Ludwig van Beethoven, unul dintre cei
În Bonn, în decembrie 1770,
mai mari compozitori ai lumii, a fost
incapabil sa-si auda propria muzica pentru
cea mai mare parte a vietii sale adulte.
El a lăsat posterităţii opere nemuritoare,
printre care:
 9 simfonii ( a 3-a Eroica, a 5-a
a Destinului, a 6-a Pastorala, a 9-
a cu finalul Odă bucuriei pe versuri
de Friedrich von Schiller, adoptată
ca imn oficial al Uniunii Europene)
 5 concerte pentru pian şi orchestră
(remarcabile al 4-lea şi al 5-
lea Imperialul)
 Un concert pentru vioară şi
orchestră
 Missa solemnis
 32 Sonate pentru pian (printre care
a 8-a Patetica, a 14-a Sonata Lunii,
a 23-a Appassionata)
 Sonate pentru vioară şi pian (mai
cunoscută Sonata Kreutzer)
 16 cvartete pentru coarde
 Opera Fidelio
Tot mai bolnav, fiind tintuit la pat inca din
decembrie 1826, Beethoven moare la 26
martie 1827, in urma unei boli de ficat. La
inmormantarea in cimintirul Währinger au luat
parte mii de locuitori ai Vienei, cuvantul de
adio l-a rostit poetul Franz Grillparzer. A fost
ulterior de doua ori exhumat si reingropat in
Cimitirul Central(Zentralfriedhof) din Viena.
Surzirea, un proces de 20 de ani
într-o familie cu preocupări
muzicale s-a născut Ludwig
van Beethoven, unul dintre
cei mai influenţi compozitori
pe care lumea noastră i-a
avut.
Aceşti ani terifianţi au fost însă extrem
de productivi pe plan muzical, fapt ce
i-a determinat pe unii dintre biografii
săi să afirme că problemele de auz au
fost o precondiţie a creativităţii lui
Beethoven, un fapt ce i-a permis să
asculte sunete interioare fără vreo
interferenţă din lumea exterioară.
Primele probleme de auz s-au ivit în
anul 1798, pe când Beethoven avea
27 de ani. Până atunci, compusese
deja Simfonia nr. 1, primele două
concerte de pian, sonate de pian,
sonate de violoncel, etc. La început,
problemele de auz au însemnat
pierderea capacităţii de a auzi sunete
înalte, dar compozitorul nu a admis
problema vreme de trei ani.
Cum l-a afectat pe Beethoven
acest fenomen? În plan
profesional- am văzut, dar
efecte erau şi în plan social,
compozitorul începând să
evite evenimentele la care era
invitat pentru că i se părea
imposibil să recunoască faptul
că nu auzea bine… doar era
compozitor. Disperarea lui
pare să fi fost cu atât mai
mare, cu cât nu surzirea era
singura problemă medicală, ci
suferea şi de tinitus, adică
ţiuitul urechilor.
Într-o scrisoare, cunoscută
acum drept testamentul de la
Heilingenstadt şi descoperită
după moartea sa, Beethoven
sublinia că e disperat şi se
gândeşte la sinucidere.