Tema si viziunea despre lume in romanul Morometii

Marin Preda

Romanul postbelic ”Morometii” este alcatuit din doua volume publicate in 1955 si
respectiv 1967.Primul volum prezinta relatia om-istorie iar al doilea volum prezinta adevarul
despre unul dintre cele mai crunte procese prin care satul romanesc a trecut vreodata.Romanul
constituie o monografie a satului romanesc inainte si dupa cel de-al doilea Razboi mondial.
Titlul romanului reprezinta numele membrilor familiei Moromete.
Naratorul este obiectiv, povesteste intamplarile la persoana a III –a, prin perspectiva
reflectorilor (Ilie Moromete si fiul acestuia Niculae) si prin cea a informatorilor (personaje
martori ai evenimentelor).Viziunea despre lume surprinde dramatica iluzie a personajului
principal ca viata isi poate continua cursul indiferent de schimbarile istorice care se produc.
Temele romanului sunt – destramarea unei familii de tarani dintr-un sat din Campia
Dunarii, o alta tema este lipsa de comunicare intre Ilie Moromete si familia sa precum si tema
timpului nerabdator.
Primul volum, este impartit in trei parti cu o actiune ce se desfasoara intr-o vara cu
trei ani inaintea de izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial.Prima Parte, de sambata
seara pana duminica noaptea,ilustreaza viata la sat, oamenii isi lucreaza pamantul, iau cina
modesta, respecta traditiile de sarbatori, se nasc si apoi mor.In partea a doua actiunea se
desfasoara pe parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea lui Achim cu oile la Bucuresti
si pana la serbarea scolara cu ocazia careia Niculae ia premiul intai.Partea a treia, de la
seceris pana la sfarsitul verii, se incheie cu fuga feciorilor.
Volumul al doilea este impartit in cinci parti si prezinta viata la tara intr-o perioada de
sfert de veac.Actiunea romanului se desfasoara in satul Silistea – Gumesti cu cativa ani
inaintea inceperii celui de-al doilea razboi mondial.Incipitul si finalul, sunt construite
simetric, in incipit timpul este ingaduitor cu oamenii ”…se pare ca timpul avea cu oamenii
nesfarsita rabdare” in final timpul devine nerabdator intrucat, trei ani mai tarziu, izbucnea cel
de-al doilea razboi mondial ”Timpul nu mai avea rabdare”. Un triplu conflict va destrama
familia Moromete.
Primul conflict este determinat de neintelegerile dintre tata si cei trei fii din prima casatorie,
Paraschiv, Nila si Achim. Fiii isi dispretuiesc tatal deoarece acesta nu stie sa transforme in
bani produsele obtinute din munca pamantului.
Al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia lui. Moromete vanduse in
timpul secetei un pogon din lotul sotiei promitandu-i in schimb ca-i va trece casa pe numele ei

