sau de Uniunea
Europeană. Necesitatea îndeplinirii unor criterii cu conse-
cinţe coercitive a constituit singura motivaţie necesară, dar
nu suficientă, a restructurărilor şi reformelor economice şi
instituţionale ale României postdecembriste şi nu conştien-
tizarea unor necesităţi proprii şi obiective. Lipsa de compe-
titivitate a economiei interne pe plan european este în mod
paradoxal capabilă să genereze o creştere economică nemai-
întâlnită la nivelul celorlalte state ale Uniunii. Aceasta creş-
tere nu se regăseşte însă decât prea puţin la nivelul bunăstă-
rii propriilor cetăţeni şi nu este capabilă să confere o putere
economică în peisajul european.
Atingerea obiectivului cu privire la reducerea inflaţiei şi,
în perspectivă, a fixării acesteia la nivelul stabilit prin sta-


 . Europa

tutul Băncii Centrale Europene nu se poate realiza exclusiv

prin măsuri monetare, ci presupune o bună coordonare cu
celelalte politici, care aparţin guvernului, în special cu po-
litica fiscală şi a veniturilor. În România, politica monetară
a avut un parcurs coerent, în timp ce politica fiscală a fost
extrem de fluctuantă şi greu previzibilă, afectând în primul
rând mediul de afaceri. Soluţia este fie un anumit consens,
al tuturor actorilor implicaţi, asupra conţinutului reformei
fiscale, care să-i confere stabilitate nu doar pe durata unui
ciclu electoral, fie stabilirea unui nivel obiectiv al inflaţiei în
limitele unei anumite marje, rezonabile. Deciziile politice în
acest domeniu nu se pot concretiza pur şi simplu în modi-
ficarea mărimii deficitului/surplusului bugetar şi a nivelu-
lui impozitelor, ci trebuie să fie explorate în detaliu toate al-
ternativele, inclusiv cele care presupun evaluarea eficienţei
cheltuielilor, capacitatea ministerelor de a atinge obiective-
le propuse şi efectele colaterale ale modificărilor de impo-
zite. Statutul de stat membru face ca filosofia de reducere a
impozitelor fără o reformă a cheltuielilor va deveni mai di-
ficil de susţinut.
„Comunitarizarea” eşecurilor de la nivel naţional şi cea a
„naţionalizării” reuşitelor de la nivel comunitar este însoţi-
tă de o bagatelizare şi o vulgarizare a discursului european,
direct proporţională cu lipsa de profesionalism şi de cunoş-
tinţe a celor ce proliferează acest discurs. Lipsa temelor eu-
ropene din discursul politic şi public intern, vizibilă în mod
pregnant cu ocazia primelor alegeri pentru Parlamentul Eu-
ropean, este însoţită de o abordare simplistă şi adesea vul-
gară a „integrării europene” la nivelul clasei politice. O temă
prezentă in „discursul european” al unor persoane publice
este aceea a impactului negativ al aderării asupra sectorului
agriculturii, în timp ce alte voci susţin şansa României de re-
dobândire a statutului pierdut de grânar al Europei, benefi-
ciind de afluxul fondurilor europene. Ambele abordări sunt
eronat dat fiind, pe de o parte caracterul puţin competitiv
al agriculturii româneşti, iar pe de altă parte caracteristicile


 În cutarea binelui comun

politicii europene în materie. Miza pe un sprijin masiv pen-

tru dezvoltarea agriculturii în România este riscantă, în con-
textul presiunilor foarte mari care există în interiorul Uniu-
nii Europene, presiuni venite din afara ei, pentru reducerea
cheltuielilor comunitare cu acest sector şi implicit liberali-
zarea comerţului cu produse agricole.
Încercând să formulăm sintetic cele afirmate mai sus, par-
cursul european al României ca stat membru al Uniunii Eu-
ropene are nevoie de o reprezentare a propriilor interese şi
pe baza acesteia de elaborarea politicilor menite a-i asigura o
dezvoltare competitivă: politica industrială şi de concurenţă,
politica monetară şi politica economică. Acest parcurs tre-
buie însoţit de o revizuire profundă a mentalităţilor şi atitu-
dinilor, atât cu privire la propriile realităţi, cât şi cu privire la
cele europene din care acum facem parte integrantă.

Valori naionale
versus valori europene: rolul religiei
Proiectul politic european este o construcţie netermina-
tă încă, disputată de ideologii şi viziuni concurente, supu-
să modificărilor, contestaţiilor, crizelor de tot felul, fără pu-
tere consensuală în multe chestiuni importante, incapabilă
pentru moment să se pună de acord în legătură cu o posi-
bilă Constituţie, aflată în jocul mondial al puterilor undeva
între America, Rusia şi noile puteri asiatice. Comunitate is-
torică de destin, adică nu doar piaţă comună de mărfuri şi
resurse, Uniunea Europeană nu poate fi, ca sumă de state şi
naţiuni, mai bună sau mai rea decât statele şi naţiunile ca-
re o formează. Uniunea Europeană este şi va rămâne pentru
multă vreme de acum înainte un spaţiu politic în care trăsă-
turile de caracter ale ţărilor membre sunt decisive. Cel mai
sugestiv exemplu este chiar compoziţia etnică a Comisiei
Europene: ţara şi comisarul. Această structură multi-naţio-
nală, doar la suprafaţă uniformizată de miile de reguli, ex-


 . Europa

plică de ce Europa celor 27 este vulnerabilă dar şi autenti-

că în egală măsură.
Gradul de abstractizare al eurobirocraţiei, la care se adau-
gă maniera prin care se comunică deciziile acesteia (de sus
în jos), alimentează percepţia unui centru decizional situat
în mod evident deasupra tuturor. Tentaţia de a vedea ţările
membre precum un fel de colonii administrative marchează
mentalitatea eurobirocratică. Aceasta a reuşit să se impună
în ultimele decenii ca un fel de papalitate politică împotriva
căreia nu există apel şi faţă de hotărârile căreia cea mai bună
reacţie este punerea necondiţionată în practică. Bruxellis lo-
cutis, causa finita. La Bruxelles sau la Strassbourg totul este
negociabil. Motiv pentru care regula de aur în politica euro-
peană este să inviţi şi să accepţi la rândul tău invitaţiile la di-
alog, să nu te laşi marginalizat, să nu cazi victimă propriilor
complexe, să nu te izolezi, să nu opui de la bun început va-
lorile tale celor ale Europei în ansamblu. Din acest punct de
vedere, prima şi cea mai consistentă provocare pentru Bul-
garia şi România va fi tocmai capacitatea dialogului. Nu doar
din când în când, la vizitele la Sofia sau Bucureşti ale înalţi-
lor funcţionari europeni. Şi nu doar politic.
Pentru a rămâne la tandemul amintit, Bisericile Ortodo-
xe din cele două ţări sunt, cu diferenţele istorice şi actua-
le de rigoare, cele mai respectabile şi mai eficiente structuri
comunicaţionale ale societăţilor în mijlocul cărora propovă-
duiesc Evanghelia lui Hristos. Până acum, cu excepţia unor
gesturi simbolice şi declaraţii fără urmări, cele două Biserici
nu au fost considerate în mod constant partenere sociale în
procesul de aderare la UE. Clasa politică din ambele ţări a
suferit şi mai suferă de aceeaşi boală a unui ateism nemăr-
turisit dublat de o crasă incultură religioasă. Cu toate aces-
tea, mai ales Ortodoxia de expresie românească nu a încetat
să fie prezentă în dialogul european, fie la nivel ecumenic,
fie la nivel caritativ, fie prin comunităţile diasporei. Cu mult
înaintea altor realităţi sociale, precum cea politică sau eco-
nomică, cea religioasă a fost imediat după căderea comunis-


 În cutarea binelui comun

mului racordată la pulsul european. Cu riscurile de rigoare.

