Controlul cu Ultrasunete

1. Scopul lucrarii:

Cunoasterea principiului fizic al metodei, a metodologiei si aparaturii necesare controlului cu

ultrasunete a materialelor, realizarea imaginii 2D a unei piese prin cartografierea cu ultrasunete
si prelucrarea in Matlab a imaginilor obtinute.

2. Domeniul de aplicare:

 Table şi benzi, ţagle şi bare rotunde laminate.

 Sine de cale ferată şi tramvai.

Aproape tot profilul sinei este acoperit cu traductoare US liber pozitionabile. Cuplarea cu jet
liber de apa, duce la realizarea unor timpi de reglare scurti si la uzuri mecanice mici.
  Tevi sudate sau nesudate.

Se utilizeaza cuplarea cu talpi sau cu jet de apa. Defectele longitudinale sunt depistate prin
transmiterea ultrasunetelor in directii circumferentiale. Defectele transversale sunt depistate
prin inclinarea corespunzatoare a traductorilor fata de axa tevilor.

 Imbinări sudate cap la cap prin topire şi prin presiune.

 Examinarea in imersie totala

Aerul este rau conductor de ultrasunete, de aceea cel mai bun mediu de cuplare ultrasonica cu
piesa de controlat este apa sau uleiul.
 Componente pentru autovehicule, piese pentru avioane şi rachete.

 Instalaţii din domeniul energetic.

 Componente pentru industria nucleară.

 Butelii de gaz şi tuburi pentru proiectile.

 Valţuri şi conducte.

 Determinarea caracteristicilor unor materiale metalice.

 Materiale placate.

 Arbori şi axe, poansoane, matriţe.

  Materiale nemetalice: beton, compozite etc.

3. Principiul fizic al metodei de control cu US

a) Istoric

In anul 1847 James Prescott Joule (1818 –1889) a descoperit efectul magnetostrictiv.

In 1880 fraţii Jaques şi Pierre Curie au descoperit efectul piezoelectric.

Prima aplicaţie practică a fost propusă de fizicianul englez M.L.F. Richardson.

In anul 1912, după ce s-a scufundat vaporul “Titanic” ca urmare a ciocnirii acestuia cu un
gheţar, în cercurile tehnice se discuta deja despre modalităţile de detectare a gheţarilor.
Richardson a avansat propunerea de a se încerca detectarea acestora cu ajutorul sunetelor,
a conceput un sistem pentru care adepus un prim brevet de invenţie. Punerea în practică a
acestei idei s-a făcut însă abia în timpul primului război mondial pentru detectarea
submarinelor. Cercetările pentru aplicaţiile militare au fost dezvoltate de Paul Langevin
a fost perfecţionată într-un mod accelerat între cele două r ăzboaie mondiale. Utilizarea
acestei tehnici s-a extins apoi rapid în domeniul topografiei marine.
Examinarea materialelor şi a corpului uman cu ajutorul ultrasunetelor a fost propusă
pentru prima oară de fizicianul rus S. Sokolov în 1928.
In timpul celui de al doilea război mondial, între anii 1940 şi 1943, trei mari
fizicieni ai lumii au introdus ultrasunetele în controlul nedistructiv, aproape în paralel,
fără să ştie unul de celălalt:
- în SUA - F. A. Firestone;
- în Anglia -D.O. Sproule;
- în Germania - Trost.
Au fost detectate în componentele tancurilor defecte cum ar fi: stratificări şi retasuri
fine. Trost a lucrat cu palpatoare emisie şi recepţie, rezultatele controlului fiind
asemănătoare celor obţinute prin radiografiere. Metoda lui purta denumirea de "cleştele
ultrasonic Trost". Firestone a dezvoltat metoda bazată pe reflexie cu un singur palpator
emisie/recep:tie, metodă care s-a dovedit a fi de mare viitor, iar Sproule a lucrat numai cu
palpatoare emisie + recepţie, primul aparat construit pe baza cercetărilor lui fiind
confecţionat de firma Hughes.
Primele aparate industriale au fost fabricate după cel de-al doilea război mondial.
Dezvoltarea rapidă a echipamentelor de examinare cu ultrasunete s-a produs în ultimii 50
de ani şi a fost determinată în principal de dezvoltarea domeniului nuclear şi a
construcţiilor aerospaţiale. Exigenţele impuse controlului şi evaluării caracteristicilor
materialelor utilizate în condiţii tot mai dificile: temperatură joasă sau înaltă, presione,
tensiuni etc au condus la dezvoltarea domeniului şi extinderea aplicării ultrasunetelor
într-un mod de-a dreptul spectaculos.
In comparaţie cu examinările bazate pe proprietăţile radiaţiilor penetrante, care sunt
costisitoare şi necesită m ăsuri de protecţie complicate, capacitatea de penetrare mare şi
implicit posibilitatea de a examina produse cu grosime sau lungime mare au determinat
succesul ultrasunetelor în defectoscopia nedistructivă tehnică şi medicală.
 b) Tipuri de unde