1
dar de teama fiilor lui cei mari care isi urau mama vitrega, adica pe Catrina, a tot amanat
indeplinirea promisiunii..Al treilea conflict este intre Moromete si sora lui Guica care si-ar fi
dorit ca acesta sa nu se mai recasatoreasca si in felul acesta ea s-ar fi ocupat de gospodarie si
de copii.Un conflict secundar este acela intre Moromete si fiul cel mic Niculae, copilul isi
doreste sa mearga la scoala sa invete dar tatal sau il ironizeaza spunandu-i ca invatatura nu
aduce nici un beneficiu.
In volumul al doilea principalul conflict va fi determinat de diferenta dintre mentalilatea
traditionala a oamenilor din sat si mentalitatea colectivista. Vechea imagine a lui Moromete
este distrusa iar autoritatea lui in sat se diminueaza.
Actiunea primului volum este construita pe mai multe planuri narative, in prim plan se afla
Morometii, o familie numeroasa, macinata de nemultumiri .Ilie Moromete, taran din clasa de
mijloc incearca sa pastreze pamantul intreg pentru a-l transmite apoi baietilor sai. Fiii cei mari
ai lui Moromete, Paraschiv, Nila si Achim se simt nedreptatiti pentru ca tatal lor se
recasatorise si isi doresc independenta economica. Indemnati de Guica, sora lui Moromete, ei
pun la cale in secret plecarea la Bucuresti pentru a-si face un rost. In acest scop ei vor sa ia
oile cumparate cu imprumut de la banca, neachitat inca, pentru a le vinde si a-si incepe viata
la oras. Ei spun lui Moromete ca vor paste oile la marginea orasului si ca vor vinde laptele si
branza pe un prêt mai bun. Moromete se lasa convins, amana achitarea datoriei la banca si
vinde o parte din lotul de pamant al familiei pentru a plati impozitul. Va fi nevoit sa vanda din
nou o parte din pamant pentru a-si reface gospodaria, pentru a plati rata la banca si
scolarizarea lui Niculae.
In volumul al doilea, actiunea se concentreaza asupra a doua momente importante – reforma
agrara din 1945 si transformarea socialista a agriculturii din 1949.
Moromete se apuca de negot, treburile merg bine, castiga bani frumosi, il retrage pe Niculae
de la scoala, cumpara pamanturile vandute mai demult si pleaca la Bucuresti unde incearca sa-
i convinga pe cei trei fii ai sai sa se intoarca acasa. Acestia nu se intorc iar sotia sa Catrina
afland ca Moromete le-a propus baietilor sa se intoarca acasa, il paraseste. Fiul cel mic
Niculae este trimis la o scoala pentru activisti dupa care se intoarce in sat sa supravegheze
strangerea cotelor din recolte si predarea lor catre stat, dar dupa un timp este destituit, se
retrage din viata politica si isi continua studiile. Romanul se incheie 10 ani mai tarziu. Niculae
a devenit horticultor, Moromete moare fara sa fi suferit de vreo boala, desi moartea tatalui
provoaca remuscari in sufletul lui Niculae, in finalul romanului, tatal si fiul se impaca in visul
baiatului. Moartea lui Moromete simbolizeaza stingerea unei lumi.

2
Ilie Moromete este personajul principal al romanului si reprezinta un tip de taran aparte in
literatura romana, este inteligent, ironic, ganditor, destinul sau ilustreaza moartea unei
lumi ”cel din urma taran”.Destramarea familiei duce la prabusirea morala a tatalui. El este
caracterizat in mod direct de catre narator ”Era cu zece mai mare decat Catrina ”.
Autocaracterizarea scoate in evidenta libertatea individului in tot ceea ce face, caracterizarea
indirecta se desprinde din gesturi, fapte, vorbe, actiuni la care participa dar si din relatiile cu
celelalte personaje.
Moromete este un om respectat in sat, are prieteni pentru care opinia lui conteaza, discutiile
despre politica nu incep decat in prezenta lui pentru ca el este cel care citeste ziarele si
interpreteaza evenimentele. Este prefacut si ironic, face haz de necaz, priveste viata cu
detasare ca pe un miracol. Moromete priveste lumea cu un ochi patrunzator, in fiecare
intamplare simpla el gaseste ceva deosebit. Spre deosebire de taranul lui Rebreanu care era
dornic sa obtina pamant, Moromete trebuie doar sa-l pastreze, pentru el pamantul este facut sa
dea produse iar produsele sa hraneasca membrii familiei. O alta trasatura de caracter este
autoiluzia, isi face iluzii ca timpul are rabdare, ca familia il intelege si ca va ramane unita, ca
baietii vor continua sa traiasca din munca pamantului si ca taxele pot fi amanate. In volumul
al doilea Moromete isi pierde autoritatea in sat, familia nu-l mai asculta iar vechii prieteni l-au
parasit. Pana in ultima clipa Moromete nu accepta ideea ca rostul lui in lume a fost gresit si ca
taranul trebuie sa dispara.
Morometii este un roman realist pentru ca dezvolta problema relatiei omului cu istoria si un
roman modern in compozitie prin realizarea personajului principal.