Prin membrii ei, Bisericile de o parte şi de alta a Dunării, ase-
meni altora din întreaga Europă după cel de-al doilea război
mondial, au făcut experienţa unei tranziţii confuze, tradusă
printre altele prin numărul mare de emigranţi, şi s-au văzut
nevoite să se acomodeze, mai mult sau mai puţin convingă-
tor, unui context social nou. Acum, la mai puţin de doi ani
de la data integrării politice a ţărilor lor, cele două Biserici
locale nu numai că pot spune ceva, dar chiar pot soluţiona
dileme identitare, crize de sens şi răbufniri ancestrale. De-
pinde, aşadar, numai de ele, de întreg corpul eclezial, să de-
monstreze credibil că Ortodoxia nu este o piedică în deru-
larea proiectului politic european, ci o prezenţă profetică,
lucidă, critică dar şi constructivă în egală măsură.
În lectură cultural-teologică, aderarea la Uniunea Euro-
peană a României este confirmarea locului ei real în familia
europeană. Acest adevăr banal devine pe zi ce trece şi mai
banal prin faptul că este repetat şi de occidentali. Cu toate
acestea, o astfel de banalitate nu era luată ca atare în urmă cu
nici mai puţin de un deceniu. Cultural şi spiritual, România
era văzută ca reprezentând graniţa fireasca a Europei. For-
mula vehiculată de un ministru austriac suna astfel: Europa
încetează acolo unde începe Ortodoxia. Această viziune de-
loc vizionară era sprijinită în epocă de viziunea nu mai pu-
ţin mioapă a unui Huntington care punea la un loc Ortodo-
xia şi Islamul declarând blocul ortodoxo-islamic duşmanul
natural al lumii catolico-protestante. Mutaţiile pe harta lu-
mii, pericolul terorismului islamic şi nu numai, reconside-
rarea parteneriatelor strategice au lăsat să cadă în derizoriu
aceste consideraţii geo-politice. De la 1 ianuarie 2007, Uni-
unea Europeană este mai bogată cu 30 de milioane de orto-
docşi. Pentru prima dată în istoria continentului, Ortodoxia
nu mai este doar graniţa dintre credinţa creştină şi Islam, ci
devine noul limes intern al Europei. De o parte şi de alta a
graniţei de est a Uniunii, din Finlanda şi până în Bulgaria,
confesiunea ortodoxă este comună majorităţii populaţiei de


 . Europa

o parte şi de alta, din Rusia, Belarus, Ucraina şi Republica

Moldova. Această situare provoacă potenţialul integrator al
Ortodoxiei. Cu ajutorul acestuia putem împiedica transfor-
marea graniţei politice a UE într-o graniţă de cultură şi ci-
vilizaţie. Ca de atâtea ori în istorie, periferia devine egală ca
importanţă cu centrul.


ÎN LOC DE CONCLUZII
 Reforma politic i înnoirea etic
sau necesitatea unei minima moralia
Cu riscul contient asumat de a repeta şi la final ceea
ce s-a mai afirmat de câteva ori de-a lungul cărţii, dubla mi-
siune în faţa căreia se află societatea românească de azi este
reforma politică şi înnoirea etică. Cele două demersuri se
condiţionează reciproc. Cu alte cuvinte, nu putem avea o
autentică reformă a forţelor politice fără asumarea, în ace-
eaşi măsură, a unor principii şi criterii etice, prin aplicarea
cărora actul decizional să fie, atât cât este posibil măcar, în
slujba binelui comun.
Reforma politică se derulează anevoios şi are două dimen-
siuni: umană şi instituţională. La nivel uman, clasa politică
se vede nevoită să îşi deschidă rândurile celor care vor reu-
şi să se impună la nivel local prin sistemul votului uninomi-
nal. Șansa aceasta este în acelaşi timp şi un pericol: intrarea
în Parlament a unor figuri de potenţiali lideri politici poate
fi nefericit concurată de colegialitatea cu vedete de televizi-
une şi înlocuitori de lideri reali. Dimensiunea instituţională
a reformei politice nu se opreşte la nivelul partidelor, ci ea
rezidă în egală măsură în revizuirea sau scrierea unei Con-
stituţii noi şi, în general, în reaşezarea tuturor instituţiilor
publice. Este un proces lent, anevoios şi care trebuie să se


 În cutarea binelui comun

lupte cu inerţiile şi rezistenţele sistemului. Fără acest efort,

indisolubil legat de dimensiunea umană, modernizarea Ro-
mâniei riscă să rămână pentru multă vreme sub dominaţia
formelor fără fond.
Cât priveşte înnoirea etică, aceasta se produce prin revi-
zitarea surselor majore care determină deciziile clasei politi-
ce, a liderilor de orice fel şi a fiecăruia dintre noi în parte. Mi-
za unei bune orientări valorice pentru societate este că prin
aceasta fiecare dintre membrii ei va şti ce să accepte şi ce să
ceară de la ceilalţi, începând cu clasa politică. O aşezare eti-
că solidă nu exclude disensul, însă face posibilă dezbaterea
cu folos maxim a diferenţelor de opinii. Un proiect de soci-
etate presupune aşadar o minima moralia acceptată ca atare
de principalii artizani, dar şi de beneficiarii binelui comun.
Am putea identifica pentru moment patru mari zone unde
un astfel de consens ar fi decisiv pentru crearea unei culturi
a dialogului, a respectului şi a deciziilor argumentate: clasa
politică, economia, presa şi ceea ce numim atât de abstract
intelectualitate. Să le trecem pe scurt în revistă.

Minima moralia (politic)

Când publica în 1951 prima ediţie a volumului de însem-
nări Minima Moralia, având un subtitlu explicativ şi sugestiv:
Reflexionen aus dem beschaedigten Leben / Reflexii dintr-o
viaţă avariată, Adorno îşi propunea reconstrucţia câtorva
repere etice în plină criză a subiectului gândirii. Germania
sociologului şi filosofului nostru era confruntată cu propriul
succes economic, cu trecerea bruscă de la o societate marcată
de război şi de tot cortegiul nefast al acestuia la una produc-
tivă material, febrilă, grăbită parcă să recupereze într-o sin-
gură zi toate bucuriile ratate în cele două decenii anterioare.
În acest context, Minima Moralia era un semnal de alarmă
şi un program de supravieţuire în acelaşi timp.
Păstrând proporţiile, România de azi resimte la rândul ei
necesitatea unui fundament etic minim, adică suficient de


 În loc de concluzii

solid şi de larg, de generos şi de precis încât să fie acceptat

şi aplicat de cât mai mulţi. Este o evidenţă a ultimilor ani de
după căderea comunismului că democraţia şi libertatea sunt
la noi bunuri ale căror manuale de utilizare nu au fost livra-
te odată cu acestea, s-au pierdut pe drum sau au fost uitate
într-un sertar. Modul în care exerciţiul democratic eşuează
în cabală politică, iar libertatea devine pretext pentru a ca-
lomnia pe oricine şi oricum arată limpede deficitul de sub-
stanţă al societăţii româneşti. Preţul ridicat pe care îl plătim
deja pentru acest mod iresponsabil de „înscenare” a vieţii pu-
blice este delegimitarea simbolică tocmai a acelor instituţii
care ar fi trebuit să joace un rol normativ într-o perioadă a
transformărilor masive. Un alt efect de durată este prelungi-
rea tranziţiei de la anomalie la normalitate astfel încât ceea
ce se petrece în politica românească are un caracter puternic
tranzitoriu, improvizat, de moment. Între poziţia reală a Ro-
mâniei pe harta politică a Uniunii Europene şi poziţia men-
tală a liderilor ei politici nu există nici un raport. Aşa se fa-
ce că România europeană este pentru mulţi observatori din
afară un oximoron, o curiozitate şi un capriciu. În această lo-
gică, 1 ianuarie 2007 este data la care dosarul proiectului de
ţară a fost închis cu succes. Odată depăşit „hopul” aderării,
omul nostru politic se reîntoarce fără jenă la ale lui.
Pe ruinele unei democraţii care nu a ajuns nici măcar să
se impună real, până la capăt, se ridică steagurile agitate ale
unor armate ce se declară salvatoare şi ale căror generali se
plimbă de la o televiziune la alta. În lipsa argumentelor şi a
gândirii structurate, a unei culturi a dialogului şi a polemicii
constructive, comunicarea publică a acestora este domina-
tă de injurii, fantasme geo-politice, aberaţii, fabulaţii, incoe-
renţe hilare, monstruozităţi gramaticale, promisiuni cosmice
şi interese bicisnice. Discursul populist exprimă fidel tristul
paradox al unei Românii europene (de formă) aflate în pre-
modernitate politică (de fapt). Dacă ar fi să dăm crezare son-
dajelor, succesul la public al acestui tip de mesaj este imens
şi tendinţa ascendentă. Chiar şi dacă ar fi mult mai mici în


 În cutarea binelui comun

realitate, cifrele ar fi suficient de mari pentru a ne îngrijora.