Unde longitudinale sau de compresiune – directia de oscilatie a particulelor este

paralela cu directia de propagare.
Acolo unde particulele sunt agglomerate - zona de comprimare – presiunea va fi mai mare
decat in regiunile unde aceste particule sunt mai rare – zona de rarefiere

Unde transversal sau de forfecare – directia de oscilatie a particulelor este

perpendicular pe directia de propagare.
Undele transversal se propaga doar in medii solide deoarece gazelle si lichidele nu opun nici un
fel de rezistenta fata de solicitari de forfecare.
 Unde de placa sau unde Lamb (sau de bara) – undele elastice sunt generate in placi
sau in bare subtiri – vibratii complexe care depend de grosimea materialului, de lungimea de
unda si de tipul materialului solid.
Undele Lamb apar in locul undelor transversal cand dimensiunile corpului solid sunt
comparabile cu lungimea de unda a ultrasunetelor.
Undele Lamb pot fi simetrice sau de dilatare sau asimetrice sau de incovoiere.

Unde Rayleigh sau unde de suprafata – unde care afecteaza numai un strat subtire,
la suprafata materialului, pe o adancime de cateva lungimi de unda.
Undele Rayleigh sunt unde bidimensionale cu o atenuare mai mica decat cea a undelor
longitudinale sau transversal si, la fel ca si undele Lamb, se propaga numai in medii solide.
 c) Ecuatiile undei. Solutiile ecuatiilor de propagare. Semnificatia parametrilor.

Ecuaţia de propagare a undelor

Dacă într-un mediu elastic (lichid, solid sau gazos) este provocată oscilaţia lui într-un
punct, atunci - ca urmare a interacţiunilor dintre moleculele acestuia - oscilaţia va începe să se
propage de la o particulă la alta, cu o viteză finită. La un moment dat toate moleculele mediului
sunt în mişcare şi - dacă se face o fotografie - imaginea de ansamblu corespunde unei funcţii
sinusoidale (dependente de coordonată). Dat fiind faptul că fotografii efectuate la momente
diferite de timp "arată" diferit, putem afirma că - per total - funcţia sinusoidală depinde de timp
şi de coordonata spaţială ; numim această funcţie undă. Atenţie: moleculele mediului nu sunt
transportate de undă ; fiecare dintre ele oscilează în jurul unei poziţii proprii de echilibru.

d) Ultrasunetele: definitie, producerea US(natural si artificial), marimi acustice – parametrii

(perioada, frecventa, amplitudinea, lungimea de unda, viteza, impedanta acustica,
intensitatea acustica etc), proprietati – fenomene care insotesc propagarea

Ultrasunetele sunt vibrații mecanice cu frecvențe mai mari de 20 000 Hz. Ele au de obicei
intensitatea redusă. Ultrasunetele cu intensitate mare se obțin prin procedee electromecanice
care se bazează pe fenomenul piezoelectric și / sau pe fenomenul magnetostricțiune. Pot fi
generate, de asemenea, cu fluiere. Ultrasunetele se obţin prin folosirea unor cristale
piezoelectrice din cuarţ, care prezintă fenomenul de electrostricţiune, adică de contracţie sau
dilatare sub acţiunea unei tensiuni electrice alternative. Dacă frecvenţa tensiunii electrice
alternative aplicate depăşeşte 20 kHz, lama va emite ultrasunete în mediul înconjurător. Pentru
producerea ultrasunetelor se utilizează generatoare electromagnetice care funcţionează pe
baza fenomenelor de piezoelectricitate şi magnetostricţiune.

