Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”

Facultatea de Management Turistic şi Comercial – Bucureşti

Tendinte in turismul mondial si autohton

Student: Sandu Nicolae Gabriel

Anul de studiu: III
Grupa: 9

Forma de învăţământ: IF

Bucureşti
- 2017-
 INTRODUCERE

Dinamismul, profunzimea şi amploarea transformărilor din toate sectoarele

vieţii economico-sociale, ca trăsături definitorii ale evoluţiei contemporane, se
reflectă, între altele, in modificarea structurilor economice, in ierarhizarea
ramurilor componente în concordanţă cu cerinţele progresului tehnico-ştiinţific
contemporan, cu exigentele sporirii calităţii vieţii.
Modernizarea şi modificarea structurilor economiilor contemporane,
impuse de amploarea transformărilor din toate sectoarele economiei, au impus
reierarhizarea ramurilor componente pentru armonizarea cu nevoile societăţii
moderne. Multiplele interdependente din economia mondială şi progresele
tehnico-ştiinţifice au permis transformarea turismului într-o componentă de sine
stătătoare a economiei, tot mai active în viaţa economica şi socială.
Turismul evoluează sub impactul transformărilor civilizaţiei contemporane,
dinamica sa integrându-se procesului global de dezvoltare. El reprezintă o
componentă de mare importanta a vieţii economice pentru un număr tot mai mare
de tari ale lumii, antrenând un amplu potenţial uman şi material şi acţionând, prin
eforturile pe care le angajează şi efecte benefice induse asupra domeniilor de
interferenţă, ca factor stimulator al dezvoltării şi progresului. Faptul ca turismul
se adresează unor segmente largi ale populaţiei, răspunzând nevoilor materiale şi
spirituale ale acesteia, se reflectă în intensificarea circulaţiei turistice naţionale şi
internaţionale, imprimând fenomenului un ritm înalt de creştere.
Sectorul turismului internaţional se caracterizează, ca şi celelalte domenii
economice, printr-o profundă globalizare, diversificare a ofertei şi a cererii; el nu
are frontiere si se constituie într-o punte de legătură între popoare, culturi, sisteme
economice.
Funcţiile turismului: se multiplică continuu, pe lângă componentele
economice, sociale şi culturale, dobândind şi alte valenţe: politică, ecologică,
administrativă şi educaţională.
 Turismul reprezintă, atât prin conţinut, cât şi prin rolul său, un fenomen
care s-a impus pregnant in epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă
constituind o trăsătură caracteristică, atât a actualului secol, cat şi a celui trecut.
Această dezvoltare a determinat nu numai numeroase efecte în plan economic,
ca urmarea a antrenării unui important volum de investiţii pentru crearea bazei
materiale specifice şi a dezvoltării unui important sector de servicii complementare, ci
şi în plan psiho-social datorită soluţiilor pe care acesta le oferă pentru petrecerea
superioară a timpului liber, menţinerea echilibrul biologic şi fiziologic al omului
modern, dezvoltarea personalităţii şi creativităţii acestuia.
Evoluţia spectaculoasă pe care a înregistrat-o turismul în ultimele decenii a
făcut ca acesta să devină „o dimensiune inerentă a vieţii societăţii
contemporane1”, fiind considerat cel mai dinamic şi poate cel mai complex
fenomen al epocii actuale. Aceasta se datorează multiplelor efecte pe care
turismul le generează pe toate planurile, de la stimularea creşterii economice la
ameliorarea structurii sociale, de la valorificarea superioară a resurselor natural-
materiale, la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă2.
Conţinutul complex al acestuia, rezultat al multiplelor faţete pe care le