Dincolo de tentaţia interpretării catastrofice a prezentului,
amplificată de majoritatea directorilor noştri de opinie, fă-
ră însă a propune eventuale soluţii, România se află într-un
moment de cumpănă de deznodământul căruia depinde vi-
itorul ei cel puţin pe termen mediu. Adică suficient de mult
pentru a marca profund două generaţii de acum înainte.
Ce este de făcut? Simplitatea întrebării arată situaţia dra-
matică în care ne aflăm. Cu alte cuvinte, suntem confrun-
taţi cu întrebări esenţiale care reclamă răspunsuri pe măsu-
ră. Lectura social-teologică a semnelor vremii ne arată cât
de importantă este şi în domeniul politic o Minima Mora-
lia. Aceasta nu trebuie nici inventată şi nici importată. Fără
a idealiza capitolele anterioare ale istoriei noastre, putem gă-
si în trecut câteva figuri de oameni politici demni de a fi lu-
aţi drept model. Fără a intra în detalii, caracteristicele unui
astfel de model de politician sunt pe cât de simple, pe atât
de greu de imitat sau improvizat. Nu întâmplător, lucrurile
genuine, autentice, sunt şi cel mai greu de falsificat. Aşadar,
virtuţile politicianului aflat în slujba binelui comun se con-
centrează în jurul a ceea ce banal formulat se numeşte carac-
ter. Acesta este suma educaţiei din familie, a valorilor primite
şi descoperite între timp, a experienţelor de viaţă, a cultu-
rii acumulate temeinic, a acelor calităţi secundare, precum
seriozitatea şi onestitatea, care la un loc oferă temelia unei
cariere în sensul valoric, iar nu doar conjunctural, al cuvân-
tului. Omul politic, bărbat sau femeie, ar trebui să fie înain-
te de orice un bun profesionist în domeniul său. Acest tip de
referinţă legată de priceperea nemijlocită este indispensabil
în exercitarea ulterioară a mandatului politic. În plus, poli-
tica nu devine un fel de compensaţie a unei cariere profesi-
onale neduse până la capăt, o alternativă la eşec, o împlini-
re instituţională a mediocrităţii personale.
Chestiunea formării caracterului este centrală în gândirea
creştină, antropologia spirituală oferind fundamentul unei
înţelegeri superioare a vocaţiei omului în propria lui comu-


 În loc de concluzii

nitate de credinţă şi în societate deopotrivă. Sinteza dintre

grija pastorală, îndreptată asupra fiecărei persoane în parte,
şi mesajul social adresat generic spaţiului public, sunt cele
două nivele la care influenţa formativă a Bisericii se (poate)
face simţită. Câştigul potenţial de pe urma acestei prezenţe
publice a unei structuri normativ-valorice este enorm. Cu
condiţia ca însăşi Biserica să nu fie prea prudentă, prea di-
plomatică şi, la o adică, prea politică atunci când ar trebui
să reafirme cu tenacitate şi curaj profetic aceste repere eti-
ce care îi sunt proprii şi care pot fi acceptate nu doar de că-
tre cei credincioşi, ci, în egală măsură, de orice om de bună-
voinţă şi bună intenţie. Repetarea didactică a acestor repere
trebuie să aibă loc independent de culoarea partidelor afla-
te la putere şi a celor din opoziţie, contribuind astfel la rea-
bilitarea exerciţiului politic în ansamblu.

Minima moralia (economic)

Aşa cum am văzut, nu numai mediul politic are la noi
nevoie urgentă de o aşezare etică solidă, adică de acel set de
principii minime care pot garanta un maxim de eficienţă a
gestiunii intereselor publice. Spaţiul economic este în ega-
lă măsură măcinat de metehne vechi şi noi care, toate la un
loc, compromit ideea succesului în afaceri şi pun sub sem-
nul întrebării moralitatea celor care au acumulat foarte mult
în acelaşi timp în care alţii au pierdut siguranţa materială a
unei vieţi decente. Dacă mai luăm în discuţie şi crizele eco-
nomice internaţionale care se succed cu putere, constatăm
cum, după aproape două decenii de transfer alert de la ca-
drele unei economii planificate la una concurenţială, de pia-
ţă, economicul ca atare, asemeni politicului, nu reuşeşte încă
să se prezinte credibil, să fie un instrument stabil al realiză-
rii binelui comun.
În ceea ce priveşte lipsa de credibilitate, crizele politice
din ultima vreme, anchetele penale pentru infracţiuni eco-
nomice, arestările şi puţinele procese de până acum înche-


 În cutarea binelui comun

iate cu o decizie – toate arată că, undeva, în ţesătura socia-

lă a României, corupţia este mult mai rezistentă decât orice
dorinţă de înnoire, că ocolirea legii este mai profitabilă de-
cât respectarea acesteia. Impresia generală, bazată pe statis-
tici şi studii comparate legate de evoluţia altor ţări aflate în
situaţii similare, este că societatea românească post-comu-
nistă a pornit complet greşit, că împărţirea darurilor s-a fă-
cut pe ascuns, că fiecare este aşadar liber, ştiind acest lucru,
să caute toate acele oportunităţi prin care să îşi facă drep-
tate materială de unul singur. Furtul de la stat este continu-
at prin furtul de la patron. Mentalitatea angajatului-proleta-
rului în război nedeclarat cu angajatorul-asupritorul uneşte
în mod surprinzător două capitole de istorie economică to-
tal diferite. Lipsa de încredere şi a unor raporturi corecte
între toţi actorii economici duce la inconsecvenţe care se
traduc de regulă în incapacitatea de a rezista pe piaţa inter-
naţională prin produse de egală calitate indiferent de seria
lor de producţie.
Dacă ar fi să facem un portret omului de afaceri român
de azi, acesta are un profil social şi etic în mod evident ca-
uţionat. În primul rând – şi acesta este păcatul originar al
economiei noastre postdecembriste – prin accesul selec-
tiv la informaţii şi oportunităţi aparte. Ceea ce înseamnă, în
mod concret, că nu toţi întreprinzătorii au avut şanse ega-
le de a porni o afacere. Or, în condiţiile unei lipse de şanse
egale, succesul unora şi falimentul altora nu mai este o pro-
bă de competenţă economică, trecută de unii şi picată de că-
tre ceilalţi, ci dovada de a fi fost în posesia unor mecanisme
altele decât cele profesionale. Acest lucru se vede în evolu-
ţia ulterioară a omului nostru de afaceri de succes: ajuns în
fruntea bucatelor prin respectarea unor reguli de joc nede-
clarate ca atare, acesta îşi va păstra poziţia tot prin pârghii
non-economice. Nimeni nu poate fi atât de naiv şi să afirme
că, în economiile dezvoltate din ţările având tradiţii demo-
cratice consolidate, nu are loc un dialog permanent dintre
economic şi non-economic, dintre interesul comercial şi cel


 În loc de concluzii

politic, dintre lobby-ul industrial şi decidenţii publici. Ceea

ce nu înseamnă însă că succesul pe termen lung al unei fir-
me poate fi realizat şi menţinut numai prin astfel de metode,
adică fără inovaţie şi originalitate, fără investiţii în oameni şi
principii, fără emulaţie şi concurenţă, fără imagine socială
cultivată constant şi cu seriozitate, dincolo de iluziile recla-
mei. Oriunde în lumea civilizată, oamenii influenţi din eco-
nomie au relaţii pe măsură. Nu însă peste tot, aşa cum este
cazul nostru, oamenii cu bani ajung să domine cu atâta dez-
involtură economia şi politicul în acelaşi timp.
Lipsa unui ethos antreprenorial, a unei minima moralia
economică la o bună parte dintre cei care formează mediile
de afaceri româneşti – a „izvoarelor spiritului capitalismu-
lui” de care vorbea Werner Sombart, contemporanul lui Max
Weber, preocupat la rândul său de valorile spirituale, nor-
mative reflectate în actul economic – explică paradoxul etic
al economiei noastre de tranziţie: apariţia unei clase medii
şi peste medie din punct de vedere financiar nu a atras du-
pă sine reapariţia burgheziei ca termen de gândire şi cate-
gorie social-culturală. Burghezul, nu cel despre care vorbea
propaganda comunistă, ci acela despre care Sombart a scris
o carte deja clasică şi căruia Mihail Manoilescu îi dedica în
perioada interbelică o analiză în context românesc, este ele-
mentul de stabilitate economică, actorul social care intervine
prompt (subsidiar, am spune astăzi) când statul este absent
sau neputincios, cel care încurajează prin iniţiative private
excelenţa (precum Fundaţia lui Emanoil Gojdu, un burghez
român membru al Casei Magnaţilor de la Budapesta), cel ca-
re este stâlp neclintit al Bisericii sau confesiunii din care face
parte, participant substanţial şi discret la opera de caritate,
care are destui bani pentru a face politică din pasiune, care
colecţionează obiecte de artă ce vor umple ulterior muzeele
publice şi care, cunoscând valoarea banului şi a importan-
ţei caracterului celui care îl câştigă prin muncă şi inteligen-
ţă, se îngrijeşte de o succesiune pe măsură la cârma firmei,