Viteza sonica, viteza de propagare a undelor, notate cu c, este dependent de natura mediului si
anume de densitatea acestuia si de modulul de elasticitate
Viteza undelor longitudinale este data de relatia:

𝐸 𝑚
𝑐 𝑇 =√ [ ]
𝜌 𝑠

Unde, E – modulul de elasticitate longitudinala

𝜌 – densitatea materialului
 Viteza undelor transversale este data de relatia:

𝐺 𝑚
𝑐 𝑇 =√ [ ]
𝜌 𝑠

Unde, G – modulul de elasticitate transversala

Viteza undelor transversal este mai mica decat viteza undelor longitudinale, astfel:
𝑐𝑇 =(0.55…0.60) 𝑐𝐿

Viteza undelor de suprafata este mai mica decat viteza undelor transversal,
𝑐𝑆 = (0.90…0.95) 𝑐𝑇

Impedanta acustica Z= ρ x c , este o marime caracteristica a mediului.

Impedanta acustica este foarte mica pentru gaze, astfel pentru o buna transmitere a energiei
ultrasonore in materialul piesei de investigat este necesar sa se foloseasca un material de
cuplare lichid, cu o impedanta acustica mult mai buna.

Lungimea de unda, λ= c/v , depinde de frecventa f si de viteza de propagare.

Detectabilitatea: 𝑑𝑐𝑎𝑟𝑎𝑐𝑡 𝑑𝑒𝑓 ≫ 𝜆

Ex: 𝑐𝐿 = 5870 m/s in otel; f=4 MHz
Λ= 5.870 x 106 =1.47 mm

Mediul ρ cL cT
kg/m3 m/s m/s
Aer 1 333 2120
Alamă 8100 4430 3130
Aluminiu 2700 6320
Apă 1000 1480 1590
Argint 10500 3600 1200
Aur 19300 3240
Cupru 8900 4700 2260
Fontă 6900 3500 2200
Glicerinǎ 1300 1920 3050
Magneziu 1700 5770
Nichel 8800 5630 2960
Oţel 7850 5940 3250
Platină 21400 3960 1670
Plexiglas 1180 2730 1430
PVC 1400 2395 1060
Sticlǎ 3600 4260 2560
Titan 4540 6230 3180
Zinc 7100 4170 2410
Staniu 7300 3320 1670

Fenomene produse la interfaţa a două medii cu impedanţă acustică diferită

Atunci când un fascicul de unde ultrasonore trece dintr-un mediu în altul, cu impedanţe
acustice diferite (Z1 Z2), se produc fenomenele de reflexie şi refracţie, asemănătoare celor
cunoscute din domeniul opticii, pentru care este valabilă legea Snell – Descartes, definită prin
relaţia
In cazul incidentei oblice se produce atat reflexia cat si refractia. Undele transversal nu apar
decat in medii solide.
Daca mediul 2 este solid apar in acesa doua unde refractate: una longitudinala Lr si una
tranversala Tr.

Acest fenomen particular sta la baza constructiei palpatoarelor inclinate

Un palpator inclinat al carui cristal este inclinat la un unchi mai mic decat primul unghi critic,
emite in exterior, simultan, o unda longitudinala si una transversal.
La o inclinare mare a cristalului, care corespunde celui de al doilea unchi critic, se ajunge la
situatia ca unda transversal refractata sa se suprapuna pe suprafata. In acest fel se pot genera
unde de suprafata.