îmbracă, a făcut ca, practic, întreaga societate să fie implicată in derularea sa, şi
totodată să reflecte evoluţia întregii societăţi, putând fi considerat un adevărat
barometru al acesteia.
Ca urmare, turismul a devenit obiectul de studiu a numeroase organisme
internaţionale, ai căror specialişti au evidenţiat impactul considerabil pe care acesta îl
are asupra economiilor, societăţilor şi culturilor diferitelor ţări de referinţă.
Conform studiilor realizate de Organizaţia Mondială a Turismului, efectele
turismului pot fi grupate, in trei categorii3:
-efecte asupra strategiei globale de dezvoltare a unei ţări (zone) sau efecte
globale
-efecte parţiale asupra economiei naţionale, respectiv asupra agenţilor,
sectoarelor, variabilelor şi macrodimensiunilor fundamentale ale economiei -
efecte externe, in domeniul socio-cultural, fizic şi cel al resurselor umane, cu
rezultate economice indirecte
În concluzie, în primul rând, se impune a fi evidenţiat rolul important pe care îl
are turismul în structura mecanismului economic precum şi în procesul de
dezvoltare şi modernizare a economiei şi societăţii
Turismul mondial se manifestă ca o sursă importantă de devize sau de
economisire a acestora, ca mijloc de valorificare in condiţii mai avantajoase
comparativ cu formele clasice ale exportului a resurselor interne cheltuite pentru
producerea unor mărfuri destinate pieţei internaţionale, contribuind în acest fel
la echilibrarea balanţei comerciale şi de plăţi şi la consolidarea monedei naţionale.
În acelaşi timp turismul de emisie determină ieşirea unui important volum de
valută ceea ce poate duce la o dezechilibrare a balanţei de plăţi. De aceea analiza
soldului balanţei de plăţi a postului „călătorii” este foarte importantă, ţările
putându-şi orienta stimularea activităţii de export şi in funcţie de aceste rezultate.
Evoluţia turismului, ca rezultat al acţiunii conjugate a factorilor economici,
demografici, psiho-sociali, politici, etc., a marcat de-a lungul timpului un curs
ascendent. Se poate vorbi astfel, de o dezvoltare a acestuia, concretizată într-o
cerere sporită de bunuri şi servicii turistice, dar şi în creşterea numărului celor ce
călătoresc, dezvoltare caracterizată prin ritmuri înalte, ce rivalizează cu cele mai
dinamice ramuri din economie. De asemenea, previziunile privind viitorul
turismului, fundamentate pe extrapolarea influenţei factorilor, anticipează o
creştere continuă a acestuia.
Activitatea turistică în ansamblul său, exprimată sintetic prin indicatorul
circulaţie turistică mondială globală, este evaluată la peste 3,5 miliarde călători
rezultând astfel că mai mult de ½ din populaţia Terrei face turism: corespunzător
încasările din această activitate se cifrau la peste 4500 miliarde USD în 20054. În
cadrul acesteia, turismul intern al statelor lumii reprezintă 70-85%, circulaţiei
turistice internaţionale mondiale (turism internaţional) revenindu-i 25-30%, cu
valori sensibil diferite pe ţări şi continente. Cele două componente ale circulaţiei
turistice mondiale globale prezintă tendinţe de evoluţie diferite, datorită cadrului
specific de manifestare dar şi a impactului unor cauze proprii.
Europa – zona cu cea mai intensă activitate turistică – a înregistrat, după 1970,
ritmuri mai modeste de creştere (situate sub media mondială), ceea ce s-a
concretizat în reducerea proporţiei participării acesteia la circulaţia turistică de la
62,0% în 1970 la 50,7% în 2005, la capitolul încasări şi de la 72,5% în 1960 la
56,9% în 2005 la capitolul sosiri.