 În cutarea binelui comun

o apără de aventuri nesăbuite şi oferă astfel stabilitate soci-

ală zecilor, sutelor sau miilor de angajaţi.
La polul opus, baronul nostru economic de azi, preocupat
doar de acumularea cu orice preţ, invidios pe succesele al-
tuia, incult, fără deschidere de nici un fel, obtuz la orice for-
mă de mecenat, interesat doar de sponsorizarea aducătoare
de reclamă, incapabil să se bucure cu sobrietate şi eleganţă
de banii săi, agresiv cu concurenţa, visceral şi tumultos faţă
de angajaţi, rău plătitor al muncii altuia, dar, în acelaşi timp,
risipitor pe tot felul de fleacuri, intrigant, nesigur pe ceea ce
poate să facă şi căutător permanent de protecţie, slab negoci-
ator pe piaţa internaţională şi profitând doar de preţul scăzut
al mâinii de lucru în România, speculant pe piaţa imobiliară
sau de mărfuri, fără capacitatea de a aduce noul în domeniul
său, necreativ, pseudo-cosmopolit, vorbitor de limbi străine
cu ambele mâini, îmbrăcat la ultima modă, neştiind că nu se
aplaudă între părţile unei simfonii, complet neajutorat tehnic
şi nedispus la investiţii pe termen lung, indiferent la bucuri-
ile simple ale vieţii, neglijent faţă de propria familie, super-
ficial în sentimente şi umflat de propriul succes – un astfel
de personaj nu poate fi motorul pe termen lung al unei so-
cietăţi convalescente precum cea românească.
Sigur, aşa cum nu ne putem aştepta să avem o clasă politi-
că formată peste noapte, onestă şi competentă, tot astfel tre-
buie să ne mulţumim pentru moment cu actualul mediu de
afaceri. Pentru a continua paralela, este însă la fel de evident
că aşa cum din ce în ce mai mulţi români reclamă minima
înnoire morală a omului politic, tot astfel nu putem ignora
necesitatea similară a înnoirii celui care, la ora actuală, es-
te locţiitor al burghezului veritabil, al aceluia pe care încă îl
mai aşteptăm pentru a concretiza binele comun.

Minima moralia (mediatic)

De aproape două decenii ne plângem consecvent de ace-
laşi lucru. Crizele politice, scandalurile economice, cazuri-


 În loc de concluzii

le de corupţie la nivel înalt, dezvăluirile legate de colabora-

torii fostei poliţii politice, receptarea imaginii României în
străinătate, raportul dintre societatea civilă şi putere, lipsa de
coerenţă între priorităţile ierarhiei ecleziale şi cele ale pro-
priului laicat, războaiele dintre sferele de influenţă şi decizie,
tensiunile dintre grupurile şi subgrupurile fiecărei bresle în
parte – toate sunt puse pe seama unei proaste gestionări a
comunicării. Invariabil, mesajul este deformat pe drum, pre-
supunerea transformată în dovadă şi zvonul în ştire verifi-
cată „pe surse”. Asemeni spaţiului politic şi mediului de afa-
ceri, existenţa unei minima moralia şi în domeniul mediatic
este un deziderat urgent şi necesar deopotrivă.
Critica la adresa agenţilor comunicării publice – „presa
este de vină” sau „aţi minţit poporul cu televizorul” – este
doar parţial întemeiată deoarece ea nu are în vedere faptul
simplu că în orice raport de comunicare prin instrumente-
le mass-media există doi parteneri: vânzătorul informaţiei
şi cumpărătorul acesteia. Toate instituţiile de la noi s-au în-
zestrat în ultimii ani cu un purtător de cuvânt, ofiţer de pre-
să, director pentru comunicaţie sau responsabil cu relaţiile
publice. Aceştia sunt în situaţia de a „vinde”, în sens simbo-
lic, informaţia către piaţa liberă a presei audio (radiouri), vi-
deo (televiziuni), print (ziare) sau virtuală (publicaţii elec-
tronice). Conferinţele de presă, comunicatele şi declaraţiile
sunt mijloacele curente ale acestui transfer. De cele mai mult
ori însă, comunicarea are pentru personajele sau instituţiile
implicate un alt rol decât acela genuin al informării opiniei
publice despre realităţi şi fapte de interes general. De pildă,
omul politic vorbeşte la o conferinţă de presă despre multe
fără să comunice nimic concret, ministrul de resort ne anun-
ţă scumpirea preţurilor nu însă şi baza reală de calcul a aces-
tora, reprezentantul justiţiei citează câteva paragrafe de lege
fără să ne lămurească deloc, purtătorul de cuvânt al CNSAS
ne transmite că nu sunt întrunite toate condiţiile pentru a
constata colaborarea unui important om politic cu Securi-
tatea, biroul de presă al Patriarhiei declară la ora 12 una şi la


 În cutarea binelui comun

ora 20 cu totul alta (dacă nu tace) etc. Pe scurt, toţi încear-

că, unii chiar reuşind, să mimeze transparenţa, să evite acu-
za de a fi tăcut atunci când ar fi trebuit să vorbească, să răs-
toarne logica sistemului comunicaţional şi să se folosească de
instrumentele acestuia ca de nişte enorme dispozitive pro-
ducătoare de fum. În loc să genereze claritate, majoritatea
momentelor de comunicare se transformă în tot atâtea mo-
mente de ambiguitate, ceaţă şi confuzie. Comunicarea devi-
ne summa pre-textelor care ascund în fapt textul, informaţia
propriu-zisă, de cele mai multe ori incomodă.
Cel care „cumpără”, tot în sens simbolic, aceste informa-
ţii, adică mass-media, şi le dă mai departe publicului, clien-
ţilor, nu este mai puţin complice la acest joc. Pentru că omul
de presă nu este un simplu transportator de informaţii, un
vehicul, ci un filtru. Aceasta este, în cele din urmă, arta jur-
nalismului: capacitatea de a transmite informaţii după ce, în
prealabil, te-ai asigurat că nu sunt scoase din context, ai ve-
rificat autenticitatea acestora, ai mers la faţa locului, ai ope-
rat traducerea conţinutului pe înţelesul unui public cât mai
larg, fără să trădezi sensul iniţial, ai consultat specialiştii în
domeniul din care este luată informaţia, ai ascultat şi opini-
ile altora, ai coroborat datele de ultimă oră cu cele de acum
o săptămână, un an sau un deceniu, adică ai o imagine pe cât
de atentă la detaliu pe atât de lucidă şi clară în ceea ce priveş-
te întregul. Cam acestea ar fi datele tehnice ale unui act jur-
nalistic de calitate. Ca să operezi însă cu acestea ai nevoie de
o formaţie pe măsură: să cunoşti bine limba în care scrii sau
vorbeşti, cu tot cu gramatică, să înţelegi limbajul specific do-
meniilor (să nu comentezi alegerea unui nou papă în terme-
nii unui campionat de fotbal), să ai curiozitatea intelectuală
de a citi minima literatură de specialitate (pentru a nu con-
funda Consiliul Europei cu Consiliul European sau Curtea
Europeană a Drepturilor Omului cu Tribunalul Penal Inter-
naţional de la Haga sau Comisia de la Veneţia cu Festivalul
de Film sau Bienala din acelaşi oraş), să ştii pe cine să întrebi
şi să stăpâneşti tehnica dialogului (adică să nu vorbeşti mai