La propagarea undelor ultrasonice intr-un mediu oarecare, intensitatea acestora I scade cu

distanta strabatuta X, dupa o lege exponentiala:

𝐼 = 𝐼0 𝑒 −2𝛼 𝑋
α fiind coeficientul de atenuare, iar 𝐼0 intensitatea undelor la intrarea in mediul respectiv.
Principalele cauze care produc atenuarea sunt:

- Absorbtia cauzata de viscozitatea mediului si conductibilitatea sa termina

- Difuzia cauzata de pierderile prin reflexive pe suprafeele grauntilor cristalini, porilor,
incluziunilor etc.
Cu cat coeficientul de atenuare este mai mic, cu atat materialul respective este mai usor
controlabil cu ultrasunete!

Difractia undelor ultrasonice

Atunci cand undele ultrasonice intalnesc o discontinuitate cu dimensiuni avand ordinal de
marime egal cu cel al lungimii de unda λ se produce fenomenul de difractie (ocolire) a
discontinuitatii. De acest fenomen se tine cont la alegerea frecventei de lucru dupa
algoritmul:
 e) Aplicatiile tehnice ale ultrasunetelor se impart in 2 categorii:
1. Aplicatii active sunt acelea in care ultrasunetele intervin active prin efectele pe care le
produc.
Ex: prelucrarea materialelor dure, curatarea suprafetelor metalice, prepararea
medicamentelor, a emulsiilor fotografice, sterilizarea alimentelor.
2. Aplicatii pasive pot fi atunci cand mediul in care s-au creat ultrasunetele practice nu este
afectat de prezenta acestora.
Ex: Defectoscopia cu ultrasunete (tehnica determinarii defectiunilor interioare a
materialelor), locatia ultrasonora (determinarea pozitiei unui obiect cu ultrasunete) cu
utilizari in: sondajul reliefului submarin, detectarea unor vapoare, detectarea bancurilor
de pesti, detectarea iceberg-urilor.
Ultrasunetele sunt utilizate si in medicina (ecograf) la diagnosticarea diferitelor afectiuni sau
pentru investigarea evolutiei fatului in uter.

4. Controlul cu US
a) Metoda este bazată pe undele mecanice (ultrasunete) generate de un element piezo
magnetic excitat la o frecvență cuprinsă de regulă între 2 și 5 MHz. Controlul presupune
transmiterea, reflexia, absorbția unei unde ultrasonore ce se propagă în piesa de controlat.
Fasciculul de unde emis se reflectă în interiorul piesei și pe defecte, după care revine către
defectoscop ce poate fi în același timp emițător și receptor. Poziționarea defectului se face prin
interpretarea semnalelor.
Metoda prezintă avantajul de a găsi defectele în profunzime datorită unei rezoluții ridicate, însă
este lentă datorită necesității de scanare multiplă a piesei. Uneori este necesară executarea
controlului pe mai multe suprafețe ale piesei. Metoda de control prin ultrasunete este foarte
sensibilă la detectarea defectelor netede.
 b) Schema de principiu a controlului cu US

Defectoscopia cu ultrasunete constă în transmiterea unor vibraţii elastice în domeniu