Tabelul nr.8
EVOLUŢIA SOSIRILOR INTERNAŢIONALE ÎN REGIUNILE DIN EUROPA
- milioane –
Regiuni 1990 1995 2003 2004 2005
1 2 3 4 5 6
Europa 280,6 322,3 392,7 390,8 399,8
Europa de Nord 32,3 41,4 46,8 44,6 46,4
Europa de Vest 113,8 116,7 142,8 139,2 141,1
Europa de Centru şi Est 39,0 61,4 62,3 63,4 65,2
1 2 3 4 5 6
Europa de sud 88,1 91,3 126,1 129,0 131,0
Europa Est Mediteraneană 7,4 11,4 14,7 14,7 16,1
Sursa: www.world-tourism.org.
 TURISM AUTOHTON

Românii încep să capete încredere în turismul autohton, litoralul românesc fiind

din ce în mai solicitat, la fel și stațiunile baneoclimaterice. Însă avem încă nevoie
de promovare, de autostrăzi, de şcoli de turism eficiente și de aeroporturi
modernizate.
Industria turismului din România se află într-o permanentă dinamică. În primul
şi în primul rând, evident, a ieşit din criză. Pe de altă parte, paradoxal, criza nu se
va mai termina niciodată. Trăim vremuri science fiction. Tehnologia se schimbă
de la zi la zi, suntem martorii unor noi descoperiri, noi invenţii, se ivesc noi
oportunităţi şi noi job-uri, dispar altele. Sistemul bancar mondial se află într-o
furtună permanentă, unele ţări se dezvoltă, altele se îndatorează. Unele firme
prosperă, altele cad. Fireşte că şi turismul se aliniază acestor tendinţe. Turismul
este din ce în ce mai influenţat de către tehnologii, percepţii, puterea promovării.
Turismul intern este într-o continuă dezvoltare, datorită creşterii calităţii
serviciilor şi a siguranţei oferite de destinaţia România. Este o realitate, românilor
le place din ce în ce mai mult să-şi petreacă sejururile sau să călătorească în
România. Dintr-un total de circa 7 milioane de români care consumă servicii
turistice, aproape 5 milioane aleg ţara noastră. Pe partea de turism intern, românii
aleg agenţiile de turism mai ales pentru litoral şi pentru turismul balnear şi, parţial,
pentru staţiunile montane, iar în cazul pensiunilor rurale şi al oraşelor, îşi fac
rezervările pe cont propriu. Deja, avem 5-6 mari touroperatori specializaţi pe
turism intern, în special pe litoral, care au lansat şi site-uri moderne, cu sisteme
de rezervări incorporate, şi care fac o promovare eficientă României către turistul
român.
Însă cel mai important segment este cel al incomingului, deci al turismului
receptor. Pentru că reprezintă export de servicii, deci banii intră în ţară. După cum
spune Gheorghe Fodoreanu, un om pe care îl admir mult, fost preşedinte al
Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT) şi unul din practicienii şi
teoreticienii incomingului, “incomingul românesc este ceva despre care toată
lumea vorbeşte ca despre fotbal… Însă puţini se pricep. În două cuvinte, cred că
este cea mai dificilă poziţie a unui vânzător de pe piaţa de export”.
Potrivit Institutului Naţional de Statistică, anul trecut, din numărul total de sosiri,
sosirile turiştilor români în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare
au reprezentat 77,4%, în timp ce turiştii străini au reprezentat 22,6%, ponderi
similare cu cele din anul 2014. În ceea ce priveşte sosirile turiştilor străini în
structurile de primire turistică, cea mai mare pondere au deţinut-o cei din Europa
(74,5% din total turişti străini), iar din aceştia 85,6% au fost din ţările aparţinând
Uniunii Europene. Cele mai multe sosiri ale turiştilor străini cazati în structurile
de primire turistică cu funcţiuni de cazare au provenit din Germania (266.900),
Israel (219.300), Italia (211.200), Franţa (134.500), SUA (130.200). Cea mai
mare creştere a fost înregistrată dinspre Israel, ţară dinspre care, în timpul verii,
sunt operate şi 10 curse charter săptămânal către Constanţa, Bucureşti şi Oradea.
Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în anul 2015 a fost de 28,8% pe
total structuri de cazare turistică, în creştere cu 2,6% faţă de 2014. Deci, peste
70% dintre locurile de cazare din România nu sunt ocupate pe parcursul unui an.
Cifra nu ar putea fi acoperită mult de către români, deoarece există o limită a
circulaţiei populaţiei autohtone. Avem o populaţie de maxim 20 de milioane de
locuitori, dintre care jumătate trăiesc în mediul rural. Restul poate fi acoperit, în
mare parte, teoretic, de către turiştii străini!