 În loc de concluzii

mult decât cel invitat şi să pui corect întrebările), să rezumi

fără să simplifici şi să explici fără să manipulezi.
Pe cât de frumoasă teoria, pe atât de sinistră realitatea
comunicării cotidiene de la noi. Pe pagina tipărită sau pe
ecranul televizorului întâlnim zi de zi gafe, bâlbe, dezacor-
duri, dovezi de incultură şi de proastă creştere, mahalagis-
me, prostie înfumurată şi grotesc sublim, între viaţă şi filmul
acesteia existând o strânsă luptă, încă nedecisă. Toate ar fi
scuzabile până la un punct, dacă nu ar fi atât de evident că
majoritatea celor care ne servesc informaţiile în acest decor
nu sunt de fapt în slujba comunicării publice, ci a cuiva care
vrea să ne transmită ceva anume, să ne influenţeze şi, la ur-
ma urmei, să ne mintă în faţă. Că mass-media nu va scăpa
niciodată de prezumţia falsificării şi nici jurnalistul de cea a
mercenariatului, este o banalitate ce se poate verifica în toa-
te ţările cu tradiţie democratică şi comunicaţională. Motiv
pentru care, pe orice piaţă serioasă de informaţii va exista
mereu câte ceva pentru gustul fiecăruia: de la ziarul cu fe-
te pe prima pagină la cotidianul sobru, informat, cu comen-
tarii solide. Boala noastră rezidă tocmai în cultivarea, doar
cu câteva excepţii, a aceluiaşi tip de abordare jurnalistică,
amestecată valoric, indiferent de public sau de subiect. Or,
o societate incapabilă să discearnă la nivel mediatic, să ope-
reze diferenţe de bun simţ, este în real pericol să nu mai fa-
că, într-o bună zi, nici diferenţa dintre libertate şi prizonie-
rat. Ajunşi acolo, am trăi un foarte trist paradox ca primul
fruct al eliberării de comunist, libertatea de opinie, să fie şi
primul care putrezeşte.

Minima moralia (intelectual)

Necesitatea şi urgenţa unei minima moralia în politică,
economie şi comunicare nu poate ignora un element comun
frecvent trecut cu vederea. Este vorba despre felul în care lu-
crăm zi de zi cu informaţiile, principiile, regulile, normele,
posibilităţile, cu textele altora şi exegezele proprii, cum argu-


 În cutarea binelui comun

mentăm, cum ne justificăm opţiunile şi cum explicăm ceea

ce dorim să realizăm. Cu alte cuvinte, cum gândim sau cum
ne punem mintea la lucru. Nu cumva multe dintre derapaje-
le, crizele şi nehotărârile actuale – care cauţionează mersul
firesc al societăţii româneşti şi care sunt puse, iată, pe seama
deşteptăciunii unor „băieţi” anume – au la origine un deficit
de gândire sau, după caz, un mod pervertit al acesteia?
Când vorbim despre actul gândirii, ne gândim la intelec-
tuali. Când vorbim despre intelectuali, se produce o distinc-
ţie spontană în virtutea căreia unii sunt consideraţi ca atare
pentru că se manifestă în consecinţă: scriu articole, publică
volume, au idei şi se exprimă fără dezacorduri. În exact ace-
laşi timp sunt scoşi din această categorie toţi ceilalţi. Inte-
lectualitatea este la noi proiectată în termenii unei minori-
tăţi gălăgioase din vreme în vreme, însă care se subţiază pe
zi ce trece. Aceasta în condiţiile în care avem cel mai mare
număr de universităţi de stat şi private la suta de mii de lo-
cuitori din Europa. Se mai uită faptul că majoritatea perso-
najelor publice ale momentului din politică, economie sau
mass-media îndeplinesc condiţiile de a fi omologaţi catego-
riei intelectualilor: au studii şi diplome, unii chiar au publi-
cat ceva şi nu în mod obligatoriu un plagiat, nu au mereu
idei şi mai fac dezacorduri, unii sunt însă chiar convingă-
tori, au personalitate şi succes la public, alţii posedă titluri
ştiinţifice sau ocupă locuri în ierarhia academică, au urmat
şcoli serioase sau au făcut liceul la seral şi facultatea la Căli-
măneşti, au o diplomă de studii manageriale şi un certificat
de engleză. Formal, nu îi putem exclude pe aceştia din cate-
goria intelectualilor. Mergând aşadar pe logica acestei defi-
niţii până la capăt, ajungem inevitabil să constatăm că avem
o gravă problemă cu precizarea şi aplicarea criteriilor mun-
cii intelectuale.
România este ţara tuturor posibilităţilor şi în ceea ce pri-
veşte depăşirea condiţiei umane prin diplome şi a incultu-
rii profunde prin titluri. Sugestiv, obsesia numărului doi din
ierarhia comunistă erau tocmai doctoratele onorifice şi re-


 În loc de concluzii

cunoaşterile internaţionale. Consecvent, obsesia multora

dintre parlamentarii de azi este un post de profesor, garan-
ţia unei pensii politice la un nivel social respectabil. Aşa se
explică anomalia legislativă de acum care face posibilă dife-
renţa uriaşă între salariile profesorilor universitari şi restul
corpului didactic deopotrivă de calificat. Cum o luăm, pozi-
ţia de intelectual continuă să inspire respect şi îndeamnă la
acţiune. Problema este că, în comparaţie cu domeniile con-
crete, unde competenţa se poate verifica imediat şi evident,
cel abstract al gândirii e deosebit de subiectiv. De pildă, lip-
sa de talent sau de tehnică vocală a unei cântăreţe se aude
imediat: pusă să interpreteze o arie, aceasta va claca după
primele note. Tot astfel, nepriceperea unui chirurg poate fi
măsurată după numărul operaţiilor eşuate şi al pacienţilor
nemulţumiţi sau deja morţi. Nu însă la fel de repede poţi de-
masca improvizaţia intelectuală: cel în cauză, asemeni stu-
dentului inteligent, dar leneş, vorbeşte mult, citează de-a
valma, dă impresia că ştie, că este în temă, face trimiteri la
propriile cărţi şi studii, pe care nu le-a citit nimeni, invocă
autorităţi defuncte sau se laudă cu diploma unei Academii
din provincia texană sau cu faptul, rar pentru un român, de
a fi menţionat în nu ştiu ce dicţionar internaţional al perso-
nalităţilor (uitând să spună cât a plătit pentru această onoa-
re) etc. Pe scurt: cu cât este mai vehementă, impostura are
toate şansele să se impună. Succesul este cu atât mai facil cu
cât, în România de azi, poţi ajunge profesor doar cu dosa-
rul, adică bifând câteva condiţii cantitative. Trei cărţi, câte-
va studii, un program de cercetare – reţeta este simplă. De
calitatea reală, dovedită ca atare, pare să nu fie nimeni inte-
resat. Sau, altfel spus, absenţa acesteia nu este o piedică în
calea unei strălucite cariere instituţionale.
În aceste condiţii, onestitatea intelectuală este sinonimă
cu încetinirea carierei. Nu este loc pentru proiecte de cerce-
tare pe termen lung, pentru viziuni de sinteză şi construcţii
migăloase. Totul se reduce la un raport funcţional. Aşa cum
un fermier îşi cumpără un tractor pentru a avea mai multă