ultrasonic produse de un “generator de unde” în piesa care se examinează

c) Tipuri de control nedistructiv cu US

Metoda puls-ecou
- Este cea mai utilizata metoda.
- Energia undelor se transmite prin intermediul unui cuplant (uzual, ulei sau vaselina) intre
traductor si suprafata structurii de testat.
- Cand undele “calatoresc” prin material, la intalnirea unei discontinuitati, o parte a energiei lor se
reflecta, o parte se transmite mai departe in structura.
- Amplitudinea ecourilor scade.
- Daca reflexia nu permite o interpretare buna, se analizeaza semnalul transmis cu ajutorul unui al
doilea traductor aflat la celalalt capat al structurii.
 - Cand nu este posibila transmiterea undelor normal la suprafata, se pot emite unde transversale,
pe directii inclinate.
- Frecventa undelor este un element cheie in aprecierea senzitivitatii la identificarea si masurarea
defectelor. La o frecventa data, practic, se pot “vedea” discontinuitati comparabile cu lungimea
de unda, pana la ½ din aceasta.
- La frecvente joase, atenuarea este mai mica, gradul de penetrare creste, dar scade capacitatea
de a discerne intre defecte prea apropiate. Frecvente mai mari sunt alese pentru a avea o
rezolutie mai buna.
- Se pot determina fisuri in structura, aparute datorita fenomenului de oboseala. Forma
semnalului este mai ascutita. Daca accesul este posibil, se fac mai multe determinari, de pe
diferite directii, pentru a putea localiza defectul si a evalua marimea lui.
- Incluziunile si porozitatile reflecta undele sub forma unor semnale mai slabe.
- Undele ultrasonore permit determinarea grosimii conductelor sau vaselor sub presiune, aceasta
cu impact in prevenirea cedarii structurilor datorita coroziunii.

Metoda cu impuls transmis(sinonim: metoda umbrei) –metodă de examinare cu

ultrasunete, la care se înregistrează, cu un al doilea traductor, impulsurile care au străbătut
materialul examinat, afectate sau nu de prezenţa unei discontinuităţi.
Particularitati
Discontinuitatea este pusă în evidenţă prin micşorarea amplitudinii semnalului receptat sau
dispariţia totală a acestuia;
Discontinuitatea este localizată prin proiecţia ei în planul x–ydar nu se poate preciza adâncimea
la care ea se află;
Dificultăţi la alinierea palpatoarelor.
 Metoda cu impuls reflectat(sinonime: metoda ecoului, puls-echo) –metodă de
examinare cu ultrasunete, emise sub formă de impulsuri, la care se înregistrează, cu acelaşi
traductor, ecoul primit de la un reflector (discontinuitate, fundul piesei, muchia tablei etc.).

Particularităţi:
-Un singur palpator;
-Distanţele parcurse de impulsul ultrasonic sunt proporţionale cu distanţele dintre ecourile
obţinute pe monitor;

-Discontinuitatea este complet determinată în planul x -yşi pe adâncimea z;

-Distanţa până la discontinuitate se poate măsura pe baza de timp (scara distanţelor);
-Tehnică de examinare pozitivă;
-Amplitudinea ecoului este proporţională cu mărimea suprafeţei reflectorului.
 Examinare prin contact–examinare la care palpatorul se găseşte în contact cu piesa
examinată, prin intermediul unui cuplant.

Examinare cu fascicul direct–examinare la care fasciculul ultrasonor ajunge direct în

zona care interesează, fără reflexii intermediare.
Examinare (cu incidenţă) normala examinare la care undele ultrasonice sunt introduse
perpendicular pe suprafaţa piesei.

Examinare (cu incidenţă) oblică examinare la care undele ultrasonice sunt introduse sub
un unghi în raport cu normala la suprafaţa piesei.

Metoda ecourilor repetate

Examinarea cu ecouri repetateconstituie un caz particular al examinării cu impuls reflectat.
Sporind energia impulsurilor şi/sau amplificarea şi, reglând corespunzător scara distanţelor, se
poate obţine o succesiune de ecouri provenite de la reflexia repetată a undelor ultrasonore de
acelaşi reflector (fundul piesei sau suprafaţa discontinuităţii).
Pentru identificarea ecourilor se vor lua în considerare distanţa dintre ecouri şi amplitudinea lor
(ecourile repetate au amplitudine din ce în ce mai mică).
d) Controlul nedistructiv cu US in imersie
 e) Prezentarea rezultatelor

Prezentare tip A
Prezentare tip B

Prezentare tip C

Prezentare tip D
 f) Principalele limite în examinarea cu ultrasunete

•In cele mai multe cazuri necesitatea contactului dintre palpator şi piesa examinată.

•Pasul mic de control, timp mare de examinare.

•Necesitatea utilizării unui material de cuplare.