 În cutarea binelui comun

eficienţă şi a câştiga mai mulţi bani, un intelectual publică o

carte pentru a primi o creştere la salariu. În această ecuaţie,
să nu ne mirăm că se răspândeşte cancerul care macină în-
cet şi sigur temeliile sociale. Dacă cei care garantează cali-
tatea intelectuală sunt la rândul lor produsul unui sistem al
imposturii, la un moment dat cercul se închide şi ajungem să
constatăm că, în definitiv, nu mai avem nici o instanţă criti-
că. Totul este la dispoziţia tuturor. Regulile fiind suspenda-
te sau negociabile, important este să ştii cu cine să vorbeşti,
unde să plusezi, cum să formulezi cererea şi unde să o de-
pui. Este culmea inteligenţei pervertite care ştie să ocoleas-
că propriile rigori. Un fel de a-ţi fura singur căciula, de a in-
tra în propria casă prin uşa din spate.
Riscul este dublu. Pe de o parte, un astfel de spectacol
uman scârbeşte pe orice om tânăr de calitate care va căuta să
plece văzând cu ochii. Hemoragia severă de resurse umane
suferită în ultimele două decenii este întrecută doar de pier-
derile cauzate de terorismul comunist şi de decimarea inte-
lectualităţii interbelice. Sub privirile indiferente şi cinice ale
tuturor guvernanţilor ce s-au succedat după 1989, România a
pierdut cu dezinvoltură capitalul ei cel mai preţios. Pe de al-
tă parte, răsturnarea valorică duce la apariţia treptată a unei
elite alternative, adică a adevăratei elite lipsite însă de funcţii
sau privilegii, fără posturi de conducere sau instituţii create
să le uşureze munca de cercetare. Calitatea umană şi ştiinţi-
fică devin virtuţi de catacombă tocmai în momentul în care
România europeană are nevoie de o infuzie de idei. Pentru
că, în sfârşit, după aproape două decenii, nu mai putem in-
voca lipsa banilor, ei aşteptând să fie luaţi de la Bruxelles şi
transferaţi în ţară. Cum? Prin proiecte inteligente, nu doar
şmechere, adică nu bazate pe o inteligenţă pervertită, ci pe
una constructivă, verticală, demnă, de durată.


 În loc de concluzii

Concluzie la concluzii
Chiar dacă suntem cu toţii de acord că moştenirea co-
munismului, metehnele ancestrale şi greutăţile sistemice din
prezent nu pot fi depăşite sau cel puţin ameliorate în timp
scurt, trebuie să avem tot consensual convingerea că se im-
pune demararea acestei schimbări care se anunţa atât de di-
ficilă. În mediul politic sau în cel economic, la nivelul mij-
loacelor de comunicare sau al instrumentelor de gândire,
România de azi are o multitudine de şantiere concomiten-
te, unul mai important decât celălalt şi indispensabile toate
la un loc. Acest fapt nu înseamnă însă că nu are nimic bun,
că totul stă să se surpe, că reforma statului de drept sau a
clasei politice pleacă de la zero, că suntem pe cale să inven-
tăm o ţară pur şi simplu. Dimpotrivă. Marcată de fracturi-
le istorice succesive, de crizele care au bântuit-o periodic şi
de neputinţele majorităţii celor care au condus-o, România
este cu toate acestea un spaţiu care adăposteşte, hrăneşte şi
face posibilă naşterea multor lucruri minunate. Este aceeaşi
ţară care uimeşte pe un vizitator atent, care nu se lasă furat
de prejudecăţi sau de evidente defecţiuni de civilizaţie. Este
aceeaşi ţară care, ici-colo, pare ruptă dintr-un alt timp, mai
frumos şi mai curat decât cel de azi. În fine, este aceeaşi ţa-
ră din care au plecat atâţia oameni de calitate care ocupă în
prezent posturi importante în mai toată lumea. Marea noas-
tră problemă nu este aşadar lipsa unor valori, ci amesteca-
rea acestora cu contrariul lor. Proiectul de societate al Ro-
mâniei de mâine rezidă de aceea şi în acest efort de limpezire
etică, de separare a adevărului de minciună, a cinstei de co-
rupţie, a seriozităţii de prostie, a calităţii de impostură. Es-
te motivul pentru care un astfel de proiect are nevoie şi de
o perspectivă creştină implicită aptă, aşa cum am văzut în
paginile de mai sus, să irige pânza freatică în care se află ră-
dăcinile fenomenelor de la suprafaţa timpului istoric pe ca-
re îl parcurgem în căutarea binelui comun.


 Repere bibliografice

Documente
COMECE, A Family Strategy for the European Union. An Encouragement
to Make the Family an EU Priority, March 2004.
Enciclice Papale:
Rerum Novarum (1891)
Quadragesimo Anno (1931)
Mater in Magistra (1961)
Pacem in Terris (1963)
Gaudium et Spes (1965)
Populorum Progressio (1967)
Laborem exercens (1981)
Sollicitudo Rei Socialis (1987)
Centesimus Annus (1991)
Deus Caritas est (2005)
Exortaţia Apostolică Ecclesia in Europa (2003).
Kurt Biendenkopf, Bronislaw Geremek, Krzystof Michalski,
Concluding Remarks of the Spiritual and Cultural Dimension of Eu-
rope, Vienna/Brussels, October 2004 („Ce ţine Europa la un loc?”, Di-
lema Veche, nr. 56, 11-17 februarie 2005).
*** For a Europe of the Citizens: Priorities for a Better Future („Rome Ma-
nifesto”), adopted by the EPP Congress, Rome, 30-31 March 2006,
http//www.epp-eu.org.
*** European People’s Party, Action Programme 2004 – 2009, approved by
EPP Congress of 4-5 February 2004, http//www.epp-eu.org.
*** Din gândirea creştin democrată românească, Metropol, Bucureşti,
1995.
*** Raportul Final al Comisiei prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Co-
muniste, Humanitas, Bucureşti, 2007.

Studii i volume
Peter Antes (Hg.), Christentum und europäische Kultur. Eine Geschichte
und ihre Gegenwart, Herder, Freiburg – Basel – Wien, 2002.
Dan Aurel Banciu, Grupuri şi minorităţi. O abordare din perspectiva
subsidiarităţii, Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj-Na-
poca, 2006.
Daniel Barbu, Republica absentă, Nemira, Bucureşti, 1999.


 Repere bibliografice

Daniel Barbu, Democraţia creştină în Şapte teme de politică româneas-

că, Antet, Bucureşti, 1997.
Rafael Caldera, Specificitatea democraţiei creştine, traducere de Doina
Lascu, Editura Progresul Românesc S.A., Bucureşti, 1992.
Radu Carp, Conceptul de persoană: Martin Buber şi filosofia persona-
listă, în Alexander Baumgarten (ed.), Îngerul şi persoana, Char-
mides, Bistriţa, 2000.
Radu Carp (coord.), Un suflet pentru Europa. Dimensiunea religioasă a
unui proiect politic, Editura Fundaţiei Anastasia, Bucureşti, 2005.
Radu Carp, Dacian Graian Gal, Sorin Murean, Radu Preda,
Principiile gândirii populare. Doctrina creştin-democrată şi acţiunea
socială, Eikon, Cluj-Napoca, 2006.
Radu Carp, „Creştinism şi democraţie. Un posibil model de teorie şi ac-
ţiune politică”, Studia Politica VIII, 2 (2008).
François Châtelet, Évelyne Pisier, Concepţiile politice ale secolu-
lui XX, traducere de Cristian Preda şi Mircea Boari, Humanitas, Bu-
cureşti, 1994.
Valentin Cojanu, Maria Bârsan, Liviu Murean, Oana Aristide,
Elemente ale unei strategii post-aderare pentru România, Institutul
European din România, Bucureşti, 2006.
Attilio Danese, „Personnalisme et personne aujourd’hui”, Saeculum
3-4 (12) (1995).
Ştefan Delureanu, Geneza Europei Comunitare – mesajul democraţi-
ei de inspiraţie creştină, Paideia, Bucureşti, 2001.
Pascal Delwit (ed.), Démocraties chrétiennes et conservatismes en Eu-
rope – une nouvelle convergence ?, Editions de l’Université de Bruxel-
les, Bruxelles, 2003.
Jean-Dominique Durand, L’Europe de la démocratie chrétienne, Editions
Complexe, Bruxelles, 1995 (versiunea română: Europa democraţiei creş-
tine, traducere de Eugenia Zăinescu, Institutul European, Iaşi, 2004).
Jean Claude Eslin, Dumnezeu şi puterea. Teologie şi politică în Occi-
dent, traducere de Tatiana Petrache şi Irina Floare, Anastasia, Bucu-
reşti, 2001.
Walter Fürst, Joachim Drumm, Wolfgang M. Schröder (Hg.), Ide-
en für Europa. Christliche Perspektiven der Europapolitik, LIT Ver-
lag, Münster, 2004.
Ingeborg Gabriel, Alexandros K. Papaderos, Ulrich H. J. Kört-
ner, Perspektiven ökumenischer Sozialethik. Der Auftrag der Kirchen
im größeren Europa, Matthias-Grünewald-Verlag, Mainz, 2005.
Ingeborg Gabriel, Franz Gassner (Hg.), Solidarität und Gerechtig-
keit. Ökumenische Perspektiven, Matthias-Grünewald-Verlag, Mainz,
Ostfildern, 2007.


 Repere bibliografice

Ingeborg Gabriel (Hg.), Politik und Theologie in Europa. Perspektiven öku-

menischer Sozialethik, Matthias-Grünewald-Verlag, Ostfildern, 2008.
Franklin I. Gamwell, Politics as a Christian Vocation: Faith and Demo-
cracy Today, Cambridge University Press, Cambridge, 2005.
Michael Gehler, Wolfam Kaiser (eds.), Christian Democracy in Eu-
rope since 1945, Routledge, London, 2004.
Alan Greenspan, The Age of Turbulence. Adventures in a New World,
Penguin Books, London, 2007.
Jürgen Habermas, Joseph Ratzinger, Dialektik der Säkularisierung.
Über Vernunft und Religion, Herder, Freiburg, Basel, Wien, 2005 (ver-
siunea română: Dialectica secularizării. Despre raţiune şi religie, tra-
ducere de Delia Marga, Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2005).
Wilfred J. Hahn, Die Geldfalle der Endzeit, Verlag Mitternachtsruf,
Pfaffikon, 2004.
David L. Hanley (ed.), Christian Democracy in Europe: A Comparative
Perspective, Pinter Publishers Ltd., 1996.
Ioan I. Ic jr., Germano Marani (ed.), Gândirea socială a Bisericii. Fun-
damente – documente – analize – perspective, Deisis, Sibiu, 1998.
Ronald Inglehart, Pippa Norris, Sacred and Secular. Religion and Po-
litics Worldwide, Cambridge University Press, New York, 2004.
Alexandra Ionescu, Une réflexion social – chrétienne roumaine – la
revue Solidaritatea, în Laureniu Vlad (ed.), Pouvoirs et mentali-
tés, Babel, Bucureşti, 1999.
Alexandra Ionescu, Le bien commun et ses doubles. Deux rencontres
roumaines entre morale et politique, Editura Universităţii din Bucu-
reşti, 2002.
R.E.M. Irving, The Christian Democratic Parties in Western Europe, Geor-
ge Allen & Unwin, London, 1979.
Hans Joas, Klaus Wiegandt (Hg.), Die kulturellen Werte Europas, Fis-
cher Taschenbuch Verlag, Frankfurt am Main, 2005.
Stathis N. Kalyvas, The Rise of Christian Democracy in Europe, Cor-
nell University Press, 1996.
K. Van Kersbergen, Social Capitalism: A Study of Christian Democracy
and the Welfare State, Routledge, London, 1995.
Robert P. Kraynak, Christian Faith and Modern Democracy: God
and Politics in the Fallen World, University of Notre Dame Press,
2001.
Pierre Letamendia, La démocratie chrétienne, Presses Universitaires de
France, Paris, 1993 (versiunea română: Democraţia creştină, traduce-
re de Gabriela Stoica, Silex, Bucureşti, 1998).
Julián Marías, Perspectiva creştină, traducere de Mihai Cantuniari,
Anastasia, Bucureşti, 2003.


 Repere bibliografice

Jacques Maritain, Man and the State, University of Chicago Press,

Chicago, 1951.
Jacques Maritain, Christianisme et démocratie, Desclée de Brouwer,
Paris, 2005 (versiunea română: Creştinism şi democraţie, traducere de
Liviu Petrina, Crater, Bucureşti, 1999).
Jacques Maritain, Le personne et le bien commun, Desclée de Bro-
uwer, Paris, 1947.
Jean-François Mattéi, Le regard vide : Essai sur l’épuisement de la cul-
ture européenne, Flammarion, Paris, 2007.
Thomas Meyer, Die identität Europas. Der EU eine Seele?, Suhrkamp,
Frankfurt am Main, 2004.
Ioan Miclea, Elemente de politică creştină, Vremea, Bucureşti, 1947.
Giorgios Mantzaridis, Morala creştină, traducere de Cornel Constan-
tin Coman, Editura Bizantină, Bucureşti, 2006.
Ion Mihlcescu, „Rolul social al religiei”, Solidaritatea I, 1 (1920).
Chantal Millon-Delsol, Les idées politiques au XXe siècle, Presses Uni-
versitaires de France, Paris, 1991 (versiunea română: Ideile politice ale
secolului XX, traducere de Velica Boari, Polirom, Iaşi, 2002).
Chantal Millon-Delsol, L’Etat subsidiare, Presses Universitaires de
France, Paris, 1992 (versiunea română: Statul subsidiar, traducere de
Margareta Petruţ, Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj-
Napoca, 2000).
Chantal Millon-Delsol, Le principe de subsidiarité, Presses Univer-
sitaires de France, Paris, 1993.
Chantal Delsol, Eloge de la singularité : Essai sur la modernité tardi-
ve, Editions de La Table Ronde, Paris, 2007.
R. Paul Krugman, Maurice Obstfeld, International Economics, 6th
edition, Boston, San Francisco, New York, 2003.
Emmanuel Mounier, Le personnalisme, Presses Universitaires de Fran-
ce, Paris, 1949.
Sorin Murean, Ordoliberalism în economia socială de piaţă a Germa-
niei postbelice, Cartimpex, Cluj-Napoca, 2000.
Sorin Murean, Economia socială de piaţă. Modelul german, Cartim-
pex, Cluj-Napoca, 2003.
Picu Ocoleanu, Iisus Hristos mijlocitorul – sensul diaconal al eticii so-
ciale ortodoxe, Christiana, Bucureşti, 2008.
Picu Ocoleanu, Liturghia poruncilor divine – prolegomene teologice la
o nouă cultură a legii, Mitropolia Olteniei, Craiova, 2004.
Picu Ocoleanu, Radu Preda (ed.), Viaţă liturgică şi etos comunitar.
Preliminarii la o teologie socială ortodoxă, Mitropolia Olteniei, Cra-
iova, 2008.


 Repere bibliografice

Marcello Pera, Joseph Rantzinger, Ohne Wurzeln. Der Relativis-

mus und die Krise der europäischen Kultur, Sankt Ulrich Verlag, Augs-
burg, 2005.
Gheorghe Popescu, Evoluţia gândirii economice, ediţia a III-a, Editura
Academiei Române, Bucureşti, 2004.
Hans-Gert Pöttering, De la viziune la realitate. Pe drumul spre uni-
ficarea Europei, traducere de George Damian, Ziua, Bucureşti, 2007.
Radu Preda, Biserica în Stat. O invitaţie la dezbatere, Editura Scripta,
Bucureşti, 1999.
Radu Preda, „Une perspective orthodoxe concernant les relations Égli-
se-État en Roumanie: ‘Neuf thèses’”, L’année canonique XLV (2003),
pp. 43-54.
Radu Preda, „Teologia Socială Ortodoxă în contextul european actu-
al. Contribuţia răsăriteană la o cultură a valorilor”, Studii Teologice 4
(2007), pp. 95-110.
Radu Preda, „Securitatea şi insecurităţile deconspirării ei. Comunismul
în memoria clasei politice, a societăţii civile şi a Bisericii”, Studia Po-
litica VII, 3 (2007), pp. 773-784.
Radu Preda, „Sozialtheologie. Eine Herausforderung für die orthodoxe
Kirche am Beispiel Rumäniens”, în: Ingeborg Gabriel, Franz Gas-
sner (Hg.), Solidarität und Gerechtigkeit. Ökumenische Perspektiven,
Matthias-Grünewald-Verlag, Mainz, 2007, pp. 109-133.
Radu Preda, „Christianity and the Limits of Europe. A Social-Theologi-
cal Approach”, Eurolimes V (2008), pp. 120-150.
Joseph Ratzinger, Damaskinos, Mitropolit al Elveiei, Moşteni-
rea creştină a Europei, ediţie îngrijită şi traducere Viorica E. Ungu-
reanu, Trinitas, Iaşi, 2002.
Giovanni Reale, Radici culturali e spirituali dell’Europa. Per una
rinascita dell’”uomo europeo”, Raffaello Cortina Editore, Mila-
no, 2003.
Paul Ricoeur, „Emmanuel Mounier: o filosofie personalistă”, în Isto-
rie şi adevăr, traducere de Elisabeta Niculescu, Anastasia, Bucureşti,
1996.
Jeremy Rifkin, Leading the Way to the Third Industrial Revolution. The
Foundation on Economic Trends, Washington DC, 2007.
Wolfgang Schäuble, Und der Zukunft zugewandt, Goldmann, Ber-
lin, 1995.
Theodor Schilling, Subsidiarity as a Rule, or Taking Subsidiarity Se-
riously, vezi în format electronic la adresa http://www.jeanmonnet-
program.org (accesat la 1 noiembrie 2008).