•Dificultăţi la examinarea materialelor cu granulaţie mare sau a celor eterogene.

•Operaţiile şi interpretarea rezultatelor sunt complexe ceea ce impune un nivel ridicat de

calificare competenţă şi conştiinciozitate din partea personalului operator.

g) Traductoare

Dispozitivele folosite pentru producerea undelor ultrasonice poarta denumirea de traductoare

ultrasonice.
Ultrasunetele utilizate în defectoscopie sunt produse în exclusivitate prin efect piezoelectric.
Dintre materialele care prezintă acest efect, cele mai folosite sunt: zirconatul sau titanatul de
bariu, materiale sinterizate sub formă de pastile de diferite forme.
Întrucât la cele mai răspândite tehnici de examinare, traductorul vine în contact cu suprafaţa
obiectului examinat – o palpează – s-a răspândit denumirea comună de palpator ultrasonic.
Pentru a produce unde transversale, un palpator înclinat trebuie să aibă cristalul astfel înclinat
încât unda longitudinală incidentă produsă de acesta să fie înclinată faţă de normală, cu un
unghi mai mare decât primul unghi critic α, astfel încât la ieşire să se asigure un unghi β (unghi
de incidenţă al palpatorului) mai mare de 33,2°. Valorile acestui unghi, pentru palpatoarele
înclinate pentru unde transversale sunt:
cele mai folosite sunt: β = 45° şi 70°
Caracteristica sonică la “-6dB” a unui palpator emisie / recepţie Sistemul decibelilor. În
electronică adeseori nu interesează mărimea absolută a tensiunilor ci modul în care evoluează
o asemenea tensiune sau situaţia în care ea se află în raport cu o mărime de referinţă.
Defectosopul ultrasonic

Aparatul electronic care permite evidenţierea şi localizarea unui defect într-o piesă, cu ajutorul
ultrasunetelor se numeşte defectoscop ultrasonic. Deşi defectoscoapele ultrasonice prezintă o
mare varietate constructivă, ele se aseamănă şi au o schemă de principiu asemănătoare. În
prezent coexistă pe piaţa de specialitate defectoscoapele analogice şi cele digitale.
Defectoscoapele moderne lucrează cu impulsuri (100…1000 impulsuri pe secundă). Un
generator de impulsuri trimite în traductorul emiţător impulsuri electrice scurte, de înaltă
frecvenţă, în succesiune rapidă.
Cuplarea acustica

Prin cuplarese înţelege asigurarea unei transmisii acustice corespunzătoare între palpator şi
piesa de examinat. Cuplanţii sunt de regulă, geluri, uleiuri, vaseline etc.Foarte important:lipsa
unei cuplări corecte poate compromite rezultatul examinării. Pentru ca materialul dintre
palpator şi suprafaţa examinată să-şi indeplinească rolul, la alegerea cuplantului trebuie să se
ţină seama de rugozitatea suprafeţelor examinate:
•pentru suprafeţe cu Ra = 3,2 μm: glicerină, apă, ulei mineral cu viscozitate mică, amestec
glicerină + apă;

•pentru suprafeţe cu Ra = 3,2…12,5 μm: ulei neaditivat cu viscozitate mai mare T 140, clei de
tapet;

•pentru suprafeţe cu Ra =12,5 μm: unsori consistente.Se mai pot folosi uleiuri minerale, soluţie
de zahăr, valvolină, miere de albine, pastă de celuloză, pastă de amidon, combinaţii de uleiuri
cu glicerină, dar cel mai bine este să se utilizeze un produs omologat cu caracteristici cunoscute
şi confirmate, prin certificat de calitate, emis de firma producătoare.

h) Standarde international utilizate in controlul cu US

SR EN ISO 11666: 2011 Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu ultrasunete.Niveluri

de acceptare
SR EN ISO 17640: 2011 Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu ultrasunete.Tehnici,
niveluri de examinare si evaluare
SR EN ISO 23 279: 2010 Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu ultrasunete.
Caracterizarea indicatiilor din suduri