 Repere bibliografice

Cristoph Schönborn, Oamenii, Biserica, ţara. Creştinismul ca provo-

care socială, traducere de Tatiana Petrache si Rodica Neţoiu, Anasta-
sia, Bucureşti, 2000.
Page Smith, Rediscovering Christianity: A History of Modern Democracy
and the Christian Ethic, St. Martins Press, 1994.
Tomas Spidlik, Alle fonti dell’Europa, Miscellanea I, Lipa, Roma, 2004.
Valeriu Stoica, Unificarea dreptei, Humanitas, București, 2008.
Luigi Sturzo, Libertatea: prietenii şi duşmanii săi, traducere de Nico-
leta Panait, Paideia, Bucureşti, 2001.
Ilie Şerbnescu, România sub tirania cifrelor mici, Universal Dalsi, Bu-
cureşti, 2002.
Miruna Ttaru-Cazaban (coord.), Teologie şi politică. De la Sfinţii Pă-
rinţi la Europa unită, Editura Anastasia, Bucureşti, 2004.
Hans Tietmeyer, Herausforderung Euro, Hanser Verlag, Wien, 2005.
Gregory Vlastos, Christian Faith and Democracy, Kessinger Publi-
shing, 2004.
Gheorghe Vlduescu, Personalismul francez, Editura Ştiinţifică, Bu-
cureşti, 1971.
Varujan Vosganian, Mesajul dreptei românești. Tradiție și modernita-
te, Nemira, București, 2001.
J.H.H. Weiler, Un’Europa cristiana. Un saggio esplorativo, Rizzoli, Mi-
lano, 2003.
Jean-Paul Willaime, Europe et religions. Les enjeux de XXIe siècle, Fa-
yard, Paris, 2004.


 Index de nume i termeni
A
administraţie locală 42, 66, 69, 81
asigurări sociale 14, 84, 85, 108, 182
Avocatul Poporului 49
B
Bartolomeu I (Patriarhul Ecumenic) 70
bine comun 10-12, 15-17, 26, 37, 52-53, 55-56, 62, 131, 173, 175-177,
182, 186, 189, 201-202, 204-205, 208, 215
bioetică 15, 82, 86-87
Biserica 13, 61, 71, 87, 169, 176, 205, 207
Biserica Catolică 61, 70
Biserica Ortodoxă 70-71, 87, 195-196
Biserici şi confesiuni 10-11, 35, 71, 73, 82, 175-176
C
capitalism 41-42, 80, 83, 109, 111, 207
Ceauşescu, Nicolae 22
cetăţenie 33-34, 42-47
clasă de mijloc 41, 102, 127
clasă politică 11, 14, 16, 22-23, 25, 27-28, 44-45, 68, 81-82, 87, 91, 174,
177, 179, 187-188, 193, 201-202, 208, 215
Comisia Tismăneanu 27
comunism 11-12, 16, 21-25, 27-29, 77, 79, 81, 185, 195, 203, 215
procesul comunismului 22
Consiliul Economic şi Social 40, 48
Constituţia României 43, 47-48, 62, 66, 77, 92-93, 201
corp social 22, 38, 41-42, 51
criza alimentelor 136, 142, 177
criza financiară 15, 100-101, 104-115, 117-119, 121-124, 173, 175, 177
culte religioase 47, 71
D
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului 26, 78
demnitatea omului 15, 75, 77-80, 82, 86-87, 99, 181
democraţie 9, 12-13, 26-28, 37-38, 44, 47-48, 51-52, 55-56, 62, 72,
94-95, 188, 203
dreptate 15, 23, 83, 89, 91, 96, 178, 181, 206


 Index de nume i termeni

E
ecologie 15, 126, 136, 151, 153-154, 159-160, 163, 166-170, 173
elite 9, 27, 214
etică 13, 15, 16, 71, 125-126, 201-202, 205, 215
Europa de Est 10, 142, 145
F
familie 35-36, 63, 69, 144, 160, 177, 196, 204, 208
I
integrare europeană 147, 190, 193
J
justiţie 15, 82, 91-96, 100, 209
L
legea lustraţiei 25, 29
M
mass-media 34, 157, 209-212
memorie 5, 14-15, 19, 24-25, 29, 55, 221
minorităţi 9, 50-52, 212, 217
P
Parlamentul European 48, 162, 193
Parlamentul României 48
pluralism 9, 12-13, 51, 55
postcomunism 12, 22, 24, 79, 82
Proclamaţia de la Timişoara 27
program politic 13, 47
prosperitate 5, 11, 15, 42, 97, 127, 175, 185, 187
Protocolul de la Kyoto 163, 166
R
reformă 16, 23, 25, 28, 55, 73, 95, 113-115, 126, 148, 188, 192-193, 201,
215
regiuni de dezvoltare 53-54, 56, 70
România 13, 15, 22-27, 29, 33-34, 37, 39-41, 43, 45-46, 49, 53, 55, 66,
68, 70, 72-73, 77, 79, 82-83, 85, 91-92, 95, 101, 122, 126-127, 131,


 Index de nume i termeni

135, 145, 147-148, 167-169, 174-175, 177, 179, 182, 185-196,

202-204, 208, 212-215, 218, 222
S
securitate energetică şi alimentară 15-16, 131, 148, 153
sindicate 37-41, 47-48
sistem financiar-bancar 105, 109-110, 125, 178
societatea civilă 9, 27-28, 36-37, 83, 86, 209, 221
solidaritate 5, 10, 14, 23, 31, 33-34, 38, 42, 55, 72, 166, 176, 181, 189,
219-220
spaţiu public 25, 33-34, 42, 46, 50, 52, 70, 83, 169, 176, 205
stat de drept 10, 13, 22, 28, 36-37, 51-52, 92-94, 100, 185, 215
stat social 5, 15, 171, 173-177, 181-182
subsidiaritate 5, 14, 48, 55-56, 59, 61-72, 85, 181, 189, 217
T
Teologia socială ortodoxă 16, 87, 220
Tratatul de la Lisabona 64-65, 191
Tratatul de la Maastricht 64-65
trecut recent 10, 21, 28, 29
U
Uniunea Europeană 35-36, 43-47, 51, 53-55, 64-65, 68, 71, 78, 82-83,
85-86, 91, 111, 113, 116, 124, 131-133, 135-136, 141, 147, 153,
155-165, 168, 174-175, 181, 185-192, 194-197, 203


 Despre autori

Radu Carp, Dr. Jur. Facultatea de Ştiinţe Politice a Universi-

tăţii Bucureşti. Cel mai recent volum publicat: Limitele Constitu-
ţiei. Despre guvernare, politică şi cetăţenie în România (împreună
cu Ioan Stanomir), C.H. Beck, Bucureşti, 2008.

Dacian Graian Gal, Dr. Hist. Comisia Europeană, Bruxel-

les. Cel mai recent volum publicat (împreună cu D. Buda): Par-
lamentul – instituție a statului și a Uniunii Europene, Accent,
Cluj-Napoca, 2007.

Sorin Murean, Dr. Sc. Ec. Director al firmei de consultan-

ţă politică şi strategie economică The Diplomatic Economist Ltd.,
Bonn, Republica Federală Germania. Cel mai recent volum publi-
cat: Discursurile parlamentare ale unui roman transilvănean la
Viena între 1863-1865. George Bariţiu, Membru al Parlamentu-
lui Monarhiei Austriece, Eikon, Cluj-Napoca, 2008.

Radu Preda, Dr. Theol. Facultatea de Teologie Ortodoxă a

Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. Cel mai recent volum
publicat: Picu Ocoleanu, Radu Preda (editori), Viaţă liturgică
şi etos comunitar. Preliminarii la o teologie socială ortodoxă, Edi-
tura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